ARTA DE A INVATA Horatiu Sasu PDF

- CUPRINS -
Dragul meu prieten,

“S fie oare ceea ce caut?”
Spulber miturile şi vei zidi în cremeni!
Mereu aproape de tine…
PRIMA PARTE: DE CE S ÎNVE E AL II MAI REPEDE CA

TINE?!
CAPITOLUL I PRIMII PAŞI COREC I

1.1. Noti ele - cenuş reasa studiului sau sursa creşterii eficien ei?
Un ajutor de baz
CUM s iau noti ele ca s m ajute?
Nu e uşor - dar c i se g sesc
La ce s fim aten i
Noti ele sunt personale!
Dac tot le iei, ia-le corect!
1.2. O min de aur l sat în p r sire
Trei echipaje. Trei c i diferite. Trei destine diferite
Marea tain … de lâng noi
Tu alegi concuren a real !
În anticamera succesului
Cine controleaz trecutul controleaz viitorul
Autoevaluarea: marele pas înainte
Ajunge numai s participi?
Cel mai aspru concurs de preg tire
1.3. Mai multe surse de informare!!!

Cum st situa ia
Dou avantaje de excep ie
Nimic s nu se piard !
Un calcul simplu…
…şi necesarele dezv luiri
1.4. Testele - gril sau despre perfec iunea detaliului

Perfec iunea la îndemâna ta
Cum te ajut testele – gril s mai câştigi un punct la examen
1.5. Laboratoare, ateliere...

1.6. Metodele active de înv are
1.7. INTERNET-ul – raiul informa iei
1.8. Am nuntele sau despre pierderea b t liei
CAPITOLUL al II-lea SECRETELE MEMORIEI
A. Întip rirea
Interferen e şi efecte contradictorii
B. Conservarea sau p strarea
C. Reactualizarea
CAPITOLUL al III-lea BUNUL ÎNCEPUT CA METOD

3.1. Condi ia unui bun început
3.2. Un principiu în favoarea ta
3.3. Cum î i aşterni aşa dormi
3.4. Bucuriile de mai târziu i le preg teşti de acum
3.5. Când întreb ri apar…
CAPITOLUL AL IV-LEA CALEA SUCCESULUI E ÎN FA A TA!

4.1. Dilemele încep torului
4.2. Care e varianta corect ?
4.3. B t ile de cap se rezolv uşor
4.4. "Re eta” de la A la Z…
4.5. O cale verificat pentru randamentul t u
4.6. Vechi şi nou împreun
4.7. Vrei s creşti eficien a? Alege varianta potrivit
4.8. TU r spunzi de rezultatele tale!
CAPITOLUL AL V-LEA AJUTOARELE F R RIVAL ALE MEMORIEI

5.1. Sublinierea şi marcarea
5.1.1. Pornind de la o remarc …
5.1.2. De ce e eficient sublinierea?
5.1.3. Cum s nu te încurci singur
5.1.4. Principiile de aur
5.2. Încercuirea
5.2.1. O ilustrare necesar
5.2.2. Experien a îşi spune cuvântul
5.2.3. Ce culori favorizeaz viteza de înv are?
5.2.4. Acum ai în eles
CAPITOLUL AL VI-LEA M RUN IŞURILE CARE Î I ADAUG TIMP

6.1. Semne …
6.2. … şi codific ri
6.3. Unde e indicat s facem adnot rile?
6.4. Vreme e pentru a creşte…
6.5. ... dar nu repeta greşelile altora!
CAPITOLUL AL VII-LEA METODA RE INERII TRAINICE - SCHEMA
LEC IEI
7.1. Ce este schema? Chiar foloseşte la ceva?
7.2. Un exemplu de rapiditate
7.3. Cum întocmim corect o schem
Alege cuvintele-cheie
Schemă eficientă ≡ schemă redusă

Foloseşte culorile, te rog!
CAPITOLUL AL VIII-LEA UN EXEMPLU DE LA CAP LA COAD

8.1. Analiz m textul…
8.2. … şi schematiz m pe fiş
CAPITOLUL AL IX-LEA EVIT ÎNV AREA MECANIC !

9.1. De ce înv m mecanic?
9.2. Fidele prietene ale memoriei
9.3. Deşteapt toate col urile memoriei!
9.4. Vrei s fii copilul care nu se frige?
9.5. Promisiunea tr iniciei
9.6. Bizarerii care te fac s re ii perfect
9.7. Ce spune experien a altora
9.8. Aplica ii? Câte nu gândeşti
9.9. Sunt unii care…
CAPITOLUL AL X-LEA ANALIZE, SINTEZE, COMPARA II...

10.1. S nu ne încurc m în defini ii
10.2. Eficien a în exemple
10.3. Foloseşte- i experien a!
10.4. Un exemplu la îndemân
CAPITOLUL AL XI-LEA CUM Î I ORGANIZEZI ŞEDIN A DE STUDIU

11.1. Pornind de la logic
11.2. “Nu-mi dau seama cum trece timpul! Cum s fac s treac mai încet?”
11.3. Nu f confuzii!
CAPITOLUL AL XII-LEA REPETAREA: MAREA PROVOCARE SAU

MOMENTUL ADEV RULUI
12.1. Nu te mai fr mânta! Acum ai r spunsuri
12.2. Înve i prea mult, înve i prea pu in? De unde ştii?
12.3. Forma cea mai eficient de repetare: comasarea sau eşalonarea?
12.4. Cât de mult nu e prea mult?
12.5. La ce intervale repet m pentru a avea eficien maxim ?
12.6. Metoda aşilor înv rii
CAPITOLUL AL XIII-LEA PREG TIREA LEC IILOR - O PROBLEM ?
MAI MARE DECÂT PREG TIREA PROIECTELOR?
13.1. Efectueaz temele în ziua în care i-au fost date
13.2. Când începi lec iile?
13.3. Pentru un bun început
13.4. Înva intercalând materiile!
PARTEA A II-A: CHEILE ÎNV RII EFICIENTE SAU

COMBUSTIBILII TURBO-ÎNV RII
CAPITOLUL AL XIV-LEA O SITUA IE DESCURAJANT UŞOR DE
EVITAT
Evit situa iile descurajante! (dup ce le afli cauza)
Nu e totul pierdut
Uit m... dar de ce?
Succesul din prima e un adev rat miracol
Înc o greşeal des întâlnit
Un experiment care pune pe gânduri
Înva pentru via , iar nu pentru examen !
Dezavantajele înv rii “în salturi”
Solu ii multe la îndemâna ta
CAPITOLUL AL XV-LEA CAMERA ÎN CARE ÎNVE I
Lumina natural , lumina min ii
Un alt "m run iş" care se r zbun
Linişteee!
CAPITOLUL AL XVI-EA SUPORTUL DIN INIMA TA

De ce înv m?
Teoria ca teoria…
O cale la îndemâna tuturor
Garan ia progresului
Reversul monedei. Solu ia potrivit
Imbolduri din neştiut
Seam n şi îngrijeşte – şi roada va veni
S nu- i faci visele scrum!
CAPITOLUL AL XVII-LEA VOIN A: CUM O EDUCI CA S ÎNVE I

EFICIENT
Înva s pl teşti pre ul corect!
Poart -te singur spre Marea Victorie
Puterea exemplului
Scurt tura spre succes
P streaz în suflet dorin a de mai bine!
Autoîncurajarea şi reversul ei
Dup fapt şi r splat
Solu ia când se pr buşeşte totul
Fii sigur de victoria de mâine!
Secretul alerg torilor de curs lung
Speran ele se nasc din infinit
CAPITOLUL AL XVIII-LEA ASPIRA IE ŞI ÎNV ARE

Unda verde spre succes
Lipsa de timp din sesiune
Nu te baza niciodat pe minim!
Asul din mâneca elevilor
Solu ia pentru cei cu experien
Clarificarea de rigoare
Dilemele începutului
Acum eşti sigur pe nota ta
CAPITOLUL AL XIX-LEA CONTINUITATE ŞI RITMICITATE

Cum s î i îmbun t eşti performan ele
Înva mereu, înva continuu
Fecunda ritmicitate
CAPITOLUL AL XX-LEA - FAMILIA – AJUTOR SAU OBSTACOL?

O introducere care explic multe
Exist oricând un antidot
Cum te influen eaz atitudinea membrilor familiei
Orezul din borcan: o experien care pune pe gânduri
Treci peste nefericirile clipei!
CAPITOLUL AL XXI-LEA CUM CREŞTEM EFICIEN A ÎNV RII
FOLOSIND RITMUL NOSTRU COTIDIAN
Fii pe val, nu împotriva lui!
"Eu înv mai bine noaptea" – realitate sau impresie?
CAPITOLUL AL XXII-LEA ÎNV AREA ÎN GRUP – PRO ŞI CONTRA
Cu bune şi cu rele
Partea plin a paharului
CAPITOLUL AL XXIII-LEA CUM S TE MEN II MEREU ÎN FORM (I)

SOMNUL ŞI ÎNV AREA - PRIETENI SAU DUŞMANI ?
Clarificare necesar
Necunoscutele somnului
De la teorie la practic
Cum calcul m durata unui ciclu de somn?
Oboseala scade dormind mai pu in
Somnul de 20 de minute
Extreme minime…
… şi extreme maxime: hipersomnia
Vrei s înve i? Dormi!
De ce este somnul un ajutor al memoriei?
Victoria total asupra oboselii
Insomnia şi cauzele ei
Somnul chimic şi somnul natural
Solu ii naturale eficace
Un remediu natural la îndemâna oricui
Cum învingi oboseala de diminea
Cum î i po i (din) nou dubla viteza de înv are
Care sunt orele cele mai potrivite pentru odihna de noapte?
Evit nop ile nedormite
Înc un mit d râmat
CAPITOLUL AL XXIV-LEA CUM S TE MEN II MEREU ÎN FORM (II)

DESTINDE- I NERVII! MAI AI NEVOIE DE EI
Precizare
O metod verificat
Cum de era Napoleon mereu în form
“Punctul fericirii”
R spunsuri la întreb rile tale
S nu uit m de o metod clasic !
Concluzii… relaxante
CAPITOLUL AL XXV-LEA CE -AR MAI FI DE SPUS
CAPITOLUL AL XXVI-LEA ULTIMELE ZILE, ULTIMELE ORE

Sfârşitul încununeaz opera
Ce urmeaz ? (sau cum s nu strici munca de pân acum)
De ce un viitor curs de psihologia examenului?!
ARTA DE A ÎNVĂŢA – Horaţiu Sasu –
Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să

citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe.
(Alvin Toffler)
Dragul meu prieten,
examenele vin, cu întreb ri în suflet, examenele trec l sând senin sau

neguri... “Oare ştiu suficient ca s iau nota opt?”, “Puteam sa iau o not mai
mare?”, “De ce?”…
O dat trecute, fiecare din aceste probe ridic alte întreb ri peste întreb ri.
Iar tensiunea creşte cu apropierea unui nou examen.
Şi doar la ceas de bilan î i dai seama c multe examene le-ai fi trecut
mai uşor dac ai fi ştiut cum s înve i.
Tu, tinere, eşti oare chiar atât de neputincios în fa a necunoscutului?
Ai avut succese r sun toare, inexplicabile, c deri şi insatisfac ii la fel de

inexplicabile. Priveşte mai atent în trecut; insatisfac iile tale au avut constant
dou cauze: lipsa de “stil” în acumularea cunoştin elor şi lipsa de “stil” în
sus inerea examenelor.
Î i aduc îns o veste foarte bun : de ast zi ai al turi un ghid credincios pe
drumul – deloc uşor – al ob inerii performan elor pe care le doreşti. Pentru c
aceste performan e sunt la îndemâna ta!
De ce s şi-o ia alţii înainte, când de fapt tu po i fi mai bun decât ei ?

De ce s intre alţii la liceu, facultate, doctorat în locul t u?
De ce s ob in tot al ii postul bun pe care i-l doreşti?
Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

De ce s aib al ii rezultate bune, iar tu, care aloci cel pu in atâta timp cât
şi ei înv turii, s ai mereu întreb ri şi nelinişti în suflet?
R spunsul e simplu: pentru c al ii cunosc cele mai eficiente metode de a
înv a repede şi bine.
Acum şi TU po i fi unul dintre cei pe care soarta îi r sfa . Pentru c , dac
doreşti cu adev rat, şi TU po i afla…
• Cum s fii sigur pe rezultatul pe care îl doreşti…
• Cum s re ii de dou ori mai bine şi de dou ori mai repede decât
ceilal i…
• Cum s foloseşti resursele excep ionale cu ajutorul c rora succesul la
examene poate deveni o simpl formalitate…
“S fie oare ceea ce caut?”
Ghidul – sau cursul, dac vrei - pe care îl ii acum în mân nu e unul

ştiin ific, cu un limbaj arid şi inaccesibil.
Din contr .
Vei g si explicat într-un limbaj accesibil şi în detaliu tot ceea ce trebuie s
faci şi s nu faci când înve i. Chiar dac în unele situa ii am folosit no iuni de
psihologie am urm rit cu grij s elimin piedicile în în elegerea celor prezentate.
E un curs pentru reuşit , dedicat numai oamenilor care vor s în eleag
tainele înv rii, nicidecum s se r t ceasc în cele mai abstracte şi mai
încâlcite no iuni de psihologie. Pentru viitorii oameni de succes, pentru
înving torii anilor ce vor veni.
E un curs de art a succesului, tinere prieten. ie i-l dedic.
Dac te vei uita într-o bibliotec în rafturile de Psihologie sau Pedagogie
vei vedea c pân şi c r i accesibile în domeniu au dou mari lipsuri: pe de o
parte se trece prea uşor peste nişte detalii psihologice, considerate binecunoscute

(motiva ie, nivel de aspira ie, conexiune etc.) iar pe de alt parte, nu se trateaz
multe aspecte complementare înv rii, a c ror cunoaştere conduce la rezultate
mult mai bune:
când s începi s înve i în cazul diferitelor examene
cum s procedezi exact ca s re ii mai repede cu ajutorul unor semne
puse pe text
cum s î i foloseşti motiva ia în înv are
cum s alc tuieşti corect programul
cum şi cât s te odihneşti sau s te relaxezi
ce s faci în ultimele zile sau ore pân la examen
cum s î i foloseşti şi s î i dezvol i for ele de care dispui.
Cuvântul "cum" va mai reveni de nenum rate ori pe parcursul cursului
de fa pentru c tu ai acum la dispozi ie ceva nou: modalit ile şi procedeele
concrete prin care po i realiza ceea ce î i doreşti 1 .
Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care au luat naştere paginile
de fa . Citeşte-le atent. Aplic perseverent şi cu încredere acest rod al multor
ani de observa ii şi vei reuşi cu siguran s ob ii rezultatele uimitoare pe care
demult i le doreşti. Rezultate uimitoare nu doar pentru tine, ci şi pentru cei din
jur, care înva dup metodele tradi ionale - nu întotdeauna cele mai eficiente.
Spulber miturile şi vei zidi în cremeni!
S l murim dou principii, prezente de la un cap t la altul în acest ghid

care nu se g seşte în facult i.
Primul: contrar opiniei aproape generale, A ÎNV A NU ÎNSEAMN
"A TOCI". S fim bine în eleşi: a înv a înseamn a acumula cunoştin e pe
1
Cred c al ii, mai specializa i în ştiin ele educa iei, ar fi f cut treab mai bun . Dar poate c
nu au g sit timpul necesar şi mai ales liniştea pentru a- i oferi un ghid de înv are.

diverse c i: prin memorare, cu ajutorul gândirii sau cu ajutorul sim urilor: auz,
v z, miros, gust, pip it. În timp ce "a toci" înseamn "a înv a mecanic", doar
pentru not sau pentru calificativ. Citind şi aplicând ghidul de fa te vei
deprinde s înve i cu adev rat repede, bine şi, mai ales, trainic.
Al doilea mit pe care îl d râm "ARTA DE A ÎNV A": rezultatul bun
se ob ine numai dac "toceşti" zi şi noapte. Nu, prieten drag, nu: din acest
moment te rog s re ii c po i înv a în trei ore cât înva al ii în zece, dar mai
bine şi mai trainic decât ei. S nu scapi totuşi din vedere c în perioada de
preg tire pentru examene ai nevoie de un regim special de munc şi vei fi
nevoit s faci o serie de sacrificii şi de schimb ri temporare ca s î i asiguri
succesul. Important este s ştii ce s faci şi ce nu - şi aceasta f r s pierzi
timpul cu întreb ri al c ror r spuns e greu de g sit de c tre tine singur sau cu
conspecte despre cele mai bune metode de înv are.
Chiar dac aceast cale i se pare pe alocuri grea, una mai uşoar nu
exist . M refer la c ile cinstite.
Pe de alt parte, nu î i voi promite “miracole” de tipul înv rii unei limbi
str ine în 30 de zile sau a 300 de pagini pe noapte. Exist asemenea c r i – şi
multe vor mai apare, c ci credulitatea înc sus ine vânz rile; garan ia pe care o
aduc este mult mai realist şi mult mai onest : vei reuşi folosindu- i for ele reale
de care dispui, dar de care pu ini sunt conştien i, şi nicidecum apelând la “for e
miraculoase”, la “re ete unice”, care pe termen lung se dovedesc re ete ale
eşecului, ca în cazul oric rui lucru f cut de mântuial .
Ai acum la dispozi ie prezentarea detaliat a unor metode de o eficien
dovedit . Metode simple – dar nu simpliste. Eficiente - dar nicidecum
“miraculoase”. Miracol nu exist de-a gata decât foarte rar. Exist în schimb mii
de c i pentru a le face s prind via prin puterea voin ei tale.

Mereu aproape de tine…
"ARTA DE A ÎNV A" este un curs pentru succes considerat de unii

destul de greu de aplicat de la prima lectur . De aceea, dac tu crezi c e greu de
pus în practic dintr-o dat , las -l pentru un timp de o parte şi înva dup
metodele tale (poate sunt mai bune şi mai eficiente). Iar când întreb rile te vor
asalta, adu- i aminte s consul i acest curs pentru succesul t u şi multe i se vor
p rea mult mai uşor de în eles.
Şi, chiar dac ai în eles totul înc de la început, îng duie-mi s - i dau un
sfat: nu uita "ARTA DE A ÎNV A" într-un col de hard, ci r sfoieşte-o. Dac
nu în fiecare zi, m car o dat la dou s pt mâni. Vei vedea câte lucruri noi o s
i se dezv luie şi mai ales vei fi uimit s vezi câte lucruri, pe care ai crezut c le-
ai re inut foarte bine dup prima lectur , va trebui s le reevaluezi.
E cel mai bun semn c ai progresat.
Mult succes pe drumul pe care i l-ai ales! Şi nu uita: totul e la îndemâna
ta.
Iat în ce mod…
-----ooooo ooooo-----

PRIMA PARTE:
DE CE S ÎNVE E AL II MAI REPEDE CA TINE?!
CAPITOLUL I
PRIMII PAŞI COREC I
“Chiar drumul de zece mii de li începe cu primul pas”

(proverb chinezesc)
1.1. Noti ele - cenuş reasa studiului sau sursa creşterii eficien ei?
(1) Adrian notează conştiincios tot ce spune profesorul la ore. Scrie

repede şi e foarte mulţumit că nu pierde nimic din informaţiile profesorului.
Ajuns acasă, are nevoie de 1-2 ore ca să pună în ordine notiţele, ceea ce e cam
obositor. Silviu, în schimb, parcă adesea visează la ore. Din când în când
tresare, face în grabă nişte semne pe caiet, scrie mult mai puţin din ce zice
profesorul. Cu toate acestea, nici nu se sinchiseşte să îşi sistematizeze notiţele.
Silviu învaţă mai puţine ore şi ia note mai mari. De ce?
(2) O elevă îşi completează în pauză notiţele folosind caietul unei
colege. Completează repede, deoarece nu are decât zece minute de pauză la
dispoziţie. Ajunsă acasă constată că nu înţelege mai nimic. O sună pe colega
după caietul căreia “s-a inspirat” şi află că aceasta înţelege perfect lecţia
notată. E o întâmplare?
Atâta timp cât suntem elevi sau studen i, noti ele fac parte integrant din
cotidian. Unii - mai ales la vârsta liceului - le consider un balast. Al ii,

dimpotriv , le acord o aten ie deosebit atunci când înva . Cine are dreptate şi
de ce?
Un ajutor de baz
Ce sunt notiţele pe care mulţi le iau în general mecanic? Sunt

reproduceri, de obicei schematice, ale unui material prezentat de o persoană –
profesor, lector.
Rolul lor este uneori trecut cu vederea, adesea fiind luate monoton şi …
f r chef (“de-ar trece odat ora!”), ajungând adev rate pietre de încercare a
puterii de decriptare. Or, înaintea unei lucr ri, teze sau a oric rui examen, nu
este momentul cel mai potrivit în a- i testa agerimea prin exerci ii demne de
Champollion, cel de-a pururea sl vit pentru c a descifrat hielogrifele.
Aşa încât, prietene, de fiecare dat când iei

noti e, acord -le aten ia cuvenit . Te vor ajuta s
înve i eficient, c ci ele completeaz manualul.
Profesorul, presat de timp, nu poate întotdeauna de-a lungul unei ore sau a
unui curs, s sublinieze esen ialul; prefer s redea ce are de predat, în speran a
c acas , în linişte, elevul sau studentul va reuşi s discearn esen ialul de
detaliu. Din p cate efortul e mare pentru tine dac înve i dup noti e nerevizuite.
Ajungi s înve i superficial, f r a- i organiza ideile. Procedând în acelaşi mod
mai mult timp, ajungi la concluzia c noti ele, în loc s ajute, mai mult te
încurc ; concluzie pe cât de eronat , pe atât de nedreapt .
Evident, nu aceasta trebuie s fie calea de urmat. Noti ele sunt aproape
inutile luate cu gândul în alt parte, f r s încerci s discerni ideile principale
de cele secundare sau de detalii. Dar dac , din contr , vei avea bun voin a de a
te concentra filtrând prin propria ta gândire tot ce i se spune şi re inând

numai ce te intereseaz ? S-ar întâmpla ca la o lec ie sau la un curs unde se

repet nişte aspecte care au mai fost tratate, câteva cuvinte – “jalon” s aib
pentru tine aceeaşi valoare şi aceeaşi semnifica ie ca şi pentru cel ce asud din
greu, încordat, ca s nu scape nici un cuvânt.
Deseori întâlnim situa ia în care profesorul dicteaz cuvânt cu cuvânt.

Elevii şi studen ii nu se las mai prejos: noteaz conştiincios tot ce aud. Foarte
pu ini sunt capabili s se poat concentra asupra filtr rii informa iilor. Ceilal i
alc tuiesc marea mas a celor ce pierd... de dou ori: o dat , pentru c vor trebui
s ia totul de la cap t, practic de la zero, f r s aib deci nici cea mai vag idee
despre ce au auzit la şcoal sau la facultate. Efort incomparabil mai mare decât
al aceluia care, atent fiind, şi-a f cut cât de cât o idee despre planul lec iei,
despre ra ionamentele, opiniile, ideile principale pe care aceasta le con ine.
A doua oar , pentru c noti ele, luate dezordonat, se pot dovedi inutile şi
pentru viitor, atunci când vei avea nevoie de ele ca s aprofundezi materia sau
pur şi simplu s le revezi. În încâlcitura de date pe care le-ai trecut pe foaie te
descurci greu şi prima oar , şi a doua oar ... şi a dou zecea oar . DE CE? Pentru
c nu ai avut bun voin a s structurezi ceea ce ai auzit. Aici e cheia primei
situa ii prezentate mai sus.
Şi atunci întrebarea: “CUM s iau noti ele?”
Mai corect e s ne întreb m:
“CUM s iau noti ele ca s m ajute?”
De un mare ajutor î i va fi s elimini cuvintele de leg tur

inutile: “din aceast cauz ”, “ar mai fi de ad ugat c ...”, “o
prim precizare este...”, dar şi altele, mai importante, cum ar
fi “sau”, “şi”, “de re inut c ...”, în locul c rora s foloseşti
prescurt ri, formule proprii de notare rapid sau chiar semne

matematice. Spre exemplu, nu pe pu ini studen i i-am v zut

înlocuind pe “şi” cu “+”, pe “sau” cu “/ “. Pe lâng avantajul
scrierii rapide, aceşti studen i mai aveau unul, deloc de
neglijat: atunci când înv au dup noti e desprindeau clar,
dintr-o privire, ideile, condi iile, enumer rile, în fine, tot
ceea ce notaser .
Dac te obişnuieşti s foloseşti aceste nota ii, vei reuşi s g seşti, ori de
câte ori ai nevoie, exact ceea ce te intereseaz . Elimin c ut rile şi revenirile
sup r toare. Noti ele vor fi “aerisite”, cu linii, acolade, prescurt ri, care au rolul
de a elimina cât mai multe din cuvintele de leg tur , f r ca exactitatea noti elor
s sufere în vreun fel. Dimpotriv , totul e ordonat, schematizat, de folosin
imediat .
În sfârşit, am remarcat la destul de mul i elevi sau studen i folosirea -
uneori pe scar larg - a unor nota ii proprii:” ⇒ “ pentru “devine”, “ ” sau
“ ” pentru rela ii cauzale, implica ii într-un sens sau altul, “!” pentru “de
re inut” sau “important”, “Λ“ pentru “şi” şi “V“ pentru “sau” (al turi de “+” şi
“/” ) şi multe alte nota ii. S reproducem în acest stil o defini ie sau o idee:
“Economia de pia ă este acel mod de organizare şi func ionare

al economiei în care asigurarea bunurilor şi serviciilor are la bază
îndeosebi proprietatea privată, iar raportul dintre cerere şi ofertă
determină principiile de stabilire a priorită ilor economice, a
metodelor de producere şi organizare; accesul la bunurile economice
pentru diferite persoane sau categorii de persoane este reglat prin
pre ”.

Cum ar ar ta scris o astfel de defini ie, într-un mod care s cuprind

esen ialul şi s o fac uşor de reamintit ori de câte ori este citit ? Ar ar ta cam
aşa:
“Econ. de pia = mod de organiz. + func . al ec.:

- asigurare bunuri + servicii proprietatea privat
- rap. cerere - ofert principiile de stabil. a:
= priorit. ec.
= met. de producere + organizare
- acces la bunuri ec. (pt. pers./ categ. de pers.) pre ”
E o diferen , nu?
Acestea sunt “semnele” după care înva ă Silviu din primul exemplu de
mai sus. De aceea el nu trebuie să îşi (re)sistematizeze noti ele; înva ă multe
lucruri din clasă, deoarece filtrează informa iile şi, chiar dacă are nevoie de
mai pu in timp pentru a învă a, înva ă mai eficient şi e posibil să ob ină note mai
bune.
Nu e uşor - dar c i se g sesc
Din p cate nu ai fost înv at s disociezi esen ialul de neesen ial, s

gândeşti, s analizezi, s sintetizezi … În şcoal nu exist lec ii care s - i arate
cum s înve i - şi singur chiar nu e uşor. S-ar putea ca la început, preocupat fiind
s aplici consecvent noul t u sistem, s nu îl po i urm ri pe profesor, iar paginile
caietului de noti e s r mân spa ii albe. Mergem înainte, aşa e începutul! Dar
trebuie s -l faci, o dat şi o dat …
Se spune c la turnarea filmului “Robocop” echipa din platou s-a
confruntat cu o problem : prima dat când actorului principal i s-a pus costumul
specific, a trebuit s aştepte 13 ore pentru ca acesta s fie fixat aşa cum prevedea

scenariul. Echipa era disperat ! A doua oar a fost mai bine: totul a durat doar
zece ore. Înc o zi de filmare… pierdut . Spre sfârşitul filmului, tehnicienii
reuşeau s monteze costumul în 45 de minute!
Începutul e tot timpul greu, dar orice drum are un prim pas. F -l. Al doilea
va fi mai uşor. S-a constatat c pentru a se deplasa 384.000 de kilometri pân la
Lun , o nav spa ial cheltuie pentru desprinderea de P mânt (câteva mii de
kilometri) cam o cincime din combustibilul total necesar pentru restul de peste
300.000 de kilometri!
Important este îns s vezi partea plin a

paharului (ca întotdeauna în via ): ai reuşit, cu un
oarecare efort, s iei noti e într-un stil
economicos şi organizat. Multe-pu ine noti e –
nici nu conteaz , la început. Mâine va fi mai bine.
Cred c ai în eles cuvintele de ordine:
perseveren a şi credin a în mereu mai bine. Nu
te l sa descurajat nici de începuturi, nici de
r ut cioşii care râd: mergi înainte, mereu înainte!
Sigur, fiecare are un alt sistem de notare. De aceea, n-aş recomanda s se

foloseasc , spre exemplu, “a b” ( care înseamn “a implic b” sau “din a
deriv b” sau “b este rezultatul lui a”) sau “a b” ( ceea ce înseamn “b implic
a”, “a este rezultatul lui b”, “ a deriv din b”), dac nu este clar rolul lor (se
poate inversa efectul cu cauza, cu consecin ele de rigoare). Astfel de prescurt ri,
st pânite şi folosite constant în situa ii similare, sunt deosebit de utile. Dac vrei
s te l mureşti mai pe larg asupra modului în care po i folosi prescurt rile,
citeşte te rog capitolul referitor la schema lec iei.

Lipsa de schematizare a noti elor, un chin la care singur te supui, este

dezavantajoas sub aspectul timpului alocat şi sub aspectul efortului necesar
pentru decantarea esen ialului. Pentru c aceast “decantare” va trebui luat de
la cap t de fiecare dat când vrei s repe i, pân când efortul suplimentar la care
singur te-ai obligat, va deveni obositor, iritant chiar. Şi cine pierde?!…
La ce s fim aten i
Celor ce sunt aten i, tonul profesorului spune multe. Conştient sau

inconştient, profesorul subliniaz printr-un ton mai ap sat ceea ce este
important. Alteori aten ioneaz de-a dreptul, folosind cuvinte precum: “acum v
rog s fi i aten i”, “v rog s nota i, c ci este foarte important…”, “ e bine s
re ine i aspectul…”, “diferen a aceasta va fi unul din subiectele de pe un bilet de
examen” şi aşa mai departe. Ştii ce ai de f cut!
Iar ca s îşi uşurezi munca şi mai mult, scrie direct cu litere mari
titlurile sau cuvintele-cheie (cuvintele importante); e un sistem ingenios şi
simplu prin care le vei identifica mai uşor (“sar în ochi”) şi vei constata la sfârşit
c informa iile apar grupate gradual, ca un fel de prim schem .
Noti ele sunt personale!
Nu ştiu dac am fost conving tor folosind defini ia simplificat notat a

economiei de pia , pentru simplul motiv c modul şi gradul de schematizare
al noti elor sunt foarte diferite de la o persoan la alta, mai mul i factori
dispunându-şi influen a: experien a fiec ruia în “codificare”, nota iile personale
– uneori de neîn eles pentru al ii! -, gradul de abstractizare al materialului şi
implicit gradul de dificultate al acestuia, care poate genera imposibilitatea
analizei şi filtr rii datelor de-a lungul întregii ore sau a întregului curs, apoi

cunoştin ele anterioare (care din nou pot avea un caracter personal), interesul
fa de materia predat 2
şi de mul i al i factori.
Ceea ce este evident pentru un elev sau student, atunci când

îşi ia noti e, nu este în mod obligatoriu evident şi pentru un
altul (şi poate nici chiar pentru cel care a luat noti ele şi le
consult dup câteva luni!).
Fiecare “ia” sau “foloseşte” din expunerea profesorului atât
cât îi trebuie şi ce îi trebuie.
Fiecare realizeaz o selec ie şi o notare în felul s u, în func ie de factorii

pe care i-am amintit şi de aceea ar fi bine ca şi tu s iei noti e direct dup
expunerea profesorului sau dup manual, şi nu dup noti ele altui coleg. Cu
excep ia, desigur, a situa iei în care respectivul coleg a scris de la cap la coad ,
cuvânt cu cuvânt, tot ce a auzit. În astfel de cazuri s tot iei noti e dup el!
Te po i izbi îns şi de extrema cealalt , atunci când dai peste un scris mai
hieroglific decât al t u, ca s nu mai vorbim de coşmarul noti elor luate jum tate
cu litere normale (m rog) şi jum tate în “steno”. Aşa se explică de ce eleva din
al doilea exemplu de la începutul capitolului nu în elege noti ele luate după
caietul colegei sale: uneori a transcrie după cineva e ca şi cum ai transcrie un
text într-o limbă străină, necunoscută.
Tehnica lu rii noti elor se înva relativ repede. Pu in exerci iu de aten ie
şi vor apare şi rezultatele.
2
Revezi te rog discu ia despre motiva ie în formele sale, din partea a doua a prezentului ghid.

Dac tot le iei, ia-le corect!
Dac pentru un elev de liceu noti ele sunt mai mult sau mai pu in
necesare, pentru un student de multe ori sunt primul pas spre succes sau spre
eşec. Excep iile - multe-pu ine, câte sunt, confirm aceast regul .
Iubite cititorule, urmeaz un exemplu despre cum po i s - i distrugi singur
munca datorit lipsei de organizare a materialului şi a preferin ei unora de a
împov ra inutil cursul cu artificii lingvistice.
Am cunoscut un profesor universitar care preda un curs de an. Tema era
generoas şi se sim ea efortul f cut de dasc l în vederea surprinderii elementelor
esen iale ale unui domeniu foarte vast. Cu toate acestea, cursul a fost greu de
re inut. De ce? Pentru c profesorul - un om extraordinar -, în loc s predea clar
şi la obiect, prefera s îşi in cursul în felul acesta: “Pentru ca s putem vorbi
într-adev r de...(urma un fenomen, o situa ie etc.) trebuie s fie îndeplinite mai
multe condi ii. Aceste condi ii sunt în num r de cinci. Aceste condi ii sunt: o
prim condi ie necesar pentru a exista (respectivul fenomen) este...”. Nu mai
continui. Oricum, cursul a fost predat în acelaşi stil timp de un an întreg - şi vai
de capul celor care scriau cuvânt cu cuvânt tot ce auzeau!
Nu am c derea s îl judec pe acel om dar trebuie s recunosc c acel curs
nu se putea înv a decât dup ce t iai o bucat bun din el şi îl (re)sistematizai,
opera ii care cereau zile întregi de efort. Un efort care cu siguran ar fi servit
unor cauze mai utile dac profesorul ar fi eliminat el însuşi ceea ce ar fi fost de
eliminat şi ar fi preferat, în locul unei exprim ri bombastice, una mult mai clar ,
de genul: “Pentru a putea discuta de (...) este necesar s fie îndeplinite
urm toarele cinci condi ii:
1 (...)
2. (...)
3. (...)

4. (...)
5. (...) “
Într-adev r, iubite prietene, nu întotdeauna profesorul te poate ajuta prin
expunerea sa. Orice noti e luate corect îşi vor fi la vremea examenelor de mare
ajutor. În definitiv, s mergem şi pe o alt variant : dac tot trebuie s le iei,
atunci de ce nu le iei bine, ca s - i foloseasc ori de câte ori ai nevoie de
ele?…Câştigi timp, ai randament mai bun, deci rezultate mai bune.
Ajut -te singur, c ci o po i face bine!
1.2. O min de aur l sat în p r sire
(1) Radu se trezeşte devreme în fiecare dimineaţă de sâmbătă, pentru că

de trei săptămâni participă la concurs (la “olimpiadă”, cum se zice): la fizică,
apoi la chimie, apoi la biologie. Admiterea la Medicină e grea, concursurile la
care participă sunt şi mai grele, iar el se întreabă incer dacă merită tot efortul.
Nu cumva e mai câştigat prietenul său, care nu se sinchiseşte de asemenea
concursuri? Prietenul său spune că nu îşi toceşte nervii şi nu se surmenează
trezindu-se de dimineaţă, mai ales că el merge la un foarte bun profesor
meditator. Cine are mai multe şanse la examen: Radu, care deja s-a obosit,
sau colegul lui?
(2) La o facultate sunt 40 de locuri în primul an. Sunt 200 de candidaţi
pentru acele locuri. Un candidat spune că e vorba de o concurenţă de 5 pe loc,
celălalt spune că e de peste 7 pe loc, dar… pentru alţii. De ce are dreptate al
doilea candidat?
(3) Ana s-a înscris la un concurs pentru un loc de şef de personal în
cadrul unei companii franceze cu filiala în România. Are două probe grele:
din Dreptul muncii şi din Managementul Resurselor Umane. Citeşte

consecvent, dar parcă “nu intră în cap”. Teorie, teorie şi iar teorie. Evident, la
ce concursuri să participe? Are speţe, are nişte exemple prin anexele
manualelor, dar cu cine să se compare? Oare ştie suficient pentru a primi acel
post bine plătit?
(4) Ce legătură are exemplul al treilea de mai sus cu exemplele (1) şi
(2)? Care e cel mai greu concurs pe care îl poţi susţine întotdeauna?
În drumul nostru spre succes a venit vremea, prietene cititor, s

discut m despre utilitatea real a unor concursuri, precum cele obişnuite în
şcoala general sau în liceu, dar şi a celor studen eşti, l sate, în ultima
perioad , cam la voia întâmpl rii. Vom vedea în ce mod te poate ajuta
competi ia s devii mai bun şi vom sublinia rolul ei în asigurarea unei
preg tiri superioare calitativ – pentru elevi – sau a specializ rii – pentru
studen i.
Trei echipaje. Trei c i diferite. Trei destine diferite
Elevii şi studen ii se împart în mai multe grupuri. Un prim grup - destul

de pu in numeros - vede în concursuri o surs de aprofundare a cunoştin elor
necesare în viitor în domeniul ales. Elevii şi studen ii care alc tuiesc acest grup
de obicei, st pânesc materia foarte bine, iar rezultatele nu întârzie s apar : ca
elevi, admiterea în liceu sau facultate e mult mai uşoară, iar studen ii pot afla
nişte lucruri şi pot “jongla” cu datele dintr-un domeniu cu o dexteritate care ine
de paranormal (pentru al ii).
Un alt grup este alc tuit mai ales din elevi din clasele terminale de şcoal
general sau de liceu, care încearc - conştien i de şansa extraordinar oferit de
aceste concursuri - s se preg teasc şi s participe la acestea.
Totul ar părea perfect, dar … de ce numai în clasele terminale?

Pentru un viitor chimist, fizician, filolog, matematician sau biolog, a

c rui preg tire trebuie men inut la un nivel ridicat timp de patru ani de liceu, a
trece de la buchiseala unor noti e la “hei-rup”-ul primului concurs e destul de
greu. Şi când asta? Tocmai în anul cel mai epuizant, mai solicitant! La fel stau
lucrurile şi în clasa a VIII-a. A încerca s ajungi în tromb la nivelul la care ar fi
trebuit s fii constant timp de patru ani, e bine, dar nu foarte bine. Mai ales c
uneori ini iative de acest gen pot deveni absolut inutile: nu pu ine sunt cazurile
de elevi de clasa a XII-a (unii chiar foarte bine preg ti i!), c rora li se refuz
participarea la aceste concursuri pe motivul c materia la care se preg tesc s-a
predat în clasa a zecea sau a unsprezecea, iar cine “a sc pat trenul” şi nu a
participat când era timpul poate s spun adio unui vis care a prins curaj prea
târziu. Una singur e concluzia:
Nu l sa s - i scape prilejul atunci când e cazul,

pentru c s-ar putea ca în clasa a XII-a nimeni s
nu mai fie dispus s - i acorde o şans în acest
sens, oricât de mult i-ai dori aceasta! Aten ie dac
vrei s dai un examen dintr-o limb str in !
Un al treilea grup - foarte numeros, o adev rat “turm ” - este cel al

elevilor sau studen ilor care ignor total aceste concursuri.
Marea tain … de lâng noi
Cei din primul grup sunt admişi în liceu sau facultate în propor ie de 90-
95%, cu condi ia s fi ob inut constant rezultate bune. Din p cate, aşa cum am
mai spus, ei sunt foarte pu ini, deoarece condi ia de a fi ob inut constant
rezultate bune nu poate fi îndeplinit de prea mul i. De aceea, Radu din primul

caz pe care l-am prezentat la începutul capitolului pare s aib şanse mai mari
decât colegul lui. De aceea, studen ii care particip la concursuri studen eşti ştiu
mult mai bine care le e concuren a pe plan profesional.
Nu crezi c aici e şi şansa ta, tinere prieten?
Cei din al doilea grup au rezultate contradictorii: unii, care se simt
frustra i de respingere, se mul umesc s se preg teasc la un nivel apropiat de
cel al “turmei” care alc tuieşte grupul al treilea. Al ii, dimpotriv , îndârji i de
aceast respingere, încearc s ating nivelul dorit, primului grup. Cu rezultate
aproape similare. Chestie de viziune...
Nu spun c e imposibil. Cunoşteam în studen ie oameni care înv au – şi
înc foarte bine – numai în sesiune. Şi înc la Medicin sau Inginerie, unde
cursurile sunt cumplite!
Sc pau de sesiune zâmbitori!
Dar – m întreb – unde ar fi ajuns dac îşi valorificau la maximum
poten ialul nativ?
Cât despre cei din “lumea a treia”, tot ce pot spune e c ei formeaz ,
al turi de fataliştii grupei a doua, marea mas a celor cu şanse considerabil
reduse, ei alc tuind adev rata concuren a unui examen de admitere. Poate
o s - i dai mai uşor seama de acest lucru dac o s consider m un exemplu
real…
Tu alegi concuren a real !
S presupunem c la o sec ie a unui liceu sau a unei facult i sunt 40 de

locuri într-un an, cu o concuren de 5 candida i pe un loc. Deci 200 de candida i
s-au înscris la start; dintre aceştia 10 sunt dintre cei care, în urma rezultatelor
constant bune, sunt îndrept i i s îşi ocupe locul, examenul fiind pentru ei o
simpl formalitate. Mai mult - s d m un num r modest - 5 din cei 200, care s-
au preg tit “hors concours” la nivel olimpic, de asemenea, îşi iau f r probleme

locul în primire. Ca urmare, r mân 40-10-5 = 25 de locuri pentru 200-10-5 =

185 de candida i din a treia grup . Adic , o concuren real de 185: 25 = 7,4!!!
cu aproape înc jum tate mai mare decât cea de pe hârtie. Corect? Corect!
E clar c tu - şi numai tu! - î i alegi concuren a real . De aceea încerc
eu s te conving s participi la “olimpiade”, cum numeşti tu aceste concursuri:
ca s fii sigur, cu mult înainte, de capacitatea ta de a face fa examenelor şi de
şansele tale de reuşit , într-un examen care se d doar o dat pe an. Înving torii
iau totul, iar învinşii examenelor de admitere pierd un an din via sau prefer
varianta facult ilor particulare. Dar pentru asta nu era nevoie s înve i un an-
doi. Mai complicat e cu cei care termin clasa a VIII-a şi se trezesc la te miri ce
sec ie care le va face amar via a timp de patru ani.
Poate tocmai de aceea eşecul este pentru mul i o catastrof , iar
anticiparea acestuia pluteşte amenin toare generând emo ii şi tensiuni pe
parcursul întregii perioade de preg tire, dar - mai grav! - şi în timpul examenului
propriu-zis. Aceast anxietate anticipativ (aşa se numeşte) apare la cei nesiguri
pe ei. Adic , la marea mas a candida ilor. Un singur remediu exist :
încrederea în preg tirea ta - un remediu pe care pu ini îl cunosc, iar mai pu ini
îl aplic 3 .
Cum îşi aşterni aşa dormi, spune în eleptul

popor român. Când ar i vinovatul cu degetul, un
deget al mâinii arat o persoan oarecare, un deget
al mâinii e ridicat spre cer şi trei degete sunt
îndreptate spre tine.
3
Poate nu stric s arunci o privire peste ceea ce am discutat la capitolul "Aspira ie şi
înv are" din partea a doua a prezentului ghid.

