Panait Istrati

Poporului României,

Hodivoaia, rase cu lovituri de tun.

PANAIT ISTRATI
martie 1928

Aceasta începe chiar în ziua de Sfântul Pantelimon. În ziua aceea, vântul dinspre Rusia, pe care

-are a
- -o
- -i place muscalul.

-i strici
cuibul plec
-

Au plecat berzele?

Plecat...

a.

-se greu, ca un om care s- -ar mai voi nici

pe care nu- -a
-
-
 -
pe care creatorul l-

-o
de toate.

De-

-i arate

pustietate
ciulini.

ader, cântând:

-
dimensiunile unei damigene mari. Atunci oile nu-

Atât timp cât ia

-a fost dat omului numai cu

-
norod al ciulini -

în

-se în toate chipurile, cu bubumzul

lor fixat pe o tul

Cu to
-

- -se, formând mari purcoaie ce se rostogolesc cu

bucuros de -a berbeleacul pe spinarea lui, pe când

tulpina lor n-
-
- -se
princiare.

Dar ciulinii?

E o poveste cum nu s- - -
o iau de la început...

-
-sa nu-
-

-n Borcea.

- -

plaf! propteam cazanul la fund. -

- - -
scape.

ie. Nu se

-aducea nici

- -avea
 -

M- -ntreg, pent - -
- -
-
opincile, cu gât
-

-
-ames -un trunchi de salcie
-

Foaie verde de-

Ila, ila, la!

-au umplut cârciumile.

-i vedeam varicele groaznice, întrebând-o de ce

-e drag, copilul meu... Dumnezeu l- - -i

Aveam pe-
- - - fie în

Aici nu mai era vorba de pescuit cu cazanul, aici pescuiau cu chipcelul, cu prostovolul, cu plasa

Trebuia s- - - re-

-ntr-
-

-o.

munca nu duce la nimic bun.

În timp ce pescuiam tat

-
-l putem da,
-

kilograme! Numai pentru s

-l
-l scosese cu- -

Nu, într-

Hât-o-

eniei la altul, ea avusese de mii de ori

-
ce milioane de kilog -aruncat, pe tot lungul sutelor de
kilometri pa care-
- ni?

Mama a avut atunci o idee, pe care s-a apucat s-

silindu- -

franci cu care- -

Uite, i-
vind

-
-
vânt!

- -mi bucuria; ce-avem de pierdut?

- - -
 - -da, voiam.

A doua zi în zori porneam, luând cu noi cele de treb

- -
-
-
- -
-ncerce slaba- -avea s-

-
-

Doamne-

-ajute Dumnezeu!

pe cuvintele:

Au plecat olteni...

- - -aveam s-

- -

are mi- -am s-

moarte. De- -

Da n- ut oare?

- care, de- am trecut în urma

-se-

- - - -

lui de raze orbitoare. Mi

-

- -ar mai fi
 - -
-
- - -atât mai mult cu cât
-
rele.

Cu toate astea, ce bine mi-

- -
asele noastre luni de
septembrie. Unde se duceau? Ce s-alegea de ei? Ce vedeau? Unii dintre ei nu se mai întorceau
- - - -l

- - -
- -

Acuma, uite, ciulinii e

începutul lui august. Alerga-voi cu ei, peste- -

- -
-

-mi po -mi

ceea ce ai pe ceea ce- -

lumea- mic nu-

într- - -a ajuns unul dintre cei mai

pentru -
- -
-

Într- - iar pe mama a omorât-o.

Se-

.
 -

- -

- i cu patruzeci-
-asupra.

- -

-
De- de
-se. Îl puneam pe picioare ridicându-
-
-

Tare- - -a
- -

-
- - -era

Teama asta nu- -

unde totu-
- -l zdrobise.

-
-l interesa? Nu- -o pe

-
legendar, al ciulinilor...

împleticindu- -n stânga
- -
marginea drumului, dar n- - -
acolo. Apoi a

-
 -
muncite de cojani ca de-alde noi.

Ho, ho, ho- -

Ciortan...

N-

De-o avea, nu cumperi.

De ce n- -

spuse:

-au viermi, ciorta

Trei sute de kile.

Cu cât îl dai?

- :

- -

- - -
- -a miruit popa...
 - - -

-ai zis.

N- -
- -

-
-

- -se la el, tata zise:

Martor mi- - -
- -am. Dac-
nu-s vinovat.

