PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI

CAPITOLUL 10

C u mulți ani în urmă, pe vremea când eu și Shirley eram proaspăt

........căsătoriți, într-o după-amiază târziu ea era singură acasă. Soneria
a sunat pe neașteptate și soția mea s-a dus să deschidă. La intrare
stătea o tânără femeie îmbrăcată sărăcăcios de vreo 19 ani. Imediat ea
s-a lansat într-o prezentare a diferitelor perii pentru gospodărie.
Shirley a lăsat-o să vorbească câteva minute și apoi i-a spus politi-
cos: „Îmi pare într-adevăr rău, dar nu avem nevoie de alte perii. Îți
mulțumesc pentru că ne-ai vizitat.”
Fata și-a lăsat capul în jos și a spus: „Știu. Nimeni nu are nevoie de ele”.
Apoi i-au apărut lacrimi mari în ochi în timp ce s-a întors să plece.
„Așteaptă”, a spus Shirley. „Spune-mi cine ești.”
„Numele meu este Sally”, a răspuns ea „Am un băiețel și încerc
să-i câștig traiul. Dar e atât de greu.”
Shirley a invitat-o pe tânăra femeie să intre și să se cunoască mai
bine. A servit-o cu cafea și Sally a început să plângă. S-a dovedit a fi
o mamă singură care a abandonat liceul la 16 ani. A rămas gravidă și
s-a căsătorit în grabă cu un băiat imatur. Acesta a abandonat-o rapid,
lăsând-o cu un copil și fără mijloace de susținere. Fiind disperată și
neavând deprinderile necesare pentru o slujbă mai bună, a acceptat
160 Băieții – cum să-i creștem

slujba de vânzător ambulant de perii.

În acea seară când am sosit acasă, Shirley mi-a împărtășit povestea
ei și și-a exprimat preocuparea pentru noua ei prietenă. Am urcat în
mașină și am mers la adresa pe care i-o dăduse Sally. Locuia într-o
clădire situată pe o stradă aglomerată. Am urcat un grup de trepte
laterale și am bătut la ușă. Sally a apărut ținându-și în brațe copilașul,
Sammy, și ne-a invitat să intrăm. După ce am discutat o vreme, am
întrebat-o ce a mâncat la cină. Ea m-a dus în bucătărie și mi-a arătat o
cutie goală de SpaghettiOs. Asta a fost mâncarea ei. Am deschis du-
lapul și frigiderul. Nu mai era nimic altceva de mâncare în apartament.
I-am urcat pe Sally și pe Sammy în mașina noastră și am mers la
un market din apropiere. Am cumpărat mai multe pungi cu alimente
și apoi ne-am întors la locuința ei. În timpul următoarelor câteva
săptămâni am implicat-o pe Sally în activitățile bisericii noastre și am
ajutat-o să obțină o slujbă la Spitalul de copii, unde lucram la secția
de pediatrie. Încet-încet, s-a pus pe picioare și mai târziu s-a mutat în
zona Los Angeles.
Au trecut mulți ani de când i-am văzut pe Sally și pe Sammy, dar
m-am gândit des la ei. Îmi amintesc că atunci când i-am cunoscut
prima dată m-am gândit cât de dificil trebuie să fie să fii săracă,
singură și forțată la limită de responsabilitatea de a crește un copil –
sau mai mulți. Cu greu îmi pot imagina cum pot mamele foarte tinere
care se găsesc în această situație să facă față provocărilor vieții de zi
cu zi. Ele trebuie să găsească creșe disponibile și sigure, să lucreze opt
sau mai multe ore pe zi, să-și ia copiii de la creșă, să oprească la
magazinul alimentar, apoi să meargă acasă pentru a pregăti cina, să
spele vasele, să schimbe scutecele, să-i ajute pe copii la teme, să-i
spele pe preșcolari, să le citească o poveste, să le șteargă o lacrimă, să
spună o rugăciune și să-i învelească pe copii în pat. Apoi, după mai
bine de 16 ore de trudă și îndeplinire a responsabilităților de mamă
trebuie să se apuce de treburile din gospodărie.
Sfârșitul de săptămână înseamnă activități pe bandă rulantă.
Spălatul, călcatul, aspiratul prafului și treburi cum ar fi curățirea plitei
trebuie făcute în acele ore „libere”. Și cine e lângă ele să le ajute când
mașina nu merge și frigiderul nu mai funcționează și picură prin
acoperiș? În sfârșit, o mamă trebuie să găsească o modalitate de a se
ocupa de propriile ei nevoi de a fi iubită, dorită și provocată inte-
lectual. La urma urmei, ea nu este o mașină. Vă mărturisesc sincer că
sarcina unei mame singure, în special a celor care sunt tinere și
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 161
sărace, este cea mai grea sarcină din univers, și am cel mai mare
respect și apreciere pentru cele care o îndeplinesc într-un mod
minunat. Și tații singuri merită laudele noastre, încercând cu dis-
perare să împlinească rolul mamelor pentru nevoile copiilor lor.
Totuși, în acest capitol ne vom concentra asupra mamelor, datorită
problemelor speciale cu care se confruntă ele în încercarea de a-și
crește băieții.
În fiecare lună la Focus on the Family primim aproximativ 250.000
de scrisori, telefoane și răspunsuri la e-mail-uri, unele dintre ele ve-
nind de la mamele singure. Iată una din aceste scrisori tulburătoare:

Am fost căsătorită timp de 30 de ani, dar soțul meu a murit recent.

Acum am nevoie de ajutorul dvs. Spuneți-mi cum ar trebui să mă
comport ca celibatară. Trebuie să învăț cum să mă distrez singură; să
știu ce să spun, ce să fac și ce să nu fac. Spuneți-mi cum să vin acasă
la o locuință goală, unde nimeni nu are nevoie de mine, unde n-am pe
nimeni de care să îngrijesc și nimeni cu care să-mi împărtășesc viața.
Cum să învăț să mă bucur din nou de viață? M-am căsătorit cu cel
de-al doilea bărbat cu care mi-am dat întâlniri și el a fost prietenul
meu cel mai bun, iubitul meu, tovarășul meu. Cum pot găsi din nou
dragostea? Niciun bărbat cu care mi-aș putea da întâlniri nu va dori
să discute despre soțul meu, dar pur și simplu nu pot lăsa în urmă 30
de ani și să neg că i-am trăit. Spuneți-mi, unde să caut răspunsuri,
dacă vor fi existând?

