Jean-Luc Marion

FENOMENUL
EROSULUI

_ase meditaii

DEISIS
Fenomenul erosului
Sase meditaii
 Jean-Luc Marion

Fenomenul erosului
Sase meditaii

Traducere
Maria-Comelia Ic jr

Prezentare
Ioan I. Ic jr

DEISIS
Sibiu
2004
Jubirea _i filozofia- de la onoarea
metafizic pierdut la demnitatea
restaurat fenomenologic

Parto seguendo amore.

METASTASIO

Decisiv pentru timpul nostru, meditaia filozofic a lui

Jean-Luc Marion e în fapt o ampl analiz _io regândire din
temelii a temelor fundamentale ale culturii europene provo-
cat de con_tiina unei acute crize de identitate atât a filozofiei,
cât _i a teologiei moderne. Puternic marcate de fascinatia _ti-
intei _i tentaia ideologiei, ambele au fost dominate strivitor
de proiectul fondator al justificrii sau contestrii sistemelor
de cunoa_tere sau de putere, intelectuale sau instituionale,
sociale sau ecleziale. Gândirea _i viaa originar a omului _i
revelaia divin autentic s-au pierdut îns astfel pe crrile
metafizicii substanei (antice) sau ale subiectului (modern),
devenind _tiin, tehnic i ideologie politic, expresii ale voin-
tei de putere, control _i dominaie. Metamorfozate în sisteme
concurente, filozofia _i teologia modern _i-au ratat îns - în

regimul metafizic al raiunii întemeietoare- temele lor ori-

ginare nereu_ind s gândeasc autentic nici ,înelepciunea"

Pentru detaliile parcursului filozofic i articulaiile sistematice ale gân-

dirii lui J.-L Marion i referinele bibliografice i exegetice indispensabile,
cf. studiul nostru introductiv ,Un «opus magnum» al filozofiei contempo-
rane. Repere introductive" la: J.-L. MaRION, Fiind dat. O fenomenologie a
donaiei, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 5-39
einA
3i8LIOTECA
FACULTAH OE
 nici pe ,, Dumnezcu". Devenite discursuri rationala
divin sau fiin, filozofiile i teologiile metafizicii despre
au
astfel atât de iubirea (philia) care tace cu
putint uitat
întelepciunii în filozofic, cât i iubirea (agape) care ecutarea
ea
minatia revelat a lui Dumnezeu (1 loan 4, 8), intrând amketer-
intr-un grav impas. In loc sdeschid spre cele ce sunt si
Dumnezeu, filozofiile _i teologile metafizice au creat spr
idoli
conceptuali care au ecranat accesul spre realitate _i revelatie.
uitând s fie teo-logie, auto-revelare a Logosului divin aie:
Care
Se d pe Sine Insu_i pân la abandon _i Se manifest astfel ca
Jubire, teologiile au devenit simple teo-logii, supunând Logosul
divin controlului _i dominaiei logosului uman; renunând sã
fie filo-sofie, manifestare a iubirii de înelepciune în autore-
velarea celor ce sunt, filozofiile au devenit simple filo-sofii.
supunând automanifestarea realitilor imperialismului eului
gânditor. Inainte îns ca lucrurile s fie cunoscute i s fie,
ele trebuie s se dea, s fic date; înainte ca Dumnezeu s fie
cunoscut, trebuie mai întâi s Se dea pe Sine în revelaie; iar
ca s putem cunoa_te ceva, trebuie s dorim s cunoa_tem,
trebuie s iubim cunoa_terea.
Negândite pân acum, donaia _i iubirea devin, a_adar,
pentru Marion, tema originar _i sarcina principal a gândirii
autentice, nemetafizice. Cutata gândire nemetafizic nu poate
fi îns decât o fenomenologie, în care fenomenele trebuie s
apar, s se arate plecând de la ele însele, mai precis de la
donaia lor intrinsec. Inainte de a fi obiect al cunoa_terii
pentru un eu transcendental sau fiinare a unei fiinte care se
aratã ori ascunde,"fenomenul e d(on)at _i se
d(oneaz) ple-
când de la el însu_i. Acestei fenomenologii originare care 1a
locul metafizicii destituite, Jean-Luc Marion i-a dedicat un
,triptic care cuprinde gândirea sa de maturitate, pertect ro-
tunjit _i sistematic articulat. In Reductie si donaie (1989)
Sunt analizate deschiderile _i aporiile gândirii fenomenologice
la Husserl _i Heidegger sub forma unei discuii a
metoael
Ienomenologice prin excelen: reductia; ivit ca reduci
transcendental la obiectitate (Husserl),
reducia a luat apo
forma reduciei
Zarca ei
existeniale la fiinitate (Heidegger), radiea
ultim fiind îns reducia la
d(on)atul pur ca ata
37O5e
 care e definiia cea mai largá fenomenului: ca
a d(on)at, nu ca

fiintaresau ca obiect. Piesa centralá a acestui triptic una

dinmarile crti ale filozofiei timpului nostru- este Fiind
dat. O fenomenologie a donaiei (1997/1998) cu apendicele
in plus. Studii asupra fenomenelor saturate (2001), care dez-
volt mai amplu cxpunerca sintetic a ,fenomenelor saturate"
schitat în cartca IV din Fiind dat. Pentru Marion, în orice
dat" vizibil st mereu, ca într-un ,pliu'", o ,,donaie" invizi-
bil care se aban-doncaz in orice ,dat" iîn care dispare i pe
care il face s apar mercu ca un ,dar", ca un ,d(on)at". Cheia
intclegerii corccte a acestei donaii este renuntarea la inter-
pretarca ei metafizic în conformitate cu schemele producti-
vitii i schimbului cconomic potrivite lumii obiectclor. La
donaic se accede doar prin tripla reducie a donatorului, do-
natarului i a darului pentru a ajunge la dar ca d{on)at feno-
menologic pur, supus doar imanentei donaiei: nu donaia se
intelege plecând de la dar, ci darul se intelege plecând de la
donaie. Fenomenul d(on)at se întâmpl (in mod contingent)
imprevizibil, nea_tcptat, ca un ,incident" sau ,,eveniment" care
i_i preced _i excedeaz orice cauz. Exist îns,grade" dife-
rite de donaie _i fenomenalitate întrucât avem de-a face cu
fenomene,srace" în intuiic (obiectele logice _i matematice),
cu fenomene ,comune" (obiectele naturale i tehnice) în care
conceptul preced intuiia, _i cu fenomene ,,saturate" de o
intuitie în exces i în deficit de concept. Fenomencle saturate
sunt paradoxale: sunt imponderabile, insuportabile, necondi-
ionate _i neprivibile, dar cle nu sunt o exceptie (cum voia
metafizica), ci ofer însá_i paradigma fenomenalitjii i a do-
natiei pure. Tipologic vorbind, Cxist patru tipuri de fenomene
saturate: evenimentul (Riccæur), idolul-tabloul (Derrida), tru-
pul (Henry) _i icoana-faa (Lévinas), crora li se adaug ca
saturatie a saluraiei i paradox al paradoxurilor fenomenul
revelatiei (cxemplificat prin figura lui lisus Hristos): fenome-
nul divin nu dá nimic de vázut, ci umple vederea rmânand
invizibil, ne surprinde _i ne afccteaz excedându-ne, o dincolo
de alirmatie yi negaie i se doneazå pån la abandon; absent
Si incomuncabil la modul unui obicct, Dumnezeue invizibil
nu in Cuda, ci toCmai în virtutea donatiei Sale maxime in-

7
 Fenomenul i donaia care.1 face cu
d(on)at
comprehensibile. Cu
dincoace atât de fiin _i de nefiin,
a_adar,
sunt, cat
putin destituie, a_adar, rstoama
obiect _i de subiect. El
si de metaf1zic din postura metafizi
subiectul de
descentreaz
constituie în mod
activ fenomenul prin gånd
go" c a r e martor _i atributar la unei re
ibutar la
statutul pasiv de do-
si-l reduce la deci figura postmetafizica.
natii. ín fenomenologia donaiei
care se prime_te pe sine de
subiectului este deci ,,a-donatul
fenomenul care se d(oneaz)._i
la ceea ce prime_te, de la
surprinde i interpeleaza prin abandonul su
care-1 convoac ,
astfel adonatului care e ,,stpânul
D(on)atul se abandoneaz
singurul care-l poate face så apar prin rs-
si slujitorul" lui, de reucia transcen-
sau nu. Dincoace
punsul pe care i-l d la fiin, spune Marion în
dental la obiect _i cea ontologic
la d(on)at _i donaie
ultimele rânduri din Dat fiind, reducia
celuilalt nu numai ca o
permite reluarea tematicii eticii _i a

comun, ci ca împlinirea ei,

fenomenalitatea
exceptie de la
acestui cellalt în însä_i individuaia lui,
precum _i abordarea
care poart numele de iubire (amour). ,lubirea"
individuaie
devine astfel,tema privilegiat a fenomenologiei",
,,fenome-
iubirii demnitatea
nologia donaiei putând restitui în sfâr_it
unui concept".
Jean-Luc Marion dedic astfel iubirii cele ,_ase meditaii"
fenomenologice din ultima sa carte Fenomemul erosului (2003).
Rezultat final al unei meditaii de un sfert de secol (tema iubi-
rii preocupându-l pe autor înc din 1977 încoace), meditaiile
erotice ale lui Jean-Luc Marion sunt în acela_i timp ult1mul

panou al tripticului _i o refacere antimetafizic din

donaiei
perspectiva nu a lui ego cogitans, ci a lui ego amans, a celor
sase ,Meditaii metafizice" din 1641 ale lui Descartes despre
indoial, adevr i falsitate, despre existena lui Dumnezeu
_i deosebirea spiritului de corp. Dac temele ,Meditailor
metafizice" ale lui Descartes sunt: 1. îndoiala si certitudinea,
2. faptul c spiritul e mai cunoscut decât corpul, 3. c Dum-
nezeu exist, 4. adevrul i falsitatea, 5. esenta lucrurilor ma-
teriale i faptul c Dumnezeu exist, 6. existena lucrurilor
materiale i deosebirea spiritului de corp; temele meditaiilor
fenomenologice ale lui Marion sunt: 1. îndoiala _i a treia

8
reducie, 2. ura de sine, 3. cel ce iube_te, 4. trupul, 5. minciuna
_i veracitatea, 6. al treileca.
Cele _ase meditaii" ale lui Marion sunt prefatate de un
prolog care acuz ,tcerea" vinovat privitoare la iubire a filo-
zofiei _i culturii moderme. E vorba de o,tcere scandaloas"
pentru c ea contrazice flagrant originea _i determinarea fun-
damental erotic a philo-sophiei la antici, pentru care cunoa_-
terea e precedat de dorina, de iubirea de a cunoa_te. Tipic
pentru regimul lor metafizic (care le reduce la rangul de _tiine
sau, mai ru, de ideologii, sacrificându-le voinei de cunoa_-
tere _i de putere), uitarea sau refuzul iubirii în filozofie (_i
teologie) se exprim prin trdarea sau maltratarea ei, prin
destituirea i abandonarea ei, prin refularea ei în sfera iraio-
nalului _i pasionalului maladiv. Degradat în pornografie sau
sublimat în sentimentalism, iubirea, în sensul ei plin, de
amor, de eros, s-a scindat între erotismul fizic sau prostituie
caritatea umanitar sau mistic. Astfel dedublat, iubirea a
_i
c zut în absurd, echivoc sau insignifian l sând în urm un
veritabil ,cimitir" sau ,dezastru erotic" tipic pentru societile
modene care au uitat sau ursc de-a dreptul iubirea pe care
de fapt o ignor. O ignor îns fiindc
n-o mai gândesc în
întrucât metafizicile antice sau moderne au
propria ei rigoare
socotit-o echivoc sau ambigu, iraional _i secundar fa
de unitatea, raionalitatea i primatul finei sau cunoa_terii.
Pentru a avea îns un sens filozofic autentic, un ,,concept"
plin, iubirea (amorul, erosul) trebuie s fie univoc, raional _i
prim, trebuie cu alte cuvinte s aib un sens unic, nescindat
interior, o raionalitate proprie _i un pr1mat asupra cunoa_terii
si fiintei. Doar fenomenologia arat c, înainte de a fi un
animal
animal care gände_te, un ,,ego cogitans", omul este un
acestei iubiri, ale
erotic, un ,ego amans", lsând modalitile
acestui amor, s apar plecând de la el însu_i. Mai exact, feno-
menologia pleac de la o situaie originar în care iubirea nu
deriv din ,,ego" cao variant derivat _i degradat, iraional
_i pasional a con_tiinei de sine gânditoare clare, ci, din con-

tr, iubirea precede eul pe care-l d de fapt lui însu_i. Aceast

situaie originar, arat Marion, este necesitatea absolut de a
9
fi iubii i incapacitatea radical de a ne iubi _i de a nu neurî
pe noi în_ine.
Meditaia I trateaz deci metodologic ,,despre o reducti
radicala". In prelungirea ,meditailor" carteziene, Marion
rion
pleac de la analiza imposibilitä ii în care suntem de a ne
de o certitudine sigur_i de a sc na do
asigura în cunoa_tere
îndoiala fa de certitudinile oferite de _tiin _i de metafizicã
(S 1).Certitudinea unor obiecte certificat de ego-ul cunosc .
tor care-_i certific _i produce certitudinea propriei existente
ca un efect al gândirii proprii sunt ambele expuse zdnniciei
(vanité) care le descalific în inutilitatea lor cert punându-le
întrebarea fatidic: ,,La ce bun?" (GA quoi bon?") (§ 2). În adânc.
a_adar, nu avem nevoie de o ,,certitudine", ci de o ,asigura-
re", de asigurarea faptului c ne iube_te cineva, singur posi-
bilitatea iubirii putându-ne face s rezist m asaltului zdrni-
ciei. Nu întrebarea,,sunt oare sigur?", nici ,a fi sau a nu fi",
ci ,m iube_te cineva- de altundeva?" (,,m'aime-t-on-
d'ailleurs?") e cea esenial, fiindc ea arat c dincoace de
reductia ,,epistemic" _i cea ,,ontologic" se afl o a treia:
reductia erotic" (S 3). Nici cunoa_terea, nici fiina nu ofer
o asigurare în faa zdarniciei, întrucât tin înc de lume, ex
pus _i ea ,soarelui negru al zdrniciei", ci doar iubirea,cu
alte cuvinte, în ciuda atitudinii naturale _i a celei metafizice,
cunoa_terea i fiina sunt probleme derivate, in de o filozofie
secund (8 4), filozofia prim fiind iubirea, care reduce spa-
tiul _i timpul lumii la unicul punct de referin al celuilalt
(autrui) care le întunec prin strlucirea lui. Reductia erotic
lacelälalt destituie astfel omogenitatea spaiului (§ 5) _i succe-
siunea timpului (§ 6) f când din ele nu extensiunea lumii sau
a spiritului cunosctor, ci aici-ul _i clipa a_teptat a aparniei
imprevizibile a unui celälalt. Reducia erotic din întrebarea
.m iube_te cineva?" destituie apoi îns_i identitatea cu sine
a ego-ului ca gândire de sine. Ea ne face s ne descoperim pe
noi în_ine (,ipseitatea" noastr ) nu în faptul de a gândi sau de

a fi, ci în acela de a fi afectai în mod nesubstituibil de un alt-

undeva posibil. Cu alte cuvinte, ne face s ne simim pe no
în_ine ca,,trupuri" carespre deosebire de simplele corpurn
nu simt nimic decât simindu-se în acela_i timp pe sinec

10
 Asigurarea de noi în_ine nu o dobândim, a_adar, decât în pa-
sivitatea noastr originar în faa
unui altundeva decât noi, pe
care nu-l putem stpâni, provoca sau înfrunta activ, ci care
ni se impune ca un eveniment, ca o
întâmplare pur impu-
nându-ne perspectiva lui. Numai cineva de altundeva ne
poate
asigura de noi în_ine, asigurarea de noi în_ine proiectându-ne
definitiv în afar de noi în_ine spre o alteritate originar,
0 origine care ne altereaz", ne transform (§ 7).
spre
Dac Meditaia I argumenteaz necesitatea absolut de a fi
iubii de altundeva, Meditaia II (,,Despre fiecare pentru sine,
c se ur_te") demonstreaz imposibilitatea radical de a nu
ne uri de fapt pe noi în_ine. Faptul c în reduc ia erotic cu-
tarea unei asigurri ne îndeprteaz de noi spre un celälalt
originar intr inevitabil în contradicie atât cu înelepciunea
filozofílor care cuta idealul realizrii de sine în autosuficien
(autarkeia), cât _i cu cea popular pentru care orice iubire de
altii trebuie s înceap printr-o iubire de sine. ,,Obscen" _i
,absurda", formulanarcisist,m iubesc pe mine însumi/ sunt
amorezat de mine însumi" arat prin însu_i faptul c nu poate
fi conjugat c amorul de sine se poate doar ,,proclama", nu _i
performa" sau pune în scen (S 8). Imposibilitatea amorului
de sine e evideniat de absurditatea sciziunii între noi
_i noi
în_ine pe care o implic: ca s ne iubim pe noi în_ine trebuie
s ne putem distana de noi în_ine, s ne precedm _i excedmn
pe noi în_ine. Posibil în gândire, aceast dedublare e intole-
rabil în iubire, de aceea nu ne putem iubi pe noi
în_ine decât
cu,iluzia dementde a ne imagina drept propriul nostru alt
undeva" (§ 9). lubirea de sine presupune apoi perseverarea fie-
cruia în propria sa fiin, un conatus essendi care e de fapt o
transpunere abuziv a principiului fizic al ineriei asupra unei
fintri nefizice. Chiar _i pentru a persevera în fiin trebuie
s vrem _i s iubim s fim (S 10);
prin urmare, ,volens, no-
lens" nici perseverarea în fiin, nici pretenia de a se iubi
fiecare pe sine nu face excepie de la exigena cutrii unei
asigurri de altundeva ($ 11). Obiectia major împotriva unei
iubiri de sine infinite vine îns din
partea constatrii nelini_ti-
toare c mai adânc în sine decât
amorul de sine fiecare
se_te de fapt ca tonalitate afectiv fundamental ura de g-
sine.
 constatarea injustiiei sau dis.
Accasta din urm provine din
intinit ca demni de
dintre pretenia noastr de a ti iubii
tantei în realitate suntem demni de urât
iubit (aimables) _i faptul c
de dispretuit ($ 12). Aceasta constatare produce
(haisables) _i sã-1 uräm pe cei ce se simt
însã o reacie în lan împingându-ne
s ne iubeasca de_i
u pot decât sä
fericii _i c rora le cerem decat uri, întorcând asu-
care noi nu-1 putem
ne urasc, _i pe ura lor fa de noi. Din
de noi în_ine _i
noastr
pra lor ura
iubirea de sine decurge, a_adar,
ura tutu-
pretentia fiec ruia la Orice iubire
fiec ruia pentru sine (§ 13).
ror fa de toi _i a
iubire a fiec ruia pentru sine sfâr-
care începe prin imposibila
necesar a celuilalt.
efectiv de sine _i ura
seste astfel în ura
dar drept cel pe care-l ursc, de_i
Acesta apare în sfâr_it aici,
noastr de altun-
ar trebui s m iubeasc, _i astfel asigurarea
învins de z därnicie (§ 14).
deva sfär_e_te în aporie fiind
III purcede apoi la descrierea fenomenologic a
Meditaia
atitudinii distinctive a iube_te" cu adev rat: distinct
,,celui ce

atât de eul care gânde_te (cogitant),

cât i de cel care fiineaz
rând
(étant), cel ce iube_te (/'amant) se distinge primul
în
-

face pentru a intra în rolul

prin ,,avansul" unilateral pe care-l
de ,amant", prin faptul c,,se face avans". Avansul unilateral
semnific
al celui iube_te e un gest fenomenologic care
ce

,reducia reciprocitii", respectiv a schemei economice a

schimbului _i profitului: dac iubim pentru c suntem iubiti
sau ca s fim iubii, recunoa_tem c de fapt iubireae subor-
donat metafizic fiinei (§ 15). Adev ratul ,amant", cel ce iu-
be_te cu adevrat, iube_te fr a fi iubit cu o iubire fr fin,
ca un ,amant" care iube_te el primul _i se d pân la pierdere
d
de sine, nu ca cinevaiube_te doar dac e iubit, care
care

dac i se dä. Adevratul iubitor caut nu asigurarea impura ca

c iube_te el, c tace
el
e sau nu iubit, ci ,asigurarea pur"
iubirea primul, fr reciprocitate, fär raiunea suficienta
schimbului i economiei (§ 16). Atât iubirea, cât _i cel ce iu
be_te ascult astfel de ,principiul raiunii insuficiente": iubind
fara reciprocitate amantul adev rat iubeste fr suficien a i
fr ra iune; nu refuz ra iunea, dar _tie c în iubire aceasta
este insuficient, întrucât iubirea î_i are propria ei raiune
care descentreaz eul spre un celälalt ($ 17). Obligându-l la u

12
 cel ce iube_te
avans" permanent, raiunea iubirii il oblig pe
totul (cf. 1 Corinteni 13) fr
s suporte, s cread i s spere
s vad, s _tie sau s posede nimic; iubind
în srcie _i ne_ti-
elibereaz de diferena din
in ceea ce nu _tie _i nu are, el se
a nu vedea) _i dintre a fi
tre a _ti _i a nu _ti (dintre a vedea _i
a reduciei sale fiind îns pu
sau a nu fi, aparenta slbiciune
terea sa. ,,Reducia" îl caracterizeaz pe adevratul ,,amant
care iube_te în avans primul, anticipat _i fr reciprocitate,
spre deosebire de ,,seducie", în care cel ce iube_te asemenea
avansul su e
lui Don Juan iube_te prea puin _i slab, fiindc
sedus cel
provizoriu _i anulat: o dat ce cellalt se recunoa_te
ce iube_te nu-I mai iube_te în avans _i
în pierdere, ci calculat _i
în schimbul reciprocitii (§ 18). Statutul de iubitor, de amant,
liber de a iubi
depinde astfel în chip hotrâtor de hotrârea
de a ne îndr -
iubirea (amare amare), de libertatea suveran
care functioneaz ca o
care e o autoafectare amoroas
gosti,
,intuiie" supraabundent vag, oarb, fr semnificaie,
con-

iubirii se na_te îns _i el,

cept sau form (§ 19). ,Conceptul"
asemenea celorlalte, la confluena dintre intuiie _i semnificaie:
în avans celälalt îi
,.intuiiei" imanente a îndrgostirii mele
exterioar i imprevizibil,
impune o ,,semnificaie" strin,
vizibil îns în proba exterioritii, rezistenei i transcenden-
tei lui pe care, potrivit lui LéVinas, m1-0 impune _i opune faa
d nimic de väzut decât
(visage) celuilalt. Aceast fa nu
contraintenionalitatea ochilor care se opun imperialismului
eului meu _i care îmi spun tcut mereu imperativul etic
uni-
versal ,S nu ucizi!" _i cel erotic individual ,S m iube_ti!"
în
($ 20). Fenomenul erotic e astfel un ,,fenomen încruci_at",
care cele dou euri nu se unesc într-o unic intuiie comun
direct vizibil, ci într-o semnificaie comun unic pus indi-
rect în fenomenalitate de dou intuiii ireductibile. Cele dou
intuiii sunt fixate de semnificaia unic pe care i-o rostesc
tcut mereu ca un,jurmâne" (serment>sacrenent) cei ce se
iubesc:,,lat-m, eu, semnificaia ta!". Singur acest ,jur -
mânt" al celor ce se iubesc face s apar fenomenul lor erotic
comun ( 21). Exprimând expunerea eului care se las convo-
cat de celälalt _i se pune la dispoziia celuilalt, acest ,lat-m!"
eo semnificaie formal, deci universal _i abstract. Cel care

13
 individualizeaz prin pr
trei aspecte.

face acest jur mânt se

altuia; prin eternitatea i ireversihil
dorinta lui, _i a nimnui iubi decat o data pentru totdeame
tatea dorinei lui (nu putem una,
pasivitata
ci copula ie); i prin
nu e iubire,
iubirea provizorie de cel lalt _i cea a aua
care creeaz dependen a
jur mântului risC asigurat asumat
de reciprocitate, de
sului fr garanie
comun acord (§ 22). de trupul, nu de
Pasivitatea care face iubitori .ine insá
ne
Medita. e tema
care se starneste
corpul nostru, iar ,,trupul schimbå nu doar un simph
In iubire cei ce se iubesc
tiei IV. formal , ei î_i încruci.
exterior, convenie juridic
jur mânt celuilalt trupul su erotizat pe
fiecare dând
seaz _i trupurile, cel lalt. Distinctia-
care-l prime_te de la
care el nu-l
are i pe întrucât e de-
c reia poate st rui îndeajuns
nu se
cheie, asupra Jean-Luc Marion,
a gandirii lui
cisiv pentru justa înelegere de la
dintre ,,corp" i,trup" (corps- chair) preluat
e cea
exterioritatea i vizibilita-
Corpul este situat în
Michel Henry.
insensibile ale lumii, în timp
tea anonim a lucrurilor
inerte i
invizibilitatea subiectiv
ce trupul e situatîn interioritatea _i
identificându-se cu
autoafecteaz pe ea îns_i
a vietii care se
în el. Trupurile sunt, a_adar,
simtirea de sine îns_i a vieii ca atare se ex-
invizibile, nu se vãd (doar corpurile se vd) _i
lor de a simi _i a
unele altora nude, întrucât capacitatea
pun celu1
aprea direct în nici o lumin . Trupul
resimti nu poate
fr s se fac vzut l sându-se pur i
lalt se fenomenalizeaz
res1mt
simt c îl simt _i s
simplu simit în a_a fel încât s
erotic cele dou trupuri|
faptul c el m simte; în reducie deosebire de
Simt astfel resimirea resimirii celuilalt. Spre
nu-mi rezista, s
corpurile din lume care îmi rezist, trupul al ceu
retrage, se las ptruns; intrând în trupul ptimitor
lalt, ies din lume _i devin trup din trupul lui _i trup al trupuu
sau, celäálalt dându-m mie însumi pentru c ia iniiativa d
mea
de
a-mi
da propriul trup. Plcerea astfel e uimirea
meu
trup,"
trupul nerezistent al celuilalt care-mi d propriul meu
ump durerea e rezistena trupului celuilalt care-m1 retuza u
pul meu _i m lipse_te astfel de trup. În suferin, trupul
Se contractá, se între_te, dispare o dat cu trupul celuilat
astrel cei doi devin corpuri în lume ($ 23). Aflate în vizibil

14
tatea _i exterioritatca lumii, corpurile se posed, în schimb
trupurile care nu se vd, ci doar se simt, nu se posed, ci se
las de-posedate. Cei ce se iubesc devin fiecare trup _i feno
men erotic unul prin cellalt. Trupurile erotizate nu se vd _i
nu se posed, ci se stârnesc _i încruci_eaz într-un proces de
erotizare nesfär_it în care cei ce se iubesc se implic pentru a
lua trup prin celälalt, i a crui reciprocitate depinde de jur-
mântul pe care-I realizeaz. Invizibil _i patetic, trupul e inte-
gral i infinit erotizabil. Intr-o veritabil kenoz erotic, el
inund i corpurile noastre i organele lui, pentru ca totul în
noi s se ridice la rangul de trup. Slava _i harul trupului eroti-
zat lumineaz întâi de toate faa care surâde atunci când tru-
pul se bucur c apare la maximum, faa erotizat a celuilalt
recapitulând astfel întreg trupul nostru. Incruci_area trupuri-
lor se realizeaz atunci în privirile suspendate ale celor ce
se iubesc ca o comuniune a trupurilor care se încruci_eaz
într-un unic fenomen erotic reglat de aceea i lege formala a

dogmei hristologice de la Chalcedon (,fr contopire _i fr

amestec, fr separaie _i fr diviziune"): fiecare apare în
celälalt fr sä se contopeasc niciodat (S 24). In iubire _i în
reductia erotic proprie ei, fiecare se bucur de cellalt _i de
trupul lui invizibil - nu se folose_te de el ca de un lucru
bucurându-se de plcerea acestuia, nu de a sa proprie. Eul
care iubete, avansul lui i trupul pur în slav, care ni se d _i
ne d nou în_ine, ne face s atingem în sfâr_it asigurarea, nu
certitudinea, pe care o cutm (§ 25). De_i e prin excelen
de erotizare nu înceteaz s stär-
unul fr sfär_it, procesul
seasc fr s-_i ating vreodat împlinirea, ci se suspend
brusc în chiar clipa în care crede c-_i atinge împlin1rea.
Simbolizat de cderea în gol ca de pe o falez a paroxismu-
lui orgasmului, suspendarea erotizrii duce _i la suspendarea

reductiei erotice (la trup _i la cellal1). F când trupurile invi-

face s
zibile s explodeze în slav, paroxismul erosului le
brusc corpuri fizice vizibile, deci goale,
în lume,
redevin
sunt îmbr cate a ne masca ru_inea de a fi
pentru
corpuri care
devenit corpuri. Suspendarea inevitabil a erotizriu trupuri-
lor invizibile în chiar paroxismul încruci_rii lor, în juisarea

orgasmului, produce deflaia _i virajul lor în lumea corpurilor

15
 exterioare _i în vizibilitatea profanatoare a prostitu iei si
nografiei, care ignor îns faptul esen ial c doar trupurile,
por-
nu
corpurile, se simt _i se bucur de fapt in incruci_area, nu f
fu-
ziunea lor, cu o simire _i bucurie invizibil (§ 26). Erotizare
rea
chiar _i a trupurilor poart , a_adar, marca de ne_ters a finitu.
dinii celor ce se iubesc _i care se manifesta, pe de o parte, in
dubla pasivitate potrivit c reia trupul se stärne_te in noi în mod
automat, erotizându-se în noi fr noi, de la sine, _i se pri.

me_te apoi de la trupul celorlali; iar, pe de alt parte, în fan

tul c erotizarea nesfär_it trupurilor nu se poate fixa într-o
stare care s dureze. Dac ar dura fr sfär_it, erotizarea ar
Suspenda lumea, timpul i spaiul ei, ne-ar smulge definitiv lor:
suspendarea erotiz rii ne reine în lume _i ne condamn la
repetarea la infinit a reduciei erotice _i la rena_terea noastr
neîncetat ca fiine care iubesc prin avans, jurmânt _i drui-
rea trupurilor (§ 27). Erotizarea trupurilor, a cror bucurie
reciproc le degaj de fapt de lume i le angajeaz în celälalt,
nu este îns un fenomen saturat (cunm sunt, de exemplu, tru-
pul sau faa), în care excesul intuitiei cere o descriere concep-
tual _i o hermeneutic infinit; erotizarea este un fenomen
barat (raturé), în care surplusul intuiiei invadeaz tot orizon-
tul manifest rii, dar în acela_i timp se retrage i dispare nu-
maidecât astfel încât nu mai rämâne nimic de explicat, îneles
sau evideniat. De aceea, despre eros i erotizarea lui nu se
poate spune defapt nimic. Ceea ce nu înseamn c aceia care
se iubesc tac; ei î_i vorbesc chiar mereu, dar vorbele lor, decla-
raiile lor de iubire nu au o funcie descriptiv _i predicativa
(locuie _i ilocuie), ci pragmatic performativ (perlocuie).
Cu alte cuvinte, cei ce se iubesc nu afirm _i nu neag nimie
despre nimic exterior lor, ci acioneaz fiecare asupra celui
lalt i il las pe acesta s ac ioneze asupra lor; î_i vorbese ca

s se stärneasc la d ruirea reciproc a trupurilor pe Carc nu

le au, nespunndu-_i
decât ,lat-m!" _i ,,Vino!". Limbaju
ur -
erotic deci nu descrie nimic
obiectiv, ci pune în scenà jurd
mântul celor ce iubesc, permiându-le stârnirea trupurilors
fcându-i astfel s prind trup unii de la alii. Erotizarea tr
mba-
purilor se face, a_adar, în primul rând prin cuvinte, dar limo
nale
Jul erotic este unul transgresiv privilegiind lexicuri margna

16
 de trei tipuri: trivial, infantil _i mistic, care corespund, deloc
intâmpltor, celor trei limbaje teologice: afimativ, negativ _i
hiperbolic. Ca i limbajul teologic, i limbajul erotic nu spune
de fapt nimic despre lume, ci stârne_te angajarea spre un ce-
lälalt ( 28).
Modurile contorsionate în care fenomenalizarea celuilalt în
regimul finitudinii radicale i al facticitäii iremediabile a
erotizrii trupului conduc pe cile,minciunii _i veracitii" la
na_terea _i la survenirea unei persoane fac tema Meditaiei V.
Riscul major în acest parcurs este cel al ,,naturalizrii persoa-
nei" ($ 29) in condiile decepiei produse de distana între in-
finitul dorit în principiu de cei ce se iubesc _i erotizarea finit
a trupurilor încruci_ate. Suspendarea, repetiia, automaticita-

tea i anonimitatea procesului erotizrii duc la suspiciunea cu

privire la întâlnirea real în trup a celuilalt în persoan. Conse
Q cinta practic e substituirea _i înmulirea
indefinit a celorlali
devenii ,parteneri", obiecte _i instrumente ale unui erotism
care prolifereaz în exterioritatea corpurilor i anonimitatea
orgasmelor tocmai pentru c nu atinge pe nimeni (personne)
Nîn persoan (personne), întrucât,persoana naturalizat " e de
atât de släbiciu-
fapt un ,,nimeni" (§ 29). Nu este vorba îns o

ne moral sau psihologic inând de o voin rea sau slabä,

cât de o aporie de principiu ce tine de distana existent între
trupul erotizat în mod automat fa de cei ce iubesc ca per
soane care decid liber sä iubeasc. In erotizare deci inautenti-
citatea, minciuna în sens extramoral evident (faptul c ne
scpm nou în_ine) precede autenticitatea, veracitatea care
devine astfel problematic, iar sinceritatea suspect. Sub for
mele taxabile moral ale ,plasei", vorbelor dulci _i infidelitii,
minciuna este astfel orizontul erotizrii în condiiile naturali
zrii persoanei (§ 30). Inautenticitatea fiind insuportabil, de-
psirea ei este cutat mai întâi cu fora posesiei prin viol _i
perversiune. E_ecul lor iremediabil vine din faptul c ele caut
persoana celuilalt în impersonal plecând de la credina confu-
z c erotizarea trupurilor ar fi implicit un acces la celälalt în
persoan. Or, departe de a se împlini într-o persoan, trupul
falsificat, naturalizat, al celuilalt sfâr_e_te într-un simplu corp
exterior care poate fi posedat _i-in care poate fi ucis persoana

98LQ7ECA
FACULTA: OE
F&E
1 celuilalt (§ 31). Nici chiar faa (visage) cu dubla
etic (,S nu ucizi!") _i erotic
m
nu
minciuni, cum arat faa seductoare a don iuarn SCapascap
(,,S
iube_ti!") jendicare
criminalilor i clilor. Mascand si
Si fata
faa
persecutoare a
ei pentru a pune stapanire pe persoana altora, acectinain
de fapt celorlali faa i-_i pierd în acela_i timp pentrneag eagà
in
si_i statutul de fee; devenind non-fee impersonale ei per
soanele celorlali i se sinucid pe ei în_i_i ca persoane. Cel-
lalt în persoan nu apare, a_adar, nici în trupul erotizat
in fata sincer " nici
(§ 32). Persoana celuilalt apare în mod nepa.
ga-
tiv prin absen în gelozie ($ 33) si prin contrast în ur ($ 34
Gelosul care se plänge de celalalt ca nu-I ube_te apr de fapt,
împotriva minciunii, onoarea ubiri1 _i veracitatea celuilalt
cerându-i s apar individual1zat ca persoan. Ura îl indivi
dualizeaz _i ea pe cellalt, dar cu preful dispariiei
trupurilor
simitoare ale celor ce se ursc; spre deosebire de cei ce se
iubesc, ace_tia se pietrific în dou corpuri exterioare insen-
sibile lipsite de trupuri. In ciuda minciunii blocat în alterna-
tiva abstract fie trup erotizat impersonal, fie cellalt în per
soan fr trup, persoana totu_i r mâne orizontul erotizrii,
cum arat în negativ gelozia _i ura. Opoziia între erotizare i

persoan indic sensul dep_irii ei într-o erotizare a trupurilor

putin numai intr-o
care sa nu rateze persoana. Aceasta e cu

cu alte cuvinte una care s nu

cedeze auto-
,erotizare liber",
matismului i ca atare s nu ajung nici la suspendarea ei carc
ne rejine s avans m spre persoan naturalizând-o. Aflata in
libera
insai erosului, amorului sau iubirii, erotizarea libere a
inima
personalizatoare permite exercitiul d ruirii _i primirii
unui trup erotizat dincolo de contactul sexual automanet
nim al copurilor lipite prin simpl contiguitate spaiai oro-

mite cu alte cuvinte o iubire trupeasc (nu corporala:) de

i
fund cast de la printe la copil, de la prieten la prieten
acestia
la om
la Dumnezeu, _i reciproc. În reducie erotica,
an urma se ating, se simt _i se dau unii altora dändu-y C1
Exterior,

mindu-_i un trup invizibil nu din contactul spal lor

lor
in distanta celor ce se iubese, care e
nonfuzionale. Erotizarea liber
condiia excelen
lent prin
prin
se realizeazprin
cuvant, fiindc iubirea personal nai întâi
se face mai intal vorbin

18
cei ce iubesc îi fac schimb trupurile invizibile întâi de toate
vorbindu-i în persoan i fcând iubirea in persoan, în mod
liber _i adevrat (contactul spaial devine legitim doar prin _i
dup acest cuvänt). E posibilitatca de a face iubire doar cu
luarea de cuvänt i cu luarea de trup prin acest cuvânt (§ 35).
Deplina personalizare a iubirii nu este posibil îns decât
dac ,vine _i un al treilea", tema Meditaiei VI _i ultima. Ca
s nu rmân un simplu instantaneu care dispare de îndat ce
apare, fenomenul ubirii are nevoie de o fidelitate pentru eter-
nitate care-i asigur singurul viitor posibil. Schimbul fidelit-
pilor, care dep_e_te contradicia dintre suspendarea inevitabil
a unei erotizri fäcute _i exigena eternitii, are loc prin
avansul fãr sfâr_it _i liber al unui jurmânt comun, asigurare
reciproc a celor ce se iubesc de fidelitatea fa de celälalt.
Fidelitatea e astfel temporalitatea erotic prinexcelen (§ 36).
Fiind o hotrâre care anticipeaz asupra posibilitii i asupra
eternitäii, aceasta dep_e_te moartea ca imposibilitate de a fi,
întrucât poate iubi pe cineva care nu mai este sau nu este înc.
Fenomenul erosului e mai mare decât moartea _i sensul lui

este eternitatea, deoarece el nu fiinei i

tine de orizontul ne-

schimbul fidelitii
fiintei, ci de acela al unei alteriti care în c cineva-.
mele date prin jurmânt îmi d un trup i asigurarea
deci pentru vecie
m iube_te cu adevrat, pentru totdeauna,
se iubesc e asigurat îns întotdea-
(S 37). Jur mântul celor ce acesta e copilul în
una de un al treilea.
Intr-o prim instan,
fidelitatea celor ce se iubesc _i
care seîntrupeaz jurmântul i
fenomenul lor erotic comun. Copilul
apare ca într-o oglind celor ce se iubesc
nu se decide, nici face, ci se impune
nu se
crui sosire nea_tep-
ca un fenomen dat mereu imprevizibil, a
celor ce se iubesc _i
tat ca un al treilea e sfär_itul istoriei
Foarte repede îns copilul
judecata ultim asupra lor (§ 38).
care l-a reprodus. Ca atare,
pleac _i duce cu el jurmântul pe mereu pe punctul de
copilul e un al treilea mereu trecere,
în

plecare, a crui conceptie

echivaleaz deja cu o deceptie i a
crui apariie anun deja dispariia lui simetric suspendrii
trupului erotizat. Copilul îi
abandoneaz prin definiie pe cei
_i s devin ei în_i_i
-

ce se iubesc. Condamnai
s rmân
astfel copilul devine
singuri, ace_tia sunt expu_i repetiiei _i
19
 insa i Ci i nu oprese
c timpul
surori, care pleaca
copii, frai _i tautologiainremala repeti iei nu a
a
din
(S 39). le_irea fel de a 1ubi, eshatologic,
prin hotäara
decât printr-un
alt ca _i cum ar v
a iubi
în clipa de faä a
iubesc de
celor ce ultima
zi _i pentru totdeauna. Ah bo-
iubind _i iubii in
fie aflati i cea uitim , dintre acum
lind diferen a
dintre clipa prezenta
într-un unic ,Vino
, cel
ce se u b e s c asttel la un mod
si înc "
realizeaz juräm ntul într-un ,a-dio" f nal,
eshatologic î_i care-L convoac drept
la Dumnezeu pe
rtor
într-o trecere
în final c o iubire
iubirii (§ 40). Descoperim
prim _i ultim al
întotdeauna, c nimeni nu poate pune întrebarea
ne preced
de altundeva? dac nu l-ar iubi alt1l
M iubeste cineva-
s r stoarne centrul cutrii _i s înceap
primul, care-l oblig In reducie erotic
constatarea: ,Tu m-ai
ubit primul
prin fiindc atunci când iubim un cel..
suntem mereu descentrai,
de aceea reducia nu rezult din
lalt ne preced întotdeauna,
îl preced întotdeauna. Simplul
avansul nostru, pe care acesta
dac suntem iubii atest faptul c
fapt de a pune întrebarea lar
de drept am fost, suntem _i vom
fi întotdeauna iubii.
aceast constatare m oblig s m iubesc în iubire chiar _i
c acest cel lalt m iube_te mai mult
pe mine însumi, pentru
decât m ur sc pe mine însumi _i m asigur c sunt iubit
fiind deja
pentru c sunt demn de iubit ca unul care iube_te
iubit de altul (§ 41).
Ajuns în acest punct, Jean-Luc Marion poate pune acolada
final demonstraiei meditaiillor sale erotice. Intr-un sens strict
fenomenologic, filozoful francez nu tine discursuri psiholo-
gice, sociologice poetice sau metafizice despre iubire, ci las
sa apar iubirea a_a cum se arat _i se desf_oar ea, plecând
de la ra ionalitatea ei proprie accesibil în reductia erotica1_l
numal in ea. Amorul e ridicat în sfär_it la rangul unui concept
nu doar prim _i raional, dar _i strict univoc, cu ,,sens unic
42). Inainte de a soluiona dihotomiile ,,clasice" ale ubiri
Marion elimin
ambiguitatea iubiri produs de echivocitatea
disparat a ,,obiectelor" ei: bani, sex, droguri, patrie, barbal,
temeie, Dumnezeu etc. Dorina nu este iubire. Nici una d
dorintele acestor
,,obiecte" mundane, ce se vor a fi posedac
pentru o desftare individual sau colectiv, nu prive_te
20
fapt conceptul strict _i univoc al iubirii. Acesta ine nu de
domeniul lumii, al cunoa_terii sau fiinei, ci exclusiv de cel al
alteritii ireductibile a unui cellalt; cellalt este astfel veri
tabilul ,articulas stantis et cadentis amoris" iar tot ceea ce
face excep ie de la reduc ia erotic - nu sexual . - nu tine

de de iubire. Scindarea conceptului iubirii ine doar de

fapt
(ne)înelegerea lui metafizic. Astfel atât eros _i philia, cât _i
eros i agape nu sunt iubiri diferite cum s-a crezut _i se crede

(cf. C. S. Lewis sau D. de Rougemont), ci de fapt nume dife

rite ale unicei ubiri, ale unui unic amor _i in de aceea_1 re-
în m-
ductie erotic la alteritate. Spre deosebire de dorin,
sura in care nu e un simplu parteneriat i reciprocitate în baza
unui tert element mundan (plcere, utilitate, virtute etc.), ci
cutarea fr
reciprocitate a unui celälalt ireductibil, priete
e o alt
nia, amiciia ine i ea de amor, de iubire. Amiciia
form, prescurtat, de erotizare liber a trupurilor amicilor,
liber tupurile, dar
dar una liber, doar prin cuvânt; erotizând
fini-
fr paroxismul juisrii, prin urmare fr automaticitate,
tudine, suspendare, repetiie i decepie (deci
fr faa întune-
se degajeaz atât de tempo-
cat a reduciei erotice), amiciia
de plecare (copilul), fr
ralitate, cât _i de al treilea pe punct
treilea eshatologic, pentru c
îns a accede direct la cel de-al
totdeauna un singur cel lalt. Amiciia nu
nu iube_te pentru
pe drumul amorului reduciei
_i al
este deci decât o scurt tur
erotice. Contrar a ceea ce s-a spus _i se spune pân la saietate
exist de fapt opoziie
mai ales de teologi (cf. A. Nygren),
nu

real între eros-pasiune egoistä posesiv _i agape-abnegaie

întrucât în realitate _i erosul se ofer _i
altruist gratuit,
consum _i ea; lucru pe
abandoneaz , iar agape posed i
care 1-au _tiut în teologie
un Origen, Grigorie al Nyssei, Dio-
nisie Maxim M rturisitorul sau Nicolae Cabasila
Areopagitul,
sau Cântarea Cântrilor).
lubirea
_i mai ales Biblia (profeii
include sexualizarea ca pe
autentic are deci un sens unic; ea
nu sexualitatea face inteligibil iubirea,
una din figurile ei, dar
sexualizarea. Oricât
ci abia iubirea face singur inteligibil
de paradoxal
ar pentru metafizic _i pentru simul
putea pärea
comun structurat de falsele dihotomii grece_ti trup-spirit,
realitate fenome-
sensibil-inteligibil, animal spiritual, în
21
 nologia confirm aici atât Biblia, cat _i pe misticii rsäris
Dumnezeu care Sc reveleaz ca lubire iube_te ca i noi sriteni
101, prac-
ticând exemplar toate figurile, actele i stadiile reductie
tice, cu o singur deosebire: Dumnezeu ube_te de la ine
ctiei ero-
si pân la sfâr_it infinit mai bine decat noi. eput
Dumnezeu e chiar
primul lubitor care ne iube_te inainte sâ-L iubim noi, car
ne preced _i transcende doar ca Unul Care e ,,cel mai hu
care
bun
Amant" (S 42).
La cap tul unor pagini superbe, de un stil impecabil, medi
taiile asupra fenomenului erosului (amour) ale lui Jean-L
Marion ne conving întru totul ca la trei veacuri _i jumtate
dup Descartes _i Pascal filozoful francez reu_e_te s dep.
_easc spectaculos polaritatea metafizico-teologic gândire
iubire (pensée- charité) responsabil de inflaia cunoa_terii
_i puterii în modernitate _i la dezastrul iubirii de_irate _i îm-
pinse în patologic _i iraional de un subiect raional care s-a
instituit refulând-o. Civilizaia aflat la-cap tul acestui gest
fondator nu avea, prin urmare, cum s nu culmineze în paro-
xismele totalitarismelor politice _i tehnologice în violena re-
primrii sau delirul eliberärii sexuale tipice pentru secolul XX
în acela_i timp ,,grdin a deliciilor" _i ,a supliciilor", ase
menea tablourilor lui Hieronymus Bosch- i timpul moder-
nitaii târzii. Acesta a fost astfel cel al lui polemos _i thanatos,
dar _i al lui techne _i eros pandemos, timpul ,,regnului planetar
al tehnicii", cel al ,sf r_itului istoriei" _i ,,ultimului om", al
,ciocnirii civiliza iilor" _i cel al unei ,,noi ordoni mondiale",
dar _i cel al unei,,noi dezordini amoroase". In contrast, dis-
cursurile despre iubire ale filozofilor i teologilor secolului XX
au pledat din diverse moduri pentru restaurarea primatului
a
1ubirii în civilizaia european, a crei matrice generativa
cel annc,
fost (atât pentru omul grec, cât _i biblic, atât pentru
cat i modern, atât pentru sacru, cât _i profan), ca unica _ansa
do
de a mai salva umanitatea omului într-o epoc dominata
moderne
nihilism _i erotism pansexualizat. Criza m e t a f i z i c i i
S-a soldat _i cu reduc ia vieii la biologic, a iubirii la placoi
a raiunii la calcul, a fiintei la prosperitate, productivitate
Consumism, iar aceste dihotomii se reflect îns în incoerei
se-

discursurilor despre o iubire scindat tentate de gânditor

22
colului XX . Intr-un peisaj erotic tectonic, bântuit de fantas-
mele infernale ale disjuncilor schizoide sau ale fuziunilor
pulsionale, Jean-Luc Marion, veritabil Orfeu al gândirii, plea-
c în c utarea iubirii. La captul unui parcurs meditativ de
francez _i-a
peste un sfert de veac putem spune c gânditorul
tinut în întregime pariul imposibil: acela de a gândi într-un
atât
mod nemetafízic cu ajutorul unei fenomenologii renovate
filozofia, cât i teologia, în a_a fel încât s fac dreptate amo-
rului originar, iubirii unice care e atât motorul ultim al gândirii
omului care iube_te _i este iubit înainte de a gândi _i de a fi,
al lui
cât _i al revelaiei ,erosului nebun" (Nicolae Cabasila)
Dumnezeu ,Care iube_te s fie iubit" (Maxim Mrturisitorul).
de-
Ceas fast al filozofiei actuale, meditaiile fenomenologice
Marion sunt introducerea într-o gân-
spre amor ale lui Jean-Luc Cântare a
dire în acela_i timp originar, profetic, o veritabil
Cânt rilor filozofic care ne iniiaz în taina iubirii iubirii.

loan I. Ic jr

sau esei_tii religio_i

Cu titlu de exemplu citm aici doar pe teologii L 'amour
und Agape (1930), D. DE ROUGEMONT,
cre_tini A. NYGREN, Eros
Comme toi-mème. Les mythes de l'amour (1961),
et l'Occident (1939) _i
filozofii H. MARCUSE, Eros and
C.S. LEWIs, The Four Loves (1960), _i pe
The Art of Loving (1957), G. BATAILLE,
Civilisation (1955), E. FrOMM,
nouveau dé-
BRUCKNER / A. FINKIELKRAUT, Le
L'érotisme (1957) sau P.

sordre amoureux (1977) et ali.

iubire [eros kai agape] mi_c, iar ca îndrgit
Divinul se
,Ca amor _i de amor
iubit [eraston kai agapeton| mi_c spre sine toate cele capabile
_i o dispoziie
mai limpede: se mi_c întrucât sde_te
_i iubire. ^i ca s spun
de acestea _i mi_c întrucât atrage prin
de amor _i iubire în cele capabile
fire dorinta celor mi_cai spre El; sau iari: mi_c _i se mi_c pentru c
de faptul de a fi îndrgit _i
înseteaz dup însetarea de ea, este îndrgostit
erasthai kai agapon to agapesthaiy", Ambigua 23;
iube_te s fie iubit [eron to
PG 91, 1260C.

23
 Tcerea iubirii

Filozofia nu mai spune astzi nimic sau foarte puin despre

iubire [amour]. De altminteri e mai bun aceast tcere, cât
Vreme atunci când risc s vorbeasc despre ea o maltrateaz
sau o trdeaz. Aproape ne-am îndoi c filozofii o mai în-
cearc, dac n-am bnui mai degrab c se tem c nu mai au
nimic de spus despre ea. Pe bun dreptate, fiindc ei _tiu mai'
bine decât oricine c nu mai avem nici cuvintele pentru a o
spune, nici conceptele pentru a o gândi, nici puterile pentru a
o celebra.
De fapt, filozofii au abandonat-0, au destituit-o din rangul
de concept _i în cele din urm au respins-o în marginile întu-
necoase _i nelini_tite ale raiunii lor suficiente- împreun cu
refulatul, cu nespusul _i nemrturisitul. Fr îndoial exist
alte discursuri care pretind s preia aceast lips de mo_teni-
tori _i în felul lor chiar reu_esc uneori s o fac. Poczia îmi
poate spune ceea ce experimentez fr a _ti s articulez,
eliberându-m astfel de afazia mea erotic - - totu_i ea nu m

va face niciodat s înteleg iubirea, amorul, în conceptul su.

Romanul reu_e_te s rup autismul crizelor mele amoroase,
pentru c le reînscrie într-o narativitate sociabil, plural,
public - dar el nu-mi explic ceea ce mi se întâmpl cu
adevrat. Teologia _tie despre ce este vorba; dar ea o _tie
mult prea bine pentru a evita întotdeauna s-mi impun o in-
terpretare atât de direct prin intermediul Patimii, încât îmi
anuleaz patimile mele - fr a-_i acorda timpul de a face

25
 da un sens imanentei lor
fenomenalit ii lor, sau de a rmá.nân
dreptate precipitari _i _tie s
rezista acestor
Psihanaliza poate mai cu seam de inco
i incon_ti.
mele de con_tin bine c îmi lin sesc
intre tr irile c o n s t a t a mai
a
numai pentru i i
ent -dar ba chiar c ei însesi lipsesc
a le spune,
cuvintele pentru
Din aceste eforturi ratate re
a le gândi.
conceptele pentru cei amorezai fr aa si
altfel spus toi
c orice om
obi_nuit,
acesta de la ei, nici mai ales
amorul, nici ce vrea
ce înseamn dint i se crede
eu cel
supravie uiasc - voi _i
cum s-i sentimentalismul în rea
condamnat la cele mai rele surogate: frustrat a in
populare, pornografia
litate disperat al prozei dezvoltärii individu
dustriei de idoli sau
ideologia inform a

l ud roas . Astfel filozofía tace, iar în

aceast asfixie
ale,
aceast iubirea, amorul, se _terge.
t cere
de ctre concept a chestiunii iubirii, a
Oastfel de prsire scandal1zeze, cu atât
mai mult cu cât
amorului, ar trebui s
_i numai din el
din amorul însu_i
filozofia î_i trage originea altceva decât numele su
,,acest mare zeu". O atest nu
ce r mâne o traducere
.iubire, amor de înfelepciune (ceea
exist uneori _i a_a ceva). Cum
corect a lui philosophia, de_i
cea mai frecvent
anume trebuie s o întelegem? Accepiunea
înc nu o avem toc-
-trebuie s c ut m înelepciunea pe care
nu ajunge decât la o banalitate,
scap
-

mai pentru c ea ne
de fapt o alta, mai radical :
la un truism. Dar ea mascheaz
filozofia se defineste drept ,iubirea
de înelepciune" pentru c,
s înceap
înainte de a pretinde c _tie, ea trebuie într-adevr
trebuie mai întâi s
a iubi. Pentru a ajunge s înelegem
prin
o dorim; altfel spus, s ne mir m c nu înelegem (aceasta
ca
uimire ofer ea un i înelepciunii); sau s suferim
început
n-am înteles, ba chiar s ne temem c n-am înteles (aceasta
team deschide _i ea ctre înelepciune). Filozofia nu înelege
decât în msura în care iube_te iubesc s îneleg, deci iu-
besc ca sá ineleg. $i nu, cum am prefera s credem, stargese
prin a intelege destul spre a m scuti pentru totdeauna de tap
tul de a iubi. Oricât de paradoxal ni s-ar p rea ast zi, nu e dde

la sine înteles faptul c filozofia are de-a face mai întâi i ma

cu seam cu _tiina, ca _i cum proiectul de a _ti s-ar impu
de la sine însu_i, fr alt mediere nici supoziie. Din conura,

26
 S-ar putea ca pentru a
atinge adevrul s fim nevoii, în toate
cazurile. mai întäi s-l
dorim, prin urmare s-l iubim. ^i ex-
periena contemporan a ideologiei, aceast cunoa_tere care
sacrific totul puterii, ne-a demonstrat prin fapte c omul nu
iube_te în mod spontan adevrul _i c îl sacrific adesea min-
ciunii, cu condiia ca aceast minciun s-i
Pe msur ce filozofia înceteaz
asigure puterea.
s se îneleag mai întâi
drept o iubire _i plecând de la iubire, pe msur ce revendic
in chip nemijlocit o cunoa_tere
pe care o tezaurizeaz, ea î_i
contrazice nu doar determinarea sa originar, ci fuge de ade-
vr, pe care-l d în schimbul blidului de linte al _tiinei obiec-
telor. Se _tie c încetul cu încetul, într-o evoluie obstinat,
apoi accelerat _i de nestvilit, filozofia a sfär_it prin a renuna
la primul ei nume, ,iubire de
înelepciune", pentru cel de meta-
fizic, nume atât venit târziu (la mijlocul Evului Mediu), cât
_i problematic (in epoca clasic). Aceast mutaie radical n-a
consacrat numai în mod definitiv primatul fiinrii ca obiect
universal al cunoa_terii, deschizând deci cariera
proiectului
_tiintei _i, totodat, stpânirii tehnicii asupra lumii; dar ea a
cenzurat mai cu seam originea erotic a ,filo-sofiei". S-ar
putea astfel ca uitarea fiinei s marcheze o uitare mai radical
_i din rezult - uitarea eroticii înelepciunii. La captul
care
acestei istorii, astzi deci, dup ce a degradat fiinarea la ran-
gul lipsit de onoare al unui obiect _i a uitat fiina în plin
retragere, filozofia, de acum înainte aproape tcut, a pierdut
chiar lucrul pentru care a sacrificat erotica: rangul su de _ti-
int, iar ulterior demnitatea ei de cunoa_tere. Cât despre iubire,
a crei uitare a hotrât fr îndoial totul, pe ea a uitat-o mer-
gând pân la renegare; a pierdut chiar dorina ei; i -aproape
am putea-o crede uneori-o ur_te. Filozofianu iube_te iubi-
rea, amoul, care îi aminte_te originea _i demnitatea, neputina
ei _i divor ul lor. Ea o trece, a_adar, sub t cere, când nu o
uráste pe fa.
Vom avansa o ipotez: aceast ur rmâne înc o ur amo-
roas. In acest dezastru amoros al filozofiei vrem s credem
$i s ar t m- c se poate reconstitui o interogaie asupra
amorului, asupra iubirii. Istoria divorului filozofiei cu amorul,
cu iubirea din ea, n-ar merita oare cel
puin tot atâta atenie _i
27
eforturi ca istoria fiintei _i retragerii ei? Evident ea
aproape în întregime s
a
fic scris -
rmâne
ceea ce n-am putea nici
ea nici
m car s schim aici. în grab, ne vom margini, a_adar, la
primul inventar al locurilor: nu numai ca nu mai avem un con
cept de iubire, dar nu mai avem nici macar un cuvänt pent
ao spune. ,,Amor"? Dar sun ca cel mai prostituat cuvânt
strict vorbind, e chiar cuvântul prostitu iei, de altfel, îi Dro
pre-
lu m în mod spontan vocabularul: 1l ,tacem a_a cum facem
r zboiul sau afacerile, _i nu mai e vorba decât de a stabiliu
ce ,parteneri", cu ce pret, cu ce profit, in ce ritm _i cât timp i
facem". Cât despre faptul de a-l spune, de a-l gândi sau de
a-l celebra- tcere pe toat linia. O tcere saturat de o du-
rere care rzbate pe sub vorbria polit1c, economic _i medi.
cal care-l sufoc vrând s ne lini_teasc. In acest mare cimitir
erotic lipse_te aerul ale crui vibraii s fac s rezoneze un

singur cuvânt. In cel mai bun caz, ,,te iubesc" sun

declaraia
ca o obscenitate sau o deriziune, pän acolo încât în lumea
bun a celor instruii nimeni nu mai îndrzne_te la modul se-
rios s pronune un astfel de non-sens. ^i pentru acest faliment
nu exist sperana nici unui substitut, nici cea mai mrunt
compensaie. Astfel, dac mai e posibil, cuvântul ,,caritate" se
regse_te _i el, înc mai mult, în prsire: ,,facem" de altfel _i
caritatesau mai degrab, pentru a-l feri s fac pomani _i
s se reduc la cer_etorie, i se smulge pân _i numele ei mag-
nific care e acoperit cu zdrene presupuse mai acceptabile:
fraternitate", ,solidaritate", ,aciune umanitar"; dac nu ne
amuzm s o privim jucând elanurile îmbtrânite ale ,grai
e", pentru a ne bucura cu nostalgie de ,sufletul" pe care nu-
mai avem. Despre amor (sau despre caritate) nu mai avem
nimic de spus- _i din partea filozofiei a_a cum merge ea nu

ne vom putea a_tepta nici de la cel mai mic ajutor.

otu_i, chiar _i punerea diagnosticului acestei neputine n
revine tot filozofiei. Cci decât un simplu i unnec
nu exist
motiv care explic
faptul c nu mai putem spune nimic n
despre amor, nici despre caritate: faptul c nu mai avenm ni
concept al lor. Fr
un un concept, de fiecare dat când ros
m cuvantul ,amor" sau în_irm,,vorbe de amor", nu _tin
literalmente ce spunem _i de fapt nici nu spunem nimiC. Fard
a
I

28
 un concept putem foarte bine s încerc m chiar în mod vio-
lent cutare sau cutare dispoz1 ie erotic , dar nu o vom putea
nici descrie, niei distinge de alte dispoziii erotice, _i înc mai
putin de dispoziiile non-erotice, cu atât mai puin le vom
putea articula într-un act just _i cu sens. Fr un concept, ne
Dutem face chiar o idee foarte clar despre o iubire resimit,
dar niciodat nici cea mai mic idee distinct - cea care s
ne permit s recunoa_tem când anume e vorba _i când nu e
vorba de ea, care
comportamente tin de ea _i care nu o pri-
vesc cu nimic, care logic le leag în chip necesar sau nu, ce
posibiliti se deschid sau se închid actiuni etc. A înmuli în
acest stadiu anchetele istorice sau evocrile literare (un lucru
care va trebui desigur întreprins mai târziu, dar de la care ne
vom abtine în mod hotrât aici) nu ne-ar servi la nimic, fiind-
c n-am ti înc nici mcar ceea ce cutm aici. Nimic nu ne
scute_te, a_adar, de încercarea de a fixa, fie _i numai ca o
schi, în linii mari, un concept de iubire.
De unde anume s începem? Fiindc începutul decide în-
totdeauna totul _i, mai mult ca în alt parte, dezastrul erotic îl
face aici primejdios. Dar, dac nu-i mai ofer nici o cale,
acest dezastru îi pstreaz înc urma. Pentru a o ghici, ar fi de
ajuns, în principiu, s identificm deciziile care au interzis
filozofiei s gândeasc iubirea din ea, apoi s le inversm. ^i
aceste decizii se repereaz destul de repede: conceptul de iu-
bire a sucombat pentru c filozofia i-a respins în acela_i timp
unitatea, rationalitatea _i primatul (mai întâi asupra fiinei).
Orice concept de iubire e släbit _i compromis întâi de toate
de îndat ce ne autoriz m s distingem în el acceptiuni diver-
gente, ba chiar ireconciliabile;, de exemplu, opunând dintr-o
dat, ca pe o eviden indiscutabil, amorul i caritatea (eros i
agape), dorina presupus posesiv i bunvoina presupus
gratuit, iubirea raional (a legii morale) _i pasiunea iraio-
nal. Semnul unui concept serios de iubire este în principiu
unitatea lui, sau mai degrab puterea sa de a menine împre-
un semnificaii pe care gândirea non-erotic le decupeaz, le
întinde _i destram pe msura prejudecilor sale. Tot efortul
st în a menine nesfâ_iat cât mai mult timp cu putin c-
ma_a unic a iubiru. Cutarea se va dest_ura deci, atât cât

29
 VOm putea, fr ca nici o clip analizele så ne fac s alegem
un pol mai degrab decât altul (diferen a
sexualä mai degraha

decât afeciunea filial, umanul mai degrab decât pe Dum

decât pe agape). Univoc, iubirea
nezeu, pe eros mai degrab a
nu se spune decât într-un sens unic.
trebuie s poat apo1 da o raionalitate
woloeUn concept al iubirii
la tot ceea ce o gândire non-erotic
descalific drept iraional
nebunie: fire_te, dorina _i jur
_i degradeaz la rangul de
mântul, prsirea i promisiunea, juisarea _i suspendarea ei
toate aceste evenj-
gelozia _i minciuna, copilul _i moartea, celei po-
unei anumite definiii a raionalitii
-

mente scap
lucrurilor
trivite obiecte ale ordinii _i msurii, ale cal-
lumi,
_i produciei lor. Dar aceast frumoas scpare
nu
culului
exilate în afara oricrei
implic desigur _i faptul c ele sunt
raionaliti; sugereaz mai degrab c ele tin de o alt figur
a raiuni1, de o ,,nmai mare ra iune" - c e a care nu se restrânge
la lumea obiectelor, nici la produc ia de obiecte, ci care guver-
neaz inima noastr, individualitatea noastr, viaa i moartea
noastr, pe scurt ceea ce ne defineste în fond în
ceea ce ne

prive_te în ultim instan. Conceptul de iubire, de amor, se

filozo-
distinge tocmai prin aptitudinea sa de a gândi ceea ce
fia consider drept o nebunie prin aptitudinea lui de a nu
face întotdeauna nedreptate, ci de a face adesea dreptate eve-
nimentelor amoroase ca atare potrivit unei raionalitti care

iese din amorul însu_i. Amorul ine de o raionalitate erotic .

d I n fine, un concept de iubire, de amor, trebuie s ating ex-

pr perienta fenomenelor erotice plecând de la ele însele, fr a le
inscrie dintr-o dat _i cu forta într-un orizont care le rmâne
stráin. Or filozofia, îndeosebi în figura ei metafizic, consider
drept primä _i ultim întrebarea de a fi sau de a nu fi, sau in-
terogaia care întreab ce este fiinarea, ce este ousia (esenía-
litatea); în acest orizont, întrebarea de a _ti dacm iube_te
Cineva sau dac iubesc eu pe cineva nu prime_te evident decat
o atenie în cel mai bun caz derivat , presupunându-se cà
pentru a iubi sau a fi iubit trebuie mai întâi s fiu. Dar cea
mai neinsemnat experien a fenomenului erotic atest con-
trariul- pot foarte bine s iubesc ceea ce nu este sau nu mal
este, cum pot de asemenea s m fac iubit de ceea ce nu mai

30
este, nu înc sau a c rui fiin r mäne nedecis , _i, reciproc,
c o finare este sigur nu o calific în plus ca
faptul
iubesc sau ca ea så må ubeasc , a_a cum ncertitudinea fiinei
salc nu mi-o face croticindiferent. Cercetarea trebuie, a_adar,
s descrie fenomenul erotic în orizontul säu propriu -cel al
unei iubiri fär fiin.
Vom putea oare realiza aceste trei inversiuni? Anm putea
refuza fr alt form de proces acest lucru, cum sugereaza
bunul simt (cel mai puin împrt_it lucru din lume) i meta-
fizica (care strluce_te cu toat incompetena sa erotic).
Ne-am putea îns întreba dac aceste trei interdictii care în-
tunec conceptul de iubire, de amor, nu se înr d cineaz oare

toate
într-o decizie unic. De ce anume ne risipim iubirea în
vânturile, de ce îi refuz m o raionalitate erotic, de ce o in-
cadrm în orizontul fiintei? Rspunsul nu se ascunde departe:
c definim iubirea, amorul, ca pe o pasiune, deci ca
e pentru
o modalitate derivat, ba chiar facultativ a ,subiectului", el
potrivite în exclusi-
însu_i definit prin exerciiul raionalitii
vitate obiectelor _i fiinrilor _i care este în mod originar gân-
sum-altfel spus: întrucât ca ego sunt
dind. Ego cogito, ego
un ego esenialmente cogitans _i unul care gânde_te în prin-
a unor obiecte, eve-
punerea în ordine _i în msur
cipal prin
decât ca o
nimentul erotic nu mi se va întâmpla niciodat
derivaie secund, ba chiar ca o perturbare regretabil. ^i,
într-adevr,cel mai adesea gândim de fapt ca un astfel de ego,
ca o fiinare care gânde_te ordonabile _i msurabile,
obiecte
noastre erotice nu le mai privim decât
a_a încât evenimentele
incalculabili _i dezordonai, din fericire
ca pe ni_te accideni

marginalizai, ba chiar facultativi, într-atât sunt duntori exer-

Refuzurile lui ego

citiului limpede al acestei figuri gândirii.
a

cogito-cele de care e plin

toat metafizica recent - nu
dovedesc contrariul; cle tr deaz pur _i simplu dificultatea
noastr de a ne smulge paradigme hulite pentru c ne
acestei
mai degrab c,
obsedeaz mereu. S concluzion m, a_adar,
evenimentul iubirii nu are mai
plecând de la acest ego cogito,
mult raiune decât are legitimitate dispoziia
erotic; sau c
acest ego cogito nu se instituie decât în contra
instanei
insu_i
erotice _i doar refulând-o.
31
 Dovada acestei refulri o descoperim în toat claritatea in
defini ia pe care o dä Descartes ego-ului: ,,Ego sum res cogi.

tans, id est dubitans, affirmans, negans, pauca intelligens, multa

1gnorans, volens, nolens, imaginans quoque et sentiens" (A. T.
VII, p. 34, 18-21); altfel spus: eu sunt un lucru care gânde_te,
adic unul care se îndoie_te, afirm, neag, înelege puine
lucruri, ignor multe, care vrea i care nu vrea, ba chiar care
imagineaz _i simte. Foarte bine, doar c de aici urmeaz prin
omisiune c nu sunt obligat nici s iubesc, nici s ursc; mai
mult: c sunt în a_a fel încât nu trebuie nici s iubesc, nici s
ursc, cel puin în prim instan. Faptul de a iubi nu ar tine
de modurile prime ale gândirii i nu determin , a_adar, esena
cea mai originar a ego-ului. Ca ego cogito, omul gânde_te,
dar nu iube_te, cel puin nu în mod originar. Or evidena cea
mai incontestabil - cea care le înglobeaz pe toate celelalte,

care ne guverneaz timpul _i viaa de la început _i pân la

sfâr_it i ne ptrunde în fiecare clip a intervalului de timp
dintre ele- atest c, din contr, noi suntem în msura în
care ne descoperim întotdeauna deja prin_i în tonalitatea unei
dispoziii erotice- iubire sau ur, nefericire sau fericire,
bucurie sau suferin, speran sau disperare, singurtate sau
comuniune- _i c niciodat nu vom putea pretinde, fr a
ne mini pe noi în_ine, c atingem o neutralitate erotic de
fond. De altfel, cine s-ar strdui pentru inaccesibila ataraxie,
cine ar revendica-o _i s-ar luda cu ea dac nu s-ar
încerca
mai întâi _i mereu chinuit, bântuit
_i obsedat de tonalitai
amoroase? Omul se reveleaz lui
însu_i prin modalitatea ori
ginar _i radical a eroticului. Omul iube_te- ceea ce îl dis-
tingede altfel de toate celelalte
fiinri finite, afar de îngeri.
Omul nue definit nici de
logos, nici de fiinta din el, ci de
faptul iube_te (sau ur_te), fie c vrea sau nu. In aceasta
c
lume doar omul iube_te, cci de
gândit
gândesc
la fel _ide bine, ba
animalele
_i computerele, ba chiar în felul lor o fac
chiar mai bine decât el; dar nu
putem afirma c ele iubesc.
Omul, da omul e animalul care
iube_te. Ceea ce omite
definitia cartezian a
ego-ului ar trebui s ne
sochezecel maio
ca
monstruoas eroare de descriere a fenomenului totu_i
apropiat, cel mai accesibilacela c sunt pentru mine in-

32
sumi. Faptul c din toate pretinsele erori repro_ate lui Descartes
doar a c e a s t a - singura sa eroare f r îndoial - r mâne

neobservat aproape patru secole spune de altfel mai

dup
mult decât toate despre orbirea erotic a metafizicii.
Spre cinstea filozofiei, trebuie arätat totu_i c mcar un citi-
tor a fost nevoit s se mire de aceast definiie a lui Descartes;
intr-adevr, primul su traducätor în francez, ducele de Luynes,
a rectificat-o cu autoritate printr-un adaos fcut ego-ului:
.Stiu c sunt un lucru care gânde_te, adic se îndoie_te, afirm,
ncag, cunoa_te puine lucruri, care ignor multe, care iube_te,
care ura_te, care vrea, care nu vrea, ba care imagineazi _i
simte" (A. T. IX-1, p. 27, 7-10). Remarcabil luciditate; dar
aceast judicioas rectificare subliniaz cu atât mai mult am-
ploarea dificultii: dac conceptul de iubire devine imposibil
pentru c ego-ul exclude iubirea (si ura) din modalitile sale
de origine (pentru a o supune apoi, arbitrar _i nu fr primej-
die, vointei), vom putea oare restabili un concept radical al
iubiri fr adistruge îns_i aceast definiie a ego-ului? Vom
vedea mai departe într-adevär c trebuie s plätim acest pret
_i s redefinim ego-ul, în m sura în care gânde_te, tocmai prin
modalitatea iubirii pe care o omitea i o refüla metafizica -

drept cel care iube_te i care ur_te prin excelen, drept acel
cogitans care gânde_te în msura în care mai întâi iube_te, pe
scurt drept cel care iubeste (ego amans). Ar trebui, a_adar, s
relum întreaga descriere a ego-ului _i sã-i redesfuräm toate
figurile potrivit ordinii raiunilor, dar fäcând de data aceasta
dreptate adaosului ducelui de Luynes împotriva omisiuni tex-
tului latin al Medita iilor- substituindu-i lui ego cogito,
care nu iubeste, pe ego-ul care iube_te în mod originar. Va
trebui deci s relum Meditafiile plecând de la faptul c eu
iubesc înainte chiar s fiu, pentru c nu sunt decât în msura
incare experimentez iubirea i ca o logic . Pe scurt, unor
meditaii metafízice va trebui s le substituim o serie de me-
ditaii erotice.
Acest cfort pe care trebuie s-l încercm dep_e_te de de-
parte tot ce am putea realiza: faptul e de la sine îneles. Din
cauza, bincîncles, a limitelor talentului nostru _i ale puterii

33
noastre, dar mai cu seam din cauza dificultii lucrului însne:
u_
care se impune oricui se apropie de el.
Intâi de toate nu ne vom putea sprijini pe achiziiile traditiei
ci va trebui s le refuzm încrederea, pentru c la fiecare Das
va fi vorba de a o ,,distruge" pentru a elibera un drum spre
ceea ce metafizica a ratat cu o obstinaie somnambulicã
Accast constant strpungere a aporiilor tradiionale va im-
cât mai clare cu putin si.
pune introducerea unor paradoxuri
Va trebui astfel s
prin urmare, derutante în prim instan.
lum distan fa de figurile subiectivitii (transcendentale
dar i empirice), fa de imperiul fiinei, fa de seduciile
facilitile psihologismului i, mai
obiectivrii, fa de cu sea-
m, fa de încercrile unor ,,metafizici ale iubirii"- aceast
contradictie în termeni. O prim precauie, pe cât de insufici-
ent pe atât de obligatorie, va consta în a evita în mod scru-
pulos orice citat din orice autor; nu c n-am datora nimic ni-
mnui _i am revendica originalitatea cu orice pret (cunoscto-
rilor nu le va fi deloc greu s adauge uneori cu titlu de not
virtual o referin probabil); nu c am dori s-i u_urm mult
prea radical sarcina cititorului (s-ar putea ca aceste cuceriri
lente, adesea repetitive, s-l coste tot atât cât _i pe nÍi). Nu, e
vorba numai de a ne impune efortul de a ne întoarce la lucru-
rile însele, sau mcar, fiindc realizarea acestui program nu
poate fi garantat niciodat, de a nu le întoarce dintr-o datä
spatele luând teoriile drept fapte. Ne vom strdui astfel s nu
presupunem nici un vocabular, s construim fiecare concept
plecând de la fenomene, s nu srim nici un pas, ba chiar s
revenim uneori în urm pentru a asigura orice înaintare; în
principiu, cititorul va trebui s vad totul jucându-se înaintea
lui, s poat verifica totul _i, fie c aprob, fie c dezaprob,
s _tie de ce anume. Pe scurt, nu va fi vorba de a
(ne) povesti
istorii, ci de a lsa s apar lucrul de care este vorba- feno-
menul erotic însu_i.
De aici rezult c va trebui s încerc m imposibilul: s
producem ceea ce vom arta plecând de la sine. Desigur, ori-
Cine scrie, mai ales conceptual, trebuie s revendice într-o
msur sau alta aceast responsabilitate. Dar aici, când ata-
cm fenomenul erotic, aceast revendicare se impune fr cea

34
 mai mic restricie. Cci despre iubire trebuie s vorbim a_a
cum trebuie s _i iubim- la persoana întâi. Faptului de a
iubi ii este proprie tocmai faptul de a nu se spune i de a nu
se face decat la propriu-în linia întâi i fr substituie po-
sibil. Faptul de a iubi pune în joc identitatea mea, ipseitatea
mea, capacitile mele, mai intime mie decât îmi sunt eu în-
sumi. M pun aici în scen i în cauz pentru c aici ca nic-
ieri altundeva decid asupra mea însumi. Fiecare act de iubire
se înscrie pentru totdeauna în mine _i m deseneaz în mod
definitiv. Nu iubesc prin procur, nici printr-o persoan inter-
pus, ci în trup _i acest trup e una cu mine. Faptul c iubesc
nu se mai poate distinge de mine, a_a cum iubind nu mai
vreau s m disting de ceea ce iubesc. A iubi. acest verb se
conjugä la toate timpurile _i toate modurile sale, întotdeauna
_i prin definiie mai întâi la persoana întâi. A_adar, întrucât
despre iubire va trebui s vorbim a_a cum trebuie s iubim,
voi spune eu. Nu m voi putea ascunde în spatele eu-lui filo-
zofilor, care presupun universal, spectator dezangajat sau
il
subiect transcendental, purttor de cuvânt al fiec ruia _i al
tuturor, pentru c gânde_te exclusiv ceea ce fiecare poate _i
trebuie s cunoasc de drept în locul oricui (fina, _tiinta,
nimeni personal. Din contr,
obiectul), ceea ce nu prive_te pe
voi vorbi de ceea ce îl atinge pe fiecare ca atare; voi gândi,
ca atare i m constituie ca aceast
a_adar, ceea ce m atinge
proprie, pe care nici o alta nu o poate înlocui _i de
persoan
Voi spune eu plecând de la
care nici o alta nu m poate scuti.
erotic din mine _i pentru mine-
_i în virtutea fenomenului mentalitate de suprafa:
al meu. A_ mini deci pretinzând o
s vorbesc despre fenomenul
va trebui ca eu, _i nimeni altul,
cum il cunosc. $i, evident, o voi
erotic pe care-l cunosc _i a_a
face bine - f i e _i numai
face ru; îi voi face ru, iar el îmi va
simt incapacitatea de a-l spune,
pentru c m va face s-mi
constat neputina de a-l face. Voi spune,
a_a cum m face s-mi sã o
meu. Dar o voi spune
a_adar, eu pe riscul _i pericolul
Nu face, a_adar, cel care îl
_tii, cititorule- i în numele tu.
mai multe despre el decât mine. De-
1gnor, nici cel care _tie atât _tim
nu _tim acela_i lucru, dar tot
spre fenomenul erotic
înaintea lui r mânem de o egalitate la fel de
desvâr-
cu toii:

35
_it ca _i singurtatea noastr. M vei lsa deci s vorbesc in
in
numele tu, fiindc pltesc aici preul de a vorbi in
numele
meu propriu.
Voi vorbi, bineîneles, despre ceea cenu ineleg deloc-fe
nomenul erotic-plecând de la ceea ce cunosc prost-propria
mea istorie amoroas. Fie ca ea s dispar cel mai adesea in
rigoarea conceptului. Voi pstra totu_i în mine amintirea, nou
în fiecare clip, a celor ce m-au iubit, care m iubesc încä si
pe care a_ vrea într-0 zi s-i pot iubi a_a cum s-ar cuveni
fr msur. Ei se vor recunoa_te în recuno_tina mea.
Aceast carte m-a obscdat de la apariia crii L "idole et la
distance în 1977. Tot ce am publicat ulterior
poart ampren-
ta, explicitä sau disimulat, a acestei nelini_ti. In particular,
Prolégomènes à la charité n-au fost publicate în 1986 decât
pentru a da mrturie c n-am renunat la acest proiect, de_i
întârziam realizarea lui. Toate, mai cu seam ultimele trei, au
fost tot atâtea demersuri spre chestiunea fenomenului erotic.
Incheind astzi acest ultim eseu, s-mi exprim gratitu-
vreau
dinea fa de Françoise Verny, care, de îndat ce a
aprut
prima carte, m-a legat prin contract de aceasta: dup douzeci
_i cinci de ani de rbdare _i aduceri-aminte o poate vedea în
sfär_it apärând.

