Cartea asta a fost o adevărată revelație pentru mine, mai ales că Manson, un

blogger celebru, nu ne vinde povești cu zâne îmbrăcate în haine de gală, ci ne

spune că este în regulă ca uneori să nu fim cei mai pozitivi oameni de pe fața
Pământului, să avem căderi, să ne confruntăm cu probleme și să ne zbatem în ape
tulburi. Autorul ne învață că trebuie să încercăm să luăm totul așa cum este, ca pe
niște lecții care ne transformă într-o variantă mai bună a noastră. Autorul ne
spune că atunci când viața ne dă lămâi nu trebuie să le transformăm în limonadă
neapărat, ci putem doar să le luăm ca atare și să învățăm să ne descurcăm cu ele.
Trebuie să știm ce anume putem realiza, fără sa ne facem procese de conștiință
pentru că nu putem face mai mult de atât. Nu mereu trebuie să fim cei mai buni sau
geniali. E de ajuns să învățăm să ne ridicăm de jos și să ne recompunem din
crâmpeie de fragilitate. Este important să ajungem să ne pese doar de lucrurile
esențiale și să lăsăm deoparte tot ceea ce nu este reprezentativ pentru noi înșine.

Mark Manson nu ne vinde secretele unei vieți perfecte, nu ne spune că ar trebui să

trăim în permanență pe niște norișori roz și că este în regulă să ne simțim și
nefericiți uneori. El ne arată că viața asta are de toate, momente de exaltare,
când simți că totul este posibil, dar și căderi, declanșate de pierderea cuiva
drag, de un eșec la muncă sau în viața sentimentală. Însă, ceea ce trebuie să
facem,este să reușim să ne dăm seama că nu merge ceva bine și să încercăm să găsim
cea mai bună variantă pentru a ne ridica din nou de la pământ.

Cartea ne spune că trebuie să devenim nepăsători, dar acest lucru nu este

echivalentul picării într-un soi de nesimțire sau de egoism, care să ne facă să
credem că suntem buricul pământului și că numai noi și sentimentele noastre sunt
importante, ci trebuie să discernem printre lucruri și să ne alegem ceea ce este
cel mai relevant pentru noi. Suntem singurii stăpâni peste propriile vieți și
singurii care putem să ne determinăm stările. Trebuie doar să învățăm să aruncăm
balastul la gunoi și să luăm din viață numai ceea ce este relevant. Dacă e nevoie
să ne luptăm pentru un vis, un ideal sau o persoană dragă, atunci nepăsarea să ne
facă să nu ne temem să preluăm cuvântul și să spunem ceea ce este nevoie pentru a
face dreptate. Dacă este nevoie să ieșim din anumite relații pentru a fi bine noi
cu noi înșine, atunci trebuie să avem curajul să facem astfel. Dacă e nevoie să
stăm pe canapea și să plângem o pierdere, atunci putem face asta, dar nu trebuie să
rămânem acolo la infinit. Totul este despre găsirea balanței, a echilibrului, a
ceea ce este cu adevărat important pentru propria persoană și pentru cei dragi
nouă.

De asemenea, Manson pornește de la ideea că suntem singurii responsabili pentru

ceea ce gândim, pentru ceea ce trăim și pentru ceea ce simțim. Nimeni altcineva nu
poate acționa în această direcție. Doar noi. Avem controlul direct asupra a tot
ceea ce ni se întâmplă, indiferent de cauzele exterioare, iar noi suntem cei care
alegem în ce punct vrem să ne aflăm. Ni se întâmplă ceva bun? Suntem responsabili.
Avem parte de ceva rău? Suntem responsabili. Nimeni altcineva nu este de învinuit
pentru asta.

Cartea asta ne spune și că nu trebuie fim geniali, ci normali. Nu e nevoie să

excelăm în orice domeniu sau să fim cei mai buni într-o singură direcție. E de
ajuns doar să știm că putem face lucrurile fiind pregătiți și de succes, și de
eșec, fără a ne considera cei mai buni. În esență, majoritatea suntem oameni
simpli, normali, fără aptitudini speciale. Nu trebuie să ne lăsăm influențați de
lumea aceasta a imaginilor și a perfecțiunii. Principalul este să începem să facem
lucrurile, apoi, totul se rezolvă de la sine. Iar când simțim că nu mai putem, ne
luăm o pauză și ne deconectăm de la tot și de la toate.

Arta subtilă a nepăsării este o carte cu un mesaj revelator, o adevărată terapie

pentru suflet și un minunat îndemn de a face lucrurile în stil propriu, lăsând
deoparte tot ceea ce este irelevant pentru parcursul nostru.
 Pe ultima copertă a cărții, ea se prezintă: În acest ghid revoluționar,
definitoriu pentru o întreagă generație, autorul ne învață că, pentru a fi
fericiți, trebuie să renunțăm la a fi „pozitivi” mereu și trebuie, în schimb, să ne
perfecționăm în învingerea obstacolelor.
Susținându-și afirmațiile cu cercetări academice și anecdote bine plasate, Manson
argumentează că pentru a avea o viață mai bună trebuie să știm nu cum să
transformăm lămâile în limonadă, ci cum să le tolerăm mai bine. El ne sfătuiește să
ne cunoaștem limitele și să le acceptăm. Aceasta este adevărata sursă a puterii.
După ce ne-am acceptat temerile, greșelile și incertitudinile, după ce încetăm să
evităm adevărurile dureroase și începem să le înfruntăm, putem găsi curajul și
încrederea pe care le căutăm cu disperare.

Contrar titlului, subtilul din carte nu este chiar subtil, și tocmai asta cred că
este ideea întregii cărți. Cu un limbaj foarte accesibil, direct și casual, să spun
așa, autorul îți trântește în față ce are de spus, făra niciun fel de menajament.
Cartea dă un kwnock-out pozitivismului, și aduce în discuție faptul că toată viața
este o serie nesfârșită de probleme, mici sau mari, și că rezolvarea unei probleme
duce pur și simplu la apariția altei probleme. Să nu speri la o viață fară
probleme, căci nu există așa ceva. Poți, însă, să speri la o viață plină de
probleme benefice.

Autorul abordează multe teme, de la durere – și utilitatea ei în viață; paradoxul

fericirii; cum trebuie să alegi pentru ceea ce vrei să lupți; la faptul că în unele
situații e mai bine să fii mai puțin sigur pe tine și cum eșecul este calea spre
evoluție. Acestea sunt doar câteva din ideile lui Manson, toate susținute de
cercetări, povești amuzante despre sine și istorisiri care deși pot părea fară
legătură la început, ajungi să vezi substratul și conexiunea între subiecte.

Cartea asta nu vă va învăța cum să acumulați lucrurile sau să aveți succese, ci mai
curând cum să pierdeți și să renunțați. Vă învață cum să faceți un inventar al
vieților voastre și să eliminați tot ce nu este important. Vă învață să închideți
ochii și să aveți încredere că nu se întâmplă nimic grav dacă picați pe spate. Vă
învață să vă pese mai puțin. Vă învață să nu încercați.

Am citit cartea asta cu marker-ul în mână, ca să marchez lucrurile esențiale sau

pur și simplu ideile care îmi plac cel mai mult – și la care pot reveni mai tarziu,
și am ajuns să colorez aproape jumatate din pagini. Modul amuzant și sarcastic de a
scrie te face să te simți într-o conversație – în care tu mai mult asculți și el
vorbește, ce-i drept – cu autorul. Au existat câteva părți în care Manson emana o
atitudine ușor atotștiutoare, și vreo două comentarii pe care eu nu le susțin, și
trebuie să recunosc că asta m-a frustrat puțin pe moment.

Nu cred că o carte de dezvoltare personala poate să îți schimbe radical viața de pe

o zi pe alta, să te facă mai bun, mai răbdător, mai înțelept sau mai încrezator
peste noapte. Apoi, se pune problema faptului că nu toată lumea vede lucrurile la
fel, și poate ce e bine pentru mine nu e la fel și în cazul tau. Dar, surprinzator,
am rămas cu niște chestii în minte, dupa ce am citit Arta subtilă a nepăsării. Nu,
nu sunt mai curajoasă sau neapărat mai nepăsătoare, dar sunt multe lucruri pe care
le-am descoperit. E o altă perspectivă a vieții, una în care trebuie să accepți că
lucrurile negative sunt parte din natura umană, și nu trebuie evitate. Îmi place
perspectiva asta, și mi se pare chiar interesantă și complexă.