În anticamera succesului
Psihologii de toate calibrele sunt de acord c resursele încrederii în

pregătirea proprie se regăsesc în succesele obţinute anterior. Iar aceste
succese, mai mici sau mai mari, sunt “beneficiul” adus tocmai de concursurile
de care vorbeam. Care concursuri, prin atmosfera lor foarte apropiată de cea a
examenelor, reprezint ceea ce partidele amicale sunt pentru un fotbalist de talie
interna ional : prilejuri de a acumula o experien deosebit de pre ioas care îl
va face de neoprit în vederea marilor confrunt ri oficiale.
Concursul î i ofer posibilitatea s î i verifici nivelul de cunoştinţe cu
câteva luni (sau ani) înainte de admitere, iar nu doar în timpul examenului,
când s-ar putea s fie prea târziu! Tot la concurs î i dai seama de aspectele pe
care le mai ai de aprofundat, te po i compara cu “vârfurile” din domeniu şi -
foarte important - po i câştiga experien a examenelor (cum s î i st pâneşti
emo iile şi s mai câştigi un punct, spre exemplu).
Trecut prin câteva încerc ri de acest gen, organismul tău învaţă să se
adapteze prompt condi iilor dificile ale examenelor şi să se autocontroleze. Î i
cunoşti astfel puterile şi limitele, iar mijloacele cele mai potrivite spre a face fa
situa iei se automatizeaz şi se activizeaz f r probleme ori de câte ori apare
situa ia respectiv . Astfel c amenin area eşecului este minim pentru tine în
examen, poate chiar absent . Vei trata examenul ca pe un concurs obişnuit, f r
emo iile - groaza, chiar - cu care îl privesc contracandida ii t i. Sigur,
“pericolul” ca şi tu s ai un eşec exist , chiar dac numai teoretic, dar o
asemenea situa ie e obişnuit deja pentru tine, poate c ai rezolvat-o de mai
multe ori cu succes, aşa încât nu- i mai creeaz necontrolate şi întreb ri
chinuitoare în timpul examenului. Şi toate acestea în condi iile în care examenul
este pentru mul i dintre contracandida ii t i un calvar!

Întrebare
Cine are mai multe şanse de reuşit - cel care
este preg tit, încrez tor în for ele sale şi liniştit
sufleteşte, sau cel neliniştit, şov itor, nesigur?
Şi colegul lui Radu, din primul exemplu de la începutul capitolului, s-ar

putea să aibă surprize: e odihnit, a învă at, dar nu e pregătit pentru o încercare
a nervilor.
Un “olimpic” cunoaşte din experien c orice competi ie stimuleaz
efortul şi productivitatea, promoveaz aspira ii mai înalte (nu uita: tot ce nu
merge înainte nu st nicidecum pe loc, cum s-ar putea crede, ci involueaz , se
pierde) şi mai ales micşoreaz distan a dintre realiz rile pe care le doreşti şi
capacitatea ta real de a le atinge. Capacitatea ta competi ional creşte f r s î i
dai seama, astfel încât momentul concursului va fi acela în care ajuns la cotele
sale maxime, puterea de concentrare şi experien a vor revendica deosebit de
energic rezultatul dorit.
“Din afar ” v zut, un concurs apare ca o încercare plin de tensiune.
Dac eşti hot rât s urmezi cele ce ai citit aici, ai mari şanse s ocupi un loc în
liceu sau în facultate ori un loc de munc bun (ceea ce nu înseamn “s te culci
pe o ureche” şi s nu mai înve i nimic). Preg tirea ta sistematic ,
“antrenamentul” desf şurat în condi ii mai grele decât cele ale unui examen de
admitere, cunoaşterea posibilit ilor proprii, încrederea în tine însu i, fac ca
examenele care aduc pentru mul i o suprasolicitare insuportabil , s reprezinte
pentru tine o opera ie “curent ”. Având în vedere c atmosfera examenului este
adesea mai “lejer ” decât la concursuri, parc începem s ne explic m de ce
90% din cei care au ob inut rezultate bune la concursurile şcolare îşi pot ocupa
linişti i locul în liceu ori facultate...

Tot aşa, 90% din cei care înva din situa ii reale au şanse s ocupe locul
sau postul dorit.
Nu trebuie s c dem îns în p catul de a considera un examen “floare la
ureche”, pentru c risc m s ne trezim cu surprize nu prea pl cute. Examenul de
admitere în liceu, la facultate, la masterat, reziden iat, pentru o burs în
str in tate, are caracterul unei premiere: dac la concursuri orice greşeal era
doar o surs de înv tur pentru mai târziu, la admitere orice greşeal poate fi
pl tit scump. De aceea ar fi bine s priveşti examenul de admitere şi ca o
rezultant a experien ei pe care ai dobândit-o în timp: una este s porneşti de la o
experien nul şi cu totul altceva este s extragi din experien toate înv turile
capabile s te poarte spre succes.
Cine controleaz trecutul controleaz viitorul
Psihologii au demonstrat de mult timp diferen a dintre persoanele

antrenate şi cele neantrenate: la primele mobilizarea de energie, capacitatea de a
efectua corect ceea ce li se cere, atinge nivelul maxim înaintea examenului, pe
când la cei neantrena i - în timpul examenului. Sau dup .
Cei experimenta i se pun “în priz ” cu pu in înainte de

încercare, reuşind ca pe toat durata examenului s g seasc
cele mai potrivite c i spre a elabora r spunsul care s le
asigure reuşita. Aten ia celui antrenat aflat în examen este
orientat total spre ac iunile care trebuie efectuate şi
nicidecum spre metodele de st pânire a emo iilor. Eliberat
astfel de balastul emo iilor, care sunt controlate în mod
automat, ca rezultat al reuşitelor pe aceast linie la
concursurile anterioare şi deci practic inexistente sau, în orice

caz, infime, creierul g seşte în linişte cele mai bune

r spunsuri, care vor duce sigur spre succes.
Ce se întâmpl îns cu candida ii “neantrena i”? Candida ii care nu au

trecut anterior prin proba aspr a unor examene pierd timp pre ios pentru a se
autolinişti, pentru a se organiza, pentru a reuşi sa se autocontroleze, pentru...
pentru... În timp ce, lâng ei, cei care ştiu ce au de f cut îşi v d linişti i de
treab . Chiar foarte linişti i! Aşa cum am ar tat, poten ialul maxim al creierului
lor este atins în timpul examenului sau...dup el. Şi uite aşa se face c auzi pe
unii şi pe al ii c in(ân)du-se de zor dup ce au ieşit din examene: “Vai, c acum
îmi aduc aminte tot. Vai, tu, uite c am uitat şi aia şi aia. Şi acum i le pot spune
pe de rost, frate! Vai de mine, ce m fac?”.
Degeaba “vai”, c o dat trece baba cu colacii.
Autoevaluarea: marele pas înainte
Din cele ce am discutat mai sus se desprinde o concluzie: interpretarea

aceleiaşi situaţii ca fiind una din cele care în mod obişnuit creează dificultăţi
candidatului generează nelinişti, tulburare, stres, deprimare chiar. Din contră,
interpretarea dată de o persoană care consideră situaţia ca pe una obişnuită
reduce la infim tensiunea în acest caz.
Intensitatea stresului este deci determinat de evaluarea personal f cut
situa iei. Care evaluare poate fi corect sau dispropor ionat - în plus sau în
minus.
Ca urmare a experien ei dobândite în cursul unor confrunt ri de genul
concursurilor eşti capabil, chiar şi f r ajutor din afar , s î i dai seama ce po i;
te compari cu al ii, î i analizezi progresele şi neajunsurile, î i fixezi obiectivele a
c ror urm rire te va conduce sigur spre succes (spre exemplu, la nici un test
gril s nu ai mai pu in de 9,80). Dup câteva probe de concurs vei putea s te

cunoşti foarte bine. Una e s ştii pe ce contezi la un examen şi cu totul alta e

habar s nu ai ce po i tu, nici ce pot al ii. În acest caz din urm examenul de
admitere poate deveni o loterie destul de primejdioas pentru tine. Arareori
incertitudinea te poate ajuta s te men ii la nivelul la care trebuie s fii.
Cunoaştem colegi care înva atât cât consider ei necesar, f r a se interesa de
nivelul sau de ritmul de înv are al celor din jur. Am v zut şi pe al ii pe care,
tr ind într-o incertitudine crunt cu privire la exigen ele unui examen, dar dorind
foarte mult un rezultat favorabil, şi-au suprasolicitat memoria, ajungând s
sus in examenele într-o stare de epuizare care amenin a în orice moment s
duc la eşec.
Participarea la concursuri î i d posibilitatea s te apreciezi. F -o ori de
câte ori ai ocazia, dar corect. Orice subevaluare sau supraevaluare poate avea
consecin e destul de grele pentru tine. În schimb, dac tu, pe baza evalu rii
corecte, te consideri perfect apt s intri la liceu sau la facultate, s reuşeşti la
orice alt concurs, foarte probabil c aşa e. Dac îns te vei zbate sub ap sarea a
zeci de întreb ri c rora nu ai cum s le g seşti r spuns în lipsa unei experien e
adecvate şi obiective, atunci reuşita ta s-ar putea s fie pus sub semnul
întreb rii.
Se poate întâmpla, totuşi, ca unul dintre cei preg ti i prin concursuri s
aib , dac nu un eşec, cel pu in rezultate inferioare unuia pe care acest aspect -
s zicem extraşcolar - nu l-a preocupat (exist din cauza emo iilor în general).
Dup cum un asemenea “p lmaş” poate oferi surprize derutante, clasându-se
mult mai sus decât i-ar fi permis în mod normal cunoştin ele.
Acestea sunt îns excep ii, pentru c regula e cu totul alta.
De obicei lucrurile stau aşa cum i-am ar tat în exemplul cu concuren a
real .

Ca s ştii ce rol important are autoevaluarea, re ine un

aspect: dac ai ob inut şi înainte rezultate bune, eşti încurajat -
chiar stimulat - s le confirmi şi cu prilejul examenului de
admitere. E o lege a firii, o lege pe care o s-o întâlneşti adesea
în via . Rezultatele bune te ambi ioneaz s urci mereu 4 .
Nimic mai simplu.
Ajunge numai s participi?
Am vorbit - f r a accentua îns prea mult - despre necesitatea unor

rezultate bune, a unor succese. Voi face acum sublinierea necesar : simpla
participare, de “palmares”, fără rezultate notabile, poate fi o armă cu două
tăişuri, care să-ţi sape încrederea în tine însuţi. E foarte important ca
participarea s fie încununat de succes. Nu m refer neap rat la un succes
r sun tor în confruntarea cu ceilal i, ci la atingerea nivelului la care te po i
declara “ca şi intrat”. Sau la dobândirea unei experien e care s te fac s atingi
acel vârf pe care l-ai ratat cu pu in, astfel încât, retuşând ceea ce mai e de retuşat
pân în ceasul confrunt rii, s ştii c eşti deja înving tor.
Ca s tragem o concluzie, concursurile sunt o min de aur pentru tine,
care nu ai mai dat niciodat vreun examen de anvergura celui de admitere în
liceu, facultate, de masterat, reziden iat etc. Prin intermediul lor reuşeşti s te
evaluezi corect, reuşeşti s vezi examenul ca pe o încercare necesar , dar
lipsit de tensiune şi mai reuşeşti s ob ii, încetul cu încetul, încrederea de care
ai nevoie.
4
Dup cum afli dac aprofundezi capitolul referitor la Voin (cap. al XVII – lea din
prezentul Ghid)

Cel mai aspru concurs de preg tire

Nu ai concurs la care s mergi? Creeaz -l singur pe cel mai greu – acela
cu tine însu i. Urm reşte un nivel al cunoştin elor, o autoevaluare.. ca mai jos, şi
… succes!
POSIBIL SCENARIU
1. S presupunem c la prima parcurgere a textului te
apreciezi c te situezi între 8,80 şi 9,94 – în func ie de
capitol, subiect, dificultatea testului-gril etc. Notezi
întrebările problemă.
2. Î i propui ca la primele teme pe care le ai de înv at
s nu mai ob ii în continuare o not mai mic de 9,75.
3. De la prima trecere (cea de la punctul 1 de mai sus)
cunoşti problemele pe care le-ai avut, temele dificile,
întreb rile (pasajele) la care ai greşit. Le treci pe o coal
curat şi le repe i doar pe acestea (vezi şi capitolul “Noti e”
şi capitolul despre scheme).
4. Atât cât po i, creeaz - i singur subiecte, teste doar
din ceea ce ai greşit, propunându- i s nu cobori sub 9,60
(fiind doar subiectele cele mai grele î i propui un nivel
realist – vezi şi capitolul despre motiva ie (“Suportul din
inima ta”)
5. Treci a doua oar prin temele ini iale, cu aten ie
maxim .
6. Revezi ce ai greşit.
7. F paşii 1-6 cu urm toarele grupe de teme. Înainte
de a trece la al 3-lea test, la a treia autoexaminare, compune
un test din testele (capitolele, pasajele etc.) 1 şi 2. Înainte de
al patrulea: test din 2 şi 3; la al cincilea un test din 1 şi 4.

8. Cât mai multe teste cu întreb ri aleatorii (dac aşa

e la examen).
9. Mergi la examen liniştit.
Aşa trebuia s fac şi Ana din cel de-al treilea exemplu, acela cu postul
bine pl tit. S ia spe ele de la Dreptul muncii şi s se aprecieze foarte riguros. S
ia exemplele din manualele de Managementul Resurselor Umane (cum s faci
evaluarea de personal, ce întreb ri s pui ca s nu greşeşti la un interviu, ce
cuprinde o fiş de post complet etc.) şi s încerce s le recompun , utilizând
metodele de înv are pe care le vom vedea mai târziu. Poate compara singur
r spunsurile sale la spe ele din manuale şi poate face singur reconstituirea de
exemple, cumulând-o cu ceea ce a f cut şi g sind greşelile din trecut. Notarea îi
va ar ta unde trebuie s insiste; apoi, ea poate s scrie pe o coal curat p r ile
“problem ” şi s le reia. Practic, reia “scenariul” pe care i l-am descris mai sus,
ca s ajung la un nivel maxim… în lipsa unui concurs cu alţii. Aşa îşi poate
creşte şansele de a câştiga concursul pentru postul dorit. Sau competi ia cu
colegii care mai tot timpul “nu au înv at nimic”, dar, ciudat, sunt culme a
eficien ei în examen.
1.3. Mai multe surse de informare!!!
În acest capitol vei afla:
(1) Când te ajut şi când te încurc mai multe surse de

informare
(2) De ce î i foloseşte în via s arunci o privire asupra altor
c r i, manuale sau cursuri care trateaz totuşi aceeaşi tem
(3) Cum s faci s ai mereu la îndemân informa iile necesare

(4) De ce nu trebuie s ai emo ii la examen când consul i mai

multe surse pe aceeaşi tem
(5) Care e timpul cel mai potrivit pentru complet ri de
cunoştin e din alte surse.
Cum st situa ia
În general atât elevii cât şi studen ii se mul umesc ca pentru examenul de

admitere, respectiv pentru examenele din sesiune, s foloseasc o singur surs
de informare - caietul de noti e, cursul universitar, manualul de specialitate - de
la litera c rora s nu se abat nici m car cu un milimetru. Dac pentru elevi
acest lucru nu are consecin e prea grave (decât eventual nişte goluri în
cunoştin e, generate de neîn elegerea sau parcurgerea cu superficialitate a unui
material), în cazul studen ilor situa ia poate deveni dramatic , în condi iile în
care concuren a nu mai iart şi orice “sc pare”, oricât de mic , te poate scoate
din lupta pentru un post mai bun, pentru c un competitor mai bun abia aşteapt
s î i ia locul. De aceea, de câte ori î i pui în gând s înve i ceva temeinic,
consult cât mai multe surse de informare!
Repet: din p cate, majoritatea covârşitoare a studen ilor se mul umesc s
înve e cursul predat de profesor, ignorând total alte surse. Poate c pe undeva e
de vin şi orgoliul profesorului universitar, care îşi consider cursul cel mai bun,
cel mai realist, cel mai adaptat cerin elor noului, cel mai..., cel mai...; uitându-se
- deopotriv de c tre studen i şi profesori - c materia, fie şi pentru un singur
curs, e atât de vast , încât cu greu poate spune cineva, chiar specialist fiind, c o
st pâneşte. Orele de curs sunt insuficiente, în general, pentru a cuprinde
vastitatea materialului; iar dac însuşi profesorul impune - chiar tacit - o
plafonare a cunoştin elor doar la ceea ce se g seşte în cursul s u, neacceptând
opinii sau teorii contrare, respingând noul, atunci studentul, chiar şi cel mai

conştiincios, îşi pune întrebarea: “La ce bun să mai caut să mă documentez din
alte surse, din moment ce munca mea e dispre uită ba chiar sanc ionată de un
profesor care nu acceptă ceva diferit fa ă de ce a predat el?”. Aici e răspunsul
la prima întrebare de mai sus: mai multe surse de informare îi deranjează pe
profesorii orgolioşi. Consultă-le, dar nu le arăta aceasta! ine pentru tine – e
mai sănătos.
Din fericire pentru student lucrurile par s se mişte în acest domeniu:
exist profesori a c ror atitudine mi s-a p rut extraordinar de benefic pentru
viitorul studen ilor lor, profesori care în prima or de curs obişnuiau s spun :
“Pentru examen eu nu vă cer ceva în plus fa ă de ce v-am predat. M-am străduit
să elaborez un curs cât mai complet, pe care să vi-l pot prezenta în limita
timpului disponibil. Cu toate acestea, ar fi bine ca voi să consulta i şi alte
cursuri, deoarece eu nu merg pe ideea “magister dixit””. Alt via ! Chiar
seminariile sunt mult mai atr g toare şi mai instructive atunci când se ridic
probleme din alt unghi fa de cele cuprinse în cursul “oficial”.
Caut s te documentezi din cât mai multe

surse. E bine chiar ca la cele mai importante
cursuri s faci rost de alte surse bibliografice cu
ajutorul c rora s îi completezi noti ele.
Procedând în acest fel vei avea …
Dou avantaje de excep ie
Primul ar fi c , dincolo de diferen ele de tratare a unei probleme sau

teme de specialitate se remarc un fond comun - planul lec iei. Citind de mai
multe ori acelaşi lucru (chiar dac formulat pu in diferit), pe de o parte î i
l mureşti fondul problemei, iar pe de alt parte memorezi involuntar ceea ce

este comun tuturor acelor surse. Creierul tău aşteaptă, după ce a memorat ceva,
ca aceeaşi problemă să fie tratată asemănător şi în alte surse. Iar din elementele
oferite de aceste surse sunt recunoscute şi re inute mult mai uşor cele pe care
deja le-ai întâlnit. În munca de selectare a esen ialului de neesen ial creierul îşi
fixeaz singur reperele comune, respectiv problemele c rora to i autorii le-au
acordat aten ie - în definitiv problemele principale. Iar pe acestea, prin
vizualizare şi receptare repetate, memoria ajunge s le re in involuntar, f r un
efort deosebit, aşa cum re ine o melodie pe care ai ascultat-o de mai multe ori.
Al doilea avantaj de excep ie: întotdeauna când consul i mai multe
surse po i s în elegi mai bine şi s aprofundezi multe aspecte neclare, s vezi
întreaga problem sub noi unghiuri. Fiecare autor de cursuri are explica iile sale,
fiecare are preciz rile sale, detaliile pe care le doreşte clarificate. Avantaj tu.
Iat c am r spuns astfel şi la întrebarea “De ce î i foloseşte în via s
arunci o privire asupra altor c r i, care trateaz totuşi aceeaşi tem ?”.
Nimic s nu se piard !
Anexeaz direct la foile de curs nişte fişe care con in complet ri din alte
surse, fişe pe care le vei avea în fa a ochilor ori de câte ori vei repeta o lec ie sau
un curs. Pentru elevii şi studen ii care s-au obişnuit cu aceste fişe, ele sunt de
mare ajutor în preg tirea multor examene, atât a celui de admitere în
înv mântul superior, cât şi a examenelor de sesiune. Aşa fiind, ai mereu la
îndemân pentru acum şi pentru viitor, informa iile necesare (aşa cum ne-am
propus la punctul al treilea de la începutul subcapitolului)
În urma experien ei acumulate pe timp de câ iva ani consider c
asemenea fişe sunt absolut indispensabile oric rui elev care vrea s se
preg teasc serios pentru concursul de admitere în facultate. Cu rare excep ii,
elevii care se preg tesc pentru aceste examene au de “înghi it” tone de date pe

care trebuie s le st pâneasc foarte bine în ceasul examenului, ceea ce nu e

întotdeauna realizabil atunci când apelezi doar la datele din manual. În unele
domenii e chiar vital s apelezi la aceste surse de informare, f r de care gradul
de aprofundare a materiei cerut de examenul de admitere r mâne o simpl
himer .
La fel cu studen ii.
ie i s-au indicat, pentru a te preg ti de examenul de admitere sau
sesiunea studen easc , pân şi edi ia, anul, paginile din manual pe care trebuie s
le înve i, iar tu le înve i conştiincios (sper), ceea ce e foarte bine... pân la un
punct. Cu privire la care aş vrea s - i pun o întrebare: te-ai gândit vreodat ce s-
ar putea întâmpla dac - Doamne fereşte! - din cauza emo iei sau din alte cauze
temporare nu vei mai şti, la un moment dat, cum s continui expunerea
fragmentului cerut, sau care sunt considerentele care duc spre concluzia final ,
sau care sunt c ile alternative de deducere a unei formule? Am dat doar câteva
exemple, dar pot fi g site cu sutele în fiecare domeniu. Deci, ce faci în aceast
situa ie, în condi iile în care tu nu ai binevoit s ieşi nici un moment din
“p tr ica” ta? La ce î i va folosi efortul de pân acum? Poate la tragerea unei
concluzii: sigur nu te-ai fi blocat dac ai fi r sfoit şi alte surse de informare,
dac ai fi avut curiozitatea s aprofundezi şi alte teoreme (dou -trei, nu mai
multe), sau s le analizezi din alte puncte de vedere pe cele pe care le cunoşteai
deja, dac ai fi aprofundat subjonctivul “ la” sau ai fi exersat/citit o
spe /rezolvat înc un caz acolo unde nu erai sigur, dac ai fi deschis o culegere
de fizic la paginile la care i s-ar fi indicat şi alte c i de rezolvare a unei
probleme, sau dac ai fi avut curiozitatea s cau i variantele de ob inere a unui
compus chimic - şi exemplele ar putea continua -, sigur nu te-ai fi blocat, ci i-ai
fi continuat liniştit drumul spre un r spuns corect şi complet. Bun şi concluzia
aceasta, dar parc e cam pu in dup un an de munc , nu?

Lectura “peste program ” prinde foarte bine. Cauza este ascuns în anii
de şcoal de-a lungul c rora tu ai primit mereu informa ii noi în domenii cât se
poate de variate. Nu te-ai n scut expert dar toate acestea i s-au predat într-un
grad de abstractizare sau de generalizare de-a dreptul n ucitor.
În lipsa unei fix ri adecvate a materiilor rişti,

f r s vrei, s ui i o parte din ceea ce ai înv at,
re inut sau citit. Poate re ii 50% sau 75% sau 90%
din ceea ce citeşti, dar inevitabil ui i câte ceva.
CÂND? Foarte important: atunci când te
limitezi la program .
Un calcul simplu…
Atunci când programa e unica surs din care î i extragi informa iile, ui i,
s zicem, 25%. Dac îns prin consultarea mai multor surse (c r i, tratate,
culegeri, cursuri), care dezvolt un singur aspect, mai mult sau mai pu in
m runt, aproape epuizându-i con inutul, întorcându-l pe toate fe ele, sau
consultând surse care trateaz un subiect mai general şi din alte puncte de
vedere, poate c vei ajunge s cunoşti - s spunem - cu 60% mai mult decât ceea
ce cere programa (e un exemplu numeric dat doar cu scop ilustrativ, nicidecum
cu valoare de lege). Cunoscând deci 160% din ceea ce i se cere, consolidându-
i, aşa cum am ar tat mai înainte, planul lec iei prin memorare involuntar , po i
uita “liniştit” cei 25% “legali”, pentru c 25% din cei 160% înseamn 40%
cunoştin e uitate. Iar urm torul calcul simplu ne scuteşte de orice comentarii:
160% - 40% = 120%. Adic , pe lâng c cunoşti integral (100%) ceea ce î i
cere manualul, mai ai şi rezerva de 20% cu care te po i descurca în cazul în care
ai probleme la examen. Şansa ta - deocamdat - este c pu ini cunosc ceea ce i-

am ar tat acum şi, chiar dac cunosc, o aplic foarte pu in. Dac o foloseşti, vei
fi scutit de multe probleme în ziua examenului, spre deosebire de colegii t i sau
de o parte din viitorii t i colegi. (Aşa r spundem şi la întrebarea a patra de la
începutul acestui subcapitol).
…şi necesarele dezv luiri
Prima se refer la faptul c în lista bibliografic ar trebui incluse şi

dicţionarele de specialitate. Nu de pu ine ori li s-a cerut candida ilor la
examenul de admitere în facultate s explice termeni de specialitate, prilej cu
care s-au ivit multe lacune în cunoştin e. De ce? Tocmai pentru c mul i se
mul umeau s înve e pe de rost, chiar dac în elegeau doar aproximativ termenii
de specialitate cu care trebuiau s opereze. Am fost confruntat uneori, în timpul
studen iei, cu situa ia unor colegi care, neîn elegând termenii cu care operau, nu
ştiau s îi explice profesorului în examen. Chiar dac nu întotdeauna astfel de
explica ii sunt solicitate, e de mirare cum poate concepe cineva s construiasc
mai departe pe un schelet atât de fragil.
Cine nu înva la tinere e plânge la b trâne e. Cine nu înva temeinic de
la început risc s mearg mai departe cu nişte lacune destul de periculoase,
chiar dac a trecut examenul... cu succes. Ceea ce nu înve i temeinic la timp vei
fi nevoit s înve i, cu un efort mult mai mare, mai târziu - şi pentru binele t u,
cititorule, te-aş ruga s te gândeşti şi la o perspectiv mai îndep rtat .
A doua precizare are mai mult caracter de sugestie, izvorât dintr-o
experien destul de îndelungat . Care e timpul cel mai potrivit pentru
efectuarea completărilor din alte surse?! Dac î i aminteşti, e a treia întrebare a
acestui subcapitol. S r spundem. Ideal e s parcurgi materia completat ,
detaliat dup fiecare curs sau înaintea seminarului corespunz tor. Dac nu se
întâmpl aşa ceva (nu e nici o problem ), complet rile se pot face şi înainte de
sesiune. Aten ie îns : în nici un caz în sesiune!!! Respectivele fişe cer un timp

destul de îndelungat spre a fi întocmite, ceea ce, al turat lipsei de timp cronice,
poate da efecte catastrofale. Dac modific rile se fac înainte de sesiune, se poate
spune c materia a fost parcurs o dat cu consultarea diverselor surse de
informare şi c , având baza pus , în sesiune totul va fi în regul . Fireşte, depinde
de la materie la materie.
Pentru elevi aceasta înseamn c noti ele cu caracter de completare
trebuie s fie luate înaintea începerii recapitul rii în vederea examenului de
bacalaureat (dac se simte nevoia unor astfel de complet ri) şi înc din primele
ore ale preg tirii pentru examenul de admitere. Complet rile se fac cel mai
bine gradat, pe m sura parcurgerii diferitelor p r i din materie, dar în nici un caz
doar cu câteva zile înainte de examenul de admitere. În caz contrar efectele ar fi
grave. Cu alte cuvinte, pentru elevi: ori totul de la început şi gradat, ori mai bine
nimic. Sigur, cei ce cred c dup câteva luni de preg tire nesistematic se vor
putea apuca s înve e dup metoda prezentat mai sus, sunt liberi s o fac . Dac
vor munci cu seriozitate pot recupera dup un timp ceea ce şi-au propus.
1.4. Testele - gril sau despre perfec iunea detaliului
Testele - gril sunt o modalitate din ce în ce mai utilizat pentru

departajarea candida ilor la admiterea în înv mântul superior. Foarte
des folosite în cazul examenelor de admitere la facult ile tehnice, la
masterat sau reziden iat, ca şi în concursurile pentru ocuparea unor posturi
de specialitate, testele-gril au cucerit şi celelalte ramuri ale înv mântului
superior. E chiar posibil “s atace” şi admiterea în liceu.
“Teste grilă la examen? A… m-am liniştit. E mult mai uşor; nu trebuie

să î i ba i capul să alcătuieşti tu răspunsul. Trebuie doar să recunoşti

răspunsurile corecte. Mă descurc eu” – oftează uşurat un student. Aşa să fie

oare?
Perfec iunea la îndemâna ta
Nu este cazul s discut m aici despre avantajele şi dezavantajele testelor-

gril în compara ie cu examenele tradi ionale sau cu sintezele. În schimb voi
insista asupra unui aspect insuficient abordat, care confer o siguran mai mare
în momentul examenului.
Rolul testelor-gril este acela de a verifica exactitatea memor rii,
capacitatea de rezolvare a problemelor noi pe baza datelor - standard oferite de
manual şi posibilitatea de conectare a datelor din unghiuri şi perspective care
s demonstreze puterea de analiz şi sintez a candidatului. De aceea, orice test -
gril bine rezolvat confirm automat nivelul ridicat al cunoştin elor, fiind un
mijloc de verificare unic în fidelitatea şi exactitatea lui. El acoper în general o
arie a problemelor mult mai vast şi mai complet decât cel mai bine elaborat
sistem bazat pe tez . Iat deci un prim avantaj al folosirii testului-gril în
preg tirea pentru examene. Din p cate, uneori testele – gril îşi pierd din scop,
când sunt publicate şi se ştie c din acele întreb ri “se va da”, iar examenul
devine un maraton al memoriei şi mai pu in o rezultant a cunoştin elor
profesionale.
Marele avantaj al folosirii testelor – gril în preg tire se refer la
re inerea mult mai fidel a unor date, evenimente şi detalii peste care în mod
normal ai fi trecut cu mai pu in grij . Dar de multe ori tocmai detaliile sunt cele
care avantajeaz sau dezavantajeaz pe elevul sau studentul care sus ine un
examen.
Îmi amintesc c , pe când m preg team din Istoria Românilor pentru
admiterea la Facultatea de Drept (un examen pe care l-am sus inut în sistem

tradi ional) am rezolvat un test - gril referitor la domnia lui Mircea cel B trân.
În manualul de istorie o fraz suna astfel: “La 7 februarie 1411 Musa devenea,
cu sprijinul lui Mircea sultan”. Era o fraz pe care chiar şi cel mai bine preg tit
elev dup sistemul tradi ional ar fi reprodus-o cam aşa: “La începutul anului (sau
în iarna anului) 1411 Musa devenea, cu sprijinul lui Mircea sultan”. Simplu şi
f r probleme, r spuns perfect valabil. Întrebarea din testul-gril , la care trebuia
s r spund cu “da” sau “nu” era: “La 7 martie 1411 Musa devenea, cu sprijinul
lui Mircea sultan”. Iar eu, credincios informa iei pe care o aveam în minte
(re inusem ceva cu 7) am r spuns foarte senin...”da”. Nu mic mi-a fost mirarea
când am v zut c r spunsul era “nu”! Şi aceasta numai din cauza unei luni
schimbate... Puteam spune c st pânesc materia? R spunsul pe care îl dai e şi
r spunsul de la întrebarea de la începutul acestui capitol – cea referitoare la
concep ia studentului despre “facilit ile” oferite de testele-gril .
Testele-gril sunt aşadar foarte utile în re inerea

unor detalii pe care altfel nu le-ai putea re ine în
nici un alt fel. Prin folosirea testelor-gril
informa iile “se ordoneaz ” mult mai uşor în
minte.
Cum te ajut testele – gril s mai câştigi un punct la examen
Dac tot e s vorbim de avantajele oferite de aceste teste, e cazul s mai

analiz m unul: testele te determin s “scotoceşti” prin memorie în c utarea
informa iei corecte (în cazul în care sunt teste de tipul “da-nu” sau de tipul “mai
multe variante de r spuns corecte”) ori s g seşti leg tura dintre dou informa ii
re inute separat (în cazul testelor care cer s se stabileasc existen a leg turii
cauzale sau temporale dintre evenimente, procese, teorii, situa ii).

Or, dou informa ii legate între ele se re in

de douăzeci (!) de ori mai bine decât fiecare
informa ie luat în parte, dac e s ascult m ce
spun o serie de psihologi de renume. Cât despre
procesul de “scotocire” prin memorie în c utarea
unui r spuns corect, un psiholog ilustru - William
Jones - spunea: “Un om care caută o amintire în
memoria sa se aseamănă cu un om care caută un
obiect pierdut în casa sa”. Aşa dup cum omul
aşeaz şi reaşeaz , r stoarn şi mut lucrurile din
cas în c utarea unuia neînsemnat, tot aşa şi cel
care foloseşte testele - gril “atinge” f r s vrea,
“reaşeaz ”, “mişc ” multe alte informa ii în
c utarea detaliului care i se cere.
S presupunem c avem o întrebare la care trebuie s alegi r spunsul

(r spunsurile) corect(e) din mul imea de variante. În mintea ta fiecare r spuns
trebuie s se bazeze pe o argumenta ie cât mai corect pentru “a âşni” la
suprafa . De aceea, fiecare variant e r sucit , f r s î i dai seama, pe toate
p r ile: “Nu, procesul (sau evenimentul, sau situa ia) X determin procesul Y, şi
nu Z, aşa cum ni se cere în întrebare. Or, dac îl determin pe Y, este imposibil
ca în acelaşi timp s îl determine şi pe Z, din cauz c ... (urmeaz un
ra ionament - fulger de care de multe ori nici nu ne d m seama). Sau, poate este
vorba de varianta... Dar nu, în aceste condi ii, aşa cum scrie în carte, din X
rezult A şi nu Z. Ca urmare, r spunsul nu e corect”.

În timpul rezolvării testelor-grilă “rulezi” un

volum de informaţii mult mai mare decât în
cazul parcurgerii obişnuite. Şi nu orice fel de
informa ii: cele mai multe nici nu se g sesc în
curs sau în manual sub aceast form .
Fiecare autor de manuale sau de cursuri extrage esen ialul, cunoştin ele
de baz , pe care le prezint “ca pe band ” (poate e pu in cam dur expresia, dar
nu departe de realitate), f r a mai putea face o serie de leg turi necesare. Or,
orice baz e doar un punct de plecare spre în l area unui edificiu de cunoştin e şi
nicidecum un punct de oprire, un plafon, aşa cum se mul umesc s îl considere
mul i dintre cei care înva . Iar testele - gril au exact rolul de a te ajuta s
construieşti un edificiu de cunoştin e solid, ceea ce e aur curat pentru oricine
vrea s fie sigur pe reuşit .
Nu am de gând s militez pentru o înv are a unor am nunte inutile,
peste ceea ce recomand cel mai exigent autor de manuale sau de curs, doar în
scopul de a stoca în memorie cât mai multe informa ii. De multe ori acest balast
îngreuiaz gândirea şi oboseşte creierul. Eu m refer la altceva: baza de
cunoştin e, cerut de autorul de manuale sau de curs, trebuie s fie st pânit
foarte bine, iar pentru a ob ine acest rezultat ai la îndemân o serie de mijloace:
memorarea logic , repetarea la intervale optime, conectarea reciproc a celor
mai mici informa ii. O dat ce ai ajuns s st pâneşti bine minimul necesar de
cunoştin e, ceea ce vei cl di mai departe vei cl di pe beton armat.
În încheiere te las, tinere cititor, s descoperi în mod practic înc un
avantaj pe care i-l ofer testele-gril : autocorectarea, urmat de descoperirea
propriilor greşeli şi argumentarea corect a fiec rui r spuns în parte. Cu alte
cuvinte, ceea ce a sc pat analizei şi în elegerii dup o prim parcurgere a lec iei
nu va mai sc pa în timpul corect rii testului. Iar de aici şi pân la o fixare solid

pe care trecerea mai multor luni s nu o poat afecta decât în câteva puncte de
mic importan , nu e mai mult de un pas.
Sub ochii t i, tinere cititor, înv area redevine ceea ce este cu adev rat:
“ceva” uşor de realizat, dac este privit cu seriozitate şi cultivat aşa cum se
cuvine. Iar scopul cursului de fa este tocmai de a- i dezv lui toate c ile prea
pu in cunoscute prin care înv area devine, din calvarul unor genera ii întregi,
miracolul de eficien al genera iei tale. Ceea ce ai aflat pân acum e doar o
parte din ceea ce trebuie s ştii.
S mergem mai departe în...
1.5. Laboratoare, ateliere...
Posibilit ile pe care le ofer laboratoarele, atelierele, serele, toate

locurile în care în care po i desf şura activit i practice sunt tot atâtea modalit i
de uşurare a înv rii, dac sunt folosite conform menirii lor. Şi spun aceasta
gândindu-m la cei care studiaz chimia din carte, f r a vedea o singur reac ie
chimic în laborator, sau la viitorul biolog care transpir din greu ca s re in pe
de rost formule florale, deşi doar câteva ore de laborator i-ar dezv lui mult mai
limpede tainele naturii, sau la viitorul istoric care ignor cu înc p ânare
existen a cabinetului de istorie plin cu h r i din care ceea ce înva el într-o
s pt mân reiese dup o consultare de o or . Exemplele ar putea continua, dar
concluzia e una singur : cine ignor posibilit ile de înv are practic îşi face
singur r u. Memoria e mult mai receptiv la practic decât la teorie. Dar
avantajele înv rii practice sunt, din p cate, insuficient cunoscute şi aplicate de
c tre cei care înva .
Un psiholog francez, Roger Mucchielli, a publicat cândva o serie de
concluzii ale unor cercet ri, concluzii care ne folosesc extraordinar de mult în

înv are şi care au fost confirmate de psihologii din întreaga lume. Aceste
concluzii se refer la partea pe care o re inem - aproximativ - când suntem
aten i:
-10% din ceea ce ştim
-20% din ceea ce auzim
-30% din ceea ce vedem
-50% din ce vedem şi auzim în acelaşi timp
În aceleaşi condi ii de aten ie re inem 80% din ce spunem şi 90% din ce
spunem făcând un lucru la care reflectăm şi care ne priveşte. Am subliniat
inten ionat ultima situa ie, deoarece ea se refer , printre altele, şi la rolul
practicii, ale c rei rezultate pozitive sunt uriaşe, neegalate de alte metode de
înv are. Nu e de în eles, în aceste condi ii, de ce elevii ocolesc laboratoarele,
atelierele, cabinetele..., în care pot deprinde mult mai uşor, mai temeinic şi mai
corect o serie de cunoştin e din cele ce le sunt necesare.
În general elevii sunt cei care ignor existen a acestor laboratoare, deşi
de multe ori nici studen ii nu se las mai prejos. În general dotarea s rac a
laboratoarelor este un obstacol în calea materializ rii inten iilor pân şi a celui
mai conştiincios elev sau student. Cu toate acestea, cititorule, nu neglija
niciodat practica atunci când înve i! Nu ocoli laboratoarele şi, mai ales, nu uita
c în via practica e cea care va conta cu adev rat, în timp ce teoria e doar o
surs de ob inere a unor rezultate… practice. În fapt singurele care conteaz în
cele mai multe cazuri.
1.6. Metodele active de înv are
Pe undeva aceste metode se aseam n cu practica în ateliere sau

laboratoare, cu diferen a c , în timp ce în cazul practicii o serie de cunoştin e
sunt dobândite prin contactul material cu lucrul studiat, c ruia i se observ

anumite caracteristici, în cazul metodelor active este vorba de rezolvarea unor

probleme practice (reale sau imaginate) pe baza cunoştin elor acumulate.
Utilizate corect şi constant acestea fixeaz de fiecare dat cunoştin ele mult mai
stabil.
S analiz m cele mai importante dintre ele şi modul în care ne pot fi de
folos:
1. Instruirea dirijat pe situa ii reale

Este o metod în cadrul c reia instructorul “asist ” pe cursan i, intervine
pentru precizarea momentelor-cheie sau a punctelor esen iale, pentru a
“introduce” informa ia ori de câte ori ea corespunde unei necesit i practice.
Este deci necesar existen a unui instructor destul de experimentat. Metoda d
roade atunci când e aplicat corect, deoarece g sirea unor r spunsuri corecte
necesit formularea de ipoteze pe baza datelor existente, g sirea unor c i
alternative de rezolvare, argumentarea şi contra-argumentarea solu iilor propuse,
conduc la vehicularea şi fixarea unui num r sporit de cunoştin e în domeniu şi
determin acea “scotocire” a creierului de care aminteam în cazul textelor-gril
şi a c rei rezultate sunt benefice în memorare. Cursan ii înva unul de la altul şi
se autoevalueaz în compara ie cu ceilal i, fiind astfel motiva i s se
autodep şeasc .
2. Instruirea cu ajutorul simulatorilor, cum ar fi jocurile de înv at o

profesie, se bucur de o apreciere extraordinar în rile occidentale. Sunt
exerci ii de decizie psihologic , financiar , economic etc., plecându-se da la
datele de baz distribuite echipelor concurente de juc tori, echipe informate prin
ordinator de transform rile situa iei globale de joc sub efectul împrejur rilor
întâmpl toare sau al hot rârilor luate de participan i.