J.-L. M.
Chicago, aprilie 1998- Lods, septembrie 2002

36
 I

Despre o reducie radical

$1. Îndoiala de certitudine

oamenii doresc s cunoasc, nici unul nu dore_te s
Toti
nimeni nu ezit s prefere s
ignore. Intre a ignora _i a _ti,
cunoasc . Dar de ce anume? La urma urmei, cucerirea cu-
noa_terii- mai modest a unei cunoa_teri cere atenie,
trud _i timp, pân acolo încât cel mai adesea
ne-ar plcea cu
de In realitate, nu ne dispen-
voluptate s ne dispensm ea.

sm deloc. De ce preferm deci, chiar cu preul constrângerii,

s cunoa_tem mai degrab decât s ignorm?
dorim s cunoa_tem pentru
Un prim rspuns sugereaz c
cea mai excitant, cea
simpla plcere de a cunoa_te-poate care le putem
mai durabil _i cea mai pur din plcerile pe
Pân într-atât, încât s-a putut
experimenta în aceast via. rival celei-
vedea în aceasta singura fericire natural posibil,
necondiionat. Dar cum s nu vedem c, în acest
lalte, cea
ci pentru
caz, nu dorim s cunoa_tem doar pentru a cunoa_te,
ne
a încerca plcerea de a cunoa_te
-

cunoa_tem pentru a
bucura de actul de a cu-
desf ta de cunoa_tere, pentru a ne
din um pentru a ne bucura de noi în_1ne
noa_te, deci în cele
de cunoa_tere. Nu dorim, a_adar,
prin intermediul procesului
Sá cunoa_tem, ci s ne bucur m
de noi în_ine. Cunoa_terea
eficace _i mai economic,
devine aici simplul mijloc, cel mai
decât dorina
al unei astfel de bucurii de sine. Mai esenial
chiar _i în
de a cunoa_te apare dorina îns_i. Dorint care,
cunoa_tere, nu dore_te decât bucuria de sine.
37
 de dorinta de
Accstui primat exercitat asupra cunoa_terii
îndat : chiar dac uneor-
ne bucura de eapoate obiecta de
i se ori
la plcere, totu_1 lucrurile nu
cunoa_terea ne cople_e_te pânä
ca orice cunoa_tere
stau întotdeauna astfel. Mai întäi, pentru
adev rului sau, mai ru, ne poate
poate e_ua în descoperirea
lsa în iluzia de a-l fi descoperit. Apoi, pentru
c odat ade-
verit, se întâmpl ca aceast cunoa_tere sá ne r neasc si
nelini_teasc cu atât mai mult. Vom admite c, în acest caz.
nu cunoa_tem pentru pl cerea de a cunoa_te, înc mai putin
pentru bucuria de sine în actul de a cunoa_te -fiindc aici,
din contr, suferim. Urmeaz oare de aici c, atunci când cu-
noa_tem chiar ceea ce ne rne_te sau ne nelini_te_te, dorim s
cunoa_tem pentru a cunoa_te? Nimic mai puin sigur: cci de
ce admitem atunci c e mai bine pentru noi s riscm s _tim
adevrul, chiar neavenit, decât s nu-l _tim deloc? Dintr-un
motiv evident: cunoa_terea unei stri de fapt potenial pericu-
loase pentru mine îmi permite fie s m feresc, fie måcar sa
fiu prevztor; faptul de a cunoa_te mai cu seam ceea ce
amenin prive_te sigurana celui ce cunoa_te, protecia lui de
sine. Desigur, dorina de a cunoa_te se îndreapt spre lucrul
cunoscut sau care poate fi cunoscut - dar mai întâi _i în cele

din urm ea urmre_te beneficiul cunosc torului. Mai esen-

tiala decât dorina de a cunoa_te se dovede_te în ea dorina de
a ne proteja, de a ne bucura de noi în_ine.
Dorim deci s cunoa_tem mai degrab decât s ignorm,
dar aceastä dorin n-are drept obiect ceea ce cunoa_tem, ci
pe noi cei care cunoa_tem. $i nu e vorba aici de aparena unui
paradox, dat fiind c îl regsim în definiia cea mai clasic a
_tiintei-numim _tiin o cunoa_tere sigur. Iruptia certitu-
dinii indic aici faptul c nu e de ajuns s cunoa_tem pentru a
cunoa_te la nivelul raiunii, conform unei _tiine: _tiina nu-_i
atinge certitudinea decât distingând printre lucruri ceea ce
poate fi redus la permanen (prin modele _i parametri, repro-
ductie _i producie) _i ceca ce nu poate fi. Din aceast distinc
tie rezult, pe de-o parte, obiectul- cunoscutul în calitate de
lucru certificat, sigur pentru cel care
cunoa_te; pe de alt par-
te, neobiectivab1lul- ceea ce în lucru rmâne în sine _i nu
satisface condiile cunoa_teriu, pe scurt ceea ce e îndoielnic.

38
Cine traseaz îns grania între ceea ce e
sigur _i ceea cee
indoielnic, între obiect _i subiect? Cel care cunoa_te, ego-ul
eul care separ ceea ce ii va deveni obiect de ceea ce nu
îi
va deveni _i îi va scpa. Certitudinea indic, a_adar, reportul
cunoscutului (_i, negativ vorbind, a ceca ce nu poate fi cunos-
cut) asupra ego-ului, astfel c, în cunoa_terea obiectului, mai
mult decât de acest obiect e vorba de ego-ul care îl obiecti-
veaz, il constituie _i literalmente îl certific. Desigur, obiec-
tul sträluce_te de certitudine, dar aceast certitudine n-ar avea
nici un sens dac nu s-ar referi la ego-ul care singur o vede _i,
mai cu seam, o instaureaz. Obiectul î_i datoreaz certitudi-
nea certificatul s u - ego-ului care-l certific . În obiectul
cert se arat în fapt _i de drept mai întâi certificatorul su.
Chiar o dat cu cunoa_terea sigur a obiectului, chiar în re-
gim de certitudine, dorina de a cunoa_te tine înc tot de bu-
curia de sine. Constituirea obiectului m face s m bucur, prin
el, de mine.. Astfel, determinarea adevrului prin certitudine
confirm ceea ce lsa deja s apar dorinta de a cunoa_te: în
cele din urm , în orice cunoa_tere e vorba de bucuria de sine.
De aici ar trebui s urmeze a_adar c orice dorin de a cu-
noa_te îl face mai bine cunoscut pe cel ce cunoa_te decât ceea
ce el cunoa_te; sau c orice cunoa_tere sigur a unui obiect ne
asigur certitudinea ego-ului certif+cator.
Trebuie totu_i s punem la îndoial aceast eviden a certi-
tudinii. Sau, mai degrab , trebuie s ne îndoim c certitudi-
nea obiectelor certificate se poate întoarce înapoi în acelasi
sens pân la ego-ul care le certific . Univocitatea certitudinii
nu are nimic sigur. Chiar dac o unic certitudine ar guvena

ego-ul _i obiectele sale, ego-ul tot i-ar scpa în cazul în care

trebui s înfrunte o cu totul alt îndoial decât cea pe

care
ar
certitudinea îi permite s o anuleze. Mai multe argumente
stabilesc acest lucru.
la întinderea
primul rând, ne putem întreba cu privire
In
cu ó
a mentine
campului certitudinii. A certifica înseamn
desvâr_it stpän1re un obiect sub garda sau paza priviri
,re-garder", in-tueri). A-I tine sub
aceast paz înseamn a-l
i reconstitui, dup ce l-am analizat în pri,
putea constitui
Tiecare destul de clarâ i distunct pentru ca privirea s pun

39
 nimic vag _i fär rest. Doar redus astfel
stäpânire pe ea fr a
se ofer obiectul certitudinii. De ac"
atomii säi de eviden ceea
cele mai simple-cele desn
trebuie început cu obiectele spre
cer nimiC mai mult deo
care trateaz matematicile (care nu ecât
nu cere nimic decâ
intuiia spaiului pur), sau logica (care
non-contradicia). La fel stau lucrurile pe care l cu obiectele
produce în serie tehnica (a cror identitate formal nu ere
decât o form abstract, un plan sau ,,concept", _i o materie
devenit material omogen). Astfel de obiecte-o ecuatie,o
propoziie logic _i un produs industrial- ofer desigur
calitate totalä" _i merit calificativul de certe, Dar numai
ni_te fenomene atât de srace în intuiie se pot dovedi atât de
bogate în certitudine.
Or de ce m intereseaz pe mine aceast certitudine? De ce
as tine-o la a_a mare cinste? E oare de la sine înteles c ne-
voia mea de siguran se poate satisface cu certitudinea unor
fenomene srace? Pentru c în final o astfel de certitudine nu
prive_te decât ni_te obiecte care se raporteaz la mine tocmai
ca unele care nu sunt eu, nici ca mine. Dar cum sunt eu'? Eu
sunt potrivit trupului meu. Spre deosebire de abstractia for-
mal care face obiectele, trupul meu se las afectat fr sfâr-
_it de obiectele lumii, _i nu poate asta decât pentru c se do-
vede_ste în sine afectabil, deci afectabil mai întâi prin sine _i
în el însu_i. El m ofer astfel mie
însumi ca fenomen în care
fluxul intuiiilor dep_e_te întotdeauna _i de
nea unor forme
departe certitudi-
pe care i le-a_ putea atribui vreodat, precum
i inteligibilitatea intenionalitilor
ca
vreodat citi în acesta. Intre acest fenomen
pe care le-a_ putea
saturat (trupul
meu) _i fenomenele srace ale obiectivitii
definitiv. Paradoxal, în chiar momentul înproduce
se o ce-
zur
care o stpa-
nesc, certitudinea lor nu m mai
decat intereseaz: ea nu privete
intrebuinarea unor fenomene de un alt tip decat a
meu, nicidecum modul meu
propriu, nici ipseitatea unica a

trupului meu invizibil, necertificabil.

In al doilea rând, ne
putem întreba
ca_tiga acest ego, dac i s-ar acorda contrario: anunc a ce
ar
fâr discuie certitu
dinea obiectelor certe? S
canonic: ego-ul at1nge o
presupunem câ_tigat argumenu
certitudine, cea mai mare, întrucal,
40
dup cum se _tie, chiar _i atunci _i mai ales dac se
în_al
asupra evidenelor celor mai evidente ca, de
exemplu, propria
sa existen sau propria sa
gândire, el tot trebuie s fie, chiar
si numai pentru a se în_ela astfel. ^i cu cât m în_el (sau sunt
înselat) mai mult, cu atât sunt mai mult, întrucât pentru a m
însela (sau a fi în_elat) trebuie mai întâi _i mai cu seam s
gândesc- or a gândi implic a pune în scen un act, un act
care atest faptul de a fi. Fr îndoial, ego-ul atinge aici o
certitudine. Desigur, dar care anume? lat întrebarea noastr.
Ego-ul are o certitudine, una singur - aceea de a r mâne
prezent cât vreme _i de fiecare dat când va gândi. Când va
gandi ceanume? C, pentru a se în_ela sau a se fi în_elat, tre
buie s gândeasc, deci s fie. Eu voi fi astfel exact în msura
în care voi pune în scen un act- un act de gândire, fiindc
în acest moment nu dispun de nici un alt act p e care îl voi
pune in scen, fire_te, la prezent, din clip în clip, cât timp
(ma) voi gândi. Desigur, iat o certitudine. Revine îns ace-
ea_i întrebare: prin ce anume aceast certitudine m asigur
la un alt mod decât cel al obiectelor pe care eu însumi le cer-
tific? Certitudinea, pe care eu însumio împrt_esc cu obiec-
tele pe care le certific, poate oare s m certifice la rândul
meu ca atare, _i anume drept condiie de posibilitate a obiec-
telor? Si dac eu nu sunt sigur decât în felul obiectelor, atunci
am devenit oare un obiect sau certitudinea se dedubleaz ?
R sturnând interogaia, ne-am putea întreba: de care lucru
anume nu m mai pot îndoi? Nu m mai pot îndoi decât de
aceasta de faptul c sunt în momentul în care gândesc c
sunt _i cã sunt tot atât de des cât repet acest moment. Dar nici
de un obiect certificat nu m mai pot îndoi c el este de fiecare
dat _i atâta timp cât îl gândesc: dac ajung sä-l gândesc, el
este cel puin cu titlu de obiect gândit (dac nu ca fiinare
autonom ). Nu sunt, a_adar, sigur decât a_a cum sunt obiec-
tele mele: în clipa prezent , fär garan ia viitorului. - Se va

obiecta c exist totu_i o diferen : obiectul poate s nu se

ofere întotdeauna gåndirii, în timp ce eu voi putea s m gân-
desc întotdeauna, fiindc nu depinde decât de mine s gândesc.
Aceast obiecie nu are valoare, pentru c moartea va sfär_i
prin a suspenda facultatea mea de a m gândi, tot a_a cum

41
 lucrurilor va sfâr_i prin a anihila obiectul. Eu nu
contingena sunt Sigur de obiect
sunt deci mine decât tot a_a cum
sigur de
msur, c sunt. N
nu m îndoiesc c subzist _i, în aceea_1
mai r mâne decât o
alternativ . Fie sunt sigur de mine Dent
)c m gândesc; dar atunci m fac obiectul meu însumi si n
decât o certitudine de obiect. Ma ratez deci ca ego
primesc obiectul care sunt eu însumi si
Fie admit c eu sunt sigur de
obiectul de care este
deci c acest eu însumi nu mai este deja
el sigur, pur _i simplu pentru c certitudinea prime_te tot.
deauna certificarea sa de la un altul; acest eu, care î_i certific
lui însu_i existena unui mine devenit obiect, este altul decât
acest mine. Eu este altul decât acest mine _i certitudinea
acestui mine obiect nu atinge eul care sunt.
De unde un al treilea argument: o dat ce sunt sigur de
faptul c exist pot cu adevrat s m îndoiesc de mine. ^i,
intr-adev r, eu care sunt sigur c sunt, n-am încetat niciodat
s m îndoiesc de mine. De ce anume îns m-am îndoit? Evi-
dent nu de efectivitatea mea, nici de subzistena mea în pre
zent, nici chiar de bucuria de mine în prezent- ele mi s-au
prut întotdeauna dobândite pân la proba contrarie, aduse la
lumin fr ca eu s m preocup de asta. M-am îndoit altfel
_i
în alt chip-de posibilitatea mea _i de viitorul meu. Am înv-
tat astfel s m îndoiesc de talentele mele _i de fora dorine-
lor mele. Mult timp am crezut c voi deveni un mare juctor
de fotbal, apoi, înc _i mai serios, c voi ajunge un foarte bun
alergtor de 1500 metri. Mult timp, în copilrie, am crezut c
nu eram
fericit, de_i eram; apoi, aproape adult, c o s fiu,
de_i fceam totul ca s nu fiu. Am crezut mai târziu c
sele îmi da succe
vor
sigurana de mine însumi,
apoi, coleci0-
nându-le, le-am vzut insignifiana _i am revenit la nesigu
ranta de la început. Am crezut în mod
siunile i toate mrturisirile spontan toate proml
care-mi spuneau c m iubesc,
chiar _i azi, când mi-am
revenit puin, în primul moment
le mai cred; to
rupturile obi_nuite, e_ecurile _i la_itile mel
m-au învat îns în cele din urm
s m îndoiesc. Fr nici o
satisfacie, mai ales nu aceea de
a fi crescut în
sau în caracter, vd aici
dovezile înelepciune
prostiei mele.
puinei mele credine _i alc
Naufragiul retrospectiv al posibilitilor mele
42
 pierdute m-a învat scepticismul. Dar tot acest scepticism
constrângtor _i forat nu m uime_te deloc la ceilali cum nu
m uime_te la mine: nu cere nici o for de spirit, ba chiar
slbiciune _i puin luciditate pentru a-l accepta; _i nu e aici
locul de a ne luda cu neputinele, nici cu înfrângerile noas-
tre. Dar un astfel de scepticism- cel în care orice destin se
nruie sub povara propriei sale greutti ne înva îns o
evident: ne putem înc îndoi, mult timp _i în mod radical,
chiar dac obiectele cunoscute ne sunt deja sigure, chiar dac
ego-ul care le cunoa_te în noi este i el sigur
Cum a_ putea s m îndoiesc îns de mine dac sunt sigur
c exist? De unde vine aceast îndoialä asupra mea însumi,
dac certitudinea de a exista nu e de ajuns ca s-o opreasc?
Pân unde anume se exercit îndoiaka mea, atunci când du-
bleaz certitudinea mea de a exista? S-ar putea oare ca îndo-
iala despre mine s se desf_oare dincolo de câmpul închis al
existentei sigure? Poate c în ultim instan îndoiala nu lu-
creaz la producerea certitudinii, ci la dep_irea ei.

S2.,La ce bun?"
Gândirea metafizic consider c _i-a îndeplinit toate înda-
toririle speculative furnizându-ne o certitudine, ba chiar pro-
mitându-ne întreaga certitudine care poate fi gândit. Metafi-
zica î_i imagineaz c realizeaz o isprav incomparabil
când atinge certitudinea obiectului pentru a o extinde apoi
chiar asupra ego-ului. Or aceast realizare nu atest decât
orbirea ei.
In fapt metafizica nu-_i tine promisiunea, pentru c în cel
mai bun caz ea nu ne ofer în loc de certitudine decât pe cea
a obiectelor (ba chiar numai a anumitor obiecte), certitudine
care chiar nu ne prive_te cu nimic (în orice caz nu pe mine,
care nu sunt un obiect), pentru c trece sub tcere certitu-
dinea care m-ar interesa- cea care prive_te tocmai ceea ce
m-ar interesa în primul rând, pe mine. Produsele tehnicii _i
obiectele _tiinelor, propoziiile logicii _i adevrurile filozofiei

43
 bucura foarte bine de toat cert1tudinea lumii - c e am
se pot
sunt nici un produs al tehnicii
e de a face cu
asta, eu care nu
nici o propoziie a logici, nici
tiinei. un
nici un obiect al
anchet al c rei rezultat
adevar al filozofiei? Singura
-ar

interesa cu adev rat ar posibilitatea de a stabili o oare

privi
privire la identitatea mea, statutul meu,
care certitudine
cu

destinaia mea, moartea mea, na_terea _i trupul

istoria mea,

scurt cu pnvire la ipseitatea mea ireductibil . Nu ar

meu. pe
trebui så repro_m metafizicii nici _tiinelor care decurg din
ea cã au ajuns la mai multe incertitudini decât certitudini
in fond ele au fcut ceca ce puteau i deplâng mai mult decàt
onicine ambiguitatea rezultatelor lor. Nu putem s le repro-
säm nici mäcar faptul de a fi restrâns mereu cutarea înelep-
ciuni la ancheta privitoare la adevr, iar ancheta privitoare la
adevr la cucerirea certitudinii- în fond nimic n-a produs
atât de multe rezultate obiective ca aceast dubl restricie; _i
se întelege u_or c prestigiul lor seduce. Trebuie sä le repro-
_m îns în mod legitim faptul c n-au vizat niciodat decât o
certitudine secundar _i derivat, strin i în cele din urmä
inconsistent (cea a obiectelor, a tinei, produciei i folosirii
lor), _i c neglijeaz sau ignor singura certitudine care m
prive_te, certitudinea de mine.
Cci, chiar redus la obiectele care nu sunt eu, certitudinea
nu rmâne cu totul scutit de orice suspiciune: ea se expune
unei contra-incercri care poate s o descalifice într-un mod
cu atât mai radical cu cât în prim instan nu i se contest
validitatea. E de ajuns s adresez acestei certitudini o simpl
intrebare la ce bun?". Calculul logic, operaiile matema-
tice. modelele obiectului i tehnicile sale de productie ofer o
certitudine perfect, o ,,calitate total" -- _i apoi? Cu ce ma
prive_te asta, dac nu în msura în care sunt angajat în lumea
lor _i må înscriu în
spaiul lor? Cum eu rmân totu_i altceva,
in alt fel _i altundeva decât
ele, o grani poroas regleaz
schimburnle noastre: intervin în lumea obiectelor sigurc
eu
dar nu má aflu aici
pentru a rmâne, fiindc anm cumplhu
privilegu de a le deschide o lume pe care, fr mine, n-a
dobandi-o prin ele insele. Certitudinea lor nu m
prive_ic
pentru câ eu nu locuiesc in lumea lor decât în trecere, facan

44
din când în când turul proprictarului- care trie_te altun-
deva. Deci pot- sau, mai bine zis, nu pot s n u -încerc în
fata acestei certitudini a unei alte lumi (in fapt a lumii din
care nu sunt) nestvilita tonalitate a zdrniciei [vanité] sale:
presupunand c a_ putea-o dobândi, aceast certitudine zadar-
nic nu m intereseaz, nu m prive_te, nici nu m atinge pe
mine care nu sunt din lumea lor. Intr-un limbaj banal, vom
spune c progresul tehnic nu amelioreaz nici viaa mea, nici
capacitatea mea de a tråi bine, nici cunoa_terea mea de mine
insumi. In limbaj conceptual, vom spune c certitudinea intra-
mundan nu decide nimic despre ego, care singur deschide
aceast lume obiectelor, fiinelor _i fenomenelor. Cu certitu-
dinea lumii fiinelor se întâmpl la fel ca _i cu ,chemarea
fintei" ele nu m ating decât dac vreau; or, întrucât în
faptele mele vii ele nu m ating în fapt _i de drept în nici un
fel, fiindc nu-mi spun nimic (nimic despre mine), n-am nici
un motiv s m interesez de ele, nici s m pun în mijlocul
lor. Le las deci pe seama lor însele _i ele cad prad indiferen-
tei, verdictului zdrniciei. Zädrnicia descalific certitudi-
nea obiectelor care rämân fire_te sigure i certe. Dar aceast
siguran nu m asigur cu nimic despre mine, nu-mi certific
nimic. Certitudine inutil i sigur.
Dar, se va rspunde, metafizica a îneles bine acest lucru,
ea care a reu_it s extind certitudinea lucrurilor lumii la
ego-ul care nu o deschide decât pentru c face exceptie de la
ea. Nimic mai sigur decât existena mea, cu condiia s o ros-
tesc _i s o gândesc ori de câte ori o rostesc _i o gândesc.
Certitudinea lumii se poate foarte bine nrui; cu cât se präbu-
seste mai mult, cu atât mai mult eu, care o resping, m gân-
desc _i deci sunt în mod cert. Acest räspuns demonstreazä
desigur certitudinea ego-ului, dar mereu în plin zdrnicie,
fiindc se limiteaz s extind asupra ego-ului, strin totu_i
de lumea lor, acela_i tip de certitudine ca acela potrivit obiec-
telor _i fintelor intramundane. Cci prin ce anume m pive_te
in inim faptul c eu sunt sigur ca ele, ba chiar mai s1gur
decât ele? Aceast certitudine de a persista în existen când
_i cât timp vreau nu îmi vine decât ca un efect al gândirii mele,
ca unul din produsele mele, ca primul meu artefact-arte-

45
 fiindc mobil1zeaz arta mea cea
cea mai
Jactul prin excelent,
ea nu-mi este deci originara
original, cogitatio a mea; Ci
care singur as1gur c sunt ati
deriv din cogitatio a mea, inci
când vreau s m asigur de asta. Totul depinde, a_adar
mea gânditoare. Sunt pent
faptul c gândesc - d e voina
c m pot îndoi de obiecte _i m gândesc înc atunci când
vreau s m îndoiesc de ele; pe scurt, sunt sigur pentru ca
vreau acest lucru. Or ceea ce vreau n-a_ putea _i så nu vreau?
i ceea ce vreau sunt oare sigur câ 0 så vreau întotdeauna?
Cum e vorba de o pur hot râre a lui cogitatio, nu pot oare
ca, în faa posibilitii de a produce propria mea certitudine
de a fi, s replic întotdeauna ,la ce bun?"? Ce raiune sigur
m asigur de faptul de a voi fr gre_ nici rezerv aceast
certitudine îns_i? Ce motiv absolut de nezdruncinat am de a
m produce în certitudine, mai degrab decât a nu o face? De
ce în fond s nu vreau s nu fiu mai degrab decât s fiu?
Astzi când nihilismul e la mod, nimeni nu ia aceast între-
bare drepto extravagan. In spatele evidenei acestei cogila-
tio de sine apare aadar umbra unei decizii- aceea de a pro-
duce sau nu certitudinea mea. Aici se exercit fr rezisten
întrebarea ,la ce bun?". Certitudinea lui cogitatio nu urc
pân la origine, pe care o ocup doar o hotrâre mai primor
dial; ea îns_i nu ofer decât o certitudine, pe care o poate
mereu descalifica zdrnicia.
De altfel, o certitudine pe care o pot (sau nu) produce dup
voint nu rmâne oare în chip esenial contingent, derivat
1, prin urmare, strin mie? Dac îns certitudinea mea de-
pinde de mine, atunci însá_i aceast siguran pe care o decid
nu m poate
lini_ti cu nimic, întrucât,
chiar realizat, ea mà
are drept origine doar pe mine- pe acest mine care ar trebui
la rândul lui s fie
asigurat. Fie e vorba de o autoîntemeiere,
deci de un cerc logic condamnat s
mimeze fr succes pre
supus divina causa sui (ea îns_i deja de nesusinut); fie e
vorba de o semi-intemeiere unui eveniment
a
empiric cu pre
tenie transcendental, pe care temporalitatea îl conduce
totdeauna înapoi la contingena sa iremediabil. in
Aceast cer
titudine presupus prim marcheaz din
contr o distan de
netrecut intre, pe de-o parte, ceea ce rmâne din domeniu
46
meu, un mine fárå altâ as1igurare decât mine, _i, de alt
pe
parte, singurul lucru care m-ar putea asigura despre mine
o certitudine care s-mi vin de altundeva, mai veche decât
mine. Fie eu sunt numai prin mine însumi, dar certitudinea
mea nu este originar; fie certitudinea mea este
originar, dar
nu vine de la mine. Oricât de sus i de tare s-ar proclama cer-
titudinea de sine, în cele din urm ea se dovede_te provizorie,
in a_teptarea iluzorie a unui alt principiu care ar asigura-o în
fine cu adevrat. Un astfel de recurs metafizic mrturise_te
bine insuficiena oricrei certitudini autarhice de a se asigura
pe deplin.
Nimic nu m expune, a_adar, mai mult atacului zdrniciei
decât demonstraia metafizic a existenei ego-ului, decât pre-
tenia mea de a fi ceva sigur cu titlu de ego. Certitudinea îi
atest e_ecul su chiar în clipa reu_itei sale: dobândesc o cer-
titudine, dar aceasta, ca _i cea a fiinelor lumii certificate prin
grija mea, m trimite înapoi la iniiativa mea, deci la mine,
artizan arbitrar al oricrei certitudini, chiar a celei de mine
însumi. Faptul de a-mi produce eu însumi certitudinea mea
nu m lini_te_te cu nimic, ci m înnebune_te în fata zdrni-
ciei in persoan. La ce bun certitudinea mea, dac ea depinde
tot de mine, dac eu nu sunt decât prin mine?

$ 3. Reducia erotica
Zdrnicia descalific, a_adar, orice certitudine, fie c aceas-
ta vizeaz lumea sau pe mine însumi. Trebuie oare pentru
aceasta s renunm la a ne asigura pe noi în_ine, la a ne asi-
gura împotriva oricrui asalt al zdrniciei? Neputina de a
ráspunde la întrebarea ,la ce bun?", ba chiar _i numai de a o
Suporta, nu ilustreaz oare zädmicia prin excelen nemiloas
a zdrniciei? Nimic nu rezist zdrniciei, fiindc ea poate
inc deforma _i anula orice eviden, orice certitudine, orice
rezistent.
Fie _i numai pentru a asigura cu adevrat ego-ul de el în-
Su_i, nu trebuie renunat la paradigma certitudiniu, care vine
din lume _i are drept obiect lumea, abandonând absurdului

47
 mine însumi sårmana certitudin.
e
ambiia de a-mi garanta prin
titlu ca un obiect
condi ionate, cu acela_1 sau
a unei existente în cazul meu, asiguraroa
doar
o fiintare a
lumii. In cazul meu,
decât o exIsten å sigura, ba chiar în gene
cere mult
mai mult
eu s m pot consi.
decât o certitudine. Cere ca
ral mai mult
existen, eliberat de z dämicie, cliberat de ba.
dera, în aceast
bun?". Pentru a înfninta
de inutilitate, scutit de ,,la ce
nuiala
obt1ne o
vorba de a deaf
certitudine
aceast exigen nu mai e
întrebare,m iube_te oare cineva?"
ci rspunsul la o alt
obiectelor i, mai general, fiintä-
Certitudinea se potrive_te
nilor lumii, cci a fi
echivaleaz pentru ele cu a subzista în
certifica. Dar
cfectiv iar efectivitatea se poate
-

prezenta
Mai întâi, el nu mi se
acest mod de a fi nu mi se potrive_te.
m sura efectivitii mele
potrive_te pentru c eu nu sunt pe mult timp în
ci a posibilitii mele; dac ar trebui s r mân
starea efectiv în care sunt, a_ fi desigur ceea ce sunt, dar pe
bun dreptate a_ fi considerat ,mort"; spre a fi cel ce sunt,
trebuie s deschid o posibilitate de a deveni altul decât sunt,
s m fac diferit în viitor, s nu persist în starea mea actual
de a fi, ci s m schimb într-o alt stare de a fi; pe scurt, pen-
tru a fi cel care sunt (_i nu un obiect sau o fin are a lumii),
trebuie s fiu ca posibilitate, deci ca posibilitate de a fi altfel.
Or nici o posibilitate nu cade sub stpânirea certitudinii.
posibilitatea se define_te chiar prin ireductibilitatea ei la cer-
titudine. A_adar, prin modul meu de a fi potrivit posibilitäi
nu tin de certitudine.
Dar efectivitatea certificabil nu mi se potrive_te _i dintr-un
alt motiv, mai radical: pentru c eu nu m reduc la un mod de
afi, nici chiar la cel al posibiliti. Intr-adevr, nu-mi este de
ajuns s fiu pentru a rmâne cel care sunt: am nevoie, mai
întâi _i mai cu seam, s m iubeasc cineva
--posibilitatea
erotic. E ceea ce verific o contra-prob: s presupunem cal
S-ar propune cuiva s fie în mod cert (efectiv) pentru o duratd
fr sfär_it determinat, cu singura condiie de a renuna det
nitiv la pos1bilitatea (ba chiar la efectivitatea) ca cineva sa-l
iubeasc vreodat - cine oare ar
accepta aceasta? Nici un eu
nici unego, in
1apt nici un om, nici chiar cel mai mare cini
din lume (care nu se gande_te de fapt decât la aceasta,
ca
48
 iube_te cineva). Fiindc faptul de a renuna fie _i numai la
pOsibilitatea ca cineva s m iubeasc ar opera asupra mea o
castrare transcendental i m-ar coborî la rangul unei inteli-
gente artificiale, al unei ma_ini de calcul sau al unui demon,
pe scurt mai jos probabil decât animalul care poate înc mima
iubirca, cel puin în ochii no_tri. i într-adevr, aceia dintre
semenii no_tri care au renunat - eadevärat în parte _i doar
intr-o anumit privin - la posibilitatea de a fi iubi i de

cineva, i-au pierdut proporional _i umanitatea. Renunare la

a(-mi) pune întrebarea ,,m iube_te cineva?", mai ales la posi-
bilitatea unui rspuns pozitiv implic nimic mai puin decât
renun area la umanul în sine.
Aici s-ar putea ivi o obiecie puternic în aparen: preten-
ia s m iubeasc cineva nu presupune ca mai întâi s fiu?
Altfel spus: pentru a fi iubii, artrebui mai întâi s fim -pur
_i simplu. Sau: faptul de a fi iubii ori demni de iubit ar r-
mâne atunci simplul corectiv ontic al unui caracter ontologic
mai originar; printre alte caracteristici eseniale, fiinarea care
sunt îl numr _i pe acela de a se putea face iubit. Pe scurt,
chestiunea iubirii poate s aib toat justeea _i pertinena
care am vrea-o, totu_i ea ar rmäne secundar, tem cel mult
a unei filozofii secunde printre altele (ca etica, politica etc.).
Aici înse vorba de un sofism care consider câ_tigat tocmai
ceea ce trebuie demonstrat faptul c modul de a fi (sau de
a nu fi) al ego-ului se poate reduce la modul de a fi al obiec-
telor _i al finrilor lumii i se poate înelege plecând de la
el. Or numai aceste obiecte _i aceste fiinri trebuie mai întâi
så fie pentru a fi bine sau pentru a fi iubite, a_a cum pentru a
fi trebuie mai întâi s subziste. Din contr , eu nu pot s fiu
decât deodat potrivit posibilitjii, deci potrivit posibilitäii
radicale aceea ca cineva s m iubeasc sau så poat sa
m iubeasc . In orice alt caz decât al meu, ,a fi iubit" se în e
ege desigur ca un enun sintetic în care calitatea de ,iubit" se
adaug din exterior premizei sale, faptul de ,a fi". Dar în cazul
meu, pentru mine, eul, ,a fi iubit" devine un enun analitic,
findc eun-a_ putea s fiu, nici sã accept s dinui s fiu fr
Cel pu in posibilitatea r mas deschis ca într-un moment sau
altul cineva s m iubeasc . Pentru mine a fi nu inseamna

49
 nimic mai puin decât a fi iubit (limba englez pare
re s su-
be loved" se poate c
gereze în felul ei acest lucru: ,,to
ce nu a_ putca accepta s
intr-un cuvânt, ,beloved"). De
decât cu condiia expres s m iubeasc cineva? Pentn o, fiuîn
mea, nu rezist
asaltului zädärniciei sub proto
decât sub protectia
fina ei.
acestei iubiri sau h car a posibilitii
ceea ce produce certitudines
Trebuie deci s sfär_im cu nea
obiectelor lumii 4eductia epistemic,
care nu
pstrear
ce r mäne repetabil, permanent o
dintr-un lucru decât ceea
ca obiect sau ca subiect
definitiv sub privirea gândirii (eu
Trebuie s îndeprtm de asemeneafeduc ia ontologic, Care
de fiinare pentru a-1
nu pstreaz din lucru decât statutulS u
eventual de a-l urm ri pân la
reconduce la fiina sa, ba chiar
în caree
a întrevedea aicifiina îns_i (eu ca Dasein, finarea
atunci s fie încercat oa
vorba de faptul de a fi). R mâne
fenomen de drept deplin,nu e
treia reducie: ca s apar ca un
obiect certificat, nici ca un ego
de ajuns s m recunosc ca un
fiind; ar tre-
certificator, nici m car ca o fiinare propriu-zis
care s
bui s m descopr ca un fenomen d(on)at (_i adonat)
liber de z d rnicie. Care instan ar
se asigure ca un d(on)at
asigurare? In acest punct al drumu-
putea d(on)a o asemenea

nici dac ea tre-

lui nu _tim nici ce este ea, nici dac ea este,
buie s fie. Putem s-i schim m car funcia însemnat : e
vorba de a m asigura împotriva z d rniciei propriului meu
fenomen d(on)at (_i adonat) rspunzând unei noi
întrebri: nu
certitu-
doar ,,sunt oare sigur?", ci ,nu sunt eu oare, cu toat
dinea mea, în zadar?". Or pretenia de a-mi asigura propria
certitudine de a fi împotriva asaltului întunecat al zdrniciei
iube_te
înseamn a întreba nimic mai puin decât-m
cineva?. Am ajuns aici: asigurarea potrivit ego-ului d(on)at
(_i adonat) pune în oper o Heductie eroticd
de nezdruncinat, chiar ridicata
Eu Sunt-chiar presupus
la rangul de principiu prim de metafizic , pentru care nu c

nimic mai înalt, aceast eventual certitudine nu înseamna

totu_i nimic, dac nu merge pân la a m asigura împotriv
zdrniciei asigurându-m c sunt iubit. Cci întotdeauna s'
,
cel mai adesea pot s-mi bat joc cu totul de faptul de a
ld a
mergand pân la a deveni indiferent la faptul meu de a fi,

50
 nu-l asuma, ba chiar la a-l uri. Nu e de
ajuns s m a fi in
mod cert _i fr restricie pentru a suporta faptul de_tiu a fi,
t r a-1 accepta _i pentru a-l iubi. Certitudinea de
pen-
a fi
chiar s m sufoce ca un lan, s m înghit ca o poate
m întenmnieze ca o celul. Pentru orice
mla_tin, s
ego a fi sau a nu fi
Doate deveni miza unei alegeri libere, fr ca rspunsul pozitiv
s vin de la sine. i
vorba aici neaprat de sinucidere,
nu e
Ci întotdeauna _i mai întâi de
imperiul zdrniciei; fiindc în
regimul zdrniciei pot foarte bine s recunosc ,,eu gândesc,
deci sunt" într-un mod foarte cert- pentru a anula numaidecât
aceast certitudine întrebându-m,la ce bun?". Certitudinea
existentei mele nu e de ajuns niciodat pentru a o face nici
dreapt, nici bun, nici frumoas, nici de dorit-pe scurt, nu
e de ajuns pentru a o asigura. Certitudinea existenei mele
demonstreaz pur _i simplu efortul meu solitar de a m institui
in fiin pe cont propriu, prin propria decizie; or o certitudine
produs de propriul meu act de a gândi rmâne înc iniiativa
mea, opera mea _i problema mea- certitudinea autist _i
asigurarea narcisiac a unei oglinzi care nu prive_te niciodat
decât o alt oglind. Un vid repetat. Nu obin decât o existen,
_i înc cea mai de_ertic - pur produs al îndoielii hiperboli
ce, fr intuiie, fr concept _i fr nume: un de_ert, feno-
menul cel mai srac, care nu ofer decât vacuitatea sa însä_i.
Eu sunt-o certitudine fr îndoial, dar cu preful absenei
oricrui d(on)at. Eu sunt mai puin adevrul prim, cât
fructul ultim al îndoielii înse_i. Mä îndoiesc, _i aceast îndo-
ial cel puin îmi este sigur. Fire_te, sunt sigur, dar cu o ast-
fel de certitudine încât apare de îndat imposibil ca ea s m
intereseze _i s nu se prbu_easc în faa zdrniciei care în-
treab la ce bun?". Pantomim minimalist a lui causa sui,
certitudinea fixeaz ego-ul de exact atâta existen cât s pri
measc în ea, fr aprare, _ocul zdrniciei. Pentru ca s fiu
nu doar în mod sigur, ci cu o certitudine care m intereseaz,
trebuie, a_adar, s fiu mai mult _i altfel decât ceea ce pot

Sa-mi garantez, i anume trecbuie s fiu plecand de la o tiin

care m asigur de altundeva decât plecând de la mine. Certi-
tudinea de a fi pot desigur s mi-o produc _i reproduc, dar nu

asigur împotriva zdärniciei. Doar un altul decât

pot s o i
51
 mine ar putea s mi-o asigure, a_a cum pe munte o cal uz isi
asigur clientul. Fiindc asigurarea nu se confund cu certi
tudinea.
Certitudinca rezult din reducia epistemologic (ba chiar
din reducia ontologic) _i se joac între ego-ul stapan _i obiec
tul st pânit de el; chiar dac ego-ul devine sigur de existenta
sa, mai ales dac r mâne aici primul stäpän inaintea lui Dum
nezeu, el o cunoa_te înc drept propriul sáu obiect, produs
Asigurarea rezult, din
derivat, expus în întregime z d niciei.
între ego, existenta.
contr, din reducia erotic; ea se joac
certitudinea _i obiectele sale, pe de o parte, i pe de alt parte.

o instant oarecare înc nedeterminat , dar suveran, cu con-

diia s rspundä la întrebarea ,,m ube_te cineva?" _i s-i
pemit s fac fa obieciei ,la ce bun?". Ego-ul produce
certitudinea, pe când asigurarea o dep_e_te radical, pentru c
ea îi vine de altundeva _i o elibereaz de povara zdrobitoare a
auto-certificrii, perfect inutil _i dezarmat înaintea întrebäã-
rii ,la ce bun?". Faptul de a-mi certifica existena depinde de
gândirea mea, deci de mine. Faptul de a primi asigurarea îm-
potriva z d rniciei existenei mele certe nu depinde de mine,
ci cere ca eu s învt de altundeva c sunt _i, mai ales, c tre-
buie s fiu. Faptul de a face fa zdrniciei, adicde a obine
de altundeva justificarea de a fi înseamn c eu nu sunt fiind
(nici chiar prin mine, nici chiar ca fiinare privilegiat ), ci în
msura în care sunt iubit (deci ales) de altundeva.
De care altundeva poate fi vorba? La aceast întrebare nu
am înc mijloacele de a rspunde. Dar nu mai am nici nevoie
s decid asupra ei aici. Pentru ca reducia erotic s se real-
zeze e de ajuns s cuprind ceea ce eu (îmi) cer: nu o certi
tudine de sine prin sine, ci o asigurare venit de altundeva.
Acest altundeva începe din momentul în care închiderea onl
ric de sine în sine cedeaz _i rzbate aici o instan ireducuD
bil la mine de la care m primesc potrivit unor modalitar'
variabile i înc nedefinite. Nu e important deci ca acest alt
undeva s se identifice fie cu un altul neutru (viaa, natur.
lumea), fie cu celälalt în general (cutare grup, societatea), e
chiar cu celälalt ca atare (om sau femeie, divinul,chiar Dun
nezeu). Important e numai ca cl s -mi vin de altundeva aa

52
declar, incät sá nu poat s nu-mi fie important, fiindc el se
import in mine. Departe de a-i släbi impactul, anonimatul
sãu mai degrab ä îl între_te: într-adevr, dac rmâne ano
nim, acest altundeva imi va veni pe nea_teptate, fr a se
anunta, nici preveni, deci fr a m läsa s preväd nimic; _i
dac m prinde descoperit, m vá aurprinde, m va atinge cu
atat mai mult în inim, pe scurt m va interesa în întregime.
Interesându-m în întregime, acest altundeva anonim va inter-
veni ca un eveniment. Or numai un eveniment radical poate
risipi indiferena zdrniciei de a fi i s-l înmoaie pe ,la ce
bun?". Letargia pe care o insinueaz ,la ce bun?" se risipe_te
atunci când acest altundeva are importan pentru mine _i
astfel m interescaz. Evenimentul anonim îmi d deci o asi-
gurare despre mine (aceea c eu sunt de altundeva) chiar în
proporia în care îmi refuz orice certitudine despre el (de-
spre identitatea lui). Privitor la acest ,,altundeva" nu trebuie
deci s cutm mai întâi identitatea lui, fiindc însu_i anoni-
matul su face ca el s intereseze mai mult. In privina lui se
cuvine doar s înelegem cum ajunge el s m intereseze, s
înlocuiasc întrebarea ,,m iube_te oare cineva?" prin întrebarea
sunt iubit eu oare?"-pe scurt, cum se realizeaz reducia
erotic.
Intr-o prim aproximare, vom spune: fiindc acest altun-
deva anonim m asigur survenindu-mi, fiindc el rupe au-
tismul certitudinii de sine doar prin sine, el m expune lui _i
determin în mod originar ceea ce sunt prin acel ceva pentru
înseamn
cine (sau pentru ce) eu sunt. Din acel moment a fi
de altundeva, afi
pentru mine a fi potrivit venirii nea_teptate
oricine ar fi. Nu mai
faSunt de _i pentru ceea ce nu sunt eu- i
pentru c vreau (gândesc, sau pun în scen ) asta, ci pen-
tru c m dore_te cineva de altundeva. Ce anume poate s mi
mai
se doreasc de altundeva? Bine sau ru, în sensul cel
la la
strict, de la femeie la brbat, de la om la om, de grup
extra-moral, a_a cum
grup; dar _i, ba chiar mai întâi, în sens
pot s-l desf_oare fa de mine chiar lucrurile neînsufleite
(cci lumea poate s-mi devin primitoare sau neprimitoare,
peisajul ingrat vesel, ora_ul deschis sau închis, compania.
sau
deci în m sura în
celor vii primitoare sau ostil etc.). Sunt

53
 cineva îmi dore_te binele sau rul, in mäsura în care
xcare m
pot simti primit sau urät. Sunt in måsura in care m întreh ce
mi se doreste (was mögen sie)sunt ca fin å susceptibila
de o hotärâre care mr-mi apar ine i ma determin dinainte
nte
pentru c îmi vine de altundeva, din hotärärea care m fac
e
demn de ubit sau nu. Astfel, dincolo de certitudine (care i
îmi
devine astfel in mod originar non-originar), asigurarca decide
cã eu n-as putea fi decât ca iubit sau nu. Ca iubit de altundeva
nuca gåndindu-m prin mine singur ca fiind. Pentru mine
faptul de a fi se afl întotdeauna determinat de o singur tona-
litate. singura originar -a fi ca iubit sau urât, de altundeva
Nu s-ar putea ins obiecta acestei figuri a ego-ului în situa-
tie de reducie erotic c ea consacr fr rezerve un egoism
radical, deci nedrept? Nu, cci dac înelegem în chip riguros
acest egoism", se cuvine s-i facem elogiul. Spre deosebire
de certitudinea de sine care îi vine ego-ului tot de la sine, asi-
gurarea nu ii poate veni ego-ului niciodat de la el însu_i, ci
întotdeauna de altundeva: de unde o alterare, ba chiar o alte-
ritate radical a ego-ului fa de el însu_i _i în chip originar.
In acest sens strict, ,egoismul" unui ego redus la modul erotic
dobândeste deci un privilegiu etic, cel al unui egoism alterat
de acest altundeva _i deschis de el.
Egoism deci? Egoism, desigur, dar cu condiia de a avea
mijloacele _i hotrârea lui. Cci singur acest egoism dezar-
mat _i instruit are îndrzneala de a nu se ascunde în
tatea transcendental în care ,eu
neutrali
gândesc" se iluzioneaz cu
privire la certitudinea sa, ca _i cum ea l-ar asigura, ca _1 cum
el n-ar mai fi dator cu ca nimic, _i cum ar putea s nu mai
datoreze nimic
erotice are
nimnui- de altundeva. Egoismul reduciei
curajul de a nu disimula teroarea care amenina
orice ego, de indat ce înfrunt suspiciunea zdrniciei Sale,
SI de a
nu-i intoarce privirea de la spaima tcut pe care
ráspände_te simpla iîntrebare ,,la ce bun'"? Cci dacà ego-u
n-ar fi decât ceea ce se flateaz el c este- existena de cac
se vrea in
chip atät de såråccios sigur, de unde _i-ar trag
oare forta încpânat _i nemårturisit de a rmâne el însu_l.
de unde 1-ar lua leg1timitatea de a îndura astfel penuria sa
neas1gurat? S se mårgineasc s fie un ego gânditor, ro

54
ctrâns la neutralitatea sa
pretins transcendental, _i care s-ar
resemna la aceasta får panic atunci când vine ceasul
întu-
necat nu doar al indoielii asupra certitudinii, ci al zdrniciei
fr asigurare? NiCi eu, nici nimeni - afar numai dac nu
ne pretindem in chip ipocrit ne_tiutori de accast încercare
nu putem face ca i cum n-ar interveni nici o
diferen dup
cum sunt sau nu ubit, ca i cum reduc ia erotic n-ar deschide
o diferen cardinal, ca _i cum aceast diferent n-ar fi mai
diferit decât toate celelalte _i nu le-ar face pe toate indife-
rente. Cine poate susine în mod serios c posibilitatea de a se
afla iubit sau urât nu-l prive_te cu nimic? S facem încercarea:
de îndat ce umbl pe acest fir, pån _i cel mai mare filozof
al lumii cedeaz ametelii. i de altfel ce coeren este în a te
pretinde în chip umil neegoist înaintea reduciei erotice, lu-
dându-te în acela_i timp fr ezitare nici team c exercii
functia imperial a unui ego transcendental? Invers, cu ce
drept e taxat de egoism ego-ul care se mrturise_te în chip
onest lipsit de asigurare _i se expune fr reinere unui altun-
deva pe care nu-l cunoa_te _i în orice caz nu trebuie s-l st-
paneasc vreodat ?
Trebuie, a_adar, s sfar_im cu vanitatea de gradul doi de a
pretinde c nu ne simim atin_i în inim de vanitatea oricrei
certitudini, mai cu seam a certitudiniigoale pe care mi-o
confer gåndindu-m. Fcând socoteala, ce nedreptate este oare
in a vrea s m iubeasc cineva de altundeva? Justiia _i jus-
mine-
tetea raiunii nu cer oare, din contr, så m asigur de
nici da, nici
de mine, fr de care nimic în lume nu s-ar putea
decât mine are datoria de a se
arta? i cine deci mai mult
mea erotic - singura posibil de- -

nelini_ti de asigurarea
de mine? ^i, mai ales, fr
cát mine, cel dintâi care port grij
de a înfptui reducia erotic, a_
egoismul _i curajul raional
Nici o obligaie etic, nici
lása ego-ul s se scufunde în mine. dac
s-ar putea impune
un altruism, nici o substituie nu mi
mai intâi el însu_i
z d rniciei _i ace
rezista
ego-ul meu n-ar
întâi i fr
lui ,,la ce bun?" al e i -
deci dac n-a_ cere mai
altundeva. .ntumina re-
pentru mine o asigurare de
Conditie admite o alteritate originar i
ductiei erotice, egoismul însu_i celuilalt.
singur posibil, eventual, proba
face, a_adar,
55
 4. Lumea potrivit zdrniciei
Lumea nu se poate fenomenaliza decât d(on)ându-mi-se
_i
fãcându-m adonatul ei. Locul meu sub soaresoarele crotic
care m asigur ca iubit sau urât- n-are nimic nedrept, nici
tiranic, nici detestabil: faptul de a-l reclama mi se impune
drept prima mea datoric.
O alt obiecie ar putea în schimb s m opreasc . Faptul
de a substitui ego-ului gânditor ego-ul iubit sau urât ar putea
într-adevr s-l släbeasc, _i aceasta din dou motive. Mai
întâi, pentru c faptul de a se gândi el însu_i doar prin sine
singur _i deci de a-_i produce certitudinea sa în perfect auto-
nomie depinde doar de ego cogitans, în timp ce, imagi-
nându-m potrivit reduciei erotice, nu-mi pun decât întreba-
rea ,m iube_te oare cineva?", înc fr rspuns. Aceast
interogaie m face s depind de un altundeva anonim pe care
prin definiie nu pot s-l stpânesc; ea m expune, a_adar,
incertitudinii radicale a unui räspuns tot mai problematic _i
poate imposibil. De acum înainte trebuie s-mi iau rmas-bun
pentru totdeauna de la autonomie, aceast obsesie neinterogat.
Apoi, pentru c, chiar dac o eventual confirmare erotic
îmi vine pe nea_teptate de altundeva, a_ stagna tot într-o in-
certitudine definitiv. Intr-adevr, asigurarea de altundeva n-ar
veni s se adauge certitudinii de sine pentru a o confirma, ci
cel mult i-ar compensa släbiciunea, dup ce ar fi provocat-o
ea însäi rnind ego-ul cu o alteritate mai originar pentru el
decât el insu_i. Intrând în reducia erotic, m-a_ pierde deci
pe mine însumi, întrucât caracterul meu de acum înainte de
terminant -iubit sau urât- nu-mi va mai aparine niciodat
la propriu (cum îmi aparinea odinioar faptul de a gândi); el
nu m va mai atribui pe mine însumi mie, ci m va extazia
spre o instaná nedecis , care va decide îns totul- i mai
întâi cu privire la mine. Pe scurt, ego-ul se släbe_te printr-o
dubl heteronomie, mai întâi de drept, apoi de fapt. i aceastà
dubl släbire nu poate fi contestat: obiecia love_te în plin.
Trebuie într-adevår s admitem ca un fapt incontestabil ca

reducia erotic atinge ego-ul în ce are el mai intim destitu-

indu-l în mod definitiv de orice auto-producere în certitud1ne
56
si în existen. Daca, din întämplare, ar trebui desf_urat un
rspuns la întrebarea ,må iube_te cineva?", el se va înscrie
mereu în aceast dependen ca în orizontul sãu ultim, fär a
restabili vreodat nici mcar ca schi dorit sau ca ideal
al ratiunii - autonomia certitudinii prin cogitatio. Dar acest

rezultat destituant nu echivaleaz atât cu o pierdere seac, cât

cu o achizitie înc obscur. Dacã sub lovitura reduciei eroti-
ce nu pot s m primesc cu certitudine decât ca iubit sau urât,
deci ca un iubit doar în poten (unul demn de iubit), atunci
intru pe un teren absolut nou. Nu mai e vorba aici de a fi ca
iubit, nici de a m face iubit sau urât în scopul de a ajunge s
fu sau s nu fiu, ci de a-mi aprea mie însumi în mod nemijlo-
cit, dincolo de orice statut de fiinare eventual, ca potenial
ubit sau ca demn de iubit. De acum înainte ,iubit" nu mai
joac rolul unui adjectiv care calific o fintare prin modul
su de a fi, fiindc în regim de reducie erotic, regim care
infrunt zdrnicia, nu mai putem asuma fr precauie, ca în
metafizic, pe ,a fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea". Intreba-
rea,,de altfel m iube_te cineva - de altundeva?", care i se
substituie aici în mod definitiv, nu mai vizeaz fiina _i nu se
mai preocup de existen. Ea m introduce într-un orizont în
care statutul meu de cineva iubit sau urât, pe scurt de cineva
demn de iubit, nu mai trimite decât la el însu_i. Intrebând
dac m iube_te cineva de altundeva, nu mai trebuie s m
interesez de asigurarea mea: intru în regimul iubirii, în care
primesc nemijlocit rolul celui care poate iubi, pe care îl poate
iubi cineva _i care crede c trebuie s-l iubeasc cineva -cel
care iube_te [l'amant].
Cel care iube_te, ,,amantul", se opune, a_adar, celui care
gande_te, ,,cogitantu". Mai întäi, pentru c el destituie cu-
tarea certitudinii prin aceea a asigurri1; pentru c întreb rii
,Sunt eu oare?" (deci _i variantei sale ,sunt eu iubit oare?"),
11 substituie întrebarea ,,m iube_te oare cineva?"; pentru c
Cl nu este în m sura în care gânde_te ci, presupunänd c mai
rebuie înc s fie, nu este decât în msura în care îl iube_te
Cineva. Mai cu seam îns, în timp ce cel ce gânde_te nu
gande_te decât pentru fí _i nu-_i'exercit gândirea decât ca
a
un mijloc de a-i certifica fiina, cel care iube_te nu iube_te

57
 atat pentru a fi, cât pentru a rezista la ccea ce i anulcaz fiinta
z d nicia care întreab ,la ce bun?". Cel ce ube_te are
e
ambiia de a dep_i fiinta. pentru a nu sucomba o dat cu ca
in ceea ce o destituie. Din punctul de vedere al celui ce iubes
te, în fapt din punctul de vedere al reduciei erotice, fiinta si
fint rile sale apar contaminate _i de neatins, iradiate de s0a
rele negru al zdmiciei. E vorba de a iubi pentru c în regi.
mul reduciei erotice nimic neiubit sau neubitor nu ine. Tre-
când de la ,cogitant" (deci _i de la cel care se îndoiete, ignor
la ,,amant"
$1 înelege, vrea _i nu vrea, imagineaz _i simte)
reductia erotic nu modific figura ego-ului pentru atinge
a

cu alte mijloace acela_i scop- certificarea fiinei lui. Ea

destituie întrebarea ,a fí sau a nu fi?"; depune chestiunea
fintei din funcia ei imperial expunând-o întreb rii ,la ce

bun?"; o examineaz serios din punctul de vedere al zdrni-

ciei. In reducie erotic, acolo unde e vorba de cel ce iube_te,
intrebarea ,,ce este fiinarea (în fiina sa)?" î_i pierde privile-
giul de cea mai veche întrebare, mereu cutat _i mereu ratat.
Aporia chestiunii fiintei nu tine de faptul c a fost mereu ra-
tat, ci de aceea c ne încpäänm mereu i mereu s o pu-
nem pe primul loc, de_i-în cel mai bun caz- ea rmâne
derivat sau condiionat. Nici prim, nici ultim, ea tine
doar de o filozofie secund, cel puin din momentul în care o
loveste o alt întrebare-,,la ce bun?"- _i o filozofie mai
radical întreab ,m iube_te de altfel cineva de altundeva?"
Aceast rsturnare a atitudinii naturale --în mod natural onto-
logic, deci în mod natural metafizic (aici cel pu in)- o
poate realiza numai o reducie de un nou stil, pe care am
identificat-o drept reducia erotic. Dar cum anume se real-
zeaz reducia erotic? Cum difer ea de celelalte reducii sau
de atitudinea naturalä? Pe scurt, cum pune ea în scen lucru-
rile lumii? Pentru a räspunde la aceast întrebare, trebuie sa
revenim la cel ce iube_te - - cel care se întreab ,,m iubeste
cineva?". In atitudineca natural, el lua în considerare pur
simplu toate finrile _i fiinarea în general. In regim de re*
ductie erotic el constat c nici o fiinare, nici un alter ego.
nici el însu_i nu îi pot oferi fie _i cea mai mic asigurare u
fata întrebrii ,m iube_te cineva?". O fiinare oarecare 1
58
asigur cu atat mai
puin pe cel ce iube_te, cu cât ea
expune în întregime zdrniciei. îns_i se
Nu o poate face nici un
alter
ego, fiindc mai întäi ar trebui s-l poat
a lumii, ceea ce în momentul
distinge de o fiintare
actual al cercetrii rmâne im-
DOsibil. Cât despre ego, el nu poate de la el însu_i s ofere
nici cea mai mic asigurare înaintea întrebärii ,,m
altfel cineva de altundeva?". Din principiu, zdrnicia
iube_te de
se în
tinde, a_adar, în mod universal. Ea realizeaz în mod efectivv
reductia erotic în toate regiunile lumii _i frontierele lor. Ne
rmâne a_adar s descriem pe scurt
zdrnicia _i reducia ero-
tic, urmând cele trei momente privilegiate ale lor:
spaiul,
timpul, identitatea sinelui.

S5. Spaiul
Reducia erotic destituie omogenitatea spaiului. Potrivit
atitudinii naturale (deci aici metafizicii), spaiul se define_te
drept ordinea composibilelor, a tuturor fiinrilor care pot
exista împreun i în acela_i timp fr a se face reciproc im-
posibile. De unde omogenitatea lui, care se constat prin cea
dintâi proprietate a fiinrilor în spaiu: ele pot- de drept,
dac nu totdeauna de fapt (dar aici nu e vorba decât de pute-
rea mijloacelor tehnice)- s se deplaseze, streac dintr-un
amplasament în altul, s-_i schimbe amplasamentele. Orice
aici poate deveni un acolo, orice acolo poate deveni un aici.
Fiintrile spaiale sunt caracterizate, a_adar, de proprietatea
paradoxal de a nu sta în niCi un loc propriu, de a nu avea
nici un domiciliu fix. Inlocuindu-se unele pe altele, ele nu
înceteaz s circule în spaiul indiferent. Acest schimb a putut
fi tematizat deci pe bun dreptate drept un cerc (un,vârtej")
-manejul fiintrilor în mi_care, de la un loc ocazional al
unuia la un alt loc ocazional, pe care un altul îl ocupa _i va
putea reveni s-l ocupe fr sfr_it. In spaiu, nici o fiinare
nu posed loc propriu, nici natural.
Sa trecem acum la regimul reduciei erotice. Sunt în situaia
cclui ce iube_te, determinat în mod radical (de sus pân jos)

59
 Ca atare, unde anume
d e intrebarea ..m ubeste cineva?".
situeaz in spaiu intrebarea
sunt eu? Exact acolo unde m
acest loc rmâne sä
m iube_tecineva?" Pentru a defini
real sau cel puin imaginabila
descriem o situaie exemplar
domiciliul obi_nunt, am par.
cunoscut de toi: mi-am pårsit
må gsesc într-o tarà stråin prin limbä
curs mii de kilometni,
obiceiuni, în care m voi instala fie definitiv. fie
loc, datini i contactele mele rmân
interval determinat. Pe loc,
pentru un

extrem de limitate
(instituia care m invitäa
evident mai intâi
amiciii, un mediu domestic
câteva relatii profesionale, vagi
sunt, a_adar? Ca fiinare subzistentä
functional). Unde anume
unei longitudini; ca
sunt la intersecia unei latitudini _i a
lucrând, in.
fiintare care folose_te ustensile (..func ionând",
formand/informat etc), sunt în centrul unei reele de schim-
anume sunt ca unul care
buri e c o n o m i c e _i sociale. Dar unde
s (m) în-
ubeste? M aflu acolo unde (pe lâng cine) pot
s
treb m iube_te cineva?". De ce oare m încpânez
nu-
mesc înc acolo acest loc care îmi ofer un aici? Cum s-l
definesc pe acela, pe acest acolo? Evident prin acel altundeva
care îl face s poat fi gândit, altfel spus prin cel care mi-ar
pläcea s m iubcasc, singurul de care depinde nu numai
Tspunsul la întrebarca ,m iube_te cineva?", dar însu_i fap-
tul c aceast întrebare mi se pune ca o obsesie care love_te
de zàdämicie tot ceea ce nu-1 corespunde, i se opune sau pur
Si simpiu nu o ascult. In practic, chestiunea e decis de ale-
gerea pe care o voi face numaidecât- aceea de a identifica
acest altundeva ca un altundeva factual din punct de vedere
gcografic,. poate frustrant pentru c e îndeprtat, ba chiar
inaccesibil Dar cum anume îl voi identifica?
O _tim prea bine în de_ertul îl zdrnicia întinde
pe care
in Jurul meu _i al noi mele localiz ri, pe acest altundeva l
voiidentifica prin numárul de telefon (de fax, de
po_t, pupn
conteazá) pe care il tastez, prin adresa la care voi scrie. Primul
numár, pima adresá pe care în mod con_tient _i voluntar, sau
cel mai adesea impuls1v _i automat, le voi selecta cu încredere
sau angoas, cu sperana sau la întämplare, vor desenna
fie _i numai in chip provizoru i superticial, puin conteaza-
acel altundeva care má privete pentru c rspunde, sau co

60
 tin pare s poat så ràspund la intrebarea ,,m iube_te ci-
neva?". Acest altundeva (_i nimeni altul) m intereseaz pen-
tru c el _i numai el ma face în stare s dep_esc zdrnicia
eare loveste cu un ,,la ce bun?" toate fiinrile care m încon-
ioar cel mai indeaproape cu incontestabila lor instan mate
rial si care totu_1 nu må privesc cu nimic în calitate de cineva
care iube_te. Dar de ce anume acest altundeva de acolo, _i nu
un altul, m el1bereaz de zdrnicia noii mele lumi (_i nu
doar de angoasa absenei acestui altundeva)? Pentru c aceas-
t zdänicie (i aceast eventual angoasä) provin numai de
la acest altundeva de acolo, fiindc el singur are autoritatea
de a m face s devin, sub reducia erotic, cel care iube_te-
si anume cel care (i_i) pune întrebarea ,m iube_te cineva?".
Se cunosc chinurile unei instalri în strintate: prima privire,
când intri în noul apartament, se îndreaptä spre telefon (sau
instrumentele similare); prima grij e aceea de a ti cum anu-
me funcioneaz (intrarea pe linie, indicativele, compania
telefonic, abonamentul): prima libertate const în fine îna-l
folosi. Aceste detalii triviale (pe care fiecare le poate corecta
_i completa potrivit experienei sale personale), trebuie luate
in serios pentru c ele descriu zi de zi experiena incontesta-
bila a unui loc neinter_anjabil, nici schimbabil, al crui acolo
nu se va reduce niciodat la un aici, findc transportul meu

fizic, cu arme _i bagaje, de la un aici la un alt aici nu doar

pstreaz statutul de acolo pentru acest din urm aici, ci i-l
Cci de înainte _tiu c acest unde eu
acolo -

intre_te. acum
sunt aici-nu rmâne ca atare (acolo) din motive geografice
_i circumstaniale, ci trimite la un aici mai radical, care joac
rolul de altundeva în raport cu care m las prins, în reductie
erotic, de întrebarea ,m iube_te cineva?".
când
Dintr-o dat descopr c _i atunci, _i mai ales atunci
constituia un
råmâneam înc acolo, acest altundeva nu mai
aici cum devine astzi, când am trecut la un nou aici; oricât
de aproape îmi r mânea atunci, el se exercita deja, ca aici _i

acum, cu titlul de altundeva, de acolo, care face din mine ci-

neva care iube_te. Subliniem înc o dat c identitatea titula-
rului de linie telefonic sau de adres n-are nici o importan:
n-are nici o importan dace vorba de pre_edintele instituiei

61
mele, de bancherul me de un prieten
dintotde
leauna, de
de mama mea,
de un frat
rate sau
sau dde
femeie, de copilul meu, ba chiar de rivalul meu n
uitat ,
veche cuno_tin aproape
al meu. Nici unul ding
NiCi unul di
Tesional sau de cel mai bun du_man
care t r e b u e
cu orice
pret ss-|
Ci n-ar interveni drept cel pe dac nu ar exercita
_i-ar exercita,
de urgen , Cu
apelezsau s-l reapelezaltundeva care suscitá acolo in
orice titlu, funcia de nine
cineva?". In regim
de reducie ero
intrebarea ,m iubeste
eterogen; toate
în mod esen ial acele
spaiul apare deci ca atätea aici, un loc îmi
schimba în tot
e
e-
acolo nu se mai pot
dat de nesubstituit,
fx, natural dac Vrem
Vine pentru prima
eu m aflu ca o fiinare subzistent in
nu acel aici unde
se deplaseze, ci acel acolo precic
lume _i care nu înceteaz s
acel altundeva, deci cel
care il primesc pe
_i fixat in mine în
a m afla intuit în mine, acel
de unde eu primesc faptul de
altundeva însu_si. Nu locuiesc, a_adar, acolo unde sunt, aici
ci acolo de unde îmi vine acel altundeva, sigurul care e impor.
tant pentru mine i fr de care nici una din fiinrile lumi nu
mi-ar fi importante, a_adar locuiesc acolo. Nu locuiesc acolo
unde se desfá_oar i se îngrämdesc fiinrile pe care mi le
deleag într-o asemenea împrejurare lumea non-redus, deoa-
rece, trecând într-un alt mediu, eventual total diferit, m-a_
referi la acela_i altundeva (aceea_i adres, acela_i nume etc.)
ca in mediul ontic precedent. Lumea fiinrilor din imediata
mea apropiere poate foarte bine sã m insereze, apoi s se
transforme în întregime, îns acel altundeva care exercita
functua de centru al meu nu va varia niciodat: el va defin
astfel intotdeauna locul unic
_i natural de unde m at1nge u
trebarea ,må iube_te
cineva?". Acest loc define_te spaiui po
trivit reductiei erotice.
AICI ^i acolo nu se mai schimb ele
Se inverseaz
într-un spaiu neuru,
dupcum m
erotic. Fárá ea, sunt aiciaflu, sau nu, în situaie de re
educ-
ie

domicilhul párásit devine (la mine) oriunde a_ ajunge.

imediat un acolo. In ea,
am
ajuns va rámäne un acolo locu un
cât timp vechiul aic, pår sit

totu_i _i indepårtat din P

punct de vedere va defini
incà
pentru mine acel geogratic, vaar
må ube_te cineva?". altundeva de unde se pune inu
area

62
 S6.Timpul
Reductia erotic destituie la fel de bine succesiunea
Potrivit atitudinii naturale (aici potrivit metafizicii), timpului.
defineste drept ordinea realitilor
timpul se
succesive, a tuturor fiintã-
rilor care nu pot exista împreun fr a se face
De unde
reciproc impo-
sibile. succesiunea lor care se constat
în
prin ordinea
fiintrilor spanu:
ele trebuie s se înlocuiasc în
acela_i
loc, s treac în el dintr-un moment într-altul
_i s-_i schimbe
aici momentele. Orice acum provine dintr-un înainte e
_i des-
tinat s devin numaidecât un dup. Ca
_i fiinrile în spaiu,
ele se schimb, dar, spre deosebire de acestea, ele se
schimb
schimbându-se, modificându-se în mod ireversibil, fiecare tre-
când în cealalt. De unde proprietatea lor de a nu se
ine de
nici un moment de
propriu, a nu avea nici o durat fix, dea
trebui s se repete în fiecare clip pentru a rmâne ceea ce
deja nu mai sunt. Inlocuindu-se mereu unele pe altele, ele nu
inceteaz s circule într-o succesiune indiferent. Defilarea
fiintrilor temporale le transpune fr sfär_it în fiecare din
cele trei poziii temporale, fr ca vreun prezent s se instau-
reze vreodat altfel decât în trecerea clipei. Timpul nu trece
niciodat, dar în prezentul su nimic nu gse_te timpul de a
se petrece. Strict vorbind, nimic nu rmâne în
timp, care a_adar
nu ofer nici un centru.
S intrm în reducia erotic,
în care domne_te evenimentul
acelui altundeva. Potrivit crui moment al timpului se tempo-
ral1zeaz acest altundeva i potrivit crui extaz al timpului?
El se temporalizeaz în aceea c vine pe nea_teptate cu titlul
de eveniment. Or evenimentului îi este propriu faptut de a nu
putea fi prevzut, nici produs, înc mai puin reprodus dup
voint. Evenimentul îmi impune, a_adar, s-l a_tept supus
nijiativei lui. Pot decide s continuu s iubesc _i s m fac
ubit, dar nu pot s hotrsc momentul în care voi începe atat
una, cât i alta, pentru c nu pot s hotrsc printr-un act de
VOin proporional cu o lumin în intelect dac _i când anume
VOI infrunta întrebarea ,m iube_te cineva?". Cu titlul de eve-
niment, acel altundeva îmi impune posturaasteptri. Rämâne
Sia determin m temporalitatea unei asemenea a_teptäri. Para-

63
 doxal, în timp ce timpul aciunii, al ocupaiei i mânuirii fifin
tarilor nu înceteaz s se scurg transtormand imediat pe
nu
pe acum
într-un deja recul, pe scurt n
inc într-un acum si
cat timp asten
inceteaz s treac _i s moar , în schimb,
trece cat timp a_tept dintr
timpul nu Timpul erotic nu
trece.
nu se petrece înc nimin
ic
motiv foarte limpede: cât timp a_tept
tocmai pentru c înc nu
se petrece nimic i
a_tept toc.
a_tept
mai s se petreac în sfär_it ceva. Timpul a_teptrii nu treece,
Doar a_teptarea mea dureaz.
cci nimic nu se petrece în el.
înc nimic nu gse_te
ca suspend fluxul timpului pentru
în el care s survin, deci
care
s poat disprea. In timpul
In timpul reduciei erotice nu
lumii ceea ce trece nu dureaz .
nimic nu se petrece.
dureaz decât a_teptarea pentru care
Aceast eviden surprinde: cci în timpul in care a_tept sä
se petreac ceva i în care nu se petrece nimic se petrec totusi

de lucruri- fie _i numai activitile mele de

o mulime
petrecere a timpului în care nu se petrece nimic (lectur vag,
frenezie a aranjärii, privire compulsiv la ceas, plimbare plic-
tisit, oboseal dorit a efortului sportiv, conversa ie în care
rmân absent etc.). Nu se petrece îns nimic cât a_tept, pentru
c nu sose_te nimic cel puin nimic din ceea ce a_tept în
mod precis i îndeosebi. Cât timp ceea ce îmi ine loc de alt
undeva in acest caz nu m va chema, nu-mi va trimite scri-
soarea sa, nu-mi va lansa mesajul su, nu va fi venit, pe scurt,
nu va fi intrat în câmpul vederii mele, cu un cuvânt _i foarte
exact, cât timp nu va fí sosit din acel altundeva al su pân la
mine, nimic nu se va fi petrecut aici _i acum. Nimic nu se va
fi petrecut cât timp el nu va fi trecut aici _i nu va fi transfor-
mat astfel acel aici (acolo) unde sunt într-un aici de drept
deplin (al su). i paradoxal, în acest caz, spaiul comanda
timpul, s1mul exterior guverneaz simul interior, fiindca
Simtul exterior- spaiul, sau mai degrab acel aici/acol0
non-spaial al reductiei erotice-decide în ultim instana
asupra simului interior- timpul, sau mai bine zis acel
al reductiei erotice. Fiindc acu
temporalitatea a_teptrii u >
realizeaz decat printr-un eveniment
_i acest eveniment n
se
întâmpl decât unui destinatar, deci de altundeva unui ae
Din acest moment, timpul nu se mai defineste ca extensiunea iea

64
 sufletului, ci ca extensiunea evenimentului, a acelui altundeva
care se ive_te din atara sufletului _i survine asupra lui.
De unde o situaie foarte puin banal, pe care am trit-o
îns cu toii. Cât timp a_tept nu se petrece nimic; în fiecare
clip pot s -mi spun: ,inc nimic, tot nimic". Aceasta în-
scamn c toate faptele i fin ele prezente vizibil, care nu se
jeneaz s mi_une în junul meu, nu primesc totu_i de la mine
nici o atenie i se regsesc destituite, ca lovite de zdrnicie
prin reductia erotic. Deodat se întâmpl ceva (,asta-i, iat-l")
dar acest ceva nu mai are nimic dintr-un lucru nici dintr-o
simpl fiinare supus zdrniciei; vine pe nea_teptate ca un
eveniment care supraviefuie_te reduciei erotice, erotizat ca
s spunem a_a: a_teptat dar neprevzut, efectiv dar fr cauz
care s-i poat fi atribuit, provocând dar nu reproductibil,
unic dar imemorial. In fine, prezentul se realizeaz nu ca o
permanent dinuitoare, ci ca un prezent dat, pe scurt ca un
prezent primit, nu ca o prezen care subzist în sine. El m
poate elibera în sfâr_it de viitorul nedefinit _i dureros al a_-
teptrii, pentru c sose_te cu adevrat de altundeva, în loc s
ocupe provizoriu un interval de timp, pe care 1-ar închiria fr
sã-l locuiasc. Prezentul dat realizeaz clipa prezent tocmai
pentru c debordeaz prezena. Mai mult înc: sosirea acelui
altundeva nu se realizeaz doar în prezent, ea îmi d primul
meu prezent. O dat cu trecerea sa, se petrece în sfär_it- din
nou ceva: Acest dar al prezentului precis rezult din venirea
unui altundeva în viitorul indefinit al a_teptrii mele.
Prin urmare, acest prezent nu vine pe nea_teptate decât
pentru cel sau cei care imprta_esc aceea_i a_teptare-cea a
unei sosiri date, a unei treceri precise, a unui altundeva care
nu se confund cu nici un altul. O absen comand deci sosi
rea nea_teptat a timpului prezent, dar o absen suficient de
precis _i identificabil pentru a nu se confunda cu nici o alt
absent (i a fortiori cu nici una din ocupaiile care îi rein pe
cei care nu a_teapt nimic). Fie c a_tept rezultatul unui con-
Curs sau apari ia unei crti, judecata unui proces sau rezul-
tatul unei alegeri politice, încheierea unui meci de fotbal sau
Tinalul unei curse, na_terea unui copil sau moartea unei rude,
mesajul unei femei sau un nea_teptat pur, de fiecare dat a_-

65
 teptarea nu se excrcitä asupra a nimic prezent (nimin
c înc
sosit pentru moment), ci asupra unui altundeva atât te
de
de lucruri
nr
precis
încât se distinge prin înssi irealitatea lui de atâtea alte
prezente, reale sau posibile, care nu ma intereseaz. care
a_teptare selecioneaz, ca s spunem a_a, o populaie separas
invizibil de restul semenilor si prin îns_i identitatea absen
tului care trebuie s vin _i care e de ajuns s 0 adune si fa
en
cineze: o familie sau un întreg popor, un individ sau un
sau un colectiv, o amical
cuplu, o întreprindere, un sindicat
sau un regiment, puin
conteaza. In toate aceste ca
sportiv
zuri eu m disting (sau noi ne distingem) nu atät prin ceea ce
suntem _i facem în prezena permanent (,in cotidian"), cât
a_teptm, ba chiar prin ceea ce ni se poate în.
prin ceea ce

tampla fr s-l a_teptm în mod con_tient. A_teptarea unui

absent, care trebuie abia s se petreac, deseneaz frontiera
între toi cei care nu a_teapt sau a_teapt altceva _i cei care

decât s a_tepte acest altundeva i nu un altul -

o
nu vor
frontier pe care o traseaz de fiecare dat reducia erotic, o
frontier erotic. A_adar, a_teptarea acestui altundeva nu m
temporalizeaz doar; ea m identifíc atribuindu-m propriului
meu- ceea ce trebuie s se petreac pentru mine (sau noi)
îmi spune cine sunt (sau cine suntem). Temporalitatea a_tep-
trii unui altundeva define_te individualitatea originar 1,
eventual, comunitatea originar. Cci numai pentru mine acel
altundevape care-l a_tept face diferena- nu numai între
timpul în care nu se petrece nimic i prezentul în care acel
altundeva se petrece, apoi trece, dar _i între mine (sau noi),
care a_tept(äm) aceast venire, aceast trecere, acest altun-
deva _i toi ceilali care nu vd aici nimic. Eu singur a_tept
acest absent precis (aceast fa, aceast veste, aceast scr-
Soare); pentru ceilali, care nu a_teapt acela_i absent sau nu
a_teapt deloc, însu_i absentul a_teptärii mele rmâne efeciy
absent; a_teptarea se prbu_e_te atunci când reducia erotica
se estompeaz. Ei rateaz ceea ce se petrece i anume fap-
tul c ceea ce eu a_tept nu se petrece înc _i c, prin urmarc
nu se petrece nimic pentru mine-pentru c î_i fac de lucru
in orice prezen disponibil pe care trebuie s o gestioneze
1arà s piard timp. Pierd deci trecerea acelui altundeva, care

66
 nu sose_te niciodat decât în a_teptare. Pentru a nu pierde
timp, pentru a nu pierde ceea ce nu (se pe)trece, ei prefer
trecerii perisabilul, evenimentului permanentul.
A_teptarea acelui altundeva care trebuie s se petreac deter-
min deci foarte bine, plecând de la viitorul venirii lui nea_-
teptate, singurul prezent pe care-l tolereaz reducia erotic:
d(on)atul care preia _tafeta prezentului permanent, momentul
a_teptat _i neprevzut, în care apelul lansat de acel altundeva
se petrece _i face astfel prezentul
plecând de la el însu_i. A_-
teptarea acelui altundeva care vine s se petreac, deci s fac
prezentul venirii sale nea_teptate, determin în fine un trecut
conform reduciei erotice: tin de trecut momentele în care
apelul acelui altundeva a rsunat deja _i a fcut deja prezentul
darului su, dar a trecut deja- trecutul începe de îndat ce
ceea ce se petrece l-a dep_it. De unde posibilitatea unui tre-
cut definitiv: nu a_teptarea a ceea ce nu poate _i nu trebuie s
mai vin (cci prin definiie pot s a_tept mereu),, ci vduvi-
rea definitiv de orice altundeva, renunarea la a_teptarea ca
atare (,a nu mai a_tepta nimic de la via"). În reducie eroti
c, trecutul nu adun vechile prezenturi în memorie; el sanc-
tioneaz închiderea a_teptrii. El nu tezaurizeaz deja datul,
ci tine doliuloricrei posibiliti a unei noi aventuri, a posi-
bilitäii de a a_tepta din nou. Pe scurt, el nu mai pstreaz
prezenturile revelute, ci închide viitorul. Trecutul devine
revolutul, nu mai e gestionarea absenei (care aparine pro-
priu-zis a_teptrii _i viitorului), ci cenzura sa- înregistrarea
faptului c a_teptarea e de acum înainte revolut. In reducie
erotic, trecutul nu pstreaz prezentul sub forma trecutului,
ca un patrimoniu; el sancioneaz îns_i absena adevratei
absen eabsen a a_teptrii, absena erotic. Fiindc o iubire
nu devine revolut atunci când dispare fiina iubit, ci când
dispar nevoia _i îns_i absena finei iubite când lipse_te
1nsai lipsa ei. Trecutul îngroap morii, mori care nu mai
trebuie a_teptai. Acest trecut va rmâne definitiv revolut daca
acel altundeva nu mai poate fi a_teptat; în schimb el va r mâne
eventual provizoriu cât timp o nou a_teptare va putea spera
ntoarcerea unei absene care trebuie înc s vin. Nostalgia
deschide posibilitatea, amintirea poate hräni a_teptarea,
de
67
 p _itul poate suscita o nou trecere a ceea ce se petrece in
reduc ie erotic , istoria dureaz atâta timp cât a_tept.
Astfel, potrivit reduciei erotice. viitorul se define_te dten

timpul a_teptrii unui altundeva, în care nimic nu se petrece.

prezentul se define_te drept timpul în
care acel altundeva (sa
în fine trecutul se definest
pe)trece i face darul trecerii sale;
momentul darul
drept timpul în care acel altundeva depä_it
a

su _i abandoneaz timpul nostru pe marginea drumului ne pe

care se îndeprteaz. In toate aceste cazuri, timpul se desfa
unui eveniment, ca sosirea
soar în mod esenial la modul
nimeni nu-i cunoaste
imprevizibil a unui altundeva, c ruia
nici ziua nici ceasul _i al crui prezent nu se poate da decât ca
un dar nea_teptat _i nemeritat. Potrivit caracterului su de
sosit nea_teptat, acel altundeva nu se constituie niciodat ca
un fenomen comun, ordonat în vederea punctului de vedere
presupus dominant al unui ego transcendent, ci se d de la el
insu_i prin anamorfoz - impunându-i celui care-l a_teapt

punctul particular in care se poate vedea sosirea sa _i primi

darul su; el trebuie s se afle aici _i acum, _i anume acolo
unde el hotr_te s soseasc _i când hotrste asta. Nu pot,
a_adar, s scap vreodat necesarei contingene a venirii nea_
teptate a acestui altundeva: nu numai c el poate va sosi sau
poate nu (contingen logic, de gradul unu), dar, chiar dac
vine, iar dup aceea pare venit în mod necesar (,trebuia s se
sfâr_easc a_a"), însäi aceast necesitate se va petrece la mo-
dul venirii nea_teptate, deci potrivit unei contingen e necesare
(contingentä de gradul doi). Când a_tept locuiesc ceea ce poate
sá-mi vin pe nea_teptate de altundeva _i fr care nici un
prezent, nici trecut n-ar fi important pentru mine.