Cu respect,
Kelly

Această femeie va învăța să trăiască din nou, dar îi va lua puțin

timp ca rănile să i se vindece și inima ei să se însănătoșească. V-am
prezentat această scrisoare și alte ilustrații anterioare pentru a crește
sensibilitatea noastră a tuturor față de condiția celor care au suferit
pierderea unei persoane dragi prin moarte, abandon sau divorț. Este
una dintre cele mai traumatice experiențe din viață.
Ceea ce vă descriu aici implică un număr mare de oameni din
Statele Unite și din lume, iar numărul lor crește exponențial. Con-
form rezultatelor recensământului care au fost făcute publice în 21
mai 2001, familia nucleară și-a continuat spirala descendentă inițiată
la începutul anilor '70. Într-adevăr, acum este în cădere liberă. Ziarul
162 Băieții – cum să-i creștem

nostru local din Colorado Springs, The Gazette, a prezentat știrea într-
un articol cu 72 de puncte: „Familia nucleară dispare.”1 The Boston
Herald, un articol scris de Don Feder, a avut titlul: „Familia nucleară
dispare încet.”2 Allan Carlson de la Centrul Howard pentru familie a
spus: „Ne îndreptăm spre o societate post-familie.” 3 Trist și
amenințător, aceste afirmații sunt adevărate. Această instituție
înființată de Dumnezeu, care a dominat în aproape fiecare cultură de
pe pământ mai bine de 5.000 de ani, se dizolvă chiar în fața ochilor
noștri.
Iată câteva dintre cele mai tulburătoare descoperiri din acest
raport: numărul căminelor conduse de parteneri necăsătoriți au
crescut cu aproape 72% în ultimul deceniu, majoritatea dintre ele
implicând persoane care trăiesc împreună fără să fie căsătorite.
Numărul căminelor conduse de mamele singure a crescut cu mai
mult de 25%, iar cele conduse de tați singuri a crescut cu aproape
62%.4 Pentru prima dată, numărul familiilor nucleare a scăzut sub
25% din toate căminele. 5 O treime din toți copiii s-au născut din
femei necăsătorite (33%), în comparație cu doar 3,8% în anii 1940.6
Din alte studii știm că fenomenul concubinajului a crescut cu 1.000%
din 1960.7 De asemenea, observăm o creștere a numărului femeilor
necăsătorite cu vârste între 20 și 40 de ani care, la fel ca actrița Jodie
Foster, aleg să nască și să-și crească singure copiii.8
De fapt, vechile interdicții împotriva divorțului și concubinajului
dispar și cultura își abandonează angajamentele față de căsnicia pe
viață. Într-adevăr, mă îndoiesc de faptul că majoritatea adulților au o
înțelegere semnificativă a motivului pentru care generațiile ante-
rioare au apărat familia cu atâta hotărâre sau a motivului pentru care
i-au disprețuit pe cei care în mod flagrant „trăiau împreună”. Au făcut
așa deoarece aceștia încălcau principiile moralei biblice care erau
adânc imprimate în cultură. Acest sistem de credințe aproape că a
dispărut. Acum, rata divorțului este de fapt chiar puțin mai mare în
rândul creștinilor decât printre cei care pretind că nu au nicio
credință.9 Aceste schimbări sociale reprezintă o decadență în creștere
cu implicații complexe pentru viitor.
Pe baza acestor tendințe, în prezent se estimează că mai mult de
jumătate din copilașii născuți în anii 1990 vor petrece cel puțin o
parte din copilăria lor în cămine cu un părinte singur. 10 Statele Unite
se află deja pe primul loc în ce privește procentul de părinți singuri, 11
iar acest număr este în creștere foarte rapidă. Ce se va întâmpla dacă
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 163
mariajul va deveni într-adevăr învechit sau în mare măsură irelevant
în anii care vin? Va prevesti o lume în care aproape fiecare copil va
avea mai multe „mame” și mai mulți „tați”, poate șase sau opt
„bunici” și zeci de frați vitregi și surori vitrege. Va fi o lume în care
băiețeii (sau fetițele) vor fi derutați, convinși să adopte un model
mereu schimbător al ordinii în viață – ținând cont de faptul că un
mare număr dintre ei vor crește având părinți adoptivi sau vor trăi pe
stradă (așa cum fac milioane de copii astăzi în America Latină).
Imaginați-vă o lume în care nimic nu este stabil și în care oamenii se
gândesc în principal la ei înșiși și la propriul instinct de auto-
conservare. Pe scurt, moartea familiilor va produce o lume haotică
care va fi devastatoare pentru copii.
Ținând cont de criza națională care se întrezărește la orizont, am
putea crede că guvernul federal încearcă cu disperare să sprijine
instituția familiei și să facă tot ce-i stă în putință pentru a-i reda
sănătatea și vitalitatea. Dar adevărul este exact pe dos. Liderii noștri
politici au fost nerușinați în nepăsarea lor pentru instituția familiei.
Când Margaret La Montagne, consiliera de la Casa Albă pe probleme
de familie a președintelui George W. Bush a fost întrebată într-un
interviu ce reacție a avut când a aflat rezultatele recensământului, a
replicat: „Cred că aș răspunde spunându-vă: «Și ce-i cu asta?»”12
Comentariul ei a fost notat pentru ignoranța de care a dat dovadă.
Familiile națiunii se dezintegrează în mod constant, totuși. La
Montagne a spus cu alte cuvinte: „Cui îi pasă?” Lucrul tulburător este
că această femeie ocupă cea mai înaltă poziție în guvern, oferind
sfaturi și consultanță în fiecare zi celui mai puternic om de pe
planetă. Doamne, ajută-ne! Din păcate, comentariul ei ușuratic
reflectă atitudinea arogantă față de familii care este larg răspândită
printre oficialii de la Washington. Cât de mult a trecut de când ai
auzit pe vreunul din liderii noștri proeminenți discutând despre
presiunile care se fac asupra familiei sau despre nevoia disperată ca
guvernul să ofere ajutor?
În lipsa ajutorului din partea liderilor noștri sau a altcuiva, familia
continuă să se fragmenteze. În timp ce o face, copiii noștri sunt cei
care suferă cel mai mult. Barbara Dafoe Whitehead, scriind în
apreciatul ei articol „Dan Quayle Was Right”, a spus următoarele
cuvinte despre apăsarea experimentată de băieți și fete atunci când
familiile li se destramă:
164 Băieții – cum să-i creștem