3. Metoda studiului de caz este una din metodele de înv are la care
merit s te gândeşti. Perfect accesibil în condi iile din ara noastr , aceast
metod const în studierea sau rezolvarea unor situa ii practice, asem n toare
celor din realitate (dac nu chiar preluate ca atare din aceasta), pe baza datelor
teoretice însuşite de elev sau de student. Este evident astfel sporirea
randamentului înv rii cu ajutorul acestei metode, drept pentru care o recomand
oricui doreşte s se perfec ioneze în domeniul ales.
Exist c r i pe probleme economice, juridice, tehnice, psihologice, în
domeniul limbilor str ine, c r i care se bazeaz pe metoda studiului de caz.
S spun mai mult?...
1.7. INTERNET-ul – raiul informa iei
Doctorandul îşi freac fericit mâinile: a reuşit, în doar câteva ore de

c utare, s adune un material atât de impresionant, încât întocmirea tezei sale de
doctorat pare acum o joac de copil. Şi când te gândeşti c luni de zile a c utat
materiale pe care le g sea doar în str in tate şi care l-ar fi costat atât de mult,
încât a renun at la gândul c vreodat va avea acces la ele!…
În alt col de ar studentul la medicin caut cu înfrigurare surse de
informare cât mai recente, pentru c vrea, cât e el de “biet” student, s fac din
participarea la simpozionul interna ional pe teme de genetic nu doar o simpl
experien , ci un pas serios spre str lucita carier pe care o viseaz . Dar de unde
s fac rost de materiale noi? Biblioteca are c r i de prin anii `70, revistele
str ine sunt un vis frumos, profesorii s i nu prea sunt interesa i de domeniu… Şi
atunci exist o singur solu ie – unica solu ie şi cea mai generoas : Internet-ul.
Atunci când vrei s faci o lucrare care s îşi aduc bucuria lucrului bine
f cut, nu uita, prietene, de aceast re ea de servicii universal accesibile. Cele
câteva minute necesare informa iei pentru a circula pe şapte continente (şi

Antarctica are o leg tur Internet) nu admit nici o compara ie cu zilele sau
s pt mânile pe care le reclam c utarea, eventual comandarea materialului în
str in tate, expedierea şi primirea lui prin mijloacele clasice. Şi nici o
compara ie cu costurile aferente.
Practic orice informa ie se poate g si pe Internet de la cele mai m runte
…. Ştiin a este la mare cinste: pe zi ce trece tot mai multe biblioteci publice îşi
deschid por ile virtuale împ timi ilor ştiin ei din lumea întreag . Grupuri de ştiri
aduc avalanşe de informa ii ce se revars ca un puhoi în câteva minute. Şi astfel
o lume aşteapt s faci un simplu semn din deget pentru a i se dezv lui în forma
pe care o doreşti: dup domenii, dup surse de informa ie, dup cuvinte-cheie…
E totul la îndemâna ta, prietene. Inclusiv modalit ile de folosire la
maximum a poten ialului pe care i-l ofer Internet-ul 5 . De aceea, cu îng duin a
ta, prietene, voi evita s “atac” dou probleme: modurile de c utare şi selectare a
informa iilor, respectiv adresele utile. Prima chestiune atât de vast , încât sute de
pagini nu pot s o cuprind . Iar peste aspectul adreselor utile, un bun “internaut”
va şti cu siguran de ce “sar”: Internet-ul este o lume atât de dinamic , încât o
adres util ast zi poate fi o adres inexistent mâine. Dar nu te întrista,
prietene: g seşti zeci de adrese utile în manualele de navigare prin Internet. Nu
mai vorbim de folosirea cuvintelor-cheie, procedeu care te ghideaz exact spre
ceea ce ai nevoie. Timp s fie!
C veni vorba de cuvinte-cheie: în vremea studen iei am luat un interviu
unui patron de club Internet, care mi-a spus c nişte salvamontişti au venit s
caute în Internet date despre planta numit cătină. Nu le-a trebuit prea mult
5
Internet-ul are şi p catele lui. Nu sunt de acord cu proliferarea site-urilor imorale (chiar nu
se g seşte nici o posibilitate de anihilare a lor? Sau… nu se vrea?) şi nici cu dependen a de
jocurile în re ea ori de transmisiile de mesaje cu viruşi. Dar aici discut m doar despre cum î i
po i spori ştiin a.

r bdare ca s se pomeneasc inunda i de informa ie – şi asta se întâmpla în

epoca în care Internet-ul abia pornea la drum!
Calea îşi e deschis , informa ia îşi st cuminte la dispozi ie. Mai ai
nevoie de vreun imbold?
1.8. Am nuntele sau despre pierderea b t liei
Dincolo de hot râre sau de nehot râre, dincolo de c ut ri mai mult sau
mai pu in fructuoase, totuşi, multe depind de tine. Poate mult mai multe decât
credeai pân acum…
Sunt lucruri pe care mul i le cunosc, le uit sau pur şi simplu nu le aplic .
Dar în preg tirea ta, tinere, s-ar putea ca pân şi cel mai mic
am nunt s conteze.
Gândeşte-te deci dac nu ai putea aplica – începând chiar de azi – ceea
ce ai citit aici, ca s - i îmbun t eşti sim itor şansele de succes. Tot ce i-am spus
la acest capitol sunt rezultate desprinse din cercet rile celor mai iluştri psihologi,
din recomand rile profesorilor cu experien deosebit în domeniul preg tirii
examenelor şi din “culisele” preg tirii examenelor 6 .
Sub ochii t i, tinere cititor, înv area redevine ceea ce este cu adev rat:
un fenomen care poate fi realizat cu uşurin dac îl priveşti cu seriozitate şi îl
cultivi aşa cum se cuvine. Iar acum ai început s afli c ile prea pu in cunoscute
prin care înv area ajunge, din calvarul unor genera ii întregi, miracolul de
eficien al genera iei tale.
6
Despre preg tirea psihologic a examenului discut m în alt curs, special conceput, care se va
numi probabil ARTA SUCCESULUI ÎN EXAMEN şi care î i va dezv lui secretele celor ce
reuşesc mereu, chiar dac au înv at mai pu in.

CAPITOLUL AL II-LEA
SECRETELE MEMORIEI
(1) Doi tineri înva la aceeaşi materie, pentru admiterea în

facultate. Sau pentru sesiune. Sau pentru ocuparea unui post bun, pentru
care se d concurs. Materia e greu de re inut, abstract , drept pentru care
primul are nevoie cam de 3 ore pe zi ca s înve e temeinic 5-6 pagini. Al
doilea elev înva 6-7 pagini, din aceeaşi materie abstract , în dou ore pe
zi. Dup o s pt mân , tot al doilea îşi aminteşte mai bine decât primul ceea
ce a înv at. Care e secretul?
(2) "Grele sunt sanc iunile astea!" Uit -te şi tu: la fiecare g sim
aceleaşi condi ii şi aceleaşi consecin e, dar fondul e diferit: perioada de
încercare, comutarea pedepsei, pentru ce pedepse se aplic ... Greu! La una
perioada de încercare e de atâta, la cealalt pedeaps perioada de încercare
e alta, la a treia alta... De nu mi-ar veni subiectul sta!" se plânge un
student la Drept care are un examen la Drept penal şi se încurc în
condi iile de acordare a pedepselor. "ba eu abia aştept s îmi "pice"
subiectul sta!" se laud un coleg. L-am în eles în nici 20 de minute!"
pretinde el. Cum a reuşit?
(3) Robert e în criz de timp. De aceea, pentru concursul la care
particip , se preg teşte astfel: "sare" peste rezumatul introductiv, , iar
concluziile de final le revede doar fugitiv. La concurs constat îns c a
re inut destul de bine tocmai din partea introductiv şi final. E normal?
(4) Nici pe Andrei nu îl prea intereseaz rezumatul de la început şi
partea de sfârşit a lec iilor, a cursului. La examen dezvolt partea pe care o
ştie – cea din mijloc – şi trece rapid peste concluzii. dezvolt cât poate de

mult, dar ia o not mai mic decât un altul, care a scris mai pu in. Are
şanse s ob in o not mai bun , dac va cere s i se recorecteze lucrarea?
(5) "Înc mai înve i ca melcul?" se distreaz un tân r la adresa
contracandidatului s u la acelaşi post. Amândoi se vor prezenta peste o
s pt mân la concursul pentru respectivul post, dar, în timp ce primul
candidat înva zeci de pagini pe zi, al doilea prefer s înve e mai încet,
parcurgând etap cu etap , chiar dac e posibil s nu poat parcurge toat
materia. Se va potrivi acum proverbul cu "cine râde la urm ..."?
(6) Uneori re ii un material întins mai uşor decât unul mi mic. de
ce? Se poate face ceva?
“Memoria este o capacitate psihic absolut necesar , f r de care via a

individului ar fi practic imposibil . Pentru a în elege aceast caracteristic a
memoriei, s ne imagin m pentru o clip ce s-ar întâmpla f r memorie. Omul
ar tr i într-un continuu prezent, sub influen a datelor nemijlocite de reflectare,
comportamentul s u fiind haotic, spontan, f r durabilitate în timp; toate
obiectele care ar ac iona din nou asupra lui i s-ar p rea absolut noi, necunoscute;
el n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaşterii, dimpotriv aceasta
ar trebui luat de fiecare dat de la început (un copil care s-a ars punând mâna pe
plita încins ar putea repeta acest gest la infinit f r a înv a nimic); gândurile şi
ac iunile lui n-ar putea fi legate unele de altele; n-ar putea în elege şi înv a, n-ar
putea rezolva problemele ivite în calea lui; via a sa psihic ar fi constituit din
elemente disparate. Un asemenea om ar fi un neajutorat şi via a sa ar fi nu numai
dificil , dar şi imposibil ”.
Aceste cuvinte apar inând psihologului român Mielu Zlate sunt sugestive
în a reflecta rolul imens al memoriei pentru om. În lipsa memoriei omul s-ar
asem na poate cu un animal (s ne amintim c şi câinele spre exemplu îşi
recunoaşte st pânii, pe care înva s îi deosebeasc de str ini, iar vi elul se uit

la poarta cea nou doar cât e… vi el), ba poate nici atât: eventual cu un bolovan
lipsit de via - în m sura în care ştiin a acestui mileniu nu va demonstra totuşi
c înseşi mineralele au memoria lor ancestral .
“Secretele” memoriei”, o dat cunoscute, aduc rezultate excep ionale

oricui doreşte s înve e rapid şi eficient.
Pornim pe drumul descoperirii lor de la bun început ar tând c procesul
de memorare presupune trei faze: întip rirea, conservarea (p strarea) şi
reactualizarea.
O dat ce le vei cunoaşte caracteristicile şi cum s le foloseşti în favoarea
ta, randamentul t u va creşte sim itor.
A. Întip rirea
Deşi numele ar putea s sugereze un proces de tipul imprim rii pe band

de magnetofon sau pe pelicul foto, deci o impregnare fidel şi rigid , de
nealterat, se ştie c nu aceasta este situa ia în cazul memoriei umane. Întip rirea,
de care depinde întregul ciclu ulterior al memoriei, poate fi f cut cu
rezultate superioare şi cu un consum mai mic de timp şi energie, dac inem
seama de factorii care o influen eaz pozitiv sau negativ. Şi anume:
1) Natura materialului: abstractul convertit în concret
Cu cât un material este mai concret (“intuitiv - senzorial”, spun

psihologii), cu atât î i r mâne mai uşor în minte. Dimpotriv , un material
abstract (spre exemplu idei sau teorii cu un grad înalt de generalizare, în care
exemplificarea concret este sporadic sau absent ) este mult mai greu de
întip rit şi chiar de re inut. De aceea un material abstract este mai uşor de re inut

dac dai un exemplu concret. Bun oar , în domeniul limbilor str ine, regulile
teoretice, generale, sunt mult mai uşor re inute în urma unor exerci ii. În
domeniul juridic, studen ii de la Facultatea de Drept lucreaz mult pe spe e, f r
de care re inerea şi aprofundarea unor articole de lege ar fi mult mai grea. În
matematic şi în disciplinele tehnice rezolvarea unor probleme concrete duce la
în elegerea unor formule mult mai repede decât prin “tocirea” acestora sau
memorarea lor mecanic , iar autopsiile şi lucrul cu microscopul sunt de mai
mare ajutor studen ilor la Medicin decât orice atlas de anatomie (care, la rândul
lui, e mult mai util decât “toceala” din manual).
În procesul de înv are convertirea

abstractului în concret duce la o memorare mai
rapid şi indiscutabil mult mai eficient . De
aceea, prietene, nu uita: ori de câte ori te
“împotmoleşti” în ceva care şi se pare greoi,
arid, creează-ţi un exemplu concret, sau, dacă
nu reuşeşti încearcă să-l găseşti în alte părţi (ce
bine e s ai mai multe surse de informare!).
La fel se pune problema şi în cazul memor rii unor fraze sau defini ii atât
de “încâlcite” încât par s nu aib nici un sens (aici ajut noti ele şi
schematizarea, aspect pe care îl vom dezvolta mai târziu). S nu cedezi niciodat
ispitei înv rii mecanice, c ci este o capcan atât de am gitoare…! Pe de-o
parte ceea ce nu înţelegi memorezi greu şi uiţi foarte repede, iar pe de alt parte
la examen (în special la examenele orale) profesorul î i poate cere s explici cu
cuvintele tale ceva ce “ai înv at” mecanic, printr-un efort deosebit de
memorare, dar f r s în elegi o boab . Şi atunci s te v d! Ca s nu mai vorbim

de confuziile pe care le fac cei c rora memoria le joac feste, deliciul

profesorilor în examene!
UN EXPERIMENT...
Interesant apare un experiment efectuat de un celebru
psiholog, H. Ebbinghaus, care a constatat c pentru
memorarea a 12 silabe f r sens au fost necesare în medie
16,5 repeti ii, iar pentru memorarea a 36 de silabe tot f r
sens au fost necesare 54 de repeti ii. În schimb, pentru
memorarea a 480 de silabe cu sens, care reprezentau şase
strofe dintr-o poezie, au fost necesare doar opt repeti ii!
Alte şi alte exemple, alte şi alte experimente similare au
reflectat timp de zeci de ani superioritatea memor rii
logice, bazate pe g sirea şi folosirea rela iilor între
obiectele şi fenomenele care trebuie înv ate.
Ca urmare, nu l sa nici defini ie neclar ! În definitiv ai
colegi care te pot l muri, ai profesori, a c ror sarcin este
tocmai aceea de a clarifica tot ce nu ai în eles, ai surse de
informare nenum rate la dispozi ie, ai orice i-ai putea
dori ca s î i menajezi memoria şi s î i consolidezi nişte
cunoştin e.
Re ine deci, cititorule, cerin a de baz a unei memor ri deosebite:

înv area logic .
... şi concluzia pentru mai bine
Mai întâi în elege - abia apoi
memoreaz ! Dac materialul de memorat i
se pare neorganizat şi nesistematizat, mai

bine îl sistematizezi tu şi numai apoi s îl

memorezi. Procedând astfel î i foloseşti
gândirea, un ajutor enorm pentru memoria ta,
un sprijin de n dejde în reuşitele de acum şi
în cele de mai târziu.
Aşa fiind, tân rul din primul exemplu de la începutul capitolului memora
mai repede deoarece gândea ceea ce înv a şi îşi crea singur exemple. Aşa se
face c re inea mai bine decât cel lalt.
Într-un alt experiment devenit clasic s-a cerut unui grup de subiec i s
descopere regula dup care era compus o serie de numere, iar unui alt grup s
ordoneze numerele trei câte trei. Dup un timp, când li s-a solicitat subiec ilor s
reproduc numerele cu care au lucrat, performan e mult mai bune au ob inut cei
din primul grup. De ce? Pentru c sarcina membrilor acelui grup, de a descoperi
regula seriei prin efort propriu, i-a obligat s îşi foloseasc gândirea, imagina ia,
inspira ia. Descoperind şi în elegând regula a fost o joac pentru ei s
recompun şirul. Nu îns şi pentru cei din al doilea grup, care s-au mul umit
(pentru c de altfel experimentul nu cerea mai mult) s treac cu uşurin peste
proba cerut , f r s gândeasc prea mult.
Concluzia?
Tot ce se memorează logic se păstrează
mai trainic, cu un efort mai mic.
Dimpotrivă, “recitarea” unei definiţii (sau
chiar a unei demonstra ii, a unei sinteze
chimice etc.) necesită un efort incomparabil
mai mare, cu un rezultat, în cele din urmă,
nul.

2) Organizarea şi omogenitatea materialului sunt factori care scutesc

memoria de eforturi inutile. Materialele omogene (cu elemente similare sau
derutant de asem n toare) se re in mai greu decât cele mai degrab neomogene,
deoarece necesit un efort considerabil în vederea diferen ierii elementelor şi
elimin rii confuziilor.
Dar ce înseamn “material omogen”? De multe ori i se pare c lec ii sau
cursuri diferite se ocup de aceeaşi problem , dar... sub alt titlu. În acest caz
exist o solu ie pe cât de simpl , pe atât de eficient : extrage, prin compara ie
elementele comune pe o fiş de genul:
Grupe comune de idei fenomenul num rul 1. fenomenul num rul 2.

(aspectul, teoria, etc.) (aspectul, teoria, etc.)
A
B
C
D
E
A,B,C,D.E,... sunt aspectele de neomogenitate care diferen iaz

caracteristic fenomenele 1, 2, 3,... Spre exemplu (vezi cum d m un exemplu ca
s convertim abstractul în concret?), în cazul unei lec ii de geografie,
fenomenele 1, 2, 3,... ar putea fi diferitele zone ale rii cu caracteristici
apropiate, dar care, totuşi, se deosebesc între ele prin anumite aspecte (din nou
ca un exemplu: A = relief, B = clima, C = ape, D = vegeta ie,...aspectul nr.1 -
Banatul, aspectul nr.2 - Muntenia ş.a.m.d.)), în condi iile în care aceste zone se
aseam n , spre exemplu, cu privire la caracteristicile solului, ale faunei şi

monumentelor naturii. În acest fel, cu schema în fa , po i înv a în câteva

minute ceea ce altora li s-ar p rea imposibil.
Mai exist o situa ie, pe care am putea-o numi “omogenitate
dezorganizat ”. Poate fi întâlnit , spre exemplu, în manualul de Istorie de clasa a
XII - a, edi ia 1997, la o lec ie în care se prezint caracteristicile principalelor
partide politice dintr-o anumit perioad . E un haos de mai mare dragul; exist
îns elemente comune, precum anul înfiin rii partidului, liderul politic, linia
politic , organul de pres , dar ordinea lor în prezentare difer de la un partid la
altul. Deruta se risipeşte doar când pui mâna pe creion sau treci elementele
comune tuturor, care dau oarecare omogenitate materialului, dar care sunt
prezentate foarte dezorganizat (în acest caz A este anul înfiin rii, B - liderul
politic, C - organul de pres , iar “aspectul 1”, “aspectul 2” etc. sunt partidele
politice). Puse una sub alta, organizate atât cât se poate, lucrurile devin mult mai
clare. Şi la fel ar fi devenit pentru studentul de la Drept din al doilea exemplu de
la începutul capitolului, dacă îşi făcea o schemă în 15 minute!
S î i mai dau un exemplu, concret, din economie. În Marketing exist
anumite scale, folosite pentru m surarea datelor în vederea tragerii anumitor
concluzii despre situa ii, tendin e, preferin e ale consumatorilor etc. Scalele sunt
analizate prin prisma aceloraşi caracteristici, unele existând, altele nu la o scal .
S facem îns un tabel cu situa ia comparativ 7 :
Tipuri de scal Caracteristici pe care le posed
Permite Permite Intervale Origine
clasific ri ordon ri egale unic
Nominal Da Nu Nu Nu
Ordinal Da Da Nu Nu
Interval Da Da Da Nu
Propor ional Da Da Da Da
7
C. Florescu (coordonator), Marketing, Marketer-Grup academic de marketing şi
management, 1992, pag. 109.

3) Vei fi scutit de surprize dac re ii c p r ile ini iale şi finale ale unei
lec ii (sau ale unui curs) se memoreaz mult mai bine decât cele de la
mijlocul lec iei. Deci, dac vrei s re ii un material la fel de bine în toate p r ile
lui, insist asupra p r ii de mijloc. Ca şi în exemplul al treilea de la început, s-ar
putea să fi memorat mai bine tocmai păr ile de început, pe care, paradoxal, nu
le-ai aprofundat!
4) Un alt factor de care trebuie s ii cont când memorezi ceva este

volumul materialului. Este evident c un material mai extins cantitativ
presupune un num r mai mare de repeti ii decât unul mai restrâns.
Pe baza unor experimente ştiin ifice s-a

formulat urm torul enun generalizat: dacă
volumul materialului creşte în progresie
aritmetică, timpul de învăţare creşte în progresie
geometrică.
Astfel, dac pentru 50 de cuvinte ar fi necesare 2 minute, pentru 100 sunt

necesare 9 minute, iar pentru 1000 de cuvinte sunt necesare 165 de minute – şi
acestea f r a lua în considerare gradul de dificultate, noutatea şi importan a,
organizarea şi sistematizarea materialului, num rul de repeti ii sau interesul
pentru înv are.
De aceea un program bine alc tuit va trebui s

in seama c 20 de pagini se înva nu într-un
timp dublu, ci poate într-unul de trei-patru ori mai
mare decât un material de 10 pagini.

S ne reamintim aceast caracteristic şi atunci când vom parcurge cele

mai eficiente metode de repetare. Deocamdat s re inem c la începutul
pregătirii pentru un examen trebuie să evităm cu orice preţ învăţarea într-un
ritm sălbatic a unor materiale întinse ca volum, pentru c efectul, cu rare
excep ii, va fi opus celui scontat. Eficien a se ob ine prin fragmentarea la început
unor teme mai largi în p r i accesibile ca volum şi repetarea lor sus inut .
Aceasta e cheia spre succes, iar nu “hei rup”-ul.
5) Se mai cunoaşte c gradul de familiaritate influen eaz propor ional

rapiditatea memor rii, ca şi eficien a ei: astfel, cu cât un material cuprinde
informa ii pe care le cunoaştem – fie şi numai par ial – cu atât viteza de
memorare şi tr inicia întip ririi sunt mai mari. Iat de ce citirea noti elor şi
preg tirea lec iilor nu trebuie s se fac doar cu o zi înainte de “ascultare”, ci
chiar în ziua lu rii noti elor.
Pentru unii, un material prezentat în alt context, sub alt aspect, apare
adeseori ca un material complet nou! Numai c , dac ne gândim bine, memoria
are totuşi rolul de a întip ri o experien în universul personalit ii noastre, spre
a dispune de ea ulterior, aşa cum am ar tat în defini ia de la începutul
capitolului. Cu dou condi ii: prima - ca elementele respective ale experien ei s
se lege unele de altele, s formeze un tot coerent, iar a doua - ca acest ansamblu
s nu r mân exterior fa de noi, ci s se integreze în ansamblul experien elor
noastre trecute.
De fiecare dat când ai de înv at ceva nou,

priveşte înapoi: “scotoceşte” prin memorie dup
date pe care le de ii, c ci astfel faci o economie
important la capitolul timp fa de situa ia în care
ai înv at totul ca şi cum ar fi complet nou.

Pentru cine nu în elege, nici o problem . Aceste “secrete ale memoriei”,

redate aici succint, se vor reg si, dup aceast prezentare general , în capitolele
urm toare, unde fiecare problem care se iveşte în procesul de înv are o vom
“demonta” şi o vom l muri.
6) Modul de prezentare a materialului (simultan sau în serial)

influen eaz memorarea în sensul c se reţine mult mai bine şi cu efort mult
mai redus materialul prezentat “pe etape”, în timp ce prezentarea problemei
dintr-o dată, în totalitatea ei, duce la dificultăţi de reţinere şi la confuzie. De
ce studen ii se confrunt cu probleme de re inere a cursurilor atunci când înva
exclusiv în sesiune? Tot astfel se explic ineficien a aproape total a preg tirii
“în salturi”, doar cu câteva zile înainte de medita ii, de c tre elevii care în cursul
unei s pt mâni întregi “au uitat” c trebuie s înve e constant, pentru ca
informa iile s aib timp s se sedimenteze rând pe rând.
În general se admite c un om mai slab dotat din punct de vedere
intelectual, dar care se preg teşte zi de zi cu perseveren , are şanse mai mari s
ob in rezultate mai bune decât unul str lucitor de inteligent, dar care înva în
salturi, dezorganizat, f r s respecte un program. Nu întotdeauna po i recupera
“pe ultima sut de metri” tot ce nu ai înv at la timp şi s-ar putea ca un
“tolomac” s i-o ia, încetul cu încetul, înainte.
Era chiar o poveste cu întrecerea dintre iepure şi broasca estoas . Era
doar o poveste?… Nu.
Regula tocmai asta e: înv ând dou ore pe zi,

dar constant, un tân r mai pu in dotat intelectual
va ob ine în sesiune rezultate mult mai bune decât
unul inteligent şi care se trezeşte pe utlima sut de

metri. Citind dou ore pe zi, constant, în doar

cinci ani po i s ajungi specialist într-o materie
total str in doemniului t u!
Întotdeauna cine merge pe etape adesea
ajunge mai departe decât cel care se avânt
dintr-o dat
Şi iat astfel r spunsul la a cincea problem de la începutul acestui

capitol.
7) Locul ocupat de material în cadrul activit ii de înv are are o mare

importan în calitatea memor rii respectivului material. Exist lec ii, cursuri,
capitole a c ror memorare are ca scop preg tirea pentru însuşirea altora, dup
cum exist materiale care pot fi memorate f r a fi nevoie de mijlocirea unor
no iuni preg titoare.
Materialul care reprezint scopul final al

activit ii este mai bine re inut decât cel ce
reprezint mijloacele de realizare al lui.
Demonstrarea teoremei se re ine mai uşor decât demonstrarea principiilor

care stau la baza ei. E bine s re ii aceast diferen iere ce ine de firea uman ,
dar care adesea în examen nu se reg seşte. De ce? Majoritatea manualelor
dup care se înva con in lec ii care au în componen a lor o parte introductiv
cu rol preg titor, pentru ca expunerea propriu-zis s nu înceap abrupt. Aceast
parte introductiv , peste care mul i sunt tenta i s treac cu superficialitate, poate
s con in date necesare unei în elegeri adecvate a lec iei propriu-zise. Ca s nu
mai vorbim de situa ia în care, când subiectul de examen const dintr-o tez sau

sintez , introducerea - adic tocmai partea peste care eşti tentat s treci mai
superficial - poate fi notat cu pân la 1,5 puncte! (din zece) Iar testele gril , e
bine de ştiut, con in întreb ri deloc uşoare luate tocmai din p r ile de lec ie mai
pu in aprofundate, mai abstracte sau mai neclare. Ştiu profesorii de ce...
La rândul lor cursurile universitare con in în multe cazuri un capitol
dedicat no iunilor introductive, cadrului general, situa iei istorice, economice
sau politice dintr-o anumit zon etc. Nu ocoli asemenea fragmente sub motivul
c sunt scrise cu litere mai mici şi nu se cer la examen! Chiar dac nu se cer, a
înv a con inutul f r a cunoaşte introducerea e ca şi cum ai vrea s în elegi
tabla înmul irii f r s în elegi adunarea. Aşa fiind, Andrei din cel de-al patrulea
exemplu nu are şanse să ob ină o notă mai bună la reexaminare: nu a atins
aspectele de fine e, de concluzie, care se notau cu mult mai bine decât cele pe
care, după legile psihologiei, le re ineau 90% din cei examina i!
Situa ia este valabil de multe ori pentru cei care se preg tesc la materii
de “real” şi care, uneori, în graba lor de a ajunge s rezolve probleme “serioase”,
ignor problemele mai uşoare, dar care nu fac altceva decât s preg teasc , etap
cu etap , o rezolvare mai uşoar a problemelor cu un grad mai mare de
dificultate.
Întotdeauna s evi i discriminarea între modul în care înve i materialul
care reprezint scopul final al re inerii şi modul în care înve i materialul de
preg tire sau introductiv.
SFAT
Tot referitor la scop şi mijloc: fixeaz - i

scopuri noi cu fiecare etap de înv are:
familiarizarea cu textul, apoi în elegerea lui,
apoi fixarea lui mai temeinic (vom mai

reveni asupra acestei probleme, destul de

complexe).
În acest fel nu vei mai fi tentat s treci uşor peste ceea ce consideri a fi
nişte simple mijloace (familiarizarea şi în elegerea) în realizarea scopului
propriu-zis (memorarea datelor), ci, considerând toate aceste trei opera ii ca trei
scopuri distincte, î i vei putea men ine aten ia şi concentrarea la nivel maxim
pe tot parcursul procesului de înv are. În plus – vei vedea – atingerea celor
trei scopuri mici te va mul umi mult mai mult decât atingerea unui singur scop
final, mai mare.
8) În ideea prezent rii unitare a factorilor care influen eaz memorarea,

amintesc aici pe câ iva din ei, pe care o s -i dezvolt pe parcurs, deoarece
necesit o tratare mai larg şi se întrep trund cu o serie de condi ii specifice care
reclam abord ri şi solu ii specific: ambian a în care înv m (respectiv una de
stimulare, inhibitoare sau indiferent 8 ), starea general (de s n tate sau de
boal , de odihn sau de oboseal ), experien a anterioar , interesul, motiva ia 9
etc.
Interferen e şi efecte contradictorii
Am f cut aceast trecere în revist acum şi nu pe parcursul capitolelor

viitoare din dou motive. Ca s le ai reunite pe toate în câteva pagini şi nu
împr ştiate în toat cartea, precum şi datorit faptului c aceşti factori nu
8
Vezi, pe de o parte, capitolul despre camera în care înve i (cap. XV al ghidului de fa ) , apoi
capitolul despre avantajele şi capcanele înv rii în grup, precum şi cel despre modul în care
te influen eaz membrii familiei (cap. al XX-lea)
9
combustibil al înv rii de tip turbo despre care vorbim pe larg în capitolul al XVI-lea din
prezentul curs.

ac ionează izolat, ci în strâns leg tur unii cu al ii. Şi acum să răspundem la a

şasea întrebare de la începutul acestui capitol.
De multe ori ac iunea lor corelat poate duce la efecte contradictorii.
S-ar putea foarte bine ca un volum mare de material, dar familiar, s îl
memorezi mai uşor decât un volum mai mic dar abstract sau nefamiliar. De
asemenea, chiar un volum mic de material familiar, bine organizat şi
prezentat de un num r suficient de mare de ori pentru a fi memorat poate
deveni greu de re inut în condi ii de oboseal , surmenaj sau dezinteres.
CONCLUZIE
În procesul de memorare trebuie s
încerc m s g sim cât mai mul i factori
favorabili performan ei sau s îi cre m prin
prelucrarea unor factori aparent
dezavantajoşi (fragmentarea materialului mai
voluminos, reorganizarea unuia sistematizat,
fixarea unor scopuri mai pu in generale,
corespunz toare unor etape mai mici etc.).
Dar aceast concluzie era greu de tras dac nu f ceam prezentarea m car
succint a tuturor factorilor sus-aminti i.
B. Conservarea sau p strarea
Al doilea proces al memoriei presupune re inerea pentru un timp mai

scurt sau mai lung a celor întip rite. F r s ne d m seama, în aceast etap
creierul trece la organizarea şi reorganizarea celor memorate.

Durata p str rii poate fi prelungit f r

probleme prin repetarea celor înv ate, iar
aceast durat este influen at de aceeaşi
factori ca şi întip rirea.
Spre exemplu, materialul cu sens se p streaz mult mai trainic decât cel
f r sens. De aceea insist pe ceea ce am mai spus şi în cazul întip ririi:
memorează numai după ce ai în eles, după ce materialul a căpătat un sens
pentru tine! În felul acesta vei dep şi rapid pe acei care “tocesc”, f r s
în eleag mai nimic din ce (cred ei c ) re in.
Nu este deloc indiferent modul în care se face memorarea, respectiv
textual sau pe baza ideilor principale. Este îndeobşte cunoscut în rândurile
psihologilor - nu îns , din p cate, în rândurile elevilor şi studen ilor - c dup
şase luni tezele principale sunt re inute în propor ie de 60%, unit ile logice - în
propor ie de 36%, în timp ce forma textual - doar în propor ie de 20 - 22 %.
Concluzia e destul de clar : înv atul pe de rost “te va ajuta” s pierzi cea mai
mare parte a informa iei, în ciuda st pânirii ei “perfecte” la un moment dat.
Uneori concuren a acerb pentru admiterea în facult i ridic exigen ele
pân la un nivel la care hazardul este echivalent cu amintirea sau omiterea unui
detaliu, aşa încât mul i elevi prefer s se axeze de la început pe ideea înv rii
pe de rost. Totuşi, reac ia ta ar trebui s fie cu totul alta: prima parcurgere a
materialului s o faci în special cu scopul re inerii f r fisur a scheletului logic,
a ideilor principale, iar urm toarele repet ri s vizeze intrarea tot mai adânc în
detalii. Cât despre re inerea pe de rost a lec iilor, nici o grij : va veni ea automat,
dup un num r suficient de relu ri ale materiei (de obicei 4 - 6). Cu totul altfel,
îns , se prezint situa ia în cazul în care se merge pe ideea re inerii pe de rost
“din prima”, cum spun elevii: la fiecare repetare trebuie din nou reperate ideile
principale (care au fost însuşite foarte superficial înainte), trebuie din nou

re inute (probabil la fel de superficial şi de gr bit), iar randamentul e mult mai

slab decât dac lucrezi cu paşi ceva mai m run i, dar mult mai siguri. Nu exclud
deloc posibilitatea s po i înv a mult mai mult decât ideile principale, fie şi
numai dintr-un calcul de eficien sau de “comprimare” a unor etape de înv are.
Peste câteva pagini vei g si prezentarea unei variante optime dup care s înve i.
Nu uita, totuşi: nu trece mai departe dac nu ai fixat bine ideile
principale (inclusiv cu ajutorul schemelor, sublinierilor, complet rilor).
C. Reactualizarea
Dup cum sugereaz numele, ultima faz a memor rii – deopotriv

barometru al eficien ei şi criteriu de apreciere pentru profesor - const în
scoaterea la iveal a celor memorate şi conservate, în vederea utiliz rii lor. Este
procesul cu pondere covârşitoare în timpul examenului.
Trebuie s re ii un aspect foarte important: reactualizarea este în fapt
rezultatul celorlalte două procese, respectiv întipărirea şi conservarea.
O întip rire şi o conservare f cute cu

respectarea factorilor care le influen eaz
pozitiv duc automat la un r spuns bun.
E simplu 10 .
10
Desigur, dac se respect şi celelalte tehnici de sus inere a examenului. Poate ai r spunsul
bun, te-ai preg tit temeinic, dar… ai emo ii? Nu ştii cea mai bun cale de a face o prim
impresie bun profesorului? Nu ştii cum s alc tuieşti r spunsul ca s dai impresia (corect )
c ştii? Cum am spus, aceasta e o alt tem , un alt curs de succes, referitor la ARTA
SUCCESULUI ÎN EXAMENE.

CAPITOLUL AL III-LEA
BUNUL ÎNCEPUT CA METOD
(1) George încearc înc de la început s re in bine tot ce poate s

re in . Andrei trece o dat peste lec ie, subliniind câteva repere şi apoi reia
lec ia. La început George are un avans consistent, dar la sfârşit contat c
Andrei a terminat de înv at mai repede decât el. Şi mai bine. De ce?
(2) Dintre cei doi, care va re ine totuşi materialul mai bine, peste trei
luni, când au examen?
(3) Un tân r care înva pentru ocuparea unui post încearc s
aprofundeze materia c utând r spunsuri la multe întreb ri pe care i le
ridic materia. Consult dic ionare, alte lucr ri în domeniu, chiar dac
aceasta îi r peşte timp. Nu ar fi mai bine s înve e materia aşa cum este şi
s nu mai risipeasc timp cu întreb ri? Sau e mai bine s despice în
continuare firul în patru? Când e mai bine?
3.1. Condi ia unui bun început
Specialiştii spun c atunci când aştept m ca dup o anumit informa ie s

urmeze alta, atunci la informa ia pe care creierul o aşteapt , el reac ioneaz
instantaneu. Este binecunoscut cazul mamelor obosite din cauza efortului de
îngrijire a pruncului, care se trezesc la cel mai mic scâncet al micu ului, dar
adeseori nu aud, în somn, sunetul soneriei.
Aceeaşi lege se aplic şi în cazul înv rii.

Reac ionând la un stimul pentru care

eşti pregătit, vei memora mai uşor şi
re inerea va fi mai fidel . E lege.
Se pune îns întrebarea: în ce condi ii ştim noi, atunci când înv m o

lec ie sau un curs, c o informa ie urmeaz dup alta? Care este procedeul cel
mai eficient pentru a ne stimula în acest fel memoria?
3.2. Un principiu în favoarea ta
Ei bine, procedeul este foarte simplu şi la îndemâna ta: înainte de

înv area propriu-zis , treci în revist , cu scopul de familiariza, întreaga
lec ie sau întregul curs.
Ai în eles deci: nu e vorba de o memorare, ci de o PRIVIRE
GENERAL ASUPRA LEC IEI, în scopul de a surprinde (atât cât e posibil)
structura sa intern , problemele care apar, explica iile. În timp ce noi citim o
dat lec ia, creierul îşi sistematizeaz primele “impresii” despre materialul pe
care îl avem de înv at. F r s ne d m seama, el re ine multe informa ii şi îşi
fixeaz în mod automat nişte puncte de reper, de genul: “aici se discut
problema X, apoi urmeaz explica ia, apoi sunt prezentate trei premise care
conduc la concluzia final ...” şi aşa mai departe.
În acest fel evi i o greşeal : adâncirea în am nunte înc de la prima citire.
Dac nu ştii încotro te îndrep i, de unde s ştii pe ce cale s mergi? Cu totul
altfel e atunci când, cunoscând punctul de sosire -– concluzia capitolului - vei
reuşi s te orientezi în aşa fel încât s g seşti ra ionamentele. Argumentele,
solu iile, ideile autorului. Iar aceste ra ionamente, argumente, solu ii, idei sunt
tocmai … cele pe care trebuie s le re ii cu prioritate. Dup cum vrei şi dup

cum po i, vei re ine şi restul detaliilor. Dar acum ştii dac vrei sau dac po i s le
re ii. Şi nu le mai îngr m deşti haotic în minte.
3.3. Cum î i aşterni aşa dormi
În aceast faz creierul re ine doar locul

informa iilor şi numărul lor (de exemplu trei premise sau
cinci condi ii). Sunt date pe baza c rora, conform legii
amintite, mai târziu creierul va re ine mult mai uşor alte
informa ii. Uneori, chiar dup o prim parcurgere (atent ,
nu cu gândul în alt parte) suntem uimi i s constat m c
re inem f r efort ideile principale, chiar şi unele detalii. Iar
dac mai şi subliniem uşor, cu un creion, ideile principale, o
a doua privire general - mai rapid decât prima - ne va
ajuta s ne întip rim în minte, aproape f r efort, structura
lec iei, scheletul acesteia. Când vom înv a sistematic,
creierul, care se aşteapt s primeasc informa iile dup un
anume tipic, le “diger ” mult mai uşor.
Înve i mult mai rapid decât dac s porneşti de la înv area lec iei în lipsa
unei priviri generale, ignorând reperarea ideilor principale. Or, ideile principale
se re in dup şase luni în propor ie de 60%, în timp ce forma textual - în
propor ie de 21-22%. Iar, legat de aceasta, în capitolul al IX-lea din prezentul
curs vei vedea cum st memorarea mecanic a ideilor principale la baza
fenomenului uit rii rapide cu care se confrunt atât candida ii la admiterea în
facultate, cât şi studen ii care încearc , în prag de sesiune sau chiar în timpul ei,
s re in totul dintr-o dat . Astfel r spundem la întrebarea a doua de mai sus.

3.4. Bucuriile de mai târziu i le preg teşti de acum
Efectele privirii de ansamblu sunt şi de alt natur : pe lâng fixarea unor

repere (ideile principale), cu consecin ele pe care le-am v zut, faptul c
memorezi ceva cu un scop (de a te familiariza cu materialul) este un mijloc
foarte practic de a- i spori eficien a memor rii. În plus am v zut c fixarea unor
scopuri noi, diferen iate de la o faz a înv rii la alta, este din nou echivalentul
unei memor ri pe cât de rapide, pe atât de eficiente. De unde concluzia: fixează-
ţi ca scop principal al primei memorări desprinderea şi sublinierea (cu un
creion, cu o culoare) ideilor principale ale textului. În felul acesta, în locul unei
simple lecturi, parcurgerea preliminar a lec iei are dintr-o dat trei efecte cu
efort minim:
te va ajuta s te familiarizezi cu textul
î i va dezv lui organizarea logic a acestuia, cu rezultate care se vor vedea
în timp ce vei înv a materialul
te va ajuta s memorezi mai uşor şi mai eficient cu prilejul atingerii
ulterioare a jaloanelor pe care creierul şi le-a fixat.
Privirea general este esen ial în buna

desf şurare a procesului de memorare.
Când vei ajunge la etapa repet rii lec iei, î i vei da seama foarte repede c
repetarea f cut dup ce ai rev zut materialul e mult mai eficient , mult mai
rapid şi mult lipsit de problemele pe care le ridic îndeobşte repetarea
efectuat într-o manier clasic , respectiv în lipsa privirii generale de la început.
Încearc ambele variantele şi convinge-te!

“Lucrul bine început e pe jum tate f cut”, ne asigur un proverb. Acum

ştii, cititorule, şi cum s faci acest început bun. Şi cred c ai r spuns şi la prima
întrebare de la începutul acestui capitol.
Aşa încât s mergem mai departe...
3.5. Când întreb ri apar…
Dup ce omul şi-a pus prima întrebare, în zorii umanit ii, progresul nu a
mai putut fi oprit. De atunci omul s-a izbit mereu de contradic ii. Din nel muriri,
idei şi întreb ri au izvorât succese rând pe rând, iar descoperirile au aureolat
progresul.
Tu, tinere, eşti parte a umanit ii. Ai moştenit din naştere nelinişti în suflet
şi e limpede c indiferent ce faci eşti n scut s pui întreb ri. Iar bucuria înv rii
e imens atunci când numai o simpl citire poate aduce o ploaie de întreb ri care
fac efortul mai fecund.
Dac în timp ce înve i apar întreb ri, bucur -te,

dragul meu prieten: mintea ta a primit
“provocarea” înv rii şi e preg tit s asimileze
totul aşa cum î i doreşti, spre mul umirea ta de
dup examen.
Un sfat: întrebările pe care le ai scrie-le pe o coală de hârtie. Adeseori

r spunsurile vin pe parcursul lec iei. Alteori va trebui s cau i prin alte surse de
informare, chiar la un profesor (“sursa” cea mai rapid şi mai sistematic ) sau
coleg. Caut îns , c ci numai scormonind vei g si diamantele cunoaşterii.
“A pune întrebări este obligatoriu sau doar recomandabil?” - ei bine,
nimeni nu te oblig la nimic.

