ODISEEA

Epopeea Odiseea și-a primit numele după numele eroului ei principal, Odiseu – Ulise.Ulise văzu că
nici după zece ani aheii nu izbutiseră să treacă de zidurile Troiei (întâmplările din ultimul an sunt
povestite în epopeea Iliada). Atunci, el născoci un vicleşug. Puse meşteri pricepuţi să întocmească un cal
uriaş de lemn. Îl umplu cu soldaţi şi îl lăsă noaptea la porţile cetăţii. În zori, aheii se prefăcură că se întorc
la ei acasă și dădură foc corturilor. Se urcară apoi pe corăbii şi plecară de la ţărm.Troienii băgară uriașul
cal troian în cetate. Se puseră pe băut, bucuroşi că au scăpat de urgia războiului. Pe când zăceau beţi,
noaptea, un grec furişat dinainte în cetate deschise uşa tăinuită din burta calului.Oştenii ahei săriră afară
şi deschiseră porţile cetăţii. Oştile plecate cu corabiile şi revenite la ţărm intrară în cetate. În noaptea
aceea Troia fu arsă până în temelii. Troienii care scăpară de la moarte deveniră sclavi. O mână de
oameni reuşi să scape cu fuga.Aheii porniră înapoi spre casele lor, de la care lipsiseră zece ani. Unii
ajunseră mai repede, alţii, mai încet, dar cel mai greu ajunse acasă, în Itaca, Ulise sau Odiseu. Rătăciţi de
flota cea mare a lui Agamemnon, Ulise şi oamenii săi poposiră în insula ciconilor, neam care îi ajutase pe
troieni.

Așa a început odiseea lor. Aheii jefuiră insula, luând multe bogăţii şi fete tinere ca sclave.Ulise le
porunci oamenilor săi să se îmbarce iute şi să plece cu toţii de la ţărmul primejdios. Ei nu îl ascultară, ci
întinseră mesele pe ţărm şi se puseră să petreacă. In zori sosiră ciconienii şi făcură prăpăd în oastea
moleşită de vin. Abia scăpară cu viaţă şi porniră din nou pe valuri.Odiseea era abia la început. Pe mare,
Zeus dezlănţui o furtună înfricoşătoare. Nouă zile şi nouă nopţi luptară aheii cu talazurile negre şi
furioase. Apoi acostară pe ţărmul locuit de lotofagi, oamenii care se hrănesc cu lotus, socotit floarea
uitării. Ei i-au poftit pe câţiva dintre nou-veniţi să guste din frunzele dulci. Deodată oaspeţii nu mai ştiură
de ţara lor. Nu mai doriră decât să trăiască printre lotofagi. Odiseu îi smulse cu sila pe aceştia, iar pe cei
care nu gustaseră îi opri să o facă. Se grăbiră apoi să ajungă iar pe mare.

ILIADA
In lucrare se povesteşte legenda războiului troian, provocat de o intrigă sentimentală din lumea
olimpienilor. Deoarece frumosul Paris, fiul regelui Priam, o declară pe Afrodita cea mai frumoasă dintre
zeiţe, Hera şi Atena notărăsc să răzbune această nedreptate. Când Paris o răpeşte pe frumoasa Elena de
la curtea lui Menelaos, else se avântă in luptă de partea oştilor ahee.In timpul nunţii Elenei cu Menelaos,
toate căpeteniile ahee care râvniseră la mâna ei juraseră că, dacă cineva va păta cinstea lui Menelaos,
vor sări in apărarea lui. Astfel, Agamemnon, Ulise, Ahile, Nestor, Diomede, Aiax şi alţii pornesc o
expediţie impotriva Troiei, care era condusă de regele Priam.La un moment dat aheii sunt pe cale de a
părăsi asediul Troiei şi de a se intoarece acasă. Dar zeiţa Atena il incintă pe Odiseu să impiedice
retragerea şi să nu- i lase să triumfe pentru că ei n-o s-o cedeze pe Elena pentru că din cauza ei au murit
mulţi greci.

Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile, a imprumutat armele şi platoşa acestuia pentru a-i speria pe
duşmani. Insă, in timpul bătăliei el este ucis de către Hector. Aflând această veste tristă, Ahile a uitat de
mânie şi a intrat in luptă pentru a răzbuna moartea prietenului său Patrocle. El il ucide pe Hector şi-i lasă
trupul in pulbere, refuzând troienilor de a-i aduce cinstea cuvenită prin ritualurile funebre.

Datorită Zeilor, Hector ştia dinainte soarta Troiei şi a propriei sale vieţi. Dar, dintr-un indemn al
datoriei, ce vine din profunzimile conştiinţei il face să indepărteze orice gând de retragere in faţa
primejdiei. El vrea să o convingă pe Andromaka că va fi răpus pentru ca oamenii de pe alte meleaguri,
unde se va afla ea in sclavie după căderea cetăţii, să nu poată spune altfel decât cuvintele: „Iat-o pe
soţia lui Hector, acela care s-a distins printre troienii imblânzitori de cai, când se dădeau lupte in jurul
Troiei”. El spunea că e mai bine ca o movilă de pământ să-i acopere rămăşiţile pământeşti, decât să-i
audă ţipetele şi să o vadă pe Andromaka dusă in sclavie.Pe când era noapte, ferit de intuneric şi cu
ajutorul zeilor protectori ai cetăţii, bătrânul Priam vine cu daruri bogate la Ahile şi-i cere, prin vorbe
pline de durere, trupul fiului său ucis. El vede in Priam nu numai un tată, extrem de indurerat d
emoartea fiului, dar vede un tată, care se aseamănă cu insuşi tatăl spu. El a acceptat să-i inapoieze
trupul lui Hector, căruia i se fac funeralii fastuoase.Insuşi Ahile va fi ucis apoi de Paris – care, ajutat de
Apollo, ii va ţinti călcâiul vulnerabil cu o săgeată otrăvită – şi va fi jelit de toţi grecii, timp de 17 zile. Cu
ajutorul vicleanului Ulise, cetatea care nu putuse fi doborâtă prin puterea armelor va fi invinsă prin
puterea minţii, prin intermediul calului troian.Această poveste fascinantă a cetăţii Troia va deveni, peste
timp, materialul din care Vegilius va inălţa Eneida, epopeea eroului Troian care fa face să renască
cetatea spulberată in nemuritoarea Romă.