Mai jos este o parte din capitolul meu preferat, Principiul ”fă ceva”, și câteva
citate!
-A nu-ți păsa nu înseamnă a fi indiferent, ci a te simți confortabil cu faptul că
ești diferit. Iar asta este de admirat. Capacitatea de a depăși obstacole,
posibilitatea de a fi diferit, exclus, un paria, doar pentru a rămâne fidel
propriilor valori. Puterea de a privi eșecul în față și de a-i arăta degetul
mijlociu. Sunt admirabili oamenii cărora nu le pasă de obstacole, care acceptă
riscul de a se face de râs sau de a face pe ei de frică. Oamenii care râd și apoi
fac oricum ce cred de cuviință. Fiindcă știu că așa trebuie. […] Oriunde vei merge
vei găsi printre alte lucruri și o tonă de lucruri urâte, și este foarte bine așa.
Ideea e să nu fugi de ele. Ideea e să identifici felul de lucru urât cu care să îți
placă să ai de-a face.
-Noi nu putem controla întotdeauna ce se întâmplă în viața noastră. Dar putem
controla întotdeauna modul în care interpretăm ce ni se întâmplă și modul în care
alegem să reacționăm la ce ni se întâmplă.
-În definitiv, nicio persoană cu adevărat fericită nu simte nevoia să se
proțăpească în fața oglinzii și să-și recite mantre despre fericire. Omul fericit
pur și simplu este fericit.
-Poate că mulți oameni pot fi vinovați pentru nefericirea ta, dar nimeni în afară
de tine nu este responsabil de faptul că ești nefericit. Pentru că tu alegi
întodeauna cum vezi lucrurile, cum reacționezi la ele și ce preț pui pe ele. Tu
alegi standardul după care-ți evaluezi experiențele.

La sfârșitul lunii decembrie 2018 mi-a picat în mână cartea lui Mark Manson – The
Art of Not Giving a Fuck (Arta subtilă a nepăsării). Total întâmplător de la Aura,
prietena mea.

”Întâmplătoooor”… mănânc de fapt rahat. Nu cred în coincidențe. Sigur mi-a picat în

mână cu UN SCOP, la momentul potrivit, fix când mă pregăteam să plec la drum spre
marea schimbare, dar nu știam cum să încep.

Dacă vrei să citești cartea asta, trebuie să știi – e ca un duș rece:

îți spune verde-n față tot ce NU vrei să auzi legat de propria persoană;
îți dă glas vocilor interioare – tot ceea creierul tău și subconștientul tău știau
deja, dar nu scoseseră la suprafață;
este atât de incomodă uneori, încât o să te oprești din citit,
apoi o să te gândești dacă vrei s-o mai continui,
ca să te trezești un minut mai târziu că-ți analizezi anumite aspecte ale vieții,
la care posibil să nu te prea fi gândit prea mult de-alungul timpului;
te ghidează cum să-ți ordonezi grijile și să prioritizezi ceea ce e cu adevărat
important în viața ta;
te provoacă să faci diferența între ce ar trebui să îți pese și de ce ar trebui să
te doară în cot,
în câteva cuvinte, îți cam… DESCHIDE OCHII.
O să te las cu două pagini din carte, care mi-au plăcut enorm, iar tu decizi dacă
ești pregătit sau nu s-o citești:

FERICIREA VINE DIN REZOLVAREA PROBLEMELOR

Și mi-am promis că o s-o fac cadou prietenilor, cunoscuților. Mark Manson e unul
dintre scriitorii foarte sinceri pe care dacă-i citești, ai senzația că stai de
vorbă cu cei mai înțelepți, cool și relaxați prieteni din gașcă.
Arta subtilă a nepăsării (The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive
Approach to Living a Good Life), cartea scrisă de Mark Manson, subliniază
neajunsurile dezvoltării personale și încurajează o abordare preluată din stoicism
a vieții. Viața e posibil să nu fie mereu fericită, dar ce contează este să aibă
sens. Iar durerile și problemele sunt parte inerentă a vieții. Nu putem scăpa de
ele și nici nu ar trebui să încercăm să trăim o viață fără probleme.

Acesta este rezumatul meu de o pagină al cărții, o scurtă recenzie cu diverse

notițe, citate și idei preluate din carte. La fel ca la toate cărțile incluse, îți
este util ca să decizi dacă să citești cartea sau nu. Din carte tu vei putea
extrage propriile idei, după ce o vei citi.

5 idei esențiale din cartea Arta subtilă a nepăsării

Secretul unei vieți bune este să nu-ți pese de mai mult, să îți pese însă de mai
puțin. Să îți pese doar de ceea ce este adevărat și important.
Siguranța împiedică creșterea.
Să nu îți pese este despre a fi confortabil cu a fi diferit și a fi preocupat de
ceva mai important decât obstacolele.
Nu te preocupa prea mult legat de ceea ce lași în urmă, ceea ce va crede lumea.
Dezvoltarea personală obișnuită este preocupată de ceea ce să NU fii. În plus,
accentuează problemele pe care le ai și îți subliniază ideea că tu nu ești ceea ce
vrei să devii. De acord cu el, deși asta nu înseamnă – în opinia mea – lipsa de
valoare a dezvoltării personale. Dar dezvoltarea personală are o serie de limitări.
Rezumat carte Arta subtilă a nepăsării
…formularea unor întrebări al căror răspuns ne va face să ne simțim inconfortabil.
Din experiența mea, cu cât e mai inconfortabil răspunsul, cu atât sunt mai multe
șanse să fie adevărat.

Ei bine, creierul încearcă întotdeauna să dea sens situației curente bazându-se pe

convingerea și experiențele anterioare. Orice informație nouă este evaluată după
criterii și concluzii preexistente.

Capacitatea de a observa și cântări valori diferite fără a le adopta este poate

abilitatea esențială în procesul de transformare a vieții într-una cu mai mult
sens.

Noi alegem întotdeauna care sunt lucrurile de care să ne pese și care sunt cele de
care să nu ne pese, fie că ne dăm seama sau nu.

A nu-ți păsa nu înseamnă a fi diferit, ci a te simți confortabil cu faptul că ești

diferit.

Arta subtilă a nepăsării câte un pic despre fiecare capitol

Primul capitol povestește despre ce este și ce nu este cartea iar următorul capitol
este despre fericire. Mai exact despre cum supraevaluăm emoțiile din viața noastră,
despre lupta pentru fericire pe care o ducem și despre faptul că fericirea vine din
rezolvarea problemelor pe care le avem.

Capitolul trei ne pune pe toți în aceeași oală și ne amintește că nu suntem

speciali, că fiecare dintre noi are momente în viață când totul se duce de râpă și
că nu există excepții.
În capitolul patru sub lupă este adusă suferința, în special suferința prin care
trecem pentru că nu avem valorile noastre sau pentru că adoptăm „valori de doi
bani” cum spune autorul după care ne ghidăm viața. Mi-a plăcut că vine și cu
exemple din viața unui rock-star, mai concret din viața lui Dave Mustaine. Nu îți
spun povestea pentru că vreau să o descoperi în timp ce vei citi cartea. 🙂

Capitolul cinci vorbește despre alegeri, despre faptul că noi alegem întotdeauna
inclusiv în momentele în care alegem să ne victimizăm pentru alegerile mai puțin
inspirate făcute. Despre capitolul șase îți spun doar atât „suntem arhitecții
propriilor convingeri”. În încheierea acestui capitol mi-a plăcut un subcapitol
despre încrederea în sine, evident, la fel de realist și un pic tranșant, autorul
păstrând al său stil pe tot parcursul cărții.

Despre eșec, evoluție și durerea ce apare în procesul de evoluție poți afla mai
multe în capitolul șapte din carte. Mi-a plăcut foarte mult capitolul opt pentru că
a abordat o problemă destul de populară în contextul actual, dezbătută aproape de
toți cei din domeniul psihologiei sau dezvoltării personale și anume importanța de
a spune nu. E un capitol practic, la fel ca toate din carte, în care ești învățat
despre limitele necesare pe care e bine să le impui celor din jur.

