prin lungile, răcoroasele, răsucitele saxofoane. Haideţi, o, cântăreţi de jazz!
Zgâriaţi cu degetele alama fericitelor talgere, faceţi
să curgă sudoarea tromboanelor, hai, legănaţi-vă paşii arar şuierând ca hârtia de şlefuit.
Gemeţi ca vântul de toamnă prin arborii goi,
Plângeţi-vă prelung ca şi când v-ar fi dor, v-ar fi tare dor de o fiinşă pierdută, ţipaţi ca maşina, în goană virând dintr-o dată, bang! bang! hai cântăreţi de jazz, dezlănţuiţi-vă toţi laolaltă, tobe, trape, alămuri, banjouri – sus, pe o scară înaltă puneţi doi inşi să se bată barbar încleştaţi corp la corp, să se-audă vuind cum se năruie treptele!
Acum încetaţi cu brutalitatea... iată e noapte, un steamer
pe Mississippi urcă fluviul nocturn şi ritmează trecerea cu uuu-uuu-uu.. şi lanternele verzi cheamă gingaşele, depărtatele stele... şi-o lună roşie trece călare pe dealuri domoale... Haideţi, o, cântăreţi de jazz.