Listă de insule de pe Dunăre în România

1. Ostrovu Acalia
2. Ostrovu Alionte
3. Insula Arapu
4. Ostrovu Balaban
5. Balta Ialomiței

Balta Ialomiței, cunoscută și sub numele de Balta Borcea este o insulă aflată pe cursul
inferior al Dunării, divizată între județele Ialomița și Călărași. Este o luncă amenajată
înconjurată de două brațe ale Dunării: "Brațul Borcea" (la vest) și "Brațul Ostrov" (sau
"Dunărea Veche", la est).
Date geografice
Balta Ialomiței are o suprafață de 831,3 km². Ea are o lungime de 94 km între
orașele Călărași și Hârșova și o lățime de 4-12,5 km. Altitudinea medie a Bălții Ialomiței
este de 10-17 metri.
Denumirea de "baltă" se justifică, deoarece inițial Balta Ialomiței era formată dintr-o
serie de mlaștini, lacuri și bălți, porțiunile de uscat (grinduri) fiind acoperite cu crânguri
de pădure. Pe atunci, Balta era un domeniu acvatic, în care, apa stagna mult timp.
Ulterior, în anii 1960, ca parte a politicii de dezvoltare agrară a României din perioada
regimului comunist, o mare parte din teritoriul Bălții Ialomiței a fost asanat (desecat) și
îndiguit, pentru a fi utilizat ca teren agricol.
În prezent, Balta Ialomiței are înfățișarea unei insule. Doar o mică porțiune din Balta
Ialomiței, și anume Caiafele Moroiu, a fost păstrată în regim natural cu statut de
Rezervație naturală.
În prezent, în Balta Ialomiței se cultivă porumb și sfeclă de zahăr. De asemenea, pe
insulă, există ferme care se ocupă cu creșterea bovinelor.
Ocazional, unele dintre aceste sunt încă inundate. Autostrada Soarelui (A2) traversează
această insulă.

6. Ostrovu Băloiu
7. Insula Belina
8. Insula Calia
9. Insula Calinovăț

Insula Calinovăț este situată pe Dunăre, la cca. 8 km aval de intrarea fluviului

în România, fiind primul ostrovdunărean românesc întâlnit pe cursul său. Cu o suprafață
de aproximativ 12 ha, insula are un sol nisipos-pietros, cu pâlcuri de pădure unde
predomină specia arboricolă de răchită albă, Salix alba, cu floră și faună specifică
zonelor umede. Ca încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Pojejena (în
partea vestică a satului Divici), și se află în imediata apropiere a drumului
național DN57A, care leagă satul Pojejena de Socol.
Insula și luciul de apă limitrof insulei până la o adâncime de 2 m sunt incluse în Aria de
protecție specială avifaunistică zona umedă Insula Calinovăț cu o suprafață de 24 de
hectare, declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie
2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone). Aceasta
este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier, parc natural aflat pe suprafața teritorială
a sitului de importanță comunitară Cursul Dunării - Baziaș - Porțile de Fier.
Zona umedă Insula Calinovăț este o arie de protecție specială avifaunistică de interes
național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic),
situată în Banat, pe teritotiul județului Caraș-Severin. Aria este încadrată în Regiunea
Biogeografică Europeană, conform normelor europene.
Aria naturală se află pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena (în partea vestică
a satului Divici), în imediata apropiere a drumului național DN57A, care leagă
satul Pojejena de Socol.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151
din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi
zone) și se întinde pe o suprafață de 24 ha. Aceasta este inclusă în Parcul Natural
Porțile de Fier, parc natural aflat pe suprafața teritorială a sitului de importanță
comunitară Cursul Dunării - Baziaș - Porțile de Fier.
Aria protejată reprezintă o insulă (Insula Calinovăț) cu energie mică de relief, luciu de
apă, mlaștini, nisipuri și pietrișuri, cu pâlcuri de pădure (unde predomină specia
arboricolă de răchită albă, Salix alba), cu floră și faună specifică zonelor umede. Insula
Calinovăț asigură condiții de hrană, ciubărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări
migratoare, de pasaj sau sedentare
Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o
stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării,
în Clisura Dunării.
Fauna rezervației cuprinde o gamă diversă de păsări, pești, reptile și amfibieni; dintre
care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN.
Specii de păsări: egretă albă (Egretta alba), egretă mică (Egretta garzetta), cufundar
mic (Gavia sttelata), cufundar polar (Gavia arctica), barză neagră (Ciconia
nigra), lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), ferestraș mic(Mergus albellus), gaia
neagră (Milvus migrans), erete vânăt (Circus cyaneus), codalb (Haliaeetus
albicilla), vultur pescar (Pandion haliaetus), șorecar mare (Buteo rufinus), cormoran
mic (Phalacrocorax pygmeus).
Reptile și broaște: șarpe de apă (Natrix tesellata), buhai de baltă cu burtă roșie
(Bombina bombina), brotăcel, broască țestoasă de baltă (Emys orbicularis), broască
râioasă (Bufo bufo).
Specii de pești: țigănuș (Umbra krameri), porcușor de nisip(Romanogobio
kesslerii), moioagă (Barbus petenyi), zvârlugă (Cobitis taenia), zglăvoacă (Cottus
gobio), țipar (Misgurnus fossilis), avat (Aspius aspius).
Flora este constituită din arbori, ierburi și flori cu specii de: salcie albă (Salix alba),
salcie roșie (Salix purpurea), plop alb (Populus alba), stuf (Phragmites
australis), papură (Typha), crin de baltă (Botomus umbellatus), stânjenel de baltă (Iris
pseudacorus) sau peștișoară (Salvinia natans)
Drumul național (DN57) - Moldova Nouă - Măcești - Pojejena - se intră pe DN57A - se
continuă spre Șușca - Divici, se urmează drumul, iar după cca. 4 km, pe partea stângă
a acestuia se află rezervația.
În vecinătatea ariei naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic;
astfel:
Biserica ortodoxă din Pojejena.
Castrul roman de la Pojejena (sec. II - IV p. Chr., Epoca romană).
Cetatea (sec. II a. Chr. - sec. I p. Chr., Latène, Cultura geto - dacică) și așezarea dacică
(Latène, Cultura geto - dacică) de la Divici.
Ariile protejate: Parcul Natural Porțile de Fier, Râpa cu lăstuni din Valea Divici și Divici -
Pojejena.