Ultimul capitol a adus într-un mod așteptat subiectul morții. Pentru cât realism am
găsit în cartea asta, pot spune că nu m-a surprins finalul. Mark a ales să
vorbească despre partea luminoasă a morții și despre ceea ce rămâne dincolo de noi.
Nu se încheie trist, nu cred că ai șanse să intri în depresie la finalul cărții.
Pentru mine cartea a venit cu o stare bună, am ales să citesc din ea dimineața,
înainte să îmi încep ziua de muncă și era gura mea de realitate și motivație în
același timp. Mi-a plăcut! Mi-a plăcut mult tare și i-am dat chiar 5 steluțe pe
Goodreads.

Arta subtilă a nepăsării | citate sau fragmente care mi-au plăcut

„Suferim din simplul fapt că suferința este utilă din punct de vedere biologic. E
metoda preferată a naturii prin care provoacă schimbare.”
“Un barbat sigur pe el nu simte nevoia sa demonstreze ca este sigur pe el. O femeie
bogata nu simte nevoia sa convinga pe nimeni ca este bogata. Esti sau nu esti. Iar
daca visezi mereu la ceva, atunci nu faci decat sa alimentezi la nesfarsit aceeasi
realitate subconstienta: cum ca nu esti ceea ce vrei sa fii.”
„Dorinta de a avea mai multe experiente pozitive este prin ea insasi o experienta
negativa. Si, in mod paradoxal, acceptarea experientei negative este in sine o
experienta pozitiva. Cu cat cauti sa te simti bine tot timpul, cu atat vei fi mai
putin satisfacut, fiindca, atunci cand cauti inadins ceva, asta nu face decat sa-ti
intensifice senzatia ca lucrul respectiv iti lipseste.”
„Negandu-ne problemele, ne rapim sansa de a le rezolva si de a fi fericiti.
Problemele confera sens si rost vietii. A evita problemele inseamna a duce o
existenta lipsita de sens. Pe termen lung, vom fi mai fericiti daca vom alerga un
maraton decat daca vom manca o prajitura cu ciocolata.”
„Noi nu putem controla întotdeauna ce se întâmplă în viața noastră. Dar putem
controla întotdeauna modul în care interpretăm ce ni se întâmplă și modul în care
alegem să reacționăm la ce ni se întâmplă.”
„Pentru a pretui ceva, trebuie sa ne pese de ceva. Iar pentru a pretui ceva,
trebuie sa respingem tot ce nu este acel ceva. Daca pretuim X, respingem non-X.
Respingerea este o parte inerenta si necesara a mentinerii valorilor si, prin
urmare, a identitatii noastre. Ne definim prin ceea ce respingem. Daca nu respingem
nimic (poate si din frica de-a nu fi respinsi la randul nostru), practic nu avem
identitate. Dorinta de a evita cu orice pret respingerea, confruntarea si
conflictul, dorinta de-a accepta totul in mod egal si de a nivela si amortiza
totul, este o forma subtila prin care simtim ca ni se cuvine totul.”
„Fericirea este o evoluție constantă, deoarece rezolvarea problemelor este o
evoluție constantă – soluțiile la problemele noastre de astăzi vor pune bazele
problemelor de mâine și așa mai departe. Adevărata fericire se produce numai atunci
când găsești problemele pe care îți place să le ai și să te bucuri să le rezolvi.”
„Creșterea este un proces iterativ care nu se termină niciodată. Când învățăm ceva
nou, nu trecem de la „greșit” la „corect”. Mai degrabă, trecem de la greșit la mai
puțin greșit. Suntem mereu într-un proces de însușire a adevărului și perfecțiunii,
fără a atinge vreodată adevărul sau perfecțiunea.”
„Incertitudinea este rădăcina tuturor progreselor și a întregii creșteri. Nu putem
învăța nimic fără ca mai întâi să nu știm ceva.”
„Emoțiile negative sunt o componentă necesară a sănătății emoționale. A nega
negativitatea înseamnă a perpetua problemele, nu a le rezolva.”
În încheiere, ca să-l citez pe autor „cartea asta nu vă învață cum să acumulați
lucruri sau să aveți succes, ci mai curând cum să pierdeți și cum să renunțați. Vă
învață să vă pese mai puțin. Vă învață să nu încercați.”

Nu am înțeles niciodată rostul cărților de dezvoltare pentru că mi se pare că

toate promovează același lucru. Cum ar zice Paraziții: toate-s la fel. Chiar e
nevoie să ne spună cineva că trebuie să râdem mult, să nu punem la suflet orice, să
apreciem lucrurile mărunte și să ne bucurăm de ele? Am ales Arta subtilă a
nepăsării pentru că m-a atras mult titlul original, The Subtle Art of Not Giving a
Fuck, chiar dacă Mark Manson are doar vreo 30 și ceva de ani și nu știu dacă e în
măsură să îmi spună de la vârsta asta cum să trăiesc.

Să vă zic câteva chestioare despre care aflăm aici!

- Durerea, fie că este fizică sau psihică, are rol de graniță între ce putem
suporta și ce ne face rău. Ea ne anunță atunci când am dat peste ceva care ne
rănește și își face simțită prezența pentru a ne avertiza. Așa că nu trebuie să o
eliminăm sau să o aruncăm într-un colț din mintea noastră (oricum va găsi o cale de
a ieși mai târziu), ci să o analizăm, să aflăm ce vrea să ne spună și să avem grijă
să nu mai repetăm aceleași greșeli, ca să nu o simțim iar.
- Oamenii vor mereu mai multă libertate de exprimare, de acolo și apariția atâtor
rețele de socializare, dar nu suportă libertatea celorlalți, pentru că îi face să
se simtă inferiori și le este teamă că ei nu vor avea ceva mai bun de spus. Tu ești
mândru că ai dat bani pe o siameză în loc să adopți una, dar îți cade fața când
vezi că X din lumea largă are una din rasa Sfinx, care e mult mai scumpă. Și acum
regreți că te-ai lăudat cu siameza ta, mai ales că ai mai văzut la alți 10 de-
atunci. Exemplu meu pueril și pisicesc vrea să arate că ne e teamă să fim ordinari.
Dar trebuie să acceptăm că suntem fix așa. Practic, fiecare e întruchiparea
propriei frici. Nu putem fi toți extraordinari și nici nu trebuie. Până la urmă,
cine decide cine e extraordinar?
- Asta mi s-a părut cea mai interesantă chestie din carte. Imaginează-ți că ești
amenințat cu o armă și ți se cere să alergi continuu 42 de km. Foarte greu, nu? Și
totuși, asta e distanța de parcurs pentru un maraton și oamenii aleg să facă asta.
Când ne putem alege singuri problemele, par mai ușor de rezolvat pentru că ne
simțim liberi.

Nu am mai citit niciodată ceva de dezvoltare personală, deci nu pot spune dacă asta
e o carte bună sau nu. De fapt, nu aș putea despre niciuna, pentru că fiecare se
dezvoltă diferit și are alt concept de bine și rău, așa că fiecare le percepe
diferit. Dar asta a fost OK în prima parte. Am apreciat sarcasmul cu care tratează
situațiile dificile, că am râs bine de câteva ori și faptul că s-a folosit de
diverse povestioare, multe fiind inspirate din cazuri reale, pentru a-și susține
punctul de vedere. Nu am apreciat faptul că vorbește despre cât de bine a
reacționat el în unele situații și că a repetat de câteva ori cât de specială este
cartea lui. Iar spre sfârșit vorbește despre cât de mult a călătorit, a băut și
despre câte femei a părăsit până și-a dat seama ce e cu adevărat important.

Ratingul s-a dus mult în jos din 2 motive:

- cică oamenii care înșală nu o fac fără motiv, ci pentru că sunt nefericiți. N-ar
fi o alegere mai demnă pentru ei să plece direct?!
- autorul spune despre un bărbat al cărui copil a murit că depinde de el ce face cu
acea durere, dacă o lasă să îl controleze sau nu. Trage-ți o unghie cu patentul,
Manson, și nu lăsa durerea să te controleze! Apoi dă-te cu capul de pereți și
repetă-ți mantra!