Dar, pentru a înv a trainic, întreb ri precum: “Cine?”, “Unde?”, “De ce?”
(întrebare cu poten ial uriaş în descoperire), “Ce leg tur este?”, “Ce înseamn
acest cuvânt?”, dar şi scepticul “Ei, şi?” (provocare adesea de neînl turat pentru
creier) ar fi bine s apar la tot pasul.
“Eu eram un leneş, aşa credea toată lumea şi aşa mi se spunea. Dar mie
îmi plăcea să mă gândesc. Grozav îmi plăcea. Citeam câte o carte şi aproape la
fiecare frază mă opream. Dacă, de pildă, citeam: “Şi era cald în seara aceea”,
închideam cartea şi începeam să mă gândesc. Fel de fel de gânduri. Dacă era
cald înseamnă că era vorba de o seară de vară, altminteri ar fi spus: şi era
frumos… Dar pentru că se spunea: “şi era cald”, începea să mă obsedeze şi-ul.
Oare vroia să arate o aşteptare sau o surpriză? Ceva trist sau ceva plăcut? Tot
felul de gânduri, că niciodată nu puteam să citesc o carte până la capăt. (…)
Am început, cu timpul, să găsesc sensuri absolut noi şi uneori foarte ciudate, în
cele mai banale fraze. Ce să mai lungesc vorba? Mă sim eam foarte bogat…” 11 .
“M sim eam foarte bogat…” – da, e frumos: te sim i bogat de sensuri, de
cunoştin e trainice! Bine hr nit cu nectarul cunoştin ei, mergi drept şi frumos pe
drumul t u, l sând pe al ii s orbec ie, prad propriei lor nep s ri care nu iart !
Nu trebuie s despici firul în patru la nesfârşit, c ci nu ajungi nic ieri. Dar
întreb rile sunt un sprijin absolut în înv area activ , singura care aduce
satisfac ii şi rezultate de durat .
Unde poate duce lipsa unor întreb ri? Un exemplu: o profesoar a insistat
s afle de la o întreag promo ie de viitori absolven i de liceu ce înseamn
“panduri”. Din 250 de viitori absolven i, abia o fat a ştiut s r spund corect:
ostaşi dintr-un corp de oaste neregulat , de la începutul secolului al XIX-lea, în
ara Româneasc , ostaşi care, nemul umi i de politica dus fa de ei, s-au
11
Constantin Chiri , Cireşarii, vol. IV – Aripi de zăpadă, Editura Albatros, Bucureşti, 1985,
pag. 255.

al turat in corpore ini iativei revolu ionare a lui Tudor Vladimirescu, ulterior
numele lor devenind nume generic pentru to i ostaşii lui Tudor.
C veni vorba, ce înseamn … in corpore?
Totdeauna întreb rile te vor ajuta s acoperi “goluri” de care altminteri nu
ai fi conştient. E drept, este destul de dificil s pui de la început cele mai bune
întreb ri, dar ce început nu e oare dificil? Timpul le rezolv îns pe toate – şi vei
vedea c , perseverând, întreb rile vor apare în curând de la sine. Şi tot de la sine
se vor clarifica.
Aşa fiind, tân rul din cazul al treilea – cel care îşi pune întreb ri – poate
ac iona diferit, dup cum sunt împrejur rile. Tân rul înva pentru un post – e o
precizare important . Adesea pentru ocuparea unui post se organizeaz o
comisie din specialişti şi nespecialişti, iar aceştia urm resc, în lips de ceva mai
bun, fidelitatea reproducerii. Orice am nunt fa de buchea c r ii îi deruteaz
deruteaz pe nespecialişti, şi atunci r spunsurile la întreb ri e mai bine s fie
p strate pentru sine. Se pot p stra întreb rile pentru mai târziu, mai ales când
timpul de preg tire e pu in.
Dac îns , aşa cum e la firmele serioase, comisia e format mai ales din
specialişti, c utarea r spunsurilor e benefic ; trebuie ca tân rul s înve e cât mai
multe ore, s repete mult, ca s r spund şi la întreb ri ale c ror r spunsuri nu se
g sesc în bibliografie. E limpede c tân rul trebuie s se intereseze şi de modul
de derulare al examenului – dar aceasta va face subiectul unui alt ghid, ARTA
SUCCESULUI ÎN EXAMENE, care î i va ar ta cum s ob ii nota dorit la
examen.

CAPITOLUL AL IV-LEA
CALEA SUCCESULUI E ÎN FA A TA!
“Mai bine să în elegi pu in decât să în elegi prost”

(B. Franklin)
4.1. Dilemele încep torului
Un r spuns bun este în general scopul oric rui tân r care se preg teşte s
sus in un examen - tez , r spuns oral, ori admiterea în înv mântul superior şi
chiar un “banal” examen dintr-o sesiune studen easc . Fiecare îşi doreşte o
aducere aminte cât mai bun , cât mai fidel .
Pentru a şti ceva bine, e nevoie s înve i acel ceva bine. Dar pentru unii a
înv a înseamn a sta pur şi simplu cu cartea sau cu cursul în fa şi cu gândul în
alt parte. Ca urmare reactualizarea las de dorit.
Între metodele de înv are eficient , disputa se d între memorarea prin
metoda global şi memorarea pe fragmente, fiecare având avantajele şi
dezavantajele ei. Memorarea cu mintea pe dealuri nu se reg seşte printre
metodele de înv are eficient .
În timpul examenului memoria este în faza de reactualizarea materialului
– de fapt a fragmentelor de material – care constituie obiectul lucr rii scrise sau
al r spunsului oral. O etap pe care o dorim cât mai fidel şi care depinde în
mod crucial de celelalte dou care o preced: întip rirea şi conservarea. Acestea
le-am mai ar tat.
Acum ştii c reactualizarea depinde de

modul în care se efectueaz întip rirea şi

conservarea, dup o ecua ie foarte simpl :

întip rire + conservare bune = reactualizare
bun . Urmarea e logic : în momentul în care
înve i concentreaz -te asupra întip ririi şi
memor rii, iar nicidecum direct asupra
felului în care vei prezenta materialul, cum
îşi vei organiza timpul, cum…, cum…,
cum…, c ci va veni şi vremea r spunsurilor
la aceste întreb ri.
4.2. Care e varianta corect ?
Deocamdat concentreaz -te asupra întip ririi şi conserv rii datelor. Atât.
Pentru c şi aceste dou procese dau mult mai mult b taie de cap decât î i
închipui. Imediat ce începi s înve i probabil c va apare o întrebare: cum e mai
eficient să memorezi: totul dintr-o dată, sau, dimpotrivă, pe fragmente? Tu ce
p rere ai, tinere cititor?
Memorarea global are avantajul c reliefeaz structura de ansamblu a
textului, organizarea şi logica lui intern . Memorarea global se aplic cu succes
în cazul fragmentelor, capitolelor, materialelor de dimensiuni relativ reduse. În
schimb, un volum mare de material sau un material abstract, nesistematizat, este
greu de re inut dintr-o dat .
Memorarea par ial are avantajul nu numai c reliefeaz structura de
ansamblu a textului (ca în cazul memor rii globale), dar şi delimiteaz ideile
principale în mod foarte riguros şi ofer satisfac ii cu fiecare etap dep şit cu
succes; dificultatea apare în multe cazuri când se pune problema asambl rii
p r ilor, a punerii “cap la cap” a fragmentelor care au fost înv ate izolat unele
de altele.

Atunci… ce e de f cut?
4.3. B t ile de cap se rezolv uşor
Eliminând dezavantajele şi cumulând avantajele ambelor metode, s-a

impus aşa-numita “metod combinat ”. În ce const ea?
Dup o privire de ansamblu asupra lec iei, în timpul c reia ar fi bine s
relief m ideile principale, şi dup ce am formulat necesarele întreb ri, delimit m
primul fragment pe care vrem s -l re inem. Aten ie, îns !
F delimitarea respectând ideile

principale (sau, dac fragmentul este prea
întins, chiar ideile secundare). Delimitarea
nu se face arbitrar, la întâmplare.
Nu înv a grupe de rânduri (8 - 10 - 15) ci unit i logice. Unii înva direct

fragmentele delimitate prin idei principale, al ii prefer s mearg încet, dar
sigur, pe baza ideilor secundare, sau pur şi simplu s împart fragmentele în
dou -trei paragrafe logice, urmând a le “asambla” mai apoi f r probleme.
Deoarece rezultate foarte bune se ob in

atunci când repeti iile se fac la 10-15 minute
şi la 24 de ore, concluzia este una singur :
cel mai bine ar fi să împarţi materialul în
fragmente pe care să le poţi "digera" în 10-
15 minute şi apoi s le repe i dup metoda pe
care o s i-o expun în cele ce urmeaz .

(Reamintesc c în acest moment ai trecut atât de privirea general asupra

întregului material, cât şi de etapa întreb rilor – unele clarificate pe m sura
înaint rii în materie. Cu alte cuvinte, acum eşti în faza înv rii efective. Din
acest moment – şi nu din altul! – începe s se deruleze “re eta”.)
Aşa încât a venit momentul s vedem…
4.4. “Re eta” de la A la Z…
1. Înve i primul fragment. Dup ce l-ai re inut suficient de bine, îl repe i

înc o dat integral. În aceast faz nu e deloc necesar s îl reproduci pe de
rost, aşa cum fac - total greşit - mul i elevi şi studen i, ci e important s î i
fixezi şi s re ii reperele importante.
Dup ce ai trecut peste fragment, repet totul în gând (trecem deci la faza
aducerii-aminte), f r s priveşti cartea, pentru c dac înve i cu ochii pe carte,
grani a dintre înv area adev rat şi o simpl lectur e foarte sub ire. A repeta
f r carte înseamn a avea un scop - re inerea cât mai fidel -, în timp ce lectura
este lipsit de un asemenea scop, deci lipsit de rezultate concrete.
În timp ce repe i primul fragment, încearc s vezi unde şi de ce re ii greu
ceea ce ai de înv at (“reperele” fixate). Nu insista în acest moment în vederea
corect rii problemelor. Constat -le doar (eventual marcheaz -le cu ajutorul
unui semn de întrebare pus deasupra frazei sau reperului “înc p ânate”).
2. Înva al doilea fragment, re inând ideile principale sau nişte repere, la

fel ca la primul fragment.
3. Ai trecut şi peste al doilea fragment.

În continuare repet primul fragment împreun cu al doilea, cu dou
scopuri distincte: pentru primul fragment, o fixare mai clar a ideilor principale,

o reducere sau o eliminare a inexactit ilor, concomitent cu o apropiere mai

mare de litera textului, în timp ce pentru al doilea pasaj urm reşti doar sesizarea
eventualelor inexactit i.
4. Procedeaz la fel şi cu al treilea fragment. Înva -l şi apoi repet -l cu

celelalte dou (fragmentul I - încercare de redare şi mai fidel , fragmentul II -
apropiere de litera textului, fragmentul III - semnalarea inexactit ilor etc.) În
acest mod fiecare fragment va trece, pe rând, prin toate etapele pe care tu,
cititorule, i-ai propus s le atingi.
Posibile etape:
- fixarea ideilor secundare din fragment
şi a detaliilor mai importante (etap despre
care am discutat)
- înl turarea inexactit ilor în memorare
- memorarea cât mai fidel , mai
apropiat de litera textului
- redare aproape de perfect
- verificare final (cu rol de sedimentare
a re inerii, chiar dac aceast re inere nu este
perfect )
4.5. O cale verificat pentru randamentul t u
Aceast metod este folosit cu succes de cei care sunt la începutul

preg tirii, indiferent dac este vorba despre un examen de sesiune sau de un
examen de admitere în facultate. Am încercat-o şi eu şi am recomandat-o
multora, iar rezultatele au fost de fiecare dat foarte bune.

E drept, s înve i în acest ritm cere mult timp la început, dar s ne

reamintim c aceast metod e foarte potrivit în perioada de acomodare cu
materialul şi mai ales atunci când materialul de memorat ocup un volum mai
redus. Metoda pe care i-am recomandat-o înl tur dezavantajele majore atât ale
înv rii globale, cât şi ale celei prin simpla înv are a fragmentelor în mod
izolat: pe de o parte re ii mai bine şi mai repede materialul, chiar cel de volum
mare (ceea ce cu ajutorul metodei globale e posibil numai cu un efort destul de
mare), iar pe de alt parte fragmentele “se leag ” între ele, planul lec iei este
clar, iar memorarea - fidel . Cine şi-ar dori mai mult?
Tocmai pentru c metoda combinat este folosit de obicei în perioada de
acomodare, ea duce, dac este aplicat corect, la o mai mare putere de
cuprindere, astfel încât etapele necesare pentru re inerea unui fragment s se
reduc pân la num rul pe care tu îl consideri optim. Fireşte, nu pe seama
calit ii memor rii!
Eficien a creşte în timp

Cele cinci etape în înv area unui fragment pot
fi benefice în momentele de început ale preg tirii,
în momentele de trecere spre ritmul optim. O dat
atins îns acest ritm, ar fi foarte bine s î i fixezi
cam trei etape, astfel încât s repe i de fiecare dat
ultimele trei unit i de studiu (fragmente,
paragrafe, idei). Este recomandarea psihologilor:
evit supraînv area! Dac s-ar repeta de fiecare
dat toate fragmentele anterioare celui nou
abordat, atunci, cu cât un fragment se afl mai
aproape de început, cu atât el ar fi supus unui
num r mai mare de repet ri inutile.

4.6. Vechi şi nou împreun
Metoda repet rii combinate este redat schematic în tratatele de

psihologie prin litere simbolizând fragmentele: a + b + ab + c + abc + d + abcd +
e + abcde +... Combinând metoda cu gradarea fidelit ii memor rii (fixare -
înl turare inexactit i -...), nu vom for a creierul s re in perfect ceea ce era
str in cu câteva momente înainte, ci îi d m posibilitatea s re in pe parcurs, din
ce în ce mai bine, informa iile respective.
E absurd s pretinzi cuiva s re in cuvânt cu

cuvânt chiar de la început (unii aşa doresc), f r a
avea voie s treac la înv area celui de-al doilea
fragment pân când nu l-a re inut perfect pe primul.
Dar, mai ales în cazul materiilor mai greu de
asimilat - din cauza volumului mare, a lipsei de
organizare, a abstractiz rii înalte sau din alte cauze
similare -, a dori s re ii totul perfect de la început
de la prima încercare ar fi ceva absolut nerealist şi
i-ai consuma inutil energie şi timp.
Metoda e deosebit de eficace în cazul materiilor de “real”, unde

specializarea tehnic îşi pune foarte clar amprenta asupra modului de prezentare.
În elegerea unui proces fizic, a unei sinteze chimice, uneori chiar rezolvarea
unei probleme sau demonstra ia unei teoreme “pe etape” necesit , vrând-
nevrând, o fragmentare şi o reluare frecvent a celor asimilate.
Având în vedere c metoda cere timp pentru a fi aplicat cu succes. Ia în
considerare aceasta când î i elaborezi programul de lucru, atât cel pe termen

scurt, cât şi cel pe termen lung (inclusiv când î i calculezi timpul total necesar
pentru preg tire).
4.7. Vrei s creşti eficien a? Alege varianta potrivit
Am spus c atât memorarea global , cât şi cea par ial (pe fragmente
izolate unele de altele) au avantaje şi dezavantaje. De aceea, mai înainte de a te
întreba “ce metod s folosesc?” stabileşte condi iile în care fiecare din aceste
metode este eficient .
Psihologii sus in c eficacitatea memor rii globale creşte o dat cu vârsta
cronologic şi cu coeficientul de inteligen (cei dota i memoreaz mai uşor prin
aceast metod ). Este eficient în cazurile memor rii unui material simplu,
familiar sau restrâns ca volum; în schimb, memorarea pe fragmente este mai
economicoas în cazul materialelor cu volum mare.
Cu toate acestea, ultimul cuvânt îl are obişnuinţa, care întotdeauna
avantajează metoda care “ţi-a intrat în sânge”.
Pentru cei care nu se pot mândri cu un asemenea antrenament, metoda
“combinat ”, cu îmbun t irile pe care le-am prezentat mai sus, este cea mai
indicat , cea mai eficient şi cea mai rapid .
4.8. TU r spunzi de rezultatele tale!
Totuşi, nu trebuie s fii sclavul unor standarde. Nici un standard nu poate

cuprinde diversitatea naturii umane.
Prin exerci iu vei g si cele mai bune etape, cea mai bun metod , de la
caz la caz. Şi te vei mira cât de pu in va trece!
Când vei ajunge s înve i eficient folosind programul gândit de tine,
adaptat necesit ilor tale reale (chiar dac dup un timp acestea nu vor mai fi

incluse în standarde), vei fi mult mai câştigat şi mult mai ataşat de rodul propriei
gândiri decât cei care prefer s primeasc totul de-a gata 12 .
Dac tu doreşti s restrângi etapele sau,

dimpotriv , s le m reşti num rul - perfect!
Nu exist un num r standard de repet ri sau
de etape, multe depinzând de caracteristicile
celui care înva , precum şi de
caracteristicile materialului care trebuie
memorat (familiar/nefamiliar,
abstract/concret, cu volum mare sau cu
volum mai mic şi aşa mai departe).
Tu eşti responsabil de crearea unor metode de repetare pe care să le

gândeşti, care să ţi se potrivească, deci nu te complace în a aplica mecanic
etapele pe care le-ai citit.
De pild , s presupunem c ai ales cinci etape în studiul fiec rui fragment. E
evident c la al şaselea fragment va trebui s schimbi stilul de repetare, deoarece
în aceast faz primul fragment a trecut prin toate etapele pe care i le-ai propus.
De aceea, dup ce treci la al şaselea fragment, revezi doar ultimele cinci
fragmente (respectiv cele de la numerele 2 - 6) ... şi tot aşa.
Apoi, cu privire la ultimele fragmente, care nu

beneficiaz de un num r egal de repet ri cu primele,
s ne aducem aminte c începutul şi sfârşitul se re in
mai bine decât mijlocul. Oricum, pentru a fi siguri de
12
Reciteşte, în capitolul al XVI-lea, cele ce am spus despre motiva ia intern !

calitatea omogen a re inerii, ultimele 2 - 4 fragmente

le po i repeta separat la sfârşit.
Ai în eles. Succes!
CAPITOLUL AL V-LEA
AJUTOARELE F R RIVAL ALE MEMORIEI
Memorarea nu poate fi accelerat şi în alt fel? Dac folosim culori,

subliniem, încercuim şi marc m pasajele importante, ne ajut sau ne
încurc ? În ce fel ne aduc sublinierile un deserviciu? E adev rat c sunt
culori “bune” pentru memorare şi culori “rele”?
Ca s r spundem la astfel de întreb ri se cuvine s discut m despre
cel mai puternic garant al bunei înv ri.
Mul i tineri o intuiesc, dar nu o aplic , iar al ii o aplic incorect şi se

mul umesc cu nişte rezultate par iale. Dup câ iva ani de contact cu candida i la
admiterea în înv mântul superior şi cu studen ii din primii ani de facultate am
ajuns la concluzii pe care experien a le confirm sesiune dup sesiune. Aşa încât
ast zi î i pot propune o metod care - o spun de la început - vine s prin
punctarea, în timpul înv rii, a celor mai importante idei, cuvinte, date dintr-o
fraz sau dintr-un fragment, ceea ce are ca rezultat o reactualizare deosebit de
eficient , în fond întreaga justificare a efortului de înv are.

NO IUNI
La acest capitol vom opera cu trei no iuni
diferite. Prima este “sublinierea”, care ştie oricine
ce înseamn . A doua – “încercuirea”, no iune
care din nou nu are nevoie de defini ie. În fine, a
treia no iune folosit este “marcarea”, care se
refer la eviden ierea cuvintelor prin “colorare”,
prin trecerea creionului colorat pe toat suprafa a
ocupat de cuvântul pe care vrei s îl re ii.
5.1. Sublinierea şi marcarea
Metoda mult uzitat de tinerii care s-au obişnuit s înve e eficient este
metoda sublinierii unor cuvinte atent alese. Tehnic simpl şi logic . Folosit
cu art , sublinierea cuvintelor cheie va deveni curând o obişnuin , ba chiar o
necesitate.
De la istoric la fizicianul care, la rândul s u se preg teşte din teorie,
nimeni nu este uitat; metoda permite tuturor celor care se preg tesc, pentru
orice tip de examen, s trag concluzii utile.
Metoda poate fi aplicat aşadar de to i cei care au de memorat un material,
indiferent de natura lui. Aparent singurii care ar fi priva i de binefacerile
metodei ar fi cei care se preg tesc pentru examenele de matematic (pur , cum
spun ei) şi care ar avea nu de reprodus ceva, ci de gândit. Cu toate acestea, în
ultimii ani s-a accentuat tendin a ca la matematic examenul de admitere s
constea şi din puncte de teorie. În acest caz ar fi bine ca şi matematicienii s
arunce o privire asupra modului în care pot re ine uşor şi trainic întortocheatele
condi ii ale vreunei teoreme sau etapele demonstra iei.

5.1.1. Pornind de la o remarc …
Pe când eram student am auzit o remarc a unui coleg de facultate c tre o

coleg : “Tu ai cursurile colorate ca la... Walt Disney. Nu mai spune c nu ai
înv at nimic, c numai din ce ai subliniat trebuia s re ii ceva”. F r s ştie, prin
remarca sa ironic , prietenul a surprins dou aspecte.
În primul rând, sublinierea este considerată de mulţi o dovadă de
imaturitate în gândire, de imposibilitate de a re ine ceva f r ajutorul unor
culori care fac cursurile s arate ca un papagal. Departe de a fi o dovad de
sl biciune intelectual , sublinierea corect are rolul de a ajuta memoria, fiind
în acest fel o dovad de maturitate a unei gândiri pentru care metodele de
înv are eficient ar trebui s fie preocupare permanent .
În al doilea rând, sublinierea nu duce în mod automat la reţinere, dar o
accelereaz mult. Selectarea datelor ce trebuie eviden iate cere un grad mare de
concentrare, dar aceast concentrare este orientat spre total alt scop decât
re inerea datelor. E la fel de adev rat c aten ia necesar select rii datelor
conduce, volens-nolens, la re inerea unora dintre acestea (uneori în volum destul
de apreciabil). Îns numai concentrarea orientată spre scopul întipăririi va
produce rezultatul deplin 13 .
5.1.2. De ce e eficient sublinierea?
Culorile bine alese încânt întotdeauna ochiul. Ideea e obsesiv folosit în

comer – şi pe bun dreptate: dintre dou produse identice va fi preferat de
13
Orientat spre scopul deplin şi spre... re inere trainic . În al doilea volum g seşti tratat
acea situa ie descurajant , care apare dup ce ai parcurs prima dat lec ia şi care const în
senza ia de uitare complet a ceea ce ai înv at. reciteşte capitolul şi afl cauzele! Te va ajuta
s în elegi mult mai bine capitolul de fa .

cump r tori cel cu ambalajul mai viu şi mai armonios colorat. Ambalajele
cenuşii pot ascunde produse bune, dar sunt adesea ignorate.
Aceeaşi situa ie se întâmpl şi când înv m: ochiului îi fac pl cere doar
anumite culori, într-o anumit dispunere. Şi, ca orice lucru pl cut, culorile
aranjate corect pe foaia de curs sau de carte sunt fixate în memorie uşor - mult
mai repede decât informa ia propriu-zis . Avem de a face deci cu o memorare
involuntar . Cum adic involuntar ? Scopul nostru e s re inem nu modul în
care sunt dispuse culorile cu care am subliniat pe foaia de curs, ci con inutul
informa ional al cursului însuşi. Numai c , atras de frumuse ea unor culori,
memoria vizual le re ine tocmai pe acestea. Apoi e simplu: amintirea dispunerii
culorilor în pagin genereaz automat amintirea datelor subliniate cu aceste
culori.
Memorarea involuntar este de multe ori

începutul celei voluntare: un început mai uşor şi
mai pl cut, un mare avantaj când este vorba de
înv are, pentru c memorarea voluntar , acest
medicament atât de amar pentru unii, este
“îndulcit ” de pl cerea produs ochiului.
În plus, fixarea acestor puncte de reper permite memoriei vizuale s fac

foarte uşor diferen ieri între o pagin şi alta, între un curs şi altul şi s evite
confuziile de subiecte la examene. Nu de pu ine ori auzim pe cei care înva
spunând: “v d pagina” sau “ştiu c mai e ceva de spus aici, pentru c pe carte e
subliniat cu galben”. Asemenea diferen iere e cam greu de f cut atunci când
pagina r mâne în alb şi negru, identic vizual cu zeci - sute de pagini.

În cazul celor mai mul i dintre noi memoria re ine mai bine imaginea,
astfel încât reamintirea culorii cu care a fost marcat un cuvânt poate duce la
reamintirea întregului pasaj.
În cadrul aceleiaşi lec ii o serie de aspecte pot fi tratate dup un plan
comun. Profit imediat de ceea ce altora li se pare un chin prea mare – înv area
unei materii prea monotone – şi subliniază situa iile paralele cu aceeaşi culoare,
pentru ca oricând s po i identifica uşor elementele diferite.
Spre exemplu: în cazul unei lec ii despre cele cinci zone ale unei ri,
subliniaz în fiecare din cele cinci zone, cuvântul “mun ii” – cu maro,
“câmpiile” – cu verde, “apele” – cu albastru, “vegeta ia” – cu galben, “fauna” –
cu roşu şi aşa mai departe. Dac asociezi acesta cu tabelul pe care i l-am
recomandat la “Secretele memoriei”, la “Organizarea şi omogenizarea materiei”,
înseamn c ai mai f cut un pas mare c tre înv area inteligent .
PRECIZARE
Încearc s evi i supraînc rcarea paginii cu culori!
Sugestia de subliniere de mai sus îşi atinge finalitatea numai dac

no iunile subliniate sunt suficient de îndep rtate unele de altele, cu alte cuvinte
dac exist text suficient între no iuni astfel încât s po i evita supraînc rcarea
cu culori.
Pe de alt parte exemplul ipotetic pe care i l-am dat a avut menirea de a
cristaliza principiul identităţii de tratament al noţiunilor similare, principiu
care se recomand singur prin denumire. Un om inteligent îl în elege şi îl aplic .
Fireşte, nu e chiar atât de uşor de la început.
Este nevoie şi de mult concentrare, din dou motive:
a) pentru c sublinierea se face de multe ori o dat pentru totdeauna
(carioca sau pasta de pix sunt aproape imposibil de şters), iar în cazul

acesta orice greşeal în subliniere (de genul sublinierii unui detaliu în

locul ideii principale are tendin a de a se r sfrânge asupra eficien ei în
înv are)
b) pe de alt parte, pentru c sublinierea se efectueaz în general în
timpul privirii generale asupra lec iei al c rei rezultat este direct
influen at de nivelul concentr rii.
5.1.3. Cum s nu te încurci singur
S revenim asupra unei reguli pe care încep torii o încalc adesea: evită
cu orice preţ încărcarea paginii cu culori! Ce-ar fi dac un cuvânt ar fi
subliniat cu roşu, altul cu maro, altul cu negru, altul cu galben? S-ar ajunge, de
la “monotonia în alb şi negru” la tirania culorilor, care, în loc s ajute, aduce şi
mai mari deservicii. Şi o durere de cap bonus.
Iar dac totuşi ai reuşit “performan a” s subliniezi tot ce ai v zut tip rit,
atunci mai f - i rost de un alt manual sau curs şi ia-o de la început, dar mai
ponderat.
Mai degrab orienteaz -te înspre sublinierea celui mai important cuvânt
dintr-o frază, aşa-numitul cuvânt-cheie. În momentul reactualiz rii vizuale va
“trage” dup sine toat fraza. Dar - repet - nu sublinia în nici un caz toat fraza.
Acest cuvânt important poate fi:
- subiectul frazei (se subliniaz cel mai adesea)
- atributele şi complementele care aduc o precizare absolut necesar
- criteriile de clasificare
- alte cuvinte a c ror semnifica ie este foarte important în context.
S lu m ca exemplu un pasaj din manualul de Istoria Românilor, clasa a

XII-a, edi ia 1992:

“F r îndoial , principalul factor de unitate a triburilor geto-dace îl

constituie originea lor etnic . Astfel, Herodot (în Istorii, IV, 93), cum ştim, scrie
despre obârşia tracică a ge ilor; ceva mai înainte (IV, 17), îns , “p rintele
istoriei şi geografiei” îi aminteşte pe “calipizi” (kallipidai), care tr iesc la
v rsarea Borysthenes-ului.
Ulterior, istoricul Ephoros arat c “primii (locuitori) de pe lâng Istru
sunt carpizii (karpidai)”. Este vorba de un trib daco-getic identificat de W.
Tomaschek şi V. Pârvan cu “carpodacii” (karpodakai), despre care relateaz
Zosimos în secolul V d. Hr.
Cea dintâi men iune sigur a principalului etnonim nord-tracic, dacii, se
p streaz îns de la Caesar (101-44 î.Hr.); în “Însemn rile” sale despre r zboiul
din Gallia (Comentarii de bello Gallico), renumitul istoric, general şi om politic
roman arat , la un moment dat (VI, 25), c “P durea Hercinic începe de la
hotarul helve ilor”, continu “paralel cu fluviul Danubius” (Dun rea) şi se
încheie “la hotarele dacilor şi anar ilor” (ad fines Dacorum et Anartium).
Un alt vestit istoric latin, Sallustius (87-34 î. Hr.), într-o oper (Istorii)
p strat fragmentar, precizeaz c Danubius este numele pe care Istrul îl poart
în cursul s u superior, unde “îmbr işeaz (...) p mântul germanilor”; pe cursul
inferior, Istru str bate teritoriul locuit de moesi, care “sunt tot una cu vechiul
neam aprig al ge ilor”. Mult mai ample sunt referirile cuprinse în opera lui
Strabon (...)”
În aceast prezentare, textul este greu de re inut: puzderia de nume mai

mult sau mai pu in cunoscute are darul de a z p ci complet pe cel care vrea s
înve e aceast materie. Vom face textul mult mai accesibil, stabilind de la
început o regul clar : vom eviden ia (“colora”) cu roşu numele istoricilor, cu

galben - preciz rile importante, iar ideile de o important secundar - cu

creionul. Deci:
“F r îndoial , principalul factor de unitate a triburilor geto-dace îl

constituie originea lor etnic . Astfel, Herodot (în Istorii, IV, 93), cum ştim, scrie
despre obârşia tracică a ge ilor; ceva mai înainte (IV, 17), îns , “p rintele
istoriei şi geografiei” îi aminteşte pe “calipizi” (kallipidai), care tr iesc la
v rsarea Borysthenes-ului.
Ulterior, istoricul Ephoros arat c “primii (locuitori) de pe lâng Istru
sunt carpizii (karpidai)”. Este vorba de un trib daco-getic identificat de W.
Tomaschek şi V. Pârvan cu “carpodacii” (karpodakai), despre care relateaz
Zosimos în secolul V d. Hr.
Cea dintâi men iune sigur a principalului etnonim nord-tracic, dacii, se
p streaz îns de la Caesar (101-44 î.Hr.); în “Însemn rile” sale despre r zboiul
din Gallia (Comentarii de bello Gallico), renumitul istoric, general şi om politic
roman arat , la un moment dat (VI, 25), c “P durea Hercinic începe de la
hotarul helve ilor”, continu “paralel cu fluviul Danubius” (Dun rea) şi se
încheie “la hotarele dacilor şi anar ilor” (ad fines Dacorum et Anartium).
Un alt vestit istoric latin, Sallustius (87-34 î. Hr.), într-o oper (Istorii)
p strat fragmentar, precizeaz c Danubius este numele pe care Istrul îl poart
în cursul s u superior, unde “îmbr işeaz (...) p mântul germanilor”; pe cursul
inferior, Istru str bate teritoriul locuit de moesi, care “sunt tot una cu vechiul
neam aprig al ge ilor”. Mult mai ample sunt referirile cuprinse în opera lui
Strabon (...)”
S recunoaştem c în aceast formul textul este deja mai atr g tor.

Pentru c e mai organizat şi mai atractiv sub aspect cromatic. Iar memoria
vizuală, la rândul ei, te va ajuta s re ii c lui Herodot i s-au dedicat x rânduri,

pe care, dup ce le-ai prezentat, treci mai departe, f r s - i mai pui întrebarea
care pe mul i îi macin : “oare ar mai fi ceva de spus aici?”. Timpul e pre ios în
examen şi a-l pierde cu asemenea întreb ri înseamn a- i semna, de cele mai
multe ori, c derea 14 .
Iubite cititorule, aş vrea s ne în elegem: poate c tu, nefiind atras de
domeniul istoriei (sau chiar fiindu- i antipatic), exemplul de mai sus i s-ar putea
p rea nerelevant, pentru c nu e ceea ce te intereseaz pe tine. Într-adev r,
motiva ia e un stimul al înv rii, despre care vom discuta în cea de-a doua parte
a acestui curs pentru succesul t u.
Urm reşte îns principiile generale, aplicabile în orice materie, dincolo
de anumite exemple mai mult sau mai pu in corespunz toare trebuin elor sau
preferin elor tale. Po i s extragi din exemplele date esen a modelului de urmat,
drept pentru care, cu deplin încredere, vom mai face un pas pe drumul
succesului.
5.1.4. Principiile de aur
A venit momentul s enun m principiile generale referitoare la cele mai

importante situa ii întâlnite în timpul înv rii:
1. Am mai spus-o şi o repet, spre binele t u: atributele şi complementele

care aduc o precizare foarte important trebuie subliniate pentru a nu pierde un
detaliu care poate conta enorm. Şi aici am un exemplu dramatic cu privire la
rezultatul la care poate duce sc parea unui am nunt.
14
Despre cum s î i foloseşti timpul la examen vom vorbi în alt loc, în alt curs pentru succes
Nume????. Dar românul zice c dup cum î i aşterni, aşa dormi, iar nota de la un examen se
preg teşte cu primul pas corect. Sau greşit.

În toamna lui 1996, la examenul de Istoria Românilor pentru admiterea la

facultatea de Drept din Sibiu li s-a cerut concuren ilor s trateze subiectul
“Prima constitu ie intern româneasc ”. Mul i concuren i au tratat la acest
subiect Regulamentele Organice din 1831, într-adev r primul aşez mânt cu
caracter constitu ional din rile Române. Numai c se cerea s se trateze nu
prima Constitu ie româneasc , ci prima Constitu ie intern româneasc , şi
anume Constitu ia lui Carol I, de la 1866, cu adev rat prima constitu ie
neinfluen at de interese str ine (Regulamentele Organice suferiser mari
influen e externe, unele impuse for at de “amicul” de la R s rit şi nu numai de
el). Cei care au luat aminte la acest detaliu, care se g sea ca atare în titlul unui
capitol de lec ie din cartea de Istorie, şi-au p strat şansele de a fi admişi la
facultate. Ceilal i, care au considerat detaliul prea lipsit de importan , au pierdut
un an sau doi de munc intens din chiar primele minute ale examenului. Puteau
s ştie pe de rost, de la cap la coad , ambele manuale de Istorie: nu au luat
aminte la un singur cuvânt din zecile de mii re inute, ceea ce i-a aruncat în
pr pastie. Un “simplu” atribut, în fapt o precizare extrem de important dac ar
fi fost marcat corespunz tor, altfel s-ar fi prezentat situa ia...
Aten ie deci la detalii! Subliniaz -le pe acelea care aduc o precizare, astfel
încât ori de câte ori treci peste pasajul respectiv s fii aten ionat de existen a
unui detaliu de extrem importan .
2. În toate manualele se întâlnesc frecvent fraze dispuse pe rânduri întregi,

în care ideile principale se încurc cu ideile secundare şi cu explica iile,
am nuntele sunt “vârâte” între ideile principale. Senza ia de haos e atât de
accentuat , încât preferi s le treci cu vederea decât s - i ba i capul s în elegi
“îmbârlig tura”. Numai c , ştii foarte bine c detaliul poate conta enorm. Şi în
acest caz te salveaz culorile, prin care se pot scoate foarte uşor în eviden
ideile principale şi cele secundare.

S lu m un exemplu dintr-un manual de filosofie în care apare situa ia

amintit :
“F când abstrac ie atât de accep iunea etnografică a conceptului de

civiliza ie (care desemneaz particularit ile unei colectivit i umane
determinate, în virtutea c rora vorbim despre civiliza ia aztec , etrusc sau daco-
getic ), cât şi de accep iunea istorică (vizând un stadiu evoluat atins în
dezvoltarea umanit ii, deosebit de s lb ticie şi barbarie prin apari ia scrisului, a
oraşelor şi creşterea complexit ii organiz rii vie ii sociale), filosofia culturii
confer un alt sens conceptului de civiliza ie, desemnând universul valorilor
înscrise în orizontul satisfacerii trebuin elor umane”.
Dac i-ai propune s înve i un asemenea fragment n p dit de explica ii,

n-ai reuşi în timp scurt. Spre a- i uşura munca ai putea sublinia cuvintele-cheie
în acest fel (vezi textul de mai jos):
- cuvintele-cheie “abstrac ie” şi “alt sens” scoate-le în eviden prin
marcare s zicem cu galben
- cuvintele de importan ceva mai redus , precum “accep iunea
etnografic ” şi “accep iunea istoric ” - doar subliniate (nu marcate!) cu o
culoare deschis , alta decât cea folosit anterior (s zicem cu verde)
- expresiile “particularit ile unei colectivit i umane”, “stadiu evoluat în
dezvoltarea umanit ii” şi “universul valorilor înscrise în orizontul satisfacerii
trebuin elor umane” - din nou doar subliniate cu o alt culoare, deschis , dac e
posibil (verde deschis, oranj sau galben).
Încerc m? S relu m textul:


Parc textul e mai accesibil, nu-i aşa? Am nuntele nu î i mai dau b taie de
cap. Din ploaia de detalii tu ai ales deja ce e important. La rândul lor ideile
principale (în cazul nostru diferitele accep iuni ale conceptului de “civiliza ie”)
sunt clar delimitate, iar definirea accep iunilor, subliniat cu verde, nu las loc
de dubiu nici asupra definirii ca atare, nici asupra locului acesteia în fraz şi nici
m car asupra “lungimii” acestor defini ii.
Aşa te descurci în h işul am nuntelor mult mai uşor decât dac ai înv a
neorganizat.
Exemple aş mai putea s dau destule, dar m opresc aici, deoarece
exemplific rile sunt pur orientative; fiecare are un stil propriu de a sublinia,
dup cum fiecare are un stil propriu de a lua noti e, sco ând în eviden ce e
important pentru el. Tocmai de aceea te mai îndemn o dat , cititorule, s te axezi
pe în elegerea principiilor generale şi nu pe memorarea exemplelor ca atare.
3. În cazul titlurilor care con in enumer ri (ca, spre exemplu, “No iunea,
obiectul, tr s turile şi func iile...”), sublinierea va viza fiecare cuvânt în parte şi
nu întregul titlu, de la cap la coad (subliniezi “No iunea, obiectul, tr s turile şi
func iile “, şi nu “No iunea, obiectul, tr s turile şi func iile”), ca s sco i în
eviden fiecare element în parte.

4. În nici un caz să nu subliniezi cuvintele de legătură (“şi”, “deci”,

“care” etc.)! Subliniaz doar no iunile principale, la fel ca în cazul enumer rii
analizate mai sus, c ci numai acest procedeu va permite o reliefare a cuvintelor
care într-adev r merit re inute.
5. Este foarte important ca ideile principale s ias - prin subliniere - mai

puternic în eviden decât ideile secundare, şi nicidecum invers. Deşi situa ia
pare logic , totuşi, “fura i” de str lucirea unor culori pl cute, s-ar putea s
c dem în capcan . S lu m un exemplu din manualul de Geografia României,
clasa a XII-a, edi ia 1994, şi s vedem cum nu trebuie f cute sublinierile. S
marc m o serie de cuvinte cu culoarea galben (cu toate c au o importan
secundar sau chiar nul pentru domeniul amintit), în timp ce ideile cu adev rat
importante s le subliniem cu creionul sau chiar deloc. Exemplul e
“contraexemplu”:
“Industria lânii foloseşte ca materie prim lâna fin şi semifin , provenit

de la oile merinos şi ig i din ar . Ea are vechi tradi ii în cele dou oraşe din
sudul Transilvaniei: Sibiu şi Braşov, având fiecare câteva centre asociate în jur
(Cisnădie, Sălişte, aproape de Sibiu, specializate în produc ia de covoare;
Prejmer şi Covasna, aproape de Braşov). Alte unit i importante sunt la Buhuşi,
Bacău, Timişoara, Azuga şi Ploieşti. Pe lâng întreprinderile care produc stof şi
postavuri, au fost construite şi alte unit i ale industriei lânii, cum sunt
întreprinderile de sortare a lânii de la Tălmaciu, cea de sortare, sp lare şi
piept nare de la Bucureşti, precum şi întreprinderea integrat de prelucrare a
lânii de la Constan a.
Industria tricotajelor s-a dezvoltat mult în ultimele dou decenii, fiind
localizat în întreprinderile de la Bucureşti, Arad, Timişoara, Cluj-Napoca,
Suceava, Sighetu Marma iei ş.a. La Paşcani se produc perdele.

Industria confec iilor reprezint o subramur mai nou . Principalele

întreprinderi sunt la Bucureşti, cea mai mare din ar , Craiova, Oradea, Brăila,
Botoşani, Satu Mare etc., mai noi fiind cele de la Focşani, Vaslui, Miercurea
Ciuc ş.a.” (pag. 76)
E bine? Nu e bine!
A fost doar un exemplu ca s vezi la ce rezultat dezastruos poate duce o
subliniere ira ional .
S relu m acum textul (vezi mai jos), subliniind de data aceasta în mod
ra ional. Adic :
- marc m (“color m”) numele ramurilor industriale cu galben, c ci sunt
cuvintele cele mai importante din fragment, cuvinte care “nasc” ideile dezvoltate
ulterior
- cuvinte mai pu in importante, dar care totuşi aduc preciz ri necesare
unei bune re ineri, precum “lâna fin şi semifin ”, “sortare”, ”sortare, sp lare şi
piept nare”, “prelucrare”, “perdele”, pot fi subliniate cu creionul (cum subliniezi
”sortare, sp lare şi piept nare”?)
- subliniem centrele industriale cu roşu sau roz
Re ine deci o idee foarte important : ceea ce e important în cazul unei
materii poate fi insignifiant pentru alta şi viceversa. Ca urmare marc rile,
sublinierile, încercuirile e normal s vizeze acele cuvinte care pentru o materie
pot fi de extrem importan , în timp ce în cazul altor materii importan a lor e
sc zut sau inexistent . Pentru un istoric al ştiin elor poate fi foarte important
anul naşterii lui Blaise Pascal, în timp ce pentru un matematician sau un fizician
exactitatea unei astfel de informa ii prezint prea pu in importan .
Sau s revenim la geografie: în cazul altor obiecte de studiu enumerarea
unor localit i nu prezint importan pentru tine; geografia este îns prin
specificul ei tributar exactit ii în consemnarea şi re inerea toponimelor,

hidronimelor etc., aşa încât acestea dobândesc o importan mult sporit în

compara ie cu situa ia obişnuit la alte discipline).
S ne întoarcem aşadar la textul luat ca exemplu, text pe care te invit s îl
prelucrezi dup sugestiile pe care le-am dat mai sus:
“Industria lânii foloseşte ca materie prim lâna fin şi semifin , provenit

de la oile merinos şi ig i din ar . Ea are vechi tradi ii în cele dou oraşe din
sudul Transilvaniei: Sibiu şi Braşov, având fiecare câteva centre asociate în jur
(Cisnădie, Sălişte, aproape de Sibiu, specializate în produc ia de covoare;
Prejmer şi Covasna, aproape de Braşov). Alte unit i importante sunt la Buhuşi,
Bacău, Timişoara, Azuga şi Ploieşti. Pe lâng întreprinderile care produc stof şi
postavuri, au fost construite şi alte unit i ale industriei lânii, cum sunt
întreprinderile de sortare a lânii de la Tălmaciu, cea de sortare, sp lare şi
piept nare de la Bucureşti, precum şi întreprinderea integrat de prelucrare a
lânii de la Constan a.
Industria tricotajelor s-a dezvoltat mult în ultimele dou decenii, fiind

localizat în întreprinderile de la Bucureşti, Arad, Timişoara, Cluj-Napoca,
Suceava, Sighetu Marma iei ş.a. La Paşcani se produc perdele.
Industria confec iilor reprezint o subramur mai nou . Principalele

întreprinderi sunt la Bucureşti, cea mai mare din ar , Craiova, Oradea, Brăila,
Botoşani, Satu Mare etc., mai noi fiind cele de la Focşani, Vaslui, Miercurea
Ciuc ş.a.” (pag. 76)
6. S relu m o idee cu valoare de principiu: în limita posibilului, foloseşti

aceleaşi culori pentru aceleaşi idei. Spre exemplu ideile principale cu galben,

ideile secundare cu verde. Sau ideile principale cu roşu, iar ideile secundare cu
galben.
Imediat vom vedea şi rolul culorilor în asimilarea cunoştin elor şi atunci
vei şti care dintre culori i se par potrivite sau de ajutor în înv are. Pân atunci
s re inem c memorarea ajutat de sublinierea textului şi reliefarea unor cuvinte
sau idei este foarte asem n toare cu “nodul de la batist ” care ne aduce aminte
de un lucru foarte important. La fel se întâmpl şi cu sublinierea: dup ce
subiectul ne este suficient de familiar, apari ia pe “ecran” (în fa a ochilor) a
imaginii paginii subliniate corect ne aduce aproape întotdeauna în memorie
informa iile pe care le-am prelucrat astfel.
Psihologii numesc metoda aceasta “a

dublei stimul ri” şi îi acord o eficien de
1,5-2 ori mai mare decât în cazul înv rii
care nu face apel la aceste mijloace. Adic
timp de înv are de 1,5-2 ori mai scurt.
5.2. Încercuirea
5.2.1. O ilustrare necesar
Foarte apropiat de metoda sublinierii, încercuirea unor cuvinte este

procedeul care, pe lâng efectele similare sublinierii, mai are un avantaj de loc
de neglijat: folosit în cazul unor lec ii sau cursuri deosebit de înc rcate în date,
are rolul de a scoate în eviden aceste date, dar f r a înc rca pagina de culori.
În felul acesta cuvintele-jalon vor fi re inute cu uşurin , şi în plus va disp rea
senza ia de oboseal generat de culorile prea luminoase.