T
-
pirostriile.

Doamne-

- - - - -o
-

De- - -a ajuns nenorocirea,

am putea s-
 Ne- -am întrebat.

- -
el m-a mângâiat pe obraji:

- -
Dumnezeu vede...

-
-
-nghesuia ca la bâlci. În c

Am fost prim

-n noapte. Asuda -l ajutam pe

-
nemaipomenit.

-tatii, zicea el, terbuie s- -

-ta

-i ducem mamei banii.

- -
ducem la m -

-
 - - -a lovit
nenorocirea, pe- -

-
- - -i tatei un semn din sprâncene.

plângeam în pumn:

Da, s-a stins, biata femeie... O- -n deget, c-

-n nici opt zile s-
- -mea a culcat-
- -
-a dat sufletul. Ieri au
- -au înmormântat-o.

Anica v-a rugat s- -

Dumnezeu s-

care se lega la cap când mergeam la pescuit.

lestemat... Doamne, tare-

Fie-

Ce necazuri zici tu c-

- - -a dus dracului...

... Atâta tot? Fir- -acuma?

 De- -

-o

nu ne pomenim singuri.

-
nu

- -un

-
-i Ursu al
-alerg s
-
- - - -l strânge la piept.

-
. Ia-o tu, Gavrile,

- -i bun de nimic. Du-

te- -o s-

- -
-l cum s- -i rost de-

-l îndrepte Dumnezeu...
 -ntreba din
ochi ce-avem de gând.

-
- -

-am pornit la drum, apucând-o spre

împurpurate
-nvârteau în loc, dansul de adio dinaintea
- -

Ursu mi-

-au plecat olteni...

Ne-
-a descusut prea mult, s- -

- -

Ce-i, Mario?

- -
îndelung, cu ochi blânzi care- ta îi povesti totul:

-
-

Nu... Un câine-
-

Na- - -se. N-

-ne de solzii care-

- -ne

Ca o adeverire a temerilor noastre, curtea se umplu chiar atunci de-un fum gros care venea de la
-
nenorocit de- -o adunam cu lopata din

ceaunului în care f

asta nu- -ar fi

- -i coceau cu
-nfundate, îi cârpeau, ca pe câinii care
- -ntr-

-
domnea. Se vedea

M- - -
e de cap de om, nu mai mare decât un dumicat.

Da- -
 - l mai iscusit la

-
Mâncau ce-

care-l mâncau pe-

-o familie
-l sufere. Asta se întâmplase pe la vreo

aban
-
cu ciulinii lui eterni.

Nu s- -
- -

cred - -
-a convenit.

- -

-
c.

-i spun -

-auzea, prin sat, cântându-i-se:

Pe la noi pe la Duduca,
a cât nuca
-
-n hiare,
-n ghiare.
 -

frumoase de septembri -o cu cântecul zeflemitor din sat, Maria se

- -
-meu o obsesie.

- -

Avea cum s-
- -

A îngânat- -am
petrcut- -a scos
le lui n-

Dar, speriat de teama de- -o vedeam în

libertate, îi strigam

Dar cine- -

- -a fost deosebit

Giurgeni, tata îmi spuse:

- - -ncepe
-mi faci vre-

Nu i- -
- -a schimbat cu tot -mi place la mine
 -o
leghe- -
-

- -ncoace numai de ciulini vorbeau:

Eu am s-o-

-Dumnezeule,
care- -ntr-un cap de copil

Pentru ce n-

- - -
- -

din tot ce povestise bunica de-atâtea ori la gura

Cel c-

-i mergea vorba. Om de

satului: cum se- - -

-a-
-un pumn
- - -
-
arate, de la trei luni, care puici o s-

Dar -
- -o

-
 -

Nu te faci om decât pornind în lume! Mai a - -

lucru ce ni se poate-

-
- -au ajuns oameni!

-o fi viitorul

-n care tata a plecat pentru trei zile la Giurgeni, m-am dus la ei.

-mi fac rost de- -trei fire de praz, merinde

-mi face rost de merinde. La el m-am dus.

L- - - -l
- -un cal.

- -

N- -

-n sat cu cotiga. Poate- -

-
n-

M- -

-am convis când am ajuns în sat,

unde -se de cotiga brutarului.

-ne pâine, pâine, pâine!

N-

- - -a dus
 - - -a- - -
-a mai putut:

- -n cap!