Recomandarea mea e să nu citiți cărți de dezvoltare personală! E foarte bine că vă

dați seama că greșiți undeva și vreți să schimbați asta, dar să citiți astfel de
cărți înseamnă doar să vă puneți mintea și viața în mâinile unor străini care
câștigă bani din forma asta de manipulare, menită doar să uniformizeze oamenii și
să îi îndoctrineze cumva. Viața e cea mai bună carte de dezvoltare personală.
Citiți orice simțiți că vă ajută sufletul, dar vă și antrenează mintea, vorbiți cu
oamenii în parc, vizitați orice puteți, mergeți singuri la un local, suflați în
păpădii, fiți sinceri cu voi și cu ceilalți, mângâiați animalele, exprimați-vă
părerea fără temeri, dar politicos, învățați să vă simțiți bine și în singurătate.
Un pic de energie pozitivă de-aici, un pic de-acolo. Așa strânge furnica și
greierul e ofticat. Abia când o să vă acceptați voi pe voi, o să vă crească
încrederea în sine și veți fi mai greu de rănit, fără să aveți nevoie de Dale
Carnegie, Mark Manson și alții care profită de vulnerabilitatea voastră. Să știi ce
vrei și să faci tot ce poți pentru asta, fără a-i răni pe alții, e printre cele mai
mari forme de succes. Dacă chiar vreți să citiți ceva de dezvoltare personală, o
recomand pe asta la o reducere și doar pentru prima parte, unde am găsit idei
sănătoase. De restul nu mi-a păsat, exact cum m-a învățat autorul. Dar, ca în orice
privință, depinde de voi ce simțiți că vă face bine sau nu.

CITATE

1. Dezvoltarea personală și succesul survin adesea simultan. Dar asta nu înseamnă

că sunt una și aceeași. (pag. 10)

2. În definitiv, nicio persoană cu adevărat fericită nu simte nevoia să se

proțăpească în fața oglinzii și să-și recite mantre despre fericire. Omul fericit
pur și simplu este fericit. (pag. 11)

3. Durerea este un fir din țesătura vieții; a încerca să o elimini nu este doar
imposibil, ci și distructiv: încercarea de a rupe un fir din întreg destramă
țesătura. (pag. 19)

4. Să nu-ți pese înseamnă să privești în față cele mai terifiante și mai dificile
provocări ale vieții și totuși să treci la acțiune. (pag. 19)

5. Suferim din simplul fapt că suferința este utilă din punct de vedere biologic. E
metoda preferată a naturii prin care provoacă schimbare. (pag. 36)

6. Identitatea ta este definită de luptele pe care ești dispus sa ți le asumi.

(pag. 50)

7. Sentimentul că ne-am ales singuri problemele ne face să ne simțim mai puternici.

(pag. 108)

8. Noi nu putem controla întotdeauna ce se întâmplă în viața noastră. Dar putem

controla întotdeauna modul în care interpretăm ce ni se întâmplă și modul în care
alegem să reacționăm la ce ni se întâmplă. (pag. 111)

9. Important nu e să-ți pese de orice îi pasă partenerului, ci să-ți pese de el

indiferent care sunt îngrijorările sale. (pag. 205)

10. Angajamentul îți oferă libertate pentru că nu mai ești distras de lucrurile
mărunte și frivole. (pag. 212)

Am încetat demult să mai citesc cărți “minune” de dezvoltare personală. Însă când
am descoperit cartea Arta subtilă a nepăsării mi s-a părut că e împotriva tuturor
principiilor și teoriilor nocive din cărțile de dezvoltare personală.

“Mare parte din domeniul dezvoltării personale se concentrează mai degrabă pe

vânzarea unor metode de producere a momentelor de euforie decât pe rezolvarea
adevăratelor probleme. Mulți guru din domeniul dezvoltării personale te învață
forme noi de negare și caută să te entuziasmeze cu exerciții care te fac să te
simți mai bine pe termen scurt, ignorând cu totul problemele de profunzime.
Amintiți-vă că niciun om cu adevărat fericit nu are motive să se așeze în fața
oglinzi și să-și spună că este fericit. “

elefant.ro
Deși, în sine, este tot o carte de dezvoltare personală, întrucât te ajută să te
înțelegi mai bine, nu este o carte de duzină care iți prezintă gen “cinci
principii” pentru a avea succes sau mai știu eu ce. Este o carte realistă care te
menține cu picioarele pe pământ.

“Cartea asta nu vă învață cum să acumulați lucruri sau să aveți succes, ci mai
curând cum să pierdeți și cum să renunțați. Vă învață să vă pese mai puțin. Vă
învață să nu încercați.”
“Conceptul nepăsării propune o modalitate simplă de reorientare a așteptărilor față
de viață și de selectare a lucrurilor importante sau neimportante.”

Stilul autorului este destul de direct și ai senzația citirii unui blog, dar asta
nu m-a surprins având în vedere că autorul cărții este un blogger.
M-au captivat pasajele cu referire la viața sa personală. Am simțit, astfel, că
cele înșirate în carte nu sunt doar simple teorii sau filosofii, ci adevărate
principii de viață.

Iată așadar ce am învățat eu din cartea lui Mark Manson, Arta subtilă a nepăsării.

Trăim într-un cerc vicios alimentat de social media care ne prezintă doar lucrurile
minunate ale vieții sau doar o fațadă, încât am ajuns să “ne simțim prost din cauză
că ne simțim prost, să ne simțim vinovați din cauză că ne simțim vinovați său să
devenim anxioși din cauza anxietății noastre.”
“Nu vei fi niciodată fericit dacă tot cauți să afli din ce e compusă fericirea. La
fel cum nu vei trăi dacă tot încerci să descoperi sensul vieții.” Albert Camus
“Omul ajunge la maturitate în momentul în care învață să se îngrijoreze doar pentru
lucrurile care merită.”
“Fericirea nu este o ecuație. Nemulțumirea și neliniștea sunt inerte naturii umane
și componente necesare construirii unei fericiri solide.”
Suferința este utilă.” Ne învață să distingem între ce e bun și ce e rău pentru
noi. Ne ajută să înțelegem și să ne respectăm limitele.”
“Rezolvarea unei probleme duce pur și simplu la apariția altei probleme. Să nu
speri la o viață fără probleme. Nu există așa ceva. Poți, în schimb, spera la o
viață plină de probleme benefice.”
“Emoțiile sunt niște mecanisme de feedback care ne avertizează când ceva e bun sau
rău pentru noi.”
O întrebare pe care toți ar trebui să ne-o punem. “Ce fel de durere vrei in viața
ta? Pentru ce vrei să lupți?”
“Ca să câștigi trebuie să joci.”
“O evaluare adevărată și precisă a valorii de sine presupune investigarea
sentimentelor față de aspectele negative ale propriei personalități.”
“Nu suntem excepționali cu toții. Se pare că obstacolele și eșecul sunt destul de
utile, ba chiar necesare în formarea noastră ca adulți hotărâți și de succes.”
“Ne place să credem că ar exista o formă de fericire absolută pe care o putem
atinge. Ne place să credem că putem scăpa de toate suferințele pentru totdeauna. Ne
place să credem că ne-am putea simți mereu împliniți și mulțumiți de viața noastră.
Dar nu se poate. “
“Fericirea presupune luptă. Fericirea se dezvoltă din probleme. La realizările
adevărate și de lungă durată se ajunge printr-un efort susținut. Soluția stă în
acceptarea și abordarea activă ale experiențelor negative-nu în evitare și nici în
salvare.”
“Tehnologia a rezolvat vechile probleme practice, înlocuindu-le cu altele noi, de
natură psihologică. Internetul nu a înlesnit doar circulația informației, ci și a
nesiguranței, a îndoielilor și a sentimentului de inadecvare.”
“Negarea emoțiilor negative duce la experimentarea unor emoții negative mai
profunde și de mai lungă durată, precum și la disfuncție emoțională. Să ai tot
timpul o atitudine pozitivă este o formă de evitare, nu o soluție validă la
problemele vieții. A nega negativitatea înseamnă a perturba problemele, nu a le
rezolva.”
“Există un lucru simplu din care izvorăște toată dezvoltarea noastră personală.
Conștientizarea faptului că fiecare dintre noi este responsabil pentru tot ce se
întâmplă în viața lui, indiferent care sunt circumstanțele exterioare. Noi nu putem
controla întotdeauna ce se întâmplă în viața noastră. Dar putem controla modul în
care interpretăm ce ni se întâmplă și modul în care reacționăm la ceea ce ni se
întâmplă.”
“Cu cât alegem să acceptăm mai multă responsabilitate în viața noastră, cu atât mai
multă putere vom avea asupra vieții noastre. Acceptarea responsabilității pentru
problemele noastre reprezintă așadar primul pas către rezolvarea lor.”
“Suntem responsabili pentru întâmplările ce nu se produc întotdeauna din vina
noastră. Așa e viața. Tu îți alegi standardul după care îți evaluezi experiențele.”
“Când dai vina pe ceilalți, doar îți faci rău.”
“Ne aflăm într-un proces permanent de aproximare a adevărului și a perfecțiunii,
fără a atinge vreodată adevărul sau perfecțiunea.”
“Cu cât încerci să fii mai sigur de ceva, cu atât mai nesigur și mai puțin stăpân
pe tine te vei simți. Cu cât îmbrățișezi mai mult nesiguranța și necunoașterea, cu
atât te vei simți mai confortabil în a ști ceea ce nu știi.”
“Nesiguranța stă la baza progresului și a evoluției noastre ca oameni. Nu putem
învăța nimic dacă nu plecăm din punctul în care nu știm. Cu cât recunoaștem mai
mult că nu știm, cu atât creăm mai multe posibilități de a învăța.”
“Când simți că ești într-o luptă cu lumea sunt mari șanse să te afli, de fapt,
într-o luptă cu tine însuți.”
“Dabrowski a concluzionat că frica, anxietatea și tristețea nu sunt în mod necesar
întotdeauna stări mentale neproductive și dăunătoare, dimpotrivă, adesea sunt
reprezentative pentru suferința iminentă din procesul de evoluție. A nega această
suferință înseamnă a ne nega potențialul. Așa cum durerea fizică ajută la
dezvoltarea unei musculaturi și osaturi mai puternice, durerea emoțională ajută la
dezvoltarea rezistenței emoționale, la dezvoltarea unei identități mai puternice,
la capacitatea de a simți o compasiune mai profundă și în general la construirea
unei vieți mai fericite.”
Nu aștepta să ai chef să faci ceva. Pur și simplu fă. Acțiunea este generatoare de
motivație.
Vezi întreaga categorie de cărți de non-fictiune.
Mie mi-a plăcut foarte mult cartea Arta subtila a nepasarii și abia aștept să
citesc și a doua carte scrisă de Mark Manson, Arta subtilă a disperării. O carte
despre speranță care a apărut acum câteva zile tot la Editura Lifestyle Publishing.