10. Ostrovul Calnovăț

11. Ostrovul Cernovca
12. Ostrovul Chichinețelor

Ostrovul Chichinețelor este situat pe Dunăre, la 6 km amonte de localitatea Salcia și la

10 km aval de satul bulgar Novo Selo. Cu lungimea de cca. 1,60 km, o lățime maximă
de 200 de metri și o suprafață de 32,80 ha, insula are un sol nisipos-pietros, cu pâlcuri
de pădure unde predomină specia arboricolă de răchită și de plop.
Ca încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Salcia din județul
Mehedinți, Oltenia, România.

13. Insula Ciobanu

14. Ostrovul Ciocănești

Ostrovul Ciocănești este o insulă pe Dunăre, în dreptul localității Ciocănești, Călărași.

Este rezervație naturală și Arie de Protecție Specială Avifaunistică sub codul ROSPA
0021.

15. Ostrovu Cioroiu

16. Ostrovu Copanița
17. Ostrovul Corbului
18. Ostrovul Crăcănel
19. Ostrovu Dinu
20. Insula Dranov

Insula Dranov, denumită și ostrovul Dranova, este o insulă aflată în partea de sud

a Deltei Dunării.
Zone insulei Dranov, cu o suprafață de 21.760 ha, este considerată o zonă tampon ce
protejează zonele cu regim de protecție integrală Sacalin-Zătoane și lacul Belciug. Ea
este delimitată de malul drept al brațului Sfântu Gheorghe de la gura canalului Dranov
și al canalelor de rectificare ale brațului Sfântu Gheorghe până la canalul Buhaz-Zaton
și apoi, în continuare, pâna la Marea Neagră (la nord-est), de canalele Buhaz-Zaton,
Buhaz, Palade, Crasnicol, Tărâța până la canalul Perișor (la sud) și de canalul Dranov
până la priza cu brațul Sfântu Gheorghe (la vest).

21. Ostrovu Elena

22. Ostrovu Fermecat
23. Insula Fundul Mare
24. Ostrovu Găzarului
25. Insula Gârla Mare

Insula Gârla Mare sau Ostrovul Gârla Mare este situată pe Dunăre, în dreptul

localității Gârla Mare. Cu lungimea de cca. 1,50 km, o lățime maximă de 700 de metri și
o suprafață de 89,40 ha, insula are un sol nisipos-pietros, cu pâlcuri de pădure unde
predomină specia arboricolă de răchită albă, Salix alba și de plop.
Ca încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Gârla Mare din județul
Mehedinți, Oltenia, România.