-l:

- -

- -
-

- - -l pe
-

- -
Înjura:

- -

D- -un dovleac, p-
-
-n septembrie,

- e necazuri.

-ar fi fost surd:

Pentru bi-se-ri- - -lemn!

-ntâi, când se ducea prin case cu

-un ban.

- -
- -
 - -
- -l

-
-
-

- -
- - -
acolo repede, dârdâind.

M- -

l-

- -o claie de fân. Acolo m-a

-
mâinile lui.

- - -aici, pe

-ai mâncat azi?

L- -
 - -am mai spus nimic. L- - -
-

La Duduca- nu degeaba- ra, cu

- -
apuc puhoiul de vânt, atâta-

saci.

-mi sare-
-mi dea sângele.

Ciulinii! Ciulinii! urlai eu, încercând s-arunc ghemotocul spinos pe care ni-

-n sus, atunci, voios:

Au venit? Hai! Repede!

N-aveam ce-

n- - -
-avusese parte de zile atât de

blajin n-

-l
- stetot
-
-
- -o af -
-
 -

Ah, de-
, în clipa-

- -

-l întrecusem cu vreun kilometru, când

-am urcat pe- -

care se-

-
- -b
- -
ce- - -un ciomag mititel, agitându- -
se-

-naintea venirii lor.

Când, peste un ceas, m-

-
-

-au
fost buni, ne- -

A fost o gustare, în patru, mai mare dragul. Nici -au dat de

-

- -ne opincile voastre pe-ale noastre!

Într- - -
 Voi n-
prietenul meu.

Prea-

-a costat pâinea asta!

-
-n numele lui.

apoi:

Acuma- -

- - -am pus- -o

Vira la Profira

Popas în patru n-
-
-o
care-
printre lacrimi.

-
doi nasturi de sidef.

- -i tai de pe rochiil -
- -avea
 -
-

cel -

-i dobora. Ne-
-

- -
-
-
ciulinul, fiecare ferindu-se de-

- -
începe s-o me

Dar n- -

- -

-am spus nici unu

celuilalt.

-se-n jur.

Nu- -or fi prin cimitire...

Nici. M-am dus într-

semnul crucii, zicând:

- -

Mi-

-au turtit detot.

-
loc. Ne-
-i imaginea cu care-am adormit, dar n- -n zori.

dintotdeauna în vâlcea, le-a dat foc. Ne-

cer. Dogoarea lor ne-a silit s

inima de-
degeaba ne uitam unul la altul întrebâdu-ne din ochi ce- -
-

buza vâlcelei noastre.

- - , cu obrajii uzi de lacrimi, ne-

- -i zburau pe deasupra capului.

- -
-

Lumina, i- -
-n clipa-
ne- pricepe drama

- -napoi speriat:

-un om pe care l-

- -acolo i-
jandarmi târând mortul, fiecare de câte- -au rostogolit cu-o
 -

Apoi, ridicându-se:

locul.

-alergat

- -
-

-
negre care se- -

Ne- -am dus de-a dreptul spre cârciuma

-am
-
-ntrebe de pe unde suntem.

- -am plecat de-

duceam...

- ci copii na-i, ce te pricepi tu?!

-
-
 -

N-

-i zise:

Te-

- - -te!

- - -
cârciumarului mâna.

- -ne cum manevra mereu,

A fost grozav, într- - -a

- -

-
-a atras. Ne-am apropiat,
la încep - - -atunci ne-am apropiat ca
-

- -al meu:

-au plecat olteni...

-n palme.

Ajungând la Lehliu, frânarul ne-a spus:

Ei, v-
cu unul de-
 Ahaa... Asta-

În lume? Ei, asta-

- -am plecat de-

-
- -

-ntorceau de la un târg mare. De-

-

-te-ncoa! Mai curând m-

-ncepu

-mea, Lina. E frate-meu, închipuie-

femeie.

- -

Cine-s oamenii care- -

Ne-

-i nici vina copilului, nici a

-
biciu- - - - nu
-

-
-i vremea s-o pornim? Caii-

Costache se ridi

Haidem!
Apoi, punându-

- - -

ei.

- -

Comuna se numea Trei-Sate. Am ajuns într-

- -Sate: erau,
într- -
-
garduri nenorocite dintr-

Nu ne-

- - estit. Era

- -
cum face Costache.

- a cuprinde doisprezece

- -l tot schimba
nchipuirea ei:
 -

- -Frumos zicea:

Copilul o întrerupse:

- -Frumos pe zmeu?