„Unii spun că sunt un idiot. Alții zic că le-am salvat viața. Citiți și decideți
singuri!” — Mark Manson

Recent am citit „Arta subtila a nepăsării” scrisă de Mark Manson. Pe măsură ce

citeam cartea, am trecut prin multe tipuri de stări. Fie m-am simțit inconfortabil
față de unele adevăruri, spuse într-un mod directiv, chiar vulgar, dar asumat. Fie
am râs și m-am regăsit în unele întâmplări din viața scriitorului. Pe alocuri am
simțit nevoia să contra-argumentez, ca mai apoi să înțeleg de ce. O carte scrisă cu
scopul de a invita cititorul la a căuta lucrurile importante în viață și la a
renunța la restul, respectiv la a limita expunerea la activități distractoare
precum media, televiziune. A fost una dintre cărțile care m-a ținut în tensiune, în
timp ce simțeam cum mă relaxez printr-un proces de acceptare și speranță.

Folosind un limbaj suficient de dur, combate concepte de mare popularitate precum

căutarea permanentă a fericirii, gândirea pozitivă, nevoia obsesivă de a fi
extraordinar. O frază care mi-a atras atenția în mod special a fost: „Fericirea
autentică se naște atunci când descoperi problemele care-ți plac și pe care le
rezolvi cu plăcere”. La o prima analiză mi s-a părut puțin sucit, dar ingenios.
Totuși, după puțină contemplare, face sens și se deduce un element valoros,
liniștitor chiar. Faptul că viața este, printre altele, un proces continuu de
rezolvare de probleme. Omul reușește să rezolve o problemă doar pentru a descoperi
că apare alta. Iar ceea ce sugerează Manson este importanța căutării acelor
contexte de viață în care întâmpinarea problemelor este un proces la baza căruia
stă dorința și plăcerea de a le rezolva. Ne îndeamnă la a ne întreba „ce fel de
probleme am dori să avem”, în detrimentul căutării constante a unei vieți ușoare,
fără probleme, în care scopul este să ne simțim mereu bine și totul să fie perfect.

Un scriitor curajos care se folosește de un limbaj accesibil și acid pentru a-și

transpune propriile vulnerabilități într-un text care nu promite mai nimic la
început, dar extrage atât de multe din cititor, ca mai apoi acesta din urmă să
simtă în mod provocator măreția informațiilor și speranța pentru o viață mai curată
mental și emoțional. Un proces de contemplare care nu se oprește odată cu
încheierea lecturii. Acesta susține faptul că „odată ce îmbrățișăm și ne asumăm
fricile, greșelile și nesiguranțele, odată ce ne oprim din a mai fugi sau a evita,
și odată ce vom începe să confruntăm adevăruri dureroase, vom putea începe să avem
curajul și încrederea pe care cu disperare le dorim”.

Diferită, utilă, succintă, vulgară și provocatoare. Genul de carte pe care nu prea

îți vine să o lași din mână, în condițiile în care scopul este acela de a te pune
față în față cu tine însuți.
Merita sau nu merita citita "Arta Subtila a Nepasarii" ? - m-a intrebat zilele
acestea un coleg de la munca.
In randurile de mai jos o sa va povestesc cu ce am ramas in urma lecturarii acestei
carti precum si modul in care am aprobat si aprobat si dezaprobat aciditatea lui
Mark Manson.
Pe parcursul lecturarii, m-am asigurat ca am pe noptiera cateva post-it-uri care sa
ma ajute in extragerea unor idei cu care rezonez. Am notat insa si ideile exprimate
intr-o maniera pe care eu am considerat-o putin prea acida pentru gustul meu. Unii
ii spun directa. Mie mi s-a parut acida.
Voi incerca sa le mentionez mai jos si tare mi-ar placea sa imi scrieti daca le-ati
perceput si voi la fel sau avem opinii diferite. Ce ziceti, punem de-o dezbatere?

Titlul original al cartii “The Subtle Art of Not Giving a F*ck” mi se pare mult mai
reprezentativ cu toate ca este misleading. Cartea nu este despre nepasare in
general ci despre a selecta ce este important pentru tine si doar de rezolvarea
acelor lucruri sa te preocupi.
Este despre setarea corecta a prioritatilor si valorilor noastre. Daca ne pasa de
orice lucru marunt care ne-a deranjat catusi de putin, ne vom consuma toata energia
incercand sa solutionam lucruri, actiuni, comportamente pe care l-am putea lasa in
voia sortii.
In linii mari, cartea ilustreaza importanta canalizarii eforturilor noastre in
directia corecta.

Ce mi-a placut in mod deosebit la Arta Subtila a Nepasarii a fost introducerea

exemplelor din viata reala. A reusit sa ma faca sa-i inteleg ideile cu toate ca nu
am fost de fiecare data de acord cu ele.

Cand am ajuns la capitolul despre responsabilitate si asumarea ei pentru orice ni

se intampla in viata nu reuseam sa inteleg ce Dumnezeu vrea Mark Manson sa
transmita pentru ca eu nu pot rezona cu o asemenea idee. Cumva, in mintea mea,
asumarea responsabilitatii o asociam cu asumarea vinei. Ori responsabilitatea e una
si vina e alta.
Si o sa va dau un exemplu din viata personala. Intradevar, nu eu sunt de vina ca
pisica mea s-a imbolnavit de o boala grava care a dus in cele din urma la deces
insa eu sunt cea care imi asum responsabilitatea pentru felul in care ma simt ca
urmare a decesului pisicii.