CUM S NU GREŞEŞTI
Uneori din neaten ie, alteori din grab sau din
alte cauze specifice, cuvântul “nu” dintr-o frază
e de multe ori neglijat, chiar dac detaliul
reflectat de verb este mai important. Încercuieşte-l
pe “nu”, ca s sar în ochi. Fraza cap t în mintea
ta sensul dorit de autor şi se subliniaz automat
mesajul corect al ideii.
Şi acum lu m un exemplu:
“Specia este o comunitate de popula ii care se pot încrucişa între ele şi

care sunt izolate reproductiv de alte comunit i similare. Indivizii care alc tuiesc
o specie se pot încrucişa sexuat nelimitat între ei, având un fond de gene comun.
Dimpotriv , indivizii apar inând unor specii diferite nu se pot încrucişa sexuat,
sau, dac se încrucişeaz , hibrizii sunt sterili. Speciile care sunt alc tuite dintr-o
singur subspecie se numesc monotipice, iar cele având mai multe subspecii se
numesc politipice. Speciile se diferen iaz unele de altele prin anumite
caracteristici anatomo-morfologice, fiziologice, comportamentale şi biochimice,
precum şi prin particularit i ecologice”.
( Biologie, cls. A XII-a, Editura Didactic şi Pedagogic , Bucureşti,
1994, pag. 4).
S trecem peste faptul c textul de mai sus este un exemplu tipic de

nesistematizare a materiei, c ci informa ia ar fi fost mult mai accesibil dac
înaintea cuvintelor “indivizii”, “speciile” şi (din nou) “speciile” ar fi existat câte

un alineat care s deceleze ideile diferite în succesiunea lor. Dar pe noi ne

intereseaz principiile eficien ei, nu s critic m pe al ii.
Mai întâi î i voi ar ta cum nu este bine s colorezi, ca s vezi diferen a
dintre o utilizare exagerat a culorilor – menit s oboseasc ochiul – şi
utilizarea lor corect , combinând nu doar culorile, ci şi metodele de reliefare:
sublinierea propriu-zis , marcarea şi încercuirea.
Iat deci cum nu este indicat s foloseşti în exces culorile (ca şi pân
acum, te invit s “colorezi” tu însu i):
- marcheaz cu galben cuvintele: “specia este o”, “fond de gene comun”,
“caracteristici”, “anatomo-morfologice”, “fiziologice”, “comportamentale”,
“biochimice”, “ecologice”;
- marcheaz cu roşu cuvintele “încrucişa” (de la “se pot încrucişa între
ele”) şi “izolate” (de la “izolate reproductiv”);
- marcheaz cu verde cuvintele “încrucişa sexuat” şi “sterili”, iar cu
albastru cuvintele “monotipice” şi “politipice” care, de asemenea, exprim idei
simetrice în dou situa ii comparate sub acelaşi aspect;
- în sfârşit, subliniaz cu galben expresia “comunitate de popula ii”.
Ce a ieşit?

Probabil c în prim faz ochiul se va sim i atras de paleta de culori

etalat pe foaie. În timp îns , multiplicat la scara unei pagini întregi şi
desf şurat pe multe pagini sau zeci de pagini, toat aceast desf şurare de
culori poate deveni obositoare. În orice caz, e inutil .
Exist îns o solu ie deopotriv eficient şi pl cut ochiului, f r a fi
obositoare. Ce-ai zice dac , în loc s foloseşti în mod exclusiv marcarea, ai folosi
în anumite locuri încercuirea unor cuvinte sau sublinierea altora? Nu ştii ce s
zici?!
E foarte normal. Nu vrei s lu m totul de la cap t şi vei ob ine un rezultat
de care s fii mul umit şi mândru? Şi te asigur c vei fi cu adev rat mul umit şi
mândru, chiar dac – o spun de la bun început – explicarea în detaliu a tehnicii va
lua ceva timp. Dar e mai simplu decât crezi.
S relu m pu in textul:

Începem prin a colora cu galben cuvântul “specia” - întregul paragraf

graviteaz în jurul acestui subiect. Nu exist nici un alt cuvânt de o importan

asem n toare în paragraf, iar din acest motiv, o dat ales galbenul pentru
“colorare”, nu mai avem voie s îl folosim decât pentru utilizarea cuvintelor-
cheie asem n toare din paragrafele urm toare (pe care nu le-am redat mai sus)
sau cel mult o subliniere a unei afirma ii importante din exemplul pe care
lucr m. Iar, analizând textul, observ m c e important s sesiz m de la început
cele dou ramuri principale pe care “merg” ideile, respectiv elementul comun al
tuturor speciilor (faptul c sunt o comunitate de popula ii) şi elementul de
diferen iere (c tre sfârşitul fragmentului exist verbul “se diferen iaz ”.
Subliniaz -l cu galben, te rog, la fel ca şi pe elementul comun).
De acum înainte nu vom mai folosi culoarea galben , deoarece am
folosit-o la sublinierea elementelor esen iale (subiectul paragrafului şi
elementele comune, respectiv distinctive).
O dat diferen iate ideile, s începem s studiem prima ramur de idei,
respectiv faptul c specia reprezint o “comunitate de popula ii”. S ne gândim,
să ne întrebăm: chiar orice comunitate de popula ii alc tuieşte o specie? Spre
exemplu toate animalele unei p duri, de la cel mai mic la cel mai mare
alc tuiesc o comunitate de popula ii? Ursul e din aceeaşi specie cu cucul? Nu.
Dar cum po i să ştii exact care sunt de aceeaşi specie şi care sunt de specii
diferite? Care este criteriul infailibil de diferen iere? Uitându-te mai atent pe
paragraf vei extrage imediat cele dou elemente specifice care determin
caracterul de specie al unei popula ii: posibilitatea de a se încrucişa şi izolarea
reproductiv . Întrucât sunt caracteristici de o deosebit importan , dup cum
singur te-ai convins, (şi dup cum reiese şi din faptul c autorul le dezvolt pe
parcurs), propun s le marc m cu roşu, ca s ias puternic în eviden la rândul
lor şi s nu scape din vedere la nici o repetare.
Şi cu aceasta am o veste bun : am terminat cu “colorarea”. De ce? Dac
te ui i atent, restul materialului din partea de paragraf referitoare la comunitatea

de popula ii e alc tuit din idei secundare (dezvolt toare) şi detalii. S le

subliniem, s le scoatem în eviden , dar prin alt procedeu.
Adâncind analiza noastr , observ m c în continuare se face diferen a
dintre indivizii care alc tuiesc o specie şi cei din specii diferite. S încadr m
(într-un chenar) aceste dou aspecte – sens în care i-aş sugera culoarea
portocalie. Ai încadrat? Nu-i aşa c începe s devin totul mai clar?
S mergem îns mai departe, din nou pe prima idee secundar din cele
dou – şi anume pe firul caracteristicilor indivizilor dintr-o specie. Principala
caracteristic este c “se pot încrucişa sexuat nelimitat între ei”. Nu sublinia
înc : dac ai sublinia întreaga idee ai pierde din vedere esen ialul, pe care numai
dou cuvinte îl exprim : “încrucişa sexuat”. Cred c eşti de acord c atributul
“nelimitat” poate fi re inut f r probleme, chiar dac nu îl subliniezi (deşi, dac
doreşti s îl subliniezi, e OK!).
Şi acum vine problema: cu ce culoare subliniem? (Ai observat deci c nu
e vorba nici de încercuire, cu atât mai pu in de marcare). Eu aş sugera fie
creionul, fie carioca neagr , din considerente de contrast cromatic. Tu po i folosi
orice culoare doreşti, deşi riscul supraînc rc rii cromatice ar fi destul de
amenin tor (mai avem destul de mult de analizat din text).
În sfârşit, am terminat cu indivizii dintr-o specie. L sând totul în ordine
pe aceast ramur , vom trece, ca oameni organiza i ce suntem, la cea de-a doua
idee secundar , care se refer la indivizii din specii diferite.
Dup cum era destul de logic, aceşti indivizi prezint caracteristica
opus , de a nu se încrucişa sexuat, dar şi o alternativ : “dac se încrucişeaz
sexuat, hibrizii sunt sterili”. Avem dou variante şi va trebui s le nuan m pe
amândou , astfel: înainte de “nu” de la “nu se pot încrucişa” scrie cu creionul, în
stânga, un “1” încercuit, iar înainte de “dac ” (de la “dac se încrucişeaz ”) scrie
un “2” încercuit.

Ajunge atât ca ideea s fie bine reliefat ? Parc … nu prea. P i, dac am

subliniat cu negru caracteristica indivizilor dintr-o specie de a se încrucişa
sexuat, considerente de simetrie a ideilor ne oblig s facem exact acelaşi lucru
cu cele dou caracteristici ale indivizilor din specii diferite. Dar î i propun un
lucru: nu sublinia întreaga expresie “nu se pot încrucişa sexuat”, c ci din nou
rişti s încarci inutil textul; încercuieşte-l doar pe “nu” (î i mai aduci aminte de
ce? – î i garantez c nu vei sc pa din vedere ideea). Subliniaz în schimb ideea
central din a doua variant : “hibrizii sunt sterili” – şi vei realiza astfel o
eviden iere, deopotriv pl cut , eficient şi odihnitoare, a ideilor, care te va ajuta
de fiecare dat s sesizezi automat, f r nici cea mai mic pierdere de timp,
organizarea ideilor şi ierarhizarea lor.
Dar s st m pu in şi s ne tragem suflarea, c ci groaznic efort şi demn de
slav am f cut pân acum. O dat cu suflarea s tragem îns şi dou linii
ondulate: sub cuvintele “monotipice” şi respectiv “politipice”. Gata, acum chiar
c facem o pauz .
Oricum, pân la sfârşitul caznei nu mai e mult.
Gata cu pauza? S vedem ce isprav am f cut pân acum. Vedem deci cu
bucurie c am biruit prima idee principal , aceea cu comunitatea de popula ii.
Trecem aşadar la a doua mare idee a paragrafului, anume la elementele de
diferen iere dintre specii. Care… câte grupe alc tuiesc, dup p rerea ta? Una?
Dou ? Eu zic c dou : “caracteristicile” şi “particularit ile”. S le numerot m,
ca s nu le uit m: scriem un “1” încercuit în partea stâng -sus a cuvântului
“caracteristici” şi un “2” încercuit în fa a cuvântului “particularit i”. Iar dac
vom observa c sunt patru caracteristici de diferen iere (num r pe care nu îl vom
uita în examen dac vom nota caracteristicile cu a), b), c), d) ), înseamn c
misiunea a fost dus la bun sfârşit.
Iat ce avem:


Dimpotriv , indivizii apar inând unor specii diferite (1) nu se pot încrucişa
sexuat, sau, (2) dac se încrucişeaz , hibrizii sunt sterili. Speciile care sunt
alc tuite dintr-o singur subspecie se numesc monotipice, iar cele având mai
multe subspecii se numesc politipice. Speciile se diferen iaz unele de altele prin
anumite (1) caracteristici a) anatomo-morfologice, b) fiziologice, c)
comportamentale şi d) biochimice, precum şi prin (2) particularit i ecologice”.
A fost chiar atât de greu? Poate c da, poate c nu.

Mai f o dat compara ia cu prima variant de subliniere. Nu e mai bine?
Începutul e greu întotdeauna. A doua oar va fi mai uşor, a treia şi mai
uşor.
5.2.2. Experien a îşi spune cuvântul
Nu e întotdeauna simplu, prietene, s reliefezi cum se cuvine ideile

principale şi secundare. Uneori textul trebuie recitit de multe ori, trebuie
reorganizat – adu- i aminte c noi am reuşit s distingem ideile principale
doar dup ce ne-am dat seama c textul sufer din cauza nesistematiz rii,
din cauza lipsei unor paragrafe care l-ar fi f cut mai accesibil.
Cu timpul vei observa c exerci iul va

naşte siguran . Tehnica aceasta aduce
satisfac ii uriaşe. Vei reuşi s îmbun t eşti
sim itor timpul necesar pentru înv are, iar
tr inicia re inerii va fi uluitoare.

Re ine şi o precizare: dac în exemplele pe care i le-am dat mai sus ai fi

preferat s subliniezi în loc s încercuieşti, s marchezi în loc s subliniezi, sau
s foloseşti alte culori, nu e nici o problem : e o op iune personal , demn de
respect şi de încurajare, ca orice ini iativ bun , venit din partea ta.
Şi reiau un sfat: nu te avânta încă de la început în “colora” întregi cuvinte!
S-ar putea să î i dai seama abia mai târziu că un alt cuvânt e mai important
decât cel pe care l-ai eviden iat - şi atunci ce faci? Nu mai po i şterge cuvântul
ini ial marcat, iar a-l eviden ia şi pe cel de-al doilea ar putea conduce, mai ales
dac procedeul este repetat, la “tirania culorilor”, generatoare de oboseal şi
implicit de randament sc zut.
Sfatul meu este ca într-o prim etap s subliniezi uşor, cu creionul, ideile
care i se par principale. Nu este o etap mai potrivit pentru o astfel de opera ie
decât etapa privirii generale asupra lecţiei. Este etapa care are tocmai rolul de a
limpezi imaginea general despre lec ie, pentru ca în cea de-a doua (etapa
întrebărilor) s ştii, printre altele, dac primele sublinieri sunt corecte. Dac nu
sunt corecte, urma l sat de creion poate fi ştears mai uşor. Iar dac aten ia şi
intui ia te-au ajutat s depistezi ideile care aduc un mesaj cu adev rat
semnificativ, atunci poate c ar fi momentul, dac tot suntem la etapa
întreb rilor, s te gândeşti bine: care dintre aceste idei aduc cel mai important
mesaj? Nu cumva unele sunt mai… principale decât altele?
Dac r spunsul este c , într-adev r, unele cuvinte-cheie sunt mai înc rcate
de mesaj decât altele, atunci le eviden iem (“color m”) pe primele, iar pe cele
secundare doar le încercuim, sau chiar numai s le subliniem (î i reamintesc:
pentru idei de acelaşi fel foloseşte aceeaşi culoare!).
Se poate întâmpla totuşi ca şi acum s nu fii sigur asupra diferen elor de
mesaj purtat de cuvintele pe care tot încerci s le reliefezi. Nu e nici o ruşine,
tinere prieten: ruşine este s te crezi deştept şi înv at, dar s faci greşeli mult

mai mari decât cel care îşi recunoaşte ignoran a. Aşadar, reciteşte textul mai
atent, încadreaz -l în context, las – dac timpul î i permite – mintea s lucreze
peste noapte şi vei descoperi cu siguran solu ia cea mai bun .
Şi mai ales reaminteşte- i mereu: modul în care vezi tu raporturile dintre
idei (principal-secundar sau secundar-detaliu) poate fi câteodată diferit de
modul în care percepe realitatea colegul tău. Ave i alte cunoştin e (poate c el
avea deja fixat în minte un “schelet” pe care tu abia acum îi descoperi), alt
experien sau pur şi simplu un grad diferit de apreciere a valorilor. Nu te
nelinişti, prietene, când vezi diferen e: din unele vei avea ce înv a – şi atunci
înve i. Sigur în multe cazuri sistemul t u e mai eficient. Dar nu uita: dincolo de
toate, tu şi numai tu eşti artizanul propriilor realiz ri.
5.2.3. Ce culori favorizeaz viteza de înv are?
Facem o încercare. F dou copii dup o pagin de lec ie sau de curs, din
cele pe care trebuie s le înve i. Pe ambele copii subliniaz aceleaşi cuvinte, idei,
aspecte pe care tu le consideri importante, dar pe o copie subliniaz -le cu culori
precum galben, roşu, portocaliu, verde deschis, roz (î i po i alege oricare dintre
ele, nu este neap rat nevoie s le foloseşti pe toate), iar pe cealalt copie
foloseşte la subliniere culorile negru, maroniu, verde închis, gri. Chiar dac nu
vei face experimentul, ci numai vei trasa nişte dungi pe o foaie cu cele dou
variante de culori, î i po i imagina care dintre foi î i va place mai mult? Prima
foaie, cea cu roşu, portocaliu, galben, roz - culorile care dau senza ia de cald şi
creeaz în subconştient o dispozi ie psihic stimulativ .
Roşul, portocaliul şi galbenul percepute şi tr ite ca şi culori “calde” sunt
de fapt culori ale unor obiecte şi fenomene din natur pe care oamenii le-au
perceput dintotdeauna şi care genereaz senza ii de cald, deschidere, lumin :
soarele, focul, flac ra, sângele. Şi aceasta spre deosebire de culorile “reci”

(verde, albastru, violet), care sunt culori ale spa iilor imense, ale cerului, ale
întinderilor de ap , ale umbrei sau frigului.
Tocmai de aceea ochiul prefer culorile calde, luminoase. Iar dac ne
gândim c ochii sunt oglinda sufletului, ne putem da seama cât de multe procese
psihice - printre care şi memorarea - pot fi îndreptate în sensul dorit de noi.
S vedem îns calit ile principalelor culori şi s deducem astfel modul în
care ele vor fi folosite în procesul atât de complex al înv rii.
Culoarea roşie este o culoare vie care d senza ii specifice de cald, de

creştere a temperaturii, de efervescen intelectual . Radia iile specifice lungimii
de und a acestei culori fiind în vecin tatea spectrului infraroşu, au marea
calitate de a p trunde în esutul organic şi de a declanşa anumite procese fizice şi
biochimice care duc la men inerea tonusului muscular. Efectele psihologice ale
roşului sunt senza ia de mişcare, de activitate alert , cu un rol foarte important în
stimularea înv rii. Roşul este un excelent stimulator intelectual, facilitând
asocia iile de idei şi inducând o stare de însufle ire propice înv rii. Este una
din culorile care semnific “for a voin ei” – excit , provoac , însufle eşte, mereu
incitând la ac iune. Datorit acestor efecte folosirea culorii roşii la subliniere are
un efect deosebit. Este îns de preferat s nu o foloseşti excesiv, deoarece în
cantit i mari provoac st ri de iritabilitate şi chiar impulsivitate care pot d una
înv rii.
Galbenul este adev rata culoare cald ale c rei caracteristici o înal la
rangul de favorit a celor ce înva eficient. Galbenul stimulează nervul optic -
foarte important, dac ne gândim la rolul memoriei vizuale în înv are. Rolul s u
stimulativ nu se opreşte totuşi aici, deoarece culoarea galben între ine starea de
vigilenţă şi sporeşte capacitatea de investiga ie, mobilizare şi concentrare.
Privit mult timp îns , d senza ia de oboseal , şi de aceea eu am sugerat ca

galbenul s fie folosit ca s sco i în eviden ideile principale sau ca s

accentuezi detaliile şi cuvintele cheie. Desigur, fiecare dintre noi are preferin ele
sale cromatice, dar trebuie s inem seama de anumite cerin e generale pentru ca
nimic s nu afecteze viteza cu care acumulezi cunoştin ele.
La rândul s u, portocaliul (culoarea optimismului) are aceleaşi

caracteristici psihologice ca şi roşul (“for a voin ei”, senza ia de alert ,
facilitarea asocia iilor de idei şi inducerea unei st ri de însufle ire propice
înv rii). În cantit i mari îns , portocaliul devine dulceag şi iritant, astfel încât
nu trebuie folosit nici el în exces.
Culoarea roz induce aceeaşi stare de optimism, dar, din nou, nu

excesului!
5.2.4. Acum ai în eles
În urma celor spuse pân acum deducem c utilizarea unei singure culori
în marcarea ideilor de pe o pagin de carte sau curs este contraindicat - pe de o
parte pentru c , folosite în exces, culorile produc st ri de iritare sau oboseal , iar
pe de alt parte pentru c , dac s-ar sublinia cu o singur culoare, ideile
principale nu s-ar mai putea deosebi de cele secundare şi de detalii. Deserviciul
ar fi imens pentru tine, mult mai mare decât dac asupra paginii nu ai fi ac ionat
deloc.
În al doilea rând, utilizarea unui câmp

cromatic variat sporeşte randamentul
înv rii – înve i mai repede şi re ii mai
trainic - şi influen eaz conduita uman prin

declanşarea de st ri afective, inten ii şi

atitudini pozitive. Este un fapt confirmat c
elevii şi studen ii care studiaz materiale
didactice (lec ii, cursuri etc.) “colorate”
ob in performan e în înv are cu mult
superioare celor care studiaz f r a
sublinia, marca, încercui.
În al treilea rând, folosirea culorilor “reci” nu este contraindicat ; ele

pot avea un efect pozitiv doar dac sunt folosite în cantit i mici, intercalate
între culorile “calde”. Explica ia e simpl : materialul marcat cu roşu, portocaliu
sau galben este un material omogen din punct de vedere al memoriei vizuale
(cheia randamentului sporit în înv are). Or, ştim de la Secretele memoriei c un
element aparte, intercalat într-o serie omogen , cum este cazul culorii reci
printre culorile calde, se re ine foarte bine. Aminteşte- i când vrei s subliniezi
anumite detalii!
S arunc m deci o privire asupra culorilor “reci” şi s vedem cum le
putem folosi în înv are.
Verdele este o culoare cu însuşiri contradictorii: pe de o parte, poate

induce liniştea şi relaxarea, iar pe de alt parte, favorizeaz concentrarea. D
senza ia de echilibru şi favorizeaz asocia iile mentale de idei. La nevoie,
culoarea verde deschis poate fi folosit , îns în nici un caz singur . Experien a
confirm c de multe ori combinaţia galben (idei principale) - verde deschis
(idei secundare) - roşu (detalii, precizări) este foarte bine primită de ochi, iar
înv area folosind aceste combina ie este printre cele mai eficiente, dac nu cea
mai eficient .

În schimb, verdele închis produce o stare de relaxare accentuat , de

deconectare, şi ca urmare trebuie folosit cu precau ie, şi numai în combina ie cu
culori “calde”.
Albastrul este o culoare foarte rece, ale c rei efecte negative se refer la
dezvoltarea proceselor de inhibi ie şi de încetinire a ritmului activit ii. Folosit
în exces, albastrul duce la depresie şi din aceast cauz este contraindicat în
procesul de înv are, cu excep ia unor cantit i extrem de limitate, mai ales în
condi iile în care noti ele au fost luate cu cerneal sau pix albastru sau negru.
Acelaşi efect descurajator determin şi violetul, care induce în plus fa

de albastru o stare de nelinişte. Nu folosi violetul în rolul de culoare dominant ,
nici m car în cantit i mici, dac în acelaşi timp se foloseşte şi albastrul.
Negrul, în schimb, are un rol deosebit în delimitarea şi contrastul fa de

celelalte culori, ceea ce favorizeaz re inerea am nuntelor subliniate sau
încercuite cu aceast culoare.
Cam acestea ar fi de spus în leg tur cu rolul culorilor în înv are. De

multe ori îns , cei care le utilizeaz risc s fie inta ironiilor unor colegi
“atotştiutori”, care consider sublinierea “un moft”, un lucru nefolositor şi bun
de luat în râs. Tu, îns , prietene, nu-i lua în seam : ai drumul t u, ai metodele
tale, cu mult mai bune decât ale lor. Nu riposta împotriva unor atacuri venite din
partea unora care nu în eleg, dar ajut -i totuşi atunci când vor veni s - i cear
sfatul.
Pentru c unii vor veni - i-o spun din experien !

CAPITOLUL AL VI-LEA
M RUN IŞURILE CARE Î I ADAUG TIMP
(1) La un examen de la Facultatea de Drept George dă o probă de

măiestrie, arătând în într-o problemă sunt trei opinii a trei autori diferiţi, în
altă problemă patru opinii, dar cu nuanţări; apoi la un capitol sunt opt
precizări (lucru confirmat de colegii care le numără, aşteptând să intre şi ei în
examen). Şi, culmea, mai ştie şi în ordinea corectă cele opt precizări, fără să
le încurce! Colegii zic că e tocilar. Aşa e?
(2) Pe drumurile de munte există marcaje anume făcute spre a puncta

drumul corect şi popasurile ori locurile primejdioase. Pe şosele există
indicatoare de toate felurile. Doar aruncând o privire asupra lor, şoferul ştie
ce trebuie să facă, e ferit de pierdere de timp şi de multe pericole. Există astfel
de “borne” când înveţi, aşa încât să economiseşti timpul şi să nu te rătăceşti în
hăţişurile amănuntelor?
(3) Înainte de concursul pentru un post important la o bancă, doi

candidaţi, salariaţi, se pregătesc fiecare după metodele lor. Unul îşi face fişe,
ataşează una lângă alta informaţii şi, chiar dacă nu are timp să le
sistematizeze, totuşi, trece prin materie de mai multe ori, aşa cum ştie că e bine
să facă spre a reţine eficient.
Cel de-al doilea nu face astfel de fişe şi se mulţumeşte să recitească
cursurile din facultate, să mai “ciugulească” de ici, de colo, dar nu îşi petrece
vremea cu fişe. La concurs se dovedeşte mai odihnit şi mai bine pregătit şi…

câştigă postul. Celălalt îşi explică prin aceea că a acut “pile”. Mai târziu s-a
aflat că nu era adevărat. Şi atunci?…
6.1. Semne …
Un procedeu foarte bun, dar rar folosit, este cel al semnelor care uşureaz
memorarea. Procedeul are cam acelaşi scop ca şi sublinierea (şi se apropie mult
în unele privin e de încercuire), îns se bazeaz pe folosirea unor semne, f r ca
acestea s fie f cute neap rat cu culoare. Cele mai importante semne de acest fel
sunt:
1. adnot rile pe marginea manualului sau cursului. Aceste adnot ri se

pot referi la faptul c autorul d un exemplu. Exemplul poate fi marcat printr-o
acolad , linie dreapt , vertical etc., plasat la marginea stâng a foii. În cazul în
care aceast linie este bine eviden iat (prin îngroşare sau prin trasarea ei cu o
culoare), exemplul are rolul de a fragmenta materialul, creând impresia de
accesibilitate mai mare. Este bine ca, cel pu in la început, pentru a evita confuzia
cu privire la rolul liniei sau al acoladei, s scrii “ex.” la stânga acesteia.
Memoria va dobândi un bun ajutor.
Metoda poate fi aplicat şi în cazul defini ilor (eventual cu nota ia “def.”),
în cazul trecerii la alt idee (când pe margine se pot aşeza semne precum: ” ”,
“*”, şi altele, în func ie de preferin e.
2. Foarte important este maniera în care sco i în eviden detaliile aparent

nesemnificative, îns în fapt de o importan deosebit . O metod simpl este
marcarea acestor cuvinte printr-un semn de exclamare încercuit, aşezat în rând
lateral stânga fa de cuvântul cheie, semn care “sare” în ochi. Vei sesiza acel

am nunt ori de câte ori se repe i textul, astfel c pân la urm am nuntul cu
pricina “sare” singur din camera memoriei când vei r spunde la examen.
3. O repetare eficient este aceea în care ştii ce anume s repe i, asupra

c ror aspecte anume s revii sau s insişti. E dificil şi neeconomicos s o iei de
la cap t cu c utarea de fiecare dat când vrei s revezi anumite aspecte. Pentru a
evita asemenea situa ii, pune cu creionul un mic semn de întrebare deasupra
cuvântului sau frazei care î i d b taie de cap sau, dac e vorba de ceva extins pe
mai multe rânduri (o teorie, o idee, un fapt), lâng marginea fiec rui rând,
întocmai ca la însemnarea exemplelor. Acest semn aparent banal are rolul de a
atrage automat aten ia asupra a ceea ce nu ştii. O simpl privire te va ajuta s - i
dai seama rapid dac ar fi bine s î i programezi o repetare special a lec iei sau,
dimpotriv , ritmul de repetare programat este suficient pentru a înl tura
lacunele.
Un al doilea avantaj al acestui mic semn este c privirea general asupra
lec iei te va face s - i reaminteşti am nunte care “ i-au sc pat” atunci când ai
înv at sau ai repetat. În condi iile în care re ii din ce în ce mai mult la fiecare
repetare te vei concentra aproape f r s - i dai seama asupra acelor am nunte
“refractare”. În lipsa micului semn de întrebare ar fi fost mult mai greu şi ai fi
pierdut timp. Or, s nu uit m c noi discut m acum metodele cele mai bune
pentru a uşura înv area şi pentru a o face o pl cere. Al ii v d în ea o activitate
epuizant . Fiecare cu viziunea lui.
Un alt avantaj, deloc de neglijat, al micului semn de întrebare este c , în
momentul în care am nuntul cu pricina s-a fixat bine în minte, aşa cum i-ai
dorit, vei putea şterge semnul de întrebare pus cu creionul. E o mic satisfac ie:
ai învins înc un obstacol în calea siguran ei preg tirii tale.

4. Anumite subpuncte ale lec iei (cursului) nu sunt întotdeauna scoase în

eviden prin tip rire sau prin expunerea profesorului, îns o înv are eficient
cere tocmai ca aceste subpuncte s ias în eviden . Aşa vor fi înv ate mai uşor.
Ceea ce po i ob ine foarte uşor marcând (cum am v zut) cuvântul principal, dar
şi scriind pe marginea paginii de carte sau de curs acest cuvânt.
Spre exemplu, dac un capitol trateaz , conform titlului, No iunea,
trăsăturile şi rolul unui aspect oarecare, s-ar putea ca aceste trei probleme s nu
fie strict delimitate în cuprinsul textului, impunându- i astfel ie aceast opera ie.
În momentul în care sesizezi trecerea de la un aspect la altul marcheaz aceast
trecere prin cuvântul care exprim aspectul nou, respectiv “tr s turi” sau “rol”
dac revenim la exemplul dat. La fel se poate proceda în cazul unei lec ii la
geografie (“Clima, solul, apele şi p durile zonei X”, spre exemplu) şi în general
în orice domeniu în care exist astfel de situa ii.
Sau la istorie: de multe ori datele, anii de domnie, secolele în care au avut
loc evenimentele pot fi mai uşor memorate dac se scriu pe marginea paginii. În
acest fel vom avea un rezumat “codificat” al unor evenimente sau al celor mai
importante date istorice, un fel de sintez foarte folositoare ulterior, în examen,
când de multe ori departajarea este hot rât de detaliile de acest tip.
5. Reamintesc c dac “nu” dintr-o fraz este de multe ori neglijat, s-ar
putea s se r zbune la examen. Ori de câte ori apare un “nu” încercuieşte-l “ca
s sar în ochi”, cum spun unii. Vei re ine foarte uşor ideea corect .
6. De multe ori enumer rile dau mult b taie de cap. Exist aspecte care
trebuie st pânite perfect: anumite condi ii în care are loc un proces (fizic sau
chimic spre exemplu), legi ce trebuie cunoscute integral în cazul psihologiei sau
logicii, condi ii necesare în teoremele matematice, excep iile gramaticale în
cazul limbilor str ine, şi chiar al limbii române, în fine, fel de fel de alte

enumer ri care trebuie re inute ca atare. De multe ori, asemenea enumer ri

ridic , atât elevilor, cât şi studen ilor, eterna întrebare “Mai e ceva de spus aici?
N-am uitat cumva o lege? N-am uitat o condi ie?”. Nu- i vei pune astfel de
întreb ri dac vei numerota ideile, condi iile, legile (î i aduci aminte de
sfârşitul exemplului referitor la specii?). Ataşând un 1, 2, 3... fiec rei condi ii,
legi, caracteristici, preciz ri (dintr-un şir), ştim sigur ce avem de spus la un
subiect. Ştim c sunt 7 idei sau condi ii sau legi - atunci ne vom scormoni
mintea s ne aducem aminte de cele pe care le-am uitat. În schimb, lipsa
enumer rii face ca întrebarea “Mai e ceva de spus?”, pe lâng timpul pre ios
pierdut în examen, s ne determine s mergem mai departe cu o îndoial dintre
cele mai grele. Şi cu o încredere mai mic în reuşit . De aceea, r spundem la
prima întrebare de la începutul acestui capitol prin ceea ce am mai ar tat o dat :
a înv a nu înseamn “a toci” şi nici a- i strivi creierii. În schimb, înseamn
a- i organiza şi a- i uşura munca. Continuitatea şi ritmicitatea, pe care le înv s
le foloseşti în capitolul al XIX-lea din acest curs (în partea a doua), au la baz
organizarea şi au ca int uşurarea muncii. Adic re inerea aceleiaşi materii într-
un timp mai scurt decât al ii.
De ce s trebuiasc s ne îndoim, chiar dac to i din jurul nostru se
îndoiesc? Dimpotriv , ai mai descoperit un mijloc care î i sporeşte siguran a
când mul i din jurul t u sunt copleşi i de întreb ri deprimante.
6.2. … şi codific ri
Multe alte semne te pot ajuta, dragul meu cititor. Important e s le

foloseşti constant, spre a nu fi derutat de ele; unele adnot ri ale tale pot s
corespund cu ale colegilor t i, altele s aib o folosire diferit . Spre exemplu,
iat ce adnot ri folosea Andre Maurois, adnot ri dintre care unele se potrivesc

poate cu ale tale, altele sunt total diferite (repet, nu e nici o nenorocire.
Dimpotriv !):
! - surpriz , de re inut, ceva nou, interesant

? - neclar, îndoielnic, de clarificat, de verificat
+ - pozitiv, acceptat, de acord, progres
- - negativ, neacceptat, în dezacord, regres, greşit
I - principal, important
V - incomplet, de completat, de dezvoltat
< - pu in, redus, mic
> - mult, redundant, în plus
AA - cu aplica ie imediat şi actual
AP - cu aplica ii posibile
O; R - se repet
(!) - de rezumat
x - se contrazice în contextul lucr rii
N.B - foarte bun, cu inten ia de a fi folosit la valorificare
C - de criticat, criticabil
E - experien e personale
= - de utilizat în textul unei lucr ri personale (referat, sintez , expunere
etc.)
W - opinie personal contrarie
ii - idee principal
iii - idee secundar
iiii, cz. - cu valoare de concluzie
[ ] - de re inut ca şi citat, de extras

Diferi i autori propun alte semne, sau variante ale acestora, dintre care
amintesc doar câteva:
+ - credit, activ, pozitiv, pozitivism

- - debit, pasiv, negativism, nihilism
/ - pe (spre exemplu: locuitori/ km2)
δ - idem, acelaşi lucru, ibidem
⇒ - de unde, deci, în consecin
Δ, - creştere, ascensiune, sporire, avânt,dezvoltare, progres
∀ - tot, în totalitate, global, în ansamblu
? - De ce? Chestiune, problem , întrebare (interogare), incertitudine
Ψ - psihologie
Ω - rezisten (nu numai de natur fizic )
Λ - dirijare, a comanda, monarhie, regalitate
V - a asculta, a se supune, ascultare, supunere
ts - termen (durat ) scurt( )
tm - termen mijlociu (mediu)
tl - termen lung
- centru, centrare, centrism
≡ -echivalent cu
− descreştere, declin, recesiune
− stabilitate, stabilizare, creştere zero
Dup toate aceste prezent ri r mâne s analizezi aceste semne, s le

adaptezi sau s le înlocuieşti cu cele care î i plac.
Vei observa c aceste semne aduc sistematizare şi o ordonare foarte
precis a succesiunii ideilor, ceea ce adeseori ajut peste aştept ri. E limpede c

va trebui s foloseşti astfel de semne şi codific ri, dac nu permanent, m car la

textele mai abstracte sau acolo unde densitatea prea mare de informa ie risc s
te n uceasc (aproape) de tot.
6.3. Unde e indicat s facem adnot rile?
Unii autori recomand ca fiecare pagin a caietului de noti e s fie

împ r it , înainte de începerea cursului, în trei spa ii:
- spa iul principal - cel mai mare, pentru noti e;
- spa iul marginal din stânga - pentru cuvinte cheie sau rezumate foarte
succinte ale expunerilor (de genul “ex.”, “def.” sau de genul datelor istorice,
numerot rii legilor, etc.);
- spa iul marginal din dreapta sau din partea de jos a paginii, care va fi
folosit la o ulterioar revedere a materialului înaintea sesiunii.
De acord cu necesitatea primelor dou spa ii. Spa iul din dreapta, îns ,
f r a fi inutil, poate fi înlocuit, cu mai mare succes, printr-o fişă ataşată cu o
agrafă de foaia respectiv . Iar folosirea unor astfel de fişe este foarte util în
cazul în care avem un set de condi ii cu con inut dezvoltat pe mai multe rânduri
sau chiar pagini (ceea ce îngreuneaz destul de mult identificarea lor rapid ).
Enumer de la început toate condi iile pe o singur fiş , f r am nunte, ca s le
ai în fa . O dat fixate condi iile pe foaia ataşat de pagina unde începe tratarea
acelor aspecte, tu vei şti perfect câte condi ii sunt (te poate ajuta mult şi
numerotarea lor!) şi care anume sunt acelea. Opera ia te ajut s preîntâmpini
foarte curioasele “goluri în memorie”, legate de necunoaşterea num rului şi a
naturii exacte a unor condi ii, afirma ii, etc. Nu de pu ine ori mi-a fost dat s v d
elevi şi studen i care la r spuns ziceau aşa: “Principiile (sau condi iile, criteriile)
fundamentale ale... sunt: 1,2,3...”. Dup ce le explica pe toate (pe care şi le
amintea), profesorul îi punea de cele mai multe ori întrebarea: “Mai e vreun

principiu?” sau “Dup ce criterii mai po i face clasificarea?”, întrebare la care

elevul, care înv ase nesistematizat, se bloca. În mintea elevului începeau s se
deruleze întreb ri la care r spunsul de cele mai multe ori nu ap rea: “Ce criterii
ar mai fi? Dar oare, o fi într-adev r vreunul, sau e o întrebare capcan ?
(profesorii mai obişnuiesc s fac aşa ceva - e dreptul lor). Dac nu am spus
totul, câte condi ii sau criterii sunt? Şi care ar fi acelea?”. Prea multe întreb ri
când de fapt tu trebuie s dai r spunsul! Ca s nu mai vorbim de examenele
scrise, fie cele din sesiune, fie cele de admitere, în care asemenea întreb ri irit
şi consum un timp dr muit la secund .
Şi când te gândeşti c toate aceste neajunsuri,

atât de frecvente în orice examen, pot fi înl turate
cu ajutorul unei banale foi de hârtie prinse cu o
clem !
Foile ataşate cursului pot fi folosite cu succes şi în cazul în care avem de

notat explica ii, l muriri, exemple, etc. din alte surse. Rolul surselor este acela
de a completa anumite aspecte mai pu in în elese, de a l muri aspecte mai
dificile sau pur şi simplu de a oferi complet ri manualului de studiu.
Observ m c în cazul manualelor şcolare spa iul din dreapta este
inexistent, datorit modului tipizat în care se tip resc c r ile. Cu excep ia unor
margini nesemnificative şi de cele mai multe ori necesare pentru adnot ri,
tipografia nu ofer din start astfel de spa ii elevilor, ceea ce e foarte firesc.
Apoi, sursele sunt variabile ca număr şi ca întindere. Dou surse pot fi
mai întinse decât alte cinci luate la un loc. Nu înghesui pe marginea foii de
manual într-un adev rat “pat al lui Procust” toate sursele de informare! Aşeaz -
le clar şi organizat câte una pe fiecare fiş ataşat . Informa iile înghesuite pot fi
cu greu utilizate corespunz tor.

O serie de surse se pot adăuga pe parcurs, fiecare repetare putând aduce

cu ea consultarea unor noi surse şi deci extragerea unor noi date, informa ii,
explica ii. Aceasta te va scuti s manipulezi la fiecare repetare câteva c r i,
dic ionare, cursuri, tratate, în loc s ai totul în fa a ochilor, duce din nou la
pierdere de timp. Vei câştiga timp folosind fişa, pe care po i ataşa orice
informa ie de care ai nevoie, f r s înghesui nimic.
S ne gândim şi la faptul c o surs poate fi incomplet şi se impune s fie
înl turat în momentul în care o alt surs mai complet sau mai util , sau un alt
exemplu, mai bun, îi va lua locul, sau dac explica ia sau informa ia cuprins pe
fiş nu mai e necesar . Ce ne-am face s tot ştergem şi s tot rescriem informa ii
pe marginea foii de manual? Iar dac apare o alt informa ie care trebuie
intercalat printre cele existente s o ştergem pe cea veche şi s o rescriem?
Avantajul major al fişelor este c unele pot s cuprind scheme, în timp
ce altele s aduc explica ii sau complet ri.
Po i reaşeza fişele în ordinea dorit dup fiecare nou schimbare
(completare, schematizare, eliminare a unor surse, etc.), ceea ce nu se poate
întâmpla dac respectivele informa ii sunt trecute pe marginea cursului. S
l s m aşadar marginea cursului pentru adnot ri mai m run ele, semne şi
codific ri.
Dar b nuiesc c nu mai e cazul s discut m despre necesitatea fişelor în
înv area eficient .
Alc tuirea corect a unor fişe este o investi ie

ce va da roade frumoase când va veni vremea
culesului.
Foloseşte constant metoda în preg tirea ta.
Rezultatele unor examene dificile vor fi hot râte
de modul în care ai reuşit s organizezi datele din

curs, s dai explica ii din alte surse sau, pe baza

aceloraşi surse, s anticipezi unele întreb ri ale
profesorilor.
6.4. Vreme e pentru a creşte…
Ascult şi un sfat de om p it: alcătuieşte aceste fişe încă din primele

momente ale învăţării! Nu l sa pe sesiune alc tuirea lor la materii pentru care
te-ai preg tit un an întreg sau un semestru, c ci s-ar putea s nu mai ai vreme s
le revezi – şi atunci la ce bun s - i mai pierzi timpul? Fii în elept şi, pe m sur
ce parcurgi cursurile şi sursele de informare corespunz toare, noteaz tot ce i se
pare util şi interesant. Vei ajunge astfel în presesiune cu un bagaj impresionant
de cunoştin e. Vei fi mândru de paginile doldora de adnot ri, care au avut timpul
necesar s se sedimenteze în minte.
Aici e explica ia celei de-a treia probleme de la începutul capitolului.
Salariatul ce a reuşit la banc avea, înc din studen ie, preg tite fişele ataşate la
cursuri, iar informa iile erau deja sedimentate în memorie, aşa ample cum erau.
Repetarea a ceea ce am învăţat o dată bine şi

am uitat e mult mai uşoară decât învăţarea de la
capăt.
Cel lalt candidat s-a obosit s le alc tuiasc în timp ce ar fi trebuit s

înve e pentru un concurs cu miz mare şi, pe moment, a pierdut de dou ori: o
dat timp şi o dat concentrare. În loc s repete doar, aşa cum a f cut primul,
efortul s u (mare, mai mare decât al primului) s-a împr ştiat în mai multe
direc ii deodat .