Pentru c-atunci basmul s- -ar mai avea ce s-

- -

-si, la ureche:

C -
lume!

Asta nu-

Am priceput de- are

-au povestit-o
din fir-a- -

Mai mult nu le-a trebuit:

Nu, nu-
- -

-o ia pe Stana ca s-o scape de

-
-are cum face altfel. Uite, de-asta se-

- se puteau
- -o

-o luase pe fata lui de-

rotar. Asta însemna într-
- -aveau slugi, nici
 - -atât mai mult jertfa pe care
-

Unde m

-
- -nd
-
-
ciocoi!

Costache se-nfuriase:

Asta- -ciocoi, ciulinii-

- -

foc la toate buruienile astea care-

N-auzisem pe n

- -avea pe ni
-

- -i sorbeau
-

Mai era cineva care- - -o mai vedem în

-
-

Merita s-o vez - -

- -am
 -o trase la el:

Nu- - -apoi,

Ba da! Face! Îl iert, pe el, dar de- -

-am si

Dar eu, oi mai avea eu parte de- -mi las capul pe el?

-am dus la culcare cu-

din Trei- -

-o s- - -
-

-ar fi f

-
câinii -o

Uite-l, mama, uite-l.

eretul, în schimb, petrecea în ficare zi ca la

-
privirile înfl -

dar n-aveau ce face.

-
oamenii însu

spre sat.

- -
asta i- -
bine cu mine pe-aproape.

-atât mai bine pentru m

Dar ce- -

domina satul; cu

ta care-
-

Asta n- - -

- nd un cântec la
-
 -

N- -a -
povestea asta îl mâhnea.

- -

Bine, bine, milostivule!

hii lui

Într-
-o
cumper -
- -i cu ciomegile, iar pe
-
la un bordei la altul, de parc- ca o prevestitoare de vremi
-
- - -o
-

-a- - - -i
-a

- -

- -
care nu-

aco

- lini?
 -

Spune- -
- -o uit deloc.

Le-am spus ce- -

-
-Sate, în afa
doisprezece de-
-o surcea de-
aruncat în foc.

Pe- - -
peste ogoare, pe drumuri, pe- -i în stare.

-
- -
-n

gâ

Românul nu-
mizeriei. Atunci nu- -
crima nu-l mai sperie.

N- -n toamna aia, la Trei- - -aveau.

N- - noi, de
-
s-

-
- -se-
 - ebunia.

- -

Primarul, omul boierului, îi bruftului:

- -mprum -
- -

S-au dus cojanii singuri la curte,

- pre-a lui

pentru

- -

-
-
nd cocenii, arzându-i pe unii, punându-

O -

Ar trebui, într-

Dar asta n-

-i aduceau aminte c-a venit ceasul parigoriei.

nu era mult mai -i

-
-

-
-
 - -

Ni i-

N-
Lucru care nu- -l auzi spunându- - -
- -
a -

- -încet de
nenorocirea ei.

-nsurase cu Stana.

- -i ziceau
uite-

- -se de-a dreptul la

-
Costache era prietenul lui cel mai bun.

Nu ne-

-am tras deoparte într-

nu- - - -am
- -

S- - -
...

-oi face eu una, zilele astea!

- -
se-nsoare cu-alte Stane...

Mânii de-
 -o zi, mânia oamenilor s-a auzit

Era într-o duminic

furios, popa:

- u-
unul.

De-
- -n râs.

-n fiecare zi: cu- -

- -a lungul drumurilor,
cu s - - -
- -s
-s neatinse?! De ce fulgerele cerului nu-
- -
-

-
Nu-
de le -

stre, pe

primul rând votul universal. E-

 Care-

-l ia singuri.

-l.

-
-

Cine te-

- -

-ai auzit, Matache? Credeam c-

- cântând!

- -

- -ai decât cincisprezece ani. Dar într-

- -atunci.

care n- - - -

ani?

Asta-

Atunci n-ai de ce pizmui soarta Stanei: o s- -o

 Nu-i -
-
- - -
ei, nu face. Mai bine pe a mea...

- -

-
repede! Mai repede!

-o a treia. În mijlocul tindei trei roabe cu lut galben

-
- - -o basma din
care nu-i vedeai
- -

-l
-a-

-
nimer -a-npicioarelea, într-
-

fiecare la locul lui; pe jos se a

ile

-
n-aveau
 n

Pe-
ursitoarele cine-i va fi mire. Încercarea-
-

-
spi
-

cocârjat.