26. Ostrovul Gâsca

Ostrovul Gâsca este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a

IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în Muntenia, pe teritoriul
județului, Teleorman
Aria naturală se află în sud-estul județului Teleorman, pe teritoriul administrativ
al comunei Năsturelu, în apropierea drumului național DN5C, care leagă
municipiul Zimnicea de Giurgiu.
Rezervația naturală declarată arie protejată prin Hotârârea de Guvern Nr.2.151 din 30
noiembrie 2004 (privind instituirea de arie naturală protejată pentru noi zone) aflată în
partea sud-estică a satului Năsturelu și are o suprafață de 58 de hectare.
Aria protejată reprezintă un ostrov la confluența râului Vedea cu Dunărea; ce asigură
condiții de cuibărire și hrană pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau
sedentare, cu vegetație dominantă de salcie din specia Salix alba, cu floră și faună
diversificată, specifică zonelor umede.
Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o
stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice din extremitatea sudică a
Câmpiei Burnazului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Române).
Flora rezervației este constituită în cea mai mare parte de vegetație arboricolă cu specii
de răchită albă (Salix alba) în asociere cu velniș (Ulmus leavis) plop negru (Populus
nigra) și dud alb (Morus alba), cu arbusti de sânger (Cornus sanguinea) și salcâm pitic
(Amorpha fructicosa) sau hamei (Humulus lupulus) și viță sălbatică (Vitis sylvestris).
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care specii de:
usturoiță (Alliaria petriolata), pătrunjelul câinelui (Aethusa cynapium), pleșcaiță
(Cucubalus baccifer) sau paracherniță (Parietaria officinalis).
În arealul rezervației se află mai multe specii faunistice (păsări, mamifere, pești)
protejate la nivel european (prin directivele 147/CE din 30 noiembrie 2009 , 79/409/CEE
din 2 aprilie 1979 - privind conservarea păsărilor sălbatice și 92/43/CE din 21 mai
1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)
sau aflate pe lista roșie a IUCN.
Păsări: barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Cicinia nigra), stârc galben (Ardeola
ralloides), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), egretă mică (Egretta garzetta),
egretă albă (Egretta alba), gaia neagră (Milvus migrans), stârc roșu (Ardea purpurea),
acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), vultur pescar(Pandion haliaetus), cristei de
câmp (Crex crex), sitarul de mal (Limosa limosa), chira mică (Sterna albifrons), pițigoi-
pungar (Remiz pendulinus);
Mamifere cu specii de: mistreț (Sus scrofa), șoarece de pădure (Apodemus sylvaticus),
șoarece scurmător (Clethryonomis glareolus);
Reptile și amfibieni: șarpe de apă (Natrix tesellata), buhai de baltă cu burtă roșie
(Bombina bombina), broască râioasă (Bufo bufo);
Pești: petroc (Gobio kessleri), moioagă (Barbus petenyi), fâsă mare (Cobitis
elongata), zglăvoacă (Cottus gobio), zvârlugă (Cobitis taenia), țipar (Misgurnus
fossilis), avat (Aspius aspius).
Drumul național (DN5C) - Zimnicea - Zimnicele - Năsturelu - la ieșire din sat, în partea
dreaptă (la confluența râului Vedea cu Brațul Borcea) se află rezervația.

27. Ostrovu Gâtanului

28. Insula Golu

Insula Golu (numită și Insula Banului sau Ostrovul Banului) este situată pe Dunăre, la

cca. 1,5 km aval de barajul Porțile de Fier I. Cu lungimea de cca. 1,25 km, o lățime
maximă de 250 de metri și o suprafață de aproximativ 4 ha, insula are un sol nisipos-
pietros, cu pâlcuri de pădure unde predomină specia arboricolă de răchită albă, Salix
alba.
Ca încadrare teritorial-administrativă aparține municipiului Drobeta-Turnu
Severin din județul Mehedinți, Oltenia, România, și se află în apropierea localității Gura
Văii.

