O secvență ce evidențiază tema dezumanizării este cea în care este depusă
mărturia mincinoasă de către Ghiță. Plecând cu Pintea și slugile la Ineu, Ghiță avu pe drum destul timp să se gândească la deciziile sale. Acestuia nu se ai la îndoială că oamenii cu fețele acoperite nu erau alții decât Săilă Boarul și Buză-Ruptă, doi oameni cu care nu a avut nicio treabă și dădeau de bănuit mai multe lucruri, dar mai mult îl îngrijora pe Ghiță că o să se dovedească ceva asupra lui Lică. Ghiță pune faptele în balanță și preferă să-i țină partea lui Lică deoarece a realizat că e mai bine să fie aproape de dușman decât să concureze cu el, mai ales că Lică avea o mare influență asupra sătenilor și nu voia o viață mai grea, chiar dacă grija îl omora. Îi părea rău că nu a avut șansa și nici tupeul necesar pentru a vorbi pe deschise cu Pintea pentru a face lucrurile mai ușoare, nici nu se mai gândea la cele întâmplate și nici nu se simțea cu desăvârșire nevinovat. Ajunși la Ineu, Ghiță începu să realizeze mai multe, inclusiv că era vinovat și posibile bârfe din partea lumii : "Da, - își zise el într-un târziu - sunt un om fără de suflet : n-aș fi trebuit eu să plec și fără dea-i spune ei în ce treabă plec și fără de a o fi întrebat ce are să-mi spună", acesta parcă începea să regrete plecarea lui de la fața locului. Pintea l-a dus în fața comisarului mai întâi pe Laie. Laie de frică a declarat că nu știe nimic și să explice rostul lui la han, comisarul întărit de bănuielile sale îl ia mai pe scurt. Astfel, acesta mărturisește tot și explică ce s-a întâmplat în acea duminică, punându-i bețe în roate lui Lică prin mărturia sa. Pintea știa că Lică venise cu alt rost la Moara cu noroc, dar cu toate acestea nu se putea încrede doar în mărturisirile deșirate ale lui Laie, apoi este chemat Marți la interogat, care nu știa nimic din cele întâmplate : "Marți, care intră mai nesfiit, nu știa nimic despre cele petrecute atunci, duminecă, însă, din mărturisirile lui, comisarul află că Ghiță are o verigă de sârmă, pe care sunt înșirate semnele turmelor lui Lică, de la care a primit în mai multe rânduri porci". După toate acestea, Pintea știa destul și începea să pună piesele cap la cap, însă nu voia în niciun fel să își schimbe părerea despre Ghiță, în niciun caz să recunoască că este "asociatul" lui Lică și că, s-a înșelat în privința lui, iar comisarul credea că a găsit făptașii în mai puțin de 24 de ore. La ceva timp, Pintea iese afară și-l cheamă pe Ghiță. Acesta îl avertizează așa cum reiese din următorul citat: "Bagă de seamă că, precum stau lucrurile, nu vei putea să te mai întorci acasă decât pe bună chezășie". Ghiță rămase șocat, iar Pintea încearcă să-i explice că nu are încotro, practic că e nevoit. Acesta este interogat de comisar, cu fiecare întrebare, parcă agitându-se mai tare. Prima întrebare a fost dacă e prieten cu Lică, Ghiță zicând că e prea mult zis și că nu voi să se strice. Își explică vorbele prin faptul că Lică plătea bine atunci când venea la cârciumă si că ar fi fost pierdere mare, și că atunci când nu avea bani, îi dădea porci. Comisarul îl întreabă dacă e conștient că ar putea fi și porci furați, iar pe Ghiță îl apucă sudorile reci. Acesta era conștient că trebuia să zică adevărul deoarece ar diferea de mărturia lui Lică la vremea sa. Recunoaște că are semnele turmelor cu porci ale lui Lică înșirate pe o verigă de sârmă și că i le-a dat el însuși și că nu mai primit niciodată. Comisarul îi zise aprins că și el ajunge pedepsit dacă primește lucruri furate, iar Ghiță îi explică că are semnele pentru a-i zice lui Lică dacă vin pe la Moară oameni cu porci furați și grăi mai multe cuvinte pe care le regreta. Nu mai voia să-l lase în nedumerire pe Pintea și voia să-și descarce oful, chiar dacă se mustra și nu se putea stăpâni complet. Comisarul se făcu roșu ca racul și își dăduse seama că se poate folosi de Ghiță, care abia își adunase puterile și îi răspunse la altă întrebare, ceea dacă a stat Lică toată noaptea singur la cârciumă : "Nu, răspunse cârciumarul adunându-și din nou puterile. Peste puțin după ce s-a înserat a venit la el un om cu o muiere". Mai zice că abia se culcase și că nu era Răuț acel bărbat, și de asemenea că cei doi nu au rămas până dimineața. Cum Ghiță nu știa nicio vorbă din mărturia lui Marți, nu înțelegea întrebările comisarului, care bănuia că zice un neadevăr. Comisarul pune altă întrebare, ca apoi Pintea să se pună un pas înainte lui Ghiță și își zice singur, ca apoi să-i facă semn să zică da : "Dacă-i așa - își zise el - atunci Lică a plecat, l-a călcat pe Arândașul și iar s-a întors la cârciumă, iară Ghiță a năpăstuit". Ghiță îi zice că nu poate să jure, nevăzând cine era exact și că nu știa nici cât timp trecuse deoarece a adormit. Aceștia vorbesc despre conversația dintre Lică și Ghiță, îl trec fiorii și zice : "Asta nu e cu putință! zise el înecat de năvala sânge-lui. Nu se poate! șopti apoi cu glasul pierit al omului ce-și apără viața. Nu pot să dovedesc că atât am vorbit cu Lică și numai atât, cât vă spusei; dar pot să jur pe pâne și pe sare, pe cruce și pe sfânta evanghelie că n-am vorbit mai mult, pot să jur - adause deznădăjduit - că a Lică a stat toată noaptea la cârciumă.". Mărturia lui Ghiță diferă de cea a lui Marți, oricât de mult a încercat să nu-l pună în dificultăți pe Lică, nu prea a reușit. După depunerea mărturiilor, Ghiță este eliberat pe garanție scrisă și semnată de preot. Ghiță a depus mărturie mincinoasă în favoarea lui Lică și totuși, ei sunt încă în bănuieli, mai ales că au mărturii care diferă între ele. Speră că nu o să se afle nimic din faptele făcute de Lică și că nu o să fie prins, Ghiță vrând să îi fie bine, automat îi era bine și lui deoarece știa că dacă zicea purul adevărul, îi era rival acestuia și nu își permitea asemenea lucru, așa că a preferat să renunțe la stima de sine și conștiință și ține partea lui Lică.