7. Ipseitatea
Reductia eroticdestituie orice identitate de sine cu si
care s-ar întemeia pe gândirea de sine. Dar ce sunt eu
atunci când m aflu în situatia de a
oa
întreba ,sunt eu oare u
bit?"? Nu mai sunt acea fiinarc care este
în msura în carc
68
 nune în scen , in cuvant sau în gåndire, existenta; cci chiar
ci aceast certitud1ne nu m elibereaz de zdrnicie, care
cere nu o certitudine, ci o asigurare _i o asigurare care nu
Doate s-mi vina decât de altundeva (§ 3). Spunând ,,m iu-
heste cineva?", eu nu _tiu, a_adar, cine sunt, dar _tiu cel puin
unde sunt: må aflu aici, _i anume acolo unde m reg se_te
intrebarea pe care (mi-)o pun, acolo unde încerc z därnicia
pe care ea incearc s-o exorcizeze, acolo unde-mi va veni pe
nea_teptate (sau nu) chemarea venit de altundeva. Sunt acolo
unde m afecteaz ceea ce m atinge, deci întâi de toate acolo
unde m afectez pe mine însumi. Nu sunt întâi de toate acolo
unde ating un alt lucru decât mine (unde îl gândesc, il visez
_i il constitui), ci acolo unde m simt atins, afectat, tulburat.
Punandu-mi întrebarea ,,m iube_te cineva?", m descopr
prin excelen în situaia celui ce se expune atingerii _i pipi-
tului unei afectri: într-adevr, fie aceast întrebare admite un
rspuns pozitiv- un altul m iube_te- _i venirea lui nea_-
teptat m afecteaz în îns_i intimitatea mea; fie rmâne fr
rspuns pozitiv-nici un altul nu m iube_te, dup câte tiu
si aceast tgduire m afecteaz în îns_i intimitatea mea.
Intrebarea ,m iube_te cineva?" desemneaz deci punctul în
care m descopr afectat ca atare, ca mine nesubstituibil. De
acest punct, de acest aici care îmi vine de acolo nu pot s m
separ, nici s m îndeprtez; cci oriunde a_ merge, m voi
regsi mereu aici. In reducie erotic, eu nu sunt fiinarea care
m fac s fiu prin gândire, ci sunt acolo unde m gäsesc, acolo
unde m afecteaz un altundeva posibil- sunt acel acolo
unde m gse_te _i vine s m scoat din bârlog întrebarea
,,m iube_te cineva?". Sunt un acolo, nu un acolo unde s fiu
(un Da-sein), ci un acolo in care se poate ca cineva s m
iubeasc sau nu. Acel acolo care m prime_te i m consem-
neaz nu ine, a_adar, mai intäi de fiin (nu ,a fi sau a nu fi"
e întrebarea), ci de o posibil iubire (,m iube_te sau nu
Cineva?" asta-i întrebarea).
Rmâne s definim mai exact acest acolo unde acel altun-
deva m atinge. Acest punct int îl putem identifica cu feno-
menul privilegiat cunoscut sub numele de trup (chair|. Trupul
Se opune corpurilor întinse ale lumii fizice, nu numai pentru

69
 timp în ce corpurile nu.
nu simt,
cael atinge _i simte corpurile,
chiar dac o atingere le simte; dar mai cu seama pentru ca
c e
el Insu_i când
nu atinge corpurile decât simindu-Se lepe le
mult decat simte pe ele. Trun
atinge tot atât, ba chiar mai
nu poate simti nimic fr
s se resimta el insu_i _i fr sä.se
resimt sim ind (atins, ba chiar ranit ae ceca ce atinge); Se

el s simt resim indu-se nu doar c

poate chiar întâmpla ca daca un organ al trupului
simtind, ci _i ca simit (de exemplu,
meu atinge un alt organ
al propriului meu trup). In trup, interi.
de exterior (cel simit):
orul (cel ce simte) nu se mai distinge
s e n t i m e n t - acela de a se simti
ele confund într-un unic
se
s må situez la distantä
simtind. Prin urmare, nu pot vreodat
de el, s m indeprtez de el,
de trupul meu, s m disting
m lipsesc de el. Orice tentativ de a lua
inc _i mai puin s de a-mi lua rmas-bun
distant fa de el (cu intentia ipocrit
de la el) ar echivala, dac a_
îndr zni s o efectuez, cu a m
omori, cci ar trebui s m îndep rtez, s -mi
iau rmas-bunn _i
Prinzând astfel trup, m prind
s m desfac de mine însumi.
înainte de el a_ dis-
de mine insumi. Nu prind trup ca _i cum
de la care a_ putea veni spre el i
pune deja de un aici plecänd
cum
s mi-l fac al meu. Nu prind trup decât prinzându-m
-

în
prinde un ciment: solidificându-m , ca s spun a_a, _i
ca

mine însumi. Prinzând trup ating pentru prima dat locul care

sunt acel(aigj în care de acum va fi cu putin mereu _1

pentru orice finare a lumii s m ating. Sunt acolo unde pot
fi atins_i nu pot fí atins decât acolo unde am prins trup,
unde m-am prins cu titlul de trup. Sunt acolo unde m expune
trupul meu, _i anume acolo unde m atribuie întrebarea ,ma
ube_te cineva?". Doar faptul c prind trup îmi atribuie ipser
tatea mea.
a
in acest trup al vorba desigur tot de o modalitate
meu e
nu
gandiri: m gândesc _i atunci când prind trup, chiar daca
m mai gândesc potrivit reprezentrii, nici intelectului. Ma gai
desc simtindu-m i potrivit modalitii simirii, într-o nem
tra
locire care abole_te distan a proprie reprezent ri1, in cO
gândirii sub modalitatea intelectului. Gândirea intelectului pro
cedeaz potrivit universalului, prelucreaz versalizabilul

Si opercaz universalizând. Astfel, intelectul presupune into

70
deauna c raiunile sau argumentele sale pot fi înelese la fel
de bine de receptorul lor ca _i de emitorul lor; astfel c ro
hurile s-ar putea i în dialogul raional chiar trebuie sä
se schimbe între ele; dac vrea sã-_i merite pretenia la ade-
vr, acela_i raionament trebuie s se poat gsi repetat _i
astfel validat de un cu totul altul, deci de oricine altul. De
unde privilegiul intelectului în discuia raional: numai aceas-
tà formul a raionalitii poate convinge får violen, fiindc
fiecare argument apartine
lui care-l inventeaz.
atât celui care-l inclege, cât i ce-
Prin urmare, gândirea intelectului nu se
desf_oar decât cu condiia expres de a nu ine seama de
persoane i de a nu se singulariza (ceea ce distinge discursul
_tiinific _i juridic al cuvântului poeilor, scriitorilor _i teolo-
gilor, uneori chiar _i al filozofilor). Propriu-zis vorbind, gân-
direa intelectului se adreseaz tuturor, pentru c nu aparine
nimnui i nu desemneaz nici un autor, ci se ofer însu_irii
tuturor celor care raioneaz prin intelect. Ea î_i datoreaz,
a_adar, desvâr_irea refuzului de a se individualiza.
Faptul de a prinde trup, din contr, m atribuie unui aici
(in fapt unui acolo) ireductibil _i nu-mi autorizeaz decât un
cuvânt care m individualizeaz pân la ipseitatea ultim.
Acest cuvânt ce tine de ipseitate nu pot i nici nu trebuie întâi
de toate s-l rostesc-c ci nu s-ar putea ca un altul, o infini-
tate de altii s fi spus deja tot ce voi spune, în a_a fel încât s
m dizolv numaidecât într-un discurs comun? Dac nu pot
r mâne a_adar fr îndoial decât
s-l spun rostindu-l, nu-mi
s-l primesc auzindu-l- sau cel puin s a_tept s-l aud. Nu
c 1-a_ produce fiindc il las s fac i s se fac în mine
cuvant interior. Cci, în reducie erotic, cuvântul ,m
iube_te
care a_ putea-o alege
cineva?" nu-l spun atät ca o intrebare pe tre-
dintre o mie altele (,,cine sunt?", ,,ce pot cunoa_te?", ,,ce
buie s fac?", ,,ce mi-e îngduit s sper?", ,,ce este omul?", ba
,cum s tr iesc fericit?" etc.),
chiar,cum s-mi câ_tig viaa?",
mie însumi _i în care încerc în
Ci ca întrebarea care m pred
fond s prind trup, pe scurt ca pe întrebarea care må spune

mie însumi înainte _i fr ca eu s-i r spund--

fiindc ea îmi
dá acel aici al meu s a u mai degrab, din punctul su d

vedere, acel acolo al meu.

71
 Am admis c trebuia s m îndoiesc (§ 1-2). Intrând în re
ducia erotic, am recunoscut c îndoiala nu privea mai întâj
de toate certitudinea obiectelor sau a fiinrilor lumii (cum
Vrea teoria
_tiinei), nici chiar certitudinea propriei mele exis.
tente (cum vrea metafizica), fiindc _i una i alta au czut sub
lovitura zdmiciei care le replica mereu victorios ,la ce
bun?. Am descoperit c în cele din urm îndoiala cere nimic
mai puin decât asigurarea de mine, în pasivitatea mea origi-
nar, i c aceast asigurare n-ar putea fi primit de altundeva
decât de la mine (S 3). A trebuit deci s admit c nici o între
bare nu m atingea mai radical decât cea care m întreba nu
,,sunt eu oare gândind?*", ci ,m iube_te cineva- de altun-
deva?. Pe scurt, nu ,a fi sau a nu fi", e întrebarea, ci numai
m iube_te cineva - de altundeva?" (§ 4). La aceast între
bare e important s nu încercm s rspundem prea
Nu pot s räspund la aceast întrebare fiindc ea m pune sub
repede.
semnul intrebrii. Nu pot deci decât s a_tept de la ea un räs-
puns care, ca eveniment pur, mi s-ar impune- dac sose_te
vreodat - ca o venire imprevizibil , care nu mi-ar face
darul prezenei sale decât impunându-mi anamorfoza lui -
impunându-mi so iau în considerare din punctul în care ea
va fi decis pentru mine, dar fr mine. Trebuie, a_adar, s m-
sor doar ceea ce îmi d atunci când ea nu-mi d
decât întreba-
rea sa înc fr rspuns. Totu_i, acum ea nu-mi d nimic: ma
întâi ea îmi asigur
aici ireductibil în spaiu (§
un
5), apoi un
prezent dat în timp (§ 6), în fine trupul în care s-mi prind
ipseitatea ($ 7). Dar nici una din aceste date nu-mi aparine,
nici nu vine de la mine. Toate vin la mine
_i m altereaz chiar
în clipa în care îmi fac
Ce a_ putea gândi de acum
proprie facticitatea mea nesubstituibilà.
înainte în mod legitim? Nimie,
decât c, întrucât dep_e_te
orice certitudine,
asigurarea pe
care o caut
nu poate veni decât
de altundeva, niciodat de la
mine. Orice rspuns
pe care mi l-a_ da de la mine însumi
m-ar pierde.

72
 II

Despre fiecare pentru sine,

c se ur_te

8. Distana _i contradicia
Astfel, în reducie erotic, nimic _i nimeni
m asigur nu
- p e mine, ubitorul care am devenit- decât eu însumi,
care prin definiie nu pot face asta. Acceptând s aud întreba
rea ,m iube_te cineva?", am deschis sub
pa_ii mei un abis pe
care nu-l pot nici umple, nici traversa, nici poate chiar sonda
-

abis pe care risc s-l mresc înc i mai mult dezvol-

un
tand logica întrebrii ,m iube_te cineva- de altundeva?".
Cci întrebarea,,m iube_te cineva?" nu va putea într-adevr
s primeasc rspuns (dac ar putea vreodat) decât ve
nindu-mi de altundeva decât de la mine; ea îmi fixeaz,
a_adar, fr cale de întoarcere, s depind de ceea ce nu pot
nici s stäpânesc, nici s provoc, nici chiar s iau în
conside
ra ie- un altul decât mine, eventual un altul pentru mine
(alter ego), în orice caz o instan sträin, care vine de nu _tiu
unde î n orice caz nu de la mine. In timp ce cutarea certi-
tudinii (,,de ce anume sunt eu sigur?") putea înc spera sm
conduc înapoi la mine însumi, certificându-mi cel puin fap-
tul c sunt, chiar dac m în_el întotdeauna, c utarea unei
asigurri (,m iube_te cineva d e altundeva?") m exileaz
definitiv afar din mine: cci, chiar dac ar sfär_i eventual
prin a m asigura impotriva ameninärii zdrniciei (,la ce
bun?") asigurându-n c m iube_te cineva, ea m-ar atribui

73
 ar fi el) care.
cu atât mai mult acestui ,.cineva (oricare are eu u
imi va rmânene totu
totu_i me
voi fi niciodat _i a crui stranietate
reu mai intim mie însumi decät eu însumi. Chiar ceea Ce
ma alieneze. Pe scurt, Cert:
putea s m asigure trebuia s itu
dinea m poate conduce înapoi
la mine însumi, pentru c o
dobandesc prin sustragere, ca pe un fenomen srac, în tim ce
asigurarea m îndeprteaz de mine insumi, pentru c desch:
de în mine distana unui altundeva. Fie c rmâne o întreha
în gol, fie c m cople_e_te cu excesul e1, ea m marchea3
întotdeauna cu o lips, a mea. Deschizänd însi chestiunea

asigurri, am devenit pentru ine însumi o lips.

Desigur, e adevrat c sunt _i c sunt chiar în mod sigur de
fiecare dat _i atâta timp cât o gändesc; totu_i de acum înainte
m aflu în mod ineluctabil în regim de reducie erotic, in
care nu m pot sustrage întrebrii ,la ce bun?"; pentru a-i
rezista aici, sau doar pentru ao auzi, trebuie s caut de îndatä
o asigurare (,,m iube_te cineva?"); or prin definiie aceastä
asigurare nu poate s-mi vin decât de la un altundeva în mod
definitiv anterior, altul i sträin de mine, care îmi lipse_te _i m
define_te prin îns_i aceast lips. De unde acest principiu:
sunt, deci sunt în lips. Pe cât ego-ul, întrucât caut o certitu-
dine, poate visa s sfär_easc într-o tautologie (gândesc, deci
exist _i exist în msura în care gândesc ceea ce gândesc), pe
atat, atunci când ego-ul întelege s înfrunte zdrnicia (care
descalific existenta, notificându-i,la ce bun?"), trebuie så
admit o alteritate originar, o origine care îl altereaz -nu
Sunt asigurat de mine decât plecând de altundeva. De aceast
contradictie trebuie s ne tinem îns cu fermitate ca de singurul
fir conductor care ne rmâne.
Aceast contradicie _i aceast distan nu pot fi eschivale
u_or printr-un sofism sau prin bunul simt. Ea tine de o pozi
de principiu: când e vorba de a întreba
m iube_te cineva
de altundeva?", eu nu sunt nici
principiul, nici la iînceputul
meu însumi. Pentru a face
dovada acestuifapt, s vedem daca
am putea totu_i nega aceast contradictie _i aceastä distai
N-am putea oare, la urma urmei, s revenim la un
mai simplu _i mai
argu
raional? S procedm astfel: reducia ero
tic nu m-ar priva oare în mod obligatoriu de asigurare I ne

74
 m-ar lsa fr apårare infaa întrebärii ,,la
bun?", cu con-
ce
ditia s rspund eu însumi la întrebarea
iube_te cineva?".
,,m
As spune, de exemplu, c _i în cazul în care nimeni
altcineva
nu m asigur (c må ube_te), eu cel puin, eu în cele din
urm, m iubesc foarte bine m iubesc _i asta
-

ajunge.
intr-adevr, nimic nu e mai aproape de sine decât mine-le
redus, absolut imanent sie_i, de o imanen devenit mai tan-
gibil prin singuratatea atroce pe care o provoac reducia
erotic. M descopr aici redus la mine-le meu cel mai
pur,
topit într-un nou metal, nucleu de ego-itate atât de dens, încât
nici o reacie nuclear nu va putea vreodat so fisureze, nici
s m separe de mine însumi. De ce s exclud faptul cacest
mine strict redus ar putea s-mi fie de ajuns, fr a recurge la
nici un strin, pentru a m iubi _i a masigura astfel de mine?
Nu e vorba oare aici de idealul, implicit sau revendicat, al
intelepciunii filozofilor: acela de a ajunge la mulumirea de
sine prin sine, de a satisface sinele prin el singur, de a-i fi
suficient tie însui? Puin conteaz aici mijloacele, care pot
varia (îndepärtarea pasiunilor exterioare pentru a ne întoarce
spre sine, urm rirea bunei întrebuinri a liberului arbitru
propriu, aderarea la necesitatea universal pân la însu_irea ei
etc.), pentru cä totdeauna e vorba de faptul de a se iubi pe
sine însu_i. Sau, în lipsa iubirii de sine însu_i, mcar de faptul
de a nu depinde de nimeni altul, în a_a fel încât fiecare s se
suporte pe sine însu_i, s substituie în mod avantajos concur-
sului unui strin autarhia de sine însu_i, pe scurt acela de a se
asigura fiecare pentru sine. Porunca unui zeu (,Cunoa_te-te
pe tine însui!"), care susine ambiia filozofilor, era de ajuns
din plin pentru a echilibra întrebarea ,m iube_te cineva
de altundeva?"- dac nu reu_ea s o sting cu totul. Intrea-
ga întreprindere a filozofiei nu consta poate decât în a pretin-
de c demersul de la reducia epistemic la reducia erotic
rmâne unul bun. Mine-le mergea chiar de la sine pân la
sine; întoarcerea la sine reunea punctul de plecare i sfâr_itul
parcursului; solipsismul con_tinei asigura fär tranziie auto-
nomia mergând pân la iubirea de sine.
In acest punct, înelepciunea filozofilor prime_te înc o
dat o confirmare din partea întelepciunii populare. i ea

15
pretinde s ating acest unic ideal: n-a_ avea o mai mare d
torie decât s am grij de mine, gestionând satisfacerea rin-
telor mele, sänätatea trupului meu, senintatea psihicului
meu, pe scurt elaborându-mi condiii de via care s m fac
s supravieuiesc întrebrii ,la ce bun?'", care s mi-o facã
chiar ridicol, zadarnic la rândul ei. Trebuie s am grij de
mine (,take care!"), pentru c, se admite implicit, nimeni altul
n-o va face în locul meu, nici nu se va preocupa de mine-le
meu (,who cares?"). Din acest moment, aceast grij de sine
prin sine devine strict o datorie moral (,iubirea de alti bine
ordonat începe cu noi în_ine"), fr de care orice alt datorie
fat de oricine altcineva va fi compromis; cci numai din
Vina mea voi fi trecut prin pierderi _i profituri (,la timp pentrn
mine", ,fiecare pentru sine"). Mijloacele puse la dispoziia unei
asemenea etici nu lipsesc; iar când lipsesc dac n-ajung s
m satisfac direct de mine însumi-, se gsesc înc altele de
substituie. Astfel, mimetismul social pune totdeauna în sce
nä pe alii decât mine (ali mine decât mine), idoli (cei bine
numii astfel), mai fericii decât mine _i întru slava crora a
putea în mod indirect s m ubesc pe mine însumi; sau cel
putin s-mi pstrez posibilitatea de a m iubi pe mine însumi,
a_a cum pretind ei s o realizeze; îmi va fi de ajuns s imit in
mod tangenial exemplele lor- _i de ce n-a_ ajunge la
aceasta cu
ajutorul unor minciuni fa de mine însumi? Pentru
a satisface
întrebarea ,m iube_te cineva- de
ar fi de altundeva?",
ajuns s m
conformez imaginii celor pe care î1
besc toti, pentrutoi s m iubeasc fantastic _i, în final,
ca 1u-
prin procur, s sfâr_esc prin a m
lizarea anonim a iubi _i eu însumi. Socia-
autonomia iubiri decon_tiintei
sine.
mele ar asigura fr
tranz1ie
Intrit de acest consens, de
ce a_ mai
pentru a m iubi _i a m asigura c avea nevoie de un altul
sunt iubit, de
m-a_ fi iubit? Or, în mod vreme ce
aflu un sens formulei ,,må
curios, pe cât pot mcar
iubesc pe mine pretinde c
pare în mod limpede absurd, ba chiar însumi", pe atât
simt în mod instinctiv ca u obscen, s o
conjug;
pot så spun, nici
formulri cum sunt ,,m-am ubit pe mine chiar sã aud
iubi pe mine însumi. De ce aceasta însumi" sau ,,m vai
jen? Fr îndoial pentu
entr
76
cã fragila evidenå a iubirii de sine" nu rmâne teafr decât
atât cât i se pstreaz o form nominal înc abstract _i vid
de coninut personal, pentnu ao neutraliza. Dar ea î_i trdeaz
imposibilitatea sau contradicia punerii ei în scen, de îndat
ce o verbalizm atribuindu-i un actor real: cci cine poate
spune cu sens _i con_tiin ,im iubesc pe mine însumi"?
Cum i-ar putea verifica semnificaia? In ce anume ar consta
actul realizrii ei? Dificultatea spore_te atunci când încercm
s conjugm acest retlexiv la trecut (,.m-am iubit pe mine în-
sum") sau la viitor (,,m voi iubi pe mine însumi1"): ce anume
am fcut atunci pe care nu l-a_ mai face în acest
moment sau
ce anume voi face pe care nu-l mai fac acum? Mai mult, dac
e vorba de raportul mine-lui cu mine, raport presupus de
identitate nemijlocit, cum poate el s nu rmân permanent,
cum a_ putea s-l suspend (,.m-am iubit pe mine însumi"),
sau s-l încep (,m voi iubi pe mine însumi")? S-ar putea ca
formula s nu aib nici o semnificaie. In aceast dificultate
de limbaj trebuie s vedem indiciul unei imposibiliti de
principiu: iubirea de sine se poate foarte bine proclama, dar
nu se poate pune în scen.

9. Imposibilitatea unei iubiri de sine

Trebuie, a_adar, s examinm fragila eviden pe care o
presupune iubirea de sine prin sine însu_i: eu însumi mi-a_ fi
de ajuns ca s m iubesc pe mine însumi. Cum anume un mine
se poate dubla, a_a cum o cere ambiia de a se asigura de alt-
undeva, rmânând totodat acelai, cum o cere intenia de a
se iubi? Dac trebuie s m iubesc pe mine însumi, atunci din
dou una: fie nu e vorba decât de un singur mine, fie e vorba
de doi mine diferii. Dac nu e vorba decât de un singur mine,
cum ar putea s se deta_eze de el însu_i pentru a asigura din
exterior acest mine, care ar trebui atunci s devin un altul
decât sine? Un mine singur _i compact nu poate deveni un
altul decât el însu_i pentru a-i da o asigurare care s rspun-
da la întrebarea ,m iube_te cineva- de altundeva?". Dac e
Vorba de un alt mine, cum atunci acest alt mine ar putea s

77
 eu il iubesc, intrucât, prin
m asigure c tocmai potez, el va
ca un
non-mine? Metafizica stio ce
aprea ca strin, wa despre
n-a incetat s vizeze distinesdespr
accast aporie, ea care intre eul
transcendental care gânde_te, vede _i _tie, dar nu se las
nici _tiut, nici chiar gandit
tocmai pentru c nu.
nici
väzut,
niciodat decat mine-le empirie
gândeste _i nu vede icc biect
fr s-l asculte; cum el
mut despre care vorbe_te transcer
dental preced mine-le cu toat ilimea reprezentäri sale,
nu se poate identifica vreodat cu el; cc1, dac reprezentar area
s arcuiascapeste ceea ce el cunoaste
permite ego-ului se
ea
se exercit mai întâi asupra lui, cel mai aproape strin al sä
Or, cu greu tolerabil in ordinea cunoa_terii, aceast sciziune
devine absurd în ordinea iubirii. Din cel puin trei motive.
Mai întâi, pentru c dac ar trebui s m iubesc pe mine
insumi ca un altul decât mine, ar trebui s m preced pe mine
însumi. Cei care m-au iubit în mod originar (în principiu p-
rintii mei) n-au putut-o face decât pentru c m precedau,
m car în stare sã
pentru c m iubeau înainte ca eu s fiu
primesc iubirea lor; iubit fr s fiu înc, eu am fost deci pre
cedat de r spunsul la întrebarea ,m iube_te cineva?" pe care
nu mi-o puteam pune înc. Or o astfel de anterioritate tem-

poral decurge din îns_i structura acestei întrebri, care

înseamnã întotdeauna ,m iube_te cineva de altundeva?"_i

implic faptul de a viza un
a_teapt o ubire efectiv, deci
trebui s exercit funcia
bui s asum preten ia
termen radical exterior celui care
altul. Dac din întâmplare ar
de a m iubi pe mine însumi, ar tre
neverosimil de a m preceda pe mine

insumi. Nu doar de a mã iubi înainte de mine însumi, ci de a

m iubi cu o iubire cu adev rat originar , adic mai veche

decat mine i decät tot ce a_ putea produce.
iu*
Apoi, întrucât pentru ca un rspuns la întrebarea ,ma
be_te cineva?" sã aib cea mai mic _ans s m fac se rezist
suspiciunii ,la ce bun?", ar trebui ca el s-mi câ_tige întreag
convingere. Ceea ce implic mai întâi ca eu s admit faptu
cineva m iube_te de altundeva; apoi, _i ca eu s
cadmit mai ales,
c decizia (de a m iubi) nu doar egaleaz, ci depayey
in putere _i convingere zdrnicia
tal ,,la ce bun?". Ar trebui ca
care m love_te cu un mo
aceast ipoteticã iubire, desprc

78
care nu _tiu înca daca este, nici ce este, sm
dincolo de orice ateptare, adic s m învluieasigure totu_i
cu mantia
unei autoriti fara masur comun cu ceea ce sunt cu tot
ceea ce pot deveni. Caci mäsura acestei iubiri cere
_i
s iubesc
far msur- frå msur comuncu ceea ce a_tept _i îmi
imaginez, absena
în creia nu voi crede în
aceasta. ^i fr
ei
excesul iubirea rmâne în lips. A_adar, fr aceast
pree-
minent exercitata asupra _i asupra a_teptrii mele de
mea
celålalt socotit c m ube_te, orice iubire comensurabil pur
si simplu zdmiciei n-ar face decât s-i întreasc stpâni-
rea. Se cunoa_te bine aceast
situaie: se întâmpl s spun
înaintea cuiva care
pretinde c m iube_te: ,Nimeni nu m
iube_te. Cum pot îns s neg astfel ceea ce el îmi spune?
Pentru c în realitate gândesc:,,La ce bun o iubire ca a ta?";
pentru a m asigura c cineva m iube_te i a m convinge de
aceasta nu-mi e de ajuns sm iubeasc egalul _i asemntorul
meu, el care rmâne la fel de srac în certitudine ca _i mine,
la fel de supus zdrniciei ca _i mine, la fel de lipsit de iubire
pentru el, pentru mine, pentru oricine) cum sunt eu însumi.
Dac ar trebui în chip straniu s revendic faptul de a m iubi pe
mine însumi, atunci ar trebui s-mi asigur prin mine însumi o
autoritate care dep_e_te cu mult propria mea a_teptare _i
propria mea lips, pentru ca nu doar s-mi dau o asigurare, ci
mai cu seam s má asigur pe aceast asigurare îns_i. La
întrebarea ,m iube_te cineva?", un rspuns doar afirmativ
nu e de ajuns-ar fi de ajuns doar excesul care surprinde _i
depse_te. Pentru a m iubi pe mine însumi, ar trebui, a_adar,
s m dep_esc pe mine însumi, ca s respect msura iubirii
care nu are msur. A_ cere de la mine un exces de mine
insumi asupra mea însumi. Dar cine poate aduga staturii lui
un cot?
In fine, _i mai cu seam, ce anume ar însemna, dac ar putea
fi gândit, distana dintre mine _i mine, a_a cum o implic
intriga în care m-a_ iubi pe mine însumi? Desigur pot s m
dedublez _i, fr contradicie, s m _i identific cu mine în-
sumi atunci când ego-ul despre care e vorba se pune în joc în
ordinea gândirii intelectului; pot pentru o clip s m gândesc
ca un altul, chiar ca un alt obiect, pentru a m regsi de înda-

79
ta, in clipa urmtoare, identic cu aceast
gândire insa_i, pot sa
ma fac c joc atât rolul unui mine
empiric, ca i pe cel al unui
eu transcendental. Pe
scurt, în gândire, pot spa o distant
între mine _i mine. pentru a o anula la fel de bine. Dar in
in faa
fata
intrebrii ,m iube_te cineva de altundeva' nue vorbade
Taptul c cu (ca eu transcendental) m gândesc la mine (ca
mine empiric), e vorba de faptul de a fí iubit de cineva. (Or
faptul de a iubi cere o exterioritate nu provizorie, ci efectiv
care s dureze destul ca s poat fi dep_it în mod serios.
Faptul de a iubi cere distana i parcurgerea distanei. Faptul
de a iubi cere mai mult decât o distan prefcut, care nu e
nici cu adevrat spat, nici cu adevrat traversat. In drama-
tica iubirii, aciunile trebuie s se realizeze în mod efectiv
de-a lungul distan ei- a pleca, a merge, a veni, a reveni.
Ceea ce pot opera fär contradic ie în ordinea gândirii - s

mã identific alternativ cu gândirea mea _i prin însi aceast

gândire s m disting de ea, s m nasc în prezen prin gân-
dire sau s m pun între paranteze, s m îndoiesc de existena
mea sau s mi-o demonstrez mereu prin gândire, toate
acestea devin absurde în ordinea în care se face auzit între-
barea m iube_te cineva- de altundeva?". Aicie vorba de
a iubi, e vorba deci de o distan _i de un altundeva înc mai
efectiv, serios, rbdätor _i dureros decât negativul dialecticii
_i cu mult mai mult. Fr distana acestui altundeva nu voi
fi iubit niciodat. Nu pot deci s m iubesc pe mine însumi
decât numai dac rtcesc în iluzia dement de a m imagina
drept propriul meu altundeva.
Astfel, neputänd s må preced pe mine însumi, nici s m
excedez pe mine însumi, nici s parcurg distana, nu pot ici
gandi, nici pune în scen formula ,,m iubesc pe mine însumi"

S 10. Iluzia de a persevera fiecare în fina sa

Dar, se va obiecta înc, aceast

mal. Ea nu face fa unui fapt
imposibilitate rmâne for
naiv, ridicat de metafizic la
rang de princ1piu fiecare pentru sine se iube_te mai înta!
pe sine însu_i _i se ube_te pe sine la infinit.

80
 il iubesc mai mult pe aproapcle meu decât pe sträinul meu,
De prietenul meu decät pe du_manul meu, pe fratele meu
decât pe ruda mea îndep rtat , pe soia mea decât pe fratele
meu _i, în cele din urm , pe mine însumi mai mult decât pe
soia mea. Aceast gradaie n-are chiar nici un sens, pentru c
o cezur absolut face numaidecât eterogen aceast serie:
m iubesc cu o ubire care nu se socote_te împreun cu, nici
nu eclipseaz iubirile pe care le-a_ purta eventual cutrui sau
cutrui altcuiva, fiundc ea nu le concureaz, ci le face cuu
putin. Nu m risc s-l iubesc pe celälalt în ciuda iubirii pe
care mi-o port, ci în virtutea ei. Nu pot da- toat lumea o
stie-decät ceea ce posed deja, ceea ce am posedat _i men-
tinut. Numai un moralism al penuriei mi-ar putea cere s în-
dep rtez de la mine însumi iubirea (deci fiina) pe care o pot
purta celuilalt- de vreme ce, din contr, nu voi iubi nicio-
dat pe nimeni dac nu reu_esc s m iubesc mai întâi pe mine
însumi, fie _i numai minimal. M iubesc în fiinta mea pentru
a m face cu putin nu numai pe mine însumi, ci tot ceea ce

acest mine devine condiia de posibilitate, ba chiar

pentru care
centrul: reteaua de schimburi, de conversa i _i de conserv ri,
inter-
de interese _i de afeciuni, care fac din viaa mea o
subiectivitate definitiv, srac sau bogat, conflictual sau
iubirea pe care mi-o
armonioas, în orice caz deschis prin
Nici o et1c nu va putea nimic aici.
port mai întâi mie însumi.
formale se lovesc de acest
S admitem c imposibilitile
m iubesc infinit pe mine în-
fapt efectiv _i c e legitim s ma
acest fapt presupus
sumi. Nu vom putea consemna
decât ca o dezvoltare a cir-
ubesc infinit pe mine însumi-
mine îmi apar ca
cularitii lui ego cogito: tin la mine _i prin
îmi aparine, eu îi aparin
infinit aproape, pân acolo încât el
aceast co-apartenen originar
$1 m confund cu el. Din
adeziunea fiec ruia la s i n e - fiecare pentru sine.
decurge sine-S-ar impu-
lubirea de acest sine- acest fiecare pentru
ne drept prima iubire posibil,
iubirea primului sine posibil,
deci singura: iubirea în sens propriu,
iubirea propriului, amorul
c
iubirea bine ordonat începe cu sine însu_1, pentru
propriu; nu se
Incepe cu primul fiecare pentru sine; egoismul originar
orice
înfptuit în fiecare zi, în fiecare clipå_i
aiscut, e

81
 cu el. S-ar
iubirii, fie ca _i altruist , începe putea
nu
doctrin a
ei formale, revendicarea de
ca, dincolo de imposibilitä ile
mai radical: ar fi vorh
se ubi pe sine însu_i s
ofere un sens orba
revendicari mai originare, n
de retlexul în con_tiin al unei
de a persevera fiecare în fiinta sa
onticeaccea
psihologice, ci
de neîntelee
atunci simplul indiciu,
lubirea de sine ar deveni
la logic, al unei exigene
altminter
poate dac r mânem
cea a finrii ca fiinare.
constrang toare.
fi fr a se strdui in
Altfel spus, nici o finare nu poate
a fi implic
continue s fie. Faptul de
mod necondi ionat s
efortul de a persevera în fiina sa (cona
pentru orice fiinare,
fi ne cere s fim
tus in suo perseverandi). Faptul de a
esse
fi implic o exigen de
mereu _i cuputerea. Faptul de a
toat
a fi fr rezerv, fr condiie, fr limit, nici sfâr_it. Puin
mea la un mod mai mult
conteaz c eu perseverez în fina
sau mai puin activ (cu o despre hot rârea mea
idee adecvat
idee inadec
de a fi). sau mai mult sau mai puin pasiv (cuo
vat despre ceea ce mi se întâmpl
s fiu) esenialul con-
a fi _i c, în orice fel a_ fi,
st doar în aceea c eu persist în
iubire de sine ar reflecta astfel
eul meu este. Ceea ce n u m e a m
in con_tiina _i reprezentarea dorintei proprie ei doar o exi
noastr de
gent transcendental imprescriptibil; _i neputinta
a ajunge la contradicii a r dovedi doar c
a gândi aceasta fr

abordarea psihologic (iubire de sine) r mâne dincoace de

ceea ce e vorba s gândim -pentru o fiinare fiina echiva-
leaz cu prezena _i cere d inuirea în prezent. Pentru ca s
se iubeasc cineva pe sine însu_i, trebuie în chip mai esenial
s persevereze în fiina sa proprie. Ambele se reduc la acela_i
lucru-la prezena fiecruia pentru sine.
Totu_i, chiar i transpus astfel, acest argument se expune
mai multor obiecii cu privire la perseveren _i la fin.
Cu privire la perseveren, trebuie mai întâi s ne întreban
dac faptul de a fi cere oricrei fiinri s persevereze mereu
_i exclusiv in prezent, deci s dubleze în ea prezenta, sau n-ar
putea fi vorba, în anumite cazuri, de o alt temporalizare, ma
complex i subtilá, orientat spre viitor. Trebuie s ne între
bam aceasta cu atät mai limpede atunci când nu e vorba de a

fi o fintare în general, nici cutare fiintare a lumii, nici mai cu

82
seam o fiinare potrivit obiectivitii, ci de faptul de a fi la
modul eului. Când e vorba de acest al lumii care sunt
centru
de fiecare dat (cu _i nimeni altul), de aceastä fiintare care nu
aparine lumin ( fiindca o deschide) i de acest eu cruia ni-
meni nu i se poate substitui vreodat (cci atunci el ar des-
chide nu lumea mea în locul meu, ci în locul su o altä lume),
e de ajuns oare s
prezenta, chiar radical1zat in perseveren,
enunte modul de a fi potrivit? Conatus in suo esse perseve-
randi n-ar transpune mai degrab, nu fr naivitate nici vio-
lentã, un mod de a fi foarte elementar, la rigoare convenabil
fiin rilor intra-mundane i fizice - principiul iner iei, care

afirm c orice corp rämâne în starea sa (repaus sau mi_care)

atâta timp cât un altul nu-l împiedic - asupra unei fiinri
non-mundane, non-fizice _i nesubstituibile oric rei alta, asu-

pra acestui eu care de fiecare dat trebuie s fiu eu singur fr

ca vreun altul s m poat cruta vreodat de povara lui? E oare
de la sine înteles c modul dea fi potrivit acestei fiinri, care
eu, care singur nu admite nici o
substi-
singur poate spune
tuie, care singur î_i impune s decid cu privire la îns_i
ea

rest la efor-
i càre singur deschide lumea, s se reduc fr
tul trivial de a persevera în prezenä? Admiând chiarc
atât cât vom voi prin simplul mod de
ego-ul persevereaz
mult despre sine
a fi, ce va fi el mai mult sau ce va _ti el mai
în
pentru un ego, faptul de a fi
nu const
ca ego? Nimic. Cci
mai întâi în a rmâne des-
a-si prelungi doar efectivitatea, ci
chis spre _i printr-o posibilitate, nu în a persista în prezena

dobândit, ci în a se proiecta în viitorul imprevizibil ^i

moartea persevereaz în fiina ei-nu
îi r mâne decât aceasta.
ci a
Deci pentru mine, cel viu, a fi nu înseamn a persevera,
Se
inaugura în posibilitate. dac e
cu fiina,
Dar, mai cu seam, ce anume se întâmpl
întreb rii
Vorba aici de mine în reducie erotic, expus deci
m iube_te cineva?". De acum înainte, sub soarele negru al
2adrniciei (chiar dac pretind c-i rezist prin iubirea pe
care

Sunt socotit c pot s mi-o port), ce importan are pentru

mineperseverena în fiina mea, ce importan

are pentru mine

fünei afl
nta îns_i, de vreme ce întreaga chestiune a se

de acum pus între paranteze? Cum m-a_ putea multumi s

83
perscverez în fin când nu mai e vorba de a ti, ci de a aprs
aceast fiin împotriva întrebrii ,,la ce bun? care o ruineaz apára
Cum ar putea s m asigure fiina, chiar perseverånd, când a
vorba de a asigura fina îns_i împotriva zådärniciei, de a ma
må
asigura înmpotriva zdrniciei fiin ei- intr-un cuvânt de a
m asigura c cineva m iube_te? i de altfel cum m-a_ putea
hotrî s fiu _i mai cu seam s am fora constant pentnu
aceasta, dac fiina nu mi-ar rmâne înti de toate demn de
iubit? Cci pot _i s nu-mi socotesc fiina demn de iubit, pot
sã-mi ursc fiinta din dezgust sau din neputin, pot chiar
s-mi refuz dreptul _i mai ales datoria de a incomoda lumea
_i pe semenii mei cu patetica mea pretenie de a persista în
fiinta mea jalnic. Cel ce iube_te ar trebui oare în mod nece-
sar s iubeasc fiina, i s o iubeasc pentru sine, ca _i cumi
S-ar potrivi cu titlul de cineva care ube_te? Nimic mai puin
sigur. Un corp fizic, o fiintare a lumii, un obiect nu trebuie s
se hotrasc dac merit s fie, nici dac pot s fie- ele per-
severeaz în fiina elementar pentru c sunt dispensate de a
o alege, de a o dori, pe scurt, de a o iubi. Eu îns trebuie s
hotärsc aceasta. Poate atomul, piatra, cerul _i animalul pot
persevera în mod natural în fina lor, fr angoas, nici scru-
pul. Eu nu pot. Pentru a persevera în fiina mea, eu trebuie
mai întâi s vreau s fiu i, pentru aceasta, s iubesc s fiu. ^i
n-o pot face prea mult timp (fr s neutralizez în mine ceea
ce må distinge de atom, de piatr, de cer i de animal), dac
nu primesc repede un rspuns pozitiv
la întrebarea ,,m iu
be_te cineva?". Or nu numai c acest conatus essendi nu räs
punde la întrebarea,m iube_te cineva?",
numai c nu el o
presupune rezolvat, dar nici mcar n-o aude, pentru c ra*
mâne cu totul prins în atitudinea natural.
In regim de reducie
erotic, întrebarea ,,m iube_te cine
va? i_i pierde evidenta _i primatul su, astfel cräspunsul pe
care îl aduce aici acest
conalus in suo esse perseverandi nu
mai are nici o
pertinen. Aceast întrebare _i acest rspuns
se descalific, pentru c ele î_i interzic chiar _i faptul de *
auzi întrebarea ,m iube_te
cineva?", pentru c dau înapoi
faa reduciei erotice inse_i.

84
 $11. Fie c o vreau, sau nu

Sa încerc m totu_i o ultim

experien. S presupunem,
împotriva oric rei logici, c am putea invoca aici pe conatus
in suo esse perseverandi, ba chiar 1-am putea pune în lucru.
Ramâne de testat dac el poate s m asigure pe mine însumi,
in orice fel ar fi, împotriva zdärniciei fiintei. Altfel spus,
acest conatus m va face s rezist încercrii
pe care mi-o im-
pune întrebarea ,m iube_te cineva?". Rspunsul la aceast
întrebare se dedubleaz , dup cum perseverez în finta mea
fie c vreau sau nu aceasta (în mod necesar), sau tocmai pen-
tru c vreau asta (în mod liber). Intr-adevr, instana libertii
mele se impune fr discuie, fiindc e vorba de perseverena
mea în finta mea ca fiinare, _i una _i alta la persoana întâi.
Sã lu m prima ipotez : eu nu perseverez în fiin pentru c
a_a am hotrât, ci pentru c e vorba de o
necesitate care deter-
min modul de a fi al fiinrii care sunt. In general i pentru
orice fiinare de orice tip ar fi ea, faptul de a fi echivaleaz cu
a persevera; faptul de a fi se reduce la prezen, deci la a dura
in aceasta _i a se încpâna în ea, fr a trebui mcar sä hot-
rasc sau s vrea asta. Eu nu fac exceptie de la un principiu
valabil atât pentru atom, piatr _i animal, cât _i pentru ceea ce
sunt. De aici urmeaz c nu pot s nu m silesc, ba chiar s
nu m epuizez în a fi _i în a fi cu orice pref. In limbaj metafi-

zic, exersându-m atât prin idei inadecvate, cât _i prin idei

adecvate, în mod inactiv, cât _i activ, _tiind ce fac sau ne_ti-
ind. Pe scurt, ca un animal sau ca un intelect-în oricare caz
VO1 persevera, ,,voi menine", m voi aga de prezen pân
la ultumul prezent posibil. Ba chiar dincolo de el, fiindc din
principiu nu trebuie nici s-l doresc, nici chiar s-l aleg.
Aceast ipotez ridic îns dou obiec ii radicale.
Mai întâi, dac orice fiin, deci orice fel de a fi, chiar cel
dl penibil sau mai abject, justific perseveren a nmea în a fi,

d mult o pân unde anume va trebui s cobor în

impune,
l a pentru a satisface în mod necondiionat principiul per-
SCverentei? Pân la nefericire, pân la nedemnitate, pana la
animalitate, pân la viaa vegetativ sau pân la ce abjec ie?

85
 Finta in carc voi perscvera din principiu va ramánc cca a unci
finri lucrtoare
lumii sau a unei fiinäri intramundane, a
a
unui viu apt s moar, sau a unei fantome, nici moart, nici
Vie? Nu va trebui oare într-adevr s aleg în faa acestei
de.
gradari anunate sau sã o suspend pentru a rmâne eu însumi?
Conatus in suo esse perseverandi poate oare s-mi impun s
mà dedau inumanitäii, pe scurt sã-mi pierd raiunile de afi
pentru a pstra fiina? Sinuciderca, într-un cuvânt, ar putea
a_adar s-mi devin nu numai o datorie, ci unica _ans de a
m identifica cu cecea cc sunt obligat s fiu; chiar dac, în cea
mai mare parte a timpului, nu sancioneaz decât domnia în
noi a rescntimentului, ea atestä uneori-arareori hotrâ-
rea suveran de a nu decdea din felul meu de a fi. Mai de-
grabä de a nu persevera în fiin decât s fiu orice i cu orice
pret-Apoi, presupunând c perseverez în fiin într-un mod
care nu m face s decad fa de mine însumi, ce importan
are ins pentru mine dac el m conserv sau m realizeaz
fr ca eu s-l fi ales, fr s-l fi voit, fr s fiu eu însumi
pentru ceea ce sunt? Ce importan are pentru mine c perse-
verez în fina mea, dac eu- eu care decid _i vreau ceea ce
devin- nu sunt aici pentru nimic, pentru nimeni, nici mcar
pentru mine? Eu perseverez în fiina mea- dar mai e vorba
de a mea, mai e vorba pur _i simplu de mine, dac eu nu sunt
aici pentru nimic _i am cedat necesitii unui principiu dictat
de metafizic? Intr-un cuvânt, perseverarea într-o fiin care
se încpâneazfr mine mai înseamn oare a persevera în
ce este al meu? Chiar fr a evoca un
rspuns la întrebarea
,m iube_te cineva?", mai e vorba de mine în aceast stare
anonimá, care persevereaz cu capul plecat în prezena ei fra
simtire, mut _i nedifereniat? Oricine _i orice poate perse
vera în fiin frmine _i în locul meu: acest fapt nu m atinge
ca atare, _i nu m înva nimic când e vorba de a înfrunta
reductia erotic. Tot _i toate fiinrile pot foarte bine s se
mulfumeascá cu aceasta, pot s se asigure _i mângâie cu
aceasta, pentru mine, care m întreb ,m iube_te cineva?2"
chiar _i perseverarea in fina mea rmâne o zdrnicie srca*
cioas. Ce am eu de-a lace cu aceast trivialitate- cu
pers
verarea într-o fiiná care nu iube_te sau care nu e iubit, carc

86
111 trebuie nici s iubeasc , nici s se fac iubit, pentru c nu
are nici nume nici vreo individualitate?
Sa lum cealalt ipotez : perseverez în fiinta mea în mod
pentru ca vreau aceasta. Dar pot oare s vreau asta?
liber
Ne-am putea indoi serios c voina are cel mai mic impact
asupra fiinei în general, chiar i a celei care este a mea; pen-
tru c, fie c este o facultate autentic sau un simplu efect de
suprafa, voina îns_i presupune fiinta i nuoprovoac,; cel
mult ea i gestioneaz modalitile, figurile _i orientrile; dar
aceasta scap prizei ei de a o produce, conserva i, prin urmare,
_i de persevera în aceasta. Ce anume ar putea însemna
a o

propoziie ca ,,vreau s fiu" sau ,,vreau s perseverez în fiina

mea"? Nimic fr îndoial , un non-sens.- Doar c, dac nu
pot sã vreau în mod hotrât s perseverez in fiinta mea, pot
m car s vreau aceasta - s consimt la aceasta, s o doresc.
Dar ce înseamn atunci faptul de a consimi la perseverarea
in fiinta ta dac nu faptul dea iubi s fii, deci faptul de a iubi
s continui s fii? Dac acest termen, a iubi, reapare, nu reg -
iniial: nu pot s iubesc s fiu (pentru a
sim atunci aporia
decât dac aceast hot râre rezist la
persevera în aceasta)
Or
întrebarea ,,la ce bun?" inevitabil în reducia erotic ?
eu

de
rezista la aceasta decât dac întreb la rândul
meu
nu pot
altfel ,,m iube_te cineva de altundeva?" _i obtin un rs-
-

din nou în
puns pozitiv care m asigur. Suntem deci condu_i
iniial: conatus in suo
mod ineluctabil înapoi la interogaia
esse perseverandi nu face exceptie de la exigen a unei asigu-

rári de altundeva cum nu face pretenia ca fiecare pentru sine

Sa se iubeasc pe sine însu_i. Ocolul ontic pe care ar pretinde
Sa-I atribuie circularitii iubirii de sine nu schimb
autarhice a

vorba întotdeauna de a decide dac, pentru

a
in fond nimic: e
rezista zdrniciei aga cum o instaureaz reducia erotic, pu
de altundeva
CIn sau face economie de o iubire venit
nu
n-a tost decât
Care sá-I asigure pe cel c a r e iube_te. Conatus-ul
surâs. R mäne Så intrun-
momeal _i nu ne-a smuls decât un

tam cea mai grea întrebare.

87
 S 12. Ura de sine

Vom renunta, a_adar, la aceste dou puncte de plecare ilu.

zori, iubirea de sine prin sine însu_i (S 9) 1 perseverena fie.
cnuia în fiina sa (S 10-11). Nu pentru c ele duc lips de
eticã (ceea ce r mâne, de altfel, indecis), ci pentru c nu putem
pur _i simplu s le punem în lucrare. Nu injustiia lor le-ar
face detestabile, ci imposibilitatea lor, care le face inaplicabile.
Nimic mai evident decât iubirea de sine _i perseverena fiec-
ruia în fiina sa, cel puin în atitudinea natural; dar în reducie
erotic, atât una, cât _i alta apar de îndat drept contradicii
logice, sau mai exact contradicii erotice. Pentru a sfär_i cu
aceste iluzii, vom stabili o dat pentru totdeauna teza exact
opus nimeni nu se poate iubi pe sine însu_i _i în mod
sigur nu cu un amor propriu necondi ionat, pentru c fiecare
pentru sine afl in sine, mai adânc decât pretinsa iubire de
Sine, ura de sine.
S presupunem c pretind, împotriva oricrei evidene, c
m iubesc infinit pe mine însumi. Ce anume vrea s spun în
fond aceast extravagan? Simptomul crei preocupri obs-
cure este ea? Exact al contrariului su.
Revendicarea iubirii
de sine trdeaz de fapt foarte clara mea
con_tiin de a nu
poseda aceast iubire senin de mine; mai mult înc, de a nu
merita o iubire infinit. De ce anume?
Evident, pentru c _tiu,
mai mult decât oricine, c sunt finit
_i c eventuala mea va-
loare nominal (s nu vorbim din
principiu nici de o esen,
nici de o natur umaná, cuvinte al cror sens
îl
debordeaz, revars i picur finitudine. Chiar ignor aici)
dac mi-a_
ignora finitudinea i slbiciunea (presupunând c a_ putea s
mi le maschez mult
tümp), simplul fapt de a revendica o iubire
infinit de mine le-ar dovedi tuturor c îmi
fiindc ii simt m
simt constrâns so
nevoia i
lipse_te tocmai
deschis. Cci, în fine, dac m-a_ iubi intinit pereclam în mod
mine însumi,
nu m-a_ mai gândi så reclam sau s
proclam aceasta; nu m-a
risipi nici mácar sa ma mandresc cu ea; aceast
desttare
mi-ar prea s viná panâ intr-atât de la sine, încât
n-a_ putea
nici mcar s fiu con_tient de aceasta cum nu trebuie
astzi s devin con_tient de trupul neu sau de
diferena mea
88
 al pâân într-atát de exact coincid ele cu ipseitatea mea
a crei apariie o precede. Dac m-a_ iubi cu adevärat pe mine
insumi, n-a_ auzi nici macar rasunând în adâncul constiintei
le hanuiala ,,la ce
me.
bun?, n-a_ merge s m expun reduciei
erotice- pentru ca a_ Ii satist cut-o deja chiar f r s stiu
sau s vreau asta. Prin urmare, dac revendic faptul de a m
iubi pe mine însumi, tiu _i märturisesc deja în mod limpede
doar c n-am ajuns niciodat la aceasta, ci _i c am cea
mai mare nevoie sa ajung aiC1. Imi proclam amorul propriu
tocmai pentru c nu pot sä-l infäptuiesc singur. Il revendic în
gura mare tocmai pentru a m ascunde c nu ajung la el. Pro-
clamând c m iubesc infinit dovedesc c nu m iubesc infi-
nit, atest distana între iubirea pe care o cer _i incapacitatea
mea de a o obine. Prin urmare-un prim stadiu- simpla
revendicare a iubirii fiecruia pentru sine înfptuieste resen-
timentul cel mai cumplit în fond - ura de sine.
Evident, faptul de a substitui ura de sine iubirii de sine
poate prea arbitrar, violent chiar. Cci, la urma urmei, cine
_i-a urât vreodat trupul su? Aceast nelini_te poate fi înte
leas, nu poate fi îns luat în serios. Nu e vorba aici de
pesimism nici de optimism, categorii imbecile, ci de a descrie
cât mai exact cu putin ceea ce reducia erotic face s apar
in centrul ego-ului din momentul în care zdrnicia interzice
ca fiecare pentru sine s se întemeieze în gândirea egal cu ea
ins_i i expune la întrebarea ,m iube_te cineva-de altun-
deva?". Într-o astfel de situaie de expunere (fr aprare în
faa unui pericol) trebuie s recunoa_tem, de bun voie sau de
nevoie, c ego-ul nu se poate asigura el însu_i, pentru c
Du-i poate atribui lui însu_i acest altundeva, de la care numai

veni asigurare. Ipoteza urii de sine ca totalitate afec-

poate o
tivá fundamental a ego-ului în reduc ie erotic se impune ca

COnsecin direct a imposibilitii atât logice, cât _i afective,

factuala:
a 1ubiri de sine. La care se adaug o confirmare
Cmai mari filozofii pretind c ajung la iubirea de sine, dar
nu aj g in unii, rapt
la e a - nici m car pentru a-i reine pe
e ura de sine, C1
doe al
muli oameni, nu doar de a încerca
a o aceasta invo-
exer
ercita efectiv pe sine. Nu argumentez
S t a t i s t i c i sau fapte diverse, ci întrebându-l pe tiecare an

89
Cel care citesc aceste rânduri dac n-a trebuit s infrunte fie si
numai o dat în intervalul scurs al vieii lui pulsiunea aproape
irezistibil de a se pedepsi el însu_i, în deplin , dac nu seni.

dovedit în propri11 si ochi slah

na, dreptate, pentru c s-a
E vorba de
dezamgitor, sau, cum se spune de obicei, jalnic.
de sine-de unde
urmeaz în mod ine.
ura de sine ca dispre
cu onestitate cã
luctabil auto-pedepsirea. Cine va putea spune
Dac neag acest
n-a urât niciodat în el însu_i nulitatea sa?
socotesc zeu sau nebun;
dar nu, nu un nebun
lucru, îl
oricine ura de sine
fiindc un nebun cunoa_te mai mult decât
zeu sau o fíar. Ura de sine
din care provine- ci o fiar. Un
a ego-ului în
seimpune astfel ca tonalitate afectiv ultim
erotic .
regim de reducie Fiindc simpla
/Un al doilea stadiu const în nedreptate.
senine insinueaz
revendicare a unei iubiri de sine egale _i
ea este de ajuns s demonstreze
deja o de
insatisfacie sine,
contrariul su: o astfel de iubire nu mergea de
la sine, deci nu
dintr-o dat. Rmâne
putea s se realizeze în chip desvâr_it
de acum înainte s înelegem ce anume provoac i menine
aceast contradicie formal - nu altceva decâto nedreptate
iubi pe mine însumi m
real. Cci, pe de-o parte, pentru a

trebuie s m admit ca
(sau cel puin pentru a pretinde asta),
un mine radical finit: de vreme ce
am nevoie s fiu iubit de
altundeva, trebuie s mi se traseze o linie- a mea- dincolo
de care acest altundeva s poat aprea în exterioritatea lui, i
dincoace de care ocup un teritoriu finit, deci indiscutabil al
meu, mai mult, se întelege de la sine c fr aceast finitudine

n-a_ avea nici con_tiin, nici nevoie de cea mai mic as1gu-
rare. Dar, pe de alt parte, pentru a m iubi pe mine însumi.
trebuie sá presupun o iubire (de unde ar veni ea) care så ma
asigure, deci care s m iubeasc infinit, cci altfel ea ar ra
mane condiionat, deci neputincioas în a m asigura (S 9
Revendicand faptul de a m iubi pe mine însumi aspir de
atât la o finitudine radical (care cere o asigurare de altunac
va), cat ^i la o infinitate pozitiv (care realizeaz asigurarc
de altundeva). Contradicia formal se adânce_te deci într
inadecvare: finitul pretinde c nu poate fi egalat decat d
infinit. Fiindc ego-ul vrea s stabileasc între doi termen

90
 incomensurabili nu numai o inadecvare, ci o ecuaie, finitu-
dinea mine-lui nu se încearc
asigurat în mod adecvat decât
dac asigur
o ubire
o
infinit; pe scurt, fr infinit finitul nu
nrimeste o asigurare. Pentru a rezista zdrniciei cu al su ,la
ce bun?" finitul cere o asigurare, deci o iubire infinit. E vorba
de un paradox, dar nu de o
absurditate, pentru c iubitorul
care devin raioneaz potrivit unei
logici stricte logica re- -

ductiei erotice. Când e

vorba de a rspunde la întrebarea ,,m
iube_te cineva de altundeva?", nimic mai logic decât
nedreptatea: într-adevr, finitul cere infinitul ca datorat lui.
Simpla pretenie cuiva de a se iubi pe sine
a
însu_i nu se poate
realiza fr o nedreptate. Dar nimic mai
puin nedrept decât
aceast nedreptate îns_i, cci nimic nu se
justific mai mult
decât faptul de a pretinde o asigurare infinit, mai ales dac
te _tii finit. Cine s-ar
multumi, oricât de finit s-ar _ti (_i toc-
mai pentru aceasta), cu o iubire finit? Cine ar fí
satisfcut,
oricât de jalnic _i fr valoare s-ar _ti (_i tocmai
pentru aceea),
cu o iubire nulä? Nedreptate logic, raionalrinevitabil -
într-un cuvânt, o dreapt nedreptate.
Un al treilea stadiu se degaj de îndat:
reaua-credin.
acum inainte _tiu mai bine decât oricine c nu merit
De
iubirea
pe care o reclam totu_i; _tiu foarte bine ce e nedrept în
pre-
tenia de a m iubi pe mine însumi, de_i eu m ursc. Msor
ca nimeni altul abisul
spat între ceea ce sunt _i ceea ce ar
trebui s devin pentru a merita s fiu iubit de altundeva - a
Jortiori pentru a ajunge s m fac iubit de mine însumi. Con-
radicia pe care o provoac aceast nedreptate nimeni n-o
Cunoa_te i nu sufer din pricina ei mai mult decât mine. To-
tu_i, nimeni mai mult ca mine nu încearc nevoia de a o de-
pa_i fiindcá, dac, în lips de a fi iubit de altundeva, n-a_
ajunge s m iubesc pe mine însumi, nu mi-ar rmäne decat
Sa sucomb în fata întrebrii la ce bun?". Aceast distan
c ceea ce sunt- nedemn de iubit -_i ceea ce ar trebui sa
devin nedemn de urât - nu pot nici s o neg, nici så måa
OO1nuiesc cu ea. Nu-mi r mâne decât s o maschez. Reaua-
Ccdintá devine atunci singura atitudine rezonabil, oricât de
CSustinut trebuie ca s se dovedeasc la sfär_it. Fiindea nue
deloc vorba s-l mint întâi de toate pe cellalt s-i ascund

91
în mod banal faptul c nulhtatea mea nu meritå schia de iubiro

pe care o pretinde: nici s-1 dis1mulez perfecta mea con_tiinta

privitoarc la accast lips de merit, fiindcå nimeni nu
hrneste
mai pu ine iluzii despre mine decat mine; pe scurt, nu e vorba
deloc de a-l mini pe cellalt. E vorba de a m mini pe mine
insumi, pentru a-mi menine deschis posibilitatea de a-l läsa
så iubeasc. prin mine însumi sau de altundeva, pe cel pe care
il dispretuiesc cel mai mult - pe mine. Pentru c, în ambele
cazuri. cel care m-ar iubi trebuie deopotriv s _tie _i s nu
stie cine sunt. Trebuie ca mâna mea dreapt s ignore cú totul
mâna mea stâng, pentru ca eul care iube_te s ignore cu de-
sävâr_ire mine-le iubit (in fapt urât): iubire a fiecruia pentru
sine, dar cu ochii închi_i, unde cu cât _tiu mai puin, cu atât
pot mai mult. Aceast schizofrenie devine singura figur înc
practicabilä a iubirii de sine-casubstitut disperat al iubiri
de altundeva-, deci ultima postur efectiv a unui egoism
aflat inc la lucru. Pentru a m iubi pe mine însumi, trebuie
a_adar s nu m recunosc drept ceea ce sunt totu_i în proprii
mei ochi - demn de ur . Cunoa_terea de sine nu doar nu
face pereche cu iubirea de sine, ci o interzice. Cel puin a_a
stau lucrurile de îndat ce trecem la reducia erotic.
Aceasta inadecvare inevitabil conduce la limit spre un al
patrulea stadiu: verdictul. M descopär într-adevr într-o si-
tuaie de nesustinut din punct de vedere psihologic _i logic.
Intr-un prim moment, contradicia revendicrii unei iubiri de
mine pentru mine unit cu dispreul de mine pentru mine m-a
condus spre postura unei nedreptji funciare, dar totu_i legi-
tume. Acestei prime contradic ii vine s i se adauge efortul
extraordinar de anevoios, dar pe care durerea sa îl condamn,
de a má mini pe mine însumi cu scopul de a realiza, în ciuda
con_tintei mele, iubirea fiecruia pentru sine. De acum înainte,
contradicia iubirii de sine i a efortului de a o masca intr la
rândul lor în conflict, findc prima nu înceteaz s _tie ceea
ce a doua vrea sá (í_i) ascund. Astfel c nu am unul, ci doud
bune motive de a må urî: mai întâi dispretul pe care mi-l
polt
netemeinicia revendicrii mele i a nedreptii mele-motiv
negativ în mod pozitiv, apoi neputinta mea la limit inev
tabil de a ine mult timp minciuna cerut pentru a m iubi p

92
 mine însumi în Ciuda con_tiin ei mele- motiv negativ în
mod negativ. Intr-un moment sau în altul aprrile mele vor
trebui s cedeze, pentru ca presiunea apelor amare s ia cu ele
si ultimul baraj, pe scurt ca s renun s m iubesc pe mine
insumi i chiar la taptul de a pretinde asta. ^i într-adev r, toi
cei care ajung la statutul de tiin e care iubesc (_i numai ei),
altfel spus orice ego care ajunge s intre în reduc ia erotic
experimenteaz nu o dat în via ura de sine. Nu trebuie s
ne imagin m c e vorba aici de o situaie extrem . Din con-
tr, cel mai adesea ea se realizeaz blând, în calmul aproape
u_urat al unui dezastru anunat de contradicii care au apsat
prea mult timp, un dezastru clar _i lent, devenit perfect inteli-
gibil prin evidena nedreptii, ba chiar un dezastru senin în
care simt ca o binefacere c s-a fcut în sfâr_it dreptate. U_u-
rare pentru c, dac n-ajung s m iubesc, dac nu pot nici
mcar s m mint destul ca s mi-o fac s sporeasc, gre_eala
nu-mi mai revine mie, care a_ fi lipsit de putere, ci acestui alt
mine, care nu merit s fie iubit, nici de altundeva, nici de
catre sine. Renunând s m iubesc pe mine însumi îmi fac
deci o dubl dreptate: nu iubesc acest mine care nu merit
aceasta, dar m justific _i pentru c nu-l iubesc. Mai mult,
redau chiar lumii puritatea ei pe care a tulburat-o revendica-
rea mea nedreapt de a m face iubit la modul infinit nu în
ciuda, ci în virtutea nulitii mele. Când în sfâr_it renunt la a
tulbura ordinea lucrurilor acceptând în mod logic, înelept _i
just nu doar s pretind c m iube_te cineva de altundeva, ci,
înc _i mai mult, renuna s mai pretind c pot s m iubesc
pe mine însumi prin mine însumi, atunci resimt satisfacia
dificil, dar deplin, de a ceda nu forei, ci unei evidene plate:
nu era pur _i simplu loc pentru a iubi, cci nimic, i mai ales
nu pe mine, nu merit s iubeasc cineva. Sinuciderea, ca rest
al oric rei socoteli? Fr îndoial , dar poate pur _i simpluo
reglare de conturi, în care m bucur c nu trebuie nici s iu-
besc, nici s fiu iubit. Urându-m nu pun sub semnul întrebärii
mai întâi viaa mea, nici eventual moartea mea, ci posibilitatea
pentru ego-ul meu de a se considera drept cineva care iube_te.
Urându-m cu bunvoin încerc aproape s anulez stäpânirea
exercitat asupra mea de reducia erotic. Nu trebuie iubit, nu

93
c nimic de iubit fiindc nici chiar cu nu reu_esc sa m fa
ubit de altundeva, nici s m iubesc de catre mine însumi.
_i eventuala sa ine ontiea
certitudin
ontic
Rämäne iînc ego-ul meu

înainte sunt scutit

sa iubesc, fiindes
potrivit creia de acum
nici 0 ubire deza
de sine nu mai atestä a-
nu pot. Si ura mea

mgit.