29. Insula Inelul de Piatră 

30. Ostrovu Lung
31. Insula Mare a Brăilei

Insula Mare a Brăilei, sau Balta Brăilei este o insulă de pe Dunăre, în județul

Brăila, România. Ea are, în medie, 60 km lungime și 20 km lățime, cu o suprafață totală
de 710 km².
La intrarea în județul Brăila, fluviul Dunărea se desparte în trei brațe: Dunărea
navigabilă (în vest), Brațul Vâlciu (în mijloc) și Brațul Măcin (în est). Brațul Măcin
împreună cu Brațul Vâlciu delimitează Insula Mare a Brăilei.
Între Dunărea navigabilă și Brațul Vâlciu se află Insula Mică a Brăilei, denumită și Balta
Mică a Brăilei, constituită, de fapt, dintr-o salbă de 7 insule, cu o suprafață de 9559 ha,
din care 6566 ha pădure și 2921 ha luciu de apă (include 18 iezere), pe care se află
și Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.
În prezent, 681,3 km² (94,6% din suprafața Insulei Mari) sunt ocupate de terenuri
agricole, din care 70,84 km² sunt irigate și protejate de un dig cu o lungime de 23,5 km.
Pe insulă există două comune, Mărașu și Frecăței, care au aproximativ 5.000 de
locuitori.
Regimul comunist a desecat bălțile existente pe insulă și a construit diguri, utilizând
munca forțată a deținuților politici (dintre care mulți au murit acolo), transformând insula
în zonă agricolă. Pe insulă au existat cinci „lagăre de reeducare” la Grădina, Lunca,
Salcia, Stoienești și Veche Strâmba. Terenul, care s-a dovedit a fi fertil, a fost declarat
un succes „al comunismului în România”.
În anul 2007, autoritățile din Brăila au eradicat o specie pe cale de apariție din IMB:
porcul de curte salbatic, rezultatul împerecherii mistreților din Parcul Național Insula
Mică a Brăilei cu scroafele domestice lăsate de țărani pe coclaurii dintre ape.

32. Insula Mică a Brăilei

Insula Mică a Brăilei este o insulă pe Dunăre în județul Brăila, România. Suprafața

insulei este de 9.559 ha, dintre care 6.566 ha reprezintă păduri. Un obiectiv turistic
important, situat în partea de sud a insulei este cabana Egreta, contruită între
anii 1987 - 1990 cu scopul de servi a ca destinație de vânătoare pentru Ceaușescu.

33. Ostrovul Moldova Veche

Ostrovul Moldova Veche este situat pe Dunăre, la sud de localitatea Moldova Veche și
la aproximativ trei kilometri de port. Cu o suprafață de 345 de ha, insula are un sol
nisipos-pietros, cu pâlcuri de pădure unde predomină specia arboricolă de răchită
albă, Salix alba, cu floră și faună specifică zonelor umede. Ostrovulare o lungime de
aproximativ șase kilometri. Înainte de anul 1970 era mult mai mare, însă a fost inundată
odată cu scufundarea insulei Ada Kaleh (care se găsea la aproximativ 70 de kilometri
distanță în aval), pentru construcția din 1970 a hidrocentralei Porțile de Fier I.
Ca încadrare teritorial-administrativă aparține orașului Moldova Nouă, județul Caraș-
Severin (în Clisura Dunării), în partea sudică a satului Moldova Veche, aproape de
drumul național DN57, care leagă localitatea Coronini de Măcești.
Insula și luciul de apă limitrof insulei până la o adâncime de 2 m sunt incluse în Aria
specială de protecție avifaunistică Ostrovul Moldova Veche cu o suprafață de 1627 de
hectare (din care 345 ha insula propriu-zisă), declarată arie protejată prin Hotărârea de
Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală
protejată pentru noi zone). Aceasta este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier, parc
natural aflat pe suprafața teritorială a sitului de importanță comunitară Cursul Dunării -
Baziaș - Porțile de Fier. În interiorul insulei se întind și două lacuri, fără conexiune cu
Dunărea, care ocupă de fapt cea mai mare suprafață.
Atracții turistice
Legenda mormântului lui Attila
Cel mai înalt punct de pe insulă este o movilă de pământ despre care legendele locale
spun că ar fi mormântul lui Attila, cel mai puternic conducător al hunilor, numit și „Biciul
lui Dumnezeu”, care a domnit între anii 433–453. Legenda spune că Attila a fost
înmormântat pe o insulă, undeva pe Dunăre, dar locul nu a fost descoperit. Conform
acestei legende, Attila a avut atât de mulți soldați încât la moartea sa fiecare dintre
oșteni ar fi dus câte un coif de pământ pe care l-ar fi pus peste mormântul
conducătorului și astfel, în acel loc s-a format o movilă.
Stânca Baba Caia
La capătul din aval al insulei, în dreptul localității Coronini, se află o stâncă solitară din
calcar, numită Baba Caia, aceasta marcând intrarea în clisura Dunării. Stânca are o
înălțime de șapte metri, fiind unică pe Dunărea românească, și este o atracție pentru
turiști. Denumirea stâncii vine de la cuvântul „Babacai”, din limba turcă, însemnând
„Stânca Tatălui”.
Colonia de cai sălbatici
Pe insulă există o colonie de cai sălbatici, aproximativ 100 la număr, care trăiesc total
lipsiți de legătură cu oamenii, în libertate deplină. Caii aparțineau cândva sârbilor care
trăiau la Moldova Veche. În anul 1910, un procent de 90 la sută dintre locuitorii de aici
erau sârbi, însă, după unirea Banatului cu România, zona a fost colonizată de populație
românească, doar circa 15 la sută dintre locuitori fiind sârbi. În anii ’70, sârbii din
Moldova Veche creșteau cai pe insula Ostrov. Aveau un bac cu care duceau animalele
pe insulă. După 1989 a dispărut bacul, iar caii care au rămas acolo au început să se
înmulțească natural și au rămas cai sălbatici.
Cetatea Golubăț (Golubac)
În partea dreaptă, pe malul sârbesc, se află, construită pe stânci, cetatea Golubac.
Prima mențiune documentară a cetății datează din 1335, când era cetate militară
maghiară. Apoi, timp îndelungat, cetatea este controlată de regele sârb Dragutin, până
la bătălia de la Kososvo când trece sub stăpânire turcească. În final, în secolul al XIX-
lea, ea a revenit din nou Serbiei. Cetatea are 9 turnuri cu o înălțime de 25 de metri.
Cetatea Golubac este considerată a fi una dintre cele mai importante cetăți-oraș din
Balcani.