Dar de ce am zis c al doilea candidat a pierdut pentru moment? La un

concurs viitor va fi gata preg tit şi va surclasa candida ii care vin “la noroc”.
6.5. ... dar nu repeta greşelile altora!
Am folosit aceast metod constant în preg tirea mea, atât în preg tirea
pentru admiterea la facultate, cât şi ulterior, când rezultatele unor examene
dificile au fost hot râte de modul în care am reuşit s organizez datele din curs,
s dau explica ii din alte surse sau, pe baza aceloraşi surse, s anticipez unele
întreb ri ale profesorilor care m examinau. De cele mai multe ori alc tuiam
aceste fişe în presesiune, respectiv în perioada în care m familiarizam cu
cursurile de peste semestru sau an. Dac se întâmpla totuşi ca la câteva materii
s înv curs de curs, aceste fişe ap reau în momentul în care înv am cursul
respectiv.
La acest sfat e bine s ia aminte mai ales candida ii la admiterea în
facultate. În condi iile unei concuren e uneori covârşitoare şansa depinde enorm
de eficien a cu care ai reuşit s î i gestionezi timpul afectat acumul rii
cunoştin elor 15 . Iar unul din secretele eficien ei este s înve i la timpul potrivit şi
s laşi altora “pl cerea” înv rii “în salturi” – şi îi vei remarca pe aceşti ferici i
dup cât de nesiguri pe ei sunt în timpul examenului.
Avantajul mare al re inerii unor date pe fişe este c în timp ce de cele mai
multe ori sursele de informare sunt împrumutate şi vor trebui restituite, fişele
tale vor r mâne la tine, ordonate pe teme şi ataşate la fiecare pagin acolo
unde este necesar. Vei avea mai pu in b taie de cap în viitor. Profesiunea î i va
cere o informare complet şi rapid , uneori prea rapid , pentru a putea rezista în
domeniu. Aceasta e diferen a dintre cel care şi-a adunat datele la timp şi cel care
s-a mul umit doar “s ciuguleasc ” câte ceva din cursuri: primul “pierde” câteva
15
Deşi unii sunt ferm convinşi c şansa depinde de modul în care îşi storc memoria.

zile înainte de sesiune, dar câştig decisiv ori de câte ori are nevoie de informa ii
complete, în timp ce al doilea va trebui s împlineasc în condi ii de criz de
timp ceea ce n-a binevoit s fac atunci când timpul mai avea r bdare. Şi, de
cele mai multe ori, leneşul mai mult alearg . Din p cate pentru el, de cele mai
multe ori, inutil.
CAPITOLUL AL VII-LEA
METODA RE INERII TRAINICE - SCHEMA LEC IEI
(1) Un elev sistematizează printr-o schemă ceea ce are de învăţat.

Prietenul lui spune că nu e de acord cu aşa ceva, pentru că “în manual
oricum e scris ce trebuie să ştii”. Când are dreptate unul, când are dreptate
celălalt?
(2) Silvia schematizează un text din manual, dar la sfârşit constată că
nu a înţeles mare lucru. Unde a greşit?
(3) La scheme ne ajută culorile, la fel ca la învăţarea din manual? Ce
reguli se aplică la fel, ce reguli sunt diferite?
În multe tratate sau c r i în care se prezint metodele de înv are eficiente

se sugereaz elevilor şi studen ilor ca, atunci când înva , s fac o schem a
lec iei, spre a în elege lec ia mai bine. Numai c , la fel ca de fiecare dat când e
vorba s pun degetul pe ran , autorii uit s spun cum anume s alc tuiasc o
schem într-adev r eficient , într-adev r de ajutor în înv are. Iat o întrebare
grea.

7.1. Ce este schema? Chiar foloseşte la ceva?
Schema reprezint un plan al ideilor esen iale care se desprind din ceea ce
trebuie s re ii. Întotdeauna exist o ierarhizare a datelor în idei principale, idei
secundare şi detalii. Tu ştii c înv area eficient depinde de fixarea corect
ini ial a “scheletului” lec iei, a pilonilor ei de sus inere şi abia mai apoi de
memorarea cunoştin elor cu grad mai mic de importan .
Dac vrei ca datele pe care le memorezi s se aşeze ordonat în mintea ta,
nu ezita s foloseşti schematizarea. Dac vrei s ai cunoştin e sistematizate, iar
recapitul rile s mearg f r probleme, schematizeaz . C ci, corect întocmit şi
corect folosit , schema lec iei te va feri de coşmarul uit rii vreunei idei esen iale
în atmosfera încins a examenului. Te va ajuta s î i valorifici la maximum
şansele, c ci î i va aduce aminte când şi cum s prezin i lucruri pe care
neîndoielnic le cunoşteai bine. 16 De aceea, schema nu e pierdere de timp, aşa
cum pretinde în primul exemplu al doilea elev c ar fi. Când are totuşi dreptate
al doilea elev? Vom vedea.
7.2. Un exemplu de rapiditate
Iat cum po i extrage no iunile esen iale dintr-o lec ie de logic despre
felurile judec ilor 17 :
16
Şi din nou ajungem la acea "situa ie descurajant ", de care vorbim în capitolul al XIV –lea
(în partea a II-a) a acestui curs pentru succesul t u. Iat o nou metod de a o atenua! Dar câ i
o ştiu? Sunt mai mul i cei care o ştiu sau sunt mai mul i cei care sunt dispera i c dup prima
înv are nu mai re in aproape nimic?
17
Exemplul acesta, precum şi urm torul (uşor adaptat) îl g seşti şi în studiul “Elevii trebuie
înv a i cum s înve e” – Caiet de pedagogie modern , coordonator E. Fischbein, Editura
Didactic şi Pedagogic , 1973.

Felurile judecăţilor
I. Dup calitate:
- afirmative
- negative
II. Dup cantitate

- universale
- particulare
I-II. Dup cantitate şi calitate

- universal-afirmative
- universal-negative
- particular-afirmative
- particular-negative
I. Dup rela ie
- categorice
- ipotetice
- disjunctive
II. Dup modalitate

- asertorice
- problematice
- apodictice

Aceasta este cea mai simpl schem , un fel de plan simplificat al lec iei.
În el nu se g sesc explica ii de nici un fel. Un astfel de plan este un ajutor
nepre uit în cazul materialelor foarte întinse, când ai nevoie s sintetizezi
cuprinsul câtorva zeci de pagini, sau în cazul materialelor mai pu in întinse, dar
“stufoase”.
Probabil c un astfel de plan este insuficient, schema materialului de
înv at fiind prea complex pentru a putea fi cuprins doar în ideile principale.
Urm torul pas e o schem . Ceva mai complex , ceva mai elaborat , care s
cuprind , pe lâng enun ri ale no iunilor principale, scurte explica ii. De pild :
Felurile judecăţilor
III. Dup calitate:

- afirmative: se afirm ceva despre subiect
- negative: se neag ceva ------- // ---------
IV. Dup cantitate

- universale: se afirm sau se neag ceva despre toată sfera subiectului
- particulare: se afirm sau se neag ceva d. o parte din ----------- // -----
----
I-II. Dup cantitate şi calitate

- universal-afirmative (A): se afirm ceva despre întreaga sfer a
subiectului
- universal-negative (E): se neag ------------------- // --------------------
- particular-afirmative(I): se afirm ceva despre o parte din sfera
subiectului
- particular-negative (O): se neag ------------------- // --------------------

III. Dup rela ie

- categorice: ceea ce se afirm /neag despre subiectul judec ii nu este
supus nici unei condi ii
- ipotetice: ------------------- // ------------------------------------- este supus
unei condi ii determinate, exprimate prin “dac ”
- disjunctive: ------------------- // ----------------------------------- se
exprim prin dou sau mai multe judec i categorice, legate între ele
prin “ori”
IV. Dup modalitate

- asertorice: constat o realitate
- problematice: exprim o posibilitate
- apodictice: exprim un raport necesar
Ca exerci iu: încearc s faci cu cele de mai sus un tabel precum cel de la
exemplul din Marketing de la “Secretele memoriei”. Î i va fi de mare ajutor!
Exemplele de mai sus sunt ilustrative şi urmându-le te vei descurca în
orice situa ie. S nu mergem îns intuitiv. S mergem la sigur, c ci înv area nu
se face “dup ureche”, şi s vedem ce reguli trebuie s ai mereu în vedere pentru
a alc tui o schem de ajutor.
7.3. Cum întocmim corect o schem
Alege cuvintele-cheie
O schem const în re inerea cuvintelor cheie din fiecare fraz . Vei

ob ine claritatea şi “aerisirea”, caracteristici f r de care schema nu îşi va putea
îndeplini menirea.

Imediat logica ne conduce la concluzia c pentru ca o simpl privire s fie

suficient spre a re ine f r dificultate “scheletul” (ideile principale) trebuie să
elimini cuvintele de legătură, cum ar fi “de asemenea”, “precum şi”, “la fel de
important”, şi altele de acest gen.
S exemplific m, pentru o mai bun în elegere, cu un text pe care l-am
prelucrat când a fost vorba de subliniere:

Observ m c , deoarece am prelucrat textul cu aten ie, cuvintele-cheie

(“abstrac ie” şi “alt sens”) ies în eviden , ca şi diversele accep iuni, fiecare cu
defini ia ei.
Dar… dac am elimina cuvintele de leg tur şi am sistematiza ceea ce e
cu adev rat de sistematizat? Dac am proceda în acest mod, ar ieşi cam aşa:
EXEMPLUL nr. 1
Civiliza ie
- abstrac ie de:
• accep iunea etnografică
= particularit ile unei colectivit i umane determ.
• accep iunea istorică

= stadiu evoluat în dezvoltarea umanit ii – scris

- oraşe
- ↑ complexit. organiz. v. soc.
- alt sens – filos. culturii

= univ. val. înscris în orizontul satisf. trebuin elor umane
Nu e greu s observi c aceast schem nu urmeaz mot-a-mot

organizarea textului. Este firesc: rolul unei scheme nu e de a copia textul, ci de
a-l organiza, de a-l sistematiza pentru ca s -l în elegi mai bine. Aici a greşit
Silvia din al doilea exemplu de la începutul capitolului: s-a limitat la eliminarea
cuvintelor de leg tur din manual, f r a organiza textul, deşi era o lec ie grea,
ce se cerea automat împ r it pe idei principale, secundare etc.
Dac doreşti s re ii nu doar organizarea textului, ci şi forma literar a
acestuia, nimic nu te împiedic – ba, chiar te ajut perfect textul pe care atât de
bine l-ai prelucrat prin marcare, încercuire, subliniere.
Î i propun înc o variant care difer într-un singur loc de cea de mai sus.
Alege-o pe cea care îşi place:
EXEMPLUL nr. 2
Civiliza ie
- abstrac ie de accep iunea:
• etnografică
= particularit ile unei colectivit i umane determ.
• istorică
= stadiu evoluat în dezvltarea umanit ii – scris

- oraşe
- ↑ complexit. organiz. v. soc.
- alt sens – filos. culturii

= univ. val. înscris în orizontul satisf. trebuin elor umane
Multe cuvinte pot fi înlocuite prin semne, cu rol de a scoate în eviden

cuvintele cheie
Dac i se întâmpl şi ie s mai faci scheme înc rcate, atunci, la o nou
repetare, întocmeşte- i o nou schem a lec iei sau cursului, mai clar , mai
“aerisit ”. Va fi o investi ie în propriile tale succese viitoare. Înva s faci
treaba bine şi aşa vei continua. Altfel, o schem “îngr m dit ” s-ar putea s - i
aduc mai multe dezavantaje decât avantaje.
CONTRAEXEMPLU
Înainte de a alc tui îns în mod corect schema lec iei, s -

i ar t cum nu se face o schem , adic cu cuvinte de
leg tur :
“ F când abstrac ie atât de:
- accep iunea etnografică a conceptului de civiliza ie
(care desemneaz particularit ile unei colectivit i umane)
- accep iunea istorică (vizând un stadiu evoluat atins în
dezvoltarea umanit ii
- filosofia culturii confer un alt sens conceptului de
civiliza ie = universul valorilor înscrise în orizontul
satisfacerii trebuin elor umane”

Alc tuit în acest fel, schema parc … nu mai e schem , c ci nu red

esen ialul, chiar dac e restrâns fa de text. De aceea al doilea elev din primul
exemplu de la începutul capitolului avea dreptate: o schem proast e o pierdere
de vreme şi mai mult te încurc … inclusiv la repetare.
De-a lungul anilor po i încerca pe rând multe variante de semne; de

fiecare dat re ine-le pe cele mai eficace şi foloseşte-le ori de câte ori vei avea
nevoie s înve i rapid şi sistematic. Pentru început le po i folosi pe cele pe care
le-am ar tat la capitolele “Semne…” “… şi codific ri”.
Folosirea “s ge ilor” este calea prin care elimini multe cuvinte inutile sau
formul ri ce nu întotdeauna prezint importan şi îngreuneaz în elegerea.
Imediat desprindem o a doua concluzie, pe care am mai subliniat-o
cândva: cuvintele de leg tur , cum ar fi “de asemenea”, “precum şi”, “la fel de
important”, şi altele de acest gen trebuie eliminate pentru ca schema s fie într-
adev r “aerisit ” şi s re ii dintr-o singur privire “scheletul”, ideile principale.
Multe cuvinte pot fi înlocuite prin semne. Pe unele le-am ar tat şi la capitolul
despre noti e, altele sunt noi:
• a b -”din a rezult b”, “a este cauza lui b”, “b este determinat de a”;
• a b -”a este rezultatul / efectul lui b”, “b este cauza lui a”, “a are loc în
scopul b”;
• a⇒b -”a devine b”, “a se transform în b”;
• a<-/-b -”a nu se datoreaz b”, “a nu este rezultattul lui b”, “b nu este cauza lui
a”, “a nu este determinat de b”;
• a V b - “a sau b”
• a Λ b - “a şi b”
• a≡b -”a este echivalent cu b”, “a este similar cu b”;

• a=... -mai ales în cazul defini iilor când prin semnul “=“ se elimin cuvinte
precum “este”, “reprezint ”, “poate fi considerat”, “se defineşte ca”, şi alte
expresii care pot foarte bine s fie înl turate sau, mai bine zis, înlocuite;
• a-/->b -”a nu duce la b”, “a împiedic pe b”, “din a nu rezult b”, “a nu
înseamn c b”;
• a<-/-b -”a nu este determinat de b” (ci, de exemplu de c), “a nu se datoreaz
lui b”, “a nu este efectul lui b”;
• a╪>b -”a nu a dus la b”, “a nu a devenit, nu s-a transformat în b”,etc.
Nu înc rca schema cu cuvinte de leg tur , aşa

cum se g sesc în carte. Schema e o simplificare,
nu o înc rcare!
Cele de mai sus sunt exemple care pot fi combinate între ele. E chiar
necesar acest lucru, de cele mai multe ori, fiindc de fapt rolul schemei este s
ofere multe informa ii în pu ine semne. Abia când vei ajunge la “performan a”
de a cuprinde informa ie mult în pu ine cuvinte, schema va fi cu adev rat
momentul satisfacerii depline.
Te întrebi de ce am pus cuvântul “performan a” între ghilimele? Pentru c
atunci când vei reuşi s faci totul aşa cum scrie aici, vei vedea c ”perfec iunea”
e un lucru banal. Mult mai la îndemân decât credeai…
Foloseşte culorile, te rog!
La aceast or te-ai deprins cu avantajele pe care le ofer folosirea

culorilor aten ia e mai mare şi înv area e mai rapid , structura logic a
materialului iese pregnant în eviden , la fel ca şi unele cuvinte sau grupuri de
cuvinte-cheie.

Dar, dac foaia de curs poate fi “colorat ”, cu rezultatele pe care le sim i

foarte bine, de ce s nu extinzi principiul şi în cazul schemelor? Folosirea
culorilor e la fel de indicat , cu aceeaşi precizare: nu excesului de culori! Cel
mult dou culori la întocmirea schemelor!
Ca s observi rolul culorilor în economia unei scheme, propun s relu m
textul ales anterior ca exemplu şi s facem schema în culori. Preferabil ar fi ca
majoritatea schemei s o scrii cu min neagr . Foloseşte culoarea roşie pentru
scrierea cuvintelor “etnografic ” şi respectiv “istoric ”; vei realiza atât
contrastul cromatic dorit, cât şi eviden ierea f r cusur a celor dou accep iuni,
atât în contextul schemei (“sar în ochi”, cum se spune – şi tu ştii c tot ceea ce
impresioneaz ochiul se întip reşte mai uşor în memorie) cât şi ca elemente care
urmeaz a fi dezvoltate; dac vrei s adânceşti contrastul, încearc s scrii
defini iile accep iunilor cu creionul.
Las la aprecierea ta gradul de atractivitate al noilor scheme în compara ie
cu cele vechi. Exist oameni care prefer schemele sobre, scrise de la cap la
coad cu o singur culoare, dup cum exist şi tineri c rora folosirea culorilor le
m reşte considerabil randamentul memor rii. Şi, dac aceştia din urm se pare
c sunt cei mai mul i, te îndemn din nou, tinere cititor, s î i alegi singur calea
cea mai convenabil ochiului t u şi calea cea mai de folos pentru memorie.
Schem eficient ≡ schem redus
Nu trebuie s ui i niciodat acest lucru. Toate exemplele pe care i le-am

dat pân acum reflect principiul pe care l-am enun at, atât sub aspectul
dimensiunii, cât şi sub aspectul exprimării. Iar dac asupra acestui din urm
aspect nu exist dubii în privin a modului de materializare a obiectivului
(folosirea semnelor: “=”, “,”, “.”, “:”, “-“, “→”, evitarea cuvintelor de leg tur
etc.), primul aspect poate ridica probleme mai ales în cazul unui material de

dimensiuni foarte mari. Cred îns c ai re inut solu ia: întrucât materialul de
mari dimensiuni poate fi fragmentat (trebuie!), de ce s nu schematizezi fiecare
fragment pe o coal de hârtie separat ? Frumos, ordonat, aerisit. Altfel nu vei fi
eficient, iar al doilea elev din primul exemplu de la început… ar avea dreptate.
Dar numai în acest caz.
Nu e de ajuns numai s vrei s schematizezi. Mai trebuie s şi ştii
cum.
Acum ştii. Al ii poate nu ştiu... înc .
CAPITOLUL AL VIII-LEA
UN EXEMPLU DE LA CAP LA COAD
Repetarea este mama cunoştin ei. Aşa fiind, dac pân acum am
prezentat în mod separat tehnicile de prelucrare a textului, a venit vremea
s punem totul cap la cap, pentru ca totul s fie limpede, iar tu s ai mereu
un exemplu de lucru bine f cut de la A la Z.
(Acum s - i fac o m rturisire, tân rul meu cititor: m-am gândit c textul
pe care îl voi alege va trebui s prezinte intercal ri, detalii amestecate cu idei
principale, m rog, un text prost scris, într-un stil total antipedagogic. Şi ce carte
poate fi mai ilustrativ , decât manualul de Istorie a Românilor, edi ia 1992? Iar
c ut rile asidue prin alte materii mi-au confirmat zi de zi c acest manual
conduce în topul c r ilor scrise ca s fie coşmarul liceenilor şi al candida ilor la
admitere –bineîn eles, asta dac trec de proba de Istorie de la bacalaureat).

Textul pe care la începutul anilor `90 trebuia s -l ştie cuvânt cu cuvânt un

candidat la admiterea la Facultatea de Drept, pentru a fi sigur c nimic nu i-a
sc pat, suna astfel (se pare c totuşi, între timp autorii au venit la sentimente mai
bune):
“Predominarea cultului zalmoxian este dovedit de existen a unor grote

rituale şi pu uri votive (de genul celui cercetat la Ciolăneştii de Deal -
Teleorman), de amenajările subterane ale unor complexe de cult (la Ocni a -
Vâlcea, Limanu, deja men ionat). Totodat , o serie de sanctuare circulare de pe
valea Mureşului (la Pecica), din Mun ii Şureanu (Grădiştea Muncelului,
Pustiosu) sau din stânga Prutului (la Dolinean, de exemplu), dar şi cele
rectangulare(de la Bâtca Doamnei - Neam , Costeşti - Hunedoara, Piatra
Craivei - Alba ş.a), mult mai numeroase, ilustreaz caracterul complex şi unitar
al cultului zalmoxian”.
Poftim: tu, nespecialist, re ine un astfel de text!

Dar s încerc m totuşi s vedem ce putem face (niciodat nu e frumos s
arunci vina pe al ii).
8.1. Analiz m textul…
Despre ce este vorba – care este deci ideea-cadru a întregului fragment?

E clar: predominarea cultului zalmoxian. Marc m cu galben chestiunea, pentru a
avea mereu în fa ideea de baz .
Mai departe: care ar fi cuvintele dezvolt toare ale ideii principale? Eu
zic aşa: “este” (de la “este dovedit ”), “ de Deal” şi “Vâlcea”. Nu eşti de acord
cu mine? Nuuu?…

Ai dreptate, cititorule: aceste cuvinte nu exprim nimic important pentru

tine, pentru scopul t u. Mesajul se afl cu adev rat în cuvintele “grote rituale şi
pu uri votive”, “amenajările subterane ale unor complexe de cult”, “sanctuare
circulare” şi respectiv “rectangulare”. Dar, dac le-am sublinia, încercui, marca
pe toate, la gr mad , ne-ar dansa culorile în fa a ochilor şi ne-ar durea capul.
Prima întrebare este aşadar: subliniem, încercuim sau marc m?
Op iunea mea ar fi s marc m. Dar tu po i alege singur oricare dintre
procedeele de reliefare a ideilor, dup metoda: prima dat subliniezi, iar dac e
suficient de eviden iat totul, e în regul . Dac nu, încadreaz în chenar. (Eu am
folosit culoarea roşie – purpuriu – şi nu mi s-a p rut suficient, dar fiecare vede
lucrurile în mod diferit).
Observ m înc de la început c , cuvintele-cheie sunt de fapt … expresii
(“grote rituale şi pu uri votive”, “amenajările subterane ale unor complexe de
cult”, “sanctuare circulare” şi respectiv “rectangulare”), drept pentru care e
evident c ar fi greşit s le subliniem pe toate, c ci am umple pagina cu culori şi
nu ne-ar folosi la nimic.
Primul grup este deci cel cu “grote rituale şi pu uri votive”. În cazul
acesta ne amintim de ceea ce am spus: nu subliniem cuvintele de leg tur , iar
unit ile de mesaj le eviden iem separat. Aşa încât marc m pe de o parte
ansamblul “grote rituale”, “şi”-ul îl l s m nemarcat, iar apoi marc m ansamblul
“pu uri votive”. Numai aşa vom şti c sunt dou ansambluri de idei şi nu o
singur unitate informa ional .
Trecem la “amenajările subterane ale unor complexe de cult”. Dac ar fi
s mai înv o dat acest text aş alege s marchez (din nou cu roşu, pentru c
ideile sunt din aceeaşi categorie cu cele subliniate pu in mai înainte) numai
cuvintele “amenajările subterane”, promi ându-mi ferm s in minte c este
vorba despre complexe de cult, şi nicidecum de complexe en-gros (de fapt, în

vremea dacilor, en-gros-urile nici nu luaser un avânt extraordinar) sau de

complexe de inferioritate.
Ajungem astfel la sanctuare. Care sunt de dou feluri: circulare şi
rectangulare. Drept pentru care, ca s nu umplem pagina de culori, “color m”
doar cuvântul “sanctuare”, iar cu - s spunem – portocaliu subliniem “circulare”,
respectiv “rectangulare”.
Aşa… deci: “… mult mai numeroase (m rog, informa ia nu prezint
prea mare utilitate)… aşaaaa… ilustreaz caracterul complex şi unitar al cultului
zalmoxian”. Hopa! Aten ie mare, c aici avem o idee pe care n-am detectat-o
înc de la început. O idee care în nici un caz nu e secundar , ci, dac ne
concentr m mai bine, vedem c este de “rangul” celei cu “predominarea cultului
zalmoxian” – cu alte cuvinte, nu numai c acest cult predomina, dar era şi unitar.
Clar: având acelaşi rang, o marc m cu galben, ca pe prima.
Parc aşa mai merge. Şi totuşi, mie personal, cititorule, nu îmi d pace
întrebarea: cum de nu am sesizat de la început c sunt două idei principale, iar
nu una?
Ne facem autocritic : nu am citit cu aten ie textul. Am trecut în grab şi
peste privirea de ansamblu şi mai ales peste întreb ri. Ehei, dac nu am fi trecut
atât de uşor, câte lucruri nu am fi v zut la acest anost text de istorie! Spre
exemplu: ce înseamnă “pu uri votive”? Repede la dic ionar, unde afl m c
“votiv” înseamn “închinat divinit ii” (acesta este sensul c utat de noi, c ci mai
exist unul, ca spre exemplu în “tablou votiv” – pictur mural reprezentând pe
ctitorul unei biserici). Bun, dar cum era cu grotele rituale? Ce se f cea în ele?
Servicii divine? (cu sau f r participarea publicului?) În ce ocazii – în orice
ocazii sau numai în ocazii speciale, cum ar fi înnoirea anotimpurilor,
declanşarea r zboiului, încoronarea regelui sau alegerea marelui preot?). Aveau
loc ritualuri de magie? Sacrificii umane?

Mai departe: cum arat un complex de cult? Unde po i g si o schi , o

fotografie? De ce amenaj rile erau subterane, iar nu la suprafa ? Aveau cumva
un caracter secret? De ap rare? Apoi: de ce unele sanctuare erau circulare, iar
altele rectangulare – ce în eles ascuns are forma lor? În fine, de ce a trebuit s
sublinieze autorul caracterul complex şi unitar al cultului? Ce sens are aici
cuvântul “complex”? Şi mai ales era necesar s se sublinieze caracterul unitar?
(aici începem îns s deducem r spunsul: chiar şi în vremea noastr multe religii
sunt destul de neunitare – s ne gândim numai la formele budismului sau la
faptul c în brahmanism, pe lâng zeii comuni tuturor adep ilor, exist o
multitudine de zei personali: ocrotitori, str moşi etc.) Iat deci – mergem noi
mai departe pe firul conexiunilor – c la acea vreme geto-dacii prezentau o
unitate spiritual de invidiat, care, dup cum ştim din alte lec ii a fost o premis
puternic pentru unirea lor politic . Cu pu in bun voin , am g sit r spunsul!
Trecând de întreb ri (care e bine s apar mereu), ne d m seama c nu
am reuşi decât cu un efort mare şi cu o uriaş risip de timp s re inem toate
localit ile înşirate acolo (la 15 concuren i pe un loc, candida ii la Facultatea de
Drept nici nu-şi permiteau luxul s treac peste astfel de am nunte!). Dar oare
nu exist ceva care s ne scuteasc de pierderea de timp şi, în plus, s ne ofere
exact necesarul de date şi nimic mai mult? Bineîn eles c exist , şi cred c ai
r spuns instantaneu: e vorba, f r doar şi poate, de etern salvatoarea schem a
lec iei.
8.2. … şi schematiz m pe fiş
S alc tuim schema, eliminând ceea ce e de eliminat şi inând cont de

data aceasta c textul are nu una, ci dou idei principale:

1. Predominarea cultului zalmoxian
- grote rituale şi pu uri votive

- Ciol neştii din Deal
- amenaj ri subterane ale unor complexe de cult

- Ocni a
- Limanu
2. Caracterul complex şi unitar al cultului
- sanctuare
- circulare
- v. Mureşului - Pecica
- m. Şureanu - Gr diştea Muncelului
- Pustiosu
- stânga Prutului - Dolinean
- rectangulare
- Bâtca Doamnei
- Costeşti
- Piatra Craivei
Repede mergem la harta din manual (o surs de informare ce te ajut s

memorezi vizual mult mai repede localit ile!), marc m localit ile şi… gata!

Mare lucru e s fii organizat! Dar, dup cum î i dai seama, e nevoie de
ceva timp pentru a înv a temeinic. Nu te speria, îns !
Ceea ce noi am prezentat pe multe

pagini din prezentul ghid sunt lucruri care
se petrec automat dup o perioad de
“acomodare” cu noul regim. În cele din
urm vei ajunge s re ii, în aceeaşi perioad
de timp ca şi colegii t i, o cantitate de
informa ii poate de 2-3 ori mai mare şi mult
mai temeinic decât ei.
Am r mas dator cu o explica ie la sfârşitul unui capitol anterior, când am

afirmat c cel de al treilea spa iu al foii de curs nu este de loc eficient în aceast
formul şi c exist o formul mult mai eficient de a o schematiza nişte date:
ataşarea la pagina de curs sau de manual a unei fişe care s cuprind o schem
referitoare la aspectul care te intereseaz . Acest aspect poate fi tocmai o
enumerare dificil , ale c rei elemente pot fi cu greu re inute , aşa cum stau
lucrurile în exemplul pe care tocmai l-am analizat.
Cu aceasta am cam încheiat discu ia despre tehnicile de analizare a
textului. Mai sunt şi alte probleme de abordat.
Şi vom rezolva totul la fel de elegant şi la fel de eficient.

CAPITOLUL AL IX-LEA
EVIT ÎNV AREA MECANIC !
(1) E adevărat că uneori dacă înveţi două cursuri de 17 pagini e ca şi

cum ai învăţa unul singur de 23 de pagini? E adevărat. Cum îţi explici?
(2) Crezi că poţi să înveţi într-o vară cât alţii într-un an? Când înveţi
mai repede: când stai să înţelegi ce înveţi sau când înveţi cu atenţie ca să fii
cât mai aproape de litera cărţii?
(3) Există “scurtături” în memorarea unor şiruri plictisitoare de
date? Sau a unor date enumerate una după alta? Bunăoară a unor şiruri de
munţi, a unor elemente ale costului de producţie etc.? Cum poţi cădea în
prăpastie mergând pe scurtătură?
Într-o defini ie f r prea mari ambi ii ştiin ifice, “a învăţa mecanic”

înseamn a memora materialul în lipsa unei în elegeri prealabile, preluând f r
discern mânt datele în forma şi ordinea în care i-au fost “servite”, f r a încerca
s le prelucrezi prin analizare, regrupare, schematizare.
Probabil c te-ai confruntat cu înv area mecanic şi cu efectele ei. Totuşi,
doar b nuieşti c aceast form de înv are consum mult prea mult energie şi
trebuie stârpit din r d cini. Numai c , dac ai aplica “re ete” f r a cunoaşte
adev ratele cauze ale fenomenului, n-ai ob ine prea mare lucru. R ul trebuie
t iat de la r d cin şi trebuie s îi cunoşti cauzele. Deci…
9.1. De ce înv m mecanic?
a) Materialul este lipsit de semnifica ie logică
Se poate întâmpla ca materialul s fie lipsit pentru oricine de o

semnifica ie logic . Spre exemplu, a memora nişte numere de telefon înseamn

aproape întotdeauna a apela la înv area mecanic – de unde deducem c exist
situa ii în care denumiri, ani, formule, reguli, trebuie re inute întocmai – şi
atunci trebuie s recurgem la o memorare mecanic , avem nevoie de acest
procedeu.
Se poate întâmpla îns ca materialul s fie lipsit de semnifica ie logic
doar pentru tine, în timp ce pentru al ii totul e limpede. Vezi atunci dac nu
cumva funda ia e prea şubred . Dac î i lipsesc pietre prea mari din baza de la
care vrei s porneşti, dac pilonii se clatin , nu c uta s înaintezi, c ci mai
devreme sau mai târziu edificiul se va n rui, iar eforturile tale se vor pierde în
van. Mai întâi consolideaz baza, ca s fie cu adev rat trainic . De multe ori
acest lucru ia ceva minute care î i vor readuce liniştea. Alteori s-ar putea s ai
nevoie de ore de c ut ri şi de reveniri, dar tot nu trebuie s amâni momentul.
Pentru c dacă eşuezi cu înţelegerea la un nivel, vei eşua mereu, pe măsură ce
înaintezi în materie. Un petec pus la vreme bun scuteşte de alte şapte.
b) nu ai dispozi ia necesară înv rii logice. Indispozi ia poate fi de natur

fizic – boal , convalescen – sau de natur psihic – plictiseal , lips de
18
interes sau de voin , incapacitate de concentrare, agita ie.
În cazurile de indispoziţie psihică trebuie să te ajuţi singur. Opreşte-te
din citit: închide cartea, pune deoparte cursul şi încearc s g seşti adev rata
cauz , pentru c numai g sind-o vei fi în stare s elimini sursele insuccesului.
Nu cumva î i lipseşte timpul necesar pentru a “diseca” informa ia aşa cum
doreşti, iar acest lucru te conduce la stres? Sau poate, urmare a unor insuccese
repetate la una sau la mai multe materii i-ai pierdut capacitatea de a înv a
metodic? Sau eşti descurajat?
18
Şi totuşi, voin a se educ aşa de uşor! Vezi capitolul respectiv, din partea a doua acestui
curs.

Totul are un remediu, pe care trebuie s îl g seşti: plictiseala poate fi

înl turat prin consultarea mai multor surse de informare; lipsa de interes pentru
materie – prin descoperirea aspectelor practice, a leg turilor utile cu alte
discipline; la rândul ei incapacitatea de concentrare va fi spulberat rapid prin
c ile mai mult decât generoase de educare a aten iei, de c lire a voin ei şi de
activare a motiva iei (nu uita de autosugestie!) pe care le g seşti în partea a doua
a ghidului de fa ; chiar pentru agita ie exist remedii cât se poate de variate:
medicamentoase (spre exemplu medicamentele multiminerale; în nici un caz
îns tranchilizante, chiar dac sunt foarte tentante! 19 ), alimentare (miere, lapte,
ceaiuri calmante) sau … psihice (includem aici şi rug ciuni care te liniştesc 20 ,
dar şi autosugestia, în genul “Sunt calm, sunt foarte calm”, “Sunt liniştit, sunt
din ce în ce mai liniştit”). Pentru necazurile în dragoste au scris al ii c r i. Nu
perioada examenelor e cea mai potrivit s le consul i. Doare, dar impune- i s
rezolvi dup examene.
c) Se mai poate întâmpla s cedezi ispitei înv rii mecanice din cauz c
eşti lipsit de încredere în for ele tale, în special în propria ta capacitate de a
înv a şi de a te “descurca” înv ând logic.
R d cinile şi remediile acestor realit i le cunoşti dac faci o analiz
cinstit . Nu mai z bovim, pentru c sunt convins c singur vei descoperi sursa
r ului şi vei reteza de la r d cin pornirile greşite. Iar în ce priveşte capacitatea
ta de a te “descurca” dup ce ai f cut efortul de a înv a logic, acesta este un
19
Revezi capitolul despre somnul chimic şi somnul natural (capitolul XXIII din Arta de a
înv a).
20
Nu vom dezvolta aici subiectul. Exist o carte, ieşit relativ recent de sub tipar, care î i arat
cum s dobândeşti lumina min ii prin credin , ce s faci în caz de succes şi de eşec – totul în
sens duhovnicesc, spiritual. Sunt rug ciuni care vindec , sunt rug ciuni care deschid mintea…
vom vedea. Exist o credin care aduce succesul. Cum am spus, pe larg... în cartea despre
Lumina min ii prin credin .

aspect despre care vom discuta, dar nu în acest ghid, ci în cel de ARTA
SUCCESULUI ÎN EXAMENE 21 .
Trebuie s re ii deocamdat c
dac vei memora mecanic câteva cuvinte-cheie,

ca s dai impresia c ai în eles şi ai înv at,
procedeul î i va d una în timp, chiar dac
rezultatele de scurt durat sunt “liniştitoare”.
Citind acestea toate, te vei întreba poate, tinere cititor: “Bine, înv area
21
“Dacă a i asistat vreodată la desfăşurarea unui examen scris sau oral, dar nu ca
protagonist, ci în calitate de simplu spectator, observând ce se întâmplă înainte de examen,
în timpul desfăşurării lui şi mai ales la ieşirea din examen, concluzia nu poate fi decât una
singură: ne aflăm încă în plină epocă "romantică" de abordare a examenelor. Tinerii nu ştiu
în general cum "să-şi vândă marfa", şi ob in din această cauză de foarte multe ori calificative
sub nivelul real al cunoştin elor, ceea ce le ridică multe întrebări şi naşte deseori derută,
pentru că răspunsurile nu sunt la îndemâna oricui.
De astăzi însă, capul sus, tinere cititor: dacă vrei tu, nici o problemă de acest fel nu va mai
apare în examene, căci ghidul a cărui primă filă o parcurgi acum va risipi enigmele
neelucidate care au înnegurat suflete multor promo ii de elevi şi studen i.
Ai v zut, tinere cititor, oameni mai slab preg ti i pentru examen decât al ii. Dar
tocmai ei ieşeau cu rezultate uluitoare! Ai v zut colegi care ratau examenul, deşi erau
bine preg ti i.
Înainte de a ajunge la concluzia că nu e dreptate în lumea asta, întreabă-te prietene, dacă
nu î i scapă ceva.
Oare chiar nu te-ai gândit că există elevi şi studen i care se folosesc în examen de tactici
ascunse majorită ii?”.
Sunt aspecte dintr-un alt ghid, aflat de asemenea în curs de preg tire, ARTA
SUCCESULUI ÎN EXAMENE ,care arat ce s faci în sala de examene ca s ob ii succesul,
cum s te compor i şi cum s evi i eşecul.

mecanic e prea costisitoare şi prea pu in eficient . Dar oare înv area logic e
chiar atât de trainic , de economic şi de eficient pe cât se vorbeşte?”
Convinge-te singur! Pân la acest capitol ai g sit principii, explica ii,
exemple pe drumul c tre tr inicie şi eficien .
Vei mai g si şi de acum înainte şi te vei bucura de roadele propriei tale
munci.
9.2. Fidele prietene ale memoriei
Experien a mai multor ani în care am urm rit tân ra genera ie

“strofocându-se” şi dându-se de ceasul mor ii în lupta pentru un loc într-o
facultate mi-au înt rit convingerea c tinerii nu ştiu s înve e şi, ca urmare, au
nevoie de o perioad de preg tire aproape dubl fa de cea efectiv necesar . Cât
despre consumul de energie, ce s mai vorbim!
S revedem pu in ce am descoperit împreun pân acum: am descoperit ce
înseamn privirea de ansamblu asupra lec iei, i-am dezv luit o “cale regal ”
pentru a fi eficient şi a- i putea cu adev rat materializa dorin a de a re ine cât
mai multe, totul culminând cu prezentarea celor mai bune metode de conservare
şi de reactualizare a cunoştin elor - metoda sublinierii şi încercuirii şi apoi
metoda schematiz rii datelor. Toate aceste tehnici se refer , prin natura lor, la
memorarea datelor, memorare care se poate face pe dou c i: mecanic sau
logic . Revenind la ceea ce am spus, majoritatea tinerilor din zilele noastre
prefer , inexplicabil, cea mai dezavantajoas variant , cu rezultatele cele mai
pu in durabile, şi anume memorarea mecanic .
Şi totuşi, nu aceasta este calea. Dimpotriv :
Raportează permanent materialul învăţat la

alte materiale deja însuşite!

Î i mai aminteşti citatul de început de la “Secretele memoriei”? Ce ar

însemna pentru om imposibilitatea de a re ine o cât de mic informa ie?
“El n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaşterii,
dimpotrivă, aceasta ar trebui luată de fiecare dată de la început (un copil care
s-a fript punând mâna pe plită ar putea repeta acest gest la infinit fără a învă a
nimic); gândurile şi ac iunile lui n-ar putea fi legate unele de altele; n-ar putea
în elege şi învă a, n-ar putea rezolva problemele ivite în calea lui; via a sa
psihică ar fi constituită din elemente disparate. Un asemenea om ar fi un
neajutorat şi via a sa ar fi nu numai dificilă, dar şi imposibilă”.
Acum s “r sturn m” citatul şi s afl m r spunsul:

“Un om care şi-ar folosi bine memoria ar avea posibilitatea de a utiliza
rezultatele cunoaşterii sale, iar aceasta (cunoaşterea) nu ar trebui nicidecum
luată de fiecare dată de la început (...); ar putea în elege şi învă a, ar putea
rezolva problemele ivite în calea lui; via a sa psihică ar fi constituită din
elemente sudate, dintr-un tot organizat. Un asemenea om ar fi perfect adaptat
succesului, iar via a sa ar fi nu numai posibilă, ci şi uşoară”.
Frumoas perspectiv , nu? Mai ales c acest citat ofer “pe tav ” şi
solu ia: buna folosire a memoriei. Deci avem în vedere nu îngr m direa de date
disparate, între care leg turile s fie nule, ci asocierea acestora, în scopul
folosirii lor ori de câte ori este nevoie. Modalit ile de asociere formeaz metoda
numit a conexiunilor.
9.3. Deşteapt toate col urile memoriei!
Am v zut cândva într-o emisiune TV posibilit ile uluitoare de

memorare ale unui om, c ruia i se cerea s re in zeci de cuvinte f r leg tur

între ele, dup care prezentatorul îi cerea: s le redea în ordine, apoi în ordine
invers , apoi în ordine invers dar din dou în dou etc. Repet: era vorba de
câteva zeci de cuvinte, f r vreo leg tur logic între ele. Cu toate acestea, omul
respectiv le-a redat în func ie de cerin ele prezentatorului emisiunii aproape f r
greşeal . “Fenomenul” a fost explicat chiar de cel în cauz : nu memora mecanic
cuvintele, ci vizualiza imaginile acestora, legate una de alta. Spre exemplu, dac
avea un fragment - din respectiva serie de cuvinte - care suna astfel: ”m r” -
“scaun” - “maşin ” - “copac”, el îşi imagina un m r aşezat pe un scaun, care la
rândul s u era aşezat pe capota unei maşini aflate sub un copac etc. Şi de fiecare
dat când prezentatorul mai ad uga un cuvânt la serie, omul respectiv repeta
mental traseul seriei pe care o re inuse pân atunci (ceea ce, ştim de la metoda
de înv are combinat : a + b + ab + c + abc…), aşa încât imaginea se fixa din ce
în ce mai bine în memorie, cu toate elementele sale), dup care ad uga, prin alte
asocia ii ingenioase (uneori chiar bizare), noul element al seriei la cele existente.
În felul acesta, “traseul” mental - din obiect în obiect - era fixat, cu rezultate
spectaculoase pentru telespectator.
LEGE
Legate între ele, informaţiile se reţin de

zeci de ori mai uşor decât dacă ar fi reţinute
disparat.
Şi noi putem folosi acest “truc” atunci când înv m: e de ajutor s

foloseşti cunoştin ele mai vechi atunci când, înv ând o lec ie sau un curs, legi
ceea ce ştii deja de ceea ce e nou, sau faptul c , în explicarea unor situa ii sau
fenomene, faci apel la tot ceea ce deja cunoşti şi aranjezi totul în noul mod cerut
de împrejur ri.