Toată această nesiguranță [în căminele cu un singur părinte]

poate fi devastatoare pentru copii. Oricine care îi cunoaște pe
copii știe că ei sunt creaturi profund conservatoare. Le place ca
lucrurile să rămână la fel. Atât de pronunțată este această
tendință încât anumiți copii au cerut la masă același sandviș cu
unt de arahide și peltea ani la rând. Copiii sunt deosebit de
constanți în preferințele lor când vine vorba de familie,
prieteni, vecini și școlile pe care le frecventează. Totuși, când o
familie se destramă, există posibilitatea ca toate aceste lucruri
să se schimbe. Romancierul Pat Conray a observat că „fiecare
divorț reprezintă moartea unei mici civilizații”. Nimeni nu
simte acest lucru mai intens decât copiii.13

Cynthia Harper de la Universitatea din California, San Francisco,

și Sara McLanahan de la Princeton au studiat fenomenul tatălui
absent realizând ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept „National
Longitudinal Survey of Youth” [Studiul național longitudinal al
tineretului]. Cercetătorii au identificat 6.403 băieți cu vârste cuprinse
între 14 și 22 de ani și apoi i-au studiat până la vârsta de treizeci și
ceva de ani. Iată câteva din descoperirile lor frapante:
1. Băieții crescuți de mame singure prezintă un risc mai
mare de a deveni violenți, aparent deoarece au petrecut
mai puțin timp cu tații lor. Un copil născut în afara căsă-
toriei are o probabilitate de două ori și jumătate mai mare
să ajungă la închisoare.
2. Sprijinul material pe care îl primește copilul nu are nicio
influență în ce privește șansele ca un băiat să devină un
criminal. Se pare că factorul esențial nu-l constituie statutul
economic al mamei singure, ci absența „tatălui”.
3. A treia concluzie este și mai surprinzătoare. Numărul foarte
mic de băieți adolescenți din studiu care locuiau cu tații lor
singuri nu aveau o probabilitate mai mare de a comite
infracțiuni ca băieții din familii intacte. De ce? Poate pentru
că bărbații care nu se căsătoresc, dar se îngrijesc singuri de
copiii lor sunt tați deosebit de devotați.14
Ei bine, știu că sunt vești dureroase pentru mamele singure. Mi-ar
plăcea să pot spune că găsirea unui nou soț reprezintă soluția finală.
Din păcate, studiile confirmă faptul că recăsătorirea unui părinte adesea
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 165
înrăutățește lucrurile pentru băieți. Conform studiului menționat mai
sus, bărbații care trăiesc în familii cu părinți vitregi au o probabilitate
de trei ori mai mare să se confrunte cu detenția în comparație cu cel
care provin din familii intacte.15 Șansele pentru tinerii din familii cu
părinți vitregi sunt cam aceleași cu ale celor care nu trăiesc cu niciun
părinte. Se pare că tații vitregi și copiii concurează adesea pentru a
dobândi timpul, atenția și resursele mamei biologice, generând con-
flicte și amărăciune.
Unirea a două familii creează de asemenea provocări unice și foarte
neliniștitoare. Vă pot spune că formula „Brandy Bunch” – conceptul
că o mamă și un tată cu trei copii fiecare pot crea o mare familie
fericită fără conflicte sau rivalități – este un mit. Pur și simplu nu se
întâmplă așa, cu toate că multe familii amestecate se adaptează în cele
din urmă la noile condiții. Cel puțin în primii câțiva ani este obișnuit
ca unul sau mai mulți copii să-l considere pe noul părinte vitreg ca un
uzurpator. Loialitatea lor față de amintirea mamei plecate sau a
tatălui plecat poate fi intensă. Prin urmare, a-l întâmpina cu brațele
deschise pe noul venit reprezintă pentru ei un act de trădare. Acest
lucru îl pune pe părintele vitreg într-o situație imposibilă.
Mai mult, e un lucru firesc ca un copil să ocupe vidul de autoritate
generat de părintele care a plecat. Acest copil devine partenerul
surogat. Nu mă refer la chestiuni sexuale. Mai degrabă la faptul că
acest băiat sau această fată începe să se relaționeze la părintele care a
rămas mai mult ca egal al lui. Statutul pe care îl primește odată cu
acest rol susținător este foarte ademenitor și de obicei un copil nu
este dispus să renunțe la el.
Mai există o problemă foarte serioasă care survine în familiile
refăcute. Ea privește modul în care noul soț și noua soție se rapor-
tează la copii. Fiecare este dedicat în mod irațional față de copiii lui
biologici, pe când pe ceilalți, abia ce i-a cunoscut. Când între cele două
seturi de copii apar conflicte și insulte, părinții sunt aproape întot-
deauna părtinitori față de cei pe care i-au adus pe lume. Tendința
naturală este ca membrii familiei amestecate să formeze tabere
armate – unii împotriva altora. Dacă copiii simt această tensiune între
părinți, ei vor exploata situația pentru a câștiga putere asupra fraților
și surorilor lor. Dacă nu există alte căi de a discuta și rezolva aceste
probleme, s-ar putea să aibă loc ciocniri îngrozitoare. Având în vedere
aceste provocări, este evident de ce probabilitatea ca a doua sau a
treia căsnicie să aibă succes este mult mai mică decât prima. Reușita,
166 Băieții – cum să-i creștem