S13. Trecerea lar zbunare

în care nu am nimic de
al indiferenei
-

Acest echilibru
dureaz . Ura de sne se poate
iubit, nici nimic de urât-
nu

indiferena simplei absene a iubiri.

resorbi atât de u_or în
erotice nu merge de la sine tocmai
Suspendarea reduciei de sine
modific în mod radical însu_i conceptul
pentru c ea
e de ajuns ca
iecare sã se urascá pentru sine
pe scurt, nu
orizontul de altfel infinit al iubirii. Ura de
pentru a iei din
sine trimite cel
înc, tot atât de mult cât imposibila iu-
puin
bire de sine la întrebarea ,,m iube_te cineva?", si
prin sine,
care-I urâm îl urâm tocmai
dintr-un motiv evident: sinele pe
s-l facem s fie iubit de altunde
pentru c nu ajungem nici
sine însu_i. Mai intim urii decât ea
va, nici s se iubeasc pe
aceea ura de sine
îns_i apare în ea imposibilitatea iubirii. De
nu dureaz în senintatea provizorie pe care am cunoscut-o
ea declan_eaz mai curând o reacie în lant cu cellalt, sau
mai exact cu ura de cellalt. Aceast reacie în lan se articu
leaz în patru stadii, care prelungesc precedenta secven a

urii de sine.
Cum as putea totu_i så ajung - a l cincilea stadiu-la ura
de celálalt, din moment ce n-am nevoie de nici un celala
pentru a nu må jubi i în mare m sur îmi sunt de ajuns eu
insumi pentru sarcina de a m urî? Mai mult, în acest mo
ment al analizei n-am înc nici un acces reglementat la cela
lalt, nici vreun motiv s-l ur sc- cel puin ca s-l urasc
schimbul urii pe care eventual mi-ar purta-o. Dar imi
alte motive de a-l urî pe cellalt, mult mai puternice decat ud
gase
fa de mine însumi. Så presupunem c la sfâr_it renun c u
adevrat atât la a m iubi pe mine însumi de ctre mine m

94
 cât si la a m facc ubit de
sumi,
altundeva: cât
sidera alegcre în campul logicii care m-atimp voi con-
aceast

îmi voi nutea imagina c pot, printr-un amestec de

condus aici
nism, må s resemnez
la stoicism
aceasta fara _i
a
fr consideraii
traversând presu- _ovi. Dar s
c,
nem
paji_tea
ncle. un altul oarecare, ajunge aparent fr ptrat a logicii
ara intenie, s se fac iubit de toi (sau de greutate _i chiar
câiva-va fi de
aiuns) pân acolo incat sa reu_easc chiar s-_i dea
iluzia de a
se mutea iubi de catre el nsu_i, pe scurt, s
ce vom numi mai
presupunem irup-
tia a ceea precis un imbecil fericit cel
Dutin acela pe care il voi socoti ca atare: frumos, prost, bogat
si norocos, cruia totul ii reu_e_te fr merit, fr osteneal,
fr esec. Ne intrebäm atunc1: ce va deveni ura mea de mine,
presupus calm _i civilizat, fr violen nici revendicare,
discret _i privat, când va întâlni primul imbecil venit, cu
condiia ca el s fie fericit? Trebuie în mod evident s rs-
pundem: ura de mine nu va suporta iluzia _i impostura iubiri
pe care imbecilul fericit crede c _i-o poart lui însu_i ca ur-
mare a celei pe care î_i imagineaz c îi vine de altundeva.
Nu doar pentru c ura îi tie minciuna, ci mai cu seam pentru
ca ea nu va suporta mult timp ca nedreptatea, la care a renun-
jat in ce-o prive_te, triumf fr ru_ine în imbecilul fericit.
Ura de sine care a pus st pânire pe mine va cere dreptate:
ceea ce am distrus în mine -revendicarea iubirii de mine
n-are nici un drept s triumfe în nimeni altul. ^i dintr-un mo-
tiv foarte bun: celälalt nu face nici mai mult nici mai puin
aecat mine; nu merit mai mult decât mine un r spuns pozitiv

4erebarea ,m iube_te cineva?". Voi pune deci între-

oare
0area: de ce el
_i nu eu? Sau: eu nu o merit, dar fiindcachiar
el,
O mernt mai mult, cere _i crede c obtinut-o
a (ba
am tot atât de
mult ca i el
0 obine cu adevrat),
du
dreptul la ea, chiar dac, potrivit propriei mele convinger1,
d Cu adevrat nici un drept. Nu-mi mai pot desigur susnc
a r e a s m iubeasc cineva, spunând c,,vreau astaca
,

dar i sà raspund
Compara ie cu imbecilul fericit pot înc a s u m la per-
,merit asta". Conatus-ul pe care nu pot
s mi-l
SO
Soana întâi, ma a doua,
mai încerca s-l asum la persoana
lal, pot
indirect ceea
d rivalitatea mimetic îmi acord în mod

95
ce ura de sine îmi interzice în mod direct. Ma voi iubi totu_i
cel puin prin lips, transpunând asupra celuilalt povara uri
de mine, care, astfel împrit, îmi va deveni incepând de
atunci suportabil c e l puin o vreme. Ura ne-urii de sine
ura unei ubin a fiec nia pentru sine la un celalalt in aparentä
fericit abate de la mine ura de sine prin Sine- cel putin
pentru o vreme.
Astfel a l _aselea stadiu-pentru prima dat intr în
scen cellalt. Dar intr în scen sub masca nea_teptat a
unui hot, aproape a unui seductor, fiindc el deturneaz asu.
pra lui _i în beneficiul su o parte sau totalitatea urii de mine
insumi. Celälalt apare în sfär_it, dar drept cel pe care-l ursc.
Sau, mai exact, drept cel pe care, împotriva oricrei logici,
pot prefera s-l ursc mai degrabä decât pe mine însumi. Sau,
drept cel care poart în locul meu povara zdrobitoare a pro-
priei mele uri de sine. Celälalt se ofer întotdeauna mai întâi
drept cel pe care îmi place s-l ursc cel mai mult- cu atât
mai mult cu cât m scute_te, cel puin în parte, de a pstra
doar pentru mine ura de mine însumi. Or tocmai acestui celã-
lalt pe care nu-l iubesc, pe care în fapt îl ursc _i pe care nu-l
cunosc decât în msura în care-I ursc, m voi adresa pentu
a-i cere s m iubeasc. ^i i-o voi cere dei presupun (prin
analogie cu cazul meu) mai întâi c el însu_i nu se iube_te
mai mult decât m iubesc eu, apoi c el ghice_te c nici eu nu
m iubesc pe mine însumi din acelea_i bune motive care il
fac pe el s se urasc primul. Cum oare, urându-se pe sine
insu_i _i cunoscând c eu m ursc, ar putea s nu m urasc?
Fie din ura mea _i din a sa el va trage concluzia c nu sunt
mai bun decât el _i m va urî în chip logic. Fie dac din
intâmplare må b¯nuie_te c nu m ursc, ci c pretind cà ma
iubesc cum ar face orice imbecil fericit, el m va urî cu ata
mai pe fatá i cu mai drag inim. Lui îi adresez, a_adar,
cererea unei iubiri venite de altundeva într-un mod deopotriv
raional i absurd. Intr-un mod raional, ba chiar foarte raiona
într-adevr, tocmai pe firul conductor al invidiei mele an
avut acces pentru prima dat la cellalt; or, fie _i numai suo
figura primului demn de ur, el îmi ofer prima fa posibila
de altundeva, mereu cutat, dar rmas pânacum inacces
96
bilä. intr-un mod foate absurd totu_i: într-adcvr, pe acest
cclalalt nu- întâlnesc decât sub figura celui de-al doilca demn
de ur dup mine, a celui dintâi demn de ur care nu sunt pur

si simplu eu; i, potrivit principiului c ura prime_te în schimb

ur, îi cer s må iubeasc de altundeva tocmai celui care nu

poate decât så må refuze i care, într-un anume sens, trebuie

s m refuze. Astfel se realizeaz cererea contradictorie prin
excelen: aceea de a cere celui care nu poate decât s m
urasc s m iubeasc - pentru prima dat - de altundeva.
Cerere contradictorie, dar nu lipsit de sens. Cci cellalt
îmi apare sub figura lui Janus cel pe care il ur sc i care
ar trebui s m iubeasc, cel pe care a_ vrea s-l iubesc dei
m ur_te pentru c îndepline_te, în ciuda lui, fr îndoial,
o funcie unic: aceea de a m elibera, în parte cel puin, de
ura fiecruia pentru sine, care m strive_te. Aceast eliberare
nu pot evident s o cer primului venit, acelui prim celälalt de

altundeva, chiar dac m ur_te pentru c se urste _i pe el.

S m iubeasc puin ar fi deja un mare pas înainte. S m ia
în seam puin, chiar sub aspectul urii sale, va fi întotdeauna
mai mult decât s rmân singur s m iubesc _i s m ursc
în acela_i timp. Oricine ar fi, acestui cellalt venit de altun-
deva îi încredinez povara imposibilei puneri în scen a iubi-
rii improprii _i contradictorii a fiecruia pentru sine. Lui _i
numai lui îi revine treaba murdar de a suporta ceea ce îmi

repugn chinul de a m iubi în ciuda urii mele de mine

-

însumi. Acest celälalt, pe care îl iubesc _i îl ursc în acela_si

timp, apare desigur ca un fenomen paradoxal; dar acest para-
dox î_i are ra iunea sa în mine însumi - fiindcä el nu se

intrarea original în reducia erotic.

ive_te decât din mea

Celälalt, pe care îl iubesc _i îl ursc deopotriv, reproduce

sub figura unui paradox fenomenal contradicia originar pe
care i-o aplic- contradicia urii de mine de ctre mine în-
Sumi, titlul de rezultat al preteniei de a m iubi cineva de
cu
în scena
altundeva; el nu suport în fapt decât povara punerii
mposibile a iubirii mele improprii de mine. Dar cel lalt n-ar
putea lua în chip atât de desvâr_it asupra lui aceast
contra-
cie venit din adâncul meu, dac nu m-ar retlecta în mod
Cxact: _i el practic ura de sine, tot atât de mult cât revendic

97
 de la sine _i de altundeva iubirea nedreapt i impracticahil ila
atât de bine in el contradicti.
de sine insu_i. El nu prime_te a
aceasta o reproduce pur _i sin
mea, decât în m sura în care im-
întrebuinat. Celälalt se iveste
plu pe a sa, gata deja s fie in
vizibilitate ca o oglind foarte fidel, simplu ostatic al uri
mele de mine (care se iube_te), lucrtor al iubirii improprii de
mine ur_te), pe scurt, ca 1dolul meu desvâri it
(care se

oglind invizibil a mea însumi.i faptul de a-_i trezi propriui

idol nu e cea mai mic realizare a urii fiecruia pentru sine
Ca i cum ar trebui s mimeze slava unui zeu.
Desigur al _aptelea stadiu acest prim cellalt, care
îmi apare mai întâi tocmai sub figura celui care m ur_te, nu
poate decât s adreseze un refuz categoric cererii mele de a
m iubi cineva. El trebuie s sfâr_easc prin a m urî. S ad.
mitem deci c, dup toate posibilitile, el m uráste. E însä
nevoie de prea mult ca aceast ur s nu-mi spun nimic. Din
contr, ea m înva multe validând precedentele etape ale
itinerarului. Mai întâi, ura pe care mi-o poart cellalt con-
firm faptul c nu m puteam iubi pe mine insumi, întrucât
nici cellalt nu o poate face; fiindc punerea în joc aici a unui
altul decât mine arat c nu era vorba numai de o incapacitate
a mea, ci de o neputin ter, repetabil în fiecare. Ura sa
confirm faptul c eu nu trebuia nici s cer s m iubeasc
cineva, nici s pretind s o fac eu însumi. El _i, o dat cu el,
toi pot s m urasc în mod legitim, pentru c pretenia mea
de a m face iubit de ctre ei se dovede_te întotdeauna la
sfâr_it atât de exorbitant _i atât de contradictorie, încât exas-
perarea lor îi face pur _i simplu dreptate. Revendicarea mea
de a m iubi pe mine însumi (_i de a-mi asigura mie însumi
propriul meu altundeva) justific fr discuie faptul c ei
m ursc.
Apoi, ura pe care mi-o poart acest s rman cel lalt con-
firm c, în chip mai originar decât îl ursc eu, se ur_te el
însu_i tot a_a cum m ursc _i eu. El nu m ur_te din cauza
mea, ci din cauza lui. Eventualele mele defecte nu conteaza
aici, conteaz defectul lui de a se iubi el însu_i sau de a se
face iubit de altundeva. De fapt _i de drept, ura pe care el
mi-o poart ar trebui så merite recuno_tinta mea - s ma

98
fac s-l recunosc ca pe un tovar_ de lanuri pe aceea_i ban-
a galerei; în ura pe care ne-o
purtm reciproc împrt_im
mai întai urile paralele pe care fiecare dintre noi le exercit
numai asupra sa, ne atac m pe noi în_ine mult înainte _i mult
mai radical decât il atacm pe cellalt. Practicile noastre pa-
ralcle ale urii fiecruia pentru sine ne aseamn în chip mult
mai originar decat ne opun urile fiecruia pentru ceilalti, pân
intr-atât încât acestea devin un epifenomen al aceleia,
aproape
neglijabil fa de tortura de sine prin sine însu_i care ne chi-
nuie pe toi. Aproape ca n-a_ putea s m formalizez pentru
c cellalt må ur_te de ce nu m-ar uri, de vreme ce eu
sunt primul care m ursc; cum ar avea el de altfel mijloacele
de a m iubi pe mine, cät vreme nu le are nici mcar pe cele
de a se iubi pe el? Simpl întoarcere înapoi a flcrii, întoar-
cerea asupra mea a urii sale se alimenteaz mai întâi la focul,
altfel mistuitor, al urii sale de sine.
Rämâne în fine achiziia de departe cea mai decisiv. înc
de la început e vorba de a rspunde la întrebarea ,m iube_te
cineva?", prin urmare de a dobândi o certitudine venit prin
definiie de altundeva: primul räspuns m întorcea îns spre
iubirea de mine prin mine însumi, încovoia acest altundeva
asupra mea i oprea astfel accesul la orice instan cu adev-
rat strin. De acum înainte, iubirea contradictorie de mine
prin mine însumi sfâr_e_te prin intermediul vicisitudinilor ei
în a deschide un acces la cellalt. De fapt, îl atinge succesiv
drept cel care ar trebui s m iubeasc, drept cel care nu poate
decât s m urasc _i, în fine, drept cel care îmi seamn chiar
întrucât se ur ste pe el însu_i, ca i eu pe mine însumi. In
fine, cellalt face efectiv figura pân aici interzis în ce pri-
ve_te accesul lui la ea a acestui altundeva, pentru c el apare
de netgduit, fie _i sub figura du_manului care deopotriv e

urat mine _i m ur_te pe mine. ^i el apare astfel ca un

de
altundeva efectiv pentru însä_i cutarea iubirii de sine prin
SIne insu_i, care îl neag _i pretinde în acela_i timp. La intero-
gala remanent cu privire la posibilitatea de a rupe sol1pSis-
nul tinându-ne totu_i de ego trebuie r spuns în mod afima-
devine
V, îns pozitiv: cel lalt sau acest altundeva nu
nu
acced la
CIectiv cand m iubc_te, ci când m ur_te. i eu nu

99
 individualitatea sa, nici.
aceasta pretinzând c-l ating în
in atitudinca nat
însumi, r mán nd
cunosc ca pe mine
întoarcere in reducia ero
turala
Din contr , m instalez fr
de la necesitatea pur _i nud
pentru a- privi tocmai plecând
întrebarea ,,m iube_te oare cine
unui altundeva cerut de
cel puin intrarea în co
De acum înainte devine cu putin COn
tact cu celälalt, sau mai degrabå läsarea lui sã intre în contae
ontact
cu mine: fiindc nu va mai fi vorba de a pune stpânire pe
interioritatea lui fantasmat, nici chiar de a-l simi la caphl
de a m simi atins de a sa; sa
privini mele, ci mai degrab
mai bine. atins de ura lui ca
de värful sabiei lui care apas
s m strpung. De altfel, de acum îna.
asupra mea aproape
inte nu-l mai visez, nu-l mai discut-îl încerc. ^i nu-l încer
ca pe o iubire, ci drept ceea ce provoac preten ia mea de a
m face iubit- drept o ur. Celui ce întreab imprudent
Ma iube_te cineva de altundeva?" în vine în sfär_it un rs.

puns, dar pentru a spune: ,,Ceea ce-ti vine de altundeva te

ur_te".
De unde _i ultimul stadiu: pe acest altundeva, în fine efec-
tiv în ura sa pentru mine, îl ursc. A_a cum el a întors asupra
mea ura sa de sine, tot a_a _i eu întorc asupra lui ura mea de
mine _i ura sa de mine. I| ursc pe celålalt, sau mai exact,.pe

ceilali"din acelea_i bune mnotive pentru care m ursc ei:

pentru c pretenia lor obtuz de a fi iubii sfideaz orice
dreptate; pentru c încercarea lor ridicolde a se iubi fiecare
pentru sine se dovede_te impracticabilä: pentru c ura lor de
ei în_i_i nu doar m sperie, ci sfâr_e_te prin a m dezgusta
pentru cá, în sfâr_it, ei nu au acces la mine decât prin ura pe
care le-o rezerv i le-o întorc. In ei, ca _i în mine, amorul
propriu se arat perfect impropriu atât pentru a iubi, cât l
pentru a se face iubit. Amorul propriu nu serve_te decât un
primite sau date. Cu toii nu avem decât una _i aceea_i ceru
tudine i decât un unic acces la altundeva
un oarecare a
pe care ne-o purtám reciproc. Nimic altceva nu ne une_te deca
ea. Din pretenia fiecruia la iubirca de sine prin sine rezuite
ltà
ura tuturor
pentru toi _i a fiecruia pentru sine. In mod stra
niu, dar necesar, în aparenta sa eviden conatus-ul se întoar e

împotriva lui insu_i.

100
 14. Aporia asigurrii
Acest drum stär_e_te într-o aporie. Ea nu se discut, ci se
recapituleaz. Reducia erotic se impune cu atât mai mult cu
t e u caut nu atät o certitudine, cât o asigurare. In ea pot
auzi întrebarea ,m ube_te cineva de altundeva?" _i trebuie
s-I caut pe acest altundeva. Calea cea mai direct const înn a
m asigura pe mine insumi de un atare altundeva iubindu-m
ne mine însumi prin mine însumi. Or aceast revendicare nu
numai c nu o pot realiza, dar ea provoac ura de mine de
ctre mine, apoi ura de cellalt mai întâi pentru mine, apoi
prin mine. Astfel orice iubire care începe ca o iubire a fiec-
ruia pentru sine (1mposibil) ajunge prin ura de sine (efecti-
vä) la ura de cellalt (necesar). Dac pretind c m iubesc
sau m fac iubit, la sfâr_it ursc _i m fac uråt. A_adar, asigu-
rarea de altundeva rmâne inaccesibil. In cele din urm
zdrnicia o ia _i o duce i pe ea. In acest stadiu, reducia ero-
tic descalific în mod inevitabil ego-ul meu, chiar dac el
rämâne ontic sigur- cu atât mai mult cu cât rmâne a_a.
Acest rezultat deruteaz, îmi închide calea- ceea ce în-
seamn instituirea unei aporii. Aici calea _i aporia ei sunt
una: simplul fapt de a întreprinde cutarea certitudinii _i de a
o împinge pân la captul s u- asigurarea -, deci de a sta-
bili ipoteza iubirii fiec ruia pentru sine e de ajuns s m con-
duc la ura tuturor pentru toi i a fiecruia pentru sine. Apo
ria decurge în mod necesar din punctul de plecare. A_ putea
eventual s o înl tur? Fr îndoial , dac a_ ajunge s schimb
punctul de plecare sau s rup înlnuirea.
Sa analiz m mai întâi necesitatea înl n uiru. La uma ur-
nei, faptul de a ajunge la ura tuturor pentru toi i a tiecäruia

pentru sine nu trdeaz oare un pesimism excesiv, sistematie

s admitem o ubire
, In cele din urm, incredibil? De ce nu

c Sine legitim, care så contrabalanseze pulsiunile moriu $

aie autodistrugerii? De altfel, ura de sine nu ine pur _i sunplu
tcut, nu constituie
cum s-a
patologie? Privilegierea ei, a_a
respectul
ditel simptom cvident al acesteia? Sumpatia,
un
mai mult, pe cela-
Compasiunea nu ne-ar putea uni cu atåt
nimic mcpt, dar trebuie
d t Si
pe mine? Aceste obiectii n-au

101
 sã le îndepårtm, fiindc cle i_1 pierd orice pertinent
de
indat ce sunt repuse în situaia
de reducie erotic. Nu
Nu ma.
mai e
vorba atunci de a descrie, ca psihologi sau sociologi, rela
anumite sentimente pe
latii
ca
posibile între fiinte umane, nici care
pot så mi le port mie însumi,
ca in atitudinea natural eCu
abstractiunea nedecis pe care ea o permite.
E vorba de a examina cu maxim rigoare posibil statutul
certitudinii (nu o putem oare de fapt descalifica?); de a lua
apoi act de faptul c ea nu satisface ceea ce cere ego-ul care
sunt, pentru c nu m asigur în faa zdrniciei (_i cine ignorä
puterea ei?); _i, în fine, de a intra în interogaia care deschide

spre zdrnicie _i o dep_e_te,m iube_te cineva

alt. de
undeva?". Dar din acest moment intrm in reducia erotic _i
nu mai putem evita înfruntarea fr întârziere a cererii de a ne
face iubiti. Or aceast cerere are exigenele i consecinele ei.
Fie celälalt m iube_te- dar îl ignor înc pe acest celälalt
potenial; i, înc o dat, cu ce drept pretinde c m iubeste
sau pe un alt celälalt
pe mine, i nu mai degrab pe el însu_i
oarecare? Fie m iubesc pe mine însumi - dar o pot oare

face fr contradicie _1, în acest caz, am oare pe bun dreptate

dreptul de a o face? Cele dou ci inventariate conduc fiecare

la un baraj, iar o a treia cale nu mai exist. In regim de reduc-
tie erotic nu e vorba deci de pesimism, ci de imposibilitji
Nu pot sã-i cer celuilalt s m iubeasc cum nu pot s-mi
promit mie însumi s m iubesc ca _i cum a_ putea oferi
un autentic altundeva pentru mine, ca i cum a_ putea, în in-
contestabila mea finitudine, s mä asigur infinit. Dar, mai cu
seam, cine se poate crede în mod serios nedemn de orice ura
de sine, transparent, egal, binevoitor cu sine, liber de resen-
timent, de datoria insolvabil a trecutului revolut? Aici nimic
nu conteazá, în afara fenomenelor pe care ne permite s le
degajm i eventual s le descriem reducia erotic. Cel coe
poate s arate cum anume trebuie s m iubeasc cel lalt, sa
o arate. Cel ce poate så arate cum anume pot eu s m iubesc
pe mine insum1 (de altundeva i la infinit), s o arate. i daca,
a_a cum o cred, nimeni nu o va putea face vreodat , atunc!
nu r mâne decât så examin m în mod serios aporiile la care
am ajuns.

102
 Fiindcnu putem rupe înlänuirea, am putea îns modifica
nunctul de plecare? De ce s nu ne tinem de criteriul certitu-
dini fr a mai cere o asigurare de altundeva? Sau, dac mai
credem c trebuie s dep_im certitudinea obiectelor spre o
asigurare pentru ego, de ce s nuo rezem m _i pe ea pe con-
stiinta de sine sau pe o punere in scen oarecare a
propriei
mele existene? Pescurt, de ce så ne impunem o nou exigen
sau, dac ne-o impunem, de ce så recurgem la un nou princi-
piu? Dar e de ajuns s formul m aceste rezerve pentru a le
vedea inconsistena. ^tim din experien ca _i din concept c
de fapt certitudinea nu se potrive_te decât obiectului _i c
subiectul" presupus cunoscut se expune la cu atât mai multe
descalificri, cu cât calificarea (certitudinea) obiectelor sale
nu se mai reazem decât pe el. Or asupra acestui ,subiect"
apas povara unor noi interoga ii- zdrnicia, nihilismul _i
plictiseala, care dep_esc în mod radical vechea întrebare
mrginit la certitudine. Desigur, ego-ul poate foarte bine
cuceri o certitudine de sine însu_i, poate deci s fie întrucât se
gânde_te; dar acest cerc nu e valabil în mod precis decât pen-
tru fiint _i certitudine; el nu poate nimic împotriva zdrni-
ciei care aplic proba unui ,la ce bun?" chiar _i fiinei i cer-
titudinii. Pentru a rezista asaltului zdrniciei, trebuie, a_adar,
mult mai mult sau cu totul altceva decât simpla gândire în-
toars asupra ei înse_i-trebuie o asigurare care nu-mi poate
veni, prin definiie, decât de altundeva; pe scurt, trebuie sä pot
ráspunde la întrebarea ,m iube_te cineva- de altundeva?".
Ceea ce îi certific ego-ului fina sa nu îl mai asigur în regim
de reductie erotic. A confunda aceste dou chestiuni propu-
nandu-le un unic trdeaz
rspuns pur _i simplu refuzul re-
ductiei erotice-a_a cum, de fric, refuzm un obstacol. Dar
Cine refuz obstacolul cade în cea mai mare parte a timpului.

Aporia rmâne, Ea ne opre_te s mergem

a_adar, întreag.
mai departe decât ura tuturor pentru toi _i a fiecruia pentru
Sine. Va trebuie, a_adar, s înfrunt m z d rnicia fr alte arme
decât aceast dubl ameninare.

103
a 2 9d

199
 Despre cel ce iube_te,
c se face avans

. 15. Reducerea reciprocitii

Un drum se închide,
atât mai limpede cu cât l-am urmrit
cu
pas cu pas. Aporia rezult din contradicia între întrebare _i
concluzie: începând prin a întreba dac m
iube_te cineva de
altundeva (,m iube_te cineva?"), am fost condus
la ura fiecruia
inevitabil
pentru sine pe fondul urii tuturor pentru toi.
Cine vrea s se fac iubit
câ_tig doar faptul de a se urî pe el
însu_i, apoi a-l urî pe oricare altul decât sine _i, în fine, de
de
a se inscrie în ura tuturor pentru toi.
Am putea evita oare aceast concluzie? Am
putea întot-
deauna s respingem logica ce duce aici
i s detectm în ea
O
simpl eroare în ordinea raiunilor. Dar aceasta ar spori
e_ecul, fiindc atunci numai o eroare a raionamentului ar
putea salva dreptul meu de a m face iubit, ca _i cum,
a nu
pentru
m recunoa_te iraional,
trebui s renun la a nu m
ar
uri.Pret scump de pltit pentru a confirma prejudecata c
ubirea nu rmâne posibil decât dac la a gàndi
renunm
Corect. Dar ce alt cale mai rmâne deschisä? Cel
puin
aceasta: trebuie s renunm la a degaja un concept de iubire
plecând de la întrebarea ,m iube_te cineva- de altunde-
va?, la a ajunge aici plecând de la exigenta de a m iubi
Cineva-fiindc nici eu însumi, nici vreun altul nu pot, pe
cast baz, s m asigure de nimic decât de ura lor. Dar

105
atunci aporia n-ar ne în cauz raionalitatea
genera în
iubiri, ci numai pertinena întrebärii ,m iube_te cineva"
de altundeva?", sau cel puin a modului in care am
înteles.
pân aici. In ali termeni, pentru a real1za cu adevrat reduet.
erotic, ar trebui s accedem la o cerere mult mai originar s uctia
mai radical. Cum s ajungem aici?
originar
S revenim la întrebarca ,,m iube_te cineva- de altn.
deva?". De ce am luat-o drept o cale de acces la reducia ero.
ero-
tic? Dintr-un motiv evident: ea izoleaz într-adevr asigura.
rea în fata zdrniciei, opunând-o in mod limpede certitudini
fa cu îndoiala; nu mai e vorba de a fi într-un mod sig
ci de a dep_i descalificarea distilat de suspiciunea ,la ce
bun?", de a ne asigura de iubire, nu doar de a-i certifica exis
tenta; în acest sens precis întrebarea ,,m iube_te cineva-de
altundeva?" declan_eaz reducia erotic. Instana iubirii nu se
degaj îns aici decât sub un unghi foarte închis. Nu pentru
c e vorba de mine, de primul ego în a_teptarea unei asigurri
venite de altundeva; fiindc iubirea _i asigurarea n-ar putea
interveni fr un punct de sprijin care s le fixeze locul i o
miz care s le reclame; fixarea reduciei erotice pe ego rà-
mâne absolut indispensabil. Dificultatea provine mai degra-
bä din aceea c ego-ul permite sau nu permite s se întrevad
reducia erotic. Intr-adevr, fa de ego, iubirea nu intervine
inc decât în mod indirect, negativ, urmând cutarea unei
asigurri fa de o ameninare: zdrnicia. lubirea nu functio-
neaz aici decât drept corelatul ipotetic _i aproape de neatins
al lipsei mele de asigurare în faa întrebrii ,la ce bun?". Re
ducia erotic rmâne înc parial, iubirea u apare înc aici
decât prin lips. Asigurarea ine de reducia erotic, dar ea m
o realizeaz în profunzime, fiindc îi lipseste ego-ului;s
acest ego, care e lipsit el însu_i de asigurare, nu înelege iubr
rea decat ca o penurie. Ego-ul nu se expune reduciei erotce
decât sub ameninarea zdrniciei, deci cu frica devenit pa
nic de ,a-1 ceva. De a-i
lipsi lipsi ce anume? Evident o
gurare în iubire. El nu se aventureaz
ast
în câmpul iubirii deca
pentru a scpa riscului de a se pierde, deci doar sperâna
asigurare, o întoarcere a asigur rii, o eliminare a penurie1.
nu ajunge decât la o pre-inelegere îngust _i parcimonioas

106
 iubirii: ea îi lipse_te, ii e
repede necesar, deci o _i o
cere;
cere cu atât mai firenetic, cât îi
cu
ignor demnitatea, puterea
si regulile. Ego-ul se adreseazca un sraciubirii
care, cu
ftrica în sân, pentru c e fr un ban, nu-_i
imagineaz vreodat
s aib de-a face decât cu cmtari tot mai nemilo_i _i
rapace;
pentru el, asigurarea ar trebui pltit înc mai scump decât
certitudinea, cu înc mai multe cuno_tine de sacrificat, cu
înc mai mult ascez de îndurat decât în îndoiala
hiperbolic.
Cuprins de aceast panic fa de penurie, ce anume
sper
ego-ul când pune primul su pas pe teritoriul iubirii pe care
i-o deschide,
chiar dac în ciuda lui, reducia erotic? Cel
mult, în cea mai înalt estimare a a_teptrilor sale înfrico_ate,
el sper s nu piard aici- sper ca iubirea s-i dea
rea la un pre
asigura-
corect. Vrea s pläteasc în schimb
pentru a
obtine asigurarea, dar fr s i se ia mai mult decât va primi.
La început, ego-ul nu a_teapt de la iubire decât un schimb
aproape onest, o reciprocitate negociat , un compromis ac-
ceptabil.
Fire_te, s-ar putea rspunde c în iubire reciprocitatea nu
are nimic de fcut
_i c aceasta nu se potrive_te decât schim-
bului, economiei _i calculului acestuia. ^i, într-adevr, rmâ-
nând înc la frontiera reduciei erotice, naiv _i fr
lucrurilor iubirii, ego-ul ignor întreaga ei logic
experienta
paradoxal;
nu-l cunoa_te pe cel care iube_te, pe care nu-l elibereaz înc
în el; nu cite_te iubirea decât ca
pe a_teptarea _i cererea unei
asigurri la un pret rezonabil. Cum anume calculeaz el acest
pret? A_a cum îl calculeaz un om srman, cu neîncredere _i
precautie: vreau mai întâi s primesc ceea ce mi se cuvine
asigurarea mea _i s fiu iubit- _i doar dup aceea voi plti
i voi iubi în schimb. In aceast optic, a
prut chiar prefera-
bil, într-un prim moment, s încercm demersuri mai
puin
cOstisitoare: de exemplu, fiecare s-_i produc asigurarea pen-
tru sine fr s o cear de altundeva (S 9) sau, dac ar trebui
In mod hotrât s apelm la acest altundeva, s-I alegem pe
aproapele cel mai familiar, cel care îmi seamn cel mai mult
m a nelini_te_te cel mai pu in- cel care se ur_te a_a cum
na urásc i eu, care m ur_te a_a cum îl ursc i eu, semenul
IC ( 13). Ego-ul a trebuit sã renune în cele din urn la

107
 aceste expedientc, dar r mâne cu acelea_i dispozitii, el conti
nu s calculeze în modul cel mai corect i s se in de stric.
reciprocitate: nu voi iubi decât în schimb, decât dup ace
a
decât dac sunt iubit mai întâi _i exact atat cat voi fi iubit
Jucând desigur iubirea, dar riscând cât mai puin cu putint s
cu condi ia ca celälalt sä înceap primul. lubirea se pune

a_adar, în lucrare pentru un astfel de ego, dar întotdeauna in

panic, în situaic de lips _i sub jugul reciprocit ii- iubj.
rea nu func ioneaz deci cu adev rat,
iubi
cum nu se realizeaz cu
adevrat nici reducia erotic. Obstacolul care întunec des.
chiderea câmpului amoros - obstacol erotic, nu epistemolo

gic, nici ontic- const în reciprocitatea ins_1i, 1ar reciprocj

tatea nu dobânde_te aceast putere de a ridica un obstacol
decât pentru c presupunem, fr dovad sau argument, faptul
c ea singur ar oferi condi ia de posibilitate pentru ceea ce
Dar tocmai o astfel
fericit ".
ego-ul înelege printr-o ,iubire
de ,,iubire fericit ", reglat cât mai îndeaproape de reciproci-
orice caz, ea n-ar putea
tate, ar putea oare r mâne fericit ? In
rmâne o iubire, întrucât ar ine de la început de schimb _i de
comert. Or iubirea nu se poate tine reciprocitate, nici decide
de

dup un pret corect dintr-un motiv radical: iubindu-se, actorii

n-au nimic de schimbat (nici un obiect) i nu pot deci s-i
calculeze preul (corect sau nu); din contr, într-un schimb
agenii fac comer cu obiecte, tere permanente dintre ei, pe
care le pot astfel calcula _i crora le pot fixa pretul. Trebuie,
a_adar, s respingem reciprocitatea în iubire nu pentru ca ar
prea nepotrivit, ci pentru c aici ea devine imposibil
strict vorbind fr obiect. Reciprocitatea fixeaz condiia de
posibilitate a schimbului, dar ea atest _i condiia de impos
bilitate a iubirii.
Acest recurs la comert indic, a_adar, ceea ce bloca reducla
erotic _i bloca accesul la ordinea iubirii-nu plecam atat de
la asigurarea îns_i, cât de la asigurarea întotdeauna deja l1psa.
de la ego-ul meu în lips, cuprins de panic în faa penuriei
refugiat totodat in spatele reciprocitii. Din acest momen
întelegem de ce anume întrebarea iniial ,m iube_te cineva
de altundeva?" n-a putut primi alt r spuns pân aici deca
ura ficcaruia pentru sine i a tuturor pentru toi: iubirea p

108
carc o evoca rmänea efectiv prizonier legii de fier a re-
rocitii
ciprocit i - iubesc poate, dar numai dac sunt mai întâi
ciOurat, deci cu condiia de a fi iubit primul. Pe scurt, în
aces stadiu, a iubi inseamn mai întâi a fi iubit. Faptul de a fi
itbitaltfel spus de a ubi, trimite înc la fiin, confirm
deci fiinta pur i simplu în funcia ei metafizic de prim in-
stant _i de orizont ultim; încã o datfiina determin iubirea
care nu are alt rol decât de a o asigura subteran împotriva
zdrniciei. lubirea sluje_te fiinei, sluje_te fiinta, dar nu face
Cxceptie de la ea.

S.16. Asigurarea pur

Acest diagnostic sugereaz o cale care s-ar deschide poate
pentru a ie_i din aceast aporie: radicalizarea reduciei erotice
pentru a reduce pân _i exigena reciprociti. Intrebrii ini-
iale ,m iube_te de altfel cineva- de altundeva?", care
limiteaz accesul la orizontul iubirii tot atât pe cât îl deschide,
trebuie s-i adugm o alta, care-i preia _tafeta- cea care
pune problema de a iubi fr a o supune îns condiiei prea-
labile a reciprocit ii, deci a dreptii;cu alte cuvinte, una
care nu presupune ca asigurarea s vin mai întäi pentru mine.
Faptul c a iubi nu trebui dintr-o dat s vin de altundeva
pentru mine, ci se poate desf _ura liber _i fr a-mi servi,
cum s-l concepem oare dac nu admi ând posibilitatea ca
acest eveniment s provin de la mine în vederea unui cellalt
incá nedeterminat - de la un mine s pat într-un altundeva
mai interior mie decât mine însumi, pe care nici o asigurare
nu-I preced , nici nu-l valideaz ? Pe scurt, întrebänd de acum

nainte ,pot eu iubi primul?", mai degrab decât ,m iube_te

ca un iubitor
Cineva- de altundeva?"- comportându-m
are se d, mai curând decât ca un iubit care d dac i se d.
in-
aici argumentul suveran care relanseaza
$ i 1 1at
ucaga anchet -

o asemenea posibilitate rmâne prin detiniie

vreodata.
creu deschis _i nici o aporie nu o va putea bloca
nu sunt ludit
aCi constatarea (sau simpla suspiciune) cà
T09
 interzice in principiu niciodat s pot iubi eu inn.
nu-mi sumi
primul. Faptul nimeni nu m
c ad.
iube_te (fie c o _tiu cu ade
vrat, fie c fantazez, puin conteaz) nu face imposibil ca a.
eu
s-l iubesc pe acela care nu m iube_te, cel puin de fieca
care
dat i cât timp m voi hot rí la aceasta. Faptul ca cl nu m
må
iube_te atât cât va voi, c m iube_te atät de puin cât va n
tea nu m va împiedica niciodat s-l ubesc dac am hotr
a_a. Faptul c ei m ur sc atât cât doresc nu må va obliga
niciodat s-i ursc _i eu, dac am hotrât astfel. Suveranita
tea incomparabil _i imparabil a actului de a iubi î_i trage
toat puterea din faptul c reciprocitatea nu-l afecteaz mai
mult decât îl infecteaz întoarcerea unei investiii. Cel care
iube_te are privilegiul fr egal de a nu pierde nimic, chiar
dac din întâmplare nu se regse_te iubit, fiindc o iubire
dispreuit rmâne o iubire perfect realizat, a_a cum un dar
refuzat rmâne un dar perfect donat. Mai mult înc, cel care
iube_te nu are niciodat nimic de pierdut el n-ar putea nici
mcar s se piard dac ar vrea, pentru c, departe de a dis-
truge sau srci, faptul de a da-fr.dobând atest cu atât
mai limpede privilegiul su regal- cu cât mai mult d, cu
cât mai mult pierde _i cu cât mai mult risipe_te, cu atât mai
putin se pierde el însu_i, fiindc abandonul _i pierderea defi-
nesc caracterul unic, distinctiv i inalienabil al faptului de a
iubi. Iubirea se revars în pierdere sau se pierde ca iubire. Cu
cât mai mult iubesc în pierdere, cu atât mai mult iubesc din
toat inima. Cu cât mai mult iubesc în cu atât pierdere, ma
putin pierd din vedere iubirea, fiindc iubirea iube_te pân la
pierderea vederii. Realizarea actului iubirii nu numai c îmi
permite s nu m tem de pierdere, dar nu const decât în
aceast libertate de a pierde. Cu cât mai mult
toarcere, cu atât mai mult _tiu c
pierd fr în
iubesc incontestabil. Nu e
decat o singurá dovad de iubire-
faptul de a da fr întoar
cere, nici luare înapoi, deci de a putea s pierzi _i eventual sa
te pierzi în aceasta. Dar iubirea
îns_i nu se pierde niciodata
întrucât ea se realizeaz in pierderea
îns_i. Faptul de a lubi
dep_e_te finta printr-un exces fr nici o msur cu ea, pen-
tru c el nu-_i recunoa_te nici un
contrariu _i nici un revers.
In timp ce fiina se demarc neincetat fat de neant, nu se

I10
desf_oar dect o dat cu el i nu se
lupt decât împotriva
hui, iubirca nu întälne_te niciodat nimic care s-i rmân
sträin, care s-o amenine sau care so limiteze, întrucât chiar
negativul, neantul _i nimicul (ce s
imaginm mai opus?),
departe de a o anula, ii ofer înc un teren privilegiat _i o las
sã se realizeze cu atät mai desvâr_it. Faptul de a iubi nu
pierde nimic din faptul de a nu fi, fiindc nu câ_tig nimic
din faptul de a fi. Mai mult, faptul de a iubi const uneori în a
u fi iubit- sau cel puin în a accepta faptul de a putea s nu
fi iubit. Nimic, nici fiina, nici neantul, nu pot limita,
reine
sau întuneca iubirea, din moment ce a iubi
implic, din prin-
cipiu, riscul de a nu fi iubit. Faptul de a iubi fr a fi iubit e
ceea ce define_te iubirea fr fiin. Simpla definiie formal
a faptului de a iubi include biruina sa asupra nimicului, deci
asupra morii. lubirea invie enun pe care trebuie s-l îne-
legem ca o propozi ie analitic .
De acum înainte vechea aporie sareîn aer. Reciprocitatea
nu numai c nu poate lua ostatec chestiunea iubiri (defor-
mând întrebarea ,m iube_te de altfel cineva - de altunde
va?") _i conduce la ura fiecruia pentru sine (cu ura tuturor
pentru toi); dar faptul de a iubi nu se atest ca atare decât
suspendând reciprocitatea i expunându-se (dându-se) pierderii
a ceea ce d, pân la propria sa pierdere. Sau faptul de a iubi
n-are nici un sens, sau el înseamn a iubi fr nici o întoarcere.
Reductia erotic se radicalizeaz _i de acum înainte întrebarea
se formuleaz astfel: ,,Pot eu iubi primul?"
Totusi, oricât de fecund s-ar dovedi, aceast radicalizare
suscit retroactiv o serioas dificultate. N-am putut întreve-
dea de fapt _i de drept reducia erotic decât pentru c se ivea
mai întâi în mine o cerere de asigurare care descalific cere-
rea de certitudine. Am intrat, a_adar, în câmpul iubirii în nu
mele i în directia asigurärii. Or îns_i logica carem-a tãcut
s trec de laîntrebarea,m iube_te de altfel cineva- de alt-
undeva?" 1la cealalt: ,pot eu iubi primul?" justific primatul
Celei de-a doua asupra celei dintâi prin libertatea de a pierde
d e a se pierde; dar, oricât de caracteristice iubirii ar p rea,
Pierderca sau cheltuirea fr întoarcere nu interzie oare orice
asgurare pentru mine? Faptul de a iubi nu înseamn de acum
 inainte a m pierde cel dintâi, deci a m desprinde de.
asigurare de altundeva? Pentru iubitorul care devin acumorice
in
su_i acel altundeva n-ar mai autoriza nici o asigurare pent
mine, ci S-ar reduce la un angajament dat de mine, în caro
abandonez. Concluzia m
se pe masura ce reducia
impune: ern
tic ero-
se radicalizeaz, cererea de asigurare i-ar pierde legiti
mitatea i ar trebui s renun la ea definitiv.
In fapt, acest argument nu e valabil atat cat pare. Din
dou
ou
motive. Mai întâi, pentru c, departe de a 0 1lustra, el
contra
zice logica pierderii i a abandonului însu_i. Se
raioneaz
într-adevr ca _i cum, dându-se in pierdere, actul de a iubj
S-ar pierde i s-ar abandona în a_a fel încât ar
släbi, ba chiar
ar disprea; dar nu putem trage o atare concluzie decât
pri.
vind implicit punctul de vedere al reciprocitii _i comert
al
lui în care, într-o situaie de penurie care
provoac panic,
pierderea a ceea ce dau ar echivala numaidecât cu e_ecul meu
de iubitor _i cu aneantizarea mea, fr cea mai mic
asigurare.
Din contr, dac pstrm strict punctul de vedere al celui ce
iube_te, faptul de a pierde (sau riscul de a se pierde) nu an-
treneaz în nici un fel dispariia sa în lips de
asigurare, ci,
din contr, ar atrage desvâr_irea iubirii în îns_i definiia ei
cu cât mai mult
pierde _i se pierde, cu atât mai mult se
atest ca iubire _i nimic altceva decât iubire. Cu cât mai mult
pierde (risipe_te, d, deci iube_te), cu atât mai mult câ_tig
(pentru c înc iube_te). In reducie erotic, iubitorul care se
pierde se câtig înc el însu_i ca iubitor. In fapt, obiecjia
descrie mereu pierderea iubitoare plecând de la prejudecata
reciprocitti; ea confund înc asigurarea cu posesia autarhica
a fiecruia de ctre sine.
Apoi, obiecia nu
reu_e_te s îneleag paradoxul eseniar
iubirea celui iube_te câ_tig întotdeauna pentru c n-a
ce
nici o nevoie sá câ_tige ceva pentru a (se) câ_tiga, astfel ca co
câ_tig chiar atunci _i mai ales atunci când pierde. Desig
se va rspunde, dar în acest joc de cine
pierde câ_tig, eu ca
tig din a iubi primul fär a câ_tiga
pentru aceea nici cea ma
"
mic asigurare c sunt iubit de
altundeva; trebuie deci sa a
mitem c în esena eiiubirea trebuie s cu psa
se resemneze np
oricrei asigurri. Aic1 izbucne_ste înc o dat toat confuz
112
 care e vorba så o lämurim radicalizând
he
reducia erotic.
intr-adevr, ce anume se inelege prin asigurare, când credem
aici cã trebuie
s o refuzm celui ce
iube_te? Evident, asigu-
rarca de altundeva, care garanteaz ego-ul împotriva zdrni-
cici: dar ce anume se înelege printr-o astfel de garantie? C
zdrmicia nu m-ar mai impiedica s m iubesc îndeajuns ca
s vreau s fiu _i s perseverez în fiina mea; astfel, în acest
punct, asigurarea ar rmâne ordonat în vederea fiinei mele,
a din mine _i a mea însumi în fina mea; visez, a_adar,
fiintei
mereu s scap pe nesimite de reducia erotic, pe care în fapt
o refuz _i de care a_ vrea s fug. Invers, atunci când trec la
întrebarea ,,pot iub1 eu primul?", la ce asigurare a_ putea spera
în mod legitim ca unul care iube_te? Evident nu asigurarea de
a putea continua (de a persevera) s fiu în ciuda suspiciunii
zdrniciei, ci singura asigurare corespunztoare reduciei ero-
tice radicalizate- nu asigurarea de a fi, nici a fiinei, ci asi-
gurarea de a iubi. Rspunzând la întrebarea,,pot iubi eu pri-
mul?" prin pierderea darului pân la pierderea de sine, cel
care iube_te cucere_te o asigurare înteleas ca asigurare pur _i
simplu a faptului precis c iube_te. Când iubesc pân la a
pierde totul, dobândesc o asigurare incontestabil, indestruc-
tibil i necondiionat, dar numai asigurarea c iubesc
ceea ce e de ajuns. Cel ce iube_te gse_te o asigurare absolut
in iubire-nu asigurarea de a fi, nici de afi ubit, ci aceeade
a iubi. $i el o încearc în îns_i absena reciprocitii. S pre-
supunem c un iubitor iube_te- dar fr reciprocitate, pen-
tru c nu e iubit sau a încetat de a mai fi iubit. A pierdut el
0are? Ce anume a pierdut? Va fi pierdut desigur asigurarea cà
e ubit, dar în nici un caz asigurarea de a iubi-cel putin cu
conditia s persiste în a iubi fr a a_tepta nici o ubire in
Schimb. Va p stra cât va voi aceast asigurare- c va ubi
primul _i mai cu seam ultimul. Când o iubire se desprinde
de orice reciprocitate, cine pierde _i cine câ_tig? Potrivit
auudinii naturale, câstig cel care a încetat s iubeasc -el

msugi
dygat într-adevr faptul de a nu mai iubi; dar prin
cSt fapt el a pierdut iubirea. Potrivit reduciei erotice, catiga
astrel
Care continu s iubeasc, pentru c el påstreaza
ubirea, ba chiar o afl pentru prima data.
I13
 Obiec iei i se va r spunde, a_adar, cå nu e vorba de a c
.Iubesc, deci sunt sigur de cxisten a mea ca o tiin are spune
privil.

giat". ci de a spune: .,lubesc, deci am asigurarea cã iubese

ivile
eu cel dintâi, ca unul care iube_te". Primatul î_i schimb
SC,
e
dent statutul: el nu mai indic privilegiul celei mai mari sio evi
sigu-
rane, al celei mai mari certitudini, ci riscul celei mai mar
mari
expuneri. Fiindc eu nu am asigurarea c iubesc decât în m
m-
sura în care iubesc -- adic în m sura in care imi asum riscul
de a iubi cel dintâi; nu am iniiativa decât întrucât pot iubi
intrucât m pot hotrî s iubesc cel dintâi, fr reciprocitate
întrucât pot face ca prin mine s iubeasc iubirea. Am asigu.
rarea de a face în primul rând ca iubirea s iubeasc în mine
Am asigurarea c fac iubirea. i cum iubirea asigur împo-.
triva zdärniciei, m descopr, a_adar, asigurat de iubirea pe
care o fac _i care se face în _i prin mine împotriva suspiciuni
lui,la ce bun?". Aceast asigurare poate desigur deruta, dar
ca un paradox: ea m face s-mi schimb drumul i s-mi con
tinuu împotriva curentului primul meu mar_ spre asigurare. In
loc s cer o asigurare orientatä în folosul meu, deci sustras
lui altundeva prin toate mijloacele (inclusiv ura fiecruia pen-
tru sine pân la a produce ura tuturor pentru toti), eu radicali
zez reducia erotic pentru a primi asigurarea în însu_i gestul
de a pierde ceea ce dau, pân la a risca s m pierd pe mine
insumi, fr nici o întoarcere la investiie, nici la proprietatea
mea (ousia mea, averile mele, bunul meu). Primesc o asigu-
rare, dar ea nu mai prive_te f+ina peste care sare; ea nu pri-
ve_te direct decât iubirea: iubirea pe care o pun în lucrare ca
unul care iube_te, nu cea pe care a_ putea-o revendica drept
proprietatea unei fíinte iubite. Asigurarea îmi vine întotdeauna
nu de la un altundeva ontic care
m-ar conserva în fiintitatea
mea, ci de la un altundeva mai intim mie decât mine
însum
acel altundeva care îmi vine pe nea_teptate în însu_i gestu
prin care renunt la ceea ce am (darul meu) si la ceca ce sunt.
pentru a må asigura decât de ceea ce fac
nu
într-adevar "
aceastá clipå - iubirea. Primesc asigurarea c fac iubirea s
nu o primesc decât de la lubirea care se face _i numai in ve
derea ei. Primesc de la ubire ceea ce îi
daufaptul de a
face. Primesc asigurarca demniti nmele de fin care iube_te.

14
 Aceasta îmi va i de ajuns atata timp _i
ori de câte ori
voi
face jubirca ca un ubitor desávär_it. Cci
iubirea vine iubind.
Ceca ce inmpune doua remarci decisive. In
ura de nine
primul rând, eu nu
depscsc (nicI ura ficcruia
pentru sine, nici ura
turor pentru toi) printr-o sporire frenetic sau imaginar a
iubirii de mine prn mine, potrivit opiniilor autoritare ale psi-
hologiei _i psihanalizei ca _i cum a_
dac _ti, de exemplu,
am un psyche, sau ce inseamn acest
cuvânt, sau chiar dac e
vorba cu adevrat de a purta de grij de el _i de a lucra asupra
hui. Nu, eu dep_esc ura fiecruia pentru sine
ura tuturor pentru toi,
dep_ind în mine
_i reciproc. $i cum nu pot s
încep cu
cazul meu, care-mi rmäne prea apropiat, prea necunoscut
_i
prea du_man, încep prin a dep_i ura mea
pentru celälalt, mai
bine cunoscut, la distan _i mai puin primejdios pentru mine
decât eu însumi. In acest prim moment al
reduciei erotice,
chiar radicalizate, n-ar putea fi vorba de a dobândi iubirea de
mine-faptul de a m iubi pe mine însumi, dac acest lucru
S-ar dovedi cu putin (_i
bune motive s m îndoiesc în
am
aceast clip), ar veni în concluzie drept cea mai înalt
_i mai
dificil dintre iubiri, pentru care a_ avea nevoie de un
ajutor
infinit _i de asigurarea împrumutat unui har înc de necon-
ceput în punctul în care sunt (§ 41).
In al doilea rând, trecând de la întrebarea
,m iube_te de
altfel cineva de altundeva?" la întrebarea
,pot iubi eu pri-
mul?", primesc o asigurare -

aceea c iubesc în chip hotrât,

c ubesc ca un iubitor hotrât. Aceast asigurare m elibe-
reaz cu atât mai mult de suspiciunea zdrniciei, cu cât ea
nu doar m
scap de
crisparea mea asupra unei fiine conce-
pute cu fora
perseverenei, ci mai cu seam m conduce îna-
poi la mine însumi, în ultim.
ntai
ipseitatea mea Eu o ating mai
pentru c astfel asigurarea mai de
mea nu depinde un
aitundeva nedeterminat, deopotriv nesigur (sunt ubit cu
aaevárat?) _i anonim (as putea s-l cunose cu adevrat?); ea
na_te dintr-o decizie pe care, fr îndoial, nu o 1au nicio-
d Cu
Con_tiinta deplin _i liber (sunt oare liber, sunt oare
Ontient?), dar care mcar nu s-ar lua fr consimamantu
,Tindc nu se realizeaz decât dac eu _i numai eu Sin
1C lubirea. O fac eventual fr s o vreau, tara sa o pre-

115
 fac în fond, trebuie
dar intotdcauna ex

väd, ba chiar fr s o
care merge acolo, în carm
m risc în aceasta i
s fiu eu cel
Doar eu pot s fac iuh:
fr substitut, nici lociitor.
si oase.
celálalt _i de asigurares
când e vorba de
rea,
mine, de acest
iubirea nu se face fr mine, cel care iubeste
mea. Cel puin
de reciprocitate, fr nimic
Insu_i faptul c o fac fr condiie cu
în schimb _i în pierdere,
confirm putere faptul c aicie
mea sau cel puin de
vorba mai întâi de mine, de iniiativa
consimmântul meu _i de neînlocuit. Actele mele de
singular
iubitoare îmi aparin incontestabil, fr amestec _i fr
fiin ale mele,
S-ar putea chiar ca toate celelalte acte
împrire.
indeosebi cele intelectului _i gândirii reprezenta
ce aparin
de ctre un altul oarecare,
tive, nu numai s se poat realiza
nu import
ba chiar s fie nevoite s se poat realiza prin
care
altul, pentru a salva universalitatea constitutiv a raionalitjii
interobiective (S 7). In acest caz, eu n-a_ avea nici un acces

veritabil la individualitatea mea ultim, nici la ipseitatea mea

nesubstituibil, decât prin iubirea pe care o fac, fiindc n-o

pot face decât pltind cu sfâr_itul zilelor

persoana mea. La
mele nu m voi rezuma poate decât la suma actelor mele de
fiin iubitoare.
Reductia erotic, de acum înainte radicalizat, realizeaz
- i fär îndoial ea singur - reduc ia la propriu, fiindc

ea m conduce înapoi la ceea ce pot _i trebuie s asum pro-

priu-zis ca al meu (§ 37). Tot restul implic înc altceva
decâat mine (lumea) sau altele decât mine (pe cellalt, raiunea
universalá, intelectul împrt_it). Nu devin eu însumi nici
atunci când gândesc, m îndoiesc sau îmi imaginez doar,
findc i alii pot sä gândeasc gândurile mele, care de altfel
de cele mai multe ori nu m privesc pe mine, ci obiectul
intenionalitilor mele; nu devin eu însumi nici atunci cna
vreau, doresc sau sper, fiindc nu _tiu niciodat dac intervin
aici la persoana întäi sau doar ca masca ce ascunde (_i pe care
o poart) pulsiuni, pasiuni _i nevoi care joac în mine fra
mine. Ci devin in mod definitiv eu însumi de fiecare dat i
atâta timp cât, ca fiin iubitoare, pot s iubesc cel dintâi.

116
 $17. Principiul ratiunii insuficiente
lubind cel dintâi, iubitorul care devin acum rupe cu exi-
genta reciprocitiu: faptul c iubesc nu mai presupune c m
iubeste cineva mai întâi. lubirea venit de altfel asupra mea
nu mai constituie condiia prealabil a propriei mele hotrâri
de a iubi. Cel ce iube_te iube_te fr întârziere, pentru c iu-
be_te fàr s a_tepte, nici s prevadä c va fi iubit mai întâi,
fr a lsa, nici a face s vin la el un cellalt care s-ar desco-
peri cel dintâi i ar pretinde riscul mizei iniiale; ci el iube_te
dintr-o dat i fr a a_tepta nimic in schimb- nici o contra-
iubire real, nici chiar posibilitatea de a concepe vreo speran
a ei. Aceast postur ar putea totu_i s par dac nu de ne-
gândit, cel puin neverosimilä, ba chiar irealizabil - o ipo-
tez formal, visat, fr validitate efectiv. Trebuie deci s
analizm mai în detaliu modul în care cel ce iube_te ajunge s
nu a_tepte, s nu a_tepte nimic, pentru a iubi astfel cel dintâi.
Cel ce iube_te nu e reperat dintr-o dat: mai întâi, el nu se
vede mai mult decât se prevede. Nu e de ajuns s intru în jo-
cul unui grup al altora, nici într-o relaie social pentru ca s
pot întrevedea posibilitatea de a deveni sau de a vedea o fiin
care iube_te. S presupunem mai întâi c m înscriu într-o
retea de funciuni determinate de ustensilitate: nu e vorba
decât de a pune în lucrare finäri ustensile (unelte, ma_ini,
procese în vederea unui scop); asupra acestor lucruri ustensile
intervin punându-le în mers _i în lucrare, schimbând bunuri,
comunicând informaii, pe scurt, potrivit logicii economiei.
Intr-un mod foarte evident reciprocitatea e cea care determin
aici totalitatea acestor operatiuni _i, urmând legea bine înte-
leasá a afacerilor bine conduse, nu voi face nimic pentru nimic,
nici nu m voi angaja vreodat fr garan ie. In neutral1tatea
sa fár excep ie principul ,afacerile sunt afaceri" îmi interzice
nu doar ca s amestec, cum se spune, sentimentele cu afacerile

så fac afaceri prietenii, ci, înc _i mai radical, îmi

Sau
interzice s
cu
iau în considerare tot ceea ce ar putea exceda _1i

comertului. C îmi cumpår un

bruia reciprocitatea strict a
bilet de avion la pret redus, c negociez un contract de antre-

I17
priz fabulos, nu schimb cu nimic lucrurile: ritualul schim.
bului oculteaz partenerii unii pentru ali i-i mascheazá
in
spatele claritii transparente a acordului, contractului _i re
glementrii. In fapt, eu nu tratez cu persoane particulare, ci
cu interlocutori substituibili unii altora,
pe care 11 pun eventual
in concuren i încerc întotdeauna s-i reduc la rolul lor pur
de ageni abstraci ai comerului, de actori transpareni ai re
ciprocitätii. Cu cât mai puin îl vd pe celälalt ca o persoanä
ireductibil la funcia sa economic, cu atât mai puin mä
aventurez s-i acord o individualitate rezistent, deci un pri.
vilegiu de independen, ba chiar de anterioritate asupra mea
cu atât mai corect, eficace, ba chiar onest voi trata afacerea
care ne reune_te. Economia cere anonimatul actorilor schim-
bului; ei le realizeaz cu atât mai bine cu cât nu caut s se
cunoasc ca atare. In aceast situaie, de departe cea mai cu-
rent, cel care iube_te nu doar nu poate s se iveasc, dar nici
nu trebuie sã o fac.
S presupunem totu_i c reeaua social în care m înscriu
nu se las complet redus la ustensilitate, nici la economie: sã
lum o întâlnire aleatorie i provizorie, dar în principiu dezin
teresat, la care vin s m ,destind" (o srbtoare, un festival,
un vernisaj, o competiie sportiv etc.). Pot aici s m inte
grez perfect, s m simt pe deplin în largul meu, ba chiar s
gsesc o oarecare plcere, fr ca totu_i s m angajez nicio-
dat personal. S-ar putea chiar ca euforia mea de întâlniri s
creasc cu atât mai mult cu cât m angajez mai
puin în ele,
S-ar putea s schimb cu atât mai multe
mrturii de prietenie,
de interes i de seducie, cu cât nu le dau cu adevrat niciodat,
ci le distribui dup o strict
reciprocitate,
nici mai nici mult,
mai puin, ca i cum ar fi vorba de mart imaterial, imposi
bil de apreciat, dar totu_i real
negociabil într-un comert mai
subtil i mai îmbogitor decât cel al lucrurilor. M fac tutu-
ror toate, dar niciodat _i mai cu seam nu cineva pentru
cineva. Chiar dacâ risc så angajez o schi de seducie, ba chiar
s o împing ceva mai departe, întotdeauna vizez aici în mod
evident reciprocitatea, pur _1 Simplu practic schimbul amânat
mai degrab decât schimbul imediat; nu fac un prim
pas (ba
chiar doi sau trei) decät în a_teptarea hotrât a unei întoar
118
ceri la investi ie, Cu atat mai delicioas cu cât se va face a_-
teptat, cu atât mai valoroas cu cât ar putea s-mi restituie
mai mult decât am investit. De altfel, chiar dac îmi las aten-
tia s se focalizeze asupra unuia sau altuia, pân acolo încât
så angajez o conversaie mai individualizat care, dac totul
merge bine, va face din acesta un interlocutor cu totul special,
acest privilegiu nu m angajeaz înc la nimic; chiar dac în
mod insesizabil se declan_eaz un proces de atracie a ,afini-
tilor", acest celälalt _i cu mine ne pstrm înc stäpânirea
situatiei, o controlm, cel puin prin vanitate _i sub presiunea
social, ca s nu mergem prea departe. i chiar dac de fapt
ajungem pân acolo, chiar _i cu trupul, urmând rentabilitatea
_i schimbul reciproc, o putem întotdeauna rupe aici despr-
indu-ne fr drame, fr litigiu, nici pierdere (de ce nu buni
chiar
prieteni?). Astfel reciprocitatea guverneaz orice comer,
$i trupesc.
Când anume seive_te, a_adar, cel care iube_te? Atunci
s nu mai
când, în întâlnire, ajung s suspend reciprocitatea,
fac economie, s m angajez fr garanie, nici asigurare. Cel
care iube_te apare atunci când
unul din actorii schimbului nu
mai pune condiii prealabile, iube_te fr s cear s fie iubit
darului. Or în comert_i
_i aboleste astfel economia în figura
în schimb reciprocitatea nu domne_te-_i în mod legitim
acordurilor bune de cele
decât pentru c permite distincia
s-l valideze pe unul _i
rele, calculând raiunea care e de ajuns economiei,
invalideze pe celälalt. Reciprocitatea d dreptate
ceea ce unul d
celuilalt
calculând cât mai exact cu putin
pentru serviciul adus _i prestaia
fcut. Pretul fixeaz raiu-
dà Preul
nea schimbului _i îi garanteaz justa reciprocitate.
cel iube_te decide s
SOcoteal de economie. Deci, dac care
iubeasc cel dintäi
1ubeasc fr asigurare de întoarcere, s
reciprocitatea, el
Tará dobând , el nu transgreseaz numai
sufícient a economiei. Prin
COntrazice mai cu seam raiunea
iube_te tärà
urmare, iubind fr reciprocitate, cel care iube_te
da socotcal - în contra prmCipiului
raiune, fr a putca A_a
suticien a.
raliunii suficiente. El renun la ratiune _i la
motiv, prin
r zboi izbucne_te tärà
Cum in cele din urm un
tot a_a cecl
tuturor bunelor ra uni,
derlagrarea _i transgresarea

I19
 ce iube_te face s sar în acr iubirea. El 1_1 declar iubire
a_a cum se declar un r zboi- fr ra une sau motiv, C irea,
alte cuvinte uneori chiar fär a-i lua timpul _i grija de a facece
o declaraie.
Un asemenca refuz al raiunii, al motivului de a iubi, care
care
caracterizeaz în propriu iubirea celui ce iube_te, n-are totusi
nimic dintr-o banal lips de raiune. Nu e vorba de o nepu
tin a celui ce iube_te de a gsi raiuni, de o lips de raiona-
litate sau de bun-sim, ci de o incapacitate a raiunii înse_i de
a da socoteal de iniiativa de a iubi. Cel ce iube_te nu dispre
tuie_te ratiunea: pur _i simplu raiunea însä_i lipse_te de îndat
ce c vorba de a iubi. lubirea c lipsit de raiune, pentru c
ratiunea se sustrage iubiri, a_a cum se sustrage sub pa_ii
no_tri un sol. lubirea e lipsit de raiune, a_a cum aerul lip-
seste pe msur ce urcm muntele. Iubirea nu respinge raiu-
nea, raiunea îns_i refuz s mearg acolo unde merge cel ce
iube_te. Raiunea nu refuz chiar nimic celui ce iube_te-
pur _i simplu, când e vorba de iubire, ea nu mai poate nimic,
nu poate mai mult. Când e vorba de a
iubi, raiunea nu mai e
suficient: ea apare de acum înainte ca un al principiu raiunii
insuficiente.
Aceast insuficien a raiunii în iubire o pot verifica în câ-
teva argumente. In primul rând, dac eu iubesc primul, fr
asigurarea unei întoarceri, reciprocitatea nu mai poate s-mi
dea motiv de a iubi: rmân astfel liber
de
deopotriv de a iubi ca
_i a nu iubi. In al doilea rând, fiindc eu iubesc cel dintâi,
pot uneori foarte bine s nu-l cunosc înc pe cel sau
pe cea pe
care îllo iubesc; nu doar
pentru c nu am, într-un sens radical,
nici o nevoie de acest lucru _i c, din contr,
anterioritatea
iniiativei mele m dispenseaz de aceasta, ci _i pentru ca
proiectul de a-l cunoa_te pe acest cellalt în mod adecvat fra
_i înainte de a-l jubi (ca pe un obiect) n-are nici un sens. In al
treilea rând, dac iubesc fr motiv sau uneori fr o cunoa_
tere prealabil a figurii sau a fetei celuilalt, nu iubesc, a_adar,
întrucât cunosc ceca ce vd, ci, invers, vd _i
cunosc în msura
în care iubesc cel dintäi. Cellalt îmi
eu
apare în msura în
care îl iubesc _i în felul in care-l
iubesc, fiindc iniiativa mea
anterioar nu hotrá_te numai atitudinea mea în
privina lui,
120
 ci mai cu seama renomenalitatea lui-
fiindc eu cel dintâi o
iubindu-l.
pun în scen
Cel care iube_te face sä apar
pe cel sau pe cea pe care o
iubeste, nu invers. El 1/o face s
apardemn/ä de iubit
ca
(sau de urât) _i, a_adar, vizibil/ä în reducia erotic. Celã-
ca
lalt se fenomenal1zeaz exact în msura în care cel care iu-
beste il iube_te _i, ca un Orfeu al fenomenalitii, îl smulge
indistinctiei, îl face s urce din adâncul nevzutului. Ceea ce
permite reabilitarea unui argument polemic utilizat atât de
metafizic, cât _i de morala popular împotriva lui Don Juan,
dar _i împotriva celui ce iube_te ca atare. Cel care iube_te s-ar
iluziona, se zice, nevzându-l pe cel sau pe cea pe care o iu-
be_te a_a cum este el sau ea cu adevrat, ci, de fiecare dat,
a_a cum ofil imagineaz dorina sa. Il vede cu ochii dorinei,
adic orbindu-se (femeia mare e maiestuoas, cea mic e de-
licioas, isterica e pasionat, desfrânata e excitant, proasta e
spontan, raionala e strälucitoare etc.- _i toate pot fi puse
la masculin). I se repro_eaz dorinei faptul c deformeaz _i
reformuleaz, pentru a dori mai bine. Cel care iube_te, în cazul
de fa Don Juan, s-ar în_ela atunci pe sine însu_i, iar confi-
dentul su, Sganarelle, ar vedea limpede: ar trebui s revin pe
pämânt, s vad lucrurile în fa, _i s nu-_i ia dorina drept
realitate; pe scurt, ar trebui s ias din reducia erotic. Dar
cu ce drept Sganarelle pretinde c vede mai bine decât Don
Juan ceea ce el însu_i n-ar fi remarcat, nici vzut dac aman-
tul, Don Juan, nu i-ar fi indicat el mai întâi? Cu ce drept în-
drazne_te, cu toat sinceritatea, s cear o raiune, un motiv,
celui care iube_te, desi nu poate, prin definiie, s-i împrt-
Seasca nici viziunea, nici iniiativa? Evident pentru c ignor

otul despre regula fenomenologic potrivit creia anticiparea

de ce
ae a iubi cel dintâi îngduie în sfâr_it a vedea un astfel
îl vede în
demn de iubit ice
unic, timp
t,pentru c ea ca
mereu
aminteri el dispare în comert si reciprocitate. Se repet
vd acela_i celälalt, dar cu doua
on Juan i Sganarelle pe
cellalt cu neutra-
Vr diferite- unul cu fantasma dorintei, dou tenomene
vd
dea bunului-simt. Pe nedrept, fiindc ei
numai el singur, vede un alt lucru, un
Cte. Cel ce iube_te, _i
nu-I vede- ba chiar
mai
p e care nimeni altul decât el

121
mult decât un lucru. i pentnu prima dat un astfel de c
de celälalt
unic. individualizat, smuls de acum economiei, degaia
obicctivitate. dezv luit de init iativa degajat de
de a ubi, ivit ca un s
men pån atunci nev zut. Tubitorul care vede in m sura in feno
iubeste descoper un fenomen vzut întrucât e iubit (si atá
cat
e iubit). Invers, Sganarelle nu vede nimic din acest celälalt.
alt
nu obiecteaz împotriva lui Don Juan decât pentru c resta s
le_te raiunea creia cel ce iube_te tocmai i-a spus rmas-hn
Restabilind economia. Sganarclle compar în mod obiectiv ca
litäile _i defectele a ceea ce iubitorul iube_te cu altele demne
de iubit posibile; el calculeaz din nou motivele bune _i rele
ca_tigurle i pierderile; i raiunea nu reapare decât pentnua
justificasau descalifica o posibilä reciprocitate, o justiie reti.
butiv. Dar aceast restaurare are un pre: nu putem pretinde
s msurm ceea ce iubitorul iube_te în afara comerului
decât
evocând, alturi de acest nou fenomen de acum înainte ivit,
cristalizat _i de necontestat, ni_te fantome; nu putem msura
fiinta iubit a celui ce iube_te decât comparând-o mai apoi cu
fantomele altor posibiliti, cu ali ,,ei", cu alte ,,ele" pe
-

care cel ce iube_te ar fi putut, ar fi trebuit s le iubeasc cu

cele mai bune motive; fr a vedea ceea ce sare în ochi -c
aceste fantome n-au rang de fenomene veritabile, c
iniiativa
celui ce iube_te a eliminat înse_i aceste posibiliti _i ele au
disprut pur i simplu în faa evidenei fenomenului nou, de
acum înainte vzut
_i revelat. Raiunea nu poate raiona decat
comparând, dar, de la declaraia fcut de cel ce iube_te, ve
chile posibiliti se topesc în
faa unicei facticiti survenites
se estompeaz ca ni_te umbre
înghiite de lumin. Fire_te
lucrurile S-ar putea vedea întotdeauna
altfel decât le vede ce
ce iube_te, cu mai mult ratiune; dar cel ce iube_te tocnmal a
depá_it cámpul de validitate al comparaiilor, al caleulelor *
al comerulu1, el nu mai poate vedea altfel, nici vedea altce*
decát ceea ce vede Si vede el nu mai are în chip
ceea ce
hotarât statutul unuilucru, ci al unei fiinte iubite. Servitoru
celui ce ube_te nu mai
poate face nimic pentru el, iindca
regreseazá dincolo de reductia erotic radicalizat pe care
infptuie_te cel care ube_te, sau mai degrabà care il întaptu
ie_te pe el drept Cineva care iubeste

122
 Sã admitem insåcå inc se mai pune întrebarea de
ce anu-
me cel ce iube_te se angajeaz cel dintâi fr
iuhi pe cutare sau pe cutare, _i nu
asigurare în a
pe cutare sau pe cutare.
Dac S-a îneles c pentru cel care
iube_te nici o comparaie
nu tine loc de raiune
(întrucât cea sau cel pe care 1-a vzut
sau a vzut-o nu se mai numr ca nici un altul
mai rmâne decât un rspuns posibil),nu
acceptabil: devenit unic, cel-
lalt ocup el însu_i, în virtutea rolului su de
punct focal,
functia raiunii de a-l iubi pe care o are cel ce iube_te. lubito-
rul iube_te fiina iubit pentru c este unic
_i pentru c el se
face astfel fiin iubitoare pentru c era ea,
pentru c era
eu. Cel ce iube_te n-are alt
raiune de a-l iubi pe cel pe care-l
iube_te decât tocmai cel pe care-l iube_te, în msura în care
el, cel ce iube_te, îl face vizibil iubindu-I cel dintâi. Din
punctul de vedere al celui ce iube_te (_i numai al lui), iubirea
devine propria ei raiune suficient. Cel ce
iube_te face, a_a-
dar, iubirea producând raiunea pentru care el are o raiune de
a se
dispensa de orice alt raiune. Insuficiena raiunii în a da
o raiune iubirii nu marcheaz, a_adar, doar principiul raiuni
insuficiente, ci mai cu seam îl ridic la rang de raiune de
sine pe cel ce care iube_te. Causa sui pe care o revendica în
zadar iubirea de sine (§ 9) se transpune într-o ratio sui; dar o
ratio sui care se realizeaz, de aceast dat, conform reduciei
erotice radicalizate nu întrebând ,m iube_te de altfel ci-
neva- de altundeva?", ci expunându-se faptului de a rs-
punde în persoan la întrebarea .pot iubi eu primul?" Cercul
Se descentreaz astfel de la ego spre un astfel de celälalt.

$18. Avansul
Am urmat acela_i drum ca Don Juan. Cãci el tie, mai bine
poate ca nimeni altul, s provoace reducia erotic _i s o im-
puna celor care, fr el, n-ar avea nici ideea, nici curajul ei
(Du numai Sganarelle, dar nici Ana, nici Elvira, nici Zerlina);
el 1a cel dintâi ini iativa de a iubi, fr nici o alt ra iune de-
cat aceea de a realiza reductia erotic îns _i. Mai mult înc ,

123
 aceasta; cei
rezultä din
dorina sa nu atât o provoac , cät ca
iubire, ca _i cei cärora
le declara zboi
rázboi (ade
(ade
rora le declar
din ce in ce mai extremz
sea aceia_i) apar în
singularitatea lor
îi desemneaz ca iubiti e
erotic au
numai pentru c reducia
fiindc sunt în sitta
iubii, în orice caz demni de iubit,
prost urma îns
cel ce iube_te. N-a_ putea
aceat
tie de a întâlni pe
c Don Juan nu menine ceea ca
drum mai departe, pentru
El ia desigur iniiativa
inaugureaz în mod atât de limpede. iubi primul?", in
expunându-se neîncetat întrebärii ,,pot eu
fr odihnreducia erotic radicali
a_a fel încât s provoace
zat; dar el se încpâneaz în a o reproduce identic, aproape
mecanic, ca un incendiu de pdure repornit de noi izbucniri
ca focul dintr-un c min care
ale focului, sau, mai degrab,
suficient _i care trebuie mereu atâat,
n-ajunge s se aprind
De unde vine aceast repetiie, obstinat _i vrednic de mil?
Fr nici o îndoial de acolo c Don Juan nu practic reducia
decât la modul seduciei.
Inainte de a se distinge, reducia _i seduc ia, _i una _i alta
erotice, sunt de acord în faptul c pun în lucrare acela_i
avans, aceea_i anticipare eu iubesc cel dintâi, fr nici o
alt raiune decât cel pe care risc s-l iubesc, fr s a_tept
rspunsul su, fr s presupun reciprocitatea, fr m car s-l
cunosc. i una _i alta procedeaz prin anticipare- într-un
dezechilibru înainte, antrenate de propriul lor elan într-o c-
dere care r mâne o curs atâta timp cât aceasta se prinde în
ea pe ea îns_i obligat s se prelungeasc. Divergena lor în-
cepe îns tocmai în privina modului acestui avans. Intr-adevr,
in seductie avansul rmâne provizoriu _i sfâr_e_te prin a se
anula, findc, odat celälalt sedus (condus s mrturiseasca
acest lucru), nu voi mai iubi nici în ascuns, nici în pierdere, cl
cu întoarcere, în deplin reciprocitate: voi fi fcut pur _i sim-
plu un avans de iubire, care-mi va fi rambursat cu dobânda
Cum cellalt va sfär_i inevitabil prin a-mi întoarce iubirea cu
care-I voi fi creditat mai întâi eu, posesiunea mea îl va
în curs i-l va asimila ego-ului meu, care va
prinde
redeven1 astret
centrul cercului. Din acel moment,
seducia trdeaz reductid
erotic, nu pentru câ seduce, ci pentru c nu seduce nici in
deaiuns, nici destul timp, pentru c sfâr_este prin a restabill
124
cinrocitatea potrivit atitudiniu naturale, pentru c mimeaz
iuhirca celui ce ube_te pentru a o inversa în cele din urm.
Ceca ce confírm momentul su ultim: Don Juan nu doar re-
stabileste în ultim instan reciprocitatea (,ea m va iubi,
vreau asta"), ci o i rastoarn in favoarea sa (,,ea m va iubi,.
iar eu nu"), astfel c el este iubit de altundeva fr ca el s
mai jubeasc primul, fr ca el s mai iubeasc deloc. Seduc-
tia vrea s se fac iubit fr a iubi în cele din urm - nu fac
avansul decat cu hotrrea ferm de a-l pierde de îndat ce va
fi posibil; nu m pierd decât pentru ca celälalt s vin la mine
_i ca eu s m regsesc în aceasta; sau, mai degrab, pentu
ca s-l gsesc fr ca el s m regseasc vreodat. Avansul
dispare ca o amg1re de mine care-mi asigur un câtig gratuit.
in seductie m bucur, dar cu o pläcere solitar.
Prin contrast, reducia se lanseaz într-un avans definitiv _i
fr întoarcere, un avans care nu se va anula niciodat, nu se
va recupera niciodat; plec în dezechilibru înainte _i nu evit
cderea decât mrind pasul, luând înc _i mai mult vitez,
deci sporindu-mi dezechilibrul; cu cât mai dau o lovitur
pentru a nu cdea, cu atât mai mult înaintez fr speran de
intoarcere. Cci, chiar dac ajung la cellalt, acesta nu-mi d
posesia, pentru c nu-l ating _i nu mi se deschide un acces
decât prin _ocul pe care-l provoc, prin urmare pe msura ela-
nului pe care îl iau _i pe care trebuie s-l pstrez; celälalt nu
m opre_te ca un zid, un bloc inert _i delimitat, ci mi se ofer
a_a cum se deschide un drum, mereu de continuat pe msur
ce intru pe el; avansul pretinde deci o relansare permanent,
in care nu r mân în curs _i în via decât repetând dezechi-
librul meu; fiecare realizare cere _i devine un nou început.
Conform definiiei reduciei fenomenologice în general, re-
auctia erotic (radicalizat sub forma ,,pot eu iubi primul?)
nu se realizeaz definitiv decât nesfâr_ind vreodat s se
centru: pana la
pete. Ego-ul nu va mai redeveni niciodat
unui centru
Slar_it el va trebui s se descentreze în vederea
Care trebuie mereu abia s vin , cel lalt spre care må imdrept.

