Opinca Natalia
XB

  Fişă de lectură
 

 Am început lectura in data de: 28.06.2011

 Am sfarşit lectura in data de: 28.06.2011

Titlul carţii: Povestea lui Harap-Alb

 Autorul: Ion Creangă

 Date importante din activitatea scriitorului:

Data naşterii lui Creangă este incertă. El însuşi afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut
la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici
(condici) de nou-născuţi din Humuleşti, publicată de Gh. Ungureanu.
Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi
Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.
Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale
Amintiri din copilărie. În 1847 începe şcoala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de ţăran,
este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern
("tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea
Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu
 Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa
Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din
Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot
 

restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul
inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.
S-a despărţit cu greu de viaţa ţărănească, după cum mărturiseşte în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari,
iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu
florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii!
Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte
cu cea mai mare însufleţire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul
natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci
de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).Literatura românăLa 19
decembrie 1860 se naşte fiul său Constantin.
În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor 
 pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din
Iaşi.
După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile
care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu
statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) Ca urmare a
excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie şi din postul de institutor, însă venirea lui Titu
Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru
manuale şcolare.
În 1873 se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o
casă în care să se mute, alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău (bojdeuca)
În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se
împrieteneşte. Între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 şi 1889 a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şi apoi a
decesului lui Eminescu, şi al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi.

 Prima impresie dupa lectură :

 

Ceea ce ma impresionează este: indrazneala lui Harap-Alb atunci cand a vrut sa-si incerce si el
norocul la fel ca si fratii sai.
La fel de surprinză tor este momentul : in care Spanul suparat ca i s-a aflat secretul ii taie capul lui
Harap-Alb.
Demn de admirat este fragmentul: „Capul de-ar fi sanatos, ca belele curg garla.”

Tehnici narative: relatarea se face la persoana: persoana III

Tema: lupta dintre bine si rau

 Moduri de expunere:

 Naraţiune.....;
Dialog.....;
Descriere.....;
Monolog..... .

 Personajele:

  Nume Tipologie Nume Tipologie

Harap-Alb Este protagonistul Sfânta Duminică Este un personaj
acesei poveşti. Este secundar care are rolul
lipsit de insusiri initiatorului si al
supranaturale si este  protectorului, il
construit realist. Este supravegheaza si
un tanar obisnuit, coordoneaza pe
harnic, supus, cu Harap-Alb, dandu-i
suflet milos si sfaturi si ajutandu-l la
sensibil. Caracterul nevoi.
deosebit pe care il are
acest tanar il va ajuta
sa devina imparat,
fiind rasplatit pentru
omenia de care da
dovada.
Spânul Spânul este Calul Este personaj
antagonistul. Este o secundar care il ajuta
intruchipare a raului,  pe protagonist are
 

insa este “un rau darul metamorforizarii

necesar” este miraculoase, cu
viclean,brutal se ajutorul calului Harap-
comporta trufas, Alb trece peste toate
tiranic cu Harap-Alb. dificulatile.

Caracterizarea personajului:

 Directă(exemplu): In text nu este precizata caracterizarea directa este precizat doar ca Harap-
Alb era fiul cel mai mic al Craisorului!

 Indirectă(exemplu): Calitatile si defectele sunt sugerate de oximoronul din numele sau care
reflecta conditia duala: rob, sluga, neinitiat(Harap) si initiat(Alb).Harap-Alb era milostiv
deoarece isi face mila de Sfanta Duminica si ii da un ban: „Tine, matusa, de la mine putin si de la
Dumnezeu mult”; indraznet pentru ca vrea sa –si incerce si el norocul la fel ca si fratii lui ; bun
deoarece:” Fii incredintat ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta, Harap-
Alb.”; loial: respecta juramantul fata de Span in pofida ispitei de a se imbogati: ” Multi crai si
imparati ieseau inaintea lui Harap-Alb si care dincotro il ruga, unul sa-i deie banarit cat cere el,
altul sa-i deie fata si jumatate de imparatie pentru asemenea odoare...” ; generos : face adapost
albinelor, marinimos si curajos : ocroteste furnicile, trecand printr-o „apa mare”; prezinta
sentimentul prieteniei fata de cei 5 tovarasi. Totusi Harap-Alb avea si slabiciuni spre exemplu
rusinea in momentul mustrarii feciorilor de catre Crai si disperare :” Si de-as muri mai degraba ,
sa scap odata de zbucium , decat asa viata”. „Tine, matusa, de la mine putin si de la Dumnezeu
mult.” Prin acest citat putem observa milostenia si bunatatea de care da dovada Harap-Alb,

• Figuri de stil:

Personific ări: „doarme şi pământul”

 

Comparaţii: „Vechi ca pământul, moale ca matasea si verde ca buratecul”

Repetiţ ii: “Şi merge, şi merge”; „mai! mai! mai!”
Metafore: „boboc de trandafir din luna lui mai, scaldat in roua diminetii, dezmierdat de cele
intaii raze ale soarelui”
Epitete: „codri întunecoşi, ostrov mandru, casuta singuratica, muschi pletos.”

 Imagini artistice:

Vizuale: „la vederea acestei minunatii, toti au ramas incremeniti si, uitindu-se unii l altii nu stiau
ce sa zica.”
 Dinamice: „Cum ajunge in gradina, odata incepe a smulge la salati.”

Olfactive: „îl freacă pe dinăuntru cu cătuşnică, cu sulcină, cu mătăciune, cu poala sântă-Mariei şi

cu alte buruiene mirositoare...”
 Auditive:” Ia ascultati , mai ! Zise Gerila: Vorba lunga saracia omului.”

Vocabular:

Cuvânt Explicaţie
dihanie fiara ,animal,creatura
vrednic capabil
A mornai a bombani
a hălădui a izbuti, a reuşi
zdravan robust, solid, voluminos
 

Faţă de personaje Vizavi de problema operei Faţă de opera literară

Am admirat curajul supunerea Mi-a placut momentul in care Mi-a plăcut aceasta poveste
si sensibilitatea lui Harap-Alb fata imparatului Ros il deoarece Ion Creanga ne
de care a dat dovada pe toata demasca pe Span si il alege pe demonstreaza inca o data ca
durata actiunii. Harap-Alb.  binele intotdeauna invinge
raul.
Mi-a placut vitejia lui Harap-
Alb atunci cand a iesit ursul de
sub pod iar el l-a infruntat cu
curaj dand dovada ca e
vrednic sa conduca imparatia.