când vine vorba despre a uni două familii diferite, este posibilă, și
milioane de oameni au făcut-o. Dar procesul este dificil și dacă alegi
această cale s-ar putea să ai nevoie de ajutor în a o realiza. De aceea
recomand insistent ca cei care au de gând să se recăsătorească să
caute un consilier profesionist cât de repede posibil. Este scump, dar
un alt divorț este și mai costisitor.
Mai există o problemă tulburătoare pe care ezit să o amintesc
mamelor singure, care probabil sunt deja descurajate de perspectiva
pe care am descris-o. Dar trebuie s-o fac. Conform unui studiu
condus de cercetătorii canadieni Martin Daly și Margo Wilson, copiii
preșcolari care au părinți vitregi au șanse de 40 de ori mai mari să
sufere abuzuri fizice sau sexuale. 16 Whitehead arată că majoritatea
cazurilor de abuz sexual sunt comise de o a treia persoană, cum ar fi
un vecin, un bărbat care este prieten cu tatăl vitreg sau care nu este
rudă, dar tații vitregi au șanse mult mai mari să-și atace copiii
nebiologici decât copiii naturali.17
Deoarece recăsătorirea poate sau nu să rezolve problema găsirii
influenței masculine pentru băieții ei, mama singură trebuie să
găsească alte căi de a rezolva problema. Cum îi poate învăța ea să se
bărbierească, să lege o cravată sau să gândească ca un bărbat? Ce le
poate spune ea despre sexualitatea masculină și ce poate face pentru
a-i pregăti să-și conducă viitoarele lor familii? Cum poate găsi ea
modele care să umple golul lăsat de tatăl care lipsește? Acestea sunt
întrebări extrem de importante, dar există câteva abordări care ar
putea fi utile.
Fiecărei mame singure care se găsește în această căutare, vreau
să-i spun apăsat mai întâi faptul că ea are resurse neprețuite în Tatăl
nostru ceresc. El ți-a dat copiii și ei Îi sunt prețioși. De unde știu asta?
Pentru că El a spus în mod repetat în Cuvântul Lui că are o tandrețe
deosebită față de copiii fără tată și pentru mamele lor. Există multe
referințe în Scriptură la situația lor grea. De exemplu:

 Deuteronom 10:17-18: Domnul, Dumnezeul vostru... apără

cauza orfanului și a văduvei, iubește pe străin și-i dă hrană
și îmbrăcăminte.
 Deuteronom 27:19: Blestemat este omul care nu face
dreptate străinului, orfanului și văduvei.
 Psalmul 68:5: El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel Sfânt.
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 167
 Zaharia 7:10: Nu asupriți pe văduvă și pe orfan, nici pe
străin și pe sărac.
Mesajul este foarte clar, nu-i așa? Domnul veghează asupra celor
oprimați, a săracilor, a celor asupriți și a copiilor orfani. Și da, El Se
preocupă și de copiii tăi. El așteaptă ca tu să-I ceri ajutorul. Am văzut
răspunsuri miraculoase la rugăciune acordate celor care I-au căutat
ajutorul în situații ce păreau imposibile.
Soția mea, Shirley, provine dintr-o casă destrămată. Tatăl ei a fost
un alcoolic care și-a abuzat familia și i-a risipit puținele resurse într-un
bar din cartier. Curând, căsnicia lui s-a sfârșit în divorț. În acele
momente critice, mama lui Shirley a recunoscut că avea nevoie de
ajutor pentru a-și crește singură cei doi copii, așa că i-a trimis la o
mică biserică evanghelică din cartier. Acolo ei L-au cunoscut pe Isus
Cristos și au găsit stabilitatea care le lipsea acasă. Shirley a început să
se roage în liniștea dormitorului ei micuț ca Dumnezeu să-i trimită un
tată care să-i iubească și să aibă grijă de ei. Iar Dumnezeu a făcut
întocmai. A apărut un tânăr minunat de 37 de ani pe nume Joe care
nu fusese căsătorit niciodată. El a devenit creștin și un tată minunat
pentru cei doi copii. Joe le-a oferit stabilitate în perioada de copilărie
și adolescență ce le-a mai rămas. El este socrul meu de 40 de ani și îl
iubesc ca pe propriul meu tată. Așadar, vedeți voi, chiar dacă proba-
bilitatea și prezicerile spun că recăsătorirea este riscantă, orice este
posibil când te bazezi pe Dumnezeu și privești la El pentru a primi
putere. Voi lăsa la latitudinea ta și a pastorului tău pentru a stabili
dacă ai sau nu temei biblic pentru a te recăsători, o altă chestiune care
poate fi greu de stabilit.
Până când apare un om bun ca Joe, tu ca mamă singură trebuie să
depui un efort deosebit pentru a găsi un înlocuitor-de-tată pentru
băieții tăi. Un unchi, un vecin, un antrenor, un lider muzical sau un
învățător de la Școala Duminicală ar putea îndeplini acest rol. A-ți
plasa băieții sub influența unui astfel de bărbat chiar pentru o singură
oră pe săptămână poate avea un impact puternic. Implică-i în
Organizația de cercetași a băieților, în Clubul băieților, în fotbal sau în
liga de baschet. Dă-le băieților tăi biografii și du-i la filme sau închi-
riază casete video care se concentrează asupra unor eroi masculini
puternici (dar morali). În orice mod ai alege să rezolvi problema, nu
lăsa să treacă anii fără influența unui bărbat în viețile băieților tăi.
Dacă nu au modele de bărbați după care să se ghideze, băieții tăi se
vor întoarce spre orice model disponibil, cum ar fi membrii unei găști
168 Băieții – cum să-i creștem