Dar aceast opoziie, înc formal, între seducie i reducie

Ce anume
nportant oare în fond pentru cel ce iube_te? între un
SChimb în întrebarea .pot eu iubi primul?" diferena

125
 avans provizoriu _i un avans definitiv? Ea atinge
Cãci într-un avans provizoriu
esenial
celälalt rämane el insu_i
u_i proi
provi.
zoriu: va trebui reînceput un nou avans, parasindu-l pe cel
dintai cellalt venit, trebuie fcute no1 avansuri Zerlinei dun
anunturile fàcute Elvirei, Anci _i a_a mai departe, -, în timn
timp
ce cu un avans definitiv un unic _i acela_i cellalt e în princi
piu mai mult decât suficient pentru a stärni neincetat o nouä
relansare. Totu_i, chiar aceast unicitate a celuilalt nu spune
diferenta esenial, fiindc ea rezult
deja din aceasta. Fiindca
un celälalt nu îmi devine unic decât cu
condiia de a se do.
vedi infinit- de a putea, de la el însu_i, nu doar s
suporte,
ci s provoace orelansare mereu repetabil a avansului initial
a initiativei mele de a iubi cel dintâi. Dar
nu e oare vorba aici
de o contradicie evident - c u m oare un cellalt
aceast lume, deci definitiv finit, ar
venit din
putea deschide distanta
unei relansri infinite a avansului, unui avans mereu
al celui ce iube_te? Vulgar
repetabil
ar putea la
spus,
lalt s nu se sature, iar cel ce
cum
sfär_it cel-
iube_te s nu se plictiseasc?
Räspunsul vulgar sun: Don Juan nu se las, eu însumi nu m
las de Elvira sau de Zerlina decât pentru c le facem turl
repede. Invers, le facem atât de repede turul pentru c de la
un moment încolo nu mai relansm
avansul nostru. Cellalt
imi apare, a_adar, finit
pentru c avansul meu spre el înceti
ne_te, se stinge _i dispare, nu invers.
dine a celuilalt s justifice Departe ca vreo finitu-
sfâr_itul avansului, sfâr_itul avan-
sului îl face pe cellalt finit. Celälalt îmi devine finit
c intrá puin câte pentru
puin (pe msur ce avansul meu diminu-
eaz) în câmpul meu de vedere, se imobilizeaz aici
_e_te prina-mi face fa _i sfär
masiv, frontal, obiectiv, în locsa
rmân punctul fug pe care îl vizam prin avans fr s-l
de
vd cu adevrat, nici s-l
îneleg vreodat. De acum înainte,
vzut în plin cadru, ca un obiect, el se
imobilizeaz într-un
loc al lumii _i pot s-1 jau
måsura-pe scurt s-i fac turul
Ceea ce se nume_te posesiune a celuilalt
exploateaz pur
simplu obiectivarea lui prealabil; dar aceast obiectivitate
implic deja finitudinea sa, deci stär_itul avansului. Neputina
mea de a-l relansa îl las pe cellalt s devin lucrul meu,
obiectul meu, finitul al cârui tur il tac i cruia eventual î
126
 fntorc spatele. DOn Juan nu ube_te prea mult- din contr,
iubeste prea puin, prea scurt, fr elan; î_i pierde avansul.
Don Juan iube_te prea puin nu pentru c
dore_te prea mult,
ci tocmai pentru ca nu dore_te nici destul, nici destul de mult
timp, nici destul de intens. El pretinde c ine la vin, dar nu
tine la iubire; nu ine la dorin, nu ine la distan. Intr-un
cuvânt, nu tine la reducia erotic. Fiindc, eu, cel ce iube_te,
nu tin la reducia erotic decât atâta timp cât menin avansul
si-l relansez. M bucur de cellalt pentru c avansul su _i
inapreciabila sa întârziere îmi evit posesiunea unui sfâr_it.
Cu condiia de a rspunde cel puin la întrebarea ,,pot eu
iubi primul?", avansul provocat de cel ce iube_te caracteri-
zeaz, a_adar, în mod definitiv reducia erotic radicalizat
în msura în care reducia nu se realizeaz decât atâta
timp
-

cât avansul se repet. Acest avans se desf_oar _i se ilus-

treaz prin mai multe postùri remarcabile.
Cel ce iube_te suport totul. In fapt, prin definiie, celälalt
nu-i datoreaz celui ce iube_te nici o reciprocitate; mai mult,
celallalt u apare ca iubit i nu se ive_te ca un fenomen erotic
decât în situaie de reducie erotic, deci oar iniiativei celui
ce iube_te, care se risc primul în aceasta; el nu scap decât
astfel vizibilitii fragile _i provizorii a obiectului cruia i-a_
putea face turul _i la limit întoarce spatele. De unde aceast
consecint paradoxal, dar inevitabil: în punctul de plecare,
când izbucne_te declaraia de iubire, cel ce iube_te decide
totul, cellalt nimic tocmai pentru c înainte de reducia
erotic nu poate intra în joc nici un cellalt, _i vederii, deci
posesiei, i se ofer doar ni_te obiecte. Cel ce iube_te face,
a_adar, cu putin fiina iubit, pentru c el cel dintâi intr în
reductie erotic. S descriem procesul prin care cel ce iube_te
ridic un obiect la rangul de fiin iubit. Cel ce iube_te pre-
Supune ceea ce vizeaz : dar, la prima vedere, ceea ce el vede
(sau ghice_te) nu ofer înc privirii decât un obiect; or, întru-
cate vorba de a iubi potrivit unui avans _i unei relansri frà
Slar_it, e nevoie de orice în afar de un obiect. Oricine admite
aceasta- _i anume faptul c nu se afl decât un obiect-
trebuie s abdice de la funcia de fiin care iube_te i, ca
Don Juan, s treac la un alt obiect. Cel ce iube_te nu abdic

127
 îns: el presupunc c, în cuda aparen elor de obiect, in as
celälalt, deci nu doar o fiin iubit efectivä fat
se ive_te un
(de
mine), ci _i una care potenial iube_te. Cel ce iubeste i va
iubi pe acest cel lalt presupus ca i cum acesta ar vrea, ar sti
_i ar vrea deja s se fac iubit _i, la rândul su, ar vrea
iubeasc a_a cum face cineva care iube_te. Bineineles, cel ce
ubeste nu cere aici reciprocitatea, nici nu o anticipeaz , ci
postuleazä doar c acest celälalt n-are rang de obiect. El atest
aceasta presupunând--fr garanie, certitudine sau condiie-
c _i el poate lua postura de fiin care iube_te, _i el poate
intra în reducie erotic, pe scurt, poate s iubeasc. Cel ce
iube_te decide c un celälalt î_i merit titlul de celälalt (iubit,
nu obiect). El face, a_adar, iubirea i în acest sens c presu-
pune c un celälalt va sfar_i _i el prin a o face. Cel ce iube_te
nu face doar iubirea, el face s se fac iubirea (§ 33).
Apoi, cel ce iube_te crede totul, îndur totul _i dinuie fr
limit, nici ajutor, cu puterea suveran a celui care iube_te
inainte de a se _ti iubit sau de a se preocupa de aceasta. Cel
ce iube_te face diferena- el singur difer. El diferä de toi
cei care vor s iubeasc cu condiia reciprocitäii, adica
ego-ului metafízic sau a atitudinii naturale, obsedai de egali
tatea lor cu ei în_i_i pân acolo încât s vrea s o
lrgeasc
într-o nou egalitate -între ceea ce ei î_i imagineaz c dau
de la ei _i ceea ce tot ei cer s primeasc de altundeva. El
di
fer _i de toate obiectele vizibile, a_adar de subzis- fiinrile
tente _i ustensile, findc iube_te avansând într-o distan, în
care ele nu trebuie s apar, pentru ca astfel comerul lor sa
nu tulbure reducia erotic. Nimic nu-l susine pe cel ce
be_te, trebuie, a_adar, ca el s suporte totul, îndeosebi faptl
ca presupunerea s a - c un celälalt va sfâr_i prin a intra "
reducie erotic s nu se întâmple sau nu
-

înc; iar faptul a

a
aduga aici un ,nu înc"
echivaleaz cu a crede totul. C
ce iubeste crede totul, îndur totul _i, mai exact, faptul de a
rmâne singur în situaie de reducie erotic. El singur ac
drept proprie reducia erotic - el singur rmâne idiotul re
ductiei erotice. Dar cel ce iube_te asum
totu_i aceast singu
rtate idioat ca pe privilegiul su suveran
dintr-un motiv pe
care l-am schiat deja. S lum cazul banal, aproape univer
128
sal, în care unul din doi nu mai iube_te, ba chiar n-a iubit nici-
odat: pe care din cei doi s-l socotim mai puin nefericit?
Trebuie s facem o distincie; în atitudinea natural cel mai
puin nefericit pare cel care a iubit mai puin sau care a înce-
tat cel mai devreme s iubeasc - pentru c astfel a pierdut

mai puin _i a suferit mai puin când iubirea a disprut; în

reductie erotic, din contr, cel mai puin nefericit pare cel
care a iubit mai mult, pentru c el n-a încetat s iubeasc chiar
_i atunci când cellalt a disprut, astfel încât el singur menine
iubirea pe linie de plutire. El n-a pierdut totul pentru c iu
be_te înc. N-a pierdut chiar nimic pentru c rmâne mereu
unul care iube_te. In reducie erotic, dac vrei s câ_tigi cu
adevrat, trebuie s iube_ti _i s persi_ti în acest avans fr
condi ii- ultimul care iube_te câ_tig miza. Care miz?
Tocmai faptul de a iubi. Câ_tigtorul este ultimul care iube_te,
cel care iube_te pân la capt. Cci cel care iube_te iube_te s
iubeasc. Aceasta nu-1 împiedic s iubeasc o fiin iubit,
ci, din contr, îi permite siubeasc fiina iubit, chiar dac
aceasta nu-l iube_te, nu iube_te pur _i simplu pe nimeni, ba
chiar î_i refuz statutul su de celälalt care s fie iubit. Cel ce
iube_te iube_te pentru iubirea iubiri. Din acel moment, a_a
cum suport totul, cel ce iube_te poate s cread totul _i s
spere totul. A crede _i a spera înseamn aici a iubi fr a _ti
sau a poseda. Ne_tiina (care crede) i srcia (care sper) nu
indic totu_i nici o penurie, ci excesul propriu-zis infinit al
celui ce iube_te când iube_te fr condiie de reciprocitate.
In sfâr_it, cel ce iube_te iube_te sau cel puin poate iubi
uneori fär s vad . Intr-adev r, el nu poate cunoa_te ceea ce

1ubeste a_a cum ar cunoa_te un obiect, dar nici n-are nevoie

de aceasta; dac 1-ar cunoa_te astfel, 1-ar putea constitui _i
l-ar putea face turul o dat pentru totdeauna; el nu-l cunoa_te
niCi ca o fiintare subzistent , c reia ar putea s-i veritice în
orice clip prezenta _i faptul c persist în identic; nici ca o

intare ustensil, de care ar face în tinmp util o întrebu-

putea
intare adaptat nevoilor, dorinelor _i proiectelor sale. In fapt,
el nu trebuie s cunoasc nici obiecte, nici fiinri,
întrucât
pentru a iubi el trebuie s exerseze reducia erotic a obiecte-
lor _i fiinrilor lumii în general, pentru a deschide distana în

129
 care comerul lor dispare _i poate începe abandonul fara in-
toarcere. Propriu-zis vorbind, el nu cunoa_te ceea ce iubesta
ceea ce iubim nu apare inainte ca noi s-l iubimm.
pentru c
se vad
fac s despre ce e vorha
Celui ce iubeste îi revine s
redus la modul erotic,
celälalt ca iubit, care apare ca
noa_terea nu face posibil
iubirea fiindc decurge din aceasta
ce iube_te i, în lipsa acestei
Cel ce iube_te face vizibil ceea
strict vorbind, cel ce iubeste
ubin, nu i-ar aprea nimic. Deci,
ce
ceea decât în m sura în care iubeste
iube_te
nu cunoa_te
De unde urmeaz un privilegiu incomparabil:
întrucât feno-
menalizeaz ceea ce iube_te în msura în care iube_te, cel ce
seam) ceea ce nu vedem
iube_te poate iubi chiar (_i mai cu
(dac nu-l iubim). i în primul rând pe cel absent. Fire_te
în via cunoscut , pentru mo-
absentul iîn spaiu: o persoan
ment îndeprtat (voluntar sau involuntar, nu conteaz), sau

Dar _i absentul în timp, o

plecat definitiv (printr-o ruptur).
înc necunoscut cel
i potenial (cea sau
persoan în via
care în mulimea indistinct ,m a_teapt deja" numai pe mine)
abia va veni
_i care m va identifica; _i înc o persoan care
_i e _i cunoscut prin procur (copilul dorit, ba chiar copilul
temut); i, mai cu seam, persoan decedat, fie defunctul
cunoscut (cruia pot _i vreau înc s-i rmân credincios), fie
mortul necunoscut (care m obsedeaz în cutarea identitii).
Jubindu-l pe cel absent, cel ce iube_te nu cedeaz nici unui
delir, el se mrgine_te la a realiza în mod exact reducia ero-
tic radicalizat, care, a_a cum s-a vzut, nu se sprijin pe
nimic ce finteaz, ba chiar provoac nimicul însu_i. Dintr-o
data cel ce iube_te se elibereaz de limita emblematic a me-
tafizicii, diferen a între a fi _i a nu fi - fiindc el iube_te att
ceea ce este, cât i eeea ce nu este; ba chiar iube_te cu atat
mai liber cu cât ilube_te ceea ce nu este înc , ceea ce nu ma
este sau chiar ceea ce nu trebuie s fie pentru a ap rea. El s*
spats astfel de o bnuial ce apas asupra fenomenologiei
aceea de a privilegia în fenomenalitate vizibilitatea; cci cel
ce iube_te iube_te ceea ce nu vede mai mult decât ceea ce

vede; sau, mai degrabá, nu vede decât pentru c iube_te ceea

ce, mai intâi, nu putea så vad . Cel ce ube_te iube_te pentru
a vedeaa_a cum pltim pentru a vedea.

130
 intrucât cel ce ube_te nu
posed
nimic _i nici nu trebuie s
nosede, îi rmäne doar s spere. Sperana indic aici un
mod
de acces privilegiat la ceea ce se poate desfä_ura în feno-
menalitatea deschiså de reducia erotic, tocmai
pentru c nu
noate fi sperat dect ceea ce nu e posedat _i atâta
timp cât nu e
nosedat. In sens strict, sperana nu are _i nu poate avea
obiect,
findc obiectele cheam posesia, astfel, cu cât posesia creste,
cu atât mai puin spera, sperana i posesia se intersecteaz
invers proporional. Ceca ce sugereaz vechea expresie ,,a
avea sperane" _i anume faptul de a nu avea înc posesia
unei mo_teniri, ci de a ne afla în poziia de a o a_tepta, mai
mult sau mai puin sigur. i cel ce iube_te are sperante; ba.
chiar nu are decât sperane care ofer îns particularitatea de
a nu se converti niciodat în tot atâtea posesiuni, nu c ele
rmân decepionate, ci pentru c ceea ce el sper nu tine de
ordinul a ceea ce se posed, nici a ceea ce posesia guvemeaz.
Intr-adevr, el nu sper niciodat ni_te obiecte, ci tocmai ceea
ce depä_e_te obiectivitatea, ba chiar fiinitatea: în chiar mo-
mentul avansului celui mai precipitat, care-l elibereaz de
reciprocitate _i de economie, el sper întotdeauna pe bun
dreptate asigurarea c e iubit _i aprat de zdrnicie, deci _i
de ura fiecruia pentru sine. Dar aceast asigurare s-ar pr-
bu_i în mod instantaneu în contrariul su, dac ar a_tepta-o ca
pe posesia unui obiect sigur. Fiindc aceast posesie S-ar con-
trazice faptul de a poseda fiina iubit venit de altundeva
ca pe un obiect ar sfär_i în mod ineluctabil în gelozie (§ 33);
ea n-ar avea chiar nici o eficacitate- deoarece, pentru a må
asigura împotriva zãdrniciei, fiina iubit trebuie s se des-
1á_oare la infinit, în timp ce obiectul rmâne finit. Venind de
altundeva _i mergând la infinit, iubirea nu-mi poate vení decât
d renun la a o poseda _i m tin strict de reducia erotic
ECDeralizat. Ea nu poate fi, a_adar, gândit decât la modul

auui, a ceea ce nu mi se poate întâmpla decät ca nepre-

vazutul _i nedatoratul radical. Ca atare drept ceea ce nu
POL nici s posed, nici s provoc, nici s merit, ea va ramane
conditionatul, agadar ceea ce, cu aceast condi ie, Se poate
1 a infinit. Speran a sper deci totul, mai pu in ceea ce ar

131
 putea poseda ea. Sper totul, _i în primul rând nesperatul
ratul
Asist posibilitatea.
Cel ce iube_te suport totul, crede totul, chiar ceea ce nu
vede. _i sper totul. Astfel, acum ca se realizeaza reductia
crotic , el singur rnmâne. Nimic nu poate avea putere asupra
sa, întnucât îns _i sl äbiciunea lui face puterea sa. De unde
avansul su.

$19. Libertatea ca intuiie

Avansul celui ce iube_te se expune totu_i unei obiecii, cu

atat mai putemic cu cât se multiplic. Cci cererea de asigu-
rare, careil determin înc de la început pe cel ce iube_te în
situaie de reducie erotic, ar putea în cele din urm s e_ueze
în mai multe sensuri. - Mai întâi, deoarece faptul c m

iubeste cineva de altundeva, fie c o cer in mod natural, fie c

trec la reducia erotic radicalizat (,pot iubi eu primul?"),
r mâne în mod evident îndoielnic; speran a la care tocmai amn
recurs m confirm în asigurarea c acum nu am înc nici
una i c, de asemenea, îmi lipse_te orice certitudine. - Mai

mult: nu doar c n-am nici o asigurare c m iube_te cineva,

dar nu mai am nici o asigurare c ubesc, c iubesc cu adev-
rat, pentru c în virtutea avansului nu _tiu cu adevrat pe cine
ubesc, nici de ce il iubesc, nici ce anume înseamn în fapt a
ubi, ceea ce m face cu putin s iubesc iniiativa pur, -

fr ratiune suficient - îmi face enigmatic _i aceast iubire,

fie cã iubesc cu adevrat fr raiune (gratuit, pentru nimic),
fie c în realitate m determin anumite
raiuni din mine pe
care le ignor (venite din incon_tient, din trupul meu sau din
societate), în ambele cazuri nimic nu m asigur c eu I nu
mai eu sunt cel ce ia initiativa de a iubi, pentru c ignor ce
anume pot insemna ,,eu" _i chiar
,a iubi". Pericolul care ame
nint cel mai mult ambiia mea de fiint care iube_te nu co
st frîndoial in a ignora faptul dac m
iube_te cineva sau
nu, ci în a m imag1na c pot s iubesc sau s
_tiu ce anume
înseamn a iubi. Cum så eschivez aceast obiecie cu atät mal

132
 grav
grav., câl se
cu cât sprijin in mod direct
pe reducia erotic, în
are a iubi se rezum la iniiativa de a
iubi în avans _i fr
ratiune? lar aceastà obiecie ar putea amenina pân
_i reali
zarea reduciei erotice fiindc o asigurare
altundeva nu vine de la sine, iar simplul fapt de a oprimit
de
revendica
nu implic nici c e obinut, nici c ar putea fi
pretins în
mod legitim. Pe scurt, luând iniiativa de a iubi cu titlul de cel
ce iube_te în avans _i fr
raiune, a_ fi lipsit pur _i simplu de
judecat _i de pruden.
S-ar putea totu_i ca aceast obiecie s nu-_i
trag fora
decât dintr-o necunoa_tere a reduciei erotice; ea se reduce la
a sustine înc o dat c pentru a iubi trebuie s _tii pe cine
iube_ti, de ce iube_ti _i dac ne facem iubii în schimb; toate
intrebri perfect legitime, dar numai în atitudinea natural,
acolo unde nimic nu se face fr raiune suficient, nici reci
procitate, nici o cunoa_tere a celuilalt ca un obiect. Or aceste
precautii rezonabile î_i pierd orice validitate de îndat ce e
depäsit frontiera ce separ atitudinea natural de reductia
erotic. Aceast replic nu împiedic îns obiecia s revin
sub o form abia diferit: în cazul în care cel ce iube_te nu
devine cu putin decât plecând de la reducia erotic radica-
lizat, atunci cel ce iube_te o presupune; el nu o poate provoca
pentru c rezult din ea. E aici un cerc, _i faptul de a trece la
reductia erotic devine, a_adar, mai arbitrar decât de a ne
lipsi de ea.
Neputând înltura obiecia, rmâne s ne sprijinim pe ea.
Voi admite a_adar fr a discuta c nu am nici cea mai micà
asigurare c sunt iubit de altundeva, nici c eu iubesc priunul.
Dar aceast lips de asigurare nu-mi interzice så trec la

devine putin decât admiänd

cductie, findc
'sa_i problema
aceasta nu
asigur rii,
cu
deci asigurarea lips; lipsa de as
ube_te,
descalific luarea de avans de ctre cel
ce
Eurare nu
distana.
1apartine _i îi deschide din contr posibilitatea nu mai sunt
aici? C eu
uala admis aceasta, ce rezult de radical1zatà avansul
asigurat de nimic? C în reductia erotic
m las gol _i în gol? Nicidecuni.
eu de fiin care iube_te
c iubese eu pri-
aCl, chiar dac nu posed nici o asigurare
cum o
mu! am cel puin asigurarea de a fi hot rât astfel. A_a
133
 iubire druit r mâne perfect dänit chiar dac i se re

darul, fiindc dispretul pe

care-l sufer nu interfereaz
mic cu abandonul pe care ea îl realizecaz , tot a_a
ni
bitoril
care se hotr_te s iubeasc primul dobändete certitudin
de a fi hotrât asta, chiar dac avansul sâu nu iube_te cu de

svâr_ire fr raiune, findc aceast nedesvâr_ire nu afer

teaz cu nimic decizia de a se avansa fr raiune. Fr îndo
ial, nu e de ajuns c eu m hotrsc s iubesc primul ca sä
realizez fr rest o astfel de iubire în avans, dar îmi e de ajuns
foarte bine s hotrsc s iubcsc cel dintâi, ca s realizez fr
rest decizia unei astfel de iubiri în avans pe scurt, ca s
primesc asigurarea de a accede la statutul de fin care iube_te.

Faptul de a hotrî s iubesc în avans e de ajuns s-mi dea asi-

gurarea celui ce iube_te singura pe care o vizez _i la care
-

pot spera pentru c, dac nu hotr_te cu privire la iubirea

mea efectiv, decizia de a iubi în avans hotr_te cel puin c
am hotrât s iubesc în avans. Pentru a m califica drept cel
care iube_te, nu trebuie s pun în scen avansul desvâr_it al
iubiri: prin definiie nimeni nu-l poate promite, fiindc el nu
depinde de nici o cauz, nici mcar de voina mea; dar pentru
a m afla calificat drept cel care iube_te, n-am decât s m
hotrsc s pun în scen
avansul iubirii, decizie care nu de-
pinde decât de mine, de_i se joac întotdeauna la limitele
puterilor mele ultime. Faptul de a hotrî s iubim nu asigur
faptul de a iubi, ci asigur faptul de a ne hotrî s iubim. $i
cel care iube_te se atest tocmai prin aceast decizie- prima
_i cea mai pur, fr cauz, fr întoarcere, pur avansare in
reductia erotic, fr nici o alt raiune decât ea însäi. Asigu
rarea îi vine celui ce iube_te atunci când se hoträste pur
simplu sá iubeasc primul, fr nici o asigurare de reciproct
tate. Asigurarea îi vine atunci când se hotr_te definitiv sa
nu o mai a_tepte. Sau, mai degrab, asigurarea care îi vine
aceea de a iubi ca unul care iube_te - nu mai coincide c
cele la care renuna acelea ca cineva s-l iubeasc 1
schimb, ba chiar aceea de a iubi în chip desvâr_it primul.
Deplasând calificarea de fint care iube_te de pe punerea
avansului la decizia lui pur nu coborâm exigena
în scen a
efectivit i.
impus celui ce ube_te de câtre reducia erotic a

134
la simpla posibilitate formal. Mai
întäi, pentru c pretenia
ui de a iubi efectiv primul nu are, repetm, nici un sens: în
momentul iniiativei sale, cel ce iube_te nu _tie dacã acio-
neaz el însu_i sau sub influen, nici sub care influene; nu
stic mai bine ce întreprinde cu adevärat, nici pân unde face
asta. $i celui ce iube_te nu i s-ar putea cere mai mult, incom-
parabil mai mult decât ceea ce poate acoperi puterea sa con-
_tient.
Mai cu seam, reducând avansul (faptul de a iubi primul)
de la o punere în scen efectiv la posibilitatea unei decizii,
reductia nu se estompeaz, ci se radicalizeaz. Cci hotrârea
de a iubi primul prin avans se reduce indiscutabil la faptul de
a hotrî de sine _i despre sine-le celui ce iube_te. Intr-adevr,
atunci când întreb: ,,Unde sunt _i cine sunt?" caut unde anu-
me se joac _i se fenomenalizeaz ipseitatea mea-_i anume
acolo unde m hotrsc. Dar eu nu m identific atunci când
m hotrsc eu singur printr-o hotrâre anticipatoare care nu
anticipeaz decât doar asupra mea; în acest caz rmân prizo-
nier oglinzii narcisiste despre mine însumi, în care devin în
mod fantasmagoric în acela_i timp spectacol _i spectator, ac-
tor _i judec tor. M identific, din contr, atunci când nu mai
anticipez doar asupra mea, ci asupra celuilalt, altul decât mine;
fiindc el, care nu coincide cu mine _i care m
atrage în dis-
descrie i s m
tanta pe care n-o mai stpânesc, poate s m
înscrie ca atare -altul decât eu însumi, de acum înainte si-
tuat sub paza celuilalt. Hot rându-m s -l iubesc în avans pe

celálalt, îmi apar pentru a_a cum m hotrsc

prima dat
tocmai m-am hotärât.
expus celuilalt pentru posibilitatea cruia
eu însumi prin
Paradoxal, eu nu apar atunci când m hotrsc
$i pentru mine însumi, ci atunci când m
hotrsc pentru ce-
sunt: hot -
pentru c atunci el poate s-mi confirme c
1dlat,
el, prin el. In hotrârea mea pentru cel -
rand-m pentru apar
altul decât mine, se
1ait, în decizia mea de a iubi în avans un
Nu må hota-
fenomenalitatea mea cea mai proprie.
notará_te
asc pe mine însumi prin mine însumi, ci prin privirea celui
martor nici loc, ci
lalt, nu printr-o hot râre anticipativ fr
distana în care m expun celuilalt
prin ubirea în avans, în
valabila, chiar
(9 37). Hot rârea de a iubi r mâne, a_adar,
135
 dac nu realizez în mod efectiv iubirea in avans, cu
conditia
totu_i ca s m hotär sc la aceasta- formal vorbind, ca s
m hotrsc cel puin s m hotrsc. Faptul de a face iubire
irea
în avans nu depinde poate de mine, dar faptul de a m hotä
s m hotrsc, da. Faptul de a iubi în avans nu depinde poate
de mine, dar faptul de a iubi s iubese (amare amare), da
Nimic nu m poate separa de libertatea mea de a m face cel
care iube_te.
Se poate astfel stabili c faptul de a iubi echivaleaz pe
bun dreptate cu a iubi _i m calific deja drept unul care
iube_te. Se remarc astfel c distincia între a iubi de fapt pe
celälalt _i a iubi doar faptul de a iubi (sau de a iubi s iubesc)
rmâne aici imprecis; fiindc eu nu experimentez în chip
nemijlocit decât iubirea mea de a iubi, fr a putea vreodatä
s-mi certific faptul c iubesc în mod gratuit, cu adevrat _i
suficient pe celälalt, nici s msor aceasta; pentru a ajunge
aici ar trebui nu doar s iubesc pe msura pe care o a_teapt
celälalt, deci fr mäsur, ci mai cu seam ca un al treilea s
se fac arbitru sau, ceea ce în acest caz duce la aceea_i impo-
sibilitate, ca un cellalt iubit s m asigure de aceasta; dar
cine dintre cei care împt_esc finitudinea mea ar putea
tinde sã emitä o astfel de judecat? Pentru noi ceilalti, împie-
pre
trii în fluxul intrigii noastre finite i factuale, tranziia între
iubirea iubirii i iubirea celuilalt rmâne tangenial i gradu-
al. Nimeni care iube_te nu pretinde în mod serios sau facil
c iube_te în chip pur un celälalt dincolo de convingerea sa
de a fi iubit faptul de a iubi în vederea acestui celälalt: el ar
vrea s iubeasc, dar nu ajunge niciodat s (_i)-o
dovedeasca
Prin ce anume se recunoa_te cel care iubeste în mod radical?
Prin aceea c aproape niciodat nu îndrzne_te s declare ,Te
iubesc!" tocmai pentru c _tie cât îl cost aceasta. Oricine
asigur c iube_te în mod efectiv sau corect nu _tie ce spune
sau (se) minte; ar face deja mult dac ar iubi s iubeasc
restrictie mental au rea-credin. Intre a iubi s iube_ti 1 a-1
tard
iubi efectiv pe cellalt nu putem marca nici o diferen neta
e vorba de o zon de frontier, parcurs de du-te-vino fära
opriri, _i mai ales fr niveluri medii de flux si reflux. Fiecare
avanseaz atât cât poate _i cât vrea (cât poate s vrea _i vrea

136
 s poatä), speránd sà-I ubeasc puin pe celälalt graie iubirii
iubiri.
Faptul de a iubi ubirea imi revine
mie; în aceast hotrâre
m întorc la mine i ajung Sa-mi apar ca atare. De unde acest
naradox eliberator: nu mi-e de ajuns s fac ca _i cum a_ iubi
nentru a hotrî s iubesc _i s dobândesc astfel un statut de
fiint iubitoare de drept deplin. Ca i cum nu trdeaz aici
nici un recul, nici o repliere, nici un compromis, ci dezvluie
spaiul privilegiat al iniiativei rezervate celui ce iube_te
ceea ce nu depinde decât de el. Nu depinde decât de el siu-
beasc în avans (cu sau fr mijloacele de a o realiza, puin
conteaz) _i de a se ridica astfel la demnitatea de fiin iubi
toare. Faptul de a deveni o fiin iubitoare nu depinde în acest
sens decât de mine. Hotrând s iubesc în avans _i fr reci-
procitate, fr a ti ce crede celälalt despre asta, nici chiar
dac cellalt _tie cel puin ceva despre asta, eu am libertatea
suveran de a m face cineva care iube_te- de a m îndr-
gosti Devin îndrägostit pentru c vreau asta, fr nici o con-
strângere, numai _i numai dup dorina mea. Astfel se degaj
forta iubirii în avans: pot iubi în mod rezonabil chiar dac nu
m _tiu iubit (ba chiar dac m _tiu iubit), pentru c hot-
randu-m s iubesc cel dintâi încerc efectiv faptul c iubesc.
Imi e de ajuns doar aceast asigurare. Când ,,m îndrgos-
tesc _tiu pe riscul meu ce anume încerc _i ce m afecteaz
- faptul c m dau celuilalt, fie c cel lalt îmi întoarce sau

nu, c _tie sau nu, ba chiar c accept sau nu acest gest. Fap-
tul c sunt îndrgostit de el nu depindede el, ci doar de mine.
^i asta e de ajuns.
Pentru ce? Pentru ca o intuiie s m umple, ba chiar s m
inunde. E vorba aici de un paradox care ar putea s surprind
dac în final nu s-ar impune: starea de,a fi îndrgostit"i
aceasta define_te întreaga ei primejdie, ba chiar nedreptatea
el-nu depinde de destinatarul sau de donatarul ei; nu de-
Ea m
pinde decât de donatorul su, depinde doar de mine.doar de
cne_te _i nu decât din mine. Intr-adevr,
jâ_ne_te
încearc
ine depinde s m îndrgostesc. Cel ce iube_te
I0arte lucid acest lucru: nu m îndrgostesc din întàmplare,
ndiferent în ce moment al vietii mele cotidiene (fericit cel ce

137
face excepie de la asta!), nici mcar hotrând la rece ce acest
lucnu; _tiu c uneori se deta_eaz perioade în care decid do
in mod deliberat, ci
eventual
i
gurnus m s m îndrgostesc
admit îndrgostesc. Cci dac sunt momente în
in co.
care
m las absorbit de gestionarea obiectelor lumii (reducia ero
tic r mânând deci imposibil ) _i unele in care trebuie
consimt la chinul doliului pentru o iubire trecut (reductia
erotic rmânând atunci angajat în negativitatea sa), se des.
chid _i altele în care n-am nimic mai bun de tacut decât s ma
las iubind iubirea, fie c zdrnicia m împinge s (mä) în
treb ,,m iube_te de altfel cineva- de altundeva?", fie c
reducia erotic întreab în mod radical ,,pot iubi eu primul?"
Nu e vorba deja de dorin -ea nu poate veni decât mai târ.
ziu ci de îns_i condiia dorinei, care cere mai întai
aceast consimire i posibilitatea pe care o deschide. Inc si
mai radical, când, în vagul primei întâlniri, fr înc nici o
informa ie, nici cea mai mic as1gurare de reciprocitate, m
hotrsc s merg s vd, sau chiar s merg pe fa, aceast
decizie nu depinde decât de mine. Inaintea unei priviri nu
crude sau deja aburite, pot foarte bine s m rein _i s rmân
aici; pot de asemenea s las s planeze ambiguitatea, istorie a
faptului de a vedea; pot în mod hotrât s încerc s provoc
strlucirea pe care o doresc sau de care m tem. ^i, în toate
aceste cazuri, pot hotärî din simpl curiozitate, dintr-un
u_or
sadism, din joc, din interes sau deja din pasiune. Faptul de
a-mi împinge sau de a-mi reine avansul, de a-l
neros sau a m
desf_ura ge-
preface doar c urmeaz, toate acestea depind
de mine. Nimeni nu se
îndrgoste_te involuntar sau la întäm-
plare, fie _i numai pentru c - orice emoie involuntar oda-
t dobândit el trebuie mai apoi s o ratifice
-

a _u
cand _i la ce anume
pentru
cedeaz. ^tiu bine când m îndrgostesc
in momentul precis în m întreb aceasta _i m ini_*
care
tesc pretinzând c nu sunt (,Nu sunt îndrgostit, nu trebuie sa
må îngrijorez,
m-a_ putea opri în clipa
momentul cand deja e prea târziu. asta"), pe scurt, 1n
Fie c încep s m inara"
gostesc, c iubesc deja s iubesc c-mi
besc, întotdeauna o vreau
sau imaginez ca 1u
foarte bine _i, în aceast consim
hotrsc acest lucru.
Afeciunea pe care o încerc la începuu
138
 Kriimele de îndrgostire mi se
aceasta
impune în fapt ca o auto-
fectare. $i auto-atectare nu m va
prsi foarte
Aenentru c ea vine
o data cu consimmântul repe-
meu _i nu mã
noate atinge fara cl. Starea de
indrågostire m atinge in mo-
Anlcel mai intim (afectare de sine) pentru c în cele din urma
oar imie îmi revine
doar sa consimt la aceasta, deci s
m hotrsc
la aceasta (afectare prin sine, auto-afectare).
Ceea ce se decide atunci când consimt s m
îndrägostesc
când devin îndrågostit de bunvoie, nu se rezum la o simpl
emoie subiectiv, individual i pre-reflexiv. Ceea ce se
decide atunci m va invada cu o tonalitate afectiv puternic,
profund, durabil care încetul cu încetul, sau, din contr,
foarte brutal, va contamina întreaga mea via intim, nu doar
sentimental, ci _i intelectual, nu doar con_tient, ci _i in-
con_tient. Mai mult: mai interioar mie decât ceea ce e mai
intim, aceast tonalitate va supradetermina toate deciziile mele
aparente, toate argumentärile mele publice _i toate dezbaterile
mele private; ea va ruina logicile cele mai limpezi _i interesele
cele mai puin discutabile; ea m va conduce eventual la op-
iunile sociale i rela ionale cele mai extreme, m va impinge
ta izbucnirile cele mai riscante sau la compromisurile cele
mai suspecte. Timp de luni de zile, de ani, pentru totdeauna
poate, în ea vafi vorba de un orizont care înglobeaz toate
deciziile mele _i toate gândurile mele. Ce statut a_ putea s-i
recunosc? Nu e vorba de o emoie, nici de o pasiune, înc _i
mai puin de un delir, ci în primul rând de ceea ce fenomeno-
Dar, de_i provocat in
ogia nume_te o trire de con_tiin.
a iubi s iubesc
nine pri mine (în m sura în care faptul de
Du depinde decât de mine), aceast trire nu se lhmiteaza la
indisolubil pe cel-
ulectivitatea mea; ea îl include în mod
intenional, întotdeauna vizat, chiar i
dit arept referinta sa
real. In msura în care-i
al ales daca nu-l ating înc în mod
care ma o6se
un cutare sau cutare cellalt precis,
Cpe dovede te in
virtual, aceast tràire
se
Za ch1ar r mânând
acest celälalt.
intentionându-l pe
A dical intenional m descoper de apt indra-
e l , tonalitatea afectivä care

calific drept cel

care
iudeyte,
mai degrab care m
5, sau
un altul decât eu
nsumi,
polarizat spre
Oera0 intuiie
139
cel pe care mi-l imaginez deja c-l iubesc, fr s
_tiu înc
spun. Prin intuiie îneleg aici ceea ce ar putea umple ce
semn
ficatia vizat de intenionalitate, astfcl încât, devenindu-i eve
tual adecvat, ea las s apar un fenomen strict. ven-
Lucrurile nu
stau îns chiar a_a; fiindc a må îndragosti prin
consimta
mântul meu, a_adar prin decizia mea, inseamna a primi o
in,-
tuiie atât de vast _i înc atât de vag, ncat ar putea umple
un numr nedeterminat de semnificaii, deci ar putea face
vizibile tot atâtea fenomene diverse. In mod efectiv aceast
disponibilitate vag se verific fr dificultate (urmând aici
experiena banal _i întelepciunea popular) în propensiunea
nelini_tit a aceleia_i tonalitäti afective îndrgostite de a sus
cita pasiuni, intuiii, deci fenomene ale celuilalt foarte diferi.
te, ba chiar contradictorii, care trec brutal unele în altele _i, în
aparent, fr nici o raiune; îndrgostit, m pot fixa în mod
arbitrar pe cutare sau cutare cellalt, pot s basculez în mod
arbitrar de la unul la altul, cu rsturnri de front pe cât de vio-
lente pe atât de bru_te; presupunând chiar c m focalizeze o
lung perioad de timp asupra unui acela_i cellalt, îmi pot
desigur imagina c-l ador, cm devotez lui sau c m bucur
de aceasta, dar la fel de bine, dac împrejurrile m dezam-
gesc, _i c ajung brusc s-l bnuiesc, s-I trdez, ba chiar s-1
ursc. Cu aceea_i tonalitate afectiv, care functioneaz ca o
intuiie intenional a unui altul potenial, pot voi s constitui
fenomene pe cât de precise _i vizibile, pe atât de diferite _i
contradictorii, deci în cele din urm fenomene fluctuante,
provizori, aproape fantomatice.
De unde provine aceast instabilitate? Evident nu
dintr-o
släbiciune a intuiiei, fiindc ea rmâne întotdeauna gata sa
umple o semnificatie oarecare; din contr, hotrârea de a iubi
s iubesc e de ajuns s fac
disponibil fr rezerv nici
o
conditie pentru valida indiferent care din semnificaiite pe
a
care le-a_ voi sau
pe care mi le va propune intriga în curs.
Pericolul provine tocmai din abundenta, autonomia fluidi
_i
tatea fr limite a intuiiei mele neîncetat relansata de
hotrârea mea de iubi s
iubesc. Instabilitatea fenomenelor
a

amoroase nu provine deci niciodat dintr-o

penurie a intuiiel
ci, invers, din incapacitatea mea de a-i atribui o semnificaie
140
 ividualizat _i stabil. Mereu disponibil _i
orecis , indivie
nrecis,
aici, intuiia se descopera supraabundent în faa unei semni- deja
fcatii în prim instan lips (care cellalt?) _i în cea mai
mare parte a timpuui prov1zorie (il voi iubi oare mult
timp
Anainte de a o coti spre gelozie sau ur?). Pe scurt, tonalitatea
afectiv a faptului de a iubi s iubesc se dovede_te o intuitie
care în acela_1 timp intenioneaz un celälalt
_i este fr un
celalalt care s-i poat fi atribuit.- intuiie intenional, dar
far obiect intenional, intuiie de umplere, dar fr concept
de umplut. Intuiia pe care mi-o furnizeaztonalitatea afectiv
a faptului de a iubi s iubesc se ive_te în exces, dar se
disper
seaz fr form. Ea rmâne o intuiie vag, care face iubirea
mea de a iubi vagaboand - moralmente nestatornic , dar
mai cu seam incapabil fenomenal de a pune în scen cel
mai mic celälalt indentif+cabil. O intuitie oarb care nu vede
niciodat vreun celälalt. Saturat de ea îns_i, ea d faptul de
a iubi iubirea, fr a arta nimic.
Astfel, intui ia- în tonalitatea afectiv a strii de îndr-
gostire- se decide urmând hotrârea luat de cel ce iube_te
_i, întrucâtaceast hotrâre se joac mereu în avans, ea se dã
înainte ca cellalt s apar ca atare, presupunând c apare
vreodat. Intuiia se descoper întotdeauna deja dat celui ce
iube_te prin el însu_i, cu condiia s fi radicalizat reducia
erotic întrebându-se ,,pot iubi eu primul?". Pe msur ce
acesta progreseaz în punerea in scen a acestei reducii, in-
tuiia astfel provocat de hotrârea lui va cre_te, pentru a de-
veni la limit o intuiie saturant. i cu atât mai saturant cu
cat, intr-un prim lung timp, ea rtce_te, vag _i lipsit de o
Semnificatie asigurat sau doar atribuit. Tonalitatea afectiv
a faptului de a m afla de fapt îndr gostit- de a atinge sta
utul de fiin care iube_te- nu accede înc la nici o semni
ncatie: celälalt nu intervine aici. Intuitia faptului de a iubi
devine orbitoare, pentru c nu depinde decât de cel care iu
De_te care, o dat în plus, face primul iubirea. De data asta

Dsa prioritatea sa îii închide orizontul.

141
 20. Semnifica ia ca o fa

Ca unul care iube_te încerc s acced la cel lalt ca la

nomen pe care 1-ar degaja atunci reducia erotic radicali,
un fe
prin întrebarea .,pot iubi eu primul?". Dar, în acest caz foazata
precis, definiia obi_nuit a fenomenului n-ar putea rmäne
oarte
neschimbat. Nu pot s susin pur i simplu aici c
mâne
fenomenul e
arat atunci când una dn semnitica ile mele intenionale se afa
validat de o intuiie care ar veni s o umple în mod adecvat
Din doua motive. In primul rând, pentru c în reducia ero
tic radicalizat eu m hotrsc singur s ubesc în avans si
cum iubesc s iubesc, provoc prin mine însumi _i numai prin
mine intuiia (în cazul de fatonalitatea afectiv a iubiri):
accast auto-afectare produce în mod activ, în imanena în-
s_i, träiri intenionale care nu pot valida nimic altceva decât
pe mine însumi: tririle mele iubitoare nu confirm decât sta-
tutul meu de cineva care iube_te i faptul c eu fac iubirea,
dar ele nu mi-l fac vizibil nici accesibil pe celálalt pe care-l
iubesc, presupunând c iubesc cu adevrat unul. Dificultatea
nu mai const, a_adar, aici în a confima prin intuiie (even-
tual lips, dar care mi se impune) o semnificaie (mereu dis-
ponibil pentru intenionalitatea mea spontan, dar înc vidã
in sine), ci, invers, în a fixa o semnificaie precis intuiiei
supraabundente i vagi pe care o provoac hotrârea de a iubi
in avans; nu mai e vorba de a valida o semnificaie printr-o
intuiie, ci o intuiie imanent i disponibil printr-o semnif-
caie strin _i autonom.
De unde al doilea motiv: aceast semnificaie ar trebui
s-mi valideze intuiia (hotrârea mea de a iubi s iubesc) cu
titlul de cellalt; fixând intuitia mea, semnificaia cutat tre
buie s mi-l fac manifest pe celälalt ca pe un fenomen de
drept deplin. Pentru a permite aceasta, nu va fi de ajuns ca
semnificaia s încerce s-mi reprezinte un cellalt, findca
atunci ea l-ar deprecia la rangul lipsit de onoare al unui obiec
pe care a_ putea sá-l constitui dup voin _i sä-l moditic dupa
plac. Va trebui ca aceast semnificaie s m fac s încere
alteritatea radical a
celuilalt- un anume celälalt _i nu
altul în timp ce intuiia vagá, pe care o
produe in mo

142
 spontan prin deciz1a mea, mi-o
interzice _i m las s iubesc
(in fapt så ubesc iubirea) farå punct fix. Semnificaia, aici
lips, nu trebuie mai cu seam s mi-l reprezinte pe celälalt,
ci va trebui s-mi ingäduie s-i primesc alteritatea. Cum
aceast alteritate eu n-o
experimentez
în avansul care const
in a iubi iubirea, va trebui så o încerc in venirea nea_teptat a
semnificaiei asupra mea. Cum va putea îns vreodat o sem-
nificaie s m fac s încerc alteritatea celuilalt, sau mai
exact a unui anume cellalt nesubstituibil? Ea nu va
ajunge
aici decât dac-mi vine plecând de la aceast alteritate înssi,
decât dac ea nu se mai ive_te drept un lucru pe care inten-
tionalitatea mea va sfär_i prin a-l inti, ci drept ceea ce m
afecteaz de altundeva plecând de la sine. Cu titlul de semni
ficaie provocat nu de intenionalitatea mea, ci de o contra-
intenionalitate_oc incontestabil al exterioritii, care con-
trazice vizarea, previziunea _i a_teptarea mea. Pentru ca un
cellalt s mi se manifeste ca un fenomen întreg, nu trebuie
s a_teptaportul unei intuii, ci sosirea unei semnificaii care
s vin s contrazic intenia mea prin a sa. Pentru a-t vedea
un celälalt nu trebuie-sîncerC s-I fac s apar ca un feno-
men orientat dup centralitatea mea; din contr, trebuie s
a_tept ca o semnificaie nou s le contracarez pe ale mele _i
s-mi impun astfel pentru prima dat o alteritate care trans-
cende chiar avansul meu de a iubi iubirea. Pentru orice
fenomen de drept comun, semnificaile mele preväzute pot
a_teptaconfirmarea intuiilor- îne viitoare. Pentru cellalt, în
regimde reducie erotic, intuiia mea supraabundent dar
vag mai trebuie s a_tepte venirea imprevizibil a unei sem-
nificatii care s o fixeze.
Contrar intuiiei de a iubi iubirea, semnificaia celuilalt
Pu-mi va aparine; ea îmi va veni de la un altundeva exterior
printr-o venire nea_teptat , _i doar încercarea ei va aduce
proba alteritii. Cum va putea oare o astfel de semniticaie
s m afecteze vreodat pân la a m tulbura suficient de pro-
fund pentru a atribui ego-ul meu de fiin care iube_te cutarui
altul _i nim¥nui altul? îÎn realitate stiu asta de mult-de când
am învat s înfrunt fata celuilalt. Fa ã-a celuilalt: e vorba
de o tautologie, findc numai un cellalt îmi inmpune o fai

143
nici o fat nu se deschide spre alt prob decât cea a alteritati
Ce arat o faä fvisage]? Strict vorbind, ca nu ofer nimic de tji.
de
vàzut, cel puin dac am spera s vedem intuitiv un vizih
ibil
nou, mai fascinant sau mai atrgtor decät celelalte. Fata
nu
arat în fapt nimic mai mult de vzut decât orice alt suprafat
din lume i, ca surs de intui i, ea u beneticiaza de nici un
privilegiu în raport cu celelalte päri ale corpului uman. i ele
ofer o suprafa sensibil, accesibil tuturor simurilor mele:
pot s le vd contururile, s le ating pelicula, s le simt miro-
sul, s le ating pielea, ba chiar s le aud freamtul, ca la ori.
care alt lucru al lumii. Ce anume e îns extraordinar în fa?
Din punct de vedere intuitiv nimic. Ba chiar mai puin decât
nimic, dac ne gândim c ochii- dup toate aparenele ca-
racteristica ei cea mai notabil - nu ofer totu_i de v zut

decât vidul pupilelor, prin urmare nimic de vzut. Faa nu-mi

ofer nici o intuiie nou. Imi opune, a_adar, cuväntul su?
Nu întotdeauna, nici în mod necesar: adesea tcerea ei îmi e
de ajuns s m imobilizeze. i totu_i ea îmi opre_te privirea i
atentia ca nimic altceva. M reine pentru c îmi opune toc-
mai originea privirii pe cáfe un celälalt o a_az asupra lumii
Si eventualasupra mea. FATA
Rämâne aceast ipotez: faá celuilalt m tine prin privirea
pe care o a_az asupra mea, prin contra-inten ionalitatea pe
care o exercit ochii si, printr-un non-spectacol _i o non
intuiie, deci poate printr-o semnificaie. Dar care anume?
Cãci i-a_ putea înc imprumuta una din proprile mele semnl-
ficatii- evident cele pe care le impun obiectelor _i fiinn-
lor lumi, dar la fel de bine cele pe care
intuiia mea de fiinja
care iube_te, care
iube_te s iubeasc în avans, le desfsoara
neincetat în divagatia ei: dorina, a_teptarea,
suferina, feric:
rea, gelozia, ura etc. N-ar putea fi totu_i vorba de aceste
nificatii ale mele, întrucât, produse _i ele de decizia mea
sem
spontan, acestea nu-mi impun nimic de altundeva, ci se im-
pun mai degrab celuilalt; cu ele l-a_ acoperi, 1-a_ disimula
sau, mai ru, I-a_ distruge. Intr-un cuvânt, dac eu sunt sem*
nificatiile pe care i le impun, atunci pot s-l ignor, s-l folo
sesc, s-l posedba chiar s-l ucid. S-l ucid? lat
tocma
semnificaia decisiv- pentru c nu trebuie nici mcar sa o
144
concep. pentru ca ca se intoarce impotriva mea _i pentru c
ftmi impune interdicie,
o deci o alteritate. S-l
ucid aceasta
nu i-o pot impune fär ca ea s se
întoarc împotriva mea _i
fata lui s nu mi se impun drept ceea ce n-a_ putea nici pro-
duce, nici contrazice. Aceast fa pot într-adevr s o ucid în
mod empiric; de altfel n-a_ putea s ucid nimic altceva decât
un astfel de fa, findc ea
singur cheam la omor _i îl face
cu putin, a_a cum omorul face înc _i mai vizibil faa. Dar
de ce? Pentru c oriunde altundeva nu e vorba înc de omor:
pentru animal, de exemplu, nu e vorba decât de a muri. De ce,
a_adar, aici, _i doar aici, e vorba de un omor? Pentru c numai
fata îmi semnific prin cuvânt sau în tcere: ,S nu ucizi".
Cu ce drept i cu ce autoritate îmí impune faa o astfel de
semnificaie? Aceast întrebare nu admite rspuns _i nu-l cere,
pentru c are importan numai faptul c ea îmi semnific
tocmai aceast semnificaie. E vorba de un fapt, la fel de con-
strângtor ca un fapt al raiunii, mai formal chiar ca un sim-
plu drept. Fiindc dreptul n-are valoare decât dac, în fapte, îl
ratific fora. Dar semnificaia ,S nu ucizi" supravieuie_te
violrii dreptului în ea- pot eventual ucide, dar atunci devin
un uciga_ i a_a voi rmâne pe veci. Con_tiinta _i remu_crile
acestui omor se vor putea estompa foarte bine -

nu _i faptul
irevocabil c sunt un criminal, fapt care m va marca pentru
totdeauna, pretutindeni pe suprafaa pmântului _i mereu de-a
lungul timpului meu. Toate parfumurile scuzelor, bunelor mo-
tive _i ideologiilor nu vor putea nimic aici; nimic nu va putea
Vreodat ucide în mine faptul omorului pe care l-am comis.
Faja îmi impune deci o semnificaie care se opune imperiului
pana aici lipsit de rezisten al ego-ului m e u - nu trebuie s
mi-o supun _i nu trebuie s merg acolo unde ea se ive_te. La
TIgoare n-ar trebui s vorbesc de faa celuilalt, întrucât alteni-
atea celuilalt nu mi se impune decât acolo unde mi se impune
o fatá, intr-o bun logic n-ar trebui nici s vorbesc de ta în

8eneral, nici general, ci numai de un amume ce-

de celälalt în
alait, desemnat de o anume fat- înelegånd cà nu înfrunt
niciodat o fa universal sau comun, ci întotdeauna cutare
Ta, care-mi opune cutare alteritate, spunându-mi så nu o
ucid- s nu vin acolo unde se înala ea.

145
 Fata mi se opune; ca îmi impune astfel o semnificatie
nu const decât în proba cxterioritai, a rezistenter _i
caie care
transc
anscen-
dentei sale fa de mine. Dar, dac admit acest rezultats
cum a_ putea s nu-l admit? n-ar trebui atunci
într-un
mod la fel de inevitabil s renun la orizontul iubirii? Findez
încerc s-1 fenomenalizez pe cellalt, dar cu titlul de
fiint
care iube_te; încerc s-mi fixez intuiia asupra unei semnifi
catii venite de la cellalt printr-o contra-intenionalitate, dar e
vorba de o intuiie amoroas, aceea de a iubi iubirea; încerc
desigur s acced la exterioritatea celuilalt, dar urmând avan-
sul luat în reducia erotic radicalizat. Or semnificaia care
se ive_te din porunca ,S nu ucizi'" tine oare strict de etic,
nu de erotic? Cum ar putea fixa o semnificaie etic intuitia
hot rât erotic a celui ce iube_te - intui ia vag de a iubi
iubirea? Mai grav, etica nu d oare acces la semnificaia unui
celälalt prin universalitatea porunci, excluzând astfel indivi-
duaia cerut tocmai de cel care iube_te? Aceste dou litigii
etic sau erotic, universalitate sau individua ie - nu sfâr
_esc s-l in ocupat pe cel care iube_te, care nu se cucere_te
pe el însu_i decât încercând s tran_eze între ele.

21. Semnificaia ca un jurmânt

In punctul în care ajunge aici cel care iube_te, s analizm
pentru moment primul litigiu. S remarcm din capul locului
c oricât de puternic _i legitim r mâne înelegerea strict
etic a poruncii ,S nu ucizi", nu-i epuizeaz totu_i semniti-
caia. Fiindc faptul de a auzi ,S nu ucizi" doar ca o porunc
(si etica formal trebuie s o înteleag astfel) implic faptul
de a o transfera celui care eu in cazul de fa - trebuie
s-i rspund ý s rspund de ea; astfel, printr-o rsturmare
neprevzut, ,$ nu ycizi" m-ar determina pe mine mai de-
grab decât pe celålalt, cruia îi livreaz totu_i semnificaia
cea mai proprie. N-ar trebui deci oare ca, înainte de a o înte
lege în orizontul etic, slsm aceast semnificaie s se des-
fasoare drept pura exterioritate a celuilalt _i s întrebm»ee
anume vrea ea s-mi spun u mie, pe care m oblig în mod

146
evident, ci mai intai in
legåtur cu cellalt
care mã oblig in
ea intr-adevär, cum må atinge aceast
ca pura venire nea_teptat a unei
semnificatie, dac nu
intentionalitate care må menine cuexterioritji, printr-o contra-
atât mai la distancu cât
m atinge în inima? Porunca ,,S nu ucizi" semnific- îmi
semnific-c
semnific - acolo unde se
ive_te eu nu pot merge fr a
ucide accast exterioritate. Ea semnific exterioritatea
pe care ca unul care pur
ube_te o cutam în avansul de a iubi
(iubirea) primul; exterioritate pur ea nu contrazice deci
ca

reducia erotic radicalizat, ci îi fixeaz intuiia amoroas

rmas pân atunci vag. Auzind ,,S nu
cu titlul de fiin
ucizî", pot _i trebuie,
care iube_te, s aud
,Nu m atinge" nu -

inainta acolo unde m ivesc eu, cci vei clca un

trebuie s rmân pmânt care
ncatins pentru ca eu s apar în el; locul unde
sunt trebuie s rmân de neatins, neasimilabil, închis
tine ca s-i rmân pentru
deschis exterioritatea mea
fixa
-

singura
care va
intuiia ta _i-i va face vizibil
fenomen de un
drept deplin. Fenomenul une_te intuiia ta imanent cu
care
semnificaia mea definitiv distant se na_te din retragerea ta
în faa înaintrii mele. Fenomenul erotic
pe care vrei s-l vezi
nu-ti va aprea decât dac
fixezi asupra acestei
semnificaii
intacte surplusul intuiiei tale de a iubi iubirea. Nu-l vei primi
decât nepunând stäpânire pe el,
rând neatingându-l.
neomorându-1, deci în primul
M descopr într-o
de o noutate
situaie radical nou. Nu e vorba îns
psihologic (la urma urmei, faptul de a-l întâlni
pe celälalt, dac se poate asta, ar
de dualitate în
implica fr îndoial o astfel
distan), ci de o noutate fenomenologic. Re-
ductia erotic ajunge în cele din urm s pun o singur în-
rebare (care înglobeaz atât pe ,,m iube_te de altfel cineva
ae
altundeva?", cât _i ,,pot iubi eu primul?")-aceea de a ti
aaca un anume
cellalt se poate manifesta de drept deplin pen-
ru mine, adic plecánd de la el însu_i. Observ de acum îna-
nte ráspunsul: urmând firul conductor al reduciei erotice,
Tenomenul celuilalt se distinge de orieare altul prim aceea ca
ambele fete ale sale- intuitia _i.semniticaia-u aparin
n mod egat sferej mele egologice proprii. Desigur, la fel stau
Crurile, se pare, în toate celelalte fenomene, în care intuiia

147
 sau empirica) imi vine din exteri.
(categorial, esen
de exterior,
umple (in parte sau în mod adecvat) semnificas
o
pentnu a
care se afl deja dat.
icaie
Dar aici nu e vorba de aceast simn
exterioritate, care nu repune în cele din urm niciodat t
constituant în ultim in
cauz domnia ego-ului meu, singurul in-
stant. Aici m atinge o exterioritate
absolut originar, care
se distinge prin caracteristici
absolut noi.
In primul rând, exterioritatea nu se mai realizeaz o dat
cu intuiia, întrucât cel care iube_te o suscit la discreie prin
hotrârca sa de a iubi iubirea; cci tonalitatea afectiv amo-
roas astfel produs de mine rmâne vag, fr punct de fixare:
ea implic _i degaj în mineo alteritate, dar o las înc nede
terminat - alteritate pur negativ, exterioritate nelimitatã,
dar potenial, întotdeauna anonim .
In al doilea rând, aici _i numai aici exterioritatea provine,
din contr, din semnificaia pe care numai un celälalt dat,
precis _i unic, mi-o poate impune opunându-mi distana în
care nu trebuie s încerc s-I ating, nici s-l învestesc.
In al treilea rând, chiar confirmat de o intuiie adecvat,
exterioritatea acestei semnifica ii nu-mi permite evidena nici
unui obiect: transcendena nu mai ine aici de obiectivitate,
pentru c nu apartine lumii, nici nu se ofer celei mai mici
constituiri; ea se d desigur, dar la un mod non-mundans
non-obiectiv; se d plecând de la ea îns_i, urmând o contra-
intenionalitate.
In al patrulea rând, exterioritatea î_i marcheaz iniiathva
prin luarea unui cuvânt; ivirea cuvântului, când vrea, cum
vrea i cui vrea ea, desf_oar o autoritate fr msur comuna
cu limbajul pe care-I pune în lucru, cu coninuturile, sensurile
_iregulile sale; limbajul poate redeveni un obiect, nu i cu
vntul ca un cuvânt luat de un celälalt, care-I poate retrage.
In toate aceste caracteristici semnificaia marcheaz fapt
c ea mi se impune ca venit de la cellalt în aceea c se
ca pulând s u se dea. Eu n-o primesc decât pentru ca t
vrea s se dea _i pentru c se ive_te din adâncul unui altunae
va (cel pe care-I a_tept de la întrebarea ,.de altfel m iubes
cineva- de altundeva?") pe care nu pot nici mcar visa sa
produc, nici s-l provoc, nici chiar s-l invoc. Semnitica

148
 nll-mi vine aici, ca _i pentru toate celelalte fenomene, din
adâncul nevzutului, deci al lumii _i al deschiderii sale origi-
nare: când consimte så se pun în lucrare, ea îmi provine
dintr-o alt lume- ba nici chiar dintr-o lume, ci de la un
celalalt mai exterior mie decât orice alt lume, pentru c el
(ba chiar, de acum înante, cl cel dintâi) define_te una. In feno-
menul erotic nu e vorba numai de o inversare a relaiei între
intuitie i semnificaie, ci de donaia unei semnificai necon
stituabile, imprevizibile _i absolut exterioare intuitiei mele de
fiint care iube_te (aceea de a iubi în avans iubirea), printr-un
ego care m prinde pentru c nu l-am preväzut, la care nu m
pot a_tepta i pe care nu-I voi înelege niciodat. Fenomenul
amoros nu se constituie plecând de la poul ego-ului care sunt
eu, el se ive_te de la el iînsu_i îneruci_ându-i în el pe cel care
iube_te (eu, care renun la statutul de ego autarhic _i îmi aduc
intuiia) _i pe celälalt (el, care-_i impune semnificaia opu-
nându-i distana). Fenomenul erotic apare nu numai în comun
atât lui, cât _i mie _i fr pol egotic unic,el nu apare decât în
aceast încruci_arë. Fenomen încrucisat.
Pentru ca un astfel de fenomen încruci_at s se realizeze,
trebuie ca semnificaia venit prin contra-intenionalitate s nu
lipseasc intuiiei mele. Cum anume se d îns aceast inten-
tionalitate? Desigur, nu printr-o intuiie în care ar trebui s
vd ceva real- ceea ce cellalt, prin definiie, n-ar putea fi
fr s de-
niciodat. Semnificaia celuilalt se d, din contr,
consimte s se
vin vreodat un lucru disponibil, ci întrucât
s se dea. Ea se
abandoneze, întrucât se d ca neputând
ca putánd s nu se dea.
spunând c se d, ca _i cum s-ar da i
CelälaBt u-_i poate da de el însu_i decât semni-
semnificaia
ficându-m, în cuvânt sau în tcere, ,.iat-m pe mine, semnifi-
aceast semnificaie nu e îns
caia ta". Pentru a-mi semnifica
fiindc ea trebuie s
de ajuns s o realizm pentru o clip,
care iube_te.
fixeze în durat intuiia mea erotic vag de fiin
semnifice ,iat-m, pe
Trebuie, a_adar, ca un cellalt s-mi
în timp, ci pentru un timp
mine, semnificaia ta" nu numai
care s m fixeze deci un timp fr
- -
interval, nici restricie,
atribuibil. Semnificaia nu mi se impune decât
nici limit
a prevedea faptul de a se lua înapoi, deci dac
dac se d fr
149
 se d abandonându-se fr conditie, nici intoarcere, nici pres
criptie. ,,lat-m!" nu d o semnificaie intuiiei mele erotice
decât îndräznind s pretind c se d fr reinere, fr in.
toarcere-pentru totdeauna! Cellalt nu trebuie, a_adar, s-m
spun ,lat-m!"" numai pe moment, el trebuie _i s mi
1-0
promit pentru orice moment care are inc s vin. El nu tre.
buie s-mi spun semnifica ia, trebuie s mi-o promitä. Sem-
nificaia care singur permite intuiiei mele s fac s apar
fenomenul celuilalt pentru mine se Ivete ca un jurmánt
sau lipseste pentru totdeauna.
Fiindc numai acest jur mânt permite punerea în sfâr_it în
scen a fenomenului erotic complet: de acum nainte intuiia,
care se desfsoar în imanena celui ce iube_te în situaie de
radicalizat, fixeaz de semnificaia i-o pe care
reducie se

atribuie faa celuilalt. Astfel se constituie un fenomen încheiat

care ofer îns dou caracteristici exceptionale în comparaie
cu majoritatea celorlalte. Mai întâi, aceast transcenden de
un tip nou nu-i confer fenomenului intuiia sa de umplere, ci
semnificaia sa. Apoi, ceea ce transcende aici imanena ego-
uli meu nu mai trimite spre-eregiinea lumi, ci tot la un ego,
echivalent
cel, presupus, al unui celuilalt; acest fenomen fr
nu se mai joac între un ego _i lume, ci între dou ego-uri din
afara lumii. Mai trebuie oare s vorbim de un fenomen? Ce anu-
me manifest el, dac eu nu doar nu-i stpânesc semnificaia
(fata noematic), ci dac dou ego-uri îl încadreaz _i îi con-

fer a_a-zicând dou intuiii distincte (dou noeze concurente

Din punct de vedere formal, un singur rspuns pare posibil
nici unul din cele dou ego-uri nu-l poate vedea pe cellalt in
sensul strict de a-i primi intui ia drept cea a unui fenomen al
lumii, pentru a-i umple semnificaia pe care i-ar fi fixat-o ma
întâi-ca _i cum celälalt ar confirma în mod intuitiv vizarea
lui inten ional pe care a_ fi luat-o înainte _i, eventual, fr el,
fiecare ego trebuie s încerce aici s-_i fixeze intuiia erotica,
imanent i desfä_urat în avans, pe o semnifica ie primit de
la celälalt. Fenomenul erotic comun nu va consta, a_adar,
într-un nou vizibil sau într-un spectacol comun: întrucât aiCl
intr în joc dou intuiii de origine opus _i ireductibile, fie
cruia din cele dou ego-uri îi va aprea un fenomen diferit,

150
 umplut de o intuiie diferità i prezentând o alt vizibilitate
(ego-ul v1zibil care inverscaz ego-ul vztor).
Fenomenul comun va consta, în schimb, în semnificaia
unic la care vin sa acosteze dou intui ii- pentru c fiecare

dintreego-uri îi as1gur prin jurmânt celuilalt o semnificaie

unic: ,lat-m!" Cellalt nu-mi apare în mod evident caun
spectacol nemijloc1t VIzibil (el ar regresa astfel la rangul unui
obiect), ci în msura în care se preteaz funciei unei semni-
ficatii care fixeaz _i ancoreaz în sfär_it intuiia mea erotic.
Si, reciproc, eu nu-i apar unui eventual celälaBt decât pre-
tandu-m funciei de semnificaie, care va desemna intuiia sa
erotic, pân atunci înc vag, unui sit fenomenal fix. Cele
dou ego-uri se realizeaz ca entitti care iubesc _i-_i las
reciproc s apar fenomenele lor respective, desigur nu dup
o logic imaginar i fuzional schimbând sau împrt_ind
0 intuiie comun care ar aboli distana dintre ele, ci asi-
gurandu-se reciproc de o semnificaie venit de altundeva-
pretändu-se la jocul unui schimb încruci_at de semnificaii
consacrând astfel în mod decis distana dintre ele./
Mai trebuie oare s vorbim aici de un-fenomen comun, nu
mai degrab de dou fenomene distincte? Nici una, nici alta,
ci de unfenomen încrucisal, cu dubl intrare dou intuitii
fixatede o singur semaifica ie. Una singur, desigur, i nu
dou; ccifiecare din cele dou ego-uri se preteaz aceleiai
operaii _i se d ca o aceea_i semnificaie: ,lat-m!" Intr-
adevár, nici unul din ego-uri nu pretinde s se descrie empiric
drept un eu dotat cu anumite proprietäi, ci întelege s se re
ducá la pura aser iune ,,lat-m!". Fiecare dintre ego-uri îi

asigur celuilalt aceea_i unic semnifica ie-cea pe care

asi-
intuiia mea erotic imanent o cere _i la care mâ pretez
gurand prin jurmânt: ,lat-m!" Cele dou ego-uri nu se in-
ainesc intr-o intuiie comun în mod direct vizibil,
ci într-o
fenomenal1tate
Semnificaie comun pus în mod indirect în ca eo
de dou
intuiii ireductibile. Un singur fenomen, pentru
Slngur semnificaie: dar un fenomen cu dubl ntrare, pentru
Ca se manifest în conformitate cu douà intuiu
vede, a_adar, bune
Tingraia acestui jurmânt cel ce iube_te
Cnomenul unic pe care-I iube_te i care il iube_te.

