Exemplul său prindea, căci era sugestiv şi viu.

Cum popa îşi îndruma copiii

spre carte, ţăranii prinseră a face la fel. Localnicii erau gospodari strădalnici,
dar cam nevoiaşi. Puținul trebuia compensat prin muncă. Varza a devenit, nu
prea știe de ce, specialitatea satului. În toamnă, Lancrănjeanii, au pornit cu
cărucioare de varză spre oraș. Au construit grămezi de capete în piață, pe care
orășenii le-au ridicat de la pământ ca niște cranii. Un trecător, cu închipuirea
stricată si lipsit de umor, ar fi putut să își închipuie umbra unui prinţ de
Danemarca. În general, lancrănenii erau foarte deschiși către inovații mai mici,
accesibile chiar și sărăciei. În acest sens, părintele le-a dat din nou o scuză.

El și-a îndeplinit îndatoririle preoției care, în cea mai mare parte, le considerau
provenind din credințe deșarte. A citit pe Kant, Schopenhauer sau David
Strauss. Acasă era calm și vorbea rar, dar nu ursuz. Uneori — evada. Evadarea
nu este foarte departe, până la Sebeş sau Balgrad. Un pahar de vin îl pune în
ipostaze vorbărețe. După încă cinci pahare, nu-și mai putea controla
adâncurile. După zece avea să cânte sau să alunece pe panta disputelor
nesfârșite. La Bălgrad, îşi încerca la jocul de cărţi. Aceasta era forma cea mai de
jos a evadărilor sale, şi de obicei pierdea. In momentele de disperare îl bătea
gîndul să părăsească satul. L-a așteptat de multe ori și acasă durerea, când s-a
strecurat până la capătul dorului.

Mama lui și-a făcut soțul un idol, pe care îl dorea al ei și numai al ei. Și din
moment ce asta nu a funcționat cu adevărat, ea a căutat vreo ocazie să-și
amărească idolul cu fiecare cuvânt aruncat încruntat. Mama era o ființă
primordială. Eine Urmutter, cum am numit-o mai târziu, folosind un cuvânt
care părea să-i cuprindă chipul și prin care personajul narator a proiectat-o în
arhaic. Fără multă şcoală, cu instincte materne şi feminine preistorice.
Preistorice în sensul deplinătăţii vitale, grele, masive.Cunoștințe folclorice nu
deosebit de bogate, dar ea a trăit într-o lume pe măsură, cea
folclorică.Personajul narator suferea amarnic și i se sleia inima când intra în
casa si vedea intre parintii sai o liniste de plumb. Odata pe neasteptate a
incremenit in prag,i se parea ca tatal sau era bolnav. A luato la fuga spre
bucataria de vara si a intrebata pe mama sa ce e cu tata insa ea i-a raspuns ca
acesta a chefuit toata noaptea si acum îl ard pe dinăuntru esenţele. Mama lui
mereu stia cum sa raspunda, intotdeauna avea cate un cuvant plastic si plin de
seva care ii venea de la sine.