sau poate spre tine, mama lui. Și, așa cum știm, nu este sănătos ca
băieții să se modeleze exclusiv după mamele lor.
O idee bună ar fi să apelezi la ajutorul organizațiilor a căror scop
este să te ajute. Există sute de astfel de lucrări și organizații nonprofit
care oferă ajutor de tot felul. Recomandarea mea este pentru Focus on
the Family care produce materiale minunate pentru copii. Între
acestea un rol însemnat îl are o serie de scenete înregistrate de o
calitate foarte bună destinată emisiunilor radiofonice, dar care acum
este disponibilă pe casete și Cd-uri numită Aventuri în Odissea.
Copiilor le place mult. Mai mult de 470 din aceste episoade bazate pe
valori sunt disponibile acum în albume, și fiecare învață rolurile
masculine și feminine, viața de familie și principiile moralității și
eticii. Odiseea este una din cele mai bune idei pe care a avut-o
organizația noastră. Există multe alte lucrări care vă vor ajuta în alte
moduri pe măsură ce băiatul crește, inclusiv Young Life, Youth for
Christ și Youth Builders. Pentru o listă mai detaliată a opțiunilor
vizitați site-ul de la adresa www.youthworkers.net.
Acum, dați-mi voie să ofer încă o speranță și un sfat mamelor
singure. Chiar dacă studiile arată că un procent mare din copiii
proveniți din familiile cu un singur părinte au probleme, marea
majoritate se descurcă bine. Dacă ești o mamă dedicată care acordă
prioritate copiilor tăi, și ei se vor descurca bine.
Să discutăm pe scurt despre disciplinarea băieților, care va fi
discutată mai detaliat în capitolul 16. Ar trebui să-ți educi și să-ți
îndrumi băieții în același fel cum ai face dacă mariajul tău ar fi intact.
Uneori o mamă singură se va simți vinovată pentru că nu a fost în
stare să le poarte de grijă fiilor și fiicelor ei și pentru situațiile
dureroase care au însoțit divorțul. Prin urmare, ea devine indulgentă
și sentimentală. Asta nu este în beneficiul copiilor tăi. E riscant în
special pentru băieții tăi. Ei au nevoie de limite chiar mai mult decât
copiii din familiile cu doi părinți. O mamă autoritară dar iubitoare
aduce siguranță unui copil pentru care totul pare nesigur. Rămâi
acolo unde ești și condu! Pedepsește când pedeapsa este necesară.
Îmbrățișează-i când au nevoie de încurajare și fă-i să creadă că știi ce
faci și încotro te îndrepți chiar și atunci când n-ai nici cea mai vagă
idee.
M-am referit înainte la copilul care are tendința de a ocupa vidul
de putere creat de pierderea tatălui și de a deveni „partenerul
surogat” pentru mamă. Nu îngădui să se întâmple așa ceva. Băiatul
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 169
care încearcă să devină adult peste noapte este încă un copil și n-ar
trebui să fie încărcat cu responsabilitățile și grijile adulților. Nu-i
împărtăși toate temerile și îngrijorările tale interioare, chiar dacă pare
capabil să le facă față. Mai devreme sau mai târziu, faptul că ai
renunțat la rolul de părinte te va urmări din nou când, poate în
adolescență, va trebui să-i refuzi ceva sau să-l confrunți dacă se va
rătăci de la calea cea bună. Acest partener surogat ar putea fi chiar o
fată. Nu e neobișnuit ca fetele să aspire și ele la acest rol. Indiferent
de situație, aceasta nu este o idee bună pentru un copil de orice sex.
Lasă-i să crească așa cum a intenționat Dumnezeu – câte puțin în
fiecare zi.
Și acum câteva idei pentru mamele singure care caută să dezvolte
trăsături masculine în băieții lor. Debra Gordon, într-un articol din
The Virginian-Pilot (Norfolk, Virginia), a scris un fragment interesant
despre „agresivitatea naturală” numit „Băieții mamei”. S-ar putea să-ți
fie de folos. În continuare prezint un pasaj din el:

De acest Crăciun, Suzanne Rhodes a făcut ceva ce a jurat că nu

va face niciodată – a pus arme de jucărie sub brad.
Având patru băieți cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani,
Rhodes decisese de la început că nu le va cumpăra arme, nici
nu le va accepta în casă.
În schimb, a urmat agenda corectă din punct de vedere
politic, non-sexistă pentru creșterea copiilor din anii '80 și '90,
cumpărându-le jucării neutre în ce privește sexul, cum ar fi
jucării de construit și puzzle. Când prietenii lor veneau încăr-
cați cu pistoale de jucărie, ea îi obliga să-și lase armele la ușă.
„Totuși, nu conta. Erau o mulțime de degete care fumau
acolo”, spune mama din Chesapeake.
Dar anul acesta, după ce a vizitat câmpurile de luptă din
Războiul Civil, a citit cărți și s-a uitat împreună cu băieții la
filme despre multele războaie pe care le-a purtat această țară,
Rhodes și-a schimbat mentalitatea.
„M-am gândit mult la asta”, spune Rhodes, care are și o fiică
de șase ani și al cărei soț este căpitan pe vas. „Ei se joacă jocuri
de război, nu se omoară de dragul de a se omori. Își manifestă
agresivitatea așa cum o fac băieții. Este doar o legătură cu
jocurile de război și războaiele pe care le poartă bărbații. Și nu
cred că o vei putea scoate vreodată din firea bărbaților, pentru
170 Băieții – cum să-i creștem

că bărbații și femeile sunt la fel de diferiți ca merele și porto-

calele.”
Și în asta constă enigma problemei când vorbim despre
mamele care își cresc fiii. Ne dorim oare copilăria non-sexistă,
neutră în ce privește genul, urmând teoria că putem modela
un copil în primul rând prin mediu și exemplu, sau acceptăm
faptul că băieții și fetele sunt în mod natural diferiți și ne
învățăm fiii cum să-și canalizeze constructiv și să-și controleze
această agresivitate înnăscută, „gena care revine la bătaie” așa
cum a numit-o o mamă?18

Cel mai bun răspuns, în opinia mea, este ultimul.