151
 IV
Despre trup, c se stârne_te

S 22. Individualitatea

Eu, cel care iubesc, väd un fenomen unic, c iubesc _i cã

m iube_te cineva, pentru c i împrt_esc semnificaia unic
cu un cellalt, astfel c fiecare din noi umple egalul _i comu-
nul,lat -m !" cu o intuiie care îi rmâne proprie, de nesub-
stituit-actul însu_i al jur mântului pe care fiecare îl pune
în scen la persoana întâi. Eu promit exact ceea ce celälalt
îmi promite, _i cele dou jur minte ale noastre vin s se su-
prapun fr s se dep_easc unul pe cellalt pentru a face
doar una. Ele se pot într-adev r corobora _i confunda în mod
exact, fr s se amestece, nici estompeze, pentru c singura
lor semnifica ie r mâne pur formal : ea nu const decât în
punerea sau, mai degrab , în expunerea ego-ului, care se pune

ladispoziia celuilalt- un fel de trecere de la nominativ la

un vocativ la persoana întâi, în care m las convocat de cela-
1at, care apare atunci ca dativ, cel c ruia m desemnez. Ros-

tind ,lat-m!", trec mai întâi de la statutul de ego nominativ

vocativ
aStatutul celui care se las chemat _i convocat la
Eu? Sunt aici, hic"); sau, mai degrab , m expun de acum

ldinte punctului tãu de vedere altul decât al meu _i locul

cu al tu (,,Sunt acolo, ilic ). Re-
Se define_te în raport acum
v zut
OSC ins mai cu seam privilegiul celuilalt
referintei mele; îl admit
t polul expunerii mele si punctul
asttel drept cel la care m atributar al jur mântu-
raportez
ui u , în mod originar la dativ. ,In mod originar indica
e

153
 c nu mai sunt
intäi de toate un 1-ar Iua ego care
aici faptul
ci m ivesc dintr-o datä d
mai apoi în seam pe celälalt,
dezechilibru inainte (avansul)
cineva care iube_te aflat in un
,,lat-m!" primar când celálalt nu mai
pe are nimi
dintr-un obiect vizat de intenionalitatea
mea, ci se impun
destinatar primar (dativ) al expunerii mele. El si en
drept
(reducia erotic abole_te lumea
na_tem, rena_tem chiar
creeaz o intrig ) drept cel ce iube te i cel u b i t - i recj.
conversie.
proc, findc _i el suport aceea_i
Se ridic totu_i o dificultate. Nu e vorba de o împrire a
fenomenului amoros, cci faptul c cele dou intuiii corobo
reaz o singur semnificaie atest tocmai privilegiul unui
atare fenomen acela de a face vizibil comuniunea unei
E vorba de semnificaia lor comun, care rmâne
dualiti.
complet nedeterminat ; ea trebuie chiar s rmân a_a, pentru
c nu devine comun decät ca una formal , in fapt vid:
,,lat-m!" ca atare nu semnific nimic _i nu are chiar nici un
sens cât timp un actor nu-l pune în scen; numai plecând de la
acest act, un ,,mine" real va fixa într-un ,,aici" real un enunt
atunci fr nici un cptâi. ,lat-m!" nu enun înc
pân
nimic în sine, ci are doar valoarea unui simplu indicativ, apli-
cabil la tot _i la nimic; depinde de punerea în scen a cuiva
care iubeste posibil _i chiar în acest caz r mâne o simpl ex-
presie ocazional semnificativ. Fr ocazia cuiva care iube_e
efectiv,,lat-m!" nu exprim înc nicio semnificaie. Prin
urmare, împrirea sa între cel ce iube_te _i cel iubit (eu
cellalt) devine problematic. Noi nu ne punem de acord ata
de perfect asupra acestei semnifica ii decât pentru c ea ra*
mâne nu doar ocazional, ci esenialmente vid, abstract ae
orice coninut formulabil. Spunându-i celuilalt,lat-ma
nu-1 spun nimic, chiar dac eventual îi asigur ceva- pers0ala
a-l ilalt,
mea. $i, pentru asigura de persoana sa pe un alt celala
bine
indiferent cine iube_te ar putea pune în scen la fel de Dul ecat
accca_i expresie fr a exprima nici o alt semnificaie c
cu
mine. Abstracia purului ,,lat-m!" merge mân în mana
ate
universalitatea sa _i recade în aporia oric rui imperat1v ca
goric,Ac ioneaz astfel încât maxima vointei tale sàp
fi valabil întotdeauna în acela_i timp ca principiu al u n e

154
 aaislatii universale" e un principiu
huie sã-l pun în act cu privire lapeorice oricine poate _i
care

nentru c el nu spune nimnui nimic. aciune, tocmai

de Astfel, jurmântul meu
fiint care iube_te nucoincide exact cu
decât pentnu c nu jurmântul celuilalt
semnificà in sine nimic
_i astfel e valabil
pentru toti i pentru fiecare.
Forta acecstei obiecii .ine de caracterul
vid al expresiei ,lat-má!", Simplu indicativ,presupus abstract _i
care n-ar avea
semnificaie decât de ocazie, atunci când o pune în scen un
ego, presupunnd ca un ego universal _i
transcendental pune
în scen ceva. Dac, în schimb, cel ce iube_te din jurmânt
nu se confund cu ego-ul transcendental _i universal, îns_i
aceast obiecie ar cdea întreag. Or cel
confund
ce iube_te nu doar
nu se cu ego-ul (nu doar empiric ci _i transcenden-
tal), ci i se opune frontal: ,lat-m!'" nu pune în
joc nici un
astfel de ego, ci pe cel ce iube_te, ca unul radical
individualizat
_i nesubstituibil. Fr a relua aici toate analizele anterioare,
pentru a restabili o semnificaie de drept deplin în ,,lat-m!"
va fi de
ajuns s stabilim individuaia radical a celui care
spune asta, cel care iube_te.
Cel care iube_te se individualizeaz mai
întâi prin dorin,
sau mai
degrab prin dorina lui _i a nimnui altuia. Intr-ade
vr, chiar dac nu se supune decât unor
necesiti naturale _i
psihologice (iar atunci ar fi vorba de o simpl dorin), dorinta
nu se
poate universaliza pentru a mi se aplica mie _i oricui
altcuiva; nimic nu-mi aparine mai mult decât ceea ce doresc,
fiindc aceasta îmi
lipse_te; or ceea ce îmi lipse_te m defi-
ne_te mai intim decât tot ceea ce
Sed imi rmâne
posed, întrucât ceea ce po-
exterior, dar ceea ce îmi lipse_te m locuie_te,
astfel c pot s schimb ceea ce posed, dar nu _i lipsa care îmi
posedå inima. i, mai mult decât toi, cel care iube_te nu-l
aore_te decât pe cel pe care a hotrât s-l doreasca, sau mai
de
gDa pe cel care l-a hotrât pe el, cel care iube_te, s do-
cascá, fr îndoial, pentru c se reazem pe lipsa celui dorit,
a Se declar cu atât mai puternic cu cât izbucne_te färà
gument, ba chiar fr o ratiune; ea se na_te in cel care lu-
mult dincoace de explicaii _i justiticri, pentru ca se
e din lipsa îns_i, printr-o lucrare a negativului i potrivit

155
absentei indispensab1le a ceca ce ca dore_te. Nscut din lipsa
psa
cclui ce iube_te îl afecteaz
pur a celuilalt, dorinta får ca el
s adev rat de ce, nici prin ce
stie cu aceasta _i ins_i îl
individualizeaz în întregime. Devin eu însumi _i m re
nose în singularitatea mea atunci când il descop r _i îl adm
în fine pe cel pe care îl doresc; doar acela îmi manifest cen.
trul meu cel mai secret-ccea ce imi lipsea _i îmi lipseste
incã, ceea ce prin absen focaliza de mult timp obscura mea
prezen pentru mine însumi. Dorina mea m spune mie
însumi artându-mi ceea ce m stârne_te. Acest moment, în
care dorinta m fixeaz în mine însumi întepenindu-mi privi-
Tea asupra unui cellalt anume, îl recunosc fr gre_eal-e
vorba de momentul în care, descoperind o fa, o voce sau o
siluet, îmi mrturisesc hotrât c,,de data asta e pentru mine";
în sensul în care am putut s-mi spun asta atunci cândo curs
se oferea câ_tigului sau înainte de primi lovitur
a o mâar_avä
(un pumn, un foc); în acest moment realizez c sunt pe cale
s devin acest cellalt, c devin, c am devenit deja cel ce
iube_te; în acest moment acest cellalt devine pentru mine o
afacere personal i îmi apare diferit de
toi ceilali, rezervat
mie _i eu lui; el m destineaz lui m
_i individualizeaz prin
el; m atribuie mie însumi afectându-m lui.
Recunosc acest
moment dup un indiciu deja menionat de (8 19): e vorba
momentul în care îmi spun c sunt înc
îndrgostit,
stpânesc înc dorina, c merg într-acolo pentru
nu
c-mi s
c vreau,
alte minciuni în care cred de altfel cu adevrat.
nu
In acest
moment, în care e deja prea
in care sunt fcut de
târziu, în care lucrul e deja facu
celälalt _i de dorinta mea- a
sunt acela_i, dar sunt în
eu nu
fine eu însumi, îr
intoarcere. individualizat 1a1*

Cel ce iube_te
cel
individualizeaz apoi prin eternitate sa
se

pufin, prin dorina

etemitii. S lum un fapt de expe
ent. In momentul in care încerci s
nerostit (S 19),Te ubesc!" cu ochii rostesti un aproape"
faci în fa, tie deschi_i _i
o cu braele înlntuite în
jurul celuilalt si cu ochii P°
punctul de a se închide sub forta dorintei, _i cel ce ca

_i cel iubit au nevoie, tie _i numai

$i iubete
$i dup o0

serie stânjenitoare de ,alte dâi", de

pentru o clip _i dupa
convingerea sau cel pu
I56
de aparen a, ba chiar de iluzia voluntar a convingerii c de
data asta e vorba de data cea bun , c de aceast dat va fi de
bine _i pentru totdeauna. In momentul în care iube_te, cel ce
iubeste nu poate crede ceea ce spune _i ceea ce face decât sub
un anume aspect de eternitate. Sau, la rigoare, de o eternitate
instantanee, fr promisiunea de a dura, dar totu_i o eternitate
a inten iei. At t cel ce iube_te, cât i cel iubit au nevoie cel
putin de convingerea posibil c de aceast dat iubesc pen-
tru totdeauna, ireversibil, o dat pentru totdeauna. Pentru cel
ce iube_te a face dragoste implic prin definiie ireversibilita-
tea (a_a cum în metafizic esena lui Dumnezeu implic exis-
tenta Sa).
Ceea ce se confirm a contrario: a spune ,Te iubesc pen-
tru o clip, provizoriu" înseamn,,Nu te iubesc deloc" _i nu
realizeaz decât o contradicie în act. A face dragoste pentru
un timp echivaleaz cu a nu face dragoste, cu a nu fi cineva
care iube_te. Desigur, pot foarte bine s spun ,Te iubesc"
îndoindu-m în mod limpede de faptul de a putea (_i de a voi
s pot) s iubesc pentru totdeauna, ba chiar aproape cu certi-
tudinea c ea va släbi curând, dar n-o pot niciodat spune fr
a mentine mcar o infim posibilitate (o posibilitate pur _i
simplu) c de aceast dat voi iubi pentru totdeauna, o dat
pentru totdeauna. Fr aceast posibilitate, oricât de mic, nu
doar nu voi putea din punct de vedere psihologic s m ima-
ginez iubind, ci înc mai puin so fac efectiv, ci de drept m
voi condamna la minciun. ^i aceast minciun nu-l va deza-
màgi numai pe celälalt (care poate nu-_i face nici o iluzie _i
u cere atäta); ea ne va priva _i pe unul _i pe celälalt de faptul
de a face dragoste. Ne vom spune vorbe în_elätoare _i1, daca

omerge bine (sau ru),

vom dar nu vom face to-
copula,
tu_i dragoste. Fiindc nici unul dintre noi nu va realiza reduc
a erotic, nici nu va atinge condiia de fptur care iubete
nsá_i problema iubirii va dispärea. Din contr, dac rmane
posibilitate de eternitate, oricât de slab, chiar i disparila
ce a fost înfptuit
o
Sar_it a lui ,Te iubesc" nu va aboli ceea
dvom fi fcut dragoste ca unii care se iubesc. i faptul
rost o dat efectiv o reductie erotic, validat printr-un
dmant, va r mâne pentru totdeauna. Regretul, nostalgia,

157
 amintirii î_1 trag legitimitatea i demnitatea le la
bunvoina (fär s oo si res
sã
c am putut spune
cu adev rat _i ealizez
faptul ,Te iubesc o dat pentru tot
dar totu_i cu adev rat)
poate,
de eternitate ii protejcaz chiar _i
deauna". Promisiunea pe
iubesc _i putut-o tine _i le asi
care n-au
aceia care se
care iubesc.
totdeauna condiia de fäpturi
dat pentru
realizeaz în toate felurile, atât in
Astfel, jurmântul se
fost spus nu va nuta
ce a
Ceea
succesul, cât _i în e_ecul su. ea
s nu fi fost spus. De
unde urmeaz individuare
niciodat
cerut pretinzând ca
celui ce iube_te. Mai întâi, pentru c el l-a
fie si nu-
se risc iubind o dat pentru totdeauna, încercând,
mai pentru o clip, s fac dragoste
o dat pentru totdeauna a
unicitate temporal, am separat timn
am realizat deja aceast
care trece, am inalat in timp ceva
pul care nu trece de timpul totdeauna nu se
iremediabil; ceea ce a fost spus o dat pentru
poate desfina nici renega. Am marcat în timp, fie _i numai
care nu-mi aparine decât
pentru un timp, un moment ve_nic,
mine _i, prin urmare, m
mie, nu vine decât prin _i pentru
individualizeaz o dat pentru totdeauna. O dat pentru tot-
deaunafaptul de a o fi spus e de ajuns s m rneasc cu o
ran care m marcheaz pentru totdeauna _i m livreaz
mei

însumi.
Cel ceiubeste se individualizeaz în sfâr_it prin pasivitate
Aceast pasivitate rezum în fapt întreg impactul pe eare ce
lälalt il exercit asupra mea, cel ce iubesc; impact de la care

primesc nu numai ceea ce îmi d el, ci-_i pe mine însumi care

il primesc. lubind, m las marcat de pecetea a ceea ce îmi
vine pân într-atât, încât primindu-l ca pe marc a celuilalt
m primesc _i pe mine insumi. Nu m individualizez pe mine
însumi printr-o afirmare sau reflectare a mea de c tre mine, cl

prin procur prin grija pe care cel lalt o are fat de mine
afectändu-m _i lsându-m s m nasc din chiar acest arec.
Jubind mä individualizez, a_adar, sub puterea unei triple
pasiviti, ale crei trei impacturi se însumeaz adâncindu-sc
Prima pasivitate vine de la sine: jurmântul (semnificatia feno
menului amoros) m face în mod evident s depind de cel
lalt. Intr-adevr, doar rspunsul su,Jat-m!" il valideaza pe
propriul meu ,Jat-m!"; fiindc avansul meu în a-l rosti pr

58
mul _i fr asigurare ar rmâne o veleitate vag, indecidabil _i
mpotmolit în sfera mea proprie dac celälalt n-ar ratifica-o
împotmolitã

ca semnifica ia lui, deci ca semnificaia noastr comun.

Semnifica ia fenomenului meu amoros nu-mi vine cu adevä-
Tat decât dac o primesc, altfel ea ar proveni înc de la mine,
in avans desigur, dar mereu numai de la mine. Eu nu-mi apar,
asadar, ca unul care ube_te decat dac avansul meu însu_i se

prime_te de la cea mai intim exterioritate.

Acest prim _oc acoper o a doua pasivitate, mai veche:
avansul însu_i. Chiar i tocmai pentru c avansul nu-mi des-
chidea înc fenomenul celuilalt, a crui semnificaie lipsea
inc, el deschidea cel puin stavila intuiiei: eu iubeam deja
plecând de la mine însumi cu o intuiie înc får referin, dar
totu_i revrsat. Aceast intuiie, susinut de hotrârea de a
iubi ca _i cum a_ putea-o face, adic de asigurarea goal dea
iubi iubirea, m fcea s fiu în chip hotärât descoperit _i má
expunea fr întoarcere la ceea ce ignoram, _tiind totodat în
mod sigur c nu-mi aparine. Intuiia mea erotic - faptul de
a iubi iubirea, de a iubi ca i cum -putea s nu aib o inten-
tionalitate fixat, ea îi desf_ura totu_i nu mai puin o intenio-
nalitate efectiv, dei oarb. A iubi fr s tiu pe cine iubesc
rämâne înc un fapt de a iubi i de a _ti c iubesc. Aceast
cunoa_tere fr nimic de _tiut nici de vzut avansa deja spre
celälalt sub imperiul absenei lui. Acest avans declan_eazão
intenie cu atât mai radical pasiv cu cât, de_i e a mea _i auto-
nom, ea se desf_oar în mine fr mine- m hotrsc în-
dragostit 1, deja prea târziu, m regsesc îndrgostit fr s
_tiu, nici s stpânesc ceva mai mult. Sunt prins în jocul meu

Cu o desprindere cu atât mai alienant cu cât nu _tiu nici m-

car cine, nici ce semnificaie, nici care fa m prinde în el,
nici mai cu seam dac un jur mânt îmi va dezv lui vreodat
electivitatea unui cel lalt. Intui ia m afecteaz cu o alteritate

dezarmant care îmi vine fr înc nici un celälalt.

in tine una ulima:
HCCasta pasivitate mai obscur impune
uarea riscului. Avansul m-a f cut s trec de la întrebarea
yVa iube_te cineva?" la întrebarea , Pot iubi eu primul?";
poate face în locul meu,
nu
Casta rsturnare nimeni nu o
nu pot da
PO Sa må hotrsc la ea prin cineva interpus, i
159
 procur nim nui spre a o face pentru mine; altfel el ar fo.
cel
care iube_te, nu eu. Avansul se face la persoana întâi Sanu
nu
se face dcloc; el m revelcaz , a_adar, mie insumi pentrume
m face s m risc pe mine însumi. Acest risc const în a
desprinde de activitatea unui ego, care s-ar institui prin iden.
titatea sa cu sine, prin reprezentarea sa de sine, prin.
sa în a se iubi pe sine însu_i sau a se face iubit pentru sine
exigenta
pentru a se face cel
care fr garanie de întoarcere:a
iube_te
iubi fr a te _ti iubit, a te face recunoscut fr a cunoa_te

însuti nimic. Avansul face s avansez în teren descoperit

m
fr reciprocitate; i în mod definitiv, fiindc, a_a cum intuj.

tia va r mâne a mea _i solitar (faptul de a iubi iubirea, de a

hot rî s iubesc ca i cum), tot astfel jur mântul meu va r.
mâne al meu, deci solitar; fr îndoial un jur mânt al celui-
lalt îl va putea valida pe al meu; fire_te aceste jurminte se
vor încruci_a, se vor aduna i, în cel mai bun caz, vor coinci-
de, dar ele nu se vor echilibra, nu se vor compensa _i nu vor

rambursa avansurile noastre. Jur mintele nu ambiioneaz

decât s prelungeasc
cât mai mult timp posibil dezechilibrul
nostru înainte. Ilubirea cea mai asigurat r mâne cea mai ris-
cat, de un risc asigurat a_a cum a fost uat de comun
-

acord. Aceast pasivitate împ rt _it ne individualizeaz ca

doi naufragiai plutind pe aceea_i epav, între dou ape.
Din acest moment eu _tiu cine iubeste în mine-cel cruia
aceasta i se întâmplä la persoana întâi _i o dat pentru tot-
deauna. Voi iubi, voi fi eventual iubit în msura în care vo
de
recunoa_te aceast pasivitate a originilor _i în care, departe
a-i rezista, o voi însoi cu cele mai mici mi_cri ale mele.

$ 23. Trupul meu _i al su

Pasivitatea m face întru cât m face s devin cineva car

iube_te. Dar cum ajunge ea aici, dac nu e vorba decat
pasivitate în sens curent- de absena sau inversul activita
Caci pasivitatea mea de eu care iube_te n-are evident nimie
comun cu ineria mineralului, care nu reactioneaz fiindca n
160
 resimte nimic; niCi chiar cu pasivitatea animalului, care nu

actioneaz decât la stimuli programai, pentru c resimte

doar într-o micà masura. Trebuie s fie vorba de o cu totul
altä nasivitate, inedit,
_i care, dep_ind necesitile organice,
fiziologice i chiar perceptive, investe_te tot ceea ce sunt,
intru cât sunt singurul care poate iubi (i deci _i a urí).
O astfel de pasivitate ine în mod limpede de fenomenul
trupului ($ 7). Fiindc doar trupul sau mai degrab trupul
meu-eu nu am un trup, eu sunt trupul meu _i el coincide în
mod absolut cu mine- m atribuie mie însumi _i m livreazä
ca atare în individualitatea mea radical primit. El ajunge aici
(mai exact eu ajung aici pe firul conduc tor al trupului meu)
in virtutea celor dou privilegii ale sale. La început ele vor
putea p rea s se contrazic _i de aceea va trebui s le resta-
bilim coerena. Ca trup, eu iau corp în lume; aici devin destul
de expus pentru ca lucrurile lumii s fie mai tari decât mine,
astfel încât s m fac s simt, s încerc, ba chiar s sufr
stpânirea i prezena lor. Nu c a_ lua loc între lucrurile lu-
mii, pentru a-mi ine rangul aici ca unul mai mult, înghesuit
între celelalte _i numrându-se pur _i simplu împreun cu ele;
eu nu m înrolez în armata lucrurilor, m expun ei fiindc-i
fac fat aici; nu devin atât un lucru al lumii, cât nu las lucru-
rilor lumii dreptul de a m afecta _i de a m reduce la pasivi-
tatea mea. Dar la care pasivitate? Desigur nu la cea a lucru-
rilor- care de altfel nu au acces aici: cum ar putea ni_te
lucruri inerte s m afecteze _i s acioneze asupra mea? Cum
ar putea lucrurile lipsite de trup s suscite în mine ceea ce le
lipse_te în mod absolut, un trup?
Din acest moment totul se rstoarn: trebuie s admitem c
din s m afecteze,
n calitate de corpuri ele nu pot principiu
ele rmn in
acoarece, chiar în mi_care _i într-un joc de fore,
înclzete
ntregime inerte _i insensibile. Focul nu arde i nu
nu înv luie
decat pe mine, singurul care îl simt; apa
n u råcore_te nimic decât pe mine, singurul care o Simt,
mine,
pamantul nu suport si nu m îngroap decat pe
m
alt-
ngurul care-1 încerc: aerul nu trezeste _i nu ridicà nimic
abandonez. In tapt,
va decât pe mine, singurul care i m nicl nu
uCrurile _i simplu ca atare,
lumii nu m afecteaz pur

161
 cle însele pentru simplul isi radi
penru rad:

calul motiv ele u prin

c nimic
simt se simt pe ele insele, niCI nu înceareace
m fac s încearc
lor activitate nu se fan
a lor. Presupusa
nimic drept aciune in loC så intre în joc Cu
numai dac ),
decât dac (i _i forele mis.
simit inerte _i
insensibile,
mi_-
deopotriv de
alte lucruri unic i får
unui corp particular,
exercit asupra
crile lor se meu. C ci Corpul meu, pe care
re
comun cu ele- al
m sur
fiindc gol lucrurilor
se expune
numim fizic,
trebuie s-l excep ional de a le
naturii, se bucur
mai ales de privilegiul
niciodatä orice ar fi, i
mai cu
ele nu simt
simti. în timp ce
active ar fi, aceste lucruri
însele. Oricât de
seam nu pe ele care un corp inert nu se
inerte- în sensul în
r mân mereu
Doar corpul
metabolizeaz , nu explodeaz .
transform , nu
fizic lucruri
pentru c) se expune
tocmai
meu, pentru c (sau
simte. Le Simte pentru c
r mâne inert ca ele, ci le
lor, nu are statut de trup.
el între toate corpurile,
acest corp, singur
a c rui for, elan, pe scurt
simte ceea ce nu este el,
Ca trup el
afecta numai cu
aceast condiie. Lucrurile
prezen, il pot
unele asupra altora, totu_i
ele nu
lumii pot foarte bine aciona c£
nici distruge, niCi na_te, nici afecta, pentru
se pot atinge,
simte nici un altul. Numai un trup
nici unul din ele nu-l pe
el. El singur atinge, se apropie _i
se
simte ceea ce difer de
bucur de acesta,
-îndep rteaz de un alt lucru, sufer sau se
c el simte. Pretinsa
pentru singur
se afecteaz i îi rspunde, niciodat tr
aciune lucrurilor asupra
a
mea n-ar aprea
lsa afectat, deci fr sensibilitatea
acest privilegiu de a m
mea, fr trupul meu. Pe scurt, lucrurile nu actioneaz asupra
findc îns_i aciunea lor rezult mai întâi
din pasivi-
mea,
cu putin. Pasivitatea
tatea mea, care le face în mod originar
met otera,
mea provoac activitatea lor, nu invers. Trupul un
privilegiul de a simi
a_adar, singurul corp fizic care are

alt lucru (corp) decät el însui.

Cum sá concepem acest privilegiu nemaiauzit? Spre deo
sebire de ceea ce atitudinea natural sugereaz cu bunul sau
mine) daca
Simt, n-a_ putea simi nimic altceva (decât pe
eu

n-a_ putea så må
Simt in primul rând pe mine, s m resimt
sa
cu un val de rspuns
mai originar decât valul care pare
rezulte de aici, dar in lapt il anunå _i se las numaidecat as

162
pirat de el: smgur auto-afectarca face posibil hetero-afecta-
rea. Eu nu simt lucrurile lumii decât pentru c mai întâi m
incerc pe mine insumi in mine insumi. Aceast r sturnare o

ilustreaz in mod exemplar simul pipitului, fiindc mâna

mea, care Singura poate atinge un alt lucru (_i nu doar s intre
in contact cu el), nu îil atinge tocmai pentru c simte c îl
atinge: _i nu simte ca il atinge, dect simind c îl atinge, deci
simtindu-se pe ea ins_1 în acela_1 timp cu ceea ce simte. De-
odat mâna mea simte, cu o singur mi_care a gândirii, lucrul
_i pe ea îns_i care-l simte, i dac opune unul din degetele
sale celorlalte, în cele din urm î_i simte trupul care simte
propriul trup care simte. Nu exist un trup al lumii (umea se
defineste tocmai prin absena radical în ea a unui trup), dar
nu exist lume decât o dat cu trupul care o simte - unul

Singur,cel al meu. Trupul meu înconjoar, acoper, protejeaz

_i întredeschide lumea- invers. Cu cât trupul meu simte,
deci se resimte, cu atât lumea se deschide. Departe de ai se
opune, interioritatea trupului condiioneaz exterioritatea lumii
pentru c singur auto-afectarea face cu putin hetero-afecta-
rea, care cre_te pe mäsura ei. Astfel se desfäsoar pasivitatea
mea, în ritmul unei activiti mai secrete _i originare decât
toate mi_crile _i elanurile corpurilor inerte. Astfel se reali
zeaz individuaia mea, pe msura a ceea ce resimte trupul
meu, care poveste_te istoria lumii prin prisma istoricitii
propriei sale afectri.de ctre sine. Eu simt lumea prin faptul
c m resimt _i ea se ive_te dup cum m individualizez în
memoria afect rilor mele. Astfel acced la pasivitatea mea
ncomensurabil, fr egal.
Aceast pasivitate regândit e de ajuns oare s-l defineasc
funcioneaz înc
in mine pe cel ce iube_te? Nu, fiindc ea nu

decât cu lucruri inerte chiar cu trupul meu. Or propriu

sau
în
eul ce ube_te e faptul de a se na_te prin _i pentru cellalt,
face i el aceea_i
Carua lágåduiesc ,lat-m!" _i care-mi
gaduinta. Ar trebui deci acum s descriem cum anume poate.
in
ni trupul meu trupul celuilalt si, mai ales, cum anume
vizeaza sen-
ma Simt pe mine însumi. Dificultatea nu mai
meu in
ad de alteritate: _tiu deja, prin încercarea trupului
autoatectarea i
Cnetero-atectarea merge împreunà cu

163
 opune, ele cresc impreun. Adev .
cã, departe de
cultate rezid
a se
în accesul trupului meu nu numai la
vårata dif.
lucruri ale lumii, inerte i insensibile, ci la un alt trun a t e cel_aedalcumte
simte în el celälalt pentru c în el se resimte el însusi
însu_i. Cum aa_
putea simi vreodat nu ceva doar fcut sensibil d
meu, ci simirea acestui alt trup,
trupul
care nu are nimic
încearc pe el ntr-un
lucru, ci totul dintr-un sine care se
insu_i? Dir
principiu _tiu cel puin aceasta: nu Voi putea simi vreod.
aceast simire însi direct în trupul meu propriu; cci da
aca
a_ simi-o printr-o fuziune oarecare, a_ reduce de de îndas
îndatä
aceast simire la rangul unui simplu simit printre altele, deri
al unui lucru al lumii _i a_ rata trupul ca atare; sau, dac
printr-o ipotez absurd (o comunicare a însu_irilor), a_simt
aceast simire rar în care se resimte cellalt, m-a_ identifica
absolut cu el _i trupul su s-ar confunda cu al meu, deci ar
dispärea cu titlul de celälalt. Odat îndeprtate aceste douá
impasuri, ce a_ putea spera s simt de la un alt trup? Ce cale
s urmez pentru a simi trupul în care celälalt se resimte pe el
insu_i? In fapt, poate c n-am msurat înc tot ce poate trupul
meu; cci pân aici n-am gândit _i încercat simirea _i resim-
tirea mea originar decât în orizontul perceptiei, cum era
potrivit pentru a încerca lucrurile lumii. Dar, din moment ce e
vorba de a simi _i a resimi în trupul meu nu doar ni_te lu-
cruri, ci un alt trup, nu mai rmâne nici un lucru de perceput
_i trupul poate expune fr intermediar, în chip nemijlocit,
se
unui trup. lar trupul care se expune unui alt trup, fr luc,
fr fiintare, fr nimic intermediar, se arat nud - nudul
nudului de la un trup la altul. Aceast modificare a trupului, care
trece de lafuncia lui perceptiv la fenomenalitatea sa nuda.
îmi erotizeaz trupul _i radicalizeaz astfel
Dar cum
reducia erotica.
se
dezgole_te _i se expune nud
trupul? Intrebared
se pune evident mai întâi în faa trupului celuilalt-într-ad
vr, eu nu pot dori decât un fenomen pe care-l pot vedea i
n
pot vedea decât un alt trup, un trup altul decât al meu (pe
în fapt nu-l pot niciodat vedea). Dar
Ca
se iveste numaidecat
dificultatea: vzând un alt trup, vd înc ceva, un corp
fizic,
fiintare, adesea deja obiect. Simplul fapt de a-I dezgoli-dc
a-i scoate ultimul ve_mant ca pe ultimul
ecran- nu schimoa
164
nimic; din contr, ultima suprafa (epiderma) poate redeveni
de indat îns_i suprafaa unui obiect care anuleaz orice feno-
menalitate a trupului. Astfel, departe de a m manifesta ca
ttn. nudul medical må retransform în obiect de examen,
másurabil în toate contururile lui, diagnosticabil ca o ma_in
fizic, un metabolism chimic, un consumator economic etc.;
despuiat pentru un control sau un examen clinic, nu doar nu
apar ca trup, ci apar mai mult ca niciodat ca obiect. Nici
chiar chirurgia nu dezgole_te nimic, ci descoper noi straturi
vizibile, de altfel din ce în ce mai puin vizibile pe msur ce
se adânce_te în corpul fizic. C obiectul rmas suscit uneori
dorina mea nu schimb nimic lucrurile; din contr, obiectul
evident al dorinei (cåci nimic nu se videaz mai mult decât el,
pentru a se expune cu mai puin rezerv) urc în întregime
la suprafata vizibilului, acolo unde se îngråmdesc lucrurile
lumii; el renun atunci definitiv la cea mai secret profun-
zime a simirii i resimirii de sine. Astfel, pentru a rmâne
obiect al unei dorine, obiectul se strduie_te cu maliiozitate
sänu se dezgoleasc prea mult, nici prea repede- pentru c
dezgolirea distruge ceea ce poate fi dorit în el, fiindc îl
transform în simplu obiect; în fapt, obiectul poate fi foarte
bine posedat, consumat, distrus, dar nu poate (cel puin nu
mult timp) s se fac dorit- obiectul nu susine distana do-
rintei. Dorina nu-l poate decât ucide pe cellalt care ar avea
släbiciunea sau imprudena de a se lsa fcut obiect. Celälalt
întârzie, a_adar, expunerea sa la rangul de obiect: rmâne aco-
perit pentru a-_i întârzia moartea. Dar la sfâr_it, când obiectul
apare, trupul se scufund în întuneric.
Dac dezgolirea trupului nu echivaleaz cu descoperirea
obiectului, ci se opune ei, atunci erotizarea nu decurge din
dezgolire, chiar dac uneori o permite; de unde paradoxul ca
erotizarea (provocarea dorinei celuilalt) const cel mai ade
Seaîn a aräta c nu arät m- fiindc trupul se deosebe_te de
COp tocmai prin aceea c el nu poate nici nu trebuie sã apara

PC acelai plan obiectele, pe aceea_i scen cu lucrurile

cu
umii. El nu se fenomenalizeaz decât scpând vederii, re
au-se s apar . Nu e vorba îns de a ne juca cu privirea,
ue a stämi atenia frustrând-o, pentru a arta mai mult arät nd

165
 care s-ar potrivi mai
mai putin- mic joc seduc ie
al mai

ne vom scandal1za
bine de aceast
adev rului filozofiei. (Nu
apro-
adevärul ipocrit, care spune da, care c
piere, cci în final spune
acopera, are in comun cu na.
nu, care se descoper, care se

scena crud a
parada
desls
lumii, în deschi
sexual faptul de a se juca pe
sul fr retragere, pe avanscena frå culise.) E vorba a
admite un principiu fenomenologic determinant: nici un trup
nu poate, prin definiie, s apar ca un corp; sau, mai radicai
dac înelegem faptul de a aprea în simplul sens de a se oferi
gol privirii, el nu se potrive_te decät unui corp _i niciodat
unui trup, tocmai pentru c ceea ce face privilegiul trupului
capacitatea de a sim i _i a se resim i- nu poate aprea
direct în nici o lumin. i aceast imposibilitate pentru orice
trup de a se face v zut are valoare înc _i mai mare pentru un
trup care nu-mi revine, pentru trupul celuilalt, acest alt trup
doar presupus, niciodat încercat de mine. Aporia accesului
la celälalt se dubleaz deci cu o a doua aporie, cel puin la fel
de redutabil - invizibilitatea oricrui trup.
Dar dac trupul celuilalt (ca deja orice trup) nu poate cdea
sub privire, pentru cel nu trebuie s se vad, cum anume se
va fenomenaliza el? Trebuie oare s ne resemn m _i s-l ex
cludem din joc, cum face metafizica? Trupul celuilaltse feno-
menalizeaz îns foarte bine, dar într-un mod unic care trebuie
admis: el se fenomenalizeaz fr ca totu_i s se fac vzut,
lsându-se simit _i resimit într-un mod simplu _i radical
Lsându-se simit în a_a fel, desigur, încât s resimt c l Sim
(prin definiia trupului meu), dar _i c simt c el må sim
-

(prin definiia celuilalt); _i simte atunci acest trup al celu:

ce
lalt dac nu 1?
faptul c îl simt _i chiar c îl simt simindu-n
lar, la sfâr_itul acestei împletiri, ce anume simt cele dou
alt?
trupuri ate noastre dac nu fiecare simirea simirii eeluilan
Contopirea sim irilor, pe care nu mai reu_esc s-o descâlcese
u
când vreau s le spun ca acum, nu m împicdic - fiindca na
încerc decât s fenomenalizez aceasta, contopirea trupu rilor
_i a simirilor lor, care se abolesc fr nici un respect un in
altul. Cum a_ putea totu_i sdisting gre_eal simire
fr gre_ealå sim De
unui lucru al lumii _i simirea unui trup? S descrien
bru)
obicei, când trupul meu (mäna mea, dar _i orice alt menn
166
oimte ni_te corpuri. el se simte pe el însu_i ca un avatar a l -
sim
copului mcu din tnup expus corpurilor lumii (ele lipsite de
tup el le identific drept simple corpuri fizice tocmai prin
aceca c ele îi rezistà in virtutea spa ialit ii lor, deci a impe-
ace.
trabilitii lor (durata sau elasticitatea nu fac nici o diferent,
la sfär_it compresia la de bine, ba chiar mai
fiindca rezist fel
ult). Corpurile se declar deci rezistând trupului meu; ele
il
il afecteazå rezistand trupului meu; afecteaz refuzându-i
accesul la spaiul pe care îl ocup i la întinderea în care se
destsoar forele lor. Fiecare corp apare ca un corp fizic lipsit
detrup, pentru c el ne refuz s accedem la el -rezist, se
apr, respinge. Eu încerc corpuri (i nu un trup), pentru cã
ele m alung din spaiul lor, i m resimt pe mine ca trup (Si
nu ca un corp fizic), pentru c nu pot rezista acestei rezistente;
må concentrez in mine, pe scurt
bat în retragere, må retrag i
suport, sufr _i m încerc tocmai ca trupul meu în faa unor
corpuri.
De acum înainte totul se lumineaz i _tiu deja s disting i
un alt trup de un corp. Cci dac exist vreodat un alt trup,
un trup al unui celuilalt deci, el va trebui prin definiie s se

comporte invers decat corpurile fizice, i anume a_a cum

propriul meu trup se comport fa de ele- nerezistându-le,
neretrgându-se, lsându-se despuiat de impenetrabilitatea sa,
suferind de faptul de a se lsa str puns. Acolo unde simt c
acesta nu-mi rezist _i c, departe de a m retrimite în minee i
a må reduce acolo, acela se retrage, se _terge _i îmi face loc,
pe scurt c se deschide, acolo _tiu c e vorba de un trup
mai mult, de un alt trup decât al meu, de trupul celuilalt. Din
criteru
Contrá, rmân în lume- _i o recunosc dup acest
atata timp cât mi se rezist _i trebuie s-mi apar spanu
un

ocupate,
Der så fie ocupat (o locuint) printre alte spaii dejalume
sponibile _i deci impenetrabile. Pretutindeni în
ating
sunt mai intar
PTe$i ziduri, borne si frontiere; astfel eu nu
incinte,
Pume ca un deschis, ci in lume ca în mijlocul unor
eu nu des-
Unor proprietti private, al unor rezerve apårate; mai intai
întotdeauna
n t r - o dat lumea, ci m aflu aici ma
nu
Cat, atribuit, chiar interdictie de _edere. Lumea
Pa cu
ma
ea începe
întotdeauna prin a
Puneteîn chip deschis

167
retine. Trupul mcu m face, a_adar, så simt c nu eu cun
lumea, ci c sunt cuprins in ca: potrivit fiintei, eu sunt toc
rind
in m sura în care sunt cuprins. Fin a nu const probabjil .
ma
cât în accast cuprindere care m limiteazå, un orizont
de
in
sensul strict, un orizont prin definiie fimt. Fiuna m finit.
zeaz potrivit finitudinii ei esen iale. Ea må ine _i m
iti
retine
ine.
Pentru a ie_i _i a evada de aici, trebuie ca trupul meu s intre
ntre
in relatie cu un alt trup. în i prin care m-a_ intinde pentnu
prima dat (de altfel nu sunt n scut oare in i dintr-un trup, in
care m intindeam inainte de a intra în cea mai mic lume
Nu m eliberez _i nu pot deveni eu însumi decat atingând un
alt trup, a_a cum atingem un liman, pentru c numai un alt
trup poate s-mi fac loc, sä m primeasc, s nu m trimitã
înapoi, nici s-mi reziste- poate s fac dreptate trupului
meu _i s mi-l reveleze mie însumi pregätindu-i un loc. i
unde i-ar face un alt trup loc celui al meu, dac nu în el?
Cum lumea nu face loc, trebuie s-mi fac loc un alt trup-
tasându-se pentru mine, lsându-m s vin în el, lsându-se
ptruns. Simt deodat _i trupul meu i celälalt trup, simtind c
el nu-mi poate rezista, c el vrea s nu-mi reziste, c mia în
locul su fr s m cuprind , c m pune în locul s u - m
a_az în al s u - läsându-m s -l invadez f r s se apere.

Intránd in trupul celuilalt, ies din lume i devin trup în trupul

sãu, trup din trupul su.
Celälalt må d mie însumi pentru prima dat pentru c ia
initiativa de a-mi da pentru prima dat propriul meu trup. M
treze_te pentru c m erotizeaz. De unde urmeaz definiiile
plácerii _i ale durerii valabile pentru orice întâlnire a unui trup
de ctre un altul (^ 35). Prin
plcere vom întelege primire
mea de cátre trupul celuilalt care îmi d propriul meu trup:
aceastá plácere devine mai mare pe msur ce mai înain
primese trupul meu din trupul celuilalt _i pe msur ce trupu
meu cre_te din accast non-rezistent; _i reciproc, pasIVIta
cre_te pe másura acestei cre_teri; sau, ceea ce e acela_1 luctt
pasivitatea cre_te pe måsur ce cre_terea o cople_e_te. ln tap"
pasivitatea _i cre_terea definese cu acela_i titlu i în mod
multan cele dou trupuri. Spre deosebire de
evidenele nai
ale metafizic, cre_terea unui
trup nu se face prin activitatea

168
 sa în detrimentul activitii celuilalt, ci prin dubla lor pasivi-
tate. Deoarece cre terea unuia se face dup cum îl provoac
pasivitatea celuilalt; $i pasivitatea unuia se adânce_te dupä
cum i-o permite cre terea celuilalt. Cre_terea nu vine în mod
activ din ea îns _i, Ci in mod pasiv din non-rezisten a unei
alte pasiviti, mai puternic decât orice activitate. Intr-adev r,
pasivitatea nu cre_te decât pentru c ea vrea, din tot trupul
su, s nu reziste i, prin urmare, s fac fa unui alt trup pe
care-l îmbr i_eaz cu propria sa cre_tere. Prin durere vomn
întelege, invers, rezistena trupului celuilalt la al meu (ba chiar
rezistena trupului meu la al su), rezisten care îmi contest
sau îmi refuz trupul propriu; aceast durere cre_te pe msur
ce trupul meu se mic_oreaz, pân acolo încât acesta se retrage
într-o corporalitate definit sau închis spaial, care nu mai dä
acces la nimic _i la nimeni. Fiindc durerea m priveaz de
trupul meu, a_a cum pl cerea mi-l d, pentru c trupul meu în
suferint nu doar se contract, ci trebuie s învete s reziste la
ceea ce îi rezist; atunci el devine dur; contaminat de rezisS-
tenta celuilalt corp, a trupului care a fost, el se face un corp,
inim de piatr , corp dur, adaptat unei relaii corp la corp cu
lumea. Trupul meu dispare atunci când dispare unica lui con-
diie de posibilitate, trupul celuilalt. Se _terge _i trupul su
atunci când se estompeaz al meu.
Intelegem de acum înainte insuficien a temei mult prea -
comune a mângâierii, în toate sensurile superficial. Erotiza-
rea care suscit trupul nu rezult dintr-o atingere mai mica,
pur _i simplu mai puin posesiv, mai puin prehensiv i mai
putin prdtoare. Nu e de ajuns s limitm la un contact, or
cât de delicat 1-am voi, contiguitatea a dou corpuri fizice
pentru a face ca de aici s se iveasc dou trupuri; am ramane
înc în lume, ca într-o improbabil zon de frontier intre
Ceca ce ii apar ine _i ceea ce nu-i mai apar ine. Chiar dacà

trup atinge un corp (_i nici un corp nu atinge

vreo-
umal un

data un alt corp), ba chiar tocmai de aceea, un trup nu atinge

niciodat un trup, fiindc de îndat acela se _terge _i dispare
in fata acestuia, nerezistându-i nici mcar cât sà-i permita un
mpact- decât acela de a se resim i sim indu-l pe cel lalt

TCSimindu-se, dincoace de spaiu. Dac am vrea neapårat s

169
 trebui s o eliber m de orice
orice con-
vorbim de mângâiere, ar
orice spaialitate mundanä s_i a o
tact. pentrualunga din ca
a
face cu putin - indistines
gândi plecând de la ceea
ce o
meu care resimte nu d
tinctia
între simirea _i resimirea trupului oar
resim irea celuilalt trup. C
simtirea reciproc, ci îns_i Cum
aceast resimire nu mai aparine deja lumii, ba chiar m fae
face
propriu nu mai atinge nimic, finde
s ies din ea, trupul meu
încearcá acest alt tnim
celuilalt nu constituie ceva; el nu
trupul
ca rezistena contigu a unui lucru, ci îl descoper drent
pe
care poate
ceea ce, din contr, nu îi rezist 1, prin urmare, pe
n-ar mai atinge
s se întind _i s creasc . Atunci mängäierea
niciodat nimic i n-ar ajunge niciodat in contact cu nimic
un du_man), pentru c trupul
(cum ajungem la contactul cu
celuilalt nu se las resimit decât ca retragerea imperceptibil
a ceea ce nu vrea reziste- a ceea ce nu se ofer decât prin
s
eliberarea pe care o acord cre_terii propriului meu trup.
reduce la ea (echivaleaz cu ea
Cre_terea lui, sau ceea ce se

pasivitatea sa adäncit sub cre_terea

i, mai ales, îi rspunde),
nici de altfel de
celuilalttrup. Nu mai e vorba de a atinge,
vreun alt sim, ci-pentru c vd simind, a_a cum simt cuu
privirea, cu auzul, ba chiar _i cu gustul ci de o întrupare
radicalizat.
De aceea, decizia înc abstract de a face ca _i cum eu
a_ iubi primul _i a_ primi semnificaia
celuilalt în comunul
a
Jat-m!" al jurmântului se realizeaz în unica erotizare
fiecrui trup de ctre celälalt. Trupul erotizat de acum înante
în întregime, dincolo de ceea poate _i chiar de ceea ce nu

poate, 1 desvâr_e_te pe cel ce iubes_te într-un adonat -

care se prime_te pe el însu_i de la ceea ce prime_te _1 care u

ceea ce nu are.

deLuy
$24. Erotizareapân la fa
îmid
Din acest moment, celälalt îmi d
ceea ce el nu are
rupul meu. ^i eu îi dau ceea ce nu am pul su.
trupul su. 1Trupu
re-l

meu cel mai propriu (care m face s devin un eu pe

m-

gnoram înainte de cl) îmi vine pe nea_teptate _1 cre_te

170
 sura în care il provoacà trupul celuilalt. Fiecare se descoper
depozitanul elementului celui mai intim al celuilalt. Aceast
inadecvare, în care nu cunosc ca al meu decât ceea ce imi
vine de altundeva, descalitic definitiv orice critic naivá
(metafizic) a inadecvärii idei mele de celälalt; cci, departe
de a m aliena, singur aceast inadecvare erotic îmi permite
s acced la mine insumi, 1ar pasivitatea nu se mai opune acti-
vitii nici în trupul meu, nici în cel al celuilalt: trupul nu tr-
ieste decât din contopirea lor. Cu condiia s nu interpretm
trupurile noastre ca dou corpuri impenetrabile _i gândirile
noastre ca dou reprezentri care se ating, pare evident c eu
nu devin eu însumi activändu-m pentru a poseda mai mult
întindere, deci mai mult corp în jurul meu, ci devenind trupul
meu, lsându-m erotizat de trupul celuilalt, deci nepose-
dându-m, ci lsându-m (de-Jposedat. Nu putem poseda decât
un corp (propriu, sau un altul pe care-l ating, ce importan
are?), iar posesia închide accesul la trup. Nici un trup nu se
posed, mai cu seam nu cu o idee adecvat, mai întâi, pentru
c nici un trup nu se poate vedea vreodat; apoi, pentru c
el se încearc tocmai ca o inadecvare, ca fericita inadecvare a
unei cre_teri.
Celälalt apare, a_adar, foarte bine un celälalt cu rangul de
fenomen autentic, dar potrivit fenomenalit ii trupului s u -

cu alte cuvinte nu în mod direct (ca un lucru sau un obiect),

ci indirect _i totu_i cu atât mai nemijlocit, drept cel care m
fenomenalizeaz pe mine însumi ca trupul meu. Dificultatea
fenomenuui celuilalt nu tine, a_adar, de presupusa lui înde-
pårtare, srcie sau transcenden; tine, din contr, de ima-
nenta sa absolut : celälalt apare în chiar mäsura în care îmi
dà
propriul meu trup care se desf_oar ca
ecranul pe care se
proiecteaztrupul su; propria sa fenomenal1zare se joaca i
tace mani-
CCa ca prinde trup; reciproc, faptul c prind trup deve-
sla slava lui. Devenind fiecare trup unul prin celàlall,
iecare fenomenul celuilalt. Aceast reciprocitate nu de-
jurmântul,
e ca depinde de el si îl realizeaz. Depinde
eu n-am
pentru c, fr jurnmânt, nici cel lalt, nici
ale
d asuma în mod rational cresterea celor dou trupuri
numai in
, Iiecare aprând nu in sine, ci în celalalt i

171
celälalt. Ea o real1zeaz , pentru câ fârå aceast erotizare
tizare îm-
pärt_it jurämântul comun ar rmäne un enun lingvistic ab
stract, care nu s-ar fenomenaliza nicieri i nu m-ar individ
aliza nici pe mine, ici pe altcineva (3 23). Nici jurmânti
nici erotizarea nu pot fí înelese ca un fapt: nu e vorba nici
un lucru, nici de un spectacol VIZibil. Strict vorbind, nu existä
nimic erotic de v zut vreodat - tot ceea ce se vede redevine

de îndatå un obiect ridicol sau obscen; pentru ca scena sã

rmân erotic, nu trebuie s o vedem, ci s ne excitm, adic
s ne implicm în ea de bunvoie sau nu, s i ne abandonm
si. prin urmare, s ne lsm s devenim în ea trup. Nu maie
vorba de un fapt, pentru c erotizarea unui trup nu poate fi
obiectivat vreodat; cci, riguros vorbind, fie c e s o cre-
dem sau nu, erotizarea nu ofer decât indicii despre ea îns_i:
putem întotdeauna tri_a simulând c simim ceea ce nu încer
cm. ba chiar (mai puin u_or) c nu încercäm ceea ce resim-
tum totu_i foarte bine. Nu e vorba de un fapt, ci de un proces
în
spre o împlinire, de o dispoziie pentru un act, comparabil
aceasta cu reducia fenomenologic, pe care de altfel reducia
erotic o dubleaz _i o anuleaz .
De unde decurg cel pu in trei caracteristici negative. In
primul ráând, orice opoziie static între activitate _i pasivitate
devin caduc : eu m activez în m sura în care m declar
afectat, m las afectat cu atât mai mult cu cât cedez dorinei
sa
mele; celälalt m afecteaz în chiar m sura în care m las
Simt pasivitatea sa. Chiar dac se poate spune c pasivitarcd
se activeaz _i c activitatea se las activat , de drept aceyu
doi termeni i_i pierd orice pertinen din momentul in ca
_tim cå un trup se încearc atunci când resimte faptul ca n
re
mic nu-i rezistá in fa, _i cse excit mai puin de pårasie
resimtit cât de propriul su elan fr reinere. Oricât de S
sed
prinzator ar pârea, in situa ie de erotizare nimeni nu poS
pe nimen1 nici nu se afl posedat, fiindc nici un trup ca u
nu domin, nici nu se afl dominat, nt conduce, nic
umeaza.
In al doilea rand, procesul de erotizare nu admite n
tacà
trerupere, nici limit , fundc el urm re_te ca totul så se ta

nimic din noi s nu se

trup in mine ca _i in celälalt, ca

172
cunun fenomenalitai corpurilor, nici a lumii. Plcerea
nu
const (i, S-a vazut, nu consta deloc) decât în
fanul c prind trup. N-am putea,
a
experimenta
ciat anume drept cel mai bun artizan al a_adar, privilegia nici un
erotismului: toate
narticip la acesta cu un titlu sau cu un altul
nea lor permite så concepem ceea ce filozofia_i numai fuziu-
numea simtul
camun: dac ar trebui s distingem unul,
stigmatiza mai
degrab improprietatea vederiu, aproape inevitabil
am

înclinat
spre obiectivare. Prin urmare, n-am mai
putea privilegia de-
loc anumite organe:
nu exist
organe erotice, ci numai organe
sexuale. Mai întâi pentru c aceste organe aparin corpului
fizic, trupulu1; apoi pentru c aceste
nu
organe nu pun în lu-
crare decât sexualitatea, care nu
acoper decât extrem de par-
tial erotizarea; în fine, pentru c e vorba de drept de organele
reproducerii care, ca atare,
încde-a face aici (§ 39) cu
n-are
fenomenul celuilalt. Faptul c aceste organe joac un rol
pri-
vilegiat în procesul de erotizare nu poate fi pus în dar discuie,
nu dovede_te nimic; ele singure ele nu
provoac erotizarea,
care adesea supravieuie_te perfect lipsei lor sau chiar folosi-
rii lor (§ 35); reciproc, punerea lor în lucrare depinde cel mai
adesea de erotizare. Ne putem întreba dac
este sexuat, dar nu ne
corpul meu întreg
putem îndoi de faptul c întreg trupul
meu se
poate erotiza, prin urmare c e dator s o fac. In al
treilea rând, contrar a ceea ce
comerul repet pân la saieta-
te, auto-erotizarea n-are nici un sens, nici cea mai mic efec-
tivitate, nu mai mult decât o auto-excitare; întotdeauna, fie
_i numai prin fantasme _i
imaginaie, trebuie ca un cellalt
sa-mi dea propriul meu trup pe care îns nu-l are, _i pe care
eu, care devin acesta, nu pot totu_i s mi-l dau. In trupul meu
propriu m las afectat fr excepie de celälalt: nu e vorba
decat de a distinge aici ni_te grade, dup cum il imaginez in
prezenta lui real sau nu, cunoscându-l sau nu, recunoscut de
ClSau nu etc. Dar în toate cazurile, absentul r mâne mereu

chiar
zcnt, cu
dunci când
o alteritate ireductibil _i indispensabil.
rmâne pur _i simplu fantasmatica.
ea

vorba, a_adar, de un proces fr sfär_it, nici limità care

poata fi atribuit. Trupul nu înceteaz s inunde aici cor-
D c a nimic din mine nu trebuie s rmân in afara trupu-

173
 pe sa rela cont
propriu.
lui, atunci trupul meu trebulC tot
îmi atribuiau drept corp al me
eu
Ce
Ceca
lumea _i oglinda
ce

trup pentru a reintra în posesia mca e trebuue

sà prind integral
stadiu al erotizrii îl
realizeaza cel care transcrie aceas Primul
in care spaiul pretinde
ca ma conine _i în care lumop corp
lumea
într-un trup care m las s devin eu
má
m
poate lovi mereu,
fàr rezisten : pe scurt, corpului pe care-l am (ca o rezist insum
atrnbuit sau aproape impotriva mea) el îii suhe
secundar, substity
în persoan; el mä
trupul meu în care m bucur (_i sufr) face
s cresc în avans, drept cel care ube_te al reduciei erotic
ice.
Dar acest prim stadiu rezult, S-a vázut deja, dintr-un al de
doi-
lea, de drept mai originar: (erotizarea mea (faptul c prind
trup) îmi vine de la celälalt, care singur poate s-mi dea acestst
trup însu_i; trebuie, a_adar, s ajung så transcriu _i în trupul
meu propriu trupul celuilalt care mi-l d in chip nemijlocit si
se manifest aici în mod indirect. De acum înainte, erotizarea
mea se descoper responsabil de trupul celuilalt, cruia i
ofer singurul su fenomen posibil. $i, fiindc în trupul meu
trebuie s-l fac vzut pe un cellalt, care nu apare nicieri
altundeva, läsându-m erotizat, trebuie s-l i erotizez în între-
gime. La fel _i el fr exceptie, nici rest. Acest proces erotic
reciproc nu admite nici limite, nici condi ii - pentru c el

singur ne asigur fenomenalitatea noastr de fiinte care iu

besc. Ceea ce implic faptul ca un cellalt s-mi devin trup
fär restricii, nici excepie, a_a cum îi devin _i eu. Trupul
meu nu încearc o parte, ci totalitatea celuilalt, _i reciproc.
Nimic din el, nici din mine nu trebuie s rmân în afar. La
modul ideal, erotizarea ar trebui s recapituleze totul într-un
val care inund i înal orice trup în mod univoc. Erotizarea
fr rest se realizeaz pretutindeni în acela_i sens (§ 42).
De unde uimitoarea justete a
folosiri, într-o prim abordar
profanatoare i imund, a cuvântului ,srut". Trivial, ph
acesta înelegem luarea în r p (violul, acu-
posesie a unui alt corp
plarea); dar, pentru a semnifica aceast acuplare (adesea s grad

sub-
zero al erotizár11), relum un termen, în mod indisoludi chise
stantiv i
verb, care
privete mai întâi actul
pentru a at1nge un alt trup- pentru a da celuilalt trupul sãu
s
guriiiîntredescn
mod
Fåcand aceasta, acceptiunea trivial confirm în fapt in
m
174
 vâr_it situaia enomenologic, în care
tcaz la gura mea, nici trupu celuilalt la
trupul meu nu sese-
unindu-se una cu alta, ele pun in gura sa, ci în
care,

raz mi_care o
ambele noastre corpuri pentru a le und care
n dou trupuri, târa rest; transcrie în-
gura
Xdeschis deja, fr distincie întreincepe procesul pentru
exterior _i interior, se
afera dintr-o dat ca un trup;
ot ea
intrupeaz cea dintâi indife-
renta între de a
faptul atinge i a se
atinge,
între faptul de a
simti _i (se) resimi resimindu(se). Dar dac nimic nu-i
a
rezist (i trupul pe care ea incepe s-l dea celuilalt se defi-
neste tocmai prin aceea c el nu rezist), a_adar întrucât ni
mic nu-i rez1st, srutul gur1 mele pe gura sa (în care fiecare
da trup celuilalt fr distincie) inaugureaz luarea infinit de
trup. Nu mai e vorba decât de a extinde srutul dincolo de
gura care srut _1 e srutat, pentru ca totul din celälalt _i din
mine s prind trup. E vorba de a erotiza totul, inclusiv ceea
ce
privirii medicale sau speculative i-ar pärea cel mai puin
susceptibil s devin al meu, trupul meu- organele sexuale.
De drept, ele ar trebui s rmân complet sträine erotizii:
ele tin de corp, nu de trup; ele lucreaz pentru specie, fr
mine, ba chiar împotriva mea; ele nu dispun nici mcar de o
realitate independent, ci împrumutcanalul altor funcii,
cele mai animalice; _i, mai cu seam, privite la rece, ele r-
man cele mai puin excitante pentru o dorin. Dar luarea de
trup merge pânä la ele, pe care aceasta sfâr_e_te prin a le
inunda ca printr-o kenoz erotic. Astfel _i acuplarea îmbri
_eaz, srut cu srutarea gurii ei- penetrarea prime_te (sau
d trupul. Univocitatea cu-
el putin poate uneori primi) _i
pe o metonimie fortat:
ea
vantului,a sruta" nu se bazeaz
escopera o metamorfoz efectiv. Aceast univocitate justi-
dTetrospectiv folosirea (introdus mai sus § l6) expresiei
ce iude_te
1ace dragoste" pentru a numi avansul celui
(8 18), avans radicaliza întrebarea ,de altfel
må nube_te
8), avans car
care
d ealtundeva?" prin întrebarea ,.pot iubi eu pr
Cineva
inainte
e r a vorba deia de reductia erotic, de acum
DUita lu rii de trun ca manifestarea celuilalt m singurul
prin
Sau fenomen posibil-propriur meu trup devenit ca atare säruta"
erotizare. Ca _i alte formule, ,a face dragoste _i ,,a
175
 m rturisesc _i ele, frå så 0 _tie cu adev rat, exipent
nta feno-
menologic a unei univociti erotice a luärii de trup. con
fr exceptic a realizrii sale. Totul din noi se poate înlta onditie
trupul su, pentru ca fiecare så se fac fenomenul celi la
celuilalt
trup, dect al celuilalt.
Acest rezultat ridic îns o nou dificultate. Dac proprinl
meu trup erotizat de un celälalt, care mi-l d, îi manifest
t
fenomenul unic, cellalt (sc) arat înc (drept) o fa în acest
acest
trup al meu? Mai grav: î_i pstreaz faa privilegiul fenome.
nologic de noem infinit dincolo de toate noezele sale? La
prima întrebare trebuie räspuns c, o dat erotizat, celálalt
(se) arat înc _i mai evident (ca) o fa, fiindc prime_te de
la mine trupul su în slav,sau mai degrab prime_te de la
mine o slav care lumineaz în trupul säu înti de toate faa:
niciodat el n-a surâs ca acum când se bucur - în trupul
sãu, care apare la maximul su. Dar chiar aceasta conduce la
adevrata problemä: fa a- s admitem definitiv aceast
achizi ie - îi trage privilegiul din aceea c pune în scen

porunca ,S nu ucizi!"; ea manifest aceast porunc pro-

clamând-o tcut, dar imperativ, ca pe o exigen erotic, una
care il instituie pe cellalt într-o transcenden absolut; strin
lumii, altul decât mine, având un drept asupra mea prin inten-
tionalitatea pe care mi-o impune, cellalt apare în mod foarte
direct ca o fa
iconic (fr faad de vzut), care m prive_te
de la distan. Din acel moment, dac, a_a cum tocmai am
descris-o, unda erotic invadeaz nu numai trupul su, ci päna
_i fata sa, pe msur ce aceast slav îl inund, cellalt nu
dispare oare ca atare- ca fenomen erotic al acestui ,.Så nu
ucizi!"? Inecând fata, valul erotizrii nu trece
oare dincol0 _i
de celálalt?
Trebuie s recunoa_tem c, presupunând c rmâne, priv
legiul feei nu
depinde aici deo distan,
nici de o înaltin
etic. AICI, dac mai poate s-mi vorbeasca, 1ai
vrea sau
celuilalt nu-mi va mai spune
desigur ,S nu ucizi!"; nu nunn
pentru cá aici celalalt n-are nici o îndoial în aceast
privin
nu numai
pentru cá cl imi spune, în suspine sau în cuvin
,,lat-m, vin!" (3 28); dar mai cu scam
pentru c el _i eu a
prsit universalul, chiar _i universalul etic, pentru a ne sill
176
 particularita
a mea _i a sa, fiindc e vorba de mine _i de
tine i mod sigur nu doar de
in mod un
aproape al meu
d universal. In
situaie de erotizare
care
oblig
celuilalt trupul pe reciproc, în care
fiecare îi då care acesta nu-l are, fiecare nu
decât s se individualizeze
m re_te
individualizându-l
pe
celalalt, a_adar sa strapunga i s transgreseze tocmai univer-
celälalt,
salul. Sau cel puin incearca acest lucru. Puin conteaz,
intr-adevr, c situam faa erotic (a sa, a mea) dincolo sau
dincoace de faa etica, cu condiia s recunoa_tem c aici
universalul n-are nici un drept, nici ultimul cuvânt. Cea ce
anfirm imposibilitatea aici a substitutiei: eu nu pot nici s
Substitui un alt cellalt acestuia, nici mai ales pe mine lui,
trupul meu nu va putea niciodat s se substituie celui al su,
nici reciproc, fiindc aici el se încearc încercându-1si
fiindc nu e vorba decat de aceasta. $i o dat cu universalul
isi pierde privilegiul su _i etica: nu e vorba de a renunta la
prioritatea mea pentru a o recunoa_te celuilalt, nici de a-i
preda lui îndatoririle mele; e vorba de a pstra avansul meu
asupra lui, pentru a-1 preda armele livrându-i tupul pe care
eu nu-I am _i primindu-l pe al meu de la el, care mi-l d fr
a-l avea; nu trebuie decât s ne adonm unul celuilalt _i s ne
dm reciproc statutul de adonat- al celui care se prime_te pe
el însu_i (trupul su) de la ceea ce prime_te (trupul celuilalt).
Dac universalul etic se estompeaz, transcendena celui-
lalt, departe de a se evapora, se accentueaz mai mult ca
niciodat. Intr-adevr, ce-mi spune (în orice fel mi-ar vorbi)
fata celuilalt atunci când o îneac unda erotismului? Imi spune
ca luarea de
trup recapituleaz acum întreg vechiul säu corp,
ca nimic nu-i mai rezist trupului s u _i, prin urmare, i c
nu-mi rezist absolut deloc; în acest moment, faa sa atest
realizarea fr rest a trupului su _i, în acest sens, tot trupul
au se adaug fetei sale în aceea_i slav . Sau, dac prefer m,
parte ca faa sa s se scufunde în trup, tot trupul su devine
dd, a_a cum un ,,corp de slav" rezum într-o singurà sla-
se

CCa a fetei sale. S privim trupul unei tinere care a nascut

tinându-_i opilul abia n scut în brae, trup care urc pân la
fata lui, în care se intrupeaz în mod indistinct suterna care
dispare, plácerea difuz _i bucuria întoars asupra lui. S-L
pare,

177
 Cel Inviat (_i nu numai cadavrul
privim e
pe altanl din Issenhem, a Cárui fa se albe te
Rstignitului)
ca si cu
um ar
disprea, cu excepia ochilor, în slava care-i inund trupl.
acum definitiv viu, irez1stibil pentru faptul de a fi _tiut sä
de
u
reziste chiar celei mai cumplite mori. Faa erotizat astfeli
recapituleaz tot trupul; în privirea ei v ddac vd ceva-
valul irepresibil al trupului su care se ive_te in ea, dându-l
tui însu_i pentru prima dat. Vd, a_adar, aici trupul suin
msura in care acesta se simte i se resimte, deci în msura in
care definitiv individualizat, adonat lui însu_i, pe scurt în
e

msura în care e definitiv inaccesibil trupului meu. Vd aici

transcendena realizat a celuilalt, prin care el difer pentru
totdeauna _i din totdeauna de mine - trupul s u în slavä,
Dac mai _i prive_te, el m face s îneleg c în însã_i
m
aceast clip el prime_te s se disting de mine tocmai
pentru
c vibreaz sub impactul trupului su pe care eu i-l donez
pentru c nu-l încerc _i pot astfel s i-l abandonez. i, reciproc,
el vede în privirea mea faptul c eu devin în
sfâr_it trupul
meu, la o distan iremediabil de al su. Avem comuniune,
dar în distana celor dou trupuri ale noastre. Prin
aceea_i
reductie erotic ele se încruci_eaz într-un unic fenomen
amoros- fiecare aprând în celälalt fr s se contopeasc
vreodat.
Incruci_area trupurilor noastre în privirile noastre suspen
date face s apar in
sfâr_it sufletul nostru comun. Cel puim
pentru no1, cei care iubim.

25. Juisarea
Noi, cei ce iubim, ne încruci_m trupurile noastre respe
respective

$i respectate. Får contopire, nici

amestec, întrucât ele ta
Cu atát mai
ireductibile cu cât se ivesc din simirile lOr es
pective i i_i dau fiecare ceca ce nu au. Fr nici
separac
imparire totu_i, fiindc cle încearc aceeasi împlnre eru
tic .

pentru c fiecare vede în cealaltä fat de slav c (se) Tc

imte

aceca_i resimire. Cele dou priviri, de acum de p. devn

trup, ilalte
printr-un acela_1 gest imanente _i transcendente una
cel
178
Descoperindu-se mai intim mie decât mine însumi, cellalt se
inalt mai sus ca niCiodat. Unirea indirect (între dou tru-
niuri ireductibile) rmâne nemijlocit (dintr-o unic încruci_are,
se prime_te de la cellalt).
in care fiecare
Pot. a_adar, concluziona în mod legitim c må bucur de
celälalt înloc doar så må tolosesc de el. Deoarece, strict vor-
bind, nu pot s m folosesc decât de un lucru _i în interesul
aiCi eu må alipesc de celälalt pentru el, în
meu, în timp ce
msura în care trupul su nu mai apartine lumii lucrurilor.
Ma alipesc de el pentru el însu_i, fiindc m lipsesc de el
fiindc cu nu-l am; _i nu-l
pentru a-1 da trupul sau; pe al sau,
posed, pentru c in fapt n-a_ avea nici un trup dac nu mi l-ar
da el. M alipesc de trupul lui pentru el- ca el s-l primeasc.
Deci m bucur de el. Altfel spus, nu m bucur de plcerea
ce nu vine de la
mea, ci de a lui; i dac, din intmplare (ceea
sine), m bucur i eu, aceastä plcere t_ne_te numai din a sa,
ca valul care vine dup alt val; dac m-a_ bucura fr
bucuria
lui, nu m-a_ bucura pur i simplu, ci m-a_ mrgini s-l folo-
sese din nou. Chiar dac din întâmplare ele însoesc o pláce-
Te, o desc rcare _i un sens, nu permit de la ele însele
aceast

bucurie/juisare pentru care e nevoie de infinit mai mult decât

o plcere, chiar multiplicat i violent. E nevoie de încruci-
_area trupurilor. Astfel dispar o serie de întrebri prost puse:
,unirea" abole_te oare ,incomunicabilitatea con_tiinelor"
iubirea de sine contrazice iubirea de cellalt, juisarea te face

egoist sau dezinteresat etc. ($ 42)? De acum înainte pot uita

toate aceste opozii artificiale, care regsesc în fapt multe din
potezele arbitrare pe care am fost nevoit s le construiesc în
primele meditaii, atunci când trebuia s acced la reducia
erotic. Aceste antinomii atest de acum înainte faptul c
problema iubirii/amorului înc nu fusese corect abordat, nici
momentul in care am
aescrisä; ca nu a a_a decât din
ajuns
radicale
TCcunoscut necesitatea fenomenologic a unei reducii
d donat-a erotice a ego-ului la cel care iube_te,
reduciei
la
4avans i in cele din urm la trupul în slava.
ea l-a atins
nesen, reducia erotic tocmai s-a realizat;
Ea a suspendat in-
PC Cel care iube_te în imanenta sa ultim. ba chiar
ionalitatea, atât obiectivant , cât _i ontologic,
179
 intenionalitatea presupus pulsional (care aparine înc lumi
pentru a descoperi câmpul pur al trupului erotizat care se r
ni).
re-
simte în cel lalt trup. Dar, acum c nu-mi mai råmâne nimi
nic
-nici cel mai mic lucru - ce-mi mai ramane? Mai exact
ct
unde anume pot s stau? Stau acolo unde ma primesc ca tnun
-în trupul celuilalt, care-mi druie el Singur mai mult deca
o lume, mai bine decât o lume. In acest trup eu rmân, Drind
r däcini _i devin cel care iube_te. Nimic nu-mi mai rezist si
nimic nu-mi lipse_te aici. Asigurarea pe care o c utam când
r t ceam întrebând ,,m iube_te cineva- de altundeva?"
ating de acum înainte în trupul care mi se d _i care m dä
mie însumi. Devine, a_adar, cu putin i chiar necesar så
relum descrierea, marcat înc în mod negativ, a lumii sub
soarele zdrniciei (§ 5-6), de aceast dat în mod pozitiv,
potrivit reduciei erotice realizate _i plecând de la încruci_area
trupurilor.
Unde anume ne regsim? In ce spaiu se realizeaz feno-
menul iubirii? i, întâi de toate, mai e vorba de un spatiu?
Nu, fr îndoial: nu m mai consider aici ca un corp fizic
care s-ar situa printre alte corpuri fizice, în interiorul aceleia_i
composibiliti (§ 5). Or, fr acest angajament al unui corp
fizic presupus al meu cu alte corpuri fizice, nici un spaiu
omogen (real sau formal) nu mai poate fi definit: trebuie
într-adevr s ne putem situa între alte corpuri fizice pentru a
folosi coordonate de reperare (abscise _i
ordonate, longitudine
_i latitudine, sistemele GPS sau Galileo etc.); cele trei dimen-
Siuni ale spaiului natural
(lungime, 1lime, adâncime) nu ra
man valabile decât pentru ceea ce apar ine naturii, deci lunll.
ca un obiect sau pur _i simplu ca o fiinare situat printre alle
Comparabil într-o ordine omogen. Prin reductia erotic msa.
eu må incerc de acum înainte ca
trup pur; ceea ce insea
ca nu må mai încerc
prin rezistenele unor obiecte carc. in
Jurul meu, îmi restrâng alocat _i m orienteaZu cu
un
spaiu
Iorta in spaiul universal. Ca trup, eu nu m simt
decat alt
mine, deci m orientez plecând de la mine însumi,
reper decât trupul meu însumi.
lata
Sau, mai degrab, nu: nu
mai orientez, din ecat
contr, în raport cu nmine msu
intr-un spaiu neutru
(cele dou merg de altfel pertect inp*
ore-

180
 und); fiindc
eu nu-1m
posed
trupul, ci-l
lalt, care în acela_i timp mi-l d _i m d primesc de la cel-
mie însumi; ca
reiube_te (ca adonat unui alt adonat), fiin
Ca
m primesc de
trupul celuilalt;
m situez,
a_adar, potrivit punctului focal dela
de m
unde primesc; ca trup primit, nu m
mai reperez decât
lecând de la trupul celuilait. Cand cel
Oste (în toate sensurile acestel
care
iube_te face dra-
expresii, fiindc de fapt ea nu
are decât unul singur), el se aflä (strict vorbind:
a se dierde, înceteaz de
regse_te)
se în faa privirii erotizate a celuilalt în
fnsusi trupul su. Spaiul meu de fiin
deerab ceea ce 1 se substituie aici în
care iube_te, sau mai
diul erotic, pstreaz ni_te dimensiuni i, prin _i me- reducie, anume
urmare, tot atâà
tea coordonate; m reperez inc în
jos, în sus, în fa _i în
spate, la dreapta sau la stänga, nu m reperez îns potrivit
unui spatiu obiectiv, o întindere inteligibil sau un deschis
mundan, pe scurt, în neutru; de acum înainte în jos, în sus, în
fat, în spate, la dreapta sau la stänga nu se mai definesc de-
cât prin referin la trupul celuilalt. M situez în acest
trup (î1
penetrez i el m penetreaz), a_adar plecând de la el; _tiu
unde m aflu, dac sunt în faa sau în spatele lui, la dreapta
sau la stânga lui, în josul sau în susul lui. Numai
acest trup
decide situarea mea, pentru c el define_te mediul meu unic
-
erotic. ^i cum trupul celuilalt înceteaz s se mai
ze în raport cu fantoma
deplase-
spaiului obiectiv, care dispare deja
pentru noi (nu-l mai vedem, nici nu-l mai simim), _i rmâne
un
punct de referint erotic imobil, situarea mea în mediul
erotic nu depinde decât de situarea mea relativ în raport cu
acest trup de referin; nu m aflu în susul sau în josul lumii
fizice, nici la nordul sau la sudul lumii geografice, nici la
intrarea sau în adâncul lumii imobiliare, m gsesc deasupra
Sau dedesubtul acestui trup, departe sau aproape de el, în el
Sau in afara lui. El îmi tine loc de loc, de coordonate i de

puncte cardinale, sau mai degrabä m dispenseaz de ele

Ceea ce confirm univocitatea stabilit mai sus a faptului de
,a s ruta". nu e vorba de cutare sau cutare parte a corpului

ZC, pentru c nu mai e vorba de spaiu, ci de mediul erotic:

um acesta nu se defineste decât în raport cu trupul celuilalt
Ceea ce tine de el devine nu o parte a trupului (care nu are

181
 pär1), fel- pot i treb
ci însu_i acest trup; îl tratez in acela_i felpot si tr
s -l s rut. M situez exact aici, acolo unde merge s rutul ma
Când anume ne reg sim? In care timp se realizeaz
neu.
f
menul iubirii? ^i, întâi de toate, mai e vorba de un timp? Fe
îndoial nu, fiindc nu mai sunt in timpul lumii, în care ce
ce (se pe)trece nu dureaz, ci în timpul reduciei erotice
in
care, s ne amintim, viitorul se redefine_te ca timpul astenta
rii unui altundeva în care nimic nu (se pe)trece, prezentul se
defineste ca timpul în care acest altundeva (se pe)trece _i face
prezentul în trecerea sa, iar trecutul ca timpul in care acest
altundeva a depä_it momentul prezentului su (§ 6). S reluám
aceste trei dispozitii ale temporalitjii astfel reduse. Viitorul
reductiei erotice const în a_teptarea unui altundeva, în care
nimic nu (se pe)trece. ^i într-adev r, în aceast încrucisare a
trupurilor eu a_tept ca trupul celuilalt s mi-l dea pe al meu
trupul meu îmi vine cu atât mai mult cu cât trupul care mi-l
d se prime_te el însu_i de la al meu, întrucât fiecare trup (se)
prime_te s (se) simt în m sura în care cel lalt trup anuleazå
orice rezisten în calea cre_terii celui dintâi - _ i reciproc.
A_teptarea nu a_teapt totu_i nimic (nici un obiect, nici o fin
tare) decât propria ei realizare, fiindc erotizarea se desf_oard
în imanena pur a unui proces fr limit extern / nici bom
transcendent. Nea_teptând decât cre_terea ei, a_teptarea poate,
a_adar, dura pân când anularea reciproc a rezistenelor el
bereaz trupul respectiv al fiecruia; _i, de drept, non-rezis
tena unui trup la cel lalt nu trebuie s înceteze dupa un
interval obiectiv _i calculabil; ea poate s creasc , deci så du-
reze atata timp cât fiecare trup poate s nu-i reziste celuila
_i cât cellalt nu înceteaz s avanseze în aceasta noni
tenta 1 reciproc. Or,
fiecare trup asum aceste u
cum
functii, trebui spus c a_teptarea poate dura atät
ar
timp
Iiecare trup
poate i s nu reziste celuilalt si s avansezc iin el
pentru a cre_te aici cu atât mai
aceasta
mult; aceast inaia
retragere nu se contrazic decât dac revenim la atitu
a Se
dinea natural
(în cazul de fa metafizic), în care
opune peu
abundenei; dar în reductia erotic radicala, i
7 care

dorinta 1dentific în ea
penuria _i abundena, nat
retragerea fiecrui trup carc ilalt nu n
se prime_te de la celalat

182
 Ci se intaresc, se reclam _i se stârnesc
nu se contrazic,
il prime_te pe cellalt
reciproc
unape cealalta. Fiecare trup
(se retrage ffrr s reziste) cu atât mai mult cu cât se primeste
i s e retrage

(inainteaz fr rezistent).
Inaintarea i retragerea unui trup
celuilalt atâta timp cât pot:s
asteapt înaintarea i retragerea
Cu alte cuvinte, atâta timp cât nimic
(se) simt sim ind(u-se).
n Se petrece cät procesul dureaz crescând, se între_te
scurt ramane un proces. Aceast cre_tere n-ar
crescând, pe
trebui s se înfptuiasc vreodat, dac finitudinea n-ar de-
ceea ce se nume_te, fr precizie, nici
termina trupul meu,
pertinent, dorin i sporirea corespunde, mai mult decât orice
clasice a schimb rii- un act
eveniment din lume, definiiei
unui act în m sura
fr capt, fr sfr_it, pe scurt implinirea
în care rmâne împlinire. Pentru ca trupurile noastre s
fr
ar trebui ca ele s nu înceteze s-_i
se erotizeze în întregime,
schimbe între ele înaintrile i retragerile tor, s Be întrein _i
Astfel se viitorul fenome-
desf_oar
s le stârneascreciproc.
nului iubirii- fr sfär_it. In el însu_i, procesul de erotizare
la fa nu prevede nici un capt. Potrivit viito-
a trupului pân

rului erotic, apare lipsit de sens o întrebare- cea care ar

intreba: ,,Când va fi destul?"; fiindc în iubire dreapta msur
trebuie s dep_easc orice msur: nu exist prea mult, înc
nu destul! In viitorul erotic, ,lat-m!" se spune ,Vino!".
Cât despre prezentul reduc iei erotice, el se în elege ca
timpul în care acel altundeva (se pe)trece _i face prezentul
trecerii sale. Dar cum anumeo trecere, care trecând dispare în
s se realizeze
Chip necesar, ar putea totu_i s (se pe)treac,
destul pentru a lsa în urma ei un dar, pentru a da un prezent?
Cum ar putea îns ceea ce trece s nu se scufunde în trecut,
u numai s se dea în prezent, ci s dea acest prezent ca un

prezent un prezent durabil, un dat dens care

s dureze,
dind totul va disp rea? Cum poate oare prezentul så se elibe-

ZC de aporia metafizic în care prezentul impune prin esena

fära ex-
Oncentrarea în clipa fr durat, care (ca _i punctul
neintärziat?
nu exist decât cu conditia de a disprea
C: sa Se im-
urand, acest atom de existent nu va trebui oare
mort, nu trup?
Csca in prezenta subzistent , ca mineral
Pe a rspunde, trebuie sä revenim la procesul de erotizare

183
 al tupurilor încruci_ate: aici împlinirea nu dureaz, s-a väzu
decât atâta timp cât rmâne neîmplinit; dorina dureaz atâta
timp cât nu sfär_e_te sã creasc _i, prin urmare, s nu se
termine în prezent; ca dureaz în i datorit spaimei de a se
sfär_i, de a ceda locul plenitudinii ci. Nu dureaz decât dac
se petrece, deci dac se dep_se_te _i întrece înc, fr a înceta
så nu inceteze. Are nevoie mereu s se duc _i sá vin, s se
retrag _i s avanseze mai repede ca s se împlineasc înc
neimplinirea. Trupurile încruci_ate nu triesc decât din con-
tradicia de a nu fi decât atâta timp cât nu sunt înc. Dac s-ar
implini, împlinirea ar disprea ca proces; ca s rämân în viat
trebuie, a_adar, s întârzie s soseasc. Cei ce iubesc se bucur
_i dureaz, atunci când _tiu s nu (se) simt simind(u-se)
pân la capt, cci acest cap t i-ar opri, ca un prag de care
e_ueaz. Dar ei _tiu i c nu vor putea evita s e_ueze aici în
cele din urm , nu vor putea s nu se fac s e_ueze reciproc.
Cãci, înc ininteligibil aici (§ 27), finitudinea se va exercita,
va domina punerea în trup: va exista un sfâr_it pentru aceast
curs de la un trup la altul, pentru aceast curs în larg, me-
reu reînceput. Convorbirea erotic, care st în a nu încheia
niciodat, va trebui s se încheie în mod ineluctabil (ceea ce
nu înseamn a reu_i, ci a rata). Acestei contradicii îi putem
da numele orgasm. Dintr-o dat mi_carea dorintei mele nu mai
înainteaz, nu mai poate continua, obose_te, abandoneaz.
A_a cum un sprinter care a dat tot ce putea pentru a urca, pen-
tru a sri peste adversarul su intim, rivalul su iubit, simte cà
nu mai poate continua, admite c nu mai poate _i, dintr-o dat,
explodeaz - tot a_a cel ce iubete fileaz, urmre_te cu pri-
virea celälalt trup care-l dep_e_te, dezamgit de el, uimit în
tain c acest cellalt progreseaz cu un avans mai lung. Ce
lãlalt trup se extaziaz mai departe decât el extaziat pentru
- -

c a rezistat înc mai puin decât al meu, învingtor pentru ca

a fost destul de puternic ca s devin mai slab decât mine
Celälalt a _tiut s rmân mai fidel prinderii sale de trup, deci
mai abandonat trupului meu, decât eu lui. Cellalt m întrece,
a_adar- dar nu trece in sensul în care ar dispärea. Cci ceea
ce îmi face prezent, ccea ce îmi d ca un prezent, pe scurt
ceca ce îmi face prezent const in împlinirea trupului su mai

184
 implinit decât al meu, a dureaz mai mult
trupului su care

decât al meu. pentru c nu se opre_te înc din a nu-mi rezista.