Un subiect pe care l-am citit cu o mare curiozitate si care, in cele din urma, m-a
facut sa-mi spun ca am facut un lucru bun luand cartea de pe Libris, este cel care
priveste lupta noastra de zi cu zi cu noi insine.
Bagajul emotional cu pleci la drum in viata are un impact major asupra ta si daca
nu il gestionezi cum se cuvine, risti sa ai relatii defectuoase cu cei din jur. In
schimb, daca faci efortul de a-ti tempera sau schimba anumite comportamente ajungi
sa fii implinit sufleteste.
Legat de fericire si pozitivitate, in linii mari, pot spune ca am apreciat felul
realist (si non arogant de data asta) prin care a abordat aceste subiecte. E okey
sa nu fii fericit tot timpul. Si e la fel de okey sa nu fii pozitiv tot timpul

In schimb, in primele pagini ale cartii am simtit un Mark Manson tensionat si acid
care m-a facut sa ma indoiesc de feedback-ul pozitiv primit de la cei cativa oameni
din jur care au citit cartea. Ulterior l-am simtit mai temperat chiar daca nu am
fost pe aceeasi lungime de unde cu el tot timpul.
O sa iau exemplul de mai sus, cel cu pozitivitatea. El spune ca a gandi pozitiv tot
timpul este o forma de evitare a suferintei si nu reprezinta o solutie valida
pentru problemele cu care te confrunti in viata. Sunt de acord ca nu reprezinta o
solutie pentru problemele noastre dar personal nu o vad ca o forma de evitare.
Consider ca daca incerci sa fii pozitiv si sa accepti ca o situatie de rahat e de
rahat, te va ajuta sa reduci nivelul stresului cotidian si sa mergi inainte. Pe
mine o astfel de gandire ma motiveaza sa fiu optimista.

Cred ca din ce am scris v-ar ajuta sa va faceti o idee despre cum vad eu cartea lui
Mark Manson. Cu bune, cu mai putin bune, cu mixed feelings dar tot cred ca merita
citita.

Revin astfel la ce am scris la inceputul recenziei, daca ati citit cartea, m-ar
bucura sa imi spuneti ce parere aveti despre ea si daca o considerati o lectura
utila.

Date generale despre carte

„Arta subtilă a nepăsării” este de fapt scrisă în limba engleză și tradusă în rusă,
română etc. Titlul original al operei este „The subtle art of not giving a f*ck”,
cât de dur nu ar suna asta. Cartea lecturată face parte din a doua ediție, lansată
în 2019, pe când prima editură a fost lansată încă în 2016. Originalul a fost
tipărit în SUA.

Un lucru straniu să zic, este că aici lipsește introducerea, așa cum suntem
obișnuiți să o vedem în fiecare carte. Firul epic începe deja cu primile pagini. La
sfârșit însă, găsim Mulțumiri, unde autorul își exprimă gratitudinea pentru toți
cei care l-au ajutat să editeze această carte. La capitolul așteptări a fost foarte
laconic, a vorbit doar despre faptul că nu se aștepta la adaptarea unui limbaj atât
de direct, care a fost adaptat de către Luck Dempsi. Manson încheie această rubrică
cu impresiile față de cititori, nu s-a așteptat că îi vor veni atâtea mesaje și
destăinuiri.

Cu ce ne intrigă conținutul?
Dacă să vorbim despre conținut, autorul ne relatează despre dezvoltarea personală
și aspectele psihologice care trebuie urmate. El nu inventează din nou bicicleta,
dar cumva ne aduce aminte cât de mult contează lucrurile banale în dezvoltarea
noastră, pune accent pe ceva mărunt, dar cu adevărat important. Probabil, prin
această metodă Manson ne motivează mai mult spre realizarea unor dorințe.

Nu cred că mă pot opri la un singur citat sau capitol, e pentru prima dată când
toată cartea îmi pare cu adevărat interesantă, probabil din cauza că gândesc la fel
ca autorul. În fiecare capitol Manson evidențiază o idee importantă, de exemplu
faptul că problemele nu sunt așa de grave cum par, pur și simplu suntem iubitori de
a dramatiza. Sau faptul că noi ar trebui să fim mult mai realiști cu „eul” propriu.

Sursă: wordpress.com

Structură
Opera este structurată în nouă capitole, fiecare dintre ele, având câteva subiecte
principale. Modul de înlănțuire a ideilor este unul ce atrage atenția, parcă ar
descrie toate etapele vieții, începând cu primele încercări și finalizând cu
trecerea în eternitate.

Niciodată nu am citit cărți în care să fie scris într-o manieră atât de directă, de
exemplu: „Învățați-vă să trăiți cu durerea pe care ați ales-o. Cu oricare alt lucru
nou, voi căpătați o formă nouă de durere. Apreciați-o, primiți plăcere din ea,
întâlniți-o cu brațele deschise. Apoi luptați, indiferent de faptul că durerea este
insuportabilă”. Este uimitor cât de clar și direct, fără frici și stereotipuri se
expune autorul.

Despre așteptări
Atunci când cumpărasem cartea, mă gândeam dacă totuși merită, nu voiam să arunc
bani în vânt. Am început să o citesc la exact în 5 minute după ce am ieșit din
librărie, m-a captivat din primele pagini, sincer! Nu credeam că e atât de simplă,
dar înțeleaptă în același timp. E exact ceea ce voiam, ceea ce îmi cerea sufletul.
După titlu, eram curioasă despre ce oare poate vorbi autorul la acest subiect? E
ceva banal, pare, dar cu singuranță nu m-am așteptat la o abordare atât de
filozofică.

Pentru cei care încă n-au citit această carte, dar își doresc să o facă, sugerez să
fie cât mai relaxați pe timp de lectură și neapărat să fie înarmați cu un creion,
sunt o sumedenie de momente care merită reținute. Trebuie să fie deprinși cu modul
de expunere direct a ideilor, dur pe alocuri, dar acesta e un plus, te educă.

Cartea poate fi găsită practic în toate librăriile, prețul diferă, în mediu este de
150 de lei. Este disponibilă în format electronic și audio. Consider că este o
achiziție bună și merită să fie în biblioteca personală pentru că te dezvoltă
emoțional, te învață să apreciezi lucrurile cu adevărat importante și te motivează
să acționezi.

„Arta subtilă a nepăsării” este, de fapt, despre inteligență emoțională și

priorități. Este ca o ședință la psiholog, chiar dacă tu nu îți expui durerile, te
calmezi și înțelegi că toate aceste lucruri care te deranjează, sunt mărunte și pot
fi rezolvate foarte rapid. Este o lectură obligatorie pentru cei care sunt mult
prea emotivi. Este mai mult decât o simplă cart

Mulţi oameni îşi măsoară valoarea proprie bazându-se pe cât de mulţi bani căştigă.
Din momentul în care o persoană este capabilă să îşi acopere nevoile fizice de bază
(mâncare, acoperiş deasupra capului şi aşa mai departe), corelaţia dintre fericire
şi succes tinde către zero.
citat din Mark Manson

Trebuie să recunosc. Până (foarte) de curând nu aveam o părere foarte bună despre
cărțile de dezvoltare personală (denumire cu care oricum nu sunt de acord, nu mi se
pare relevantă). Nu prea vedeam cum îți poți face ordine în casă sau în viață în
funcție de sfaturile altcuiva. Nici acum nu cred în conceptele ‘hygge’, ‘lykke’;
cred că pot fi aplicate doar în spațiul în care ele au apărut. Nu poți să pui în
practică orice, oriunde, și să te aștepți să ai rezultate miraculoase.

Dar am zis să renunț la prejudecățile legate de asta și să încerc să citesc măcar o

carte de acest tip. Am avut și norocul să dau din prima peste una mai mult decât
rezonabilă: “Arta subtilă a nepăsării“, de la editura Lifestyle. Titlul mi s-a
părut interesant. Dar subtitlul nu: “O metodă nonconformistă pentru o viață mai
bună” sună din nou ca unul din titlurile “cu rețetă”, unde finalul lecturii pare să
fie mereu același: un soi de revelație din care fiecare înțelege apoi ce trebuie să
schimbe în viața sa. Nu-i chiar așa.

Dar o să vă spun cu ce cred eu că pot fi utile astfel de cărți. În primul rând, nu

vă așteptați să găsiți vreo rețetă magică în vreuna. Fiecare are modul lui de a se
raporta la ce i se întâmplă, nimeni nu îl poate ghici pe al tău. Aici este vorba
despre cum reușește autorul să te pună pe gânduri în primul rând prin niște exemple
bine alese. Mai apoi, generalizările nu își au rostul, cum ziceam.
Iar nepăsarea nu înseamnă lipsa totală de interes față de un anume lucru pentru
conservarea energiei sau a bunei dispoziții. Autorul însuși spune: “eu vorbesc
despre cum putem învăța să ne concentrăm și să ierarhizăm eficient gândurile – cum
să selectăm și să alegem ce contează și ce nu contează pentru noi în baza valorilor
personale atent șlefuite. E incredibil de dificil.” (p. 20-21). Astfel, este mai
curând vorba despre a ne canaliza energia asupra a ceea ce contează cu adevărat
pentru noi și scopurile noastre. Aici aș spune că intervine, mai mult ca orice,
cunoașterea de sine. Abia atunci când fiecare dintre noi va ști ce efect ar putea
avea asupra lui un gând sau chiar o acțiune, va ști de ce anume să se țină
deoparte.