BUNICII
Dați-mi voie să mă îndrept acum spre oamenii care au cele mai mari
șanse să vă ofere ajutorul de care aveți nevoie. Mă refer la bunicii din
partea mamei sau a tatălui. Ei au o responsabilitate dată de
Dumnezeu de a-și influența nepoții, și majoritatea dintre ei sunt mai
mult ca doritori să-și îndeplinească sarcina. Organizația noastră
tocmai a publicat o carte utilă care ar putea oferi câteva idei. Se
numește The Gift of Grandparenting [Darul de a fi bunici], scrisă de Eric
Wiggen. Iată câteva fragmente din ea care, sper eu, nu doar vor
motiva mamele singure să se îndrepte spre părinții lor, dar îi vor
motiva și pe bunici să se implice mai mult în viața nepoților lor. Iată
cuvintele chibzuite ale lui Eric Wiggen:

Tinerii care își vizitează bunicii, cu puține excepții, fac așa

pentru că își doresc – adesea foarte mult – compania lor.
Aceeași bunicuță care mă bătea la jocul de dame când aveam
nouă ani a devenit prietena căreia mă puteam confesa când am
avut 19 ani. Ea mi-a scris scrisori lungi și pline de noutăți
despre familie. Când am revenit acasă de la facultate, am
discutat. Și știi ceva? Bunica a fost dornică să mă asculte! Am
descoperit curând că era fascinată de ceea ce aveam să-i spun
și avea mai mult timp să mă asculte decât părinții mei. Poate că
cea mai importantă „distracție” pe care le-o poți oferi nepoților
tăi adolescenți sau tineri necăsătoriți este să-i asculți atunci
când vorbesc.19
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 171
Un înțelept a observat odată că cei în vârstă o iau mai încet și
își apleacă capul pentru a vedea lucrurile încă odată așa cum le
văd copiii, astfel că ei pot ține mâinile copiilor care încep să
meargă pe piciorușele lor lipsite de experiență. Acea insectă de
pe trotuar, melcul de sub frunza de varză, măcăleandrul care
scoate viermele din pământul udat de ploaie – acestea sunt
lucrurile pe care le observă copiii mici și bunicii lor.20

Nepoții noștri trăiesc în cămine imperfecte, au fost crescuți de

părinți imperfecți: fiii noștri și fiicele noastre care s-au căsătorit
cu ginerii sau nurorile noastre, toți imperfecți. Deși cu toții am
făcut greșeli în ce privește creșterea copiilor, vestea bună este
că, în calitate de bunici evlavioși, umblând cu Domnul, ne
putem aștepta ca Domnul să ne folosească. Deoarece noi înșine
eram imaturi când copiii noștri – acum părinți - creșteau, poate
că i-am dezamăgit. Dar încurajându-ne să ne bucurăm de
nepoții noștri, Domnul ne oferă slujba de a ajuta la umplerea
acestor goluri din educația imperfectă oferită copiilor noștri. 21

Noi, bunicii, trebuie să reluăm cu fermitate conducerea, dacă

nu a societății ca întreg, cel puțin a propriilor noastre familii.
Acesta nu este un pas așa de extrem cum ar putea părea, căci
pendulul a început să se încline în partea opusă și maturitatea
este din nou la modă.22

Scriind bunicilor, ziarista Evelyn Sullivan a rezumat un studiu

realizat pe mai bine de 700 de studenți de la universitatea de
stat Central Missouri. Sullivan l-a citat pe dr. Gregory E.
Kennedy, profesorul de studii ale familiei de la Central
Missouri, care a descoperit că după divorț acești studenți au
considerat rolul bunicilor ca fiind „chiar mai important” în
viețile lor decât în căminele care au rămas intacte. Studiul
doctorului Kennedy a descoperit că majoritatea bunicilor, fie că
părinții au divorțat sau nu, interacționează regulat cu nepoții
lor. În mod semnificativ, majoritatea studenților s-au simțit mai
apropiați de bunicii lor din partea mamei decât de bunicii din
partea tatălui. Acest fapt este important pentru bunicii din
partea mamei, deoarece prin acordul de divorț copiii sunt dați
de obicei în custodia mamei.23
172 Băieții – cum să-i creștem

Ca bunici, dorim să ne ajutăm nepoții să treacă pragul vieții

adulte. Putem face cel mai bine acest lucru când înțelegem că
acești tineri, care mare parte din timp sunt fără griji și fericiți,
de asemenea suferă în anii cei mai dificili ai vieții – de la
pubertate la începutul maturității. Noi le criticăm cu tandrețe
comportamentul când suntem nevoiți. Stabilim principii
călăuzitoare și termeni clari când sunt încredințați în grija
noastră. Chiar dacă nu discutăm moțul sau coafura altui adult,
evităm să facem remarci personale referitoare la adolescenții
noștri care se transformă în adulți și ale căror suflete au fost
zdrobite și călcate în picioare deja în criticile aspre din școală
sau în conflictele de acasă. Dar, cel mai important, îi sprijinim,
îi ascultăm, ne rugăm pentru ei. Și îi iubim.24