Chiar aceast trecere care m depäse_te se face prezent - se
petrece înaintea $i deasupra mea, m înghite (ca s-I încerc)
si m cu (ca s dau mrturie) în acela_i timp. Dificultatea
noastr de a spune, deci de a concepe aceast trecere dat în
prezent (aceast trecere de la prezent la prezent), tine de faptul
c vorbim înc limbajul metafizicii, care opune prezena _i
erotic
absenta, posibilitatea _i efectivitatea, de_i în reducia
dus aici pân la captul su, aceste diferente, ontice sau
ontologice, devin indiferente. Ceea ce nu putem spune putem
cel puin vedea _i simi drept fenomenul amoros, fenomenul
celuilalt în mine. In prezentul erotic devine absurd _i o alt
întrebare, cea care ar întreba: ,,De cât timp?". In prezentul
erotic ,,lat-m!" se spune ,Vin!".
In reductia erotic, prin trecut se întelege timpul în care
acel altundeva a dep_it momentul prezentului su. La prima
vedere, situaia acestui trecut ar prea mai puin paradoxal
decât cea a viitorului sau cea a prezentului erotic: procesul nu

se mai dep_e_te, el moare _i în trecut; încruci-

se scufund
Dar aici se ive_te adev rata
_area trupurilor i-a atins fundul.
echi-
întrebare, cea care întreab dac aceast e_uare a_teptat
articu-
valeaz cu un e_ec revolut. In acest stadiu, un rspuns
veni
lat la aceast întrebare r mâne înc imposibil; el nu va
decât odat l murite suspendarea ($ 26) _i finitudinea auto-
mat (§ 27). S schi m totu_i un r spuns.
Incheierea proce-
Sului în care fiecare trup se prime_te de la cellalt,
în chiar
masura in care nici unul nu are ceea ce d, dar îl d totu_1 în
ambivalent : erotizarea se
masura in care nu-i rezist, r mâne
pentru c îns_i împlinirea ei o contrazice, intru cat
ncheie Aceast contradic-
arept ar fi vorba de un proces nesfär_it.
ue cum se
e poate fi înteleas îns in dou moduri opuse, dupà
i e_ecul.
sting dou moduri ale trecutului erotic: euarea
d u finitudinea erotiz rii (pe care o constat m tära a o puea
såu de pre-
cOncepe înc) _i-a exersat pur _i simplu dreptul
dar ntrerupe-
1pune _i împline_te ceea ce e de neimplinit, luàrI de bene
unei
Curselor nu d nimic; ca face prezentul
re
bucuria de
u , Iinit, dar dep_ind deja orice a_teptare
185
sine a fiecrui trup prin cclälalt. Trecutul înseamn atunci
atunci c.
incetând s se dep _easc , procesul de erotizare a fcut totue
bine s treac cu totul în contul fiecrui trup accesul säu
tu_i
a
sine însu_i; fiecare din cei ce iubesc se apropie dac nu de
celälalt, cel puin de propriul su trup _i devine cu atât mai
mult el insu_i. lar finitudinea care a întrerupt un proces nu
doar nu se opune în principiu repetiiei unui atare proces in
viitor, ci, trezind con_tiin a e_uärii, o sugereaz , ba chiar o
cere, trupurilor noastre. Procesul va rena_te din el însu_i nu la
infinit, ci în staccato, prin elanuri separate, prin eforturi
fragmentate, prin neîmpliniri care vor stär_1 prin a se împlini,
dar el se va repeta, mereu acela_i în diferenele sale ce trebuie
imaginate. Trecutul erotic se define_te atunci ca o latent a
posibilitii _i o necesitate de a repeta încruci_area trupurilor.
Timpul va dura atäta timp cât cei ce iubesc vor asuma aceast
repetiie, vor valida adic în trupurile lor respective jurmântul
care le-a fcut s apar unul pentru celälalt. Sau e_uarea se
dovede_te un eec, pentru c finitudinea nu mai stigmatizeaz
necesitatea unei repetiii, ci impos1bilitatea e i - sf r_itul par-
tidei. Nu vom intra aici în analiza psihologic a motivelor
acestui abandon, fiindc abandonul are aici un statut strict
fenomenologic: el desemneaz neputina unui adonat (cel ce
iube_te, trupul) de a cont1nua s se primeasc de la ceea ce
prime_te; iar atunci când adonatul se expune unui alt adonat
(incruci_area trupurilor), abandonul se reduce la refuzul ero-
tizrii, deci la dispre uirea fenomenului iubiri. Trecutul nu
deschide atunci spre nici o repetiie, ci o interzice proclamänd
revolut erotizarea. Revolut nu suspendat din lips de
dorintá (mai exact din lipsa forei de a nu rezista în trupul sau
celuilalt trup), ci din lipsa dorin ei de dorin . Erotizarea se

na_te din doriná, care cre_te din penuria ca _i din modul sau
propriu de abunden; ca este declarat revolut atunci canu
penuria nu mai marcheaz supraabunden a lipsei, când ipsa
insá_i lipse_te. Cellalt îmi lipse_te, dar nimic nu se depopu
lcaz pentru asta. Nu numai c trupul nu se mai erotizeaza.
-ul
se retragc; apoi figura cclul ce ube_te s e estompeaz , ego-u
se restabile_te _i, la stär_1t, reductia erotic se dizolv. Trecu
de repetiie sau trecut revolut, e_uare sau e_ee.

186
 in ambele cazuri ins, pentru trecutul erotic devine absurdä
cel putin o întrebare, cea care ar întreba: ,,De câte ori?". In
trecutul erotic, ,lat-m!" se spune ,Inc o dat!"

26. Suspendarea

Fenomenul erotic al celuilalt a_a cum l-am descris are

drept propriu faptul de a înceta fr sfär_it (fr împlinire i
dintr-o datä), dei n-ar trebui s înceteze niciodat. De aceea,
atunci când înceteaz, el înceteaz mai limpede decât orice
alt fenomen, mai necesar, în orice caz mai brutal. Bineînteles,
pe termen lung totul trece mi_crile între fiinrile lumii,
obiectele subzistente, emoile mele, chiar cele mai durabile
pasiuni.Totul trece, desigur, dar e nevoie de timp, un travaliu
de eroziune _i de uitare, pe care-l ocup doliul, pentru c nu
dispare totul dintr-o dat. Aici procesul nu doar nu-i atinge
niciodat împlinirea (fiindc nu admite niciuna), dar se
opre_te fr o încetinire treptat, dispärând într-o clip. Tru-
pul se strduie_te s întind aceast clip pe care n-a încetat
s o a_tepte; dar nu va fi vorba decât de o retenie, ba chiar
deja de o amintire imaginat, niciodat de o prelungire. Orgas-
mul n-are nimic dintr-un pisc de unde s-ar coborî în trepte; el
are totul dintr-o falez care deschide spre gol, în care se cade

dintr-o dat.
sa
Dintr-o dat nu mai rmâne, a_adar, nimic. Neputänd
ceea ce dis-
Sesiz m de ce anume, s încerc m s identificm
pare. Or, în chip straniu, nimic real, nici un lucru nu lipse_te
in acelai
unul _i altul ne regsim înc acolo unde eram, umea
m nimic nu s-a schimbat in realitate,
aceca_i stare;
cevacaci in
apare la loc ca mai înainte. Dac a disprut
så concluzio-
apt a exIstat o suspendare, o oprire-, trebuie
dln ca acest lucru nu era asa ceva, sau cel pu1n nu avea nim
care s poat fi descris drept un lucru real. Cum se poate?
eroticà radicalizata,
er: ceea ce apärea se ivea în reducia
creia îmi primeam trupul de la
cel al celuilalt 1 1-
pu
187
d deam pe al su; încruci_åndu-se, trupurile noastre crestea
au
fr s se contopeasc ; de îndat ce totul se opre_te, întro
împlinire neîmplinit tocmai pentru c se stär_e_te, trupul meu
înceteaz s se erotizeze, deci s mai dea un trup celuilalt,
care, nemaierotizându-se, nu-mi mai da propriul meu trup.
Astfel, suspendarea erotizrii suspendä întäi de toate reductia

pe care o radicaliza. Trupul dispare in trup i, refulati

no1 ca

în afara reduciei, reaprem ca ni_te simple corpuri fizice, nu

mai mult. In clipa în care se umple de slav i, devenit aproape

imaterial, explodeaz într-o pur strälucire de lumin, trupul

redevine dintr-o dat un corp nimic dec t un corp, la fel

de masiv mundan ca _i celelalte care-l însotesc, ca _i lumea

nimic real dis-
poate spune, a_adar, c
n-a
care-l închide. Se
prut, fiindc doar trupul a dispärut- care îns nu tine de
realitate, nici nu tine de lumea lucrurilor. S-ar putea spune
chiar invers. Disprând, trupul face s apar
ceva ce reducia
a pus între paranteze-corpul fizic,
noi în_ine, nu doar ca
unii care iubim, ci ca simple fiinri ale lumii. Exclu_i din
reintr m în lume, în rândul lucrurilor, în atmosfera
reductie,
terestr .
De acum înainte recunoa_tem c suntem goi- nu pentru
în-
c comis reducia erotic ci, din contr, pentru c
am
am

care ne acoper indic

cetat s o punem în scen. Nuditatea
datä ca
faptul c ne vedem din nou sau poate pentru prima nou st-
din
ni_te corpuri fizice pierdute în lume; lumea pune
uniforma ei, hainele
pânire pe noi, f cându-ne s îmbrcm mascàm
s ne
sale de piele. Numai c noi nu ne îmbr c m ca
devenim în ciuda noastr; fiindc niciodat nu
corpurile care
de
ne vom putea îmbr ca trupurile, în orice caz invizibile i
ne reacoperim, a_adar, trupurile
spre
acum înainte disprute;
a ne ascunde pentru noi în_ine _i pentru ceilali
dispariia tru-
de a aparine din nou ordl
pului nostru, spre a masca ru_inea
nii corpurilor potrivit atitudinii
naturale. Corpul uzurp trupul
acestui toc.
in reziduu al dispariiei sale, ca cenu_a
noi ca un
ero-
Se poate, a_adar, foarte bine vorbi
de o moarte a trupului
ci pentru c înceteaz sa se
tizat nu pentru c el se erotizeaz,
ca Trebuie s facem îns o distincie
trup.
erotizeze _i moare

trupul celuilalt _i al meu nu dispar în acela_i fel.

188
 in ce m prive_te, încetänd erotizarea, eu nu-mi pierd tru-
nl (cum a_ putea, daca el m d mie însumi?); pierd în el
cesul la un alt trup _1 harul de a încerca non-rezistena a
ceea ce (se) simte simind(u-se); dar pstrez exerciiul privi-
leciului de a msimi pe mine însumi de îndat ce simt o
rezisten de obiect în lume. In cazul meu, sfâr_itul erotiz rij
(suspendarea punerii între paranteze erotice) priveaz trupul
meu doar de celälalt trup, nu de simirea lumii proprie lui; pot
chiar rmâne înc în situaia cuiva care iube_te, nemaíînzes-
trat cu trup de trupul celuilalt, dar înc în mod perfect într-o
reductie radical1zat, angajat sub jurmânt _i asigurat de el.
Chiar fr o erotizare în act pästrez un trup, ba chiar un trup
al unei fine care iube_te (§ 35). Distana între trup _i trupul
erotizat repet distana între trup _i corp, _i aceste dou dis-
tante trascaz o a treia; aceste distane consacr independenta
trupului meu ca atare, nici corp, nici trup erotizat; pur _i sim-
plu în aceast postur eu (m) simt simind(u-mä) fr s _tiu
îns de unde primesc acest trup care-mi vine de altundeva;
trupul meu se bucur _i sufer, fr a vedea ce dar îi permite
aceasta
Din contr, pentru trupul celuilalt nu pot postula acest statut
intermediar al unui trup nici corporizat, nici erotizat. Fiindc
eu nu aveam acces la trupul säu decât în erotizarea trupului
meu de ctre trupul su; doar a_a puteam simi c, nerezis-
tandu-mi, celälalt avea rang de trup, deci c m simea ca i
eu pe el, la modul lui a (se) simi simind(u-se); de îndat ce
erotizarea înceteaz, pierd, a_adar, singurul criteriu fenome
nologic serios pentru a distinge cutare corp fizic ca pe un alt
trup- nu îmi mai rmân decât argumente probabile (analo-
a comportamentelor, limbaj etc.);
chiar
Ble,empatie, coeren
dacá ele sunt de ajuns în condi iile curente pentru a prezuma

celuilalt, ele nu-l manifest niciodat în taä. Mai

enomenul
ales in condi ii extreme ele nu permit rezistarea la refuzurile
condamnarea la
upului celuilalt; s-a v zut c rasismul i
su
global, pe care o implic în mod logic, exploateaz
drte
o n d sl biciunea acestor argumente probabile; el nu ine
PEntru c exclude erotizarea celuilalt _i-l poate, a_adar, nega
problematic, în
aatare. Fr erotizare trupul celuilalt devine

189
fapt inaccesibil. Astfel, el poate trece direct din slava sa la un
unul mai este uman- forma
forma _is esenta
corp fizic, chiar
care nu

divin a iubirilor mele descompuse stär_e_te intr-un stâry

O dat cu încetarea erotiz ri1, in timp ce trupul celuilal
devine îndoielnic, al meu rmâne mrginit la ceea ce i rezi
lalt
(obiectul, lucrul, spaiul lumii), tarà a (se) simi
zist
(in) ceca ce
ce
nu i-ar rezista (trupul celuilalt), astfel incat, a_adar, lipseste el
insu_i. Pân acolo încât, din moment ce ipse_te reducia era.
tic, pot s m îndoiesc în general de fenomenul celuilalt, Ca
am väzut? Am vzut chiar ceva? Ce anume se întâmpl? sa
întâmplat cu adevrat ceva? Ca i în angoas- în care, odat
valul trecut, îmi spun c în fond nu era nimic (fire_te, fiindc
era nimicul)-, tot a_a în erotizarea suspendat nu pot s-mi
spun decât c, în fond, toate acestea nu sunt mare lucru; i de
fapt nici nu era vorba de un lucru. A_a cum nu exist o ade-
vrat memorie a viselor, pentru c ele nu ofer nici un obiect
stabil de reconstituit, tot a_a nu exist o memorie a juisri: ea
nu las nici o urm pe care a_ putea-o evidenia, descrie sau
interpreta. Sau atunci trebuie s recunosc aici doar un eveni-
ment pur, în care incidentul acoper i elimin orice substan,
în care sosirea imprevizibil se impune unui martor cople_it
Si in care nici un concept nu poate articula intuiia. Asta se
petrece, nu e nimic de väzut aici, nimic de povestit- pentru
c aici nu intervin nici un lucru, nici o fiinare _i mai ales ici
un corp. Orgasmul, singurul miracol pe care-l poate exper
menta în mod sigur cea mai srman condi ie umana
fiindc el nu cere nici talent, nici ucenicie, ci doar un rest ae
naturalitate-, nu las totu_i s se vad sau s se spun nimc
_i ia cu el totul, chiar _i amintirea lui. Prin aceasta el nu acceac
la rangul unui fenomen saturat rmâne un
_i simplu fenome
barat raturé). De îndat ce
pretindem c spunem ceva ue
spre el, nu putem decât reveni la jocul corpurilor fizice nuc
ele, artând în cel mai bun caz contactele, poziiile în
spal
deplasrile i _ocurile lor; dar ceea ce se descrie (prin trasau
rile schitate, prin grafie) rmâne
perfect strin de încruci_arca
trupurilor; invizibilittii
ei radicale i se substituie o vizibilitat
în plin expunere, public i
prostituat, numit pe bun drep
tate pornografie, pur i simplu din cauza
încercrii absuru
90
i a nei gratii. Ca _i cum un
corp ar putea juisa _i s (se)
fsimtind(u-se)ca i cum acest lucru s-ar putea vedea.
fncrucisarea trupurilor så nu ajung oare decât la aceast
centie? Nu, fiindcà deceptia provine din încruci_area
nu
trupurilor, ci din suspendarea ei, nu din erotizare, ci din
(neimplinirea ei, nu din ultima reduc ie, ci din oprirea ei.
Chestiunea constà mai degraba in a înelege de acum înainte
um si de ce anume incruci_area trupurilor trebuia s se sus-
pende. erotizarea trebuia s înceteze, reductia trebuia så se
per
opreasc. Altfel spus, e vorba de a concepe finitudinea lor
incluctabil .

$ 27. Automatul _i- finitudinea

In procesul reduciei erotice, eu, cel ce iubesc, am strbtut

dou distane: mai întäi distana între corpul pe care mi-l ima-
ginam _i trupul meu, apoi distana între acest trup _i erotiza-
rea sa. Dar cele dou distane difer între ele. Intre trupul
meu _i corpul meu cezura se dovede_te total _i net: nici un
corp nu are proprietatea trupului de a (se) simi simind(u-se)
- nici mcar al meu, pentru c în fapt eu nu am corp decât
printr-o analogie abuziv cu corpurile lumii; în fapt, eu am în
mod originar rang _i statut de trup i nu m cred un corp decât
dac nu m cunosc. Orice trup se na_te _i moare trup, orice
corp rmâne corp. Dar între trupul meu _i trupul meu erotizat
granita pare nu doar indistinct, ci nu înceteaz s se dove-
deasc posibil de dep_it _i dep_it; grnicer al propriei sale
erotizári1, orice trup merge neîncetat spre trupul celuilalt i
evine, dup cum oscileaz între lucruri care îi rezisti ceea
Ce nu-i rezist un alt trup. Prima cezur se depä_e_te

- u n salt, a doua, din contr, printr-un proces alternat1v

d-C-Vino-ul de la trupul meu spre cellalt trup) i treptat (el
Se prbu_este dintr-o dat). Erotizarea trupului meu
ci
ea poarta mar-
dane,a_adar, provizorie, ba chiar facultativ;
Sarcina finitudinii, a mea ca _i a celuilalt.
Ranmane sa
co
finitudnea _i o atesta.
Pn Telul în care erotizarea provoac

191
 Sa revenim la trupul erotizat sau mai exact la trupul meu
erotiza de a se stârni. Spun într-adesr
pe punctul de a se
-

c el se stâneste sau se erotizcaz , nu c eu il stârnesc sau 1

erotizez. Am constatat desigur deja c dorinta mea rmáne
întotdeauna intenional, orientat spre un cel lalt; chiar dacz
nici un cellalt real nu o asist, dorina mea se sprijin întot
deauna cel puin pe o fantasm a celuilalt, cunoscut sau nu
S 24). Totu_i, un celälalt în trupul su nu e de ajuns s stâr
neasc trupul meu: îmi pot pune trupul pe cel al celuilalt, i
pot încerca chiar non-rezisten a, fr a intra pentru aceasta în
procesul de erotizare; fie c nu am nici o poft s înaintez în
trupul celuilalt; fie c îmi rein aceast poft prin cenzur,
prin scrupul moral, prin interes social, sau pur i simplu prin
grija unei eficaciti relaionale; educaia, dresajul i voina
imi ofer mijloacele de a rezista (cel puin un timp) non-re-
zisten ei trupului celuilalt. Intr-adevår, eu nu-mi erotizez in
mod voluntar trupul mai mult decât îl erotizeaz în mod obli-
gatoriu cellalt trup. Celälalt trup ofer o condiie necesar,
dar nu suficient erotizrii mele _i voina mea exercit o sim-
plä rezisten, nu o poate declan_a singur. Ceea ce confirm
tocmai faptul c pot întotdeauna (cel puin un timp) s rezist
acestei erotizri, s rezist non-rezistenei trupului celuilalt fa
de al meu (,Nu m atinge!"); _i n-a_ avea libertatea de a-i
rezista, dac simpla non-rezistenä a trupului celuilalt ar fí de
ajuns pentru a-l erotiza pe al meu, sau dac n-ar depinde de-
cat de mine însumi s provoc (sau nu) propria mea erotizare.
Nu ramâne, a_adar, decât o singur ipotez, aceea pe care am
indicat-o de la bun început c trupul meu se stârne_te, ca
el se erotizeaz de la el însu_i.
Räm ne så descriem aceast spontaneitate a erotiz rii, in
cele din urm la fel de independent de decizia mea ca _i de
non-rezistena trupului celuilalt. Incercând trupul celuilalt,
mai exact încercând faptul c aici _i nic ieri altundeva nimie
nu-i rezist, c, din contr, acela se retrage pentru a-i permit
så inainteze, så creasc , trupul meu nu încearc mai întai o

nou senza ie, mai delicioas decât oricare alta; în fapt el nu

încearc nimic (nici un lucru) i pläcerea sa vine tocmai de la

acest vid în care se încearc pe el însu_i. Pentru prima data,

192
 tmupul meu se încearc fr restricie nici limit, prime_te
se
deci ca atare; experimenteaz in fapt propria lui spontaneitate,
autonomia sa _i instituirea lui liber. El se stârne_te în aceea
c se elibereaz din legturi, se npuste_te în deschidere _i se
afund în primul deschis. Se pune în mi_care de la el însu_i,
merge prin el insu_i i provine din el însu_i. Trupul celuilalt
nu contribuie la aceasta decât prin non-rezistena sa, prin în-
ssi irealitatea lui, i voina mea nu poate contribui la aceasta
decât nemairezistând, anulând inhibiiile _i cenzurile (pe bun
dreptate sau nu, conteaz puin aici). Livrat în fine elanului
su fr retinere, trupul meu devine strict vorbind auto-motor,
pe scurt automat. Trupul meu erot1zat devine automat, ca scri-
itura visului. El începe dac vrea _i câînd vrea el. Porne_te _i
sedeclan_eaz. Ceea ce se nume_te dorin, puterea trupului
meu de a se erotiza de el însu_i, const în faptul de a putea s
se anclan_eze- de a putea s anclan_eze trupul pe cremaliera
erotizrii. E de ajuns ca trupul celuilalt s consimt s nu re
ziste (dar el se define_te tocmai prin aceasta) _i ca voina mea
s consimt
de asemenea la aceasta (_i eu experimentez fap-
tul c ea cedeaz aproape 1întotdeauna), pentru ca trupul meu
s-i declan_eze erotizarea. Ceca ce numm ,a iubi" se rezum
cel mai adesea la a ceda dorinei automate a trupului meu,
sau celei a celuilalt. ^i atunci, dintr-o dat, ,,A pornit!".
S-a pornit- ceca ce înseamn c de acum înainte trupul
meu n-are nevoie de nimeni pentru a se primi de la trupul
celuilalt i a da neîncetat celuilalt trupul su. De acum înainte
eu nu mai controlez (nu mai mult decât cel lalt) încruci_area
rupurilor noastre, mai intime nou decât voinele noastre
abstracte, complet obsedate de cre_terea lor reciproc, accele-
rand automat ritmul avansurilor lor neîncetat reluate i relan-
Sate. Acest ritm, am väzut (§ 25), determin un nou spa iu i
O nou temporalitate, str ine lumii lucrurilor ca _i voin elor

noastre. Dac din întâmplare voin a mea intervVine, atunCi

aceasta fie preia cu adevrat conducerea, dar atunci procesul
spare imediat, eu anticipez suspendarea i restabilesc sOcla-
lizarea. Fie se pune în slujba trupului automat, ca simplu
el suplimentar util, dar nu indispensabil, în servicul unei
autonomå se strådu-
deJa victorioase, a crei mi_care
193
 s o înt reasc _i eventual s o orienteze
ieste s o urmeze,

singur hotr_te cu privire la anclan_area eroti-

Trupul meu
zrii sale, a ritualului su _i mai cu seam a sfär_itului su,
Caci însu_i acest sfär_it atest, mai mult decât orice, automa-
tismul trupului erotizat: fiindc nici eu, nici celälalt ca voine
nu vrem ca aceasta s înceteze; vrem tot mai mult så primim
fiecare trupul su de la trupul celuilalt; pentru aceasta vrem _i

explozia final, fr de care încruci_area trupurilor nu s-ar

atesta efectiv. Aceast contradicie pe care nu o vrem se im-
c aici se constituie
pune însä voinelor noastre înecate, pentru
erotizarea trupului; mai mult, voinele noastre de acum invo-
luntare se tem tot atât de mult s ating aceast clip (de ce
s sfär_im i nu s continum o curs fr sfr_it?), cât _i s
nu o împlineasc (ceea ce nu depinde de ele, ci de trupurile
atunci când trupul automat o va
noastre). Totul se va sfâr_i
decide, fr ca nici eu, nici celälalt s o fi vrut, întrucât am
dorit-o _i întârziat-o, am împlinit-o fr s o fi hotrât totu_i.
M erotizez _i juisez abandonându-m erotizrii automate a

trupului meu de ctre trupul celuilalt, nef când mai ales ni-
mic, lsând totul s se fac în mine fr mine -_i el la fel.
Dac amn ac ionat, am ac ionat ca un automat- ca un auto-
mat al trupului meu automat. ^i dac acest lucru trebuie s
reinceap, trupur1le noastreo vor decide în locul nostru, ca _i
prima dat: dac o decid, când _i de fiecare dat ce se vor
pune în mi_care.
Astfel iese la lumin finitudinea celui ce iubete, în fapt o
finitudine ca fond dublu. O finitudine mai întâi evident, pen-
tru c trupul meu se erotizeaz în mine fr mine. Pasivitatea
sa radical (faptul de a se primi de la un alt trup, care nu-l are
_i totu_i i-l d) se stâme_te în mine ca o spontaneitate care nu
este mine, mai puternic decât inten ia mea, care eventual in
preia _tafeta _i o sluje_te, dar ca un slujitor întotdeauna
aproape de revolt, care ia iniiative _i pune înainte faptul
implinit. Trupul care se erotizeazå în el fär el, ba chiar im
potriva lui, exercit o adevrat violen asupra celui ce u
be_te care nu poate incepe fr el _i trebuie s înceteze atunei
când el inceteaz . Accast st pânire exercitatä asupra lui de
trupul care se erotizeaz , cel ce ube_te o cunoa_te cu atat n a

194
 mult cucât a cedat uneori ispitei de a o
întoarce asupra celui-
lalt: i c de ajuns provoace în el trupul su, dându-i-l
s
pe al
säu, chiar dac la început celälalt nu consimte deloc
la accasta;
nu e Vorba de violen sexual (o atare
violen se produce
intr-o relaie de la corp la corp spaial, iîn care un
corp vrea
s foreze rezistena unui alt corp, il invadeaz sau îl
depla-
seaz în lume) (§ 31), ci de o provocare la
consimmânt;
incerc s-i dau celuilalt trupul pe care el nu vrea s-l
measc, s-l fac sã se comporte ca un trup erotizat, deci s
pri-
nu-mi reziste, s cedeze propriului meu trup tot trupul su,
desi el ar vrea s-_1 lase trupul neatins de orice alt trup, sau
mcar de al meu. Cel mai ru dintre violuri se înfptuie_te
far îndoial atunci când i se smulge consimmântul _i cel-
lalt e constrâns s doreasc propria sa non-rezisten. Blânde
tea violeaz mai mult decât violena, pentru c ea nu mai pune
stpânire pe un corp, ci pe un consim ämänt-pe un trup. La
fel stau deja lucrurile între cel ce iube_te _i propriul su trup:
erotizându-se în mod automat, acesta se poate stârni _i lsa
primit de un alt trup chiar fr ca cel ce iube_te s consimt
la aceasta; trupul meu se poate stärni de la trupul unui altul
decât celälaltul jurmântului, sau fr nici un jurmânt, ba
chiar împotriva inteniei mele, fr nici avans, fr ca eu s
iubesc cel dintâi. Cci dac m pot ambiiona s hotärsc
mcar cu privire la spiritul meu (de care sunt con_tient) _i cu
privire la corpul meu (de care m folosesc _i m servesc), nu
decid îns cu privire la trupul meu care m constituie i care
sunt mai ales atunci când el se erotizeaz. Ego cogito se teme
uneori c o facultate necunoscut lui gânde_te în el fr el;
cel ce iube_te se teme întotdeauna c trupul su se erotizeaz
1ar el _i fr jur mântul su - trup vag, care pescuie_te la
intämplare. M locuie_te _i indiscutabil m ocup un incon-
_tient trupul meu care se stârne_te.
AStfel se degaj prima finitudine. Ea nu const în tru-
mea
lucrurile
Pmeu, care, întru cât (se) simte simind(u-se)
umi, se desf _oar indefinit, în toate sensurile _i cu fiecare

cazie, mereu pe picior de plecare. Finitudinca const in mod

AaCt in trupul meu care se erotizeaz la iniiativa lui,
ea

mine eventual färà

dy provocat de un alt trup, a_adar în
195
 mine. Finitudinea nu ine numai de
trupul meu, ci de faptul
c trupul meu se erotizeaz de la el însu_i. Metafizica
atribuie
finitudinea caracterului sensibil al intuiiei, pasive întrucât e
pur receptiv în spaiu _i timp, nu spontan, ca o facultate
intelectual activä; corect ca atare, aceast tez rmâne totusi
superficialä, pentru c e derivat. Cäci pasivitatea sensibilitä.
tii noastre nu permite nici numai, nici mai întâi receptivitatea
intuiiilor diversului în spaiu i timp, ci non-rezistena celui-
lalt trup la al meu _i a trupului meu la acest altul; receptivitatea
ntuiilor lumii nu ofcr înc decât indiciul unei receptivitäti
mai originare _i în alt fel pasive- cea în care trupul meu se
prime_te de la trupul celuilalt. Aceast receptivitate nu trimite
la ni_te corpuri, ci la un alt trup- i, prin urmare, la pasivi
tatea fr msur comunä a trupului meu care se erotizeazä
plecând de la un altul _i pentru el. La rândul sãu, aceastã
pasivitate nu se limiteaz la o finitudine a facultäilor mele de
cunoa_tere (de a cunoa_te nimic altceva decât obiectele
lumii), simpl finitudine teoretic sau contemplativ, ci la o
finitudine radical - cea în care, mai intim în mine decât
mine, se anclan_eaz erotizarea trupului meu, care se desf-
soar fr mine, ba chiar împotriva mea, în numele unui cel-
lalt care îmi scap i cuia nu-i scap. Finitudine erotic,
a_a-
dar, pe care o exercit cellalt asupra mea; el m mrgine_te,
îmi pune borne, m bordeaz cu borduri pentru c m abor-
deaz; m debordeaz pentru c m stârne_te _i se stârne_te
de mine; m define_te pentru c m precede în adâncul meu
însumi _i m atribuie lui. De acum înainte nu mai
pot spune
,eu iubesc primul!", pentru c _tiu c eu nu mai sunt primul,
c nu mai sunt chiar eu însumi, ci c în mod originar sunt
altul decât mine- m bucur de altceva decât mine.
Cel ce iube_te se descoper finit pentru c trupul su au-
tomat îl alieneaz lui însu_i. Cu toate
acestea, înc n-a stär_it
cu finitudinea sa, care nu provine numai din autonomia in el
a
trupului automat (finitudine relativ), ci _i din limitele ero-
tiz ri înse_i (fînitudine intrinsec ). Fiindc trupul se dove-
de_te definitiv finit chiar în msura în care se stârneste: oricat
de departe ar merge procesul de erotizare, vine întotdeauna
un moment în care el inceteaz moment în care trupul nu

196
mai poate, se tace
Scapat, se
impline_te _i suspend, a_adar.
mplinirea în care a crescut.
Trupul nu se poate erotiza la
infinit. El se încpáâncaz s
ce e posibil tocmai pentru c
reinceap erotizarea sa de îndat
aceasta trebuie
întotdeauna s
sfärseasc prin a stär_1. E vorba aici de
un fapt care are
de lege: a_a cum trupul nu se fort
poate confunda cu un corp
Dermanent in prezent, tot a_a el nu se poate erotiza fr
intr-o stare în care så dureze. N-are sfâr_it
nici un sens s întrebm
de ce anume: faptul finitudinii n-are nici o
raiune, fiindc el
fixeaz însu_i orizontul raiunilor care pot fi
cel mult
gândite; a_ putea
distinge ceea ce aceast raiune intrinsec permite
sau interzice, a_adar sä-1 gäsesc sens. Dac erotizarea ar
un
trebui sdureze la nesfär_it, ea ar suspenda lumea,
timpul
spaiul ei reductia erotic m-ar smulge definitiv lumi. Din_i
-

contr, suspendarea m reine în lume _i m

împiedic s ies
prea repede din ea; ea menine, a_adar, o istorie deschis
pen-
tru mine i pentru un celälalt
posibil. Aceast finitudine nu
m condamn la a renuna la reducia erotic, ci doar la
a o
repeta neincetat; m educ, a_adar, în a m temporaliza neîn-
cetat potrivit erotizrii trupului, în fapt potrivit celui- trupului
lalt, mi-o d. Finitudinea erotizrii m
care
înva a_adar,
paradoxal, s renasc neîncetat ca unul care iube_te, deci s
triesc ca un o m -
dupåjurmänt, dup trupul
avans _i do-
nat _i donator. Finitudinea erotizrii îmi
asigur repetiia la
infinit a reduciei erotice înse_i.

28. Vorbele pentru a nu spune nimic

Cu privire la erotizare fac, a_adar, experiena cea mai

ex
Cna _i mai decepionant în acela_i timp. In ea îmi primese
upul meu i maximumul säu, dar ea îmi scap in nsu_i
punctul de
Omentul în care, o clip mai târziu, eram pe ao

aunge. Juisarea _i suspendarea aproape coincid, dar distana

nuscul care le separ e de ajuns s le opun : atat suspen-
drea, cat _i juisarea le încerc marcate de un nimic, in Tapt,
r C a suspend rii o p strez mai mult, mult mai mult decat

197
pe cea a juis riu- ratat de atât de putin, ea sucomb sub
evidenta suspendrii. Får prezent durabil, fenomenul de ero.
tizare nu-mi las în fapt nici o amintire, sau doar o amintire
abstract cea a celei mai perfecte con_tiine, dar a unei
con_tiinte despre un nimic; o idee perfect clar, dar absolut
deloc distinct - o strfulgerare, dar nici definibil, nicire-
cognoscibil fr semn pentru a o recunoa_te, care, a_adar, se
confund cu un cu totul alt vid; de aceea o putem repeta, fr
a o putea descrie sau numi. Nue vorba de un fenomen saturat,
in care excesul intuiiei ar cere un surplus de hermeneutic _i
de descriere conceptual. E vorba de un fenomen barat, în
care surplusul de intuiie asupra conceptului invadeaz desi-
gur întreg orizontul de manifestare, dar se retrage _i dispare
numaidecat, astfel încât pe aceast plaj fr valuri nu rmâne
nimic de explicat, de îneles _i de pus în eviden. Despre
acest fenomen barat care este erotizarea nu se poate spune
nimic, nu se spune nimic nici chiar de ctre cel ce iube_te,
cuiva care iube_te. Vorbele lipsesc.
Acolo unde nu e nimic de spus, fiindc nu e nimic de de-
scris, trebuie oare tcut? Inarmat greu cu scepticismul dog-
matic, vulgata filozofic nu se îndoie_te: acolo unde nu e ni-
mic de spus, nimic de predicat despre nimic, trebuie tcut. De
altfel, nu trebuie tcut oare atunci când se împline_te orice
adevrat agonie- suferina sportului, a luptei, a durerii i a
mortii nu scap oare discursului _i descrierii? Nu trebuie t-
cut oare atunci când o privim din exterior, iar când o simimn
la persoana întâi nu ne reteaz oare cuvântul? Orice mare
suferint, deci orice adevrat juisare, nu rmâne oare mut,
_i, prin urmare, de nespus? Lucru e valabil poate pentru sute-
rintá (de_i trebuie s r mânem pruden i), dar în mod sigur nu
$i pentru Juisarea mea. Fiindc juisarea mea are nevoie i are
dreptul s se spun i s se lase spus, întrucât, spre deosebire
de suferin, pentru a juisa trebuie în fapt s recurg la celàlat
_i s må adresez lui, trebuie, a_adar, s-i adresez cuväntul
s-i a_tept ráspunsul. Cáci- am în eles-o deja ($ 25)-Ju
sarea (unirea cu cellalt pentru el însu_i) se distinge de simpla
folosire a celuilalt (servirea de el pentru sine) prin aceeaca
vorba în mod paradoxal de cel lalt însu_i, iar nu de mine, sau

198
cel puin de a nu mai
distinge între ceea ce tine de mine _i
eea ce tine de celálalt, juisez pentru c resimt nu doar resim-
tirea mea (ca atunci cand trupul meu simte un corp), ci resim-
tirea celuilalt (pentru cà trupul meu se
expune unui alt trup).
Juisez, a_adar, asta nu se discut, cum nu se poate discuta
faptul c nu juisez deccat prin celälalt. Juisarea mea îmi d un
trup, pentru c ea provine de la un trup; or, cum nici unul nici
altul nu tin de obiectele sau fiinrile lumii, în juisare eu nu
m bucur totu_i de nimic; sau, mai degrab, m bucur de ni-
mic tocmai pentru c m bucur de cellalt, care nu e nimic
din lume.N-am, a_adar, nimic s-i spun despre aceasta, nea-
vând de fapt nimic de împrit cu ea, fiindc nu ne dm reci-
proc decât posibilitatea de a ne extrage din lume devenind
trupuri. Insu_i acest fapt- c n-avem nimic s ne spunem,
fiindc n-avem in comun nimic mundan- ne desemneaz
îns ca interlocutori inevitabili: ne ghicim, fr fete vizibile,
partenerii unui privilegiu de inexisten mundan. Juisarea
mea m degajeaz de lume pentru c m angajeaz fa de
celälalt. Astfel, neavând nimic s-i spun, am sä-i spun aceast
exceptie a nimicului pe care am primit-o de la el _i pe care
i-am dat-o înapoi. Nu pot vorbi despre nimic, dar pot s-i
vorbesc despre asta. Nu-i pot vorbi decât lui de aceast ex-
ceptie a nimicului, fiindc numai el o cunoa_te cum o cunosc
_i eu- fiecare bucurându-se de celälalt. Insu_i faptul dea nu
avea nimic s-i spun îmi impune s-i vorbesc, fapt prin care
Juisarea se distinge de toate agoniile, care nu m privesc
decât pe mine _i nu se pot spune nimnui. Trebuie s-i vorbesc
celuilalt tocmai în virtutea a ceea nu pot vorbi. De aceea, re-
ductia erotic redefine_te _i regulile limbajului.
Când juisez, de fapt vorbesc. Nu spun nimic despre nimic,
CI må adresez disperat celuilalt. Nu spun decât ,,lat-m!", starile
uar o adresez celuilalt în toate strile lui, deci in toate
mele; la viitor îi spun Jat -m !" cerându-i,Vino!"; la pre
Zent ii spun ,lat -m !" anuntându-l ,,Vin!"; la trecut îi spun

lala-m!" rugându-l Înc!" (8 25). In aceste enunuri evi1

uent nu descriu nimic, nu enunt nimic despre nimic, nu de-

s t r e z nimic despre nimic; ci m adresez celuilalt intr-un
O foarte precis, foarte instantaneu _i foarte intim; el _tie

199
exact ceea ce ii cer, anun _i implinesc; nici o îndoial nu
exist între noi: _tie c a_tept ca el s se bucure, c eu tocmai
m-am bucurat _i vreau ca totul s reinceapå sau s continue:
niciodat nu ne-am înteles atât de bine, atät de repede, fr
pierdere, fr ambiguitate _i fr reinere. Ne vorbim chiar si
atunci când vorbim despre nimic-ne vorbim tocmai pentru
c n-am recurs la nimic spus intermediar care s fac obsta-
col sau s distrag. Doar suspendarea care va interveni în mod
inevitabil ne va obliga din nou s vorbim despre ceva, de ceva
spus sau de altul, care se va face intermediarul adresrilor
noastre reciproce de acum înainte indirecte. Dar acum, în
mersul spre juisare, ne adresm direct unul altuia- spuneri
fr spuse, cuvinte despre nimic, pe fa ctre noi _i numai
noi. Adresarea cre_te pe mäsur ce predicaia se stinge.
Nevorbind despre nici un lucru, nespunând niciodat ceva,
ne adresm unul celuilalt în ceea ce trebuie desemnat drept
lucrul- în fapt non-lucrul prin excelen, ceea ce limbajul
predicativ nu poate viza în mod paradoxal decât ca lucrul prin
excelen. Cel care nu se poate spune decât nespunându-l sau
spunand tocmai opusul s u- lucrul care întrerupe cursul
lucrurilor pentru c face exceptie de la lume, de la fiinri i
de la obiecte. Negaia lucrului devine
singurul mod de a spu-
ne c vorbim fr s vorbim despre vreun lucru din lume.
1
aceast negaie nu inverseaz afirmaia cum nu o repet la un
nivel superior, fiindc ea se abole_ste într-un mod de limbaj în
care nu e nimic de afirmat, nici de negat, pentru c nu mai e
vorba de predicate, nici de
subiecte, ci de tine i de mine
care nu trebuie s mai vorbim decât doar pentru noi, în afara
lumii. Nu pentru a ne descrie, nici a pentru
mai ne cunoa_te
bine, nicCI pentru a ne întâlni (cum _i-o
candid), Ci numai pentru a ne stârni. Ne vorbim pentru a ne
imagineaz sufletul
excita- ne facem s ie_inm din noi în_ine ca trupuri erotizate
prin cuvinte _i, ba chiar mai cu seam, prin cuvinte. lat la ce
servesc gurile noastre atunci când
nu-_i dau srutri.
Vorbim pentru a nu spune nimic, dar
totu_i nu în zadar.
aici nu e inså nici un
e_ec, nicI o tcere, nici o singuråtate,
fiindc vorbim pentru a ne
stärnipentru a ne da reciproc
trupul pe care nu-l avem. Cáci limbajul nu exercit întotdea-

200
una funcie de constatare, enunnd
o la modul
categoric stri
de lucruri. Când nu e vorba de lucruri, atunci nu
mai e nimic
de descris, nimic de predicat despre nimic, nimic de afirmat
sau de negat. Dacà spun ,,lat-m!", nu spun nimic care ar
putea fi cunoscut i transmis ca o
informaie; aici pronumele
personal trimite la oricine il roste_te _i
desemneaz pe nu
nimeni în particular, 1ar verbul (,uite-m") îi porunce_te doar
celuilalt ocazional Vizat s i1a în considerare acest eu, _i el
ocazional. Dac spun sau aud ,Te iubesc, eu cel dintâi!", n-a_
putea a_tepta în mod rezonabil aici cea mai mic verificare
sau infirmare, empiric sau formal -nimeni n-ar putea s
atribuie o valoare de adevr acestui enunt decât cel careil
pune în scen i care, de altfel, cel dintâi nu poate garanta
nimic decât, în cel mai bun caz, o intenie privat, subiectiv,
incontrolabil i întotdeauna provizorie. Totu_i, nimeni nu se
indoie_te c a spune sau a auzi ,latä-m!" sau,,Te iubesc, eu
cel dintâi!" nu are un efect, nu realizeaz un act, nu provoac
o situaie de fapt. De aici trebuie, a_adar, s concluzionm cã
aceste enun uri n-au nici un rol enun iativ, categoric sau
descriptiv, ci o funcie performativ: ele nu spun ceea ce
descriu, ele fac ceea ce spun. Dac spun ,lat -m !" sau ,,Te
ubesc, eu primul!" m anunt numaidecât drept cineva care
ube_te pentru c devin efectiv aceasta; chiar dacã o spun fr
a gândi sau voi acest lucru, tot pun în scen ceea ce am spus;
intrucât celälalt m va lua întotdeauna exact drept ceea ce
pun în scen _i îl voi mini tocmai pentru c ceea ce spun
aceea voi f i - m voi fi fcut deja cineva care iube_te. Cel
Care iube_te face dragostea spunând-o ex opere operato, tr
apne seama de capacitile, nici chiar de inteniile sale. De
ce nu este
claraile mele cci e vorba de a declara ceea
c a , nu de a enun a o stare de fapt deja prezentä-pun in

,,Te iubesc" sau ,,Nute iubesc", ,Cred

d
dma ceea ce enun.
ube_ti" sau Nu cred c m jube_ti", sau ,,Cred c nu
declaraii
be_ti", chiar,Nu ne mai iubim"toate
aceste

azeaz de fapt ceca ce spun, un lucru care înainte de ele

cum
era. Inc o dat, cei ce iubesc î_i declar iubirea a_a
C declar r zboiul: a spune c iubesti echivaleazå cu provo-
nu descrie
aca lar întoarcere a acestui fapt. Limbajul erotic

201
nimic, el pune în scen jurmäntul degrab, cum
sau, mai

aceast scen nu face s se vad nimic, el pune în mi_care

erotizarea în care fiecare trup se prime_te de la celälalt fr a
s
poseda pe sine însu_i. Limbajul permite trupului
se stâr
se
neasc i fiecruia din cei ce se iubesc s prind trup.
înainte c limbajul erotic nu doar
vor.
Se întelege de acum
cel mai adesea orice.
be_te pentru a nu spune nimic, ci spune
Cel ce iube_te se adreseaz direct celui care iube_te în inten-
tia de a-l stârni _i de a primide la acesta propriul su trup; cei
ce iubesc nu încearc, a_adar, nici o nevoie de a trece prin
descrierea obiectelor, de a enuna proprieti ale fiinrilor,
nici de a se referi la stri de lucruri; sau, mai degrab, reduc-
tia erotic îi dispenseaz de aceasta, ba chiar îi abate în mod
radical de la aceasta. O iubire începe atunci când fiecare îi
vorbe_te celuilalt de celälalt însu_i, numai de el _i de nimic
altceva; _i sfär_e_te atunci când resimim din nou nevoia de a
vorbi de altceva decât de celälalt - pe scurt s facem con

versaie. Cei ce iubesc î_i vorbesc numai pentru a se provoca

la erotizare; singuri pe lume, mai precis în afara lumii, ei nu
folosesc cuvinte decât pentru a se stâmi, niciodat pentru a
cunoa_te sau descrie ceva. Ei î_i elibereaz astfel cuvintele de
orice obligaie fa de lume _i întâi de toate de datoria de a o
cunoa_te. Mai mult, ei nu se folosesc de aceste cuvinte decât
pentru a se elibera pe ei în_i_i de lume prin punerea ei în
reductie erotic _i a accede astfel la trupurile lor respective.
Prin definitie, limbajul lor se elibereaz de lume _i îii elibe
reaz de aceasta (_i, fr îndoial, reductia erotic e legat de
poezie, astfel încât, în adâncul su, orice poezie ar proveni din
erotic i ar conduce aici). Cei ce iubesc vorbesc, a_adar, fr
s spun nimic pentru a realiza în întregime reducia erotica,
in mod evident ei privilegiaz deci lexicurile care descriu cel
mai puin fiinrile, ba chiar care nu pot spune nici una; i se
întâmpl c aceste lexicuri predispun chiar, mai mult decat
altele, la punerea in scen a erotizrii. Cu cât mai puin spun
ceva, cu atât mai mult dau celuilalt trupul su; tu _i cu mine
ne dm trupurile noastre nevorbind decât pentru ca ele s se
stârneasc. Cuvântul erotic provoac, a_adar, un limbaj trans-
gresiv pentru cå el transgreseaz obiectivitatea, ne tras

202
nort în atfara lumii i transgreseaz în consecin _i condi ile
sOciale (decena conversaiei) _i finalitile publice (evidena
cunoa_teri) ale limbajului monden.
Aceste transgresiuni privilegiaz, a_adar, lexicurile margi-
nale, excentrice, ba chiar lipsite de sens, care nu spun _i nu
descriu nimic i îi permit astfel trupului s se stârneasc vor-
bind. Mai întâi, desigur, limbajul zis obscen, cel care îl reduce
si pe unul _i pe altul la organele lor sexuale _i nu-i nume_te
decât prin numele lor; luänd astfel partea drept întreg, desem-
nandu-l pe celälalt prin sexul säu (sau nu conteaz prin ce alt
organ, ca in poezia blazoanelor corpului uman),
spun, nu nu

descriu nimic, nici nu vd chiar nimic, fiindc un sex rmâne

in mod abstract un sex, indistinct de orice altceva; a_adar, sub
aceste cuvinte obscene, m mrginesc pur _i simplu s-l in-
voc pe cellalt, s-l provoc, s-l suscit; pe scurt, îi dau trupul
su nud cerându-i-1 pe al meu. Inclinaia de a numi organele
sexuale în modul cât mai trivial posibil n-are nimic lipsit de
sens, nici deplasat: e vorba, într-un mod foarte inteligent _i
foarte întelept, de a smulge aceste organe statutului lor de
obiecte mundane (numelor lor medicale, fiziologice _i bio-
logice, litotelor care le fac socialmente acceptabile, pe scurt
neutralittii lor non-erotice), de a le face definitiv i-munde-
adic nu atât impure, cât în afara lumii, în a_a fel încât sä
vedere
apará ca trup pur i simplu. Astfel, nul din punct de
un
în
descriptiv, cuvântul meu devine pur performativpune
Scen punerea în scen a trupului celuilalt
cel mai opus, cel al cu-
Evorba apoi de lexicul în aparen nu
Vintelor puerile, al acelor cuvinte pe care le spun cei care

stiu inc s vorbeasc corect; copiii care nu-_ispun mai înta

afectele _i pasiunile lor, dorinele _i nevoile lor, folosesc
uccat
n mod spontan un limbaj liber de orice functii descriptive,
s vorbeasca
Cnuntiative ei nu _tiu mai întâi decât
_i cognitive;
decât trupul lor, fap-
pentru a nu spune nimic (absolut nimic) chiar
nu, conteaz puin aici,
d acest trup se erotizeaz sau
Cei ce se
aca limbajul infantil i se supune _i conformeaz.
adreseze unul altuia deopotrivå i
SC pot, a_adar, s se
Nimic mai
ernativ cu vorbe obscene si cuvorbe puerile.
cazuri limbajul lor
rent _i pertinent, fiindc în aceste dou

203
 intermediar mundan
atinge în mod direct trupul fr permi.
tându-le, a_adar, s se stârneasc .
In fine, intervine _i un al treilea lexic, aflat i el in aparent
contradic ie cu primele dou. Inainte de a-l identifica, s rei-
nem c erotizarea se desf_oar ca un proces care n-ar trebui
ca atare s-_i ating vreodat sfâr_itul s u- împlinire fr
împlinire, cre_tere reciproc a celor dou trupuri care se
avant reciproc de la un exces la altul, la infinit. Cuvântul
erotic provoac excesul _i nu vrea s spun decât însu_i acest
exces _i anume c orice împlinire trebuie s devin un nou
început. El trebuie, a_adar, în mod inevitabil s împrumute
cuvinte din teologia mistic care cea dintâi spune _i provoac
excesulexcesul unirii, deci al distanei. La fel, procesul de
erotizare nu dureaz decât atâta timp cât spune ,înc !". Dar
ce înseamn ,înc."? Nu pot s spun (_i s aud) ,lat-m!",
decât auzind (_i spunând) _i ,Vino!", adic ultimul cuvânt al
Revelaiei _i, prin urmare, al teologiei mistice care se înrd-
cineaz în ea. Trebuie, a_adar, s concluzionm c într-adevr
cuvântul erotic nu se poate pune în scen fr limbajul unirii
spirituale a omului cu Dumnezeu, _i nu poate face economie
de celelalte dou lexicuri- cel obscen _i cel infantil.
Aceste trei lexicuri suport în mod egal _i indisolubil
cuvântul erotic. Ne putem mira de aceasta, dar în nici un caz
n-o putem contesta. Nu se va putea obiecta c ele difer mult
prea mult pentru a se potrivi împreun i c e nepotrivit s le
amestecm. Aceast nepotrivire nu provine în fapt decât din
incompatibilitatea-presupus - a obiectelor la care filozo
fia _i atitudinea natural le raporteaz: disproporia între obs-
cenitatea (presupus imundä) _i copiläria (presupus inocenta).
între obscenitate _i copilrie (presupus imperfecte) i divini-
tate (presupus perfect). Dar cine oare nu remarc de indata
cá aceast dispropor ie _i accast nepotrivire depind numai de

obiecte i de rangurile lor în lume, presupun deci încà o in-

trebuintare descriptiv _i cognitivä a limbajului? Or reductia
erotica ii excepteaz pe cei ce iubesc din lume, iar limbajul ei

nu enunå nimic, ci pune în scen erotizarea trupului; prin

urmare, vorbele nu mai spun aici nimic fiintial, nici obiectiv
ierarhiile mundane nu
$I nici nu trebuie s fac asta; astfel c

204
mai sunt importante pentru
cuvantul erotic care
poate împru-
uta în mod liber toate cuvintele, fr a
lar mundane, cu condiia
accepta semnificaiile
ca ele s-I
stârneasc
sä-mi dea trupul meu, iar eu så 1-l dau pe al su. pe cellalt
mâne unica referinä a tuturor lexicurilor
Trupul r-
pe care le folose_te
Cuvântul erotic. Ce importan mai are semnificaia, sensul sau
referinta mundanä a
cuvintelor, din moment ce e vorba de a
pune în scen erotizarea _i reducia erotic. Am
putea merge
chiar mai departe: cele trei lexicuri doar nu se contrazic, ci
nu
se articuleaz prin analogie cu cele trei ci ale teologiei mis-
tice. Lexicul obscenitii ar
corespunde astfel cii afirmative
în care îi atribui celuilalt ceea ce
pot spune mai clar, mai
-

pozitiv, mai brutal cu riscul de a-l înmmuri. Lexicul

pueri-
litii ar corespunde eventual cii negative- în care îi neg
celuilalt orice caracteristic fix, definibil _i atribuibil cu
riscul de a-1 dilua. lar lexicul teologic ar corespunde
aproape
cãi hiperbolice, în care îl vizez pe cellalt prin procesul ex-
cesului neîncetat reluat _i al împlinirii fr împlinire, cu ris-
cul de a nu-l înelege niciodat, cu condiia de a înelege c
doar aceast neînelegere se potrive_te aici.
Astfel cel ce iube_te a prins trup pentru c l-a primit de la
celälalt, care i-l d fr s o _tie. Fenomenul celuilalt apare în
lumina alb a erotizrii. Dar, în finitudinea sa, el dispare de
indat. i totul trebuie reînceput de la capt.

205
 b

gep09
nlodrt

l os

t o s d t chi
G 3 lur
 V
Despre minciun i veracitate

$29. Persoana naturalizat

Fenomenul celuilalt apare în lumina alb a erotizrii. Dar
aceast lumin se stinge în mod ineluctabil în chiar momentul
strälucirii sale _i celälalt dispare, a_adar, în îns_i apariia lui.
Desigur, putem reincepe _i ne vom pune din nou la treab.
Dar va trebui s relum totul de la început, de la zero, fr s
presupunem nimic, presupunând chiar c nimic n-a fost do-
bândit. Cu privirile atintite unul în altul, gata fr încetare s
reincepem, brzdm marea. Erotizarea implic o finitudine
radical care ne înscrie într-o facticitate irecuperabil - cea
a unui proces deopotriv puternic (mai puternic decât mine)

Si anclan_at automat (fr mine), ba chiar involuntar (în ciuda

mea), dar care dureaz mai puin decât mine (cel ce iube_te i
Jurámântul su). Dac ignorm sau subestimm acest paradox
Cum o fac doctrinele unilaterale ale dorinei, pulsiunii i
nstinctului etc.-, nu doar ratm distana care rmâne între
Ci Ce lube_te _i erotizarea sa, ci ne scufund m intr-o inter-

4re psihologic _i moral. Or aici e vorba de o diferen

malá care tine de arhitectonica reduciei erotice: cel ce
DCte, al crui avans se în jurämânt, vrea intnitut
realizeaz
,0 dat pentru totdeauna" _i ca aceasta s dureze neincetat,
21), în timp ce erotizarea trupurilor încruci_ate rämäne
21),în timp r mâne din

ie
n iu
t (8 26). Îns_i în
liturghia ealaltt imi ddã
celälalt
care
(_i m individualizeazä), _i eu i-l dau pe al sau

207
(a_adar. il individualizez astfel), trebuie s sfär_eascc
prin a
se opri fr a lsa o urm sau a fixa un sens. Ea d si ano
a
inapoi; suspend ceea ce a împlinit tocmaiîmplinindu- ,rrein-
chide ceca ce deschide. Aceast distan se marcheaz mo:
întâi în timp: atâta timp cât dureaz procesul de erotizare
ce-
lälalt m individualizeaz dându-mi trupul meu, _i recinro.
dar de îndat ce intervine suspendarea, nimic nu mai rämän
si întreg fenomenul trupesc al celuilalt dispare. Din acel ma
ment distanta temporalä încremene_te ca o frontier spaiala
intre trupul meu, care redevine pentru cellalt un corp, _i al
su, care redevine pentru mine un corp. De unde ceea ce vom
numi suspiciune, prin care m întreb, întrucât a disp rut fr
urm, dac la urma urmei erotizarea trupului a avut într-ade.
vr loc sau dac, presupunând c a avut loc, a schimbat ceva
intre celälalt _i mine, întrucât totul pare exact ca înainte. Sus-
piciunea deriv direct din finitudinea temporal a erotizii
nu pot, a_adar, s scap de ea cum nu pot s m sustrag
trupului meu.
Consecinele paradoxului erotizrii risc s apese atât de
greu încât e important s-i lmurim în profunzime contradic-
tia iniial. Suspiciunea se ive_te mai întâi din finitudinea
erotizrii trupului meu, mai exact din temporalitatea acestei
finitudini: înc o dat m izbesc de faptul c procesul de
erotizare trebuie s înceteze, c nu poate dura, chiar dac eu
vreau aceasta. Vom nota c aceast întrerupere inevitabil in-
terzice i asimilarea erotizrii cu una din funciile fiziologice
vitale (care nu se întrerup niciodat, cum sunt respiraia sau
btaia cardiac); ba chiar cu alte functii fiziologice, i ele
temporare _i care trebuie repetate, dar care rspund unor ne-
voi biologice irepresibile (nimeni nu poate tri mult timp tra
s bea, s m nânce sau s doarm ). Fiindc erotizarea nu are
nimic obligatoriu, permanent, nici necesar, iar experient
nici
dovede_te c putem s ne dispensm de ea pentru mult timp.
_i chiar cu totul, fr s murim, ba chiar din contr.
darea nu întrerupe de altfel
Suspen
procesul de erotizare, ea îi de
ne_te cursulaltfel cum s-i întelegem nelini_tile.
dar obsesionale,
pueric
privitoare la prea marea rapiditate orga
a
mului sau, invers, dificultatea de a
ajunge la el'? Suspendarca
208
 rntrerupe atat erotizarea, cat ii atest contingenta ero-
area nu durcaza, pentr ca ei ca atare ii
aparine
as faptul dea
put nu se produc. Stopändu-se în mod
limpede, erotiza-
rea se dovede_te facultativ _i superficial- de îndat risipi-
te.puterea _i Violena ei nu fac decäât s întreasc deceptia.
starsindu-se, erotizarea traseaz o frontier între un înainte si
un dup; dar mai ales vidul final arunc o iremediabil suspi-
ciune asupra efectivitäii începutului; între cei doi dispare
manifestarea celuilalt în persoan, deci _i bucuria de propria
mea individualitate pe care o primeam de aici. Fiindc
odat
erotizarea suspendat ($ 26), trupul celuilalt dispare drept
ceea ce mi-I dädea pe al meu; trupul meu nu mai resimte mi-
raculoasa non-rezisten a
trupului unui cellalt, ci rezistena
regsit a unui (alt) corp. Nu doar trupul celuilalt se retrage,
ci ajung s bnuiesc c în realitate n-a existat niciodat un alt
trup, ci doar un alt corp.
Suspiciunea mergechiar mai departe. Cáci dac
orgasmul,
acest fenomen barat, nu arat nimic, nu las nici o
amintire _i
nu las nimic de spus (§ 28), cum ar putea s-mi dea acces la
celälalt în persoan? Acela_i orgasm, întotdeauna fr
coninut
explicitabil, se potrive_te de drept oricrei persoane posibile,
fiindc manifest
n-o pe nici una în particular.
Indescriptibil
i instantanee, juisarea rmâne abstract, deci anonim; nu
VIzeaz, ca atare, pe nimeni. Dou argumente confirm aceast
impersonalitate sub forma unor întrebri de altfel sinistre.
Mai întâi, se bucur cellalt în
oare acela_i timp _i de aceea_i
placere ca _i mine? ^tiu foarte bine c numai erotizarea mea
nu ma înva niciodat nimic despre aceasta _i c va trebui
va
sa mâ
mulumesc cu cuvântul su, a_adar în fapt cu încrede-
Tca mea
în cuvântul su, care se sprijin la rändul sàu, in
umá
analiz, pe jurmânt; pentru a judeca juisarea celuilalt
Sunt, a_adar, condus la dep_irea erotizrii. Apoi, presupu-
and cá am împ rt _i realmente acela_i orgasm, acest lapt e
u n s så ne deschidä un acces de la unul la altul? Daca
Sd Cuvântul su nu i-o confirm, dac al meu nu
at io
rise_t erotizarea singur nu va chiar
putea nimic aici, i
cu-
Vintele noastre încruci_ate nu vor putea nimie, dacà nu ratiticà
n t u l care se dovedeste astfel mai originar decat eroti-

209
zarea. Intuiia erotizrii permite trupurilor noastre s co
in-
cruciseze., dar nu s ne intälnim fiecare în persoan
nevoie de semnificaia jurmântului (§ 21). A_adar, nici un ul
dintre noi nu juiseaz în perSoan , nici de vreo alt persoanä in
persoan . Fenomenul barat nu merge pana acolo: între trupul
erotizat i persoan distana rmâne.
De acum înainte m sor mai bine ce amenin are comportä
automaticitatea trupului meu erotizat- puterea sa de a se
stâmi de la sine însu_i în mine _i, prin urmare, de a m stârni
fãr mine, ba chiar în ciuda mea. Aceast putere eu n-o su-
port de altfel întotdeauna; o _i exercit atunci cänd încerc s-i
dau trupul su erotizat celuilalt în ciuda sa, împotriva voinei
lui un dar pervers, mai ru decât un viol, fiindc îi voi
smulge chiar _i consimmântul la controlul meu asupra lui.
A_adar, erotizarea trupului nu-l atinge întotdeauna, nici în
mod necesar pe cel lalt în persoan , nici pe mine- ea ne
poate subjuga _i pe unul _i pe cellalt împotriva dorinei
noastre, in fapt contra dorinei noastre; dar, dac trupul se
poate erotiza împotriva voinei _i dacä nici o persoan nu
poate fi conceput fr o voin liber (aceasta o _tim cel pu-
tin în mod negativ), atunci trebuie s concluzion m c eroti-
zarea nu atinge niciodat persoana. Erotizarea nu face caz de
persoane, ci prin lips i neputin ea nu face aici vreo dife-
rent, pentru c nu vede niciodat vreuna, pentru c nu pune
niciodat pe nimeni în joc. Aceast concluzie antreneaz o
alta, negativ i ea. Dac, pe de-o parte, finitudinea erotizrni
face ca ea s fie nevoit s se opreasc, a_adar, în cel mai bun
caz, ca ea s poat
reîncepe, cum, pe de alt parte, ea nu atinge
niciodat pe nimeni în persoan, ci rmâne în
al unui cellalt în
purul anonimat
general, avem,
nu nici un motiv a_adar,
excludem faptul c repetabilitatea ajunge în cele din urmma sala
substiluirea unuicelålalt cu un altul. Dac erotizarea nu
niciodat pe nimeni la persoana atingc
întâi, oricine poate s-_i Taca
aici treaba sau, cel puin, nimeni
n-ar putea fi exclus dn
aceast afacere. ^i de fapt chiar a_a se
petrec lucrurile
imensa majoritatea a cazurilor:
finitudinea permite, ba chia
pare så reclame o înmultire indefinit a
celorlalti cerui de ero
tizarea mea care trebuie s
reînceap neîncetat; astfel clona
210
(ST clonai ffär nici un original, intrucât le
onalitate), ace_ti ilali lipse_te orice per-
se reduc deînainte la umili
acum
area funcie de simpli ,parteneri" aruncai în erotizare, dar
n mod paradoxal, aruncai in atara reduciei
erotice, unde ei
redevin simple obiecte, instrumente de care m folosesc
-mi stârmi trupul. Din moment ce erotizarea nu pen-
niciodat persoana sau cel puin nu poate niciodat pretindeatinge
sau asigura aceasta, nimeni nu mai
apare indispensabil.
Totu_i, erotizarea prolifereaz cu atât mai mult cu cât în acest
de_ert nimeni nu o fixeaz.
De aceea, finitudinea mai întäi temporal (suspendare), apoi
formal (suspiciune) face erotizarea s e_ueze în largul per-
soanei (substituie). Eu îmi primesc de la cellalt trupul meu
si i-l dau pe al su, dar fulgerul alb al orgasmului ne estom-
peaz unul în celälalt, ne amestec unul cu altul i, în cele din
urm, nimeni nu apare. Prin nimeni îneleg aici, într-un sens
negativ, aceast inim a unui celuilalt, oricare ar fi el, a crui
dispariie mi-ar interzice în mod radical s-l iubesc. Sau, po-
zitiv spus, ultima individualizare posibil
(haecceitas-ul filo-
zofilor), care nu mai e definit de form sau materie, numr
sau cantitate,
pe scurt nu de lume _i natur, ci de vizatul pur
al celui ce iube_te în reducie erotic. Sau
înc, funcia per-
soanei este aceea de a evita ca un cellalt s se reduc în ero-
tizare la un simplu rol, a_adar aceea de a-i
pretinde nesubsti-
tuibilitatea prin care persoana nu mai echivaleaz cu
persona,
cu masca
_i rolul din teatru. Trebuie s concluzionm c ero-
tizarea neutralizeaz persoana, o
rea_eaz sub jugul lumii 11o
coboar la anonimatul orgasmului, pe scurt o naturalizeaz.
A naturaliza înseamn a îmblsma un cadavru ca el s se
pastreze ca un obiect _i s dea iluzia c rmâne acolo în per-
Soana, de_i aparine mortii. Faptul de a natural1za persoana
postuleaz astfel a produce o distan între aparena unei per
anc i aceast persoan îns _i- ceea ce permite deschide-
10Cului vorba
d minciunii erotice. De acum înainte nu mai e
a r dc Suspendarca trupului erotizat _i de întoarcerea sa la

Orp (9 26), ci, mai radical, de suspiciunea retrOSpecva a

CTOUzari1 eu nu m bucuram în fapt de nimeni m partl-
clar (de_i întotdeauna deo persoan în general). i dacà, ma

211
intreb, în erotizarea insä_i nimeni nu mi-ar aparea vreodata
in
persoan ?
In lipsa persoanei, trupul devine din aux1liar erotic un i
un in-
termediar între mine _i cellalt, apoi un ecran între noi. e
unde o suspiciune propriu-zis crotic , care m re_te distantela
le
între celälalt _i trupul su, între trupul meu i persoana meas
in cele din um între cei ce se iubesc. Aceast suspiciune nu
atac numai certitudinea, ea se ridic impotriva asiguräri
însesi (§ 3); nu e vorba de o îndoial (epistemic, despre ni_te
obiecte), ci de o suspiciune (erotic, despre celälalt). De acum
înainte presupun c, în ciuda reduciei erotice radicalizate sau
mai degrab din cauza ei, s-ar putea ca eu s nu ubesc aiciîn
persoan, findc trupul mi-l pot primi în ciuda mea; presu-
pun, a_adar, c nici celälalt nu se mai bucur aici in persoan,
fiindc i el poate face astfel încât s-_i primeasc trupul su
de la celä lalt în ciuda acestuia (o _tiu - - adesea i-o chiar im

pun!). De aceea, în loc s întäreasc jurmântul, erotizarea i se

substituie i îl descalific, întrucât compromite posibilitatea
pentru fiecare din cei ce se iubesc de a spune ,lat-m!"
fiindc nici unul nu mai intr în joc aici în persoan, nici
nu-i manifest persoana sa. Reducia erotic sufer o înfrân-
gere ineluctabil pentru c ea rezult din îns_i radicalizarea
ei. Vina nu-i revine nim nui- nimeni n-a gre_it: e
vorba de
un deficit de persoan. Aporia tine de îns_i finitudinea re-
duciei erotice: erotizarea sfâr_e_te prin a sfär_i _i- 1at
oroarea-nu se moare din asta. Nu se moare din
dragoste
at oroarea. lubirea se reface a_a cum ,ne refacem
viaa"
iat oroarea. Dac supravieuim sfâr_itului erotizrii, atunei
ubirea n-are rang de absolut.

