Mai mult decat ,,cele 5 simturi``

Toata lumea este constienta, in general, de cele 5 simturi cu care organismul uman
a fost inzestrat.Cei care cred ca au chiar si „al saselea simt” nu sunt departe de
adevar, chiar daca asta nu inseamna ca „pot vedea viitorul”. Atunci cand vorbim
despre cele 5 simturi fundamentale, ne gandim evident la auz, miros, vaz, pipait si
gust. Numai, ca dincolo de acestea, lumea ar fi surprinsa sa afle ca avem si alte
cateva simturi pe care le-am putea numi extinse. De ele aflam doar atunci cand
devenim constienti ca le folosim zilnic fara ca macar sa ne gandim la ele. Si multe
dintre aceste simturi umane sunt extrem de importante pentru functionarea
organismului. Sa nu uitam ca simtim lumea inconjuratoare datorita unei multitudini
de senzori raspanditi in organism, senzori care transmit creierului semnalele care
apoi ne coordoneaza actiunile. Un sistem extrem de complex si de rapid in acelasi
timp.

Simtul preaplinului: Atunci cand mancam sau bem peste masura, organismul
ne instiinteaza aproape imediat. Cum este posibil acest lucru? Este vorba de
un simt separat pe care il avem, simtul preaplinului, posibil datorita
existentei unui set de receptori senzoriali care ne transmit ca trebuie sa ne
oprim din mancat. Unii din acesti senzori sunt un fel de receptori de volum,
care ne avertizeaza atunci cand stomacul devine plin.
Simtul termic: Poate parea un simt obisnuit, care trimite la unul din cele
cinci de baza, dar, surprinzator, simtul care percepe temperatura nu e o parte
din simtul pipaitului, ci un simt separat pe care il avem. Receptorii termici
din organism detecteaza atat fierbinteala cat si raceala, permitand
organismului sa se ajusteze in functie de temperatura mediului in care
suntem. Semnalele termo-receptorilor sunt transmise prin trunchiul nervos
din sira spinarii pentru a ajunge la talamus, de unde ajunge la noi pentru a fi
informati de starea lucrurilor.
Simtul nivelului de oxigen: Poate nu se stie, dar niste senzori din organismul
nostru stau cu ochii pe sangele din arterele noastre, monitorizand nivelul de
oxigen, dar si cantitatea de bioxid de carbon sau nivelul ph. Acestia sunt
„chemoreceptorii periferici”, adica niste extensii senzoriale ale sistemului
nervos periferic plasati in vasele de sange, rolul lor fiind de a detecta
schimbarile in concentratiile chimice. Cum se traduce acest simt? Receptorii
alerteaza organismul atunci cand nivelul de bioxid de carbon devine prea
ridicat, facandu-ne sa ajustam expiratia la un ritm corect. In plus, organismul
are receptori care ne spun cat de plini cu oxigen sunt plamanii, in asa fel
incat creierul sa poata sti cand sa opreasca respiratia si cand s-o reia. Nimic
nu este lasat la voia intamplarii.
Simtul busolei: Poate parea surprinzator dar, potential, organismul nostru
poate sti directia in care mergem, si asta tocmai bazandu-se pe simtul care
detecteaza campul magnetic al Pamantului. Si, desi mai raman cateva lucruri
neclare, cum ar fi cat de capabili suntem sa folosim acest simt in mod
adecvat, el ne-ar fi foarte util in situatii de orientare, asta daca am sti sa-l
stapanim. Unele persoane au un extraordinar simt al orientarii, ceea ce
inseamna ca ele au posibilitatea de a controla receptorii magnetici la un nivel
mult mai avansat in comparatie cu media umana. Aceste persoane pot spune
in mod instantaneu in ce directie stau cu fata, spre nord sau spre sud, fara sa
aiba nevoie de o busola. Nu ar fi de mirare, chiar daca la omul civilizat acest
simt s-a atrofiat, in vreme ce la alte vietuitoare precum albinele, pasarile sau
chiar vacile, el este inca prezent.
Simtul echilibrului:
Cunoscut si sub numele de simtul vestibular sau al „balantei”, el suna
ciudat, trimitandu-ne cu gandul la un film care il are ca protagonist pe
Leonardo DiCaprio. Multa lume a devenit constienta de acest simt
vestibular, al echilibrului, mai ales atunci cand el este afectat de ingurgitarea
unor mari cantitati de alcool. Atunci spunem ca ne-am pierdut simtul
echilibrului, acel simt care este controlat din urechea noastra interioara.
Interesant este faptul ca, desi urechea interioara este parte si a sistemului
implicat in simtul auzului, simtul echilibrului este unul separat, din categoria
simturilor extinse.
Simtul durerii:

Unii sugereaza ca acest simt ar fi acelasi lucru cu cel al pipaitului. Numai

ca, desi cele doua pot fi de obicei combinate, durerea este o senzatie cu totul
diferita. Mai mult decat atat, unii cercetatori cred ca durerea ar trebui
„sparta” in trei simturi separate, asta pentru ca fiecare s-ar referi la trei tipuri
distincte: durerea localizata la nivelul pielii, durerea la nivelul oaselor si
durerea organelor interne. In vreme ce acestea ar fi mai degraba subcategorii
decat simturi separate, ideea este ca exista mai multe senzatii de durere pe
care trebuie sa le avem in vedere. Asta deoarece, daca nu simti durerea sunt
riscuri mari prin ignorarea tratarii problemelor de sanatate. Pentru ca durerea
este un semnal care ne avertizeaza ca organismul nostru este in pericol.

Simtul cronologic:
 Este simtul scurgerii timpului. Majoritatea oamenilor au o relativa buna
perceptie a timpului, tinerii mai ales fiind foarte exacti in acest sens. O parte
a acestui simt este guvernata de nucleul chiasmatic, adica acela care
controleaza ritmul nostru circadian. Numai ca desi abilitatea de a percepe
trecerea timpului este, in mare, foarte utila, ea poate fi inselata de multe ori,
ca de altfel majoritatea simturilor. Fiecare om a trait senzatia ca unele zile
trec mai repede si altele mai incet. Este simtul scurgerii timpului.
Majoritatea oamenilor au o relativa buna perceptie a timpului, tinerii mai
ales fiind foarte exacti in acest sens. O parte a acestui simt este guvernata de
nucleul chiasmatic, adica acela care controleaza ritmul nostru circadian.
Numai ca desi abilitatea de a percepe trecerea timpului este, in mare, foarte
utila, ea poate fi inselata de multe ori, ca de altfel majoritatea simturilor.
Fiecare om a trait senzatia ca unele zile trec mai repede si altele mai incet.

Simtul spatiului:
In membre exista receptori care transmit informatii legate de unghiul
incheieturilor, lungimea sau tensiunea muschilor, toti integrati intr-un sistem
coerent care ne informeaza permanent despre pozitia membrelor noastre in
spatiu. Asta testeaza politia atunci cand opreste soferii pentru a le face un
test de ebrietate, punandu-i sa-si atinga varful nasului cu varful degetului. In
conditii normale, consideram acest simt garantat, dar uneori el ne paraseste.

Sunt cazuri, e drept rare si destul de misterioase pentru medici, cand unii
oameni isi pierd simtul spatial. Atunci cand se intampla asta, a deschide o
usa, a ridica o cana sau a folosi un creion, devine o sarcina extrem de
dificila. Asemenea oameni trebuie sa-si urmareasca foarte atent fiecare
miscare a mainilor pentru a putea sa le foloseasca cu succes.

Este uimitor cum noi oamenii fiind inzestrati cu aceste simturi ,le folosim in
fiecare zi fara sa depunem vreun efort in mod special.Insa daca incepem sa
constientizam modul in care fiecare simt ,,isi face treaba`` am realiza, ca
exista o perfecta combinatie intre toate simturile si modul, in care acestea
functioneaza.In incercarea de ajunge la o cunoastere mai profunda a acestor
lucruri ne dam seama cat de mult ajuta dansatorul sa isi interpreteze
partiturile coregrafice.O data constienti de functionalitatea acestor simturi
putem sa ne folosim de ele utilizandu-le pe toate in arta coregrafica ,mai
putin pe prima(simtul preaplinului).Combinand simturile intr-o formula
ideala pentru miscarea corpului rezulta sinteze si partituri coregrafice la care
nu ne-am fi gandit.Astfel incepem sa dam curs unui modul de creatie
coregrafica.Un alt simt care tine de latura extrasenzoriala a omului