Bunicii de azi nu sunt doar necesari fiicelor și fiilor lor într-un rol
de sprijin, dar unui număr surprinzător de mare dintre ei le-a fost
acordată custodia deplină a nepoților lor. Ei și-au crescut copiii cu
mulți ani în urmă și au crezut că sarcina lor de părinți s-a încheiat.
Apoi, când ar fi trebuit să aibă doar un rol suplimentar în creșterea
nepoților lor, sunt confruntați cu una din cele mai dificile alegeri: fie
să accepte responsabilitatea de a crește o altă generație de copii, fie
să-i privească cum suferă datorită unei îngrijiri inadecvate sau a
plasării în familii adoptive. Nu așa au fost menite să funcționeze
familiile. Această situație reprezintă un alt aspect al destrămării fami-
liale și al copiilor născuți în afara căsătoriei. Aș avea nevoie de o altă
carte, sau de mai multe, pentru a discuta pe larg acest subiect, dar el
este unul care merită rugăciunile noastre și gândirea noastră creativă.
Nu pot încheia această discuție fără a mă adresa direct și poate cu
îndrăzneală creștinilor care trăiesc în familii intacte. Ați citit în acest
capitol despre provocările cu care se confruntă părinții singuri. Sper
că vă veți gândi la unele modalitățile prin care i-ați putea ajuta.
Bărbaților, ce-ar fi să-i luați pe fiii unei mame singure împreună cu
băieții voștri când mergeți la pescuit sau la un joc cu mingea?
Lăsați-i pe acei copii fără tată să știe că vă pasă de ei. Răspundeți-le la
întrebări și învățați-i cum să arunce mingea, cum să o oprească și cum
să o prindă. Asta nu este doar sugestia mea accidentală. Este o
poruncă divină. Vă aduceți aminte de pasajul din Scriptură pe care vi
l-am împărtășit despre compasiunea lui Dumnezeu pentru copiii
orfani? Isus a transmis aceeași dragoste copiilor. El a ținut băieții și
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 173
fetele pe genunchi și a spus: „Oricine va primi un copilaș ca acesta în
Numele Meu, Mă primește pe Mine” (Mat. 18:5).
Mamelor căsătorite, sper că veți întinde mâna spre mame singure
ca Sally și le veți ajuta să facă față sarcinii de a-și crește copiii. Aveți
grijă de copiii lor pentru ca ele să poată ieși în oraș din când în când.
Faceți parte din resursele voastre financiare celor care au mai puțin și
includeți-i în activitățile voastre de sărbători. Poate că veți reuși să
feriți o mamă de a ajunge la limita puterilor oferindu-i doar puțină
încurajare și ajutor. Eu cred că Domnul vă va răsplăti pentru că vă
îngrijiți de cineva care are nevoie disperată de un prieten.
Acestea fiind spuse, vom încheia discuția noastră despre părinți
singuri și bunici cu încă două gânduri simple. Primul se referă la
sarcina dificilă de a le da drumul copiilor când ți-ai încheiat slujba.
Acesta poate fi un moment foarte emoționant, în special pentru o
mamă care a muncit, a trudit, s-a rugat, a plâns, a fost foarte atentă cu
banii, a economisit, a făcut mâncare și curățenie, și-a învățat copiii și
i-a condus prin multe crize fără ajutorul unui soț sau a unui tată
pentru copiii ei. Dintr-odată, când copiii au crescut, rațiunea
existenței ei și pasiunea ei de a trăi trebuie să fie abandonate. Copiii
ei au crescut. Locul gol dinăuntrul ei datorită plecării de acasă a fiilor
și fiicelor ei poate fi ca un abis. După toți acești ani, ea este din nou
singură.
Biroul meu la Focus on the Family este de partea cealaltă a văii de
la United States Air Force Academy [Academia Aviației Militare a
Statelor Unite]. De acolo pot vedea cadeții în timp ce se antrenează
pentru a deveni piloți și ofițeri. Îmi place în mod deosebit să privesc
planoriștii care se înalță spre cer. Singura modalitate prin care acele
avioane galbene fermecătoare pot zbura este să fie legate de un avion
cu motor care le duc într-un loc de unde pot prinde un curent de aer.
Apoi ele sunt decuplate și zboară liber până când se întorc pe
pământ.
Într-o zi, în timp ce priveam acest spectacol minunat, am
descoperit o analogie între zbor și creșterea copiilor ca părinte singur.
Există un timp când copiii tăi au nevoie să fie trași de un „avion
mamă”. Dacă acest ajutor nu este disponibil, sau dacă nu este
acceptat, „planorul” nu se va ridica niciodată de la sol. Dar,
inevitabil, vine un moment potrivit ca tânărul pilot să decupleze
planorul și acesta să se înalțe liber și singur spre cerul albastru.
Ambele operații sunt necesare pentru un zbor reușit. Dacă tu ca
174 Băieții – cum să-i creștem

părinte nu ești alături de copiii tăi când sunt în creștere, probabil că ei

vor rămânea la sol întreaga viață. Pe de altă parte, dacă rămân legați
de tine ca adulți tineri, nu vor experimenta niciodată emoția unui
zbor independent. A le da drumul nu doar că oferă libertate fiului sau
fiicei tale, dar îți permite și ție să te înalți spre cer. Totul e parte a
planului divin.
Voi încheia această discuție despre părinți singuri și bunici
împărtășindu-vă un gând inspirat dintr-un vechi film alb-negru. Îi
avea ca protagoniști pe Ginger Rogers și Robert Ryan și se numea
Tender Comrade. A fost realizat în 1943, când majoritatea soților și
taților plecaseră la război. Rogers era una din multele femei care își
creștea copilașul singură. Într-o zi, a primit temuta telegramă de la
Departamentul de Război care începea astfel. „Cu părere de rău vă
informăm...” Soțul ei fusese omorât în luptă. Ginger a urcat imediat
scările spre camera copilului unde micuțul stătea în pătuțul lui. L-a
legănat în brațele ei și după câteva momente de tăcere împreună, cu
lacrimi în ochi, i-a spus copilului aceste cuvinte înduioșătoare:

Scoală-te, Chris. Îmi pare rău că trebuie să te trezesc așa, dar

trebuie să vorbesc cu cineva. Nu pot vorbi la parter pentru că
acolo este o nuntă. Tu ești singurul căruia îi pot spune. Oricum,
cred că este o chestiune care ne privește doar pe noi doi.
Bănuiesc că peste ani îți voi spune cum am stat acolo lângă
tren. (Vocea ei se pierde treptat și în fundal se aude o conver-
sație pe care a avut-o cu soțul ei în gară.)
Micuțule (arătându-i copilului poza tatălui) acesta e tatăl
tău. Chris, acesta este fiul tău. Voi doi nu vă veți întâlni
niciodată. Doar prin mine veți ști unul despre celălalt. Așadar,
acum vă fac prezentările. Acesta este copilul pe care nu ți l-ai
dorit până când m-ai întâlnit pe mine, Chris. Acesta este tatăl
tău, micuțule. L-am cunoscut de când nu era cu mult mai mare
decât tine. O, poate puțin mai mare. I-ai moștenit ochii și acel
smoc de păr, știi, acea porțiune de păr din cap care nu stă
niciodată cum trebuie. Ești leit tatăl tău. Pare amuzant să-l
numesc tatăl tău când el însuși era ca un copil. (Vocea i se
pierde treptat; în fundal se aude o voce care povestește o
amintire de-a ei din copilărie despre tatăl copilului.)
Doar datorită faptului că am crescut cu el știu tot ce ți se va
întâmpla. Când vei avea șapte ani, o fată te va lovi în cap cu o
 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 175
cărămidă; când vei avea zece ani, îi vei tăia părul; și când vei
avea 15 ani, o vei invita pentru prima dată la dans și îi vei
zdrobi inima. Vezi, micuțule, știu cum merg lucrurile. (Vocea i
se pierde treptat; în fundal se aude vocea tatălui vorbind
despre planurile minunate pe care le are pentru fiul lui.)
Adu-ți aminte de el, fiule. Adu-ți aminte de tatăl tău câtă
vreme vei trăi. A fost un om cumsecade, Chris. Niciodată nu a
ținut discursuri, dar a plecat și a murit pentru ca, atunci când
vei crește mare, tu să poți avea o viață mai bună decât a avut
el. Nu aceeași viață, ci una mai bună. Pentru că, în felul lui, s-a
gândit mult la tine. Să nu uiți niciodată asta, micuțule. Să nu
uiți niciodată. El nu ți-a lăsat niciun ban. N-a avut timp,
micuțule Chris. Nu ți-a lăsat milioane de dolari sau cluburi la
țară sau mașini lungi, strălucitoare, micuțule. Ți-a lăsat doar
cea mai bună lume în care poate crește un băiat. A cumpărat-o
pentru tine cu prețul vieții lui. Asta e moștenirea ta. Un dar
personal de la tatăl tău. (Vocea i se pierde treptat; în fundal se
aude vocea tatălui vorbind despre război.)
Și încă un lucru: Atât cât vei trăi, nu permite nimănui să
spună că el a murit în zadar pentru că, dacă îi lași să spună
asta, le permiți să-ți considere tatăl un prost. Le permiți să
spună că a murit fără a ști ce se petrecea. El a murit pentru o
cauză dreaptă, micuțule, și dacă o trădezi vreodată, dacă
renunți la ea, dacă permiți vreodată cuiva să vorbească fără să
țină seama de ea, să ți-o fure, sau să se lupte cu tine fără să țină
seama de ea, s-ar putea ca și tu să fi murit. Așadar, scumpule,
ține-o bine, strânge-o cu degetele tale micuțe; apuc-o, Chris
băiatule, ia-o chiar din mâinile tatălui tău și ține-o în sus,
ține-o cu mândrie.
(Ea se ridică în picioare și vorbește pozei tatălui.) Nu te
îngrijora, Chris. El va crește și va deveni un om bun. Noapte
bună, Chris [uitându-se spre poză]. Noapte bună, Chris
[uitându-se spre copilaș].35

Î N T R E B Ă R I ȘI RĂSPUNSURI

Bună, dr. Dobson. Mă numesc Cristina și am nouă ani. Îmi iubesc

foarte mult bunica și bunicul. Am scris o poezie despre un loc
unde îmi place să merg când mă aflu la casa bunicilor, Iat-o.
176 Băieții – cum să-i creștem

Este un loc unde mă ascund cu drag.

Este un loc plin de dragoste și cald.
Este grădina lui Buni.
Când e liniște deplină stau nemișcată
Și ascult copacii și caprimulgii* ce țipă.
Este un loc unde mă ascund cu drag.
Este un loc plin de dragoste și cald.
Este grădina lui Buni.
Este grădina lui Buni.
Mulțumesc, Christina. Mi-a plăcut poezia ta. Cu siguranță ai o
bunică foarte specială și un bunic foarte special. Sper că vei continua
să scrii. Ești foarte talentată. Isus te iubește, Cristina. Și eu te iubesc.

Am șapte nepoți și cred că sunt minunați, dar nu știu cum să

vorbesc cu ei când suntem împreună. A trecut multă vreme de
când am fost tânăr. Cum pot să intru în discuție cu ei și să-i atrag
spre mine? Despre ce ar trebui să le vorbesc?
Copiilor le place să discute despre lucruri amuzante și nostime. Le
place să se joace diverse jocuri, să rezolve cuvinte încrucișate sau să
se uite la fotografii. Dacă te strecori în lumea lor folosind aceste
sfaturi și alte teme de interes, dacă nu ești supărăcios și nu ai cerințe
prea mari de la ei, se vor deschide față de tine. Tot ce trebuie să faci
este să le acorzi timpul și atenția ta. Apoi nu-i vei mai putea da jos de
pe genunchi.
Referitor la ce ar trebui să discuți cu nepoții tăi: una dintre cele
mai importante contribuții pe care poți s-o ai este să-i înveți despre
istoria familiei, despre obstacolele pe care le-a depășit familia ta și ce
a făcut ca istoriile membrilor ei să fie speciale. Consultanta în pro-
bleme de educație și autoarea Cheri Fuller a aplicat versurile unui
vechi cântec african la această responsabilitate. A inclus și acest vers:
„Când moare un bătrân, e ca și cum ar arde o bibliotecă.” 26 Tu ești
„biblioteca” pentru nepoții tăi, având posibilitatea de a-i lega de
trecutul lor. Eu cred că este obligația și privilegiul tău să le oferi un
sentiment al identității în cadrul familiei.
Străbunica mea a ajutat la creșterea mea în primii mei ani de viață.

* Pasăre arboricolă nocturnă și crepusculară, insectivoră, cu capul lat și corpul turtit,

 PĂRINȚI SINGURI ȘI BUNICI 177
cu ochi mari, globuloși, adaptați pentru întuneric și cu deschiderea gurii foarte
mare, pentru captarea prăzii din zbor - nota trad.
Îmi amintesc că, pe când aveam doar trei sau patru ani, îmi spunea
povestiri despre viața ei la frontieră. Mi-a spus cum stătea noaptea la
baraca ei din bârne și auzea pumele coborând de pe dealuri în
căutarea de porci. Își descria experiențele ei fascinante care m-au
ajutat să înțeleg cât de diferită era viața atunci. Timpul pe care l-am
petrecut împreună ne-a legat unul de altul. Povestirile pe care mi
le-a spus atunci sunt încă vii în memoria mea. Ele m-au ajutat să
îndrăgesc istoria, un subiect care mă fascinează până azi.
Îți sugerez să strângi nepoții în jurul tău și să începi să le spui
povestiri despre trecutul tău – despre cum ai curtat-o pe bunica lor,
cum arăta ea și de ce te-ai îndrăgostit de ea. Apoi spune-le cum ai
ajuns să ai o relație cu Isus Cristos și cum ți-a fost influențată viața de
întâlnirea cu El. Cred că vei descoperi că micuții tăi vor face tot ce
vrei.