Tata pare să o fi cunoscut mai devreme, fiindcă scria în amintirile lui:

„La întoarcerea de la Craiova am luat-o spre Ostroveni, moşia familiei Popp.

Prietenul meu Alexis era la război, aşa că am fost primit de Ancuţa, soţia lui, cu
care am înotat în Dunăre şi seara, la masă cu dna şi dl Popp, ne-am bucurat de
nişte cegi excelente, de pui fripţi la frigare şi de nuci pe care le spărgeam cu o
sculptură de Brâncuşi. Şi mai avea de la el patru sau cinci sculpturi, dintre care
un Cap de copil şi Sărutul, care, integrate în gospodărie, îşi găseau cîte o
întrebuinţare practică.“

Anca era o persoană care nu-i lăsa pe bărbaţi indiferenţi, iar cucoanelor le
inspira reflexul de a-şi feri soţul de ispită. Nu era frumoasă în sensul canoanelor
greceşti, dar avea pe „vino-ncoace“. Vocea era senzuală, un pic tărăgănată, graseia
puţin şi, cînd se afla un bărbat prin apropiere, fie că-l plăcea sau nu, îşi
încerca farmecele. „Îl vampa instinctiv“, spunea mama.

Prin anii 1955, era măritată cu dl Mihai Ionescu. Era un mariaj ciudat, fiindcă
aveau fiecare activităţi şi prieteni care se intersectau rar. Dar ce înţelegeam eu!

O vedeam des la mama, umbla ca un fel de „vampă aeriană“, legănîndu-se voluptuos,

făcînd graţii mereu, mereu în spectacol. Mă întrebam sincer ce găsea mama la ea, de
ce se frecventau. Erau atît de diferite! Sau poate că voia să-l verifice pe tata?

La mama, în acea perioadă, venea des Dinu Noica, care evada din domiciliul lui
obligatoriu de la Cîmpulung. Era vărul primar al tatei şi beneficia la noi de un
loc rezervat la masă. Cîteodată se adunau mai multe persoane la noi şi Dinu le
citea pagini din scrierile lui. Atmosfera era de cenaclu literar, dar unul în care
nu vorbea decît el. Cucoanele, mai ales, nu cred că înţelegeau mare lucru, dar
ascultau întotdeauna extrem de concentrate. Aşa l-a cunoscut Anca pe Dinu şi,
curînd, am aflat că deveniseră foarte intimi. Anca a început să facă şi vizite la
Cîmpulung. Dacă erau şi amanţi, repet, asta nu o ştiu. Putea fi doar o bîrfă, aşa
cum poate fi şi purul adevăr.