34. Ostrovu Mare, Mehedinți

Ostrovu Mare este situat pe Dunăre, în dreptul localității Gogoșu din județul Mehedinți și

în amonte de hidrocentrala Porțile de Fier II. Cu lungimea de cca. 14,00 km, o lățime
cuprinsă între 500 și 3.000 de metri și o suprafață de 22 km2, este una dintre cele mai
mari insule românești de pe Dunăre.
Ca încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Gogoșu din județul
Mehedinți, Oltenia, România.

35. Ostrovul Mare, Teleorman

36. Ostrovu Nou
37. Ostrovu Orbului
38. Păcuiul lui Soare

Păcuiul lui Soare este o insulă de formă alungită pe Dunăre, localizată la 9 km

în aval de localitatea constănțeană Ostrov, județul Constanța. Are o lungime de 6 km.
La extremitatea sa nordică se află ruinele unei fortificații medievale, presupusă de
specialiști ca fiind Vicina. Cetatea a fost construită între anii 972-976 de către militarii
împăratului bizantin Ioan Tzimiskes și locuită până în secolele 13-15. Conform unor
arheologi, acesta este al doilea sit din țară, ca mărime și potențial arheologic,
după Sarmizegetusa.
În anii 1950, aproximativ 25% din cetate era vizibilă, iar în anul 2011, se mai vedea 10-
15% din cetate, datorită eroziunii.

39. Ostrovu Păpădiei

40. Ostrovu Pietriș
41. Ostrovu Ruptura
42. Ostrovul Sfântu Gheorghe
43. Insula Șimian
Insula Șimian este o insulă pe Dunăre, situată în aval de hidrocentrala Porțile de Fier I,
între România și Serbia, la sud-est de municipiul Drobeta Turnu-Severin, în dreptul
localității Șimian din județul Mehedinți. Insula are o suprafață de 55,50 de hectare. Ca
încadrare teritorial-administrativă aparține comunei Șimian.

Descoperirile arheologice arată că insula a fost locuită încă din neoliticul mijlociu,

găsindu-se urme ale culturilor Starčevo-Criș și Turdaș-Vinca. În anul 1968, înainte de
construcția lacului de acumulare Porțile de Fier, obiectivele turistice de pe insula Ada
Kaleh au fost mutate pe Insula Șimian, obiective aflate și astăzi pe teritoriul insulei, însă
aflate într-o stare de degradare.

În timpul construcției Podului lui Traian între anii 103 și 105, insula a servit ca bază
naturală pentru baraje de deviere a apei.

Climatul submediteranean a favorizat existența în insulă a unor specii de plante care, în

urmă cu peste trei decenii, se regăseau pe Insula Ada Kaleh. În ansamblu, Insula
Șimian poate fi considerată o grădină botanică în miniatură.

Insula Șimian poate fi accesată doar pe apă, fiind necesar transportul nautic. Muzeul
Regiunii Porților de Fier este instituția care va facilita accesul pe insulă, asigurând
transportul turiștilor și al comunității locale spre acest „muzeu în aer liber”. Această
deschidere spre patrimoniul peisagistic și istoric al insulei a fost posibilă prin proiectul
„Dunărea-coridor european”, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul de
Vecinătate România-Serbia 2005.

44. Ostrovu Tătaru

45. Ostrovu Urucu
46. Ostrovu Vană
47. Insula Vărsăturii

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_insule_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia