1

Singur lucrul meu din lume

Este mantuirea mea,
Dac eu nu vad de dansa,
Cine altul va vedea?

Trup si suflet dimpreuna

De la Domnul mi s-au dat,
Deci eu singur voi da seama
Pentru cele ce-am lucrat.

Lucrul mantuirii mele

Este pentru vesnicie,
Si nu este dat a-l face
Decat numai sigur mie.

Hotararea este data;

�Trebueste ca sa mor!�
Nu stiu cand, poate chiar maine
Sau in ceasul viitor

Dupa asta nu stiu locul:

Poate unde dorm acum,
Poate unde stau, afata,
Sau in casa, ori pe drum.

Nu cunosc apoi nici chipul

Intru care voi muri:
Pocait, ori inca sluga
La pacat ma voi gasi ?

Daca nu mor fara veste

Boala ma va anunta;
Dar cu greutatea boalei
Voi putea a ma-ndrepta?

Mintea mea, de mai lucreaza,

Si cutremurul de munci
Ii mai da ragaz sa cerce
Viata mea de pan-atunci?

Poate inima atuncea

Sa se moaie de cainta,
Dar la cuget ma incurca
Cate am pe constiinta

10

Imprejurul meu atuncea

Fratii mei vor sta plangind;
Altii vor sa iscodeasca
Despre banii de comand !

11

De voi fu cumva cu stare,

Ei vor folosi momentul,
Sa ma-ntrebe-mai cu seama
Daca-i gata �Testamentul�!

12

Poate ei cu grija asta

Vor uita sa dea de stire
La parintele Duhovnic,
Pentru Sfanta Spovedire!

13

Va veni si el la urma
Sa ma-ntrebe de pacate,
Dar se leaga poate limba
Si nici mintea nu mai poate.

14

Caci mai mult pe alta lume

Cugetarea mea va fi
Si cainta mea atuncea
Nu stiu cum se va primi!

15
Aratari ingrozitoare,
Ochii mei atunci vazand,
Nici nu stiu cand iau in gura
Sfintele ce mi-o fi blind!

16

Ca sa-mi fie moartea buna

Eu sa pregatesc acum
A virtutilor merinde
Sa le am atunci de drum!

17

Sa-mi adun acum din vreme

Cele ce voi socoti,
Ca la ziua de pe urma
Nu le pot agonisi

18
Spovedirea cea curata
Si cu duhul umilit,
Cum si paza despre toate
Care dau de poticnit.

19

Daca Sfanta Spovedire

Nu-i intreaga si curata,
Vremea despartirii noastre
Ne va infricosata!

20

Caci atunci amar ne viner

Cand vedem a noastra stare
Si de vamile cumplite
Nu avem nici o scapare!

21

Frica mare ne cuprinde

Ca nu stim, in vesnicie,
Munca vesnica ne-asteapta?
Ori nespusa veselie ?!

22

Deci, sa am mereu in minte

Ca la urma am sa mor
Si de trup se va desparte
Sufletul nemuritor!

23

Daca clipa cea de-acuma

Ar fi clipa cea din urma,
Am nadejde de scapare
Daca viata mi se curma?

24

Ma gindesc ca dupa moarte

Trupul meu va fi slutit,
Nemiscat, fara simtire,
Cu miros nesuferit!

25

La Biserica ducandu-l
Preotii cu rugaciune,
Pogori-se-va in groapa
Sa devina putrejune!

26

Pomenirea lui cu sunet

Va sa piara de pe lume
Si cu vremea, pamantenii,
Vor uita de al meu nume

27

Iata cum se trece slava

Trupului de pe pamant,
De a carui placere
Toata viata ma framant.

28

Deci, mereu sa iau aminte

La tot pasul meu din viata,
Caci atarna mantuirea
Chiar din clipa cea de fata!

29

O, Prea Milostive Doamne,

Sa nu lasi panan-n sfarsit
Sa aman eu pocainta
Cel prea mult ticalosit !

30

Pomenirea despre moarte,

(Glasul trambetei de-apoi),
Ne-ncetat sa ma trezeasca
Ca alarma la razboi!

31

Eu in lume las o dara

Pe o carte tainuita,
Care-mi face dupa moarte
Toata viata mea vadita.

32

Frica-mi este ca la urma

Scrise nu se vor afla
Faptele care in viata
Ale face se cadea!

33

Iara relele de care

Se cadea a ma feri,
Poate toata, vai de mine,
Cartea aceea vor manji!

34

Azi cand cuget vremea mortii,

Inainte mi se-arata
Cum atunci se va deschide
Pentru mine judecata!
35

Un arap, ranjind la stanga,

Imi citeste-o carte groasa,
Intru care este toata
Fapta mea cea ticaloasa!

36

Iar la dreapta, stand de fata,

Ingerul cu chip scarbit
Dintr-o mica carte spune
Binele ce-am savarsit

37

Daca iese hotarare

Ca sa merg la fericire,
Ingerii cu bucurie
Vor veni spre insotire.

38

Iar de nu se afla scrise

Fapte vrednice de mila,
Demonii la intuneric
Ma vor stamani cu sila!

39

Vai de ticalosul suflet

Care-n iad se osandeste,
Chin mai mare este gandul
Ca �in veci nu se sfarseste�!

40

Cand va fi aproape vremea

Judecatii viitoare
Vor fi semne mai in luna
Si in stele si in soare.

41

Judecata va sa vina
Ca un fur fara de veste
Si fiind noi in pacate
Pocainta nu mai este!

42

Rau de foc va arde totul:

Oameni si imparatii,
Dobitoace, pesti si pasari,
Cu tot felul de stihii!

43

Glasul ingerestii trambiti

Va suna din patru �parti�
Si pe trupul meu acesta
Il va ridica din morti!

44

Va chema din nou pe suflet

Din porunca lui Hristos
Ca sa se impreuneze
Cu trupul cel luminos

45

Va chema din nou pe suflet

Din porunca lui Hristos
Ca sa se impreuneze
Cu trupul cel luminos.

46

Dumnezeu cu Sfanta Cruce

Va veni atunci pe nor
Intru toata Slava Sfanta
Ca un Drept Judecator