-a întrebat oglinda, dar s-a dus de-

cu picioarele, tremur - -

ce- unui vecin tot s-a

pe care haitele de câini îl mâncau numaidecât.

S- -
a.

-se pe picioare, mai mare jalea.

mare, s-a petrecut un eveniment care l-a atras. Evenimentul a

implorându-l, smulgându-
de coceni.

L-

L-

S- -
s-

Eu am tras.

Barem de-

N-
Trei-Sate l- -

-l.

L-au omorât în curtea conacului, l- -a dat duhul, sub ochii

jandarmului.

Cristea,

1906.
- -au pus
steaguri. La Filaret, care era un maidan împu -

-
costume n - -

- - ri l-au omorât pe
- -
care a-
Încotro mergem? Ce- -

Pr

-aveau cum umple pântecele gol al oamenilor, nici al vitelor ce

- tori,
ducându-se pâlcuri-
-
l lor. Starea lor de spirit nu era
-
-se- -
frecându-

Deo
-
într-

- - -
-

- -

-
 -

-a decretat starea de asediu?

- -

- -

marele proces chiar atunci început.

A doua zi dis-de- -a dat drumul,

a-nceput s-alerge prin tot satul strigând:

-au omorât!

-
de - -
-
-o petrecuse la jandarmerie.
- -apropie,
-

glasul de femeie care rostise cuvintele. N-au izbutit.

Care- -

Eu!

Era Stana, cu mâinile-

-

-se spre ea, furios, jandarmul.

- -n spinarea jandarmului nou-venit

- ceea ce- -n loc cu mâna pe
revolver dar nu s- -
- goli
cât ai clipi din ochi.
 -

Dar erau departe. Ne-

Soarele ardea ca-

i, unde urla:

Primarul! Primarul!

-
-

-
strigând cu o -i din cap:

- - - -

Du-

Doamne- -

generale, spuse:
 Eu n

Nu! Nu! Ne-

- -i al meu? Numai boierul poate s-o f

-avea despre cele petrecute-n sat, dar chiar în acel moment am

- -a
casei primarului,

Doamne- -se cu mâinile de

cap.

- -

- - -mpart
mânturile!

- - -

- -

- - -i
împiedica trecerea. Poarta mare, grea, de lemn se închise-

-
cheme armata!

-
galopa în de-

-au luat- -

Fu semnalul de asalt al conacului.

Nu s-
poarta, pe care au cuprins-
Atunci furia întrecu orice ma

care-

când s-
într-
Am înconjurat-

Vru s- -

- - m dat peste un grup

ite de jug ale boierului luând drumul satului.

amurile.

-
 -

- - -a pus în
re. Astea-

creasta colinei.

uzii pe un cojan
strigând:

-meu se-ntindea-n colo, spre Giurgiu!

Din când în când se-

A-o-leo, Gheorghe-Gheorghe, cum mi te-au omorât...! Cineva spuse:

Stana nu s-

Astfel începu bombardarea comunei Trei-Sate, dovedindu-

-
-
toate vânturile paiele aprinse a
loveai la fiecare pas, dar se- -
casei
-un sac ceva de-

-
- - -am
-o!

-un kilometru de mers pe drum bun, caii se op

- -acolo. Bombardamentul încetase.

Jur î
-
ei.

le-ai fi putut închipui.

Povestea asta a ciulinilor!

Au fost ultimele cuvinte ale bietului Costache.

- un salt
- -
 -

Prietenul meu plângea:

-au

A murit. M- -

- -acuma, încotro?

N- nea pe jos
- -Sate. S-
ne-a-

-
nu- !

V-a bombardat?

- -s
- -i pune- -

- - - -
ntoarcem.

- -
dac- -
-ajute Dumnezeu!

Pe- - -am putut trage

de- -
deschidem gura.

- -

-
prop
 fiecare zi.

-i dea ceva

- -un jidan!

- -

Nici în mormânt!

rezista. Mai ales nu mai puteam s-aud vorbindu-

- -n vine:

cântând din fluier. L- -n care-i vorba de-o

- -o ia copchii-
- cat.

- -

- -
împleticindu- -am dus de m- -n cap. De-abia
mai târziu, când prieten
-l întrebai:

Încotro mergem, Ionele?