9.4. Vrei s fii copilul care nu se frige?
În general în cursurile de facultate se repetă elemente de bază comune

mai multor materii. Dar, cu toate acestea, aidoma copilului care se frige de
fiecare dată, mul i privesc cu mirare ceea ce au "învă at" (spun ei) de mai multe
ori înainte. Pentru ei memoria nu este decât un depozit cu sute de cămăru e
complet izolate. Cu totul altfel se prezintă situa ia în cazul celor care corelează
permanent ceea ce ştiu cu ceea ce înva ă, care îşi aduc aminte: “dar cursul
acesta l-am avut şi la materia X! Aproape că sunt identice! Ia să văd dacă e
ceva nou, totuşi. Este: aici şi aici şi aici. Restul e identic, deci nu mai trebuie să
învă douăzeci de pagini de curs, ci numai aceste trei fragmente. În total trei
pagini.”
Ce face deci un astfel de tânăr?
1) “scormoneşte” prin memorie după informaţii care i se par similare

unora anterioare.
Procedeul are un efect dublu instantaneu. Pe de o parte faptul c , aşa cum

e normal, nu g seşte informa ia chiar imediat, procesul de c utare are ca rezultat
(inconştient) reactualizarea unor date, chiar şi a altora decât cele necesare.
Numai c , în procesul de căutare prin labirinturile memoriei sunt b tute înainte
de a se ajunge la int , şi alte drumuri, care altfel ar fi c zut în uitare. Pe de alt
parte, un om care înva astfel nu înva ceva nou, ci îşi aduce aminte de ceea ce
are nevoie. Or, dup cum spun psihologii, a reactualiza ceva ce a fost par ial
uitat e incomparabil mai uşor decât a re ine ceva nou.
O alt economie de timp şi un alt pas c tre eficien .
Şi o observa ie: întotdeauna reactualizezi numai… dac ai ce reactualiza.

Reaminteşte- i c reactualizarea depinde crucial de întip rire şi conservare, aşa

încât numai celui ce are i se va mai da. Numai cel ce a înv at sârguincios şi
temeinic se poate bucura de eficien mereu sporit . Acest mic bulg re format
din efort şi conştiinciozitate va declanşa avalanşa rezultatelor tale foarte bune. În
lipsa micilor semin e numite dorin şi efort de înv are trainic nu pot r s ri
decât buruieni şi spini, cu atât mai mari cu cât e mai roditor ogorul – cu cât e
mai înzestrat creierul.
2) apoi, tân rul care înva eficient compară ceea ce cunoaşte cu ceea
ce i se cere nou
Din compara ie, aşa cum am ar tat când am discutat despre necesitatea
mai multor surse de informare, rezult pe de o parte un fond comun ambelor
materiale de memorat, iar pe de alt parte - elementele specifice fiec rei situa ii.
În acest caz, dac e s folosim tot exemplul de dinainte, cele dou surse au în
comun 17 pagini de curs şi fiecare are 3 pagini de date specifice. Cât înva - în
total - cel ce memoreaz datele, legându-le de cele anterioare? 17 pagini
(comune) + 3 pagini (sursa veche) + 3 pagini (sursa nou ) = 23 pagini. Cât
inva în total la cele dou materiale, cel care consider totul o noutate absolut ?
20 + 20 = 40 de pagini. Aproape dublu!!! Automat, efort aproape dublu afectat
înv rii, pentru a re ine acelaşi material! Şi timp aproape dublu! Dar şi aceasta
în condi iile în care, simplificând cu mult bun voin , am considera calitatea
celor dou procese de memorare ca fiind egal .
E clar acum cine e eficient? E clar cine memoreaz mai rapid şi mai
trainic? Pentru c aici intervine al treilea avantaj.
3) materialul anterior este revăzut automat
Se re ine atât fondul comun, cât şi, vrând-nevrând, situa iile distincte. Cu

alte cuvinte, într-un interval de timp egal cu al “tocilarului” vei sistematiza un

volum de dou ori mai mare.
REGUL
Tu şi colegul t u care înva mecanic, v desf şura i

activitatea dup trei coordonate variabile, dar aflate în
strâns corela ie una cu alta: volumul de informa ie, efortul
de re inere şi timpul. Raportând la un interval de timp
comun, tu înve i un volum dublu cu acelaşi efort. Sau înve i
volumul comun cu jum tate din truda colegului. Dac vom
considera factorul comun ca fiind volumul comun de
informa ie pe care trebuie s îi “acoperi i”, vei vedea c tu
vei reţine cu un efort de două ori mai mic şi într-un timp
de două ori mai scurt. Şi te las pe tine s faci calculul luând
ca baz comun efortul necesar. Vei în elege cât de mult ai
de câştigat înv ând conştiincios şi mereu temeinic.
Î i dau un exemplu foarte frecvent întâlnit în rândurile celor care înva .

S lu m în scop ilustrativ o defini ie din domeniul pedagogic:
“Legile educa iei exprimă raporturile esen iale, generale,

necesare, relativ stabile şi repetabile între laturile, aspectele şi
elementele interne ale procesului educa ional, ca şi între stadiile
succesive ale desfăşurării lui, raporturi care îi asigură
orientarea realizării lui elevate şi eficiente în planul gândirii şi
practicii pedagogice”.

Unui student care a înv at constant, cu scopul de a valorifica nişte

cunoştin e în via şi nu doar pentru a trece nişte examene, cuvintele “raporturi
esen iale, generale, necesare, relativ stabile şi repetabile între laturile, aspectele
şi elementele interne” îi aduc aminte instantaneu şi exact de defini ia
principiului, a legii (luat în sens de “legitate”, “necesitate” şi mai pu in în sens
juridic), de care s-a izbit la filosofie, la logic , la psihologie, la studiul
fenomenelor economice sau al dreptului în general, şi la... şi la... Tot ceea ce
difer este, în esen , ceea ce în logic se numeşte “diferen a specific ”,
respectiv faptul c aceste raporturi se stabilesc nu în orice domeniu, ci în cadrul
procesului educa ional, şi c ele au o finalitate practic nu în orice domeniu, ci
în ceea ce ne intereseaz : “în planul gândirii şi practicii pedagogice”.
Astfel gândeşte un om care ştie cu adev rat s -şi structureze
cunoştin ele. În schimb, unul care uit imediat dup examen tot ce “ştia”, va
înv a defini ia ca şi pentru prima dat . Primul o înva într-un minut şi probabil
c o re ine foarte bine, iar al doilea o înva în zece minute şi o uit dup
examen. Iar data viitoare, când se va izbi, spre exemplu, de “legile pie ei” sau de
“principiile dreptului” sau de “legile percep iei”, va proceda la fel de greşit ca şi
prima şi a doua oar . Cu ce se alege omul acesta? Şi cine e de vin c nu re ine
nimic?
9.5. Promisiunea tr iniciei
Nu insist prea mult, deoarece le-am tratat şi la începutul "Artei de a

înv a". Diferen a dintre un om care înva conectând informa iile între ele şi
unul care nu se “oboseşte” cu aşa ceva e similar diferen ei dintre o ar cu o
re ea bine dezvoltat de şosele, în care toate localit ile sunt legate între ele şi o
alta, cu foarte pu ine şosele între localit i (s spunem c localit ile ar
corespunde grupurilor de date memorate) sau cu şosele între inute defectuos şi

sporadic. În care dintre cele dou ri i-ar fi mai uşor s c l toreşti rapid dintr-
un punct în altul? Fireşte c ai prefera şoselele largi şi bine între inute ale primei
ri. De ce? Simplu: pentru c oriunde ai fi, ai ajunge acolo unde î i doreşti cu
minimum de efort şi de cheltuial . Investi ia celor ce conduc acea ar î i
economiseşte ie efortul; în schimb, del sarea celor ce conduc cealalt ar te fac
s te orientezi greu, s te r t ceşti, s î i consumi inutil timpul şi energia în
c utarea intei dorite, dac nu cumva s te împotmoleşti de tot. La fel, efortul t u
ini ial, atunci când “investeşti” în leg turile dintre informa iile din creierul t u,
va fi r spl tit mai târziu, c ci memoria te va ajuta oricând vei avea nevoie,
prompt şi corect.
E drept, metoda e mai uşor de aplicat - e vital , chiar - în domeniul
ştiin elor “reale”: matematic , fizic , chimie, în care ar fi o catastrof s nu
gândeşti problemele, comparând ceea ce ştii cu ceea ce trebuie s afli, ci de
fiecare dat s reiei nişte ra ionamente, nişte variante pe care le-ai mai întâlnit de
câteva ori înainte (am întâlnit situa ii în care unii chiar înv au rezolv rile
problemelor pe de rost!), dar care de fiecare dat i se par str ine într-o situa ie
similar .
Testele – gril joac un rol extraordinar de

important în acest domeniu al conexiunilor.
Utilitatea testelor este de acum pe deplin
confirmat : prin natura lor ele fac leg turi între
diferitele p r i ale materialului înv at, care devine
un tot sudat, iar accesul la informa iile de orice
natur se face rapid şi economic.

9.6. Bizarerii care te fac s re ii perfect
Practic, imagina ia tinerilor în a descoperi şi aplica diverse metode

pentru valorificarea experien ei e inepuizabil . S ne amintim doar de asocia iile
bizare, dar excep ional de eficiente, ale omului despre care am amintit! Te
asigur, prietene, c asemenea asocia ii bizare, în domeniul t u profesional, pot
dura ani de zile. Nu luni. ANI!
Spre exemplu, acum vreo câ iva ani m dam de ceasul mor ii ca s in
minte topica frazei în limba englez . M descurcam eu cu subiectele, atributele
şi predicatele, dar nu nimeream nicicum locul complementelor de loc, de timp şi
de mod. Pân când am apelat la o solu ie simpl şi eficient : am re inut rapid şi
f r greşeal de atunci locul complementelor de loc, timp şi mod (în englez -
“manner” - “place” - “time”) gândindu-m la consoanele numelui P puşilor
Muppet (m, p, t). Şi astfel, de câ iva ani, problema e cât se poate de clar -
pentru mine, cel pu in. Sigur, exager rile pot fi nocive (nu putem înv a un curs
pentru examen doar re inând combina iile consoanelor sau primelor litere ale
cuvintelor! – deşi unii aşa fac, dup cum vei vedea la sfârşitul acestui capitol),
dar pân la exagerare mai avem de parcurs drumul lung al eficien ei.
9.7. Ce spune experien a altora
Mai mul i autori care s-au ocupat de problematica înv rii au selectat o
serie de metode de memorare cu ajutorul unor asocia ii de cuvinte sau de idei,
metode pe care le redau mai jos:
a) Asocia ii prin concatenare (lan de cuvinte inventate pentru a ajuta

memoria în procesul de re inere) - de exemplu Cesautica - Cesar, August,
Tiberiu, Caligula (pentru întip rirea succesiunii primilor împ ra i romani)

b) Asociere prin analogie cu semne grafice -de exemplu Zama, o,

Zama (literele subliniate amintesc de anul 202 î.Hr. - c derea oraşului punic
Zama şi cucerirea punilor de c tre romani).
c) Asociere prin succesiunea cifrelor (c derea Bastiliei - 14 iulie 1789 -
7, 8, 9)
d) Memorarea facilitat de ritm (trohaic):
Ante, apud, ad, versus,
Circum, circa, citra, cis (prepozi ii care cer acuzativul)
e) Memorare facilitat de rim :
Cadaver, iter, uber,
Verber, ver şi tuber (substantive masculine de
declinarea a treia)
Aşadar exist “scurt turi” care ajut la o memorare rapid , aşa cum am
sugerat în al treilea exemplu de la începutul capitolului. Pentru cei care înv o
limb str in (se pare c sunt privilegia ii domeniului): înv a i cuvintele nu
izolat, ci în expresii, sau integrate în fragmente care s con in mai multe
cuvinte ce trebuie re inute.
Psihologii afirm c memorarea frazelor se face de 25 de

ori mai uşor decât memorarea unor cuvinte izolate!
Dar câ i dintre contracandida ii t i, tinere, ştiu acest lucru (în orice

domeniu ai lucra)? Te asigur c nu prea mul i - deocamdat .
Profit cât e timp...
9.8. Aplica ii? Câte nu gândeşti
Înc pu in şi încheiem acest subcapitol: vorbeam de randamentul

extraordinar al omului prezentat în acea emisiune TV, ob inut prin folosirea

imaginilor în locul cuvintelor. Metoda este folositoare în special celor care se
preg tesc din istorie sau geografie, c rora le dau o sugestie: nu memora i
mecanic date de genul traseelor unei armate, al dispunerii unor culturi istorice
timpurii, al dispunerii geografice a unor zone de clim , a c ilor ferate, rutiere
sau aeriene, a hidrocentralelor, centrelor turistice şi aşa mai departe, ci urm ri i
pe hart ceea ce vi se indic în manual (parc am mai zis aşa ceva?). Cei ce se
preg tesc la biologie (cu toate ramurile ei) pot folosi cu real succes atlasul,
electroniştii - schema unui aparat şi mai pu in descrierea lui teoretic ... Oricum,
o dat stabilite prin imagine (la început sprijinit de indica iile h r ii, ale
atlasului sau ale schemei şi apoi în lipsa acestora) date de genul celor de mai sus,
po i fi sigur c te po i mândri cu o memorie de... elefant. Cu toate c se pare c
uneori pentru unii e atât de dificil s se orienteze pe hart , încât se las p gubaşi.
Nu râde i, c am v zut destule – spre exemplu unii caut Finlanda prin Asia,
când toat lumea ştie c Finlanda e lacul în care se vars Himalaya. Sau nu?!
La sfârşitul acestui capitol vei g si exemplul amuzant amintit deja,
despre ce înseamn memorarea mecanic , dar “cu metod ”… şi unde duce.
Nu numai cunoştin ele teoretice, dobândite pe b ncile şcolii sau ale
facult ii pot fi interconectate. La fel de bune rezultate se ob in când ne
reamintim, cu prilejul prezent rilor teoretice, de experien a noastr practic
ob inut în diferite situa ii sau în diferite medii: laboratoare, ateliere, centre de
cercetare experimental , respectiv prin diferite metode: observa ie, experiment,
practic . Legate între ele în acest fel cunoştin ele au o “şans de via ” mult mai
mare: chiar dac un timp nu ai folosit nişte cunoştin e într-un domeniu, grupate
deci într-o anumit form , prin simplul fapt c acele cunoştin e au fost “rulate”
în acest timp în alte domenii, mereu rev zute în mod automat, ele vor putea fi
reconstituite oricând f r probleme. Astfel dispare “fişierul X - o lu m de la
cap t! Iar multora li se întâmpl aceast ... bucurie într-un timp uluitor de scurt!

Concluzia e una singur : atunci când vrei s re ii ceva, foloseşte- i

întreaga experien . Nu o l sa s rugineasc , nu o l sa s se distrug . Tu nu eşti
un automat, ci un om care gândeşte. Un om original din multe puncte de vedere.
Un om pentru care interconectarea informa iilor e mult prea pre ioas pentru a
putea fi ignorat . Un crâmpei de ştire auzit sau citit undeva te poate ajuta, prin
cxaracterul ei practic, uneori mai mult decât câteva pagini de curs. Şi astfel,
drag prietene, iat c am ajuns, mai pe ocolite, la o lege a firii care îi separ pe
oamenii de succes de cei mediocri: nu l sa s treac nimic pe lâng tine
neobservat şi necercetat!
Nu te îndemn s te risipeşti în sute de direc ii, ci doar s nu scapi ocaziile
pe care i le ofer via a!
Mi-aduc aminte c , pe când înv am pentru admiterea la Facultatea de
Drept, datele istorice aruncate “cu lopata” în cele dou manuale de istorie mi s-
au p rut enorm de greu de re inut. Dup un timp au început s devin din ce în
ce mai mediatizate anumite evenimente istorice, atât în pres , cât şi la Radio sau
TV. Reflectate fiecare în parte, cu imaginile de rigoare, cu explica ii “la obiect”,
evenimentele respective mi se p reau mult mai uşor de re inut. Desigur c la
potopul de date istorice cu care trebuia s m lupt era imposibil s le re in pe
toate în acest mod. Dar pe cele mai importante (la rândul lor destul de multe) le-
am putut re ine foarte uşor. În plus, ori de câte ori mergeam la “medita ii” în
Sibiu (oraş-emblem pentru câteva secole de istorie), eram atent la pl cile
memoriale de pe casele pa lâng care treceam, pl ci pe care au fost d ltuite cele
mai importante evenimente ale unei istorii care s-a scris între acele ziduri. Iar
când era s repet evenimentele respective, datele re inute în acest fel îmi
reveneau mult mai uşor în minte.
Exemplul pe care i l-am dat din experien a proprie s-ar putea s î i par
unul cu totul particular, dar într-un fel asem n tor poate proceda şi un candidat
la Academia de Studii Economice (emisiunile sau comentariile economice ofer

date foarte utile celui interesat) sau unul la Litere (în special limbi str ine -
important e s dea drumul televizorului şi s caute canalul de limb respectiv, ca
s nu mai vorbim de cursurile de limbi str ine pentru încep tori şi avansa i), la
Jurnalistic (chiar c nu mai e nevoie de explica ii) şi aşa mai departe.
9.9. Sunt unii care…
Mai jos e un exemplu despre p aniile altora. Am ales un pasaj dintr-o

carte a unui autor pe nedrept l sat în uitare, dar foarte fin psiholog şi bun
îndrum tor a multor elevi. Într-una din povestiri se refer la un elev care cam
tr gea chiulul înainte de un examen şi care s-a decis s compenseze lipsa de timp
printr-o metod ingenioas . Cu efectul pe care îl vom vedea 22 .
“Aşa nu merge, cugeta Grigu . Trebuie s câştig timp, altfel… Nu la

secunde. La citit! Ce rost are s citesc cuvânt cu cuvânt? Şi mai ales fraz cu
fraz ? Totul trebuie prescurtat. Pus în formul totul: ca la algebr . La geografie,
de pild , e prea mult vorb rie. Important este s ştii numele proprii, mun ii,
lacurile, râurile, oraşele… sta-i esen ialul. O s le scot în caiet şi o s le pun în
formul ”.
Lui Grigu îi b tea inima de emo ie când se aşternu pe lucru. Mun ii
Apuseni de pild : Zarand, Metalici, Trasc u, Gil u, Bihor, Codru… Aşa sunt
greu de inut minte. Dar dac iau numai prima silab din fiecare? Za-me-tras-gi-
bi-co. Zametrasgibico. Sau afluen ii Siretului: Suceava, Moldova, Bistri a,
Trotuş, Putna, adic Sumolbitropu. Am b l ile de pe malul Dun rii, sau
localit ile petrolifere, sau orice. Totul se poate pune în formul . Asta e
economie de timp, se bucura Grigu , continuând zorit s extrag silabe, s le
potriveasc , s le prescurteze. În trei ore epuizase manualul. Îl avea în întregime
22
Mircea Sântimbreanu, Recrea ia Mare, povestirea “Examenul lui Grigu ”.

pe o bucat de hârtie. R spunsese la toate biletele. Acum le pronun a pe s rite,

cu glas tare, accentuând fiecare silab .
Mama lui treb luia prin curte. Deodat fu izbit de nişte sunete ciudate,
ce se auzeau dinspre fereastra lui Grigu . P reau cuvinte… Dar asemenea
cuvinte nu mai auzise în via a ei. Din când în când auzea un morm it, iar apoi
din nou acele cuvinte f r noim , repetate, silabisite:
- Zametrasgibico… Sumolbitropu… Greneposuca… Socrimur…
Se apropie mirat de fereastr . Grigu , adâncit în sine, cu ochii închişi,
încruntat, se rotea în jurul mesei, inând în mân o foaie de hârtie.
- Pepelonani… Cofrunghie… Cofrunghie…
Din când în când deschidea ochii, se uita la foaie, apoi iar începea
rotirea.
“Ce face oare Grigu ? Se-ntreba mama nedumerit . Înva o limb
str in ? Dar ce limb ? Şi tocmai acum?”.
Mama veni la fereastr , tocmai când Grigu repeta în neştire:
- Cofrunghie… P piatrrab…
- Ce frânghie, Grigu , ce piatr ? întreb mama.
- Nici o frânghie…
- Dar ce spui tu acolo?
Grigu zâmbi superior:
- Înv la geografie…
Mama plec . Dup câteva minute se întoarse la fereastr :
- Grigu … voi n-ave i geografia patriei?
- Ba da, mam . De ce?
- P i ce spui tu acolo ar fi mai degrab geografia Abisiniei… Ce-o fi
asta, ce spuneai adineauri: Bru-bra… brosâc?
- Brabruros c? Simplu: biletul num rul dou zeci şi unu.
- Cum asta?

- P i da! Localit ile aurifere: Brad, Abrud, Roşia, S c râmb. E o

metod a mea. Voi fi primul la geografie: îi tai pe to i.
(…)
Peste dou zile, la orele opt, copiii erau în clas . Începea examenul.
Grigu a fost chemat printre primii. Imediat ce şi-a tras biletul s-a aşezat în
banc , a închis ochii şi a început s -şi mişte buzele cu repeziciune. În liniştea
clasei se auzeau aproape desluşit:
- Co-frun-ghi-ie, P -piatrabu, Zame-tras-gi-bi-co…
Nota apoi ceva pe ciorn şi iar începea s silabiseasc . În sfârşit ridic
mâna:
- Gata (…) Mun ii dintre Olt şi Prahova şi Mun ii Apuseni. Grigu
închise ochii, silabisi ceva şi începu ca o mitralier : Cozia, Frun i, Ghi u… Ie…
ie… Iezer… P … P puşa… Piatra Craiului… şi ştia sunt. Adic nu… mai este
Bu…
Profesorul înclin din cap, în semn de aprobare. Grigu , crispat, se uita
în tavan. Sudoarea îi curgea pe frunte.
- Bu… bu… buu…
- Ei, Bu? întreb profesorul.
Dar Grigu nu mai g sea muntele care începea cu Bu. Se r sucea, se
uita la to i pere ii, iar închidea ochii şi nu izbutea altceva decât s repete în
neştire:
- Bu… bu… bu…
- Bucegi, îi spuse îi spuse în sfârşit profesorul.
- Bucegi! îi âşni şi lui Grigu cuvântul.
- Acum arat -i pe hart , spuse profesorul.
Grigu lu linia şi se îndrept şov ind spre hart . Privi câteva clipe
harta, apoi aşez linia în Carpa ii R s riteni. O coborî spre sud, iar o în l în
Carpa ii r s riteni.

- Aici spuse el cu voce moale.

Profesorii din comisie schimbar o privire între ei, apoi profesorul
examinator spuse:
- Treci la subiectul doi.
- Mun ii Apuseni, îng im Grigu . Za… Za… Zal u… adic nu…
Zarand… Metalici… Gi…. Bi… bii…Bistri a… Co… Constan a… adic nu…
Cozia… adic nu… co … co…
- Arat -i pe hart , spuse profesorul.
Grigu se-ndrept spre hart , iar privirea lui r t cea undeva între Mureş
şi Someş. Iar linia de-abia ridicat îi c dea o dat cu mâna de-a lungul corpului.
Profesorii se sf tuir între ei, apoi preşedintele spuse:
- Grigu , mai trage un bilet.
(…) Grigu ajunse acas şi intr gr bit în camera lui. Se aşez la mas .
Privea “Calendarul secundelor”. Se scul şi începu s -l priveasc mai
îndeaproape. Apoi lu creionul şi ad ug ap sat: PIERDUTE. Aşa e mai bine
zis: “Calendarul secundelor pierdute”.
CAPITOLUL AL X-LEA
ANALIZE, SINTEZE, COMPARA II...
10.1. S nu ne încurc m în defini ii
Ne aducem aminte c un material sistematizat, organizat, se înva mult

mai uşor decât unul nesistematizat. Experien a ne spune c nu întotdeauna
materialele pe care le avem de înv at sunt organizate, sau cel pu in nu aşa dup
cum am dori noi. Urmarea? Ne vedem de multe ori nevoi i s reorganiz m

materialul parte dup parte. Abia dup ce am delimitat corect p r ile unei lec ii
sau ale unui curs putem trece la examinarea fiec reia dintre ele, le aprofund m,
le integr m în sistemul celorlalte cunoştin e, gândim datele şi informa iile care
ni se ofer în fiecare fraz , ne explic m termenii neclari... Cu alte cuvinte, ce
facem? Descompunem întregul în p r i pe care “le r sucim” sub toate
unghiurile. Adic analiz m şi gândim datele respective. Adic nu le înv m
mecanic şi superficial, ci trainic.
Acesta e rolul analizei: ajută la înţelegerea celor memorate. Cauza o
constituie acelaşi “banal” rezultat al contactului activ cu elementele care trebuie
re inute: memorarea involuntar , un automatism foarte pu in utilizat de c tre cei
care înva .
S r sturn m situa ia şi s ne gândim la faptul c ni se cere s form m o
propozi ie care s con in cuvinte ale c ror caracteristici (substantiv, adjectiv,...;
gen, num r, caz, persoan , declinare, conjugare,...) ni se dau. Aceste exerci ii se
practic , mai ales în preg tirea pentru examenul de admitere în liceu. Elevilor de
liceu pot s le dau şi exemplul sintezelor chimice în care, pornind de la elemente
sau substan e chimice disparate trebuie s ajung , prin combinarea acestora, la
compuşi de mare complexitate.
Ce facem în toate aceste situa ii? Pornind de la nişte p r i - cuvintele sau
substan ele chimice simple - ajungem, prin combinarea lor, la ceva mult mai
complex. Ei bine, termenul chimic - sinteză - este general valabil şi este folosit
în psihologie tocmai pentru a reda procesul trecerii de la parte la întreg. Mai
simplu ar fi s spunem c sinteza este procesul invers analizei: în sintez leg m
mai multe elemente unele de altele (deodat sau pe etape), în timp ce în analiz
descompunem întregul în elemente. Vezi ce uşor este s ne în elegem, ocolind
limbajul ştiin ific arid?
Atât analiza, cât şi sinteza sunt folosite frecvent de c tre cei care înva
eficient. Aceştia, dup ce au în eles bine un material, încearc s îl reaşeze dup

alte criterii. Ei au cunoştin ele respective (echivalentul substan elor chimice

elementare), dar le combin , ob inând de fiecare dat ceva nou.
10.2. Eficien a în exemple
Sintezele se cer de multe ori şi la examenele de admitere în facultate. Dar

chiar dacă nu se cer, tu, cititorule, e bine să le aplici singur. De ce? Din
pruden .
S presupunem c un elev va sus ine un examen din Geografia României.
I se prezint în manual, pe rând: clima rii (pe zone), relieful, re eaua
hidrografic , specificul agricol, dezvoltarea industrial , m rog, totul, dar... în ce
mod? Nu fiecare zon cu caracteristicile ei, ci acelaşi factor (de exemplu clima)
tratat în aceeaşi lec ie la nivelul tuturor zonelor rii. Adic într-o lec ie relieful
zonelor rii, în alta popula ia… Ce-ar fi îns , dac te-ai pune în locul lui, dup
ce ai înv at datele aşa cum i s-au oferit în manual, s încerci s descrii o zon a
rii - Banatul, spre exemplu - sub toate aspectele? Poate c va merge mai greu
la început. Poate c vei uita câte ceva, dar în mod sigur la a doua repetare a
“ispr vii” vei fi mai sigur pe tine; iar a treia oar zona nu va mai avea
necunoscute pentru tine. F un mic efort şi continu astfel cu alte zone, mai
întinse sau mai reduse teritorial. Iar dup acest “tur de for ”, revezi materia aşa
cum e prezentat în manual. Cu siguran te va uimi diferen a dintre ce ştiai
înainte şi ce ştii acum. În fond, ce ai f cut? La început ai memorat totul într-o
anumit ordine. Apoi cunoştin ele tale au fost rearanjate dup alte criterii; iar
pentru aceasta a trebuit ca din fiecare lec ie (relief, clim ,...) s iei partea care
te interesa. Ai asamblat dup un alt criteriu p r ile astfel rezultate. Adic ai
repetat totul (şi în fond asta î i şi doreai!) sub alt aspect. Ai evitat monotonia
unor repeti ii care nu aduceau nimic nou, ai gândit ceea ce ai acumulat anterior,
adic ai reanalizat materialul. În urma acestor opera ii rezultatele de durat
uimesc constant pe mul i. Dar e atât de simplu totul!...

SUGESTIE
Atunci când î i calculezi programul necesar pentru
preg tire, ia în considerare şi timpul necesar unor astfel de
sinteze, chiar dac ele nu se cer ca atare la examenul de
admitere, iar la “medita ii” nu insişti prea mult asupra lor.
Î i reamintesc c preg tirea pentru examenul de admitere în
facultate înseamn preg tire îndrumat plus pregătire
individuală. Cât despre studen i - m refer la cei de la
“uman”, pentru c “realiştii” lucreaz tot timpul cu analize
şi sinteze - ar fi bine, chiar dac profesorul nu insist , s
trateze anumite probleme şi sub alte unghiuri, rezolvând
situa ii şi probleme concrete pe baza teoriei înv ate.
Exemplul cu geografia a fost unul luat la întâmplare. Şi, inteligent fiind,

te-ai şi gândit la o modalitate practic prin care s adaptezi ceea ce ai în eles la
domeniul care te intereseaz . Adic , prietene, ai folosit din nou, f r s î i dai
seama, analiza şi sinteza.
La istorie se pot studia, ca s dau un alt exemplu, caracteristicile unei
perioade istorice punând cap la cap informa ii din lec ii care tratau o perioad
mai întins - s spunem de 100-200 de ani, sub aspecte unilaterale, precum:
“Context istoric”, “Via politic intern ”, “Via politic interna ional ”, “Via
cultural ”, “Transform ri economice” etc. Dup ce toate acestea au fost înv ate
reluarea lor sub aspectul descrierii complete a unei epoci mai mici (spre
exemplu de 50 de ani) are ca rezultat o re inere mult mai îndelungat .
10.3. Foloseşte- i experien a!
Care sunt asem n rile şi deosebirile dintre conexiune şi sintez ? Gândeşte

singur, înainte de a citi mai departe. Te-ai gândit? S ne consult m.

Asem narea: atât conectarea datelor, cât şi sinteza, presupun o regrupare a
datelor, cu un rezultat imediat: eficien a memor rii. Diferen a este c în vreme
ce conexiunile se folosesc în procesul de întip rire, sinteza este util în procesul
de reactualizare f cut în scopul unei şi mai adânci întip riri. Sau, ca s fie clar, o
conectare corectă a informaţiilor este anticamera unei sinteze rapide (prin
parcurgerea instantanee a aceloraşi drumuri de c tre informa ie), iar ecua ia este
foarte simpl : conectare + sintez = reactualizare prompt şi eficient . Adic ,
ceea ce îşi doreşte oricine. Numai c , din p cate, de la a dori la a putea e o cale
lung , iar cei mai mul i prefer s revin la c ldu a memorare mecanic , decât
“s îşi piard timpul” cu asemenea chestiuni.
C veni vorba de conexiuni: defini ia analizei şi a sintezei din orice tratat
sau manual de psihologie nu prea las loc diferen ierilor pentru un nespecialist:
analiza poate fi foarte bine confundat cu sinteza şi viceversa. Dar de ce s nu
apelezi la ceea ce î i ofer “pe tav ” experien a şi s î i aduci aminte de analizele
gramaticale din clasa a VIII-a sau de sintezele chimice din liceu?
În orice caz, manualele cerute de program sunt atât de abstracte şi de
inaccesibile uneori, încât nu e de mirare c mul i se dau de ceasul mor ii ca s le
înve e pe de rost. Ei bine, prietene, cu ceea ce i-am spus pân acum f tu ce n-a
f cut autorul manualului: gândeşte sau caut undeva un exemplu concret şi
atunci lec ia i se va p rea mult mai uşoar ...
10.4. Un exemplu la îndemân
Vrei s ne relax m pu in? Dac ii s vezi cu ochii t i diferen a dintre

memorarea mecanic şi cea prin conexiuni, f urm torul experiment, ajutat de
un coleg de-al t u, ignorant în ale psihologiei şi recunoscut ca un bun memorator
mecanic: roag -l s re in defini iile analizei şi sintezei. Atât - doar defini iile,
f r exemple sau explica ii. Întreab -l peste dou zile care e una şi care e alta.

Te-ar surprinde prea tare dac le-ar încurca? Explic -i atunci cu r bdare ceea ce
i-am explicat eu la început, pân când în elege clar despre ce e vorba şi apoi
roag -l s revad cele dou defini ii.
Peste dou zile întreab -l din nou şi vei vedea c de data aceasta a re inut
corect.
Minune?! Poate pentru unii...
CAPITOLUL AL XI-LEA
CUM Î I ORGANIZEZI ŞEDIN A DE STUDIU
11.1. Pornind de la logic
Ca orice activitate, şi şedin a de studiu are un moment de început, un

moment de activitate propriu-zis de înv are şi un moment de încheiere. Fiecare
moment are particularit ile sale pe care le po i aplica spre a înv a mai repede şi
mai eficient.
Începerea şedin ei de studiu poate fi unul din cele mai dificile

momente, datorit lipsei de concentrare, ce aduce multe probleme.
Preg teşte înv area propriu - zis printr-un set de ac iuni

cu efecte favorabile. Obişnuieşte-te s înve i în una şi
aceeaşi camer , c ci obişnuin a genereaz , dup un timp, o
coordonare reflex între camera în care înve i şi concentrare.
Obiectele semnificative (c r i, un ceas, un portret, un
peisaj), vor contribui, tot pe calea reflexului, o ambian
propice concentr rii.

Alte metode verificate, la îndemâna fiec ruia, genereaz urm toarele

sfaturi:
• Implic -te total în ceea ce faci. Înainte de a înv a, asigur -te c în

camera de lucru domneşte cur enia, c lucrurile sunt aşezate în ordine şi c
manualele, c r ile, cursurile sunt aşezate la îndemân .
• O dat realizate aceste cerin e vei putea trece la realizarea
exerciţiului de concentrare. Numeroase sunt modalit ile prin care se realizeaz
concentrarea, iar tu le vei putea alege pe cele mai potrivite firii tale. Po i s
r sfoieşti un album de art , s alegi o lectur introductiv , chiar s revezi în
primele zece minute noti ele ultimei lec ii sau s încerci o sintez sau s î i faci
un rezumat al întreb rilor asupra c rora va trebui s mai meditezi. În felul
acesta vei reuşi s treci de la detaşare şi lips de concentrare la o stare de
concentrare optim .
• Dac nici acum nu vei putea ob ine aceast stare absolut necesar
unei bune înv ri, nu mai amâna momentul de început al înv rii, dar încearc
s înve i pe p r i foarte mici. E maximum ce po i face în astfel de condi ii.
• Doreşte- i s intri cât mai repede în ritm. Te va ajuta dac î i
aminteşti mereu c , o dată adâncit în muncă, liniştea coboară în suflet.
• Concentrarea aten iei necesit o dorin şi o voin puternice. Ştii
îns foarte bine cum se poate men ine treaz dorin a (prin mecanismele de
stimulare a motiva iei) şi cum s îşi educi voin a, aşa încât nu mai ai nici o scuz
pentru superficialitate şi pentru lucrul f cut cu prea mult risip de timp.
• Dac pân acum nu ai reuşit s te concentrezi un timp mai
îndelungat, deşi i-ai dori acest lucru, ai alt solu ie. Po i s evi i eforturile prea
mari încercând s te concentrezi puternic în intervale de timp (cam de dou zeci
de minute), fiecare urmate de o scurt pauz . Dup un timp, m rind treptat

perioadele de concentrare, vei vedea c o s ajungi s te concentrezi foarte bine

în cele 45-50 de minute de înv are continu .
• Un ajutor foarte pre ios în lupta împotriva lipsei de concentrare sunt
însemn rile, extragerea ideilor principale şi rezumatul efectuat în timpul
parcurgerii materialului. Contactul permanent cu cartea este poate singurul
mijloc de men inere a aten iei, atunci când gândurile încearc s o ia razna.
SFAT
Dac vrei s previi suprasatura ia, acord -
i la fiecare 50 de minute de înv are cam 5 -
10 minute în care s te ridici de la masa de
studiu, s te plimbi prin camer , s te
gândeşti la altceva sau la cineva, s ascul i
muzic sau s faci câteva exerci ii fizice
uşoare.
Şi înc un sfat de subtilitate psihologic , de data aceasta referitor la

întreruperea şedin ei de studiu: datele care trebuiesc înv ate se re in de dou
ori mai bine dac înv area se întrerupe involuntar decât dac sarcinile sunt
duse la bun sfârşit. Întreruperea înv rii într-un punct interesant, urmat
de reluare, duce la o mai bun concentrare. Aspectul interesant la care te
opreşti genereaz în sufletul t u dorin a de a reveni asupra subiectului la
urm toarea şedin , ca şi - cu toate c uneori nici nu- i dai seama - preocuparea
min ii în leg tur cu subiectul întrerupt.
Şi înc o sugestie: pentru fiecare 50 de

minute de înv are ar fi bine ca la sfârşitul zilei
s aloci 5 - 10 minute pentru o rememorare
sintetic a ceea ce ai înv at peste zi.

Aceasta poate fi partea cea mai important a

şedin ei de studiu.
Din p cate, e ignorat de aceia care se plâng
c , oricât ar înv a, nu re in nimic.
11.2. "Nu-mi dau seama cum trece timpul! Cum s fac s treac
mai încet?"
În continuare î i propun, tinere cititor, o nou metod pe care am verificat-

o de multe ori şi care de fiecare dat m-a ajutat s îmi g sesc un ritm optim şi un
randament optim al înv rii.
Pentru început, indiferent dac e vorba de o lec ie din manual sau de
cursuri universitare, înva prima pagin (sau foaie, dup situa ie), cronometrând
intervalul necesar pentru a re ine la nivelul la care doreşti. S presupunem c
acest interval este de 20 de minute.
Ia a doua pagin - poate o vei înv a în 15 minute. În acest moment deja
po i s calculezi cu aproxima ie timpul optim necesar pentru a înv a o pagin
sau o foaie, luând în considerare mai mul i factori: puterea de concentrare,
dificultatea materialului, nivelul pe care veri s îl atingi în înv are ( mai ridicat
sau mai coborât decât al primelor dou pagini) 23 , eventualele "goluri" în
cunoştin e, care î i pot r pi minute pre ioase şi aşa mai departe.
Stabilind intervalul optim, s zicem de 15 minute

pentru o pagin (în medie), scrie pe o foaie de hârtie
ora şi minutul la care începi s înve i cea de-a treia
pagin , urm rind ca în nici un caz s nu treci peste
23
revezi, te rog, "Secretele memoriei", din prima parte a acestui curs.

cele 15 minute. Sigur, "reglajul" poate continua oricât

e nevoie.
Pentru a avea permanent în fa intervalul de timp pe care îl ai la

dispozi ie spre a înv a o pagin , foloseşte un ceas cu cadran, cu ace (şi nu unul
cu afişaj electronic), pentru c ceasul cu cadran î i arat automat cât mai ai de
înv at - spre deosebire de ceasul electronic, în cazul c ruia aceast calitate este
mai greu de scos în eviden . Faptul c observi efectiv scurgerea minutelor pe
cadranul ceasului te ine "în priz " şi este o cale foarte eficient pentru a
elimina "timpii mor i": ideea c orice minut e pre ios se materializeaz în fa a
ochilor t i.
S-ar putea ca uneori s dep şeşti pu in intervalul propus, alteori s -l
recuperezi. Îns rolul foii pe care notezi orele şi minutele la care începi o nou
pagin , respectiv orele şi minutele la care o termini, este tocmai de a verifica
dac per total î i respec i orarul, dac l-ai dep şit sau, dimpotriv , ai reuşit s te
încadrezi într-un interval mai mic de timp. Presupunând c la prima înv are a
materiei ai avut nevoie de 20 de minute la fiecare pagin , la prima repetare ar fi
poate cazul s parcurgi o pagin la 15 minute, apoi la 10-12 etc. Şi astfel încetul
cu încetul timpul î i devine prieten.
Aceast metod te ajut enorm de mult s î i apreciezi posibilit ile şi s
î i programezi preg tirea.
Spre exemplu, sesizezi imediat c la o anumit

pagin ai avut nevoie de 20 de minute şi la înv area
şi la prima repeti ie, iar la a doua repetare i-au fost
necesare 25 de minute la aceeaşi pagin . Acea pagin
e mai grea şi trebuie s insişti asupra ei. Restul lec iei
îl ştii foarte bine? Înseamn c nu îl mai repe i – aşa

cum fac mul i, repetând f r folos, ci insişti pe pagina

cu probleme, o înve i metodic şi … gata lec ia! Ai
câştigat timp repetând doar ce trebuia şi ştii lec ia la
fel de bine ca altul care o tot repet mecanic de la cap
la coad . Sau poate şi mai bine, dac ne reamintim
efectul supraînv rii: uitarea.
11.3. Nu f confuzii!
Şi acum o concluzie din experien : intervalul de timp de care ai nevoie la

fiecare repetare descreşte, dar pân la o limit . Dac la repetarea anterioar ai
avut nevoie de 15 minute la o pagin , iar de data aceasta te-ai str duit f r
succes s reduci perioada la 12 minute pe pagin , nu for a nota! E foarte bine c
ai atins nivelul optim şi e foarte bine c eşti conştient de el. Ceea ce nu
înseamn c la urm toarea repetare (dac va mai fi) nu vei putea s încerci din
nou s reduci intervalul. Dar dac nu reuşeşti sau reuşeşti doar în dauna calit ii,
mai bine renun !
În definitiv scopul t u e s înve i bine, temeinic, şi nicidecum s
stabileşti performan e de timp.
De asemenea, nici un interval prea mare nu este foarte bun, întrucât duce
la risip de timp. În general fiecare curs de an sau de semestru şi fiecare materie
au caracteristicile lor, care le fac mai greu sau mai uşor de re inut. Uneori chiar
în cadrul cursului pot exista probleme mai grele asupra c rora trebuie s
z boveşti mai mult, spre a le în elege bine. Poate la un curs în ve i o pagin la 15
minute, la altul - una la 10 minute, la altul - una la 20.
Nimeni nu- i cere s înve i la un curs greu în

acelaşi ritm cu unul uşor; important este s g seşti

pentru fiecare curs sau manual intervalul optim de

înv are, s îl respec i pe cât posibil şi s ii seama de
el la fiecare nou repetare.
Poate c la o simpl lectur "metoda ceasului" i se pare complicat şi -

de ce nu - ciudat .
N-aş vrea s tragi o concluzie decât dup ce ai pus-o în practic , urm rind
atent nişte etape pe care i le-am descris.
Pentru c , vei vedea, e o metod de o eficien extraordinar în înv are!
Şi î i aduce avantajul c înc e deocamdat pu in aplicat .
CAPITOLUL AL XII-LEA
REPETAREA: MAREA PROVOCARE SAU MOMENTUL

ADEV RULUI
(1) Cristian spune că, cu fiecare repetare, lecţiile i se întipăresc mai

bine. Lucian îl contrazice, câtă vreme constată şi singur că repetările sale sunt
plictisitoare şi iau mult timp. “Ba mai mult”, adaugă şi Robert, “eu am tot
repetat… până am uitat”. Nici unul nu minte. Dar cum de au toţi trei
dreptate?
(2) “Există mai multe metode de a repeta? Câte? E vreuna mai bună
decât alta? Nu cumva ceea ce e bun într-o situaţie e contraindicat în alta?” se
întreabă Marius după ce îşi criticase prietenul că repetă ba după o metodă ba
după alta. Ba după o zi, ba după trei zile. E corect cum face colegul lui
Marius?

