Geneza si surse de inspiratie

Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar spate pana la

zece zile de scriere deoarece se afla in mintea scriitorului de foarte mult
timp. La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse:
autobiografice, folclorile si mitice.
Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta
povesteste cum in calatoriile sale pe jos prin Moldova a facut popas la un
han. Acolo a avut prilejul sa asculte doi jandarmi care vorbeau despre
uciderea unui cioban caruia i s-au furat oile.
Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri de
personaje care apar in trei balade populare. Din balada populara “Miorita”
se preia motto-ul operei “Stapane, stapane / Mai cheama s-un cine”., se
preia motivul complotului si motivul transhumantei. Din balada populara
“Salga” se preia tipul femeii justitiare. Din balada populara “Dolca” se preia
imaginea cainelui credincios.
Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda
lui Osiris, fost rege al Egiptului zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost
ucis de fratele sau Seth pentru a-i urma la tron, sotia lui Osiris, Isis, mare
preoteasa da nastere unui fiu pe nume Horus. Dupa ce copilul ei creste,
impreuna cu mama sa si insotit de un caine, pleaca in cautarea ucigasului.
In toate picturile rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu doua taisuri.

Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv
articulat cu articolul hotarat “-ul” care, in sens denotativ, semnifica un topor
cu doua taisuri. In sens conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la
nivelul actiunii. Baltagul devine obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei
si instrumentul actului justitiar, reparator.

Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema
textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan.

Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si
omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si
observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul
omniscrient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului.
Inteligenta si calculata ca “un Hamlet feminin”, ea reconstituie crima pe
baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii
determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece
capitolate, urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si
aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul
mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile
pastorale, dar si comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

Prima parte (capitolele I – al VI-lea)

Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum – include
expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic
al Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la
intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.Intriga cuprinde
framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea
sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei
Ana de la manastirea Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde
unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la
Manastirea Varatesc, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.

Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea)

Contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei,
Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui
Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura
Bicazului, la crasma domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si bab
Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei (la han si la cantelarie,unde afla de
actul de vanzare a oilor), apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de unde
drumul paraseste apa Bistritei, “intro tara cu totul necunoscuta”. De
asemene, intalnesc o cumetrie, la Borca si la o nunta, la Cruci.
Succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de gandit Vitoriei
si anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si
Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o
rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea)

Prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui
Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea in rapa si veghea
noctura a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in
infaptuirea actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este moment
in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzadu-i chiar si
pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al
doilea devine agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si
sfasit de cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il
surprinde pe Bogza, care-i cere iertare “femeii mortului” si-si recunoaste
fapta.

Personaje