Un alt lucru important este să poți recunoaște când ai o perioadă mai proastă, nu
să o negi sperând că o să treacă de la sine. Trebuie să-ți privești problemele față
în față și să le poți căuta rezolvarea. “Emoțiile negative sunt o componentă
necesară a sănătății emoționale. A nega negativitatea înseamnă a perpetua
problemele, nu a le rezolva.” (p. 100) Un lucru pe care poate mulți nu vor să-l
audă este acela că noi suntem de fapt responsabilii acestor emoții, până la urmă,
căci noi ne controlăm reacțiile față de ceea ce ni se întâmplă. Așa că data
viitoare când dați repede vina pe cineva, chiar și fără să vă gândiți, puteți avea
și asta în vedere. Dacă vă schimbați doar un pic perspectiva asupra a ceea ce se
întâmplă, s-ar putea să vă simțiți mai bine.

E adevărat. Cărțile de acest tip nu suplinesc cunoașterea de sine, dar te fac cumva
să vezi ceea ce e prea aproape de tine, chiar dacă asta sună paradoxal. Acesta e
motivul pentru care de acum încolo, când o să am tendința, ca fiecare dintre noi,
să mă complic inutil, o să-mi ofer ocazia să văd astfel de lucruri cu ajutorul unei
cărți. Asta e ceea ce vă recomand și vouă:
Mark Manson – “Arta subtilă a nepăsării”

CITATE:

Dezvoltarea personală și succesului survin adesea simultan. Dar asta nu înseamnă

că sunt una și aceeași.
Dorința de a avea mai multe experiențe pozitive este prin ea însăși o experiență
negativă. Și, în mod paradoxal, acceptarea experienței negative este în sine o
experiență pozitivă.
Durerea și pierderea sunt inevitabile, așa că n-are niciun rost să încercăm să le
opunem rezistență.
Nemulțumirea permanentă face ca specia noastră să lupte pentru supraviețuire, să
construiască și să cucerească.
Interpretarea tuturor evenimentelor vieții în sensul victimizării de sine constante
presupune la fel de mult egoism ca și opusul său.
Este o strategie folosită de mulți: să demonstrezi celorlalți că ești cel mai
nefericit, cel mai oprimat, cel mai victimizat.
Realitatea e simplă: când simți că ești într-o luptă cu lumea, sunt mari șanse să
te afli, de fapt, într-o luptă cu tine însuți.
Mulți oameni sunt atât de obsedați de a trăi „corect” că nici nu mai ajung vreodată
să trăiască cu adevărat.
Când dai vina pe ceilalți, doar ție îți faci rău.
Pe scurt, asta înseamnă adevărata „dezvoltare personală”: prioritizarea unor valori
mai bune, selectarea unor lucruri mai bune de care să ne pese. Când îți pasă de
lucruri mai adecvate ție, ai parte de probleme mai bune. Iar probleme mai bune
înseamnă o viață mai bună.
“Asta este adevărata poveste a succesului lui Bukowski: si-a acceptat conditia de
ratat. Nu i-a pasat nici cat negru sub unghie de succes.“
“Ironia e ca aceasta fixatie pe aspectele pozitive – ce e mai bine, ce e superior –
nu face decat sa ne reaminteasca la nesfarsit ce nu suntem, ce ne lipseste, ce nu
am reusit sa devenim.”
“Problema e urmatoarea: societatea contemporana, prin intermediul minunilor
consumeriste si al retelelor sociale de tip hei-uite-viata-mea-e-mai-cool-decat-a-
ta, a produs o intreaga generatie de oameni care cred ca nu este deloc in regula sa
ai experiente negative – anxietate, frica, rusine.”
“Problemele de sanatate cauzate de stres, tulburarile de anxietate si cazurile de
depresie s-au inmultit coplesitor in ultimii treizeci de ani”
“Avem la dispozitie atat de multe lucruri si posibilitati ca nu prea mai stim de ce
sa ne pese si de ce nu.”
“Dorinta de a avea mai multe experiente pozitive este prin ea insasi o experienta
negativa. Si, in mod paradoxal, acceptarea experientei negative este in sine o
experienta pozitiva.”
“Ati observat cum, uneori, cand nu va mai pasa, parca toate se asaza la locul lor?”
“Majoritatea dintre noi ne chinuim pentru ca ne pasa prea mult in multe situatii in
care n-ar trebui sa ne pese.”
“…cand omul nu are nicio problema, mintea gaseste automat o cale de-a inventa niste
probleme.”
“…daca nu gasesti acel lucru semnificativ, vei ajunge sa te consumi din pricina a
tot felul de nimicuri inutile.”
“…devenim mult mai selectivi cu lucrurile de care ne pasa. Asta se cheama
maturitate.”
“Omul ajunge la maturitate in momentul in care invata sa se ingrijoreze doar pentru
lucrurile care merita.”
“Odata ce ajungi sa te impaci cu toate lucrurile urate pe care ti le arunca viata
in fata, devii invincibil, la un nivel mai modest de spiritualitate. In definitiv,
suferinta poate fi depasita doar dupa ce inveti cum s-o suporti.”
“In definitiv, nu ne face placere sa auzim marile adevaruri ale vietii.”
“Noi am evoluat astfel incat sa traim intotdeauna cu un oarecare grad de
nemultumire si nesiguranta, fiindca tocmai indivizii usor nemultumiti si nesiguri
sunt cei care duc lumea mai departe.”
“Deci, nu – durerea si suferintele noastre nu sunt o imperfectiune a evolutiei, ci
una dintre caracteristicile sale.”
“Aceasta durere, oricat de mult o uram, este utila. Ea ne invata la ce trebuie sa
fim atenti cand suntem tineri si neexperimentati sau neatenti. Ne invata sa
distingem intre ce e bun si ce e rau pentru noi.”
“Problemele sunt o constanta a vietii.”
“Fericirea este o perpetua activitate-in-desfasurare, fiindca rezolvarea
problemelor este o perpetua munca-in-desfasurare – solutiile problemelor de azi
reprezinta fundatia pe care cresc problemele de maine si asa mai departe.”
“Blamarea si negarea ne ofera placeri rapide. Sunt o cale de evitare temporara a
problemelor, iar evitarea ne produce un moment de euforie in care ne simtim mai
bine.”
“…momentele euforice constituie un stil de viata superficial si neproductiv.”
“Emotiile au evoluat cu un scop anume: pentru a ne ajuta sa traim si sa ne
reproducem un pic mai bine. Asta e tot. Sunt niste mecanisme de feedback care ne
avertizeaza cand ceva e bun sau rau pentru noi – nici mai mult, nici mai putin.”
“Emotiile sunt doar niste semnale biologice menite sa te impinga in directia
schimbarilor benefice.”
“Altfel spus, emotiile negative sunt un imbold la actiune. Cand le simtim, asta se
intampla pentru ca trebuie sa facem ceva. Emotiile pozitive, pe de alta parte, sunt
recompensele actiunilor corecte. Cand le simtim, viata pare simpla, iar noi trebuie
doar sa ne bucuram de ea. Dupa care dispar, ca orice altceva, pentru ca apar,
inevitabil, alte probleme.”
“Emotiile sunt doar semnale, indicii pe care ni le da neurobiologia noastra, nu
litera de lege. Nu trebuie, asadar, sa avem intotdeauna incredere in emotii.”
“Dar exista si oameni care se identifica excesiv cu emotiile lor. Pentru acestia,
orice este justificat prin faptul ca pur si simplu asa au simtit.”
“Stiti cine isi ghideaza toata viata dupa emotii? Copiii de trei ani. Si cainii.
Stiti ce mai fac copiii de trei ani si cainii? Caca pe covor.”
“Ne place sa credem ca ar exista o forma de fericire absoluta pe care o putem
atinge. Ne place sa credem ca putem scapa de toate suferintele pentru totdeauna. Ne
place sa credem ca ne-am putea simti mereu impliniti si multumiti de viata noastra.
Dar nu se poate.”
“Fericirea presupune lupta. Fericirea se dezvolta din probleme. Bucuria nu rasare
din pamant ca panselutele sau curcubeul. La realizarile adevarate si de lunga
durata se ajunge printr-un efort sustinut.”
“Care e durerea pe care vrei s-o infrunti? Asta e intrebarea grea, intrebarea care
conteaza si care te va duce undeva.”
“Se pare ca obstacolele si esecul sunt destul de utile, ba chiar necesare, in
formarea noastra ca adulti hotarati si de succes.”
“Odata dezvoltat tiparul de gandire care interpreteaza tot ce se intampla in jur
dandu-I o importanta exagerata, e foarte greu sa iesi din el.”
“Dar sa consideri ca totul ti se cuvine e o strategie care da gres. E doar un alt
mod prin care atingi o stare trecatoare de euforie. Nu este fericire.”
“O persoana cu o autentica stima de sine este capabila sa analizeze sincer
aspectele negative ale caracterului sau (…) si actioneaza pentru imbunatatirea
acestora. Insa persoanele care considera ca totul li se cuvine, fiind incapabile
sa-si recunoasca deschis si onest problemele, sunt incapabile sa-si imbunatateasca
vietile pe termen lung sau sa le dea o semnificatie adevarata. ”
“Adevarul e ca nu exista probleme personale. Orice problema ai avea, exista mari
sanse ca milioane de alti oameni sa se fi confruntat cu ea in trecut, sa se
confrunte cu ea in prezent sau in viitor. Probabil si oameni pe care ii cunosti
personal.”
“Aceasta constientizare – ca tu si problemele tale nu sunteti privilegiati prin
gradul de severitate sau suferinta implicata – este, adesea, primul si cel mai
important pas spre rezolvarea respectivelor probleme.”
“Cu cat suntem mai liberi sa ne exprimam personalitatea, cu atat tindem sa evitam
pe oricine ar putea sa ne contrazica sau sa ne supere in vreun fel. Cu cat suntem
mai expusi unor puncte de vedere diferite, cu atat pare ca ne supara mai mult
existenta acestor puncte de vedere.”
“Recunoasterea si acceptarea propriei existente banale te vor elibera, oferindu-ti
sansa de a realiza ce-ti doresti, fara autocritica sau asteptari exagerate. Vei
aprecia din ce in ce mai mult experientele simple ale vietii: placerea prieteniei
simple, creativitatea, ajutorul oferit cuiva aflat la ananghie, lectura unei carti
bune, sa razi impreuna cu cineva de care iti pasa. Suna plicticos, nu-i asa? Suna
asa pentru ca acestea sunt lucruri obisnuite. Dar poate ca exista un motiv pentru
care sunt obisnuite: sunt lucrurile care conteaza cu adevarat.”
“Constiinta de sine este ca o ceapa. Are multe straturi; cu cat o decojesti mai
adanc, cu atat te va face sa plangi in momente nepotrivite.”
“Suntem maimute. Ne credem sofisticati nevoie mare cu aparatele noastre de prajit
paine si pantofii de designer, dar suntem doar niste maimute frumos imbracate. Si
pentru ca suntem maimute, ne comparam instinctual cu ceilalti, cu care intram in
competitie pentru statut. Intrebarea nu este daca ne evaluam in functie de
ceilalti, ci dupa ce standarde o facem?”
“”A privi partea insorita a vietii” e un principiu sanatos, fara doar si poate, dar
adevarul este ca uneori viata e de rahat, iar lucrul cel mai sanatos pe care-l poti
face in momentele urate este sa recunosti asta.”
“Sa ai tot timpul o atitudine pozitiva este o forma de evitare, nu o solutie valida
la problemele vietii.”
“Emotiile negative sunt o componenta necesara a sanatatii emotionale. A nega
negativitatea inseamna a perpetua problemele, nu a le rezolva.”
“Important este sa te bazezi pe valori si standarde sanatoase, pentru ca placerea
si succesul vor veni in mod firesc. Ele sunt efectele secundare ale valorilor bune.
Luate separat, sunt doar niste momente superficiale de euforie.”
“Cateva exemple de valori bune, sanatoase: onestitatea, inovatia, vulnerabilitatea,
curajul de-a te apara, curajul de a-i apara pe ceilalti, respectul de sine,
curiozitatea, caritatea, modestia, creativitatea.”
“Alegand valori bune, reusim sa ne reorientam atentia spre lucruri mai bune – spre
lucruri care conteaza, care ne aduc bunastare si genereaza efecte secundare precum
fericire, placere si succes. Pe scurt, asta inseamna adevarata “dezvoltare
personala”: prioritizarea unor valori mai bune, selectarea unor lucruri mai bune de
care sa ne pese.”
“Multi oameni ezita sa-si asume responsabilitatea pentru problemele lor deoarece au
impresia ca a fi responsabil pentru problemele tale inseamna a fi vinovat pentru
ele.”
“Expunerea publica a “injustitiei” atrage mult mai multa atentie si raspuns
emotional decat restul evenimentelor din cadrul retelelor sociale, recompensand
persoanele dispuse sa se simta mereu victime cu cantitati tot mai mari de atentie
si simpatie. ”
“Gresind, ne oferim sansa de a ne schimba. A gresi inseamna sa ne cream ocazia de a
evolua ca oameni.”
“Oamenii dezvolta dependenta pentru sentimentul de ofensare deoarece le ofera un
moment de euforie; te simti bine cand ai dreptate si esti tot timpul superior din
punct de vedere moral.”
“Chiar si lucruri foarte simple, cum ar fi sa citesti pe furis mesajele
partenerului tau sau sa intrebi pe cineva ce spun oamenii despre tine sunt motivate
de nesiguranta si de dorinta arzatoare de-a fi sigur.”
“Nesiguranta sta la baza progresului si a evolutiei noastre ca oameni. Cum spune
vorba aia veche, omul care crede ca le stie pe toate nu invata nimic. Nu putem
invata nimic daca nu plecam din punctul in care nu stim. Cu cat recunoastem mai
mult ca nu stim, cu atat cream mai multe posibilitati de a invata. ”
“Eu zic sa nu va regasiti. Eu zic sa nu stiti niciodata cine sunteti. Fiindca asta
va va mentine vii si dornici sa descoperiti lucruri. Si tot asta va obliga sa
ramaneti umili in judecata si sa acceptati ce este diferit la ceilalti. ”
“Sa te iei la intrebari si sa-ti pui sub semnul intrebarii propriile ganduri si
convingeri este una dintre abilitatile cele mai dificil de dobandit.”
“Realitatea e simpla: cand simti ca esti intr-o lupta cu lumea, sunt mari sanse sa
te afli, de fapt, intr-o lupta cu tine insuti.”
“Cand standardul succesului este actiunea fara alte conditii – cand orice rezultat
este privit ca progres si considerat important, cand inspiratia este o recompensa,
nu o conditie imperativa – ne propulsam inainte. Suntem liberi sa esuam, iar esecul
ne ajuta sa evoluam.”
“Respingerea este o parte inerenta si necesara a mentinerii valorilor si, prin
urmare, a identitatii noastre. Ne definim prin ceea ce respingem. ”
“Oamenii care isi asuma responsabilitatea fata de emotiile si actiunile celorlalti
fac asta pentru ca spera sa-l “repare” pe partener sau sa-l salveze, iar apoi
acesta le va oferi dragostea si aprecierea pe care si le-a dorit dintotdeauna.”
“Oamenii cu limite clare inteleg ca o relatie sanatoasa nu inseamna sa-i controlezi
emotiile celuilalt, ci sa-ti sustii partenerul in evolutia sa si in rezolvarea
problemelor sale. Important nu e sa-ti pese de orice ii pasa partenerului, ci sa-ti
pese de el indiferent care sunt ingrijorarile sale. Dragilor, asta e iubire
neconditionata.”
“Moartea ne sperie. Si pentru ca ne sperie, evitam sa ne gandim la ea, sa vorbim
despre ea, uneori si sa o recunoastem, chiar si cand trece foarte aproape de noi.
Totusi, in mod bizar, moartea este lumina in care evaluam sensul intregii noastre
existente.”
“Este foarte important sa privim in fata realitatea propriei efemeritati, intrucat
ne vindeca de valorile superficiale, fragile si prostesti ale vietii.”