(3) De unde ştim cât de mult trebuie să repetăm? E bine sau nu să

repetăm şi fragmentele pe care le ştim bine? Nu e cumva o pierdere de timp?
Există repetări diferenţiate ca număr pentru fiecare fragment? Sunt eficiente
sau mai mult încurcă?
(4) Există o metodă de repetare diferită de ce ai auzit până acum, o
metodă ieftină şi la îndemâna ta. E folosită doar de aşii învăţării. Despre ce e
vorba?
Un pedagog spunea c numai înv ând, f r s mai repet m cele ce

am înv at, am face asemenea unui c ru aş care duce o înc rc tur r u
legat ; el o ine tot înainte, f r a-l interesa ce se întâmpl înd r t, spre a
ajunge acas cu c ru a goal , îns plin de mândrie c a f cut un drum atât
de lung.
Aşa e. A înv a mereu mai mult, dar f r a repeta, e semn r u. Prin
repetare ideile devin mai clare, disocierea dintre elemente se contureaz
mai limpede, dar, mai ales, este încetinit foarte mult pierderea de
informa ie prin uitare.
12.1. Nu te mai fr mânta! Acum ai r spunsuri
Dou întreb ri apar în acest moment:
a) Cum repet?
Repetarea se desf şoar în general fie în modalitatea reproducerii, fie în

cea a recunoaşterii. Vom l muri deci diferen a dintre cele dou modalit i de
repetare, ale c ror efecte nu sunt nici pe departe similare.
Reproducerea este reactualizarea care se realizeaz în absen a
obiectului. Atunci când repe i o lec ie sau un curs f r s te ui i peste ele în
timpul repet rii înseamn c reproduci materialul. Atunci când repe i mereu cu

ochii pe carte sau pe curs, mereu c utând sprijin, nu faci altceva decât o
recunoaştere a ceea ce ai de înv at.
Recunoaşterea este de dou -trei ori mai uşoar , deoarece se realizeaz în
prezen a obiectului, îns este neeficient sub aspectul re inerii materialului,
deoarece creierul t u nu este în nici un caz stimulat s g seasc continuarea unui
fragment, în condi iile în care o reg seşte foarte uşor dintr-o singur privire
aruncat asupra c r ii sau cursului. Or, motivarea – cum am descris în cel de-al
XVI – lea capitol al acestui curs - este unul din cei mai eficien i "combustibili"
ai înv rii.
Reproducerea este procedeul cu adev rat eficient de

memorare, deoarece face apel la gândire. Materialul e
structurat logic, iar continuarea unei idei face apel nu la
sursele de care nu te po i folosi în examen (manual,
bibliografie, curs), ci prin apel la efortul ra iunii, singura în
m sur s te slujeasc în examen. În plus, reproducerea
ofer şi posibilitatea autocontrolului, ceea ce are un
puternic efect stimulativ. Din aceast cauz ar fi bine ca
atunci când repe i s reproduci ceea ce ai de re inut, chiar
dac î i ia mai mult timp, decât dac ai repeta plimbându- i
privirea peste rânduri.
E bine s încerci s reg seşti prin efort propriu
continuarea unei idei, deoarece dac vei ceda tenta iei de a
apela la carte ori de câte ori nu î i vine în minte rapid
continuarea, memoria ta se va obişnui cu acest ajutor pe
care, repet, în nici un caz nu îl vei avea în examen.
Dimpotriv , reproducând ceea ce repe i, î i vei obişnui
mintea “s se descurce singur ”, iar ea va proceda la fel şi

în examen.
Ajut-o şi tu s se descurce, dar nu apelând la carte/curs decât în situa iile

cu adev rat critice, ci la memoria vizual (sprijinit , la rândul ei, de sublinieri şi
scheme), la conexiunile pe care le-ai f cut în timp ce ai înv at, la modul în care
ai reconstituit nişte ra ionamente sau ai tras nişte concluzii bune bazându-te pe
gândire şi nu pe reproducere, în fine, folosindu-te de tot ce ai în minte pentru a
g si continuarea lec iei, ideea ra ionamentului sau concluzia unei demonstra ii.
C utând şi folosindu- i exclusiv mintea mai ai un avantaj: î i
reîmprosp tezi, f r s î i dai seama, şi alte cunoştin e, deoarece în momentul în
care cau i calea cea bun , în mintea ta se produc mii de conexiuni prin care se
sudeaz şi mai puternic cunoştin ele. Aminteşte- i de compara ia cu omul care,
c utând un obiect într-o camer , r scoleşte multe alte obiecte din jur.
Dar, dac în timpul fix rii informa iilor puteai s mai cedezi ispitei de a
“trage cu ochiul” la o idee care “nu venea”, în faza repet rii, o astfel de cedare
ridic nişte semne de întrebare asupra seriozit ii cu care te-ai preg tit pân
acum.
b) Cât de des s repet?
Este un r spuns mai complex şi presupune o abordare a problemei din

unghiuri diverse. Vom face diferen a dintre subînv are şi supraînv are, vom
înv a s alegem forma cea mai eficient şi metodele de repetare, vom discuta
despre num rul optim de repeti ii şi despre multe alte aspecte.
12.2. Înve i prea mult, înve i prea pu in? De unde ştii?
Subînvăţarea se refer la o re inere a materialului sub nivelul dorit de cel

care înva , în timp ce supraînvăţarea se refer la fenomenul opus - insisten a

inutil asupra unui material bine memorat, în ideea greşit c , cu cât se repet
mai mult, cu atât se re ine mai bine. Acest lucru este adev rat îns numai pân la
punctul la care î i mai po i îmbun t i semnificativ performan ele la fiecare
repetare. Când deja rectific rile la o repetare sunt minore nu mai e cazul s
insişti – cel pu in o perioad – asupra p r ii respective.
ŞTIAI?
Fiecare repeti ie trebuie s conduc la stabilirea

unor leg turi noi, cu sens, între diferitele elemente
ale materialului memorat, dar totul pân la o
limit , dincolo de care apare fenomenul
supraînv rii, cu efectul paradoxal asociat:
uitarea rapidă. Fenomenele şi evenimentele cu
care suntem familiariza i şi care se repet de prea
multe ori sunt uitate, în timp ce evenimentele
ieşite din comun, percepute o singur dat , sunt
mult mai bine conservate în memorie.
Supraînvăţarea aduce frecvent… uitarea. Apare fenomenul numit

“inhibi ie de protec ie”, care se manifest prin aceea c celula nervoas nu mai
r spunde stimulilor, fiind necesar o perioad de repaus pentru a se reface
capacitatea celulei de a r spunde unor noi solicit ri. Satura ia ap rut în urma
supraînv rii duce la evitarea activit ilor de memorare, respingere din partea
min ii.
Totuşi, supraînv area este, în orice caz, o alternativ mult mai bun decât
subînv area

Pericolul subînv rii este c aşterne calea c tre

iluzia înv rii: mul i elevi sau studen i cred c au
înv at dac doar au în eles cele parcurse, al ii
consider c au înv at dac ştiu doar s
reproduc , f r a în elege materialul.
Or, a înv a presupune a în elege + a memora +
a reactualiza ideile înv ate.
Iar în acest mic capitol am r spuns la întreb rile celor trei elevi din primul
exemplu.
12.3. Forma cea mai eficient de repetare: comasarea sau

eşalonarea?
S ne l murim.
Repetarea comasat înseamn repetarea integral a materialului, de la
început şi pân la sfârşit, f r ca acesta s fie împ r it pe fragmente.
Repetarea eşalonat se refer la separarea şi desf şurarea în timp a
repeti iilor. Astfel, spre exemplu, cele 50 de pagini de curs care trebuie
memorate se repet în dou -trei zile, fiec rui fragment, mai mic sau mai mare,
fiindu-i rezervat o zi (în timp ce, spre compara ie, metoda repet rii comasate
sau globale vizeaz repetarea într-o singur zi a celor 50 de pagini, urmat
eventual de o revedere a lor a doua zi).
EXPERIEN
Materialul însuşit prin repetiţii
eşalonate se conservă mai bine în memorie
decât cel însuşit prin repetiţii concentrate.

La tr inicia cunoştin elor se adaug , în cazul

repet rii eşalonate, interven ia uit rii
diferen iate (se uit doar cunoştin ele mai
pu in importante, detaliile). R mâne fixat în
memorie esen a: ideile principale.
Repetarea eşalonat înl tur uniformitatea, monotonia şi oboseala

specifice repeti iilor comasate. Ba chiar mai mult decât atât: repetarea eşalonat
asigur memoriei r gazul necesar spre a-şi organiza, sistematiza şi reelabora
cunoştin ele acumulate.
Conform opiniei psihologilor, cel mai eficient procedeu este cel al
eşalon rii, cu condi ia ca aceast eşalonare s nu dep şeasc trei zile. Dar pe
termen scurt cea mai bun metod de memorare este repetarea comasat ,
urmat de reproducere (la teste, examene, seminarii etc.).
De aceea, colegul lui Marius din al doilea exemplu de la începutul
capitolului proceda bine adaptând metoda de repetare la caracteristicile
materialului. Aten ie îns : prin repetare comasat se realizeaz performan e
imediate foarte ridicate, dar ele trebuie men inute şi consolidate prin
repet ri eşalonate.
CONSECIN
Dac , aşa cum spun psihologii, în primele dou
zile de la înv are ui i cam 75% din cunoştin e,
atunci… repet a treia zi ce ai înv at în prima!
Te va ajuta s re ii mult mai bine ceea ce ai de
înv at, pentru c ascunde o metod atât de
interesant şi de aduc toare de bucurii, încât e de
mirare c elevii şi studen ii nu vor s o aplice: este
vorba despre citirea cursurilor şi/sau noti elor nu

cu o zi înainte de cea planificat în orarul de la

şcoal sau de la facultate, ci chiar în ziua în care
au fost predate, citire urmat de repetarea lor dup
trei zile.
Din p cate, studen ii uit s mai repete un material dup ce l-au înv at şi
expus la seminarii, caz în care reactualizarea devine anevoioas dup un timp,
c ci cunoştin ele nu au mai fost rev zute. Nu am de gând s fac pe pedagogul şi
nici s te bat la cap ca s înve i tot timpul câte cinci ore pe zi, deşi s-ar putea ca
rezultatele tale s se îmbun t easc sim itor. Adolescen a şi tinere ea îşi au
frumuse ile lor şi clipele lor de destindere. Apoi s-ar putea ca nu toate materiile
s te atrag , la fel dup cum, de asemenea, vei fi având materii la care înve i cu
pl cere sau care te intereseaz pentru viitorul t u. Ei bine, tocmai la acestea din
urm ar fi bine s aplici procedeele de memorare cele mai eficiente, pentru ca
satisfac ia împlinirii s te poarte pe aripile ei. Cât despre celelalte materii,
r mâne la latitudinea ta modul în care le priveşti.
E bine aşa?
12.4. Cât de mult nu e prea mult?
Acum s r spundem la cea de-a treia problem de la începutul acestui

capitol.
Opinia psihologilor e limpede: repeti iile suplimentare nu trebuie s
dep şeasc 50% din num rul de repeti ii necesare înv rii materialului.
Fii atent la num rul de repet ri de care ai avut nevoie pân s înve i o lec ie sau
un curs!
S ne aducem aminte c cea mai bun metod de înv are este cea
combinat , de tipul a + b +ab +c + abc +....Este evident c num rul de repeti ii

variaz în func ie de num rul fragmentelor luate în considerare.
SFAT
Regleaz num rul de fragmente înv ate în func ie de
accesibilitatea lor: ast zi înve i unul dup altul dou cursuri
mai uşoare, mâine fragmentezi un curs mai dificil în dou p r i
c rora s le aloci câte o zi, apoi combini un curs mai uşor cu
un fragment din cursul urm tor, care este mai dificil etc.
(variantele ar putea continua luând în considerare familiaritatea
cursului, gradul s u de omogenitate, nivelul de abstractizare şi
tot ceea ce tu mai cunoşti c face parte din factorii care
influen eaz înv area). Un astfel de “reglaj” are avantajul c
duce automat la un num r egal de repet ri pentru toate
lec iile sau cursurile.
Desigur, anumite materiale mai dificile pot beneficia de repet ri

suplimentare, dar în nici un caz nu trebuie s se ajungi la varia ii prea mari. În
plus, metoda î i permite s îşi dai seama mult mai uşor de amplasarea p r ilor
mai dificile şi s le repe i doar pe acestea, şi nicidecum s reiei şi restul
cursului, care a fost repetat suficient.
Fixez aşadar bine în memorie p r ile mai dificile şi evi i supraînv area. E
o metod ca s câştigi timp pre ios, iar memorarea este eficient .
12.5. La ce intervale repet m pentru a avea eficien maxim ?
Repeti iile prea dese, pe lâng c irosesc un timp pre ios, nici nu permit
repausul necesar sediment rii cunoştin elor şi nici nu dau memoriei un timp spre
a se odihni înainte de a relua activitatea. Pe de alt parte îns , repeti iile prea
rare duc la o pierdere de informa ii ce poate anula practic întreg efortul de pân

la acea dat .
S ne reamintim îns c experimentele ştiin ifice arat c rezultate foarte
bune se ob in atunci când repeti iile se fac la fiecare 10 - 15 minute şi la 24 de
ore.
Dac aplica ia practic a intervalului de 10-15 minute am g sit-o când am
vorbit despre metoda înv rii combinate, intervalul de 24 de ore se poate aplica
doar materialelor restrânse ca volum (aprecierea caracterului restrâns sau întins
al materialului r mâne la latitudinea ta!), c ci este de domeniul eviden ei c un
capitol pe care trebuie s îl înve i într-o s pt mân nu ai cum s îl repe i întreg
dup 24 de ore de la momentul când ai început s îl înve i. Dar ai alt solu ie, cât
se poate de avantajoas : primul fragment, pe care l-ai înv at în prima zi,
programeaz -l spre repetare pentru a doua zi, dup ce ai înv at cel de-al doilea
fragment. Al doilea repet -l în a treia zi (n-ar fi r u s îl repe i chiar împreun cu
primul, c ci ar fi de aşteptat ca primul s necesite acum mult mai pu in timp de
repetare), iar procedura poate continua pân la epuizarea capitolului.
Desigur datele sunt orientative, c ci tu î i fixezi ritmul. Drept e c uneori
nu e prea uşor s g seşti ritmul optim. Dar a reuşi de prima dat , prietene, e o
adev rat ciud enie. Reajustând mereu programul de înv are şi de repetare,
adaptându-l s pt mânal – ba chiar zilnic – vei ajunge singur s g seşti formula
optim . O formul care te va bucura, ca orice lucru frumos ob inut prin propria-
i trud de om care ştie c va avea succesul pe care şi-l doreşte.
12.6. Metoda aşilor înv rii
Se ştie îndeobşte c re inem 30% din ceea ce vedem, 20% din ceea ce
auzim şi 50% din ce vedem şi auzim în acelaşi timp. Eficien a depinde deci de
combinarea celor doi factori – v z şi auz – dar câ i nu pierd timpul neştiind a-l
economisi?
Şi totuşi, o aplicare practic a acestui principiu întârzie s apar în cazul

tinerilor care se preg tesc pentru examene. E cazul deci s descoperim împreun
o nou cale spre eficien .
Metoda const în folosirea casetofonului şi a unui set de casete audio sau
a unui computer personal cu plac de sunet. Misiunea acestor instrumente este
de a- i oferi înregistrarea audio a materialului pe care doreşti s îl re ii, cu
avantaj clar: câştigul de timp
Înregistrarea se va face dup anumite reguli, cea mai important fiind
fragmentarea materialului în grupuri de unităţi logice, a c ror întindere o las
la latitudinea ta. S lu m un exemplu pe care deja l-am prelucrat:
“F când abstrac ie atât de accep iunea etnografică a

conceptului de civiliza ie (care desemneaz particularit ile unei
colectivit i umane determinate, în virtutea c rora vorbim despre
civiliza ia aztec , etrusc sau daco-getic ), cât şi de accep iunea
istorică (vizând un stadiu evoluat atins în dezvoltarea umanit ii,
deosebit de s lb ticie şi barbarie prin apari ia scrisului, a oraşelor şi
creşterea complexit ii organiz rii vie ii sociale), filosofia culturii
confer un alt sens conceptului de civiliza ie, desemnând universul
valorilor înscrise în orizontul satisfacerii trebuin elor umane”.
Atât din analiza anterioar a acestui text, cât şi din studierea construc iei
lui, ne d m seama c putem “rupe” textul (aici e cheia!) în mai multe idei sau
grupuri de idei: “F când abstrac ie atât de accep iunea etnografică a conceptului
de civiliza ie” (acesta ar fi primul grup de idei), “(care desemneaz
particularit ile unei colectivit i umane determinate, în virtutea c rora vorbim
despre civiliza ia aztec , etrusc sau daco-getic ), - acesta ar fi un al doilea grup
de idei, un grup mai întins, “cât şi de accep iunea istorică” (al treilea grup)
“(vizând un stadiu evoluat atins în dezvoltarea umanit ii, deosebit de s lb ticie

şi barbarie prin apari ia scrisului, a oraşelor şi creşterea complexit ii organiz rii

vie ii sociale)” (al patrulea grup), “filosofia culturii confer un alt sens
conceptului de civiliza ie, desemnând universul valorilor înscrise în orizontul
satisfacerii trebuin elor umane” (al cincilea grup).
Aceste şase grupuri, o dat delimitate, te sf tuiesc s le înregistrezi pe
casetofon, dar într-un fel care să fie util repetării. Cum anume? Simplu:
porneşte casetofonul pentru înregistrare şi citeşte lent, în gând primul grup.
Normal, pe casetofon nu se va înregistra nimic, dac în camer e linişte şi dac
nu cumva vecinii s-au hot rât tocmai atunci s fac un “chef” sau s g ureasc
pere ii. Acum citeşte acelaşi grup cu voce tare, ca s se înregistreze informa ia
pe band . Procedeaz la fel cu al doilea grup (citire lentă în gând urmat de
citire cu voce tare) şi aşa mai departe, pân la epuizarea grupurilor de idei.
Caseta astfel înregistrat îşi va fi de un real folos în repetare. De ce?
Pentru c atunci când repe i vei folosi banda în felul urm tor: atunci când exist
spa ii libere pe band , tu va trebui s anticipezi ideea care urmeaz , iar apoi s te
verifici singur ascultând înregistrarea care se deruleaz în câteva secunde. Iat
de ce am insistat asupra citirii lente în gând: creierul t u are nevoie de ceva mai
mult timp pentru a formula ideea corect (chiar de a analiza, atât cât se poate)
decât î i trebuie ie pentru a citi – pentru c ştii foarte bine c reproducerea
informa iei cere mai mult timp decât recunoaşterea.
PRINCIPIU
Între ideile înregistrate lasă pe bandă suficient
spaţiu pentru a putea fi reproduse, dar în nici un
caz un spaţiu mai mare decât dublul acestor idei.
Aruncându-ne privirea din nou spre textul luat ca exemplu observ m c

totuşi, grupurile doi, patru şi şase sunt destul de întinse.

S refacem deci divizarea textului, astfel: primul grup: “F când abstrac ie

atât de accep iunea etnografică a conceptului de civiliza ie”; al doilea grup –
“care desemneaz particularit ile unei colectivit i umane determinate”; al
treilea – “în virtutea c rora vorbim despre civiliza ia aztec , etrusc sau daco-
getic ”; a patra idee: “cât şi de accep iunea istorică”; a cincea – “vizând un
stadiu evoluat atins în dezvoltarea umanit ii”; imediat urmeaz explica ia, care
este uşor de remarcat c reprezint totuşi o idee diferit de a cincea: ”deosebit de
s lb ticie şi barbarie prin apari ia scrisului, a oraşelor şi creşterea complexit ii
organiz rii vie ii sociale”; ajungem la ideea principal a textului: “filosofia
culturii confer un alt sens conceptului de civiliza ie”, dup care urmeaz o idee
nou , reprezentând defini ia: “desemnând universul valorilor înscrise în
orizontul satisfacerii trebuin elor umane”.
Acum înregistreaz cele şase idei ale fragmentului pe caset . Pentru a
avea la dispozi ie o apreciere obiectiv a nivelului de re inere a materialului, f
rost de ceva sem n tor cu un catalog, în care s notezi pe vertical pe o prim
coloan ideile de la 1 la 7, iar pe o a doua coloan , numai dacă e cazul, cuvinte-
cheie care s te ajute s î i reaminteşti de cele ce ai reprodus. Dac tu consideri
prea facil sistemul, renun la coloana ajut toare a cuvintelor-cheie, încercând s
î i aminteşti totul f r nici un ajutor scris (e un fel de Level 2). În fine, pe o a
treia coloan vei trece notele corespunz toare fidelit ii reproducerii acestor idei.
Iar notarea nu trebuie să fie de la 1 la 10, ci e cât se poate de simpl : î i vei
acorda 1 pentru fiecare reproducere de fragment f cut cu acurate e şi 0 pentru
omisiuni esen iale, confuzii de cuvinte sau chiar de idei etc. Pare dur, dar vei
vedea la sfârşit cât de mult te ajut !
S vedem cum s-ar derula repetarea în aceste condi ii, desigur mergând tot
pe exemplul de mai sus.
Caseta se deruleaz , liniştea de moment invitându-te s reproduci prima

idee. Tu spui: “F când abstrac ie atât de accep iunea etnografică a conceptului

de civiliza ie…”, iar peste câteva secunde de derulare liniştit , caseta confirm
fidelitatea perfect a memor rii. Treci – repede –un “1” în dreptul primei idei,
pe cea de-a treia coloan , şi, încurajat de rezultat, te avân i spre urm toarea idee,
“care desemneaz particularit ile determinate”. Dar vai! Imediat caseta te
corecteaz : “care desemneaz particularit ile unei colectivită i umane
determinate” – şi î i dai seama c nu particularit ile sunt determinate, ci
atributul se ataşeaz colectivit ilor umane. Plin de regrete, va trebui s î i acorzi
un 0, la fel ca şi în situa ia în care ai fi zis “care desemneaz particularit ile
unei colectivit i (…) determinate”, (c ci cuvântul “uman” era unul de extrem
importan , exist infinite forme de colectivit i).
Dar treci mai departe şi spui: “în virtutea c rora vorbim despre civiliza ia
etrusc , daco-getic sau aztec ”, iar banda de casetofon î i arat c , deşi ai
inversat pu in ordinea, ai reprodus corect. Ai deci un punct, iar lupta cu timpul
este relansat !
Fericit c ai reuşit s recuperezi, ui i c trebuie s mai continui – şi, pân
când s - i treac prin cap m car începutul urm toarei idei, banda decreteaz :
“cât şi de accep iunea istorică…”. Clar! Nici un punct! Şi aminteşte- i c timpul
curge la fel de nemilos şi în examen!
Dar nu putem spune c suntem învinşi, c ci relu m lupta: “vizând un
stadiu în dezvoltarea umanit ii”, dar caseta ne arat c ai fost pe aproape, îns
nici de data aceasta nu- i po i acorda punctul dorit. Nu-i nimic – mai departe!
Spui tu: “deosebit de s lb ticie şi barbarie prin apari ia scrisului, a oraşelor şi
creşterea complexit ii organiz rii vie ii…”, moment în care caseta se aude deja
repetând – e drept, fidel – textul şi ad ugând firesc, “…sociale”. Ce înseamn
aceasta? Înseamn c în timpul înregistr rii textului nu l-ai citit destul de rar, ca
s î i po i acorda timpul necesar pentru reactualizarea ideii. Şi totuşi, cunoşteai
întreaga idee – drept pentru care, înv ând din experien ceea ce e de înv at, î i

po i oferi totuşi un “1” mare de tot. Dup care tu continui: “filosofia culturii
confer o alt semnifica ie no iunii de civiliza ie…”, iar caseta parc î i spune
ceva diferit: ai înlocuit cuvântul “sens” cu “semnifica ie”, iar “concept” cu cel
de “no iune”. E drept, diferen a nu e prea mare, dar acord - i un “1” doar cu
condi ia ca data viitoare s nu mai existe astfel de diferen e. În fine, reuşeşti s
î i aduci aminte în timp util de ultima idee: “desemnând universul valorilor
înscrise în orizontul satisfacerii trebuin elor umane”, drept pentru care,
bineîn eles, î i po i oferi un “1” curat.
Şi acum s facem totalul: din 7 puncte posibile tu ai acumulat 5 puncte,
ceea ce înseamn 0,714 sau, dac vrei, nota 7,14. O not care, ca tot ce de acum
încolo va fi peste 7, e de “trecere”, chiar dac e la limit .
Dup cum observi, am evitat s lu m în calcul celebrul “punct din oficiu”
care se acord la examene. În acest fel nota de la test e ceva mai sc zut decât
presta ia ta real , ceea ce are darul s te ambi ioneze. În plus, nu uita c tu repe i
în linişte, în timp ce în examen presiunea care se abate asupra ta e mult mai
mare. De aceea, la examen po i s ui i câte un cuvânt important, s faci confuzii
mai mici sau mai mari sau chiar s “sari” peste idei pe care de altfel le cunoşteai
foarte bine. Iar toate acestea pot merge pân într-acolo încât s anuleze acel
bonus acordat de punctul din oficiu. Mai mult: s-ar putea ca anumite idei s i le
aminteşti abia dup ce ai auzit pe caset ideile anterioare, ceea ce în examen nu
e posibil. Şi cred c e mai bine s ai surprize pl cute în examen, luând o not
mai mare decât media evalu rilor, decât s te complici în dulcea minciun a unei
realit i cosmetizate, iar examenul s î i aduc deziluzii pe care le-ai fi evitat
dac ai fost pu in mi zgârcit în autoevaluare. Acesta este şi motivul principal
pentru care i-am recomandat scara valorilor format doar din 0 şi 1 (de fapt şi
aici mai încape o precizare: o scar mai larg nu numai c d dea mân liber
subiectivismului în autoapreciere, dar ar fi cerut, cu fiecare evaluare a unei idei,
un timp pentru “cânt rirea” notei, timp ce se scurgea în defavoarea celui de

reproducere a unei idei).

Dup cum î i dai seama, ritmul este destul de alert, iar la un moment dat s-
ar putea s sim i nevoia unei pauze. Şi totuşi … nu ceda ispitei de a te opri din
repetare oricât de imperioasă ar fi dorinţa de pauză, oricât de chinuitor ar
părea un ritm atât de alert!
Vei observa, desigur, prietene, c metoda necesit o oarecare investi ie de
timp pân la alc tuirea materialului, adic a con inutului casetelor. E de preferat
s te gândeşti la aceasta ca la o investi ie, iar nu ca la o cheltuială. Avantajele
metodei sunt enorme. Primul avantaj este c vei reuşi s reciteşti textul, în
condi iile în care pauzele f cute între idei (cu prilejul înregistr rii) te îndeamn
la medita ie (chiar, ar fi aşa de greu s încerci s meditezi asupra textului şi s
g seşti întreb ri care s te ajute s - i clarifici mai târziu nel muririle?). În plus
vei fi motivat (vezi capitolul despre motiva ie – suportul din inima ta) s fii
foarte atent la ce citeşti, ştiind c urmeaz un examen… adic vei mai face o
repetare în toat regula! Iar un alt avantaj este de neîntâlnit în cazul altor
metode: se elimin acei “timpi mor i” în preg tire, timpi genera i de visare, de
intervalele când aten ia ne e atras de cine ştie ce obiect etc. Practic, aceast
metod induce o preg tire extrem de bun pentru condi iile grele ale
examenului, când timpul nu prea are r bdare.
Ceea ce “pierzi” atunci când alc tuieşti caseta câştigi f r drept de apel la
examen. Avantajele metodei sunt uriaşe, iar investi ia material este mic sau –
dac deja ai ce î i trebuie – inexistent . Cu lucruri pu ine, dar cu ingeniozitate şi
r bdare vei atinge performan e str lucite. Dac vrei cu adev rat s fii scutit de
emo ii în timpul examenelor, nu po i s rezişti tenta iei de a încerca!
Dup cum singur observi, tinere, va trebui de acum încolo s acorzi
repet rii aten ia care i se cuvine. Timpul pe care îl ai la dispozi ie pentru acest
proces – absolut de neînlocuit – de sedimentare a cunoştin elor poate varia
considerabil (de la câteva zile în cazul unui examen de sesiune la câteva luni în

cazul examenului de admitere) şi poate varia de la om la om chiar în cazul

aceluiaşi examen.
ine minte îns c important nu e atât timpul

acordat repetării, ci calitatea ei.
Eficien a repet rii nu e propor ional cu
timpul alocat, aşa cum cred cei mai mul i,
deoarece – ca s - i aduc doar un contraargument
imediat – supraînv area nu este decât rareori
benefic .
Acord aten ia cuvenit repet rii, deoarece şi
de ea depinde reuşita ta.
Acum, când ştii ce ai de f cut, mergi mai departe spre succes!
CAPITOLUL AL XIII-LEA
PREG TIREA LEC IILOR - O PROBLEM ? MAI MARE

DECÂT PREG TIREA PROIECTELOR?
Acest capitol pare a avea mai multe de spus elevilor de şcoal

general sau de liceu. E drept, ei sunt în propor ie de 100% interesa i de
aceste aspecte. Şi totuşi… Nici studen ii nu se pot plânge c nu au teme
pentru acas , proiecte, referate etc. Nici ei nu se pot plânge (ba dimpotriv )
c nu au de înv at la seminarii sau nu au de preg tit proiecte – şi numai

cei care nu vor s ştie cu adev rat ce înseamn o facultate bine f cut
consider c nu mai au de înv at la acest capitol destinat “puştimii”.
(1) Doi matematicieni la fel de dotaţi îşi pregătesc lecţiile pentru a

doua zi. Primul efectuează lecţiile la matematică în 50 de minute, celălalt în
doar 30 de minute. Au avut amândoi o dispoziţie psihică medie, dar au
început lecţiile la ore diferite. Influenţează acest fapt timpul de rezolvare?
(2) Rotaţia culturilor e benefică, dar efectuată în mod ştiinţific. Pe un
anumit teren se cultivă într-un an un tip de plante, în al doilea an plante
diferite, care să profite însă de solul îmbogăţit de primele sau cărora să nu le
dăuneze substanţele lăsate în sol de primele.
Culturiştii spun că obţin rezultate mai bune dacă antrenează grupe
apropiate de muşchi: biceps şi apoi triceps, apoi piept, apoi abdomen. Nu sar
de la biceps la gambe, pentru că dacă fac aşa obţin un randament foarte mic.
Apoi, urmăresc să nu obosească bicepşii muncindu-i până la epuizare înainte
de a trece la altă grupă de muşchi. Se aplică metoda şi la învăţare? În ce
limite?
Dac te-ar întreba cineva, tinere, cum î i preg teşti lec iile, ce ai
r spunde? Nu întreb degeaba: mul i r spund la aceast întrebare afişând o mutr
tâmp , întrebând, la rândul lor, foarte mira i: “Cum adic … cum?”
Şi preg tirea lec iilor e o art , prietene. Un ritual, dac vrei. Un ritual cu
frumuse ile lui şi cu satisfac iile lui – bineîn eles, dac îl aduci la îndeplinire aşa
cum o cer regulile artei. Dar dac nu ştii cum s tratezi lec iile astfel încât s
munceşti cât mai mult într-un timp cât mai pu in lec iile se transform în
coşmarul monoton de zi cu zi, care î i m nânc buna dispozi ie şi te determin
s ur şti materii peste materii.
Ceea ce nu e cazul.

13.1. Efectueaz temele în ziua în care i-au fost date
Hot rât lucru, procedeul clasic de efectuare a temelor este acela de a le

rezolva cu o zi înainte de a fi cerute la clas , cu alte cuvinte în ziua anterioar
celei în care materiile respective sunt înscrise în orar. E un procedeu asupra
c ruia nu mai insist, c ci probabil c îl consideri destul de eficient – şi chiar aşa
este.
Şi totuşi, n-ai încercat chiar niciodat s î i faci temele în ziua în care ţi-
au fost date? Ce te-ar costa s încerci?
S - i explic: în aceeaşi zi lec ia predat (şi în eleas , prin noti e bine luate)
la şcoal este proasp t în minte, c ci uitarea nu a avut timp s intervin .
Cunoştin ele sunt noi, explica iile profesorului sunt proaspete – mai trebuie ceva
pentru a efectua foarte bine temele?
Mai mult: e clar c , dup câteva zile, înainte de ora din ziua urm toare,
vei revedea cunoştin ele, c ci aşa te îndeamn conştiin a. Iar repetarea f cut în
acest fel e deosebit de benefic , dup cum indic în mod constant experimentele
psihologilor.
Bineîn eles, la latitudinea ta r mâne stilul de preg tire. Se poate întâmpla
ca anumite probleme s fie “înc p ânate” şi s reclame o revenire ulterioar ,
dup ce s-au scurs câteva zile bune. Dar de ce s nu încerci cum i-am spus? E
de mare folos.
La început ar putea fi greu s înve i dup acest program. Dar vei câştiga
timp, deşi ini ial s-ar putea să crezi contrariul. Şi atunci nu vei mai renun a la
metod . Te asigur eu. Ba mai mult: procesul de înv are are o mai mare
continuitate, ceea ce se va reflecta în rezultatele mai bune şi în cunoştin ele mai
temeinice pe care le vei acumula. Bineîn eles, într-un timp mai scurt decât prin
metoda clasic .

S facem începutul mai uşor, având în vedere c , aşa cum spunea

Napoleon, oamenii se conduc cu fleacuri: de ce nu ai folosi metoda foii de hârtie
(pe care i-am descris-o la “motiva ie”), în sensul s ai mereu în fa a ochilor o
foaie de hârtie, care s te aten ioneze prin cuvintele: “Temele – AZI!” sau
simplu “Temele!”? De ce nu ai folosi la alc tuirea textului culori care te atrag
sau un contrast foaie-culoare care s te îndemne la ac iune?
Şi dac tot veni vorba de teme, ine minte: mai întâi învaţă lecţia şi abia
apoi efectuează temele! Ştiu c e tentant s faci invers, dar, crede-m , e mai
bine s te ab ii. De ce? Sunt convins c deja i-ai dat singur r spunsul.
13.2. Când începi lec iile?
Din motive care in de curba randamentului, preg tirea lec iilor nu trebuie
s înceap dup masa de prânz – deşi cei mai mul i aşa cred – ci abia dup
aproximativ o oră şi jumătate. Tu trebuie s începi un nou efort dup cel
încheiat în urma frecvent rii cursurilor – iar pentru aceasta, o pauz e absolut
necesar . Mintea îşi cere dreptul la odihn şi la reînc rcare, ca s te poat sluji
pe mai departe.
Totuşi, nu amâna pân târziu începerea lec iilor. Intervalul optim de
relaxare este cel pe care i l-am indicat, iar o prelungire peste normal e inutil şi
chiar periculoas , prin iner ia pe care o creeaz în înv are.
13.3. Pentru un bun început
Probabil c în lipsa unui sistem mai bine gândit, începi cu lec iile la prima
materie de studiu pe care o g seşti în orarul de a doua zi – sau, dac ai ales s î i
efectuezi temele în ziua în care i-au fost date, la prima materie care i s-a predat
în acea zi. Sau începi cu o materie care i se pare mai atractiv . Tu vezi vreun
avantaj?…

Eu te sf tuiesc ca de acum înainte s adop i o alt tactic . Începe cu o

materie care nu e prea grea, c ci astfel vei fi antrenat încetul cu încetul în
munc . Ce înseamn , te vei întreba tu, “materie care nu e prea grea?”. Ori e grea
ori nu e grea!
Cred c po i g si şi singur r spunsul logic: obiectele cele mai grele cer un
efort prea mare, pentru care înc nu eşti preg tit în prim faz , în vreme ce
materiile uşoare te solicit mai pu in decât ai putea fi preg tit s dai. R mân deci
cele care ie i se par de greutate mijlocie. E limpede c o materie de greutate
mijlocie mobilizeaz for ele, te ajut s te adaptezi, dup acea pauz de o or şi
jum tate, ritmului impus de preg tirea lec iilor. Cu for e proaspete, deşi
insuficient mobilizate ini ial, dobândeşti primul succes. Te las s gândeşti ce
înseamn cu adev rat, pentru evolu ia ta viitoare, acest prim pas pe drumul spre
succes…
E clar c , dup aceast înc lzire, “ataci” materiile cele mai grele, cele
mai “nesuferite”, cele care te solicit cel mai mult. Eşti acum deplin capabil s
faci fa celor mai puternice solicit ri, drept pentru care s-ar putea ca lec iile
grele s i se par ceva mai “domestice”. Apoi, aşa cum e normal, pe m sur ce
înaintezi în preg tirea la aceste materii grele, energia ta începe s scad . Dar
solu ia vine, ca la orice om calculat, de la sine: la sfârşit ai l sat tocmai materia
sau materiile care nu produc b taie de cap – materii uşoare, pl cute, un desert
intelectual, în urma c ruia te sim i mul umit când pleci de la masa de lucru. De
aceea cei doi matematicieni la fel de dota i au rezolvat aceleaşi probleme în
timpi diferi i.
O singur problem mai r mâne.

13.4. Înva intercalând materiile!
Tu, prietene, crezi c e bine s înve i la limba francez şi apoi imediat la

limba englez ? Sau la fizic şi apoi la chimie dou lec ii asem n toare? Normal
c nu e bine. Dac ai înv a în acest fel domeniile concurente ar solicita aceleaşi
func ii, aceleaşi procese psihice ar func iona permanent şi ai obosi. Dar nici
materii foarte diferite nu trebuie s înve i una în continuarea celeilalte. Între ce
limite func ioneaz aşadar cele ar tate la problema a doua de la începutul
capitolului?
Cred c ar fi bine cam aşa (sunt doar nişte exemple): o limb str in , apoi
ceva la limba român , apoi o lec ie din a doua limb str in . Nu imediat dup
englez înv m la alt limb str in ! Sau alt indica ie: fizic – matematic -
chimie. În nici un caz englez – desen - chimie –geografie! ai ajunge ca şi
culturiştii care "trag de fiare" f r metod şi cu rezultate mult mai mici decât cei
care lucreaz organizat.
Leag aceast metod de gradarea efortului intelectual despre care am
vorbit (întâi lec iile mai uşoare şi apoi din ce în ce mai grele) şi va ieşi bine.
Acum po i spune c ai o metod . Îmbun t eşte-o şi adapteaz-o la nevoile
tale!
Sfârşitul primei p r i. S vezi în partea a doua ce g seşti!

ARTA DE A INVATA Horatiu Sasu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARTA DE A INVATA Horatiu Sasu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

- CUPRINS -

Dragul meu prieten,

PRIMA PARTE: DE CE S ÎNVE E AL II MAI REPEDE CA

CAPITOLUL I PRIMII PAŞI COREC I

1.3. Mai multe surse de informare!!!

1.4. Testele - gril sau despre perfec iunea detaliului

1.5. Laboratoare, ateliere...

CAPITOLUL al III-lea BUNUL ÎNCEPUT CA METOD

CAPITOLUL AL IV-LEA CALEA SUCCESULUI E ÎN FA A TA!

CAPITOLUL AL V-LEA AJUTOARELE F R RIVAL ALE MEMORIEI

CAPITOLUL AL VI-LEA M RUN IŞURILE CARE Î I ADAUG TIMP

Schemă eficientă ≡ schemă redusă

CAPITOLUL AL VIII-LEA UN EXEMPLU DE LA CAP LA COAD

CAPITOLUL AL IX-LEA EVIT ÎNV AREA MECANIC !

CAPITOLUL AL X-LEA ANALIZE, SINTEZE, COMPARA II...

CAPITOLUL AL XI-LEA CUM Î I ORGANIZEZI ŞEDIN A DE STUDIU

CAPITOLUL AL XII-LEA REPETAREA: MAREA PROVOCARE SAU

PARTEA A II-A: CHEILE ÎNV RII EFICIENTE SAU

CAPITOLUL AL XVI-EA SUPORTUL DIN INIMA TA

CAPITOLUL AL XVII-LEA VOIN A: CUM O EDUCI CA S ÎNVE I

CAPITOLUL AL XVIII-LEA ASPIRA IE ŞI ÎNV ARE

CAPITOLUL AL XIX-LEA CONTINUITATE ŞI RITMICITATE

CAPITOLUL AL XX-LEA - FAMILIA – AJUTOR SAU OBSTACOL?

CAPITOLUL AL XXIII-LEA CUM S TE MEN II MEREU ÎN FORM (I)

CAPITOLUL AL XXIV-LEA CUM S TE MEN II MEREU ÎN FORM (II)

CAPITOLUL AL XXV-LEA CE -AR MAI FI DE SPUS

CAPITOLUL AL XXVI-LEA ULTIMELE ZILE, ULTIMELE ORE

Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să

Dragul meu prieten,

examenele vin, cu întreb ri în suflet, examenele trec l sând senin sau

Ai avut succese r sun toare, inexplicabile, c deri şi insatisfac ii la fel de

De ce s şi-o ia alţii înainte, când de fapt tu po i fi mai bun decât ei ?

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

“S fie oare ceea ce caut?”

Ghidul – sau cursul, dac vrei - pe care îl ii acum în mân nu e unul

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

Spulber miturile şi vei zidi în cremeni!

S l murim dou principii, prezente de la un cap t la altul în acest ghid

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

Mereu aproape de tine…

"ARTA DE A ÎNV A" este un curs pentru succes considerat de unii

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

DE CE S ÎNVE E AL II MAI REPEDE CA TINE?!

PRIMII PAŞI COREC I

“Chiar drumul de zece mii de li începe cu primul pas”

(1) Adrian notează conştiincios tot ce spune profesorul la ore. Scrie

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

Ce sunt notiţele pe care mulţi le iau în general mecanic? Sunt

Aşa încât, prietene, de fiecare dat când iei

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

numai ce te intereseaz ? S-ar întâmpla ca la o lec ie sau la un curs unde se

Deseori întâlnim situa ia în care profesorul dicteaz cuvânt cu cuvânt.

“CUM s iau noti ele ca s m ajute?”

De un mare ajutor î i va fi s elimini cuvintele de leg tur

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

matematice. Spre exemplu, nu pe pu ini studen i i-am v zut

“Economia de pia ă este acel mod de organizare şi func ionare

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!

Cum ar ar ta scris o astfel de defini ie, într-un mod care s cuprind

“Econ. de pia = mod de organiz. + func . al ec.:

Din p cate nu ai fost înv at s disociezi esen ialul de neesen ial, s

Partea I – De ce să înveţe alţii mai repede ca tine?!