$ 30. Distana _i decepia

Nu pot dep_i pentru moment dezastru, dar imi ta
acest
mâne posibilitatea de a-l descrie. E vorba într-adevr de u
dezastru _i nu numai, nici în primul rând, de o întrangei
contingent. Inainte de orice consideratie moral sau psin

212
logic , trebuics recunoa_tem aici o
aporie de principiu care
ne impiedic: dac rmanem la
distan unul de altul, dac nu
ai aiung s må manifest in persoan
acest lucru nu rezult dintr-0 voin reaceluilalt,
nici el mie,
sau slab, ci dintr-o
distant mai originar- distana fiecruia dintre noi fat de
sine insu_i. Fiindc trupul meu erotizat rmâne la distant de
mine însumi în persoana, ca i al su de persoana lui.
Fiecare
dintre noi rmäne, fie c vrea sau nu, în
retragere fa de per-
Soana celuilalt, pentru ca mai intai propriul trup erotizat îl
tine în retragere fa de propria sa persoan. i cunosc bine
aceast imposibilitate, care ine de finitudinea mea; pe de-o
parte, m dentific în _i prin trupul meu, care m individuali-
zeaz în ultim instan (§ 22); pe de alt parte, atunci când
se erotizeaz, trupul meu se erotizeaz în contact cu un alt
trup, se anclan_eaz în mod automat (§ 27), pân acolo încât
procesul se suspend de la el însu_i (S 26)- scap, a_adar,
cu dublu titlu deciziei _i vointei mele; orice persoan cuprinde
îns voina liber (sau cel puin voina de a aciona ca _i cum
S-ar bucura de libertate, § 19); prin urmare, trupul erotizat i
finit contrazice persoana din mine. Dac, pentru a se atinge în
mod hotärât pe ea însä_i, o persoan trebuie s poat s se
hotrasc întotdeauna la., atunci erotizarea trupului meu
ipotecheaz propriul meu acces la persoan în mine. Lip-
sindu-mi hotrârea, intru în suspiciune fa de propriul meu
trup. $i dac îmi lipse_te celälalt, cum a_ putea s i-o repro-
_ez în mod serios, fiindc eu cel dintâi îmi scap mie însumi
risipindu-mi propria-mi persoan în trupul meu erotizat?
Pot vorbi oare aici chiar de o minciun? Nu, fr îndoial,
afar numai dac admitem c e vorba de minciuna mea ma

ntai fa de mine însumi, _i nu fa de celälalt. Nu, fr îndo-

1ala, afar numai dac recunoa_tem faptul c e vorba de
mint
ninciun formal într-un sens extra-moral: nu (ma)
intrn sens moral, pentru c nu depinde de mine så nu (ma)
mint sau, mai exact, s abolesc distanta dintre truput ne
inaccesibil . N-am în mod radical
SI persoana mea

aboli aceast distan; finitudunea mea erTO

POSIDilitatea de a
rea-
fenomenologicà de a
p u n e drept imposibilitatea adev r ,lat -m !
liza în
persoan mine-le care ar spune în
213
O dat mai mult, inautenticitatca preceda in mod originar
ar
autenticitatca s a u - ceca cc in reduc ic erotic se reduce la

acela_i lucru- minciuna (in sens extra-moral) precedã si

detemin adev rul. S not m c intr-adevär alternativa erotic
între minciun i veracitate se substituie cuplului metafizic al
adevrului cu falsitatea. Cu aceast alt diferen c de acum
înainte ordinca întâietii se inverseaz: în loc ca adevrul sã
manifeste _i falsitatea manifestându-se mai întâi el însusi
(veritas index sui et falsi), aici minciuna se ofer deodat în

deplin (urmând contradicia dintre trupul au-

inteligibilitate
tomat i voina persoanei), în timp ce veracitatea nu se îne-

pân într-atât rmâne ea cel mai

lege decât prin derivaie,
adesca problematic. Veracitatea pare cel puin problematic
întrucât implic autenticitatea, a_adar o transparen pur de
sine pentru sine (desigur pentru cellalt, dar mai întâi pentru
mine), compromite din principiu erotizarea automat
care a

c
trupului. Cine poate pretinde c a experimentat (nu spunem
a vzut) în lumina alb a orgasmului cutare persoan nesubsti-
tuibil ca atare? Nimeni fr îndoial nu poate pretinde aici
statutul de persoan. Din contr, chiar în cele mai mari str-
luciri am simit întotdeauna, fie _i numai pentru o clip, dis-
tanta rezidual _i lipsit de speran a celuilalt fa de mine,
simpl replic a unei distane mai atroce- cea a propriului
meu trup fa de propria mea persoan. A_tept dezminirile.
De aici trebuie, a_adar, s concluzionm nu doar c minciu-
na trebuie s fie descris prima, pentru c ea se înelege sin-
gur, în timp ce veracitatea rmâne problematic, deci puin
descriptibil, dar i c minciuna atest mai mult onestitate
decât ea. Intr-adevr, veracitatea vrea s ne iluzioneze, a_a
cum se iluzioneaz pe ea îns_i atunci când pretinde c nu
minte spunând ,lat-m!", mai comun ,Te iubesc!", de_i _tie
(sau presimte) c, erotic vorbind, nimeni nu poate real1za
aceasta tocmai pentru c doar o singur persoan ar putea-0
face, în timp ce nici un trup erotizat nu accede la persoana.
Dac veracitatea ar dori s-_i merite numele, ea n-ar pretinde
,Spun «te iubesc!», sunt sincer, m ar t în persoan ", ar
recunoa_te invers c, erotic vorbind, chiar _i cu cea mai buna
intentie din lume nu m ar t iniciodat în persoan , pentru ca

214
 a1a Scap erotizårii automate a
trupului meu. Veracitatea
-ar deveni credibila decat
nepretinzând s fie autorizat de
sinceritatea ei intima penru a spune un adevár inaccesibil, ci
acÄnd onest jocul cine inte câ_tig,
Jucand
pentru
a
regsi astfel
un sol fenomenologic solid-cel al unei
inautenticiti
de
nlecare, în care må tiu in mod originar la
distan de mine
mSiumi. Din acest paradox trebuie s tragem o concluzie im-
narabil: cel ce 1ube_te, care se cunoa_te drept cineva care
jubeste i mai cu seam in Situaie de erotizare, n-ar trebui s
pretind niciodat s spun ,,Te iubesc!", nici ,,lat-m!".
fiindc _tie distana lui fa de el însu_i. Cel ce iube_te ar trebui
s spundoar ,,Te voi iubi înc - dup" (§ 19). Veracitatea
lui dep_e_te de departe sinceritatea totdeauna suspect.
Pe fondul unei atare determinri extra-morale a distantei
dintre persoan i erotizare pot examina acum conduita imo-
ral care alege s mint în sens moral, s foloseasc posibili-
tatea de a în_ela. Ce se întâmpl aici _i cu ce drept o putem
condamna moral? Va trebui s operm distincii, dar în toate
cazurile va fi vorba de aceea_i în_eläciune: de faptul de a pre-
tinde c dând celuilalt trupul su îi dau _i persoana mea; strict
vorbind, ar fi vorba de o în_elciune asupra persoanei.
in primul caz nici un mister: pescuim repede _i bine, chiar
oarte bine, cu cât mai puin fraze sau preliminarii, chiar tr
urm de jur mânt; ,.lat-m!" se reduce la ,Mergem?" (chiar
,Unde mergem?"); în principiu, fiecare spune c are aici de
câ_tigat, dar în realitate trebuie evident s pläteasc preul
erotiz rii redus astfel la ea îns_i: renuntarea la a a_tepta cea
mai mic persoan de la cel lalt, deci mai întâi renun area la

manifesta pe sine în persoan. deperso-

In aceast dubla
4SC
ndzare nu doar nu mai am de a face decât cu ,parteneri
nu le
urmare, dar eu însumi
valenti, indifereni _i fr lndite-
un ,,partener" în plus, fr nume, nici sens.
ccat anonimatului ma
a îngroap pe celälalt in bruma
Care-l
in
de mine însumi. Minciuna const aici chiar
dncoace celuilalt, prin
prelinde c doresc s acced la tenomenul
d e nIci la mine insumi. O datà cu plasa de pescull, in-
serve_te decat
Cru
d r c a trupurilor se inverseaz : ea nu mai

la iubesc, la a ne separa
C nterzice statutul de tiinte care

215
unul de altul, la a m izola. Nu, nici chiar la
m izola, a
solitudinca implic înc individuaia, in timp ce echivalenta
fiindc
partenerilor" care mi-i face indifereni må face de asemene
enea
anonim. Nu mai am nici mcar miyloacele de a rmâne singir
gur
pentnu c nu mai sunt nimeni.
Cel mai adesca mi se ofer o alt situaie: seducia curent
in care r mâne un mic mister, preten ia mäcar la un mic secret
Vreau s-I conving pe celälalt, deci mai întäi pe mine însumi
c am putea. poate, într-o zi, de ce nu?, sa st r_im prin a schita
un jurmânt. In realitate nu cred deloc cã a_ putea merge pân
acolo (_i asta m asigur împotriva riscului de a m prinde în
joc, deci de a m lsa antrenat în a împinge aventura mai îna-
inte), dar încerc sä-l fac pe celälalt s-o cread, ca el s se
abandoneze la ceea ce nu-i voi da niciodat (pe mine, în per
soan), dar ca el s-mi dea ceea ce a_tept _i nimic altceva-
propriul meu trup. In vorba dulce (cum i se spune), vorbim
amândoi cu rea-credin; mai întâi cu, fiindc pretind s schi-
tez un jur mânt, de_i vreau erotizarea fr jur mânt; apoi
cellalt, findc _tie perfect acest lucru, dar pretinde c nu
bnuie_te minciuna mea. Aceast rea-credin poate lua dou
figuri distincte, dar care converg. Sau cellalt vrea acela_i
lucru ca mine (trupul su fr jurmânt) _i m minte la rândul
su; aceast minciun împrt_it, onest ca s spunem a_a,
ne reconduce la cazul precedent-plasa de pescuit proaspt
_i vesel, ca toate rzboaiele murdare care nu se mai sfâr_esc.
Sau unul din cei doi, pentru a
simplifica s spunem cellalt,
ghice_te minciuna, dar prefer s ri_te; nu c m-ar iubi mai
înainte ca o fiin care iube_te în mod veridic, ci pur _i simplu
pentru ca s primeasc trupul su erotizat de la mine, chiar
tårå jurámânt, potrivit principiului de bun-sim c e mai bine
ceva decât nimic; celälalt se minte
astfel pe el însu_i disimu-
landu-i minciuna mea totu_i destul de vizibil; î_i însu_ete
reaua mea credint _i ratific renun area noastr comun la a
ne
spune: ,,latá-m!", _i la arisca în persoan. Printr-o
ne
Consecin logic el î_i va primi trupul su erotizat, dar tara
nimeni ca s i-1 dea, nici (el însu_i ca) nimeni pentru a-t
primi. Imoralitatea vorbei dulci tine, a_adar, întâi de toate de
nincuna mea (de faptul de a-l face s se creadäc mà arat n

216
arsoan
persoan _i vreau s vad
sA-mi sporesc propriul trup fáråpersoan,
o
de_i nu doresc decât
a datora
de minciuna (impliCita sau
nimnui nimic): anoi
explicit) celuilalt, care
a
o ratificã
ne mea. Sub aceste dou forme
a
minciuna const aici în
nretinde c suntem cei care se ubesc care îns nu vrem s
a ne

devenim. In vorba dulce devenim

amani de vodevil, altfel
cnus, în regim de reducie erotic, aparene de amanti, min-
ciuni de amani.
Dar aceast figur(vorba
dulce) sugereaz o nou posibili-
tate, capital fr îndoial: dac minciuna constä în a
încerca
s-ti prime_ti trupul fr a te pune pe tine
soan (prin jurmânt), cum de altfel nu-mi
însui în joc ca per-
pot primi deloc
trupul de la celälalt fr a i-l da pe al su, de aici ar trebui
oare s concluzionm cadevrat s-i dau celuilalt
nu pot cu
trupul su decât dac m
pun în joc cu adevrat în persoan?
Veracitatea n-ar conduce atunci la inversarea
raportului între
jurmânt _i erotizare? In loc de a presupune c jurmântul
trebuie s se întreasc prin erotizare, ba chiar s se rezolve
in aceasta (cum am admis
pân acum, § 22-24), n-ar trebui
s lum în seam _i
posibilitatea inversä? Posibilitatea ca
erotizarea s nu ajung s realizeze cu adevrat
încruci_area
trupurilor (_i anume ca fiecare s-i dea celuilalt trupul pe care
nu-l are, _i
reciproc) decât dac fiecare îl d _i îl prime_te în
persoan (fr a-1 fura pe al meu refuzându-i-l celuilalt pe
al su), a_adar cu condiia de veracitate a jurmântului. In
aceasta ipotez jur mântul ar pune condiia de realizare a
ncruci_årii trupurilor pentru c ar preceda-o, S-ar elibera i ar
putea merge mai departe decât ea- suspendând suspenda-
Tea. Dar atunci jurmântul ar putea desfsura erotizarea dupà
placul i dup voia ei -o erotizare liber ($ 35)?
Vine apoi cazul unei minciuni pure, radicale i periculoase
delitatea. Minciuna cea mai pur, pentru c aici pentru
d datå trebuie s mint în cuvinte pe cineva în mod expl-
cit, i, prin urmare, sincer. Sincer, tiindc mincinosul
c t e întotdeauna prin a trebui s convingà pe cineva ca
nu
nte, spunându-i fat în fat, ochi în ochi, cât mai sincer
u
arat n a : ,Iti spun adevrul"; de altfel, un mincinos adeva-
se recunoa_t cel mai adesea dupa taptul cà _tie sà mint:

217
iar a _ti s mini înseamn a _ti s spui ,,^tii bine c nu stiu
s mint" sau ,.Ai încredere în mine". In cazurile precedente
(plasa _i vorbcle dulci), minciuna nu cerea deloc a_a ceva, i
era de ajuns s nu spun nimic pentru a fi deja comis în chin
desvâr_it; aici el trebuie s o fac, s o continue _i sã o con-
fime neîncetat. Inc o dat sinceritatea se înelege perfect cu
minciuna i se opune la modul absolut veracitii.
Minciuna cea mai radical: nu-mi dublez doar una din in-
teniile mele prin alta, de exemplu intenia aparent _i minci-
noas (pretenia la jurmânt) prin intenia efectiv (dorina de
a-mi fura trupul); aici dublezo persoan, cea pe care continuu
s pretind c o iubesc în public, printr-o alta, cea pe care pre-
tind c încep s o iubesc în privat. In fapt nu o dubleaz pe
una prin alta, ca _i cum ele s-ar aduna pentru a-mi da dou în
loc de una, în plus cu dificultatea alegerii; nu le dublez întru-
cât nu o dublez pe una cu alta în sensul în care,a dubla" în-
seamn ,a trda'"; în fapt o trdez pe una prin alta, a_a cum
un agent dublu trdeaz ambele pri _i pe una prin cealalt.
Acest celälalt, pe care pretind c-l iubesc în public, nu-1 iu-
besc de fapt pentru c nu vreau nici s-l ating în persoan,
nici s m art în persoan în faa lui. Cât despre cel pe care
pretind c il iubesc în privat, nu-l iubesc în fond, pentru c nu
o pot face: cum trebuie s m rezerv pentru cealalt minciun,
nu pot s m avansez în persoan fr rezerv, a_adar mu m
manifest ca atare _i mint din nou; aceast lips de veracitatea
îmi interzice s-i cer celuilalt ca el s se fac avans în per-
soan, nu pot decât s negociez cu el un compromis- jum-
tatea mea de msurä pentru jumätatea lui de msur; dar
aceste dou jumätäi de msuri produc între noi cel puin o
minciuná complet, dac nu douä. Mä regsesc prins între
minciuna public i minciuna privat, eventual dubl _i care
dubleaz. Mint de dou ori. Mai ru: cum trebuie s-mi joc
rolul dublu care conduce în mod ineluctabil la o minciun
dubl, nu mai pot s ajung la nimeni (unul rmâne prea
aproape, cellalt prea departe), nici s m manifest pe mine
insumi 1n persoan.
De unde extremul pericol al acestei minciuni care îl du-
bleazá pe cel lalt _i pe mine: nu mai e nimeni în faa mea s'

218
 1ai ales eu nu mai sunt aici
peniru
cum mai sunt nimeni. >1 aceasta nimeni, pentru c eu în-
nu
minciun nu se mai
opri, înc _i mai puin poate fi prins: poate
cte imbraci _i ste pierzi în ea tr trebuie s te scufunzi.

Caci pentru a må sustrage celor doi speran

de întoarcere.
care pe
în_el trebuie nu îi
doar s le disimulez persoana mea, dar
_i s-mi construiesc o
dubl personalitate pentru o via
dubl; dar dobândind dou
personalitj1, må pierd atare tocmai pentru c nu mai
ca
am
pe nimeni de pierdut
sau de salvat. Minciuna cea mai pericu-
loas cere ca eu sm pierd cu
adevrat în persoan.
deosebire de cele doucazuri precedente, minciuna nu Spre
muleaz persoana veridic, o ucide. Sub masca disi
nu mai sunt nimeni. minciunii, eu
i iat singurul adevr la sfâr_it- nu mai
sunt nimic decât o masc, care nu mai
ascunde pe nimeni.
Pentru a ie_i din acest mormânt s nu ne
ajuns ,s ai curajul" de ,a spune adevrul" imaginm c e de
,partenerului",
anunându-l c,,S-a terminat!" _i atribuindu-i statutul de ,,fost"
(unul în plus). Aceste formule triviale
disimuleaz prost zdrnicia pân la insignifian
demersului. Cci prin aceast
ultim violen mrturisesc
pur _i simplu unuia din ceilali c
T-am mintit- ceea ce nu
abole_te desigur cu nimic aceast
minciun, nici nu restabile_te veracitatea pe care i-o datorez
prin jurmântul anterior. In privina
e_i din minciuna mea, o
,,onestitjii", departe de a
consacru în
factualitatea _i evidena
e: admit c minit, dar nu restabilesc nici o veracitate,
am
nici un adevr. Mai mult:
chiar dac a_ putea s-l fac s dis-
par pe celälalt în_elat _i s-l fac s treac
prin profíturi i
pierderi, ca _i cum n-ar fi spus, fcut, nici iubit niciodat ni-
mic, minciuna rmâne în sarcina
mea; cci n-a_ putea sa ma
mint destul pentru a nu mai _ti c jurmântul, pe care am pre-
ns ca-l
împlinesc în trecut, acum nu mai valoreaza nimic,
yu c m-am
a
în_elat- am spus falsitji, am dezamg1t a_tep-
Ca celuilalt, m-am iluzionat pe mine însumi. Chiar dac nu
mai în_el pe nimeni (nimic mai uin sigur în fapt), m-am
n_
clat inc pe mine însumi: minciuna mi-a infectat trecutul
ciodat prezentul meu nu va acoperi veracitatea ei. Prin
urmare, cum voi mai putea postula acum o nou veracitate
PCVIitor risc _i ea s se întoarc în minciun? Pot s
219
m declar în mod sincer veridic- dar aceasta nu dovede_te
nimic, findc alt dat am minit în mod sincer; protestul
meu nu în_al pe nimeni- tiindc am în_elat deja pe cineva.
Am inceput în_elându-m , apoi în_clând; dac am putut sã
mint chiar prima dat, chiar cu un singur celälalt, de ce nu a_
reîncepe din nou?
Odat naturalizat persoana (§ 29), minciuna se dovede_te
astfel orizontul mai întâi extramoral (distana), apoi moral
(deceptia) al erotizrii. Eu, cel care iubesc, ar trebui oare s
m acomodez cu ea sau a_ putea spera sã o dep_esc? In orice
caz trebuie sã o înfrunt, fiindc reducia erotic nu se joac
nic iei altundeva.

S 31. Raptul _i perversiunea

De_i o practic totu_i atât de des _i atât de u_or, în realitate

nu pot sã suport minciuna. Nimeni nu poate tolera, cel puin
in reduc ie erotic , ca celälalt s-I mint - prefer de departe
ca el s-mi declare c nu m mai iube_te sau chiar c m
ur_te, mai degrab decât s-mi fac un jurmânt fals. Eu în-
sumi mint cel mai adesea din la_itate, nu cu o intenie ferm,
nici printr-o stratagem cântrit; nu mint aproape niciodat
ochi in ochi, întrucât pentru asta e nevoie de caracter _i chiar
de un curaj pervers; nu mrturisesc niciodat fr jen sau
c am minit; i chiar pentru mi-o spune mie însumi
ru_ine a
trebuie înc s-mi caut scuze. De ce nu pot privi în fa ceea
ce fac atat de adesea cu plcere? Fär îndoial pentru c la
limit minciuna va anula reducia erotic în întregime, întru-
cât se înscrie direct în aceasta _i nu se
concepe decât plecand
de la ea. Dar întâi de toate pentru c nici o
fin care iube_te
persoana care a pltit preul avansului _i al erotizrii - nu
poale tolera cu calm _i indiferentad ca celälalt s se joace cu
ceca ce cost _i reveleaz ele, _i în mod sigur nu cu cel lalt
care ube_te, celálalt al jur mântului _i al orgasmului. Caci
minciuna sa nu mi-l fur numai pe el însu_i, ci _i ceea ce am
primit de la el- trupul meu erotizat, deci într-o parte eseni-

220
 alà pe mine insumi. Daca, in minciuna sa,
cellalt nu mi -ar
hua înapoi decat pe el insu_i, in cele din urm
arintr-o contra-minciun,
a_ supravietui
printr-o substituire. Dar
el mã ia
inapoi de asemenea i mai seamå pe mine însumi,
cu
fiindc
el nu-mi mai då trupul meu, acest
trup pe care nu pot s mi-l
dau mie însum1 _i pe care nu-l obin decât de la el.
Mai ru
inc: suspendnd acum darul
trupului meu, cum acest dar nu
las nici urm, nici amintire (§ 26), celälalt anuleaz astfel
intreg trupul meu trecut; suspendând punctul-surs, el anu-
leaz _i reteniile. Dac cellalt m minte, m-a minit, prin
urmare, întotdeauna-i atunci nu doar nu mai am
meu, dar nici nu l-am avut vreodat.
trupul
E, prin urmare, de la
sine înteles c nimeni care iube_te nu
poate tolera nici mcar
o clip minciuna declarat în fa de celälalt,
pân acolo încât
ajunge s prefere orice dezminire absurd, ba chiar s se
mint pe sine insu_1, pentru a nu trebui s înfrunte
aceast
minciun în fa. Dar ce poate cel care dac iube_te, nu mai e
multumit de aceast iluzie _i vrea s dep_easc
efectiv de-
ceptia- poate s reduc distana dintre el _i celälalt, adic
între el însu_i _i trupul erotizat pe care l-a
primit de la celälalt?
Cel ce iube_te poate pretinde mai întâi s restaureze în mod
efectiv veracitatea înc de la încruci_area
când ca persoana mea de
trupurilor, revendi
fiin care iube_te _i cea a celuilalt
s se manifeste _i s se realizeze în mod
direct în trupul eroti-
zat. Altfel
spus, pretind c, pentru mine cel puin, îl realizez
perfect pe,lat-m!" în trupul meu; mai mult înc, pretind c,
erotizändu-se, trupul meu pune în eviden persoana mea; pe
SCurt, c am erotizarea personal, transparent i sincer.
Aceast ambiie delirant produce în mod ineluctabil inversul
a Ceea ce promite: ea între_te minciuna neinându-i promi-
S1unea.
Dezamäge_te mai întâi pentru c promite sincentatea
Care rmâne o iluzie a subiectivitjii metafizice- c ma pot
a egal _i transparent pentru mine însumi- i care contra-
4CCavansul celui ce iube_te în reductia eroticà. Dezanmageyte
apo pentru c finitudinea erotizrii (nimeni nu poate juisa
får sfär_it)r face întotdeauna s dispar la captu erotizri
d nu mai fiu aici pentru celálalt, ba chiar m incit s sub-
u n alt celälalt celui dintâi. Acest delir al sinceritii

221
 dezam ge_te în fine i mai cu seama pentru câ presupune rea-
lizat faptul pe care minciuna il compromite in ins_i posibili.
tatca lui - ca trupul meu s împlineasc jur mântul nostru
sau s pun în scen persoana mea. Revendicänd o sinceritate
în trupul meu erotizat, nu doar delirez, mint cu atât mai mult
cu cât m mint.
De accea, foarte repede, cel care iube_te se doteaz cu o altä
tactic ; cum nu poate pretinde c produce pentru el însu_i
veracitatea potrivit trupului erotizat, elo cere din parteacelui.
lalt. i cum cel care iube_te în delir pretinde c un trup poate
împlini un jurmânt sau pune în scen o persoan, î_i imagi.
neaz faptul c a pune stpânire pe trupul celuilalt e de ajuns
pentru a se asigura de persoana lui. Aceast absurditate ero-
tic, inevitabil totu_i în acest moment al logicii fenomenului
amoros, o vom numi rapt. Evident, raptul se contrazice _i
accentueaz minciuna. Mai întäi, pentru c presupune c tru-
pul ne face s accedem la persoan, de_i el o întunec. ^i, de
asemenea, pentru c rateaz aceast persoan cu atât mai mult
cu cât exercit asupra trupului su o constrângere _i îi sus-
pend pân _i cea mai mic voin liber. Anularea voinei _i,
prin urmare, suprimarea persoanei celuilalt - - iat de altfel

ce anume încearc raptul atunci când se exercit în mod para-

doxal fr a recurge la violena fizic, _i într-adev r putem
pune stpânire pe trup ca trup _i împotriva vointei lui; e de
ajuns s ne servim de una din proprietile sale esen iale-
automatismul su, excitarea sa fr sau în ciuda celuilalt;
pentru a pune stpânire pe ele de ajuns, a_adar, s-l con-
strängem s se excite _i s juiseze în ciuda voinei sale; sau,
mai degrab, întrucât ca atare el se excit în mod automat
(far, ba chiar împotriva oricrei voine libere), nici mcar nu
trebuie constrâns, cu condiia s urmeze în mod spontan mi_-
carea sa irepresibil . Nu e nici o nevoie s i se impun un
consimtämânt (întotdeauna el a consimit deja), fiindc el nu
consimte decât la propria sa automaticitate. Absen a aic1 a
Violentei fizice deschide calea unei violene mai rele, violena
impotriva vointei, care neag în sens propriu persoana.
Dacá raptul se exercit , din contr , cu violen fizic , el nu
Se contrazice mai pu in, accentuând aici o alt minciun . Sa

222
 presupunem
unem într-a într-adevär ca
pentru reduce minciuna cel care
a

heste exercit o Violena asupra celuilalt; pentru a pune stã-

nRnire pe persoana sa, el nu mai
conteaz,
a_adar, nici mãcar
ne trupul su automat, renuna sa
treac prin
juisarea lui si se
dispenseaz chiar _i de trupul sau, nu mai rmâne în joc decât
un singur trup. cel al celui ce ube_te care îl smulge pe al sãu
de la celälalt frà a-1 da vreunul; nu e vorba, a_adar, decât de
o semi-erotizare, de o erotizare unilateral, în care cellalt îsi
fur nu doar juisarea, ci _i trupul su; cu furtul juisrii raptul
devine un viol. Dar atunci pe ce pune stpânire amantul prin
viol? Nu pe sinceritatea celuilalt, pentru c el îi neag
voina
si personalitatea (prima minciun, cea a raptului). Nici pe un
trup, deoarece privându-l de erotizare nu-i mai d celuilalt nici
cel mai mic trup (a doua minciun, cea a violului). In cele din
urm, nu mai rmâne decât un corp fizic, tot restul (trupul,
erotizarea, voina i persoana) disprând deja; în aceast lo-
gic rmâne s fie fcut un ultim pas- un corp bun este un
corp mort (sau eventual cump rat _i vândut). Raptul ajunge
astfel la contradicia final: ,Il iubeam prea mult, _i de aceea
1-am omorât". Sinceritatea (_i anume delirul sinceritii) uci-
de, pentru c pretinde c se exercit direct asupra a ceea ce o
interzice- erotizarea automat a trupului.
Mai rmâne o cale, ocolit sau mai degrab ocolitoare -
perversiunea. Cale mai avizat: pentru a pretinde c atinge
persoana în trupul su, nu mai face apel la impracticabila ve-
racitate, ci direct la minciuna perfect practicabil. Iubind, nu
Suport, a_adar, ca trupul erotizat al celuilalt s redevin neîn-
c a t un
corp, nici ca erotizarea lui s închid accesul la per-
ana sa, m voi strdui deci prin toate mijloacele s fortez
pul sau s r mân trup; pentru aceasta voi folosi toate mij
e e , chiar _i prefctoria. Pentru a pstra în viaà trupul
celuilalt, _i, prin urmare, i pe al meu, voi începe prin a-l tine
la vedere, chiar dac pentru aceasta el trebuie s se pretaca i
4minta asupra statutului su de trup. Voi constrànge trupul
celuilaltp_i e al meu s rmân trup cu orice pret, prin toate
artificile, prin toate conveniile: machiaj, deghizri,
mascà,
puneri iîn scena etc. Voi folosi resursele corpurilor pentru a
Puneri
captura trupul, chiar _i iluziile lor. ^i, întrucât pentru a captura

223
 trupul celuilalt n-am superioritate decät asupra corpurilor, va
trebui s împing corpurile, deci naturalitatea lor, pân la limi.
tele lor, ba chiar dincolo de aceste limite: m voi folosi deci
de natura corpurilor împotriva naturii, fr scrupule, nici reti.
nere, riscând totul pentru a menine la vedere miracolul tru-
pului erotizat. Voi transgresa, a_adar, frontiera excitaiilor, tre-
cand de la durere la pläcere; voi transgresa frontiera sexelor:
voi sfär_i aproape prin a transgresa chiar _i frontiera specii-
lor. Dar m voi iluziona mereu, m voi dezamägi _i m voi
mini înc o dat, pentru c voi confunda i aici treptele. Pre-
supunând intr-adevär c ajung s tin la vedere trupul erotizat
al celuilalt i al meu cu ajutorul chinuirii corpurilor (prima
confuzie); presupunând chiar c ajung sä prelungesc la ex
trem procesul de erotizare, ba chiar imaginându-mi, la nevoie
_i printr-o substituie c _terg finitudinea esenial (a doua
iluzie), va r mâne faptul c nimic - nici faptul de a face un
trup s strige sau a-1 face sä plâng, de a-l face s-_i dea du-
hul sau s cear iertare- nu-i va permite s fac manifest
aici o persoan. Din contr, orice efort de a realiza acest ,,a
face", cu sau fr consimmântul celuilalt conteaz puin
aici, dovede_te c e vorba întotdeauna doar de o punere în
scen a celuilalt plecând de la privirea mea, prin urmare nici-
decum _i din principiu nu de o manifestare a celuilalt ca
per-
soan. Nici un obiect nu va fenomenaliza vreodat o
persoan
(a treia contradicie). Celälalt rmâne la distan.
Cât timp vrem s o dep_im cu forta, minciuna rmâne,
a_adar, intact. Raptul _i perversiunea confund totul _i nu
reu_esc nimic, deoarece caut persoana în regnul impersona-
lului. O persoan nu se posed, cum nu se posed un trup
erotizatse posed doar un corp fizic sau un obiect. Nu se
posed decât ceea ce nu se poate iubi. i de îndat ce îti dai
seama c nu te iubete, îl ucizi de fapt descoperi c era
deja mort. E vorba de complexul lui Orfeu: Euridice se afl
pretutindeni, cu excepia Infernului (acolo unde se afl o per-
soaná, nu exist nici infern, nici chiar lnfernul), sau atunci
sub acest nume Orfeu c uta de fapt cu totul altceva, eeva ce
poate fi mai puin mrturisit.

224
 32. Strada feelor
întunecate
Aporiile pe care tOcmai le-am parcurs
singur confuzie-aceca de a considerarezulttoate dintr-o
ca un acces la cellalt în persoan. Toate
erotizarea trupului
acela_i dezastru- departe de a se sfâr_esc, a_adar, în
realiza într-o persoan,
trupul celuilalt falsificat astfel sfâr_e_te redus la rangul unui
corp pur _i simplu,
în care
persoana celuilalt poate fi ucis.
Dac rmâne deschis
ie_ire, întâi de toate ea va trebui,
o
prin urmare, risipeasc aceast confuzie,
s
seductiile _i în_eläciunile trupului su erotizat.deta_ând faa de
O întrebare se
va pune în mod inevitabil:
erotizarea poate îngloba pån _i
($ 24), dar de aici rezult oare c _i trebuie s fac faa
Pentru a accede la persoan nu va trebui aceasta?
oare s revenim la
functia proprie fetei aceea de a asigura
nomenului celuilalt (§ 20), înainte de semnificaia ei fe-
(S 23)? Reluându-_i autonomia încruci_area trupurilor
i regsindu-_i privilegiul,
faa
ar putea s-midea astfel acces la celälalt în
persoan. Aceast
mi_care tactic pare s mearg aproape de la sine, dar creeaz
totu_i mai multe dificultji decât rezolv. M aflu într-adevär
în situaie de erotizare, fr întoarcere posibil, pentru c, în
lipsa unei erotizri a
trupurilor noastre, jurmântul nostru ar
rmâne formal _i incapabil de a-i individualiza actorii
pe si;
departe de a compromite reducia erotic, singur trecerea
intäi la trupul meu, apoi la trupul meu care se
prime_te de la
celalalt, a permis accesul la un veritabil fenomen al celuilalt.
Desigur, încruci_area trupurilor se împotmole_te pe moment
in minciun
(distana _i deceptia); desigur, în acest punct al
acmersului veracitatea persoanei rmâne inaccesibila. lotu_i,
mai pot reveni în urm, mai întâi pentru c m-a_ indeparta
de
celálalt, de care erotizarea m-a fcut så mà apropi ncou
estabil mai mult decât jurmântul; apoi pentru cà, odata do-
anditá erotizarea, nu mai pot face abstracie de e a - chiar
uspendarea ei mi-o face înc i mai iremediabil, findc îmi
eveleaz finitudinea mea ultim. så re-
Dac nu pot, a_adar,
in asupra erotiz rii în numele fetei, înmi rmâne sà revin la
aa în însu_i orizontul erotiz rii, pentru a întreba dac în

225
 aceast situaie irevocabil faa îl mai poate manifesta pe ce
lälalt în persoan, i nu doar în slava trupului su. Ceca ce se
reduce la a întreba: o fa adevrat se poate manifesta oare?
Altfel spus, ce anume devine adevrul în regim de reductie
erotic?
Chiar înainte de reducia erotic, faa se distinge de simpla
faad. Faada arat o suprafa, fr rezerv, nici retragere,
cum sunt un obiect sau o fiinare subzistent; lipsa ei de pro-
funzime o dispenseaz de a se arta ca atare, fiindcîi lipseste
dimensunea acestui ,,ca atare"- cea mai frumoas faad
din lume nu poate da decât ceca ce are, un efect de suprafa.
Fata se arat cu atât mai bine cu cât las s se întrevad retra-
gerea de unde provine; prin aceast provenien ea deschide
o profunzime plecând de la care o privire ne poate ajunge de
altundeva- o privire mai veche _i mai îndeprtat decât a
noastr , asupra creia vine, apas i pe care o contrazice; faa
ca atare îmi adreseaz o privire care exercit deopotriv o
chemare _i o porunc. Faa m prive_te de departe, m ia de
sus, astfel c nu se poate împiedica s emit o revendicare.
ce anume revendic
Intreagaîntrebare devine atunci -

ea de
la mine? Un rspuns vine de la sine: faa îmi porunce_te în
cuvinte (sau îmi ordon în tcere) porunca etic ,S nu ucizi!".
Rmâne de _tiut ce anume mai poate aceast porunc etic
odat realizat reducia erotic (§ 20), ba chiar odat radicali-
zat aceast reductie de încruci_area trupurilor: se impune ea
incontestabil ca un imperativ absolut, care nu poate fi trans-
gresat de fapt decât confirmându-l de drept? Evident, nu.
Fiindc, în reducie erotic, faa nu-mi porunce_te numai,a
nu ucizi!", ci îmi cere ,,S m iube_ti!" sau mai modest: ,lu-
be_te-m!". Diferena nu const în primul rând în aceea ca
faa trece de la o cerere negativ (o interdicie) la o cerere
pozitivá (pe care nu o voi putea satisface niciodat, pentru ca
intrece orice msur); ca tine mai ales de c faptul prima ext
gent e valabil în mod necondiionat despre orice fa, pen
tru c nu
depinde de un individ, de calitile
sau de intena
Sa, ci se bazeaz pe o negare a persoanei particulare i pe
absenta individualitii sale; în timp ce a doua exigena cere
ca eu s iubesc cutare fa, cutare persoan individual1zata
226
prin singularitile sale, una anume _i nu alta. Fiindc iubirea
ere Dersonalizarea feei; mai întâi, pentru c eu nu pot iubi
decât într-un jurmânt, în care cellalt îmi va spune numai
mic, la persoana întäi, unic, ,lat-m!"; apoi, pentru c eu
nu pot iubi decât dac trupul meu se erotizeaz dându-i celui-
lalt pe al su, dar cu o erotizare finit, deci limitat la un sin-
gur celälalt într-un timp dat-nu pot da decât un trup, deci
numai în particular. O dat ce se regse_te în reducie erotic,
fata nu mai poate cere în mod necondiionat, în mod univer-
sal, în t cere- trebuie ca în jurämânt sä i se vorbeasc în
persoan, trebuie de asemenea ca în erotizare s i se pläteasc
trupul säu individualizat. Faa trebuie s se individualizeze _i
s se manifeste ca atare. Ceea ce nu poate realiza îns fr
a-_i face recunoscut veracitatea ei. Chestiunea se transform
din nou: e vorba de a _ti dac, în regim erotic, faa poate nu
numai s spun adevul, ci s arate c spune adevrul (s se
arate adevärat), pe scurt s se fenomenalizeze astfel încât s
vad c ea nu minte. Intr-un cuvânt, poate ea oare s scape
minciunii care compromite trupul erotizat _i s-_i justifice pre-
tentia-accea de a deschide accesul la cellalt în persoan?
Pe cât de mult putem fi de acord c faa erotic nu minte
-pentru c rmâne prea universal ca s aib mijloace pentru
aceasta pe atât de mult trebuie s admitem c în reducia
erotic radicalizat faa n-are nici un privilegiu particular
de veracitate. Din contr, minciuna, care cu trupul erotizat
rmâne înc extra-moral, devine cu adevrat moral atunci
cand o pune în joc sau o poate pune în joc faa. Paradoxal,
trupul nu minte; numai faa poate mini în sens moral strict,
pentru c ea singur are statut etic. ^i prima minciun const
n a pretinde c nu mninte, apoi în a revendica inocen a _i bunà-
Tatea. C nu minte: faa seduc torului care nu iube_te, dar se
prelace c iube_te, str luce_te tocmai de o sinceritate desa-
var_it: de aceea, ca poate da un srut pentru a trda l1n1_tt.
Bunátatea: fata celor mai ri asasini, terori_ti sau torionar1
poate oferi adesea aparenta unei inocen e cop1läre_ti sau o
irumusete angelic; fr îndoial, ticlo_ia lor s-ar atenua
Puin dacå o urâenie oarecare i-ar face ri în mod vizibil; dar
OCmai in reductie erotic frumusefea n-a asigurat niciodata

227
faptul c ar ine locul buntäii, nici n-a pstrat o analogie cu ea
(pentru a fi imaginat nu exist decât metafizica). Inocenta:
numai o fa inocent poate mini bine; ca n-ar mini dac ar
lsa s i se ghiceasc reaua credin; ar fi deja mult onestitate
s prezinte o fa de mincinos, de ticälos sau de vânz tor de
ma_ini de ocazie. Minciuna d târcoale peste tot, mai ales
acolo unde ne a_tept m- pe fa. Intr-adevr, în reducie
erotic, fetele (într-adevr, nu mai putem spune faa, fiindc
atunci când e vorba dea iubi trebuie s individualizäm) devin
în mod inevitabil instana unei minciuni posibile _i a unei ve
raciti compromise tocmai pentru c nu se mai mrginesc s
pretindã în mod universal _i negativ (,,S nu ucizi!"), ci
trebuie s i räspund fetei mele în mod pozitiv i personal
G.at-m!"). Orice fa începe prin a putea s mint de îndat
ce o alt fa îi cere s-i spun într-adevr c o iube_te- o
dat cu jurmântul. Cum n-ar continua s poat înc s mint
din moment ce erotizarea încruci_at a trupurilor repet _i
împline_te jurmântul? Minciuna estompeaz pe fee veraci
tatea de îndat ce reducia erotic sconteaz c ele vor deveni
ale unora care iubesc. Minciuna nu perturb atât veracitatea
în iubire, ci atât una, cât _si cealalt ne semnalizeaz o a treia
dimensiune a fetei, profunzimea invizibil pe care o ia atunci
când o lumineaz reducia erotic.
In iubire se las prinse în minciun ca lebda în ghea mai
ales fetele. Pot s fac dovada acestui lucru cel putin în dou
posturi, potrivit oscilaiilor disimulrii _i ale deschiderii. Sã
presupunem c faa mea se deschide fr retragere (sau cel
putin c eu cred sincer acest lucru), pentru c eu cred c må
expun unei alte fee deschise _i ea fr retragere, dar c în
realitate aceast fa se reine _i se disimuleaz, nemaioferind
decâto atad. M las deci privit în fa gol, fr a priv1 îm
schimb nimic în fa; m aflu vzut, fr a vedea nimic; am
venit, sunt v zut _i trebuie s fiu v zut din nou; pot s m duc
så m fac vzut, m-am fcut vzut; am fost vzut pentru ca
n-am vazut nimic, nici m car gloan ele trecând. M descop r
sedus i abandonat. Sedus: am crezut c l-am vzut pe cel-
lalt în fata lui, am crezut c deschiderea privirii sale må con-
ducea spre persoana sa, de_i el m mintea în ochi, pentru a

228
m abate departe de cl; mi-a cerut ,s merg s vd altundeva,
dac sunt acolo"si m-am dus. Abandonat: ajuns la liziera
privirii sale, aproape deja intrat în intimitatea persoanei sale,
imi luam elanul, cänd am descoperit c sream în gol, fr s
m primeasc nimic; mi-a cerut s nu-l prsesc, dar când am
vrut sã-l primesc a disprut; spre deosebire de adonat (care se
primeste pe sine insu_i de la ceea ce prime_te), m regsesc
un abandonat (care se pierde el însu_i pierzând restul). ^i,
dac in la asta, îmi rmâne s gsesc o pläcere erotic oare-
care în aceast nedreptate fcut feei mele.
S presupunem acum, invers, c faa mea se reine _i se di-
simuleaz, nemaioferind decât o fatad unei alte fete (care se
imagineaz cel puin ca) deschis fr reinere _i în persoan.
Eu sunt, a_adar, cel care seduc de aceast dat, fr s m las
sedus; privesc în fa fr a m läsa privit în fa, vd fr a
m lsa vzut; pun stäpânire pe o fa fr a m expune pe
mine însumi cu faa deschis. Nu vreau s-mi declar faa des-
chis, a_a cum se declar deschis un ora_ care a renuntat la
aprarea lui _i s-a încredinat presupusei bunvoine a cuceri
torului. Ca seductor, vreau s o pzesc; îmi închid, a_adar,
fata, a_a cum se închide o poart, o discuie sau o posibilitate
pentru ao încheia _i a r mäne stpän la mine sau mai exact
la celälalt. Într-adevr, ca seductor nu m päzesc decât pen-
tru a-l privi pe celälalt, pentru a-l lsa s vin în deschidere,
a-l dezbrca _i a-l face s a_tepte acolo momentul pentru a
hotri cum anume s-l trdez. Fie nu-i dau în cele din urm
trupul su _i juisez singur; _i atunci el va înva din înssi
frustrarea sa c nu-l consider drept cellalt al meu _i, prin
îi
urmare, c nu este o persoan. Fie îl erotizez în întregime,
dau trupul su _i îl fac s-i simt puterea automat care se

al
Joac fr el _i împotriva lui, dar îi interzic s mi-l dea pe
meu, el juiseaz singur, fr ca eu s consimt s juisez îm-
preuná cu el; asta i-ar face mult mai mult plcere, în timp
în
Ce, din contr, vreau conving c eu nu juisez automat,
s-l
meu de a
prin el; vreau ca în retuzul
Cuda vointei mele _i
Juisa prin el _i prin trupul pe care mi l-ar
da el s-_i dea sea-
chiar o
na c eu acced la personalitate, iar el nu. $i pot gsi
placere erotic în a m face o atare non-faå nedreapta.

229
 Aceste dou faete ale fetei în situaie de minciun (pe scurt
masochismul _i sadismul) se bazeaz însä pe un destul de fra
gil paralelism; o non-fat (o faad) poate aborda oare o fatá
cu acelai titlu cu care o fa poate aborda o non-fa? Cine
S-ar îndoi de faptul c o fa ar putea refuza unei alte
fete
demnitatea ei de persoan? Istoria secolului care tocmai s-a
încheiat, cel mai întunecat dintre toate (sub rezerva perfor
mantelor celui nou), ne interzice s ne îndoim de aceasta.
Dar, refuzándu-i celeilalte fete statutul su de fa, fcândui
asttel discutabil demnitatea sa de celälalt, fata presupus se-
ductoare sau persecutoare (e vorba de aceea_i fat) nu se face
i ea discutabilä? Cel care ucide dez-fând [dé-visageant] u
mai prive_te în fa [envisage] deci nimic, fiindc a distrus
orice alt fa care l-ar putea recunoa_te ca fa; _tie de ase-
menea c nimic nu-i interzice s se dez-feze
[dé-visager] si pe
el insu_i, fiindc a reu_it cel dintâi sã-i dez-feze pe ceilalti.
Seducatorul _i cälul lucreaz astfel la pierderea pentru ei
in_i_i a demnitii feei pe care o distrug în ceilali. Non-fata
bestialitii educate _i a totalitarismului ideologic împrtä_e_te
privilegiul negativ al seduc torului- nu mai aude pe nimeni,
nu mai poate vorbi cu nimeni _i trebuie s se sinucid.
Fata nu face, a_adar, exceptie de la nulitatea conceptului
de sinceritate, ci o confirm. Ea nu se poate opune minciunii
läudându-se pur _i simplu cu veracitatea, fiindc minciuna
insi se reclam de la sinceritate _i numai sinceritatea permite
fetei s ridiculizeze veracitatea. De aici trebuie s concluzio
nm cá nici trupul erotizat, nici faa sincer nu fac s apar
minciuna _i adevärul; cum ele nu se fenomenalizeaz, ar tre-
bui sá concluzionm c nu fac parte din fenomenul celuilalt
Unde anume sá le situäm? în afara fenomenalitii erotice,
drept conditiile ei de posibilitate? Minciuna _i sinceritatea ar
relua astfel în regim de reducie erotic funcia transcenden-
tala pe care o asum în metafizic adev rul _i falsitatea. Dar,
in acela_i timp, dac minciuna _i veracitatea nu se fenomena-
izeazá, persoana care le pune în joc _i nu se poate deserie
fara ele nu va mai putea nici ea s apar în regim de reduc ie
erotic. lat îns ce anume va contesta într-un mod brutal i
nea_teptat gelozia.
230
 33. Onoarea geloziei
Gelozia-abia indrznesc s-0 evoc, într-atât afost descris
Datinm a posesiunii, egoist desigur, dar mai cu seam
contradictorie i, in cele din urm, ridicol. O voi lua totusi in
cerios, cci mcar înfrunt fr sfial, nici litot aporia
lipsit
de speran în care må gsesc blocat: în erotizare, cellalt
nu
apare ca persoan, mai ales dac se
pretinde sincer, astfel
incât el nu poate så nu må mint _i
sfâr_e_te întotdeauna prin
a m mini (sau eu prin a-l mini). Gel0zia îndur
aceastä
aporie ca pe cea mai rea dintre suferintele
posibile- celälalt
imi apare destul pentru a-mi semnifica
faptul c nu se va
fenomenaliza niciodat în persoan. Gelozia _tie mai bine ca
oricine acest lucru _i _tie despre ce vorbe_te. Trebuie, a_adar,
s lsm
o s vorbeasc, chiar dac nu
_tie întotdeauna ce
spune cci poate voi putea înväa mai multe din delirul
su decât din toate tgduirile lini_titoare ale celor care cred
c dep_it-o
au _i simplu pentru c, neputând deveni
pur nici-
odat fiine care iubesc, n-au acces niciodat la ea.
Cu toate aceasta, cum s nu admitem c în
figurile
rabile pe care le asum, gelozia se contrazice în
deplo-
_i aparen
i_i demonstreaz vacuitatea. E de ajuns s o ascultam vorbind
pentru a ne convinge.
Prima figur: iubesc în chip desvâr_it
(pretind asta, m
mândresc cu asta) un altul care de fapt nu m iube_te în
schimb; vd în acesta o nedreptate; plecâând de aici resimt o
Vie ciud care se nume_te gelozie. Dar ce anume înseamn
aici a iubi? Nimic decât dorin inform, care nu accede
o
incá la reducia erotic, care ignor avansul celui ce ubete _i
Se
exaspereaz reclamând cu orbire fr
reciprocitatea
a pre-
Supune vreodat c poate ea nu vine de la sine. Cutarea ge-
10Z1ei sfâr_e_te într-un non-loc. Dac persist în a cere ceea ce
nimeni nu-mi
datoreaz, acest lucru pune în cauzå inteligena
luciditatea mea, capacitatea mea de a plcea _1 tarmecul
eu, dar nu-l prive_te pe cellalt, care prin detiniie nu-mi
datoreaz nimic. Exist deci un dispre faa de datoriile celui-
lalt, fat de drepturile mele în privina lui i mai cu seam
tat de îns_i noiunea de iubire.

231
 Mai ramâne o alt figur, mai curent , dar _i mai dur: îl
iubesc pe un oarecare altul care pretinde c m iubeste (sau
las s se creadä asta), dar care in fapt m trdeaz, fie c nu
ma iube_te pur _i simplu, fie c iube_te un (una) altul (alta) in
locul meu. E de la sine ineles c nici aici faptul de a iubi
n-are nici un sens, nici nu se înscrie în reducia erotic. În
aceast figur, gelozia se înelege mai bine, pentru c aici
intervine o minciun explicit ; rul pe care mi-l face cre_te _i
el. fiindc poate aprea un al treilea, un rival mimetic, care
m condamn s ies din joc. Aici situaia mea pare clar _i
simpl, dar poziia celuilalt devine una hotrât de neîneles,
pentru c e contradictorie el m iube_te i nu m iube_te în
acelai timp. Desigur, aceast contradicie se dovede_te cel
mai adesea aparent; în fapt o produc eu însumi pentru a m
iluziona _i a pstra o fals speran; vreau s-mi imaginez c
celälalt m iube_te (înc puin) _i nu m iube_te, în timp ce în
mod evident el nu mä iube_te- _i asta e. De îndat ce voi
gsi curajul de a o accepta, contradicia va disprea _i voi
reveni la figura descris anterior. E adevärat c uneori e vorba
de o adeväratä contradicie care structureaz în mod efectiv
conduita celuilalt în privina mea: eelälalt m iube_te (sau cel
puin mä,indrge_te") _i, în acela_i timp, nu mä iube_te. Mai
mult înc: aceast contradicie se poate întelege uneori în
doua feluri.
Fie celälalt alterneaz iubirea _i respingerea pentru a ine
dou cuite în foc, pentru a m prinde în cle_te _i a m devora;
acest joc al rutii n-are alt intenie decât aceea de a-mi
face ru _i de a se bucura de asta; de_i în cele din urm rar,
aceast tactic î_i are logica e i - cea a
feelor întunecate,
care mascheaz cu orice pret
persoana din ele mergând pänà
la a pune stpânire pe cele ale altora ($ 31-32). Fie celälalt m
minte din simpl sl biciune: nu _tie s-mi spun nu, cum nu
_tie s spun da unui al treilea, celuilalt, rivalului presupus,
aceast conduit o întâlnim cu atât mai des cu cât ea rezulta
direct din anterioritatea de principiu a minciunii asupra vera-
citti; ea confirm dificultatea de a lua cea mai mic decizie
in general _i, în particular, de a spune ,,lat-m!"; stigmati
Zeaz mai cu seam fenomenalitatea
problematic a persoa-
232
ne (S 29-30).
Cu toate acestea, chiar
_i
dou contradicii råmän de nesusinut; findc eu
inteligibile,
aceste

iubesc pe un celälalt care fie imi vrea rul, fie nu

pretind cã
_tie ce vrea,
inbesc deci fie o persoan viciat ca atare
(de o voin rea).
fie o persoan slabå (printr-o lips de voin); în ambele ca
zuri ar trebui pur i Simplu så nu mai continuu s-l iubesc
pe
cel care nu poate fi iubit în mod serios, nici s-I
doresc, pur _i
simplu pentru cä nu o merit. Cum nu am de-a face cu un
cellalt în persoan, nu e cazul s iubesc, prin urmare nu e
loc pentru gelozie. In chip foarte logic ar trebuie s fie de
ajuns s vd c în faa mea nu se afl de fapt nimeni, pentru a
stinge de îndat cea mai mic scânteie de gelozie din mine.
Gelozia nu e descalificat atât de contradiciile ei, oricât de
evidente ar prea, cât de ignorana sa oarb cu privire la re-
ductia erotic _i momentele ei succesive. Cci atunci câând se
plânge c celälalt nu m iube_te, gelozia nu vede nici mcar
nedreptatea profund a ceea ce presupune astfel- a faptului
c celälalt ar trebui s m iubeasc, c trebuie s o fac cu
atât mai mult cu cât îl iubesc deja _i, mai cu seam, c iubirea
ar cere reciprocitatea, gelozia implic, a_adar, ca eu s nu
realizez reductia erotic, ca eu s nu substitui întrebrii ,,M
iubeste cineva? întrebarea ,Pot iubi, eu primul?'", pe scurt ca
eu s nu fac înc iubirea ca unul care iube_te, ca eu s nu
practic avansul, ci s cer reciprocitatea, pe scurt ca eu s nu
iubesc. Ineleas în aceste accepiuni, gelozia nu presupune
decat un regres spre stadiile inferioare ale reduciei erotice.
Nu pot decât s o îndep rtez din drumul meu, în care ar ad-
uga doar o aporie în plus.
Cu toate acestea, nu m pot debarasa atât de u_or de ea. In
alt
pledoaria ei delirant, nedreapt _i patetic, ghicesc un

multe de
Cuvant care s se articuleze _i care are
încearc
Spus. Printre multe alte crime, neghiobii îi repro_eaz de obi
Cl lui Dumnezeu c a cedat geloziei, un sentiment mult prea
Ridicol, tiundcà nu
nanpentru El. Straniu si ridicol repro_.
care ne amenina
CXCes de umanitate pare s fie pericolul
Cel mai mult: ar trebui s ne temem mai degrabà de lipsa
càci daca Dum-
de c derea în animalitate. Stranu,
Stela _i
înseamnà c El 0 rea-
CZeu cere dreptul S u la gelozie, asta

233
lizeaz în sensul pe care îl constatm la noi (o regresie infra-
erotic), dar c ulterior o folose_te într-un sens mai radical si
ziditor- vreau s spun mai avansat în reducia erotic decât
noi. Dac ajungem s o întelegem în sensul in care Dumne-
zeu Insu_i admite s o exercite, gelozia ar putea nu doar s nu
ne fac s rtäcim, ba chiar s ne ajute s depsim aporia în
care stagn m - aporia unei fenomenaliz ri a persoanei. Ce

anume vrea s spun gelozia, luat în esenta sa erotic? Nu

e vorba deloc de a vrea s m fac iubit de celälalt în ciuda
vointei lui, nici de a-i impune o datorie de reciprocitate, nici
chiar de a-i pretinde fidelitate fa de mine - c i de a-i cere
ca el s rmân fidel lui însu_i.
Gelosul merit în fond titlul de fiin care iube_te pentru c
cere în gura mare ca celälalt s devin sau srmân el însu_i
un amant sincer, ca el s realizeze în fine avansul, jurmântul
_i încruci_area trupurilor, pe scurt, s fac dragoste sau, dup
ce a fcut-0, s nu o desfac (s nu se dezic de ea). Gelosul
nu stigmatizeaz infidelitatea celuilalt fa de el (gelosul), ci
infidelitatea aceluia fa de sine însu_i _i fa de statutul su
de fiin care iube_te, erotic. Devin gelos
pe scurt reducia
pe îns_i iubirea pe care cellalt pretinde c o înfäptuie_te _i
nu o înfptuie_te. Devin gelos nu pe cellalt ca atare, ci
pe
cellalt în calitate de fiin care iube_te. Devin
gelos pentru
c apr, împotriva lui însu_i, sinceritatea sa
lips- sincerita-
tea lui nu fa de mine, ci în primul rând fa de el însu_i ca
amant declarat _i slab. Intru în gelozie
pentru a apra fiinta
care iube_te din celälalt _i a-l apra pe celälalt împotriva lui
insu_i, mai puin pentru ca s nu m în_ele pe mine, cât în
primul rând ca el s nu în_ele iubirea. Graie geloziei iau în
sarcina mea onoarea iubirii _i o ap r împotriva iubirii celui
care iube_te. Cci atunci când e slab, cel care iubeste provoaca
o tripl dezonoare. Mai întâi, m dezonoreaz minindu-ma,
a_adar dezminind jurmântul nostru. Apoi, se dezonoreaza
regresând dincoace de statutul su de fiin care iube_te, întu-
necandu-_i sinceritatea. In fine, _i mai cu seam, dezonoreaza
1ubirea îins_i: într-adevr, avansul acest paradox decisiv
care-I provoac pe cel care iube_te- nu const decât în a
dep_i exigena de reciprocitate _i în a iubi cel dintâi, fr

234
 conditie prealabil, prin urmare în mod liber _i fr
limit; de
dvärata fiin
aceea, adev r care iube_te, care face ceea ce
face spune _i
nu spune
decât ceca ce
lat-m!"), se
caracterizeaz
n avansul
prin avansul su necondiionat, pentru c iube_te fr s cearä
nic, pe scurt pentru c ea câ_tig chiar i mai cu seam
când pierde. ubirea poate totul, suport totul
atunc
_i sper
totul- pentru ca, dei pierde totul, cà_tig totu_i singurul
lucrucare conteaz - tocmai faptul de a iubi (§ 18). Urmând
acestui paradox al reduciei erotice (1mpotriva economiei
_i
atitudinii naturale), cel care ube_te cel mai mult, ba chiar
singur _i fr nici un ráspuns, acela nu pierde, ci câ_tig. Ce
câstig? Statutul de fiun care iube_te, cre_terea fr sfâr_it a
iubirii, pe scurt avansul însu_i. Cel care iube_te onoreaz iu-
birea r mânându-i astfel fidel - fidel în paradoxul originar
al avansului. Dac m ridic în aprarea onoarei iubirii amin-
tindu-i celuilalt de hotrârea sa deficitarde fiin care iube_te,
atunci, în acest sens precis, pot deveni în mod legitim gelos
gsindu-mi în aceasta propria mea onoare. Cci în cele din
urm nu-i repro_ez celuilalt altceva decât faptul de a nu iubi
iubirea, prin urmare de a-_i pierde titlul de fiin care iube_te
-_i toat veracitatea. Prin gelozie apr onoarea iubirii i
veracitatea celuilalt.
Gelozia îi cere celuilalt s se realizeze ca fiina iubitoare a
crei veracitate ea o revendic. Ea pretinde s-l vad pe celälalt
ca persoan, în ciuda finitudinii erotice, în ciuda inevitabilei
minciuni, în ciuda limitelor fenomenalizrii prin trup. Gelo-
a
a_adar, o exigen propriu-zis fenomenologic:
Cxprim, apar
Ca celalalt s ca persoan - ca o persoan i ca nimeni

aul. De ce rmâne ea atunci prost cunoscut, patetic i ridi-

COla deopotrivä? Pentru c nu _tie cum s obin ceea ce cerc,
a
Char face totul pentru niciodatà aceasta.
a nu obine

34. De parteauri
Aceastd Contradicie
cont gelozia o împarte cu ura celuilalt, la
care ir_e_te uneori gelozia ajut la
prin a conduce. Dac
descrierea 4Ienomenului erotic, n-ar permite-o oare I
ura?

235
Accast ipotez nu are nimic absurd. Findc , în reductie ero-
tic, iubirea a avut deja o legätur cu ura fiecruia fa de
sine (_i a tuturor fa de toi), din care într-un anume sens
iese în linie dreapt (§ 9-14); ea n-a putut evita nici suspen-
darea erotizrii (8 26), care-i impune deprtarea _i decepia
($ 30), ba chiar o expune raptului (§ 31) sau sfar_e_te prin a
întuneca fetele ($ 32). În final, ne-am putea întreba dac în-
cercarea de a-l fenomenaliza pe celälalt nu datoreaz tot atât
de mult, ba chiar mai mult urii decât iubirii înse_i. Mai exact,
ceca ce am descris pån aici sub numele de iubire nu ine oare,
mai degrab, prin latura sa obscur, de ura care mai puin o
rstoarn cât îi arat severitatea? In punctul in care am ajuns,
n-a_ putea s bnuiesc c am (sau nu) acces la cellalt mai
degrab prin opera erotic a negativului decât prin vederea sa
direct c îl vd mai mult pe celälalt dac-l ursc, decât
dac-l iubesc?
In primul rând, reducia erotic nu se realizeaz oare la fel
de bine în cazul în care ursc, ca i în cel în care iubesc?
E vorba, cum s-a vzut (§ 3-5), de a reconduce spaiul _i timpul
lumii spre unicul punct de referin al unui cel lalt nu numai
privilegiat printre altii de care dispune în jurul lui, dar pe care
ii întunec cu strälucirea sa unic, pân acolo încât nu-l mai
vd decât pe el. Or, când îmi permit s ursc în mod serios pe
cineva, el prime_te în ochii mei o statur atât de puternic,
stârne_te o atenie atât de exclusiv _i m obsedeaz atât de
profund, încât nu numai c îi acord un privilegiu de alteritate
unic , dar în societate nu-l mai v d decât pe el - pân acolo
încât el _i cu mine suntem singuri pe lume, exact ca doi în
drgostii pe o banc public. Aceast focalizare asupra unui
celuilalt pentru c îl ursc nu-l individualizeaz la extrem
doar pe el; ea m face s triesc _i pe mine; m atribuie astfel
mie însumi mai mult chiar decât lui ($ 13). Ura pe care mi-o
consimte, cu care m privilegiaz , pe scurt pe care mi-0 da,
se intâmpl uneori s m trezeasc _i s m oblige s devin
ceea ce eram, fr s o _tiu sau s o vreau înc . Reciproc
printr-o reciprocitate de care iubire prea în mod necesar in-
ura pe care o acord acestui cel lalt îi
capabil ($ 15-16)
impune s împing pân la cap t tot ce poate face pentnu a-mi

236
13a12. intr-adev r, o buná urå reciproc une_te mai mult,
slt mai mult timp _i mult mai solid decât iubirea pretins;
multe cazuri dureaz mai mult timp decât ea. Intrucât, ca si
hirea, ura mea pentru celälalt ne conduce _i pe unul _i pe
elalalt la realizarea noastr, în ciuda voinei lui, m primesc
chiar de la acest cel lalt pe care-l privilegiez urându-1, iar el
se prime_te de la mine ur ndu-m . Ura noastr m individua-
lizeaz i îl individualizeaz 1 pe el-mai sigur _i mai re-
pede decât o poate face reducia erotic. N-a_ putea, a_adar,
atunci s må scutesc de a nmai iubi?
S-ar putea într-adevr ca ura nu doar s egaleze iubirea, ci
chiar s o dep_easc. Potrivit reduc iei erotice, eu nu am
acces la fenomenul celuilalt decât trecând prin trupul meu,
deci prin al su _i prin încruci_area lor. Pentru c, s-a vzut
($ 23), trupul exercit dublul privilegiu de a simi trupurile
lumii i în mod indisolubil de a (se) resimi resimindu-le; el
se resimte cu atât mai mult pe el însu_i, cu cât poate simi
fr restricie _i se afecteaz cu atât mai bine cu cât simte mai
putin rezisten; se resimte, a_adar, cu atât mai bine cu cât el
nu simte doar corpurile lumii care-i rezist în spaiu, ci mai
cu seam un alt trup care are proprietatea de a nu-i rezista.
Dar trupul avanseaz i se încearc cu atât mai mult cu cât un
alt trup îi cedeaz i îl las sä avanseze. De unde distana din-
tre trupurile noastre, care se na_te din retragerea pe care ele
l-0 administreaz reciproc i care le reune_te ca atare. Dac
eu nu v d direct ceea ce iubesc, recunosc totu_i numaidecât
aceasta cu titlul de trup prin rezistena pe care nu o opune
trupului meu _i care-l atest _i pe el ca trup. Ne fenomena-
1zam pentru c ne däm fiecare trupul pe care nu-l avem el

pe al meu, eu pe al lui. Ne încruci_m trupurile. Dar aceastà

ncruci_are ne separ tot atât de mult pe cât ne leag; cãci
eyi facem dragoste, sau mai degrab tocmai pentru c o fa-
CCn, nu facem totu_i niciodat un singur trup; sim im, din

Ontrá, _i asta cu izbi de suspendare, ca

mult înainte de a ne
Iecare trup rmâne ireductibil al altuia, c tiecare juiseaza
gur de_i se bucur de celälalt, _i c încnuci_area trupurior
C Cotope_te, nici nu le schimb vreodat . De unde aporia
Ouzar, care distinge numaidecât ceea ce une_te.

237
 Din contr, ura depäse_te färä dificultate aceast aporie:
mai exact, se elibereaz de ea chiar fr a trebui s o ia in
considerare. Fiindc ura face economie de trup, în timp ce
iubirea trebuie s treac prin el. Când uräsc, am privilegiul de
a urn fr trup, atât fr cel al celuilalt pe care a_ vrea s-l
distrug ca pe un corp, cât _i fr al meu pe care-l anulez
fãcându-l s reziste corpurilor; nu mai e vorba deloc de a m
lsa afectat, nici de a m încerca pe mine însumi în aceast
afectare; e vorba, din contr, de a mu m läsa afectat (a nu mä
läsa fcut), de a cuceri o durat _i o rezisten care s-mi
permit s-l afectez pe celälalt cât mai dur cu putin _i s-i
rezist a_a cum un corp rezist unui alt corp - respingându-l.

Pentru c aici nu-l pot ,simi" pe cellalt, e vorba de a-l face

sã simt aceasta; e vorba, a_adar, mai întâi de a nu-l simi,
apoi de a-l respinge cât mai departe cu putin, de a-l alunga
si deporta, de a-l face s dispar din vederea mea, ba chiar de
a-l nimici în final. De acum înainte, eliberat de medierea
imediat a trupului, îl vizez cu o intenionalitate pur _i trans-
parent nu doar ca pe un simplu obiect pe care-l tintesc cât
mai de departe cu putin, ci ca pe un obiectiv pe care îl vizez
pentru a-1 doborî. Vizez desigur un cellalt, dar nu pentru a-l
vedea (nu-I mai pot vedea), ci, din contr, pentru a-l faces
coboare. Il vizez, dar pentru a-l distruge, pentru a-l termina.
I1 ,,ating", dar pentru ca el s nu m mai
ating. Totodat,
dac nu-l simt, nu m mai simt în el, nici cu
prilejul lui (chiar
_i resentimentul meu nu se resimte decât pe el însu_i, nicio-
dat pe cellalt); într-adevr, dac anulez
trupul su, îl anulez
_i pe al meu, fiindc eu îl fceam s creasc încercând non-
rezistena pe care mi-o oferea trupul lui; negându-i celuilalt
trupul su, îl
privez, a_adar, pe al meu de singurul su prilej
de a cre_te. Obligat s-l ursc pe cellalt, sfâr_esc prin a må
uri pe mine insumi, 1ar uciderea lui m conduce în curänd tot
mai limpede, fr s o _tiu mai dinainte, spre propria mea
Sinucidere. Sau, mai exact, spre dezîntruparea mea- må voi
reduce la o
con_tiin cu atât mai transparent pentru ea i
sa_i, cu cat nimic nu va veni s tulbure puritatea ei vid , nicCi
O
Simire de sine, nici o auto-afectare, nici un trup. Ne pietrl-
ficám in douá corpuri lâra
trup I acest raport de corp la

238
 am mort imi deschide un acces mai
un
direct
ahirea, de_i sau mai degrabâ pentru c - eula celälalt decât
ne însumi smulgându-mi propriul meu m închid in
ne imaginm ura juisand-ea nu mai are trup. Nu trebuie säa
destul trup pentnu a
aitunge aici. Trebuie sa ne-o
imaginm seac asemenea unui
desert u n de_ert pustiu in chip evident de celälalt
din urm de orice trup. Cea mai
i in cele
perfect individuare a urii se
plåte_te, a_adar, cu un
pret-diminuarea, ba
trupului meu. Ursc, dar în stare de cadavru. chiar dispariia
Ura il atinge, a_adar, pe celälalt ca individ (_i pe mine o
dat cu el) _i în acest sens echivaleaz în mod incontestabil
cu reductia erotic. Ea nu ajunge îns aici decât
distrugând
trupul celuilalt _i pe al meu deopotriv: în acest sens ea
par
curge drumul celui ce iube_te, dar invers, urcând de la încruci-
sarea trupurilor la ura fiecruia pentru sine (§ 12-13). Astfel,
chiar dac nu poate pretinde c deschide un acces la fenome-
nalitatea celuilalt, nici c se substituie reduciei erotice, ura
m instruie_te privire la un fapt fenomenologic decisiv:
cu

dovede_te c celälalt îmi apare chiar _i atunci când trupul

erotizatal su, al meu _i încruci_area lor - nu intervine.
Cci în ur un celälalt rzbate întotdeauna: vreau s-l
el nu m mai afecteaz,
resping,.
suspend trupul meu _i al su, dar m
obsedeaz, m convoac, m individualizeaz. Oricât de dezîn-
trupat i vid devine, el se impune mereu în orizontul fenome-
nalitii mele. Ce statut pstreaz celälalt aici, unde el pare s
apar in chip straniu în afara erotizrii? Evident statutul a
ceea ce erotizarea trupului mrturise_te c n-a putut atinge
Vreodat, ba chiar recunoa_te c interzice persoana. Fårà
ncruci_area trupurilor _i dincolo de ea, celälalt nu se poate
lasa presimit (dac nu fcut dorit) decât cu titlul de nimeni.
Nimeni de dou ori, pentru c cellalt strluce_te prin absena
a, fie pentru c sl be_te (gelozia), fie pentru c il distrug

4 , totu_1, chiar lipsind (nu este nimeni), el rzbate ca per

nimeni. ma voi
l C a nimeni. Celálalt ca persoand/ca
ine aici de må ntrig tot ea

persoan ,
ambiguitatea formulei celälalt
chiar _i atunci când nu este nimeni care sa-t asunni
u , 1Ci fenomeul. Celálalt, persoan insistentà in chiar mà-

239
sura în care lipseste. Celälalt, al c rui fenomen supravietuieste
chiar si erotizrii li automate, slavei lui _i suspendrii sale
Prin ur am, a_adar, contirmarea a ceea ce gelozia sugera

deja. Cci cei doi vduvi ai iubirii gelosul i cel care uräste
s revendice un celalalt in persoan mai
-se încpâneaz
mult timp _i mai fidel decât muli care iubesc i care se im-
_i dispar o dat cu suspen-
potmolesc în erotizarea automat
darea ei. Contrar inteniilor lor declarate, gelosul _i cel care
ur_te dovedesc c, _i în cazul în care erotizarea trupului

ajunge în mod inevitabil la suspendarea ei, i-l disimuleaz

n-am pentru aceea nici un
pe cellalt într-o deceptie necesar,
motiv s renun la a-l a_tepta în persoan . De altfel, aceast

persoan mi-ar tot prin intermediul obscuritii

aprea eroti-
zate a fetei sale tocmai pentru c ea imi l1psea; _i eu o pre-
simt exact în acela_i fel in care o caut- ca lipsind. Nu e
vorba nici de o nostalgie (cci n-am atins-o înc niciodat),
nici de o iluzie (cci cunosc _i recunosc aceast lips cu o
precizie care produce suferin). Nu, persoana lipse_te în chip
hotrât _i îns_i aceast lips nu lipse_te. E supraabundent i
m obsedeaz. De altfel, nimic uimitor în faptul c persoana se
fenomenalizeaz mai întâi pe figura unci lipse, fiindc aceastä
ambiguitate atest înc dualitatea constitutiv a persoanei
celälalt m intrig deja ca o persoan chiar atunci când nu
exist nimeni care s-i joace rolul.

35. Erotizarea liber

Astfel, de_i întreaga mea meditaie asupra minciunii am
condus-o presupunând c persoana celuilalt (de altfel nic1 a
mea) nu se poate fenomenaliza in trupul erotizat, spre surpriza
mea aflu de la actorii cei mai

sul _i cel ce ur_te)

hotrâi ai acestei aporii
c persoana r mâne înc,
(gelo-
fie _i numai in
mod negativ, la orizontul erotizrii, deci al incruci_årii trupu-
nlor. O constat foarte direct, întrucât persoana celuilalt ma
atribuie chiar în msura în care îmi lipse_te i ea imi lip-
se_te prun faptul reduciei erotice (§ 6). Aceast rsturnare

240
Sugereaz c alternativa în care m zb team au trup eroti-
zat, sau cellalt in persoana-ar putea så nu in: prea abstrac-
tä. prea convenional, inexact pur _i simplu. Intr-adevr,
dac în taa alegerii ntre trup (deci trupul erotizat), pe de-o
narte, si persoana celuilalt, pe de alt parte, a_ opta pentru
nersoana fr trup- ce mi-ar rmâne? Puine lucruri fr
indoial, _i în orice caz nimic care s-mi permit s-l feno-
menalizez pe celälalt; fr trupul su (_i fr al meu) ce va
arta el? Fär proprul meu trup care-I încearc pe al su _i
non-rezisten a sa, ce intuiie a_ mai putea avea despre cel-
lalt? Dac a_ renuna la trup i la încruci_area trupurilor noas
tre, nu 1-a_ pierde doar pe el, ci _i întreaga fenomenalitate
posibil a celuilalt, în fapt întreg drumul ulterior ctre per-
soana sa. In însu_i interiorul câmpului deschis de erotizarea
trupului trebuie s gsim, a_adar, o nou modalitate de a face
uz de el, una care de data asta s nu-i mai întunece faa, nici
persoanele pe care le presimt aici. Ca i cum erotizarea ar
putea da mai mult decât aprea aici.
A erotiza trupul fr a sfâr_i totu_i prin a rata persoana ar
însemna c erotizarea nu sfâår_e_te întotdeauna în suspendarea
care ne retine pe bun dreptate s înaintm spre persoan.
Dar a pretinde c evitm suspendarea nu se reduce la rândul
su la a ne imagina c dep_im finitudinea erotic a sensibili-
ti? $i asta nu se poate, cci finitudinea nu se discut, ea se
constat, mai cu seam ea. Fr îndoial, dar cu condiia pre
cizrii naturii acestei finitudini. Desigur, ceva în erotizarea
îl atest definitiv finit: atest c el sfâr_e_te în-
trupului meu
totdeauna prin a se opri altul; fire_te, dar
într-un moment sau

ce anume se opre_te? E vorba oare de încruci_area trupurilor

noastre care î_i dau reciproc ceea ce nu au? Nu tocmai, pen-
ca
ru ca vrem din toate puterile noastre aceast încruci_are i
Ca sa continue; oprirea nu rezult, a_adar, din încruci_area
deci s stopeze in
rupurilor, ci i se impune. Ce oprire vine
O d necesar, în ciuda voinei noastre, încruci_area trupurilor
se
se dau reciproC i
h0astre? Nu faptul c ele se încruci_eaz,
vrem. Ce nu
vrem ins ?
-toate acestea le
oarnesc reciproc
a acestea s se opreasc . Dar atunci
de ce se opresc? Pentru
sau, mai degrabà, pentru
Ca
trupurile noastre nu pot mai mult;
241
 c nu pot mai mult _i pentru c nimeni nu poate face ca ele s
le s
poat continua. lat problema: erotizarea se opre_te _i trebuie
s fac aceasta pentru c înceteaz fr vointele noastre a_a
cum a _i început fr ele; ea stâr_e_te a_a cum incepe; sau
mai degrab , sfär_e_te de la ea îns_1 pentru c începe de la
ea însa_i. Se întrerupe în ciuda voinei mele (i1 cedez, ,Las
totul!") pentru c se anclan_a fr mine (ii cedez, ,S-a por-
nit!") (8 25). Finitudinea erotizrii se realizeaz în aceea cã
nu pot s întârzii sfär_itul cum n-am putut s-i întârzii (nici
s-i avansez) începutul. Finitudinea nu caracterizeaz , a_adar
erotizarea ca atare, Ci erotizarea automat a trupului care se
opre_te a_a cum a început - în mod automat f r s se fi

putut apropia de celälalt în persoan.

Odat fcut aceast distincie, întrebarea devine: pot oare
concepe o erotizare a trupului nu doar automat , ci liber?
Formal vorbind, rspunsul nu creeaz nici un dubiu: o astfel
de erotizare liber poate fi perfect conceput, fr nici o con-
tradictie; ea se define_te în mod limpede drept o prindere de
trup în care nu m-a_ abtine ulterior de la abinerea mea s
primesc fr sau împotriva vointei mele trupul meu de la tru-
pul celuilalt i de la non-rezistena sa, în care m-a_ resemna
sã înregistrez pur _i simplu c,s-a pornit!" pentru a sfâr_1
prin a constata suspendarea, fr a putea face nimic. Posibili-
tatea unei erotizri voluntare, cel
putin prin abinerea de a-1
ceda în mod automat, nu pune,
a_adar, probleme. Dar efecti-
vitatea ei se dovede_te
se joac
problematic: cci a_a cum erotizarea
totdeauna în doi, trupul meu nu se decat prime_te
Simind non-rez1stena unui alt trup: el prime_te ceea ce nu
depinde de el _i care-l afecteaz cu atât mai mult cu cat e
vorba tocmai de ceea ce
dore_te mai mult _i poate cel mal
putin så realizeze el însu_i- avansul su spontan în non-
rezistenta celuilalt trup. Contactul trupului meu cu cellalt
trup, care îl pune deci în deplin dependen, nu face oare
absurdá orice pretenie de
erotizare voluntara?
independen erotic, deci oric
Cu condiia s pot atinge trupul celuilalt _i s-l las sa-
atingå pe al meu fár contact. Aceast ipotez nu pare absurda
atata timp cät ne imaginm c cele dou trupuri ale noastre se
242
incru
nuciseaz a_a cum inträ intr-un contact contiguu dou cor-

puri fizice prin coinciden în spaiu, dincolo de cea mai

nic distan care le-ar separa înc, dar dincoace de porozita-
tea care le-ar confunda deja. Or e de ajuns s considerm mai
intai faptul c un trup n-ar putea din principiu s fie explicat
prin ceea ce are in comun cu un corp fizic (presupunând c
are cel mai mic punct in comun cu el). Apoi, faptul c in re-
ducie erotic må aflu in atara lumii, a_adar total strin de
contiguitatea spaial a lucrur1lo, dar în distana celor ce iu-
besc. In fine, faptul c trupul meu nu intr în mod exact in
contact cu cellalt trup, findc din contr il invadeaz, p-
trunde în spaiul su _i vine in el, care se retrage cu msur
pentru a-I atrage mai departe. In distana de la un trup la altul
nu e vorba de lipirea unuia de celälalt dac spaiul lipse_te,
nici de juxtapunerea lor a_a cum se asambleaz dou corpuri
fizice; când trupurile noastre se dau unul altuia, e vorba de a
face dragoste cu un cellalt _i ca atare. Problema erotizärii nu
S-ar pune absolut deloc dac ar fi vorba doar de un contact,
oricât de strâns ar fi el; ea nu se pune decât pentru c trupul
meu se încearc primindu-se de la un alt trup (care i-l d îna-
poi), în a_a fel încât sä ne facem iubitori unul altuia, ne atin-
gem desigur, dar a ne atinge nu înseamn aici pur i simplu
a

intra în contact; înseamn nimic mai puin decât a face dra-

goste- i anume strict aceasta: a-i da trupul celuilalt i a-l
primi de la el. i, a_a cum nu e de ajuns s intru în contact

pentru a face tot a_a pentru a face dragoste n-am

dragoste,
nevoie nici în primul rând, nici în mod necesar s intru în
cOntact cu cellalt;, pot s-i dau trupul su, deci s-l fac så
vorbindu-i. Eu tac
CTCe non-rez1stenta mea (_i reciproc) _i
aragoste mai întái vorbind: nu pot s o fac fr a vorbi i pot
så o fac doar vorbind a_a întelegea de altfel expresa,a
1ace
dragoste" vechea limb lranceza.
28), care nu
cuvânt foarte special (s
vorba desigur de un lucru, nu despre un
DCyle de nimic, cel puin nu despre un

Cct al lumii, ba chiar despre nici o finare; nu spune nimic

un sub-
r Dmic, nu predic nici un predicat despre nici
de el imsu_,
dt.Intr-adev r, el nu-i vorbe_te celuilalt decat
nesubstituibil, cea dintai I
dpropru, cu titlu de persoan

243
cea din urm ; adresându-l astfel, cuvantul meu nu urm reste
decât s-l ating, sã-l afecteze în sensul cel mai strict, astfel
incât s-l fac s simt greutatea, insistena i non-rezistenta
trupului meu: apoi cuvântul meu nu ii va vorbi numai despre el,
ci încetul cu încetul despre intervalul de la mine la el, dintre
noi, de acest non-lucru, ireal _i ireversibil în care ne aflm.
trim _i respirm. Doar o dat cu aceast conversaie un celä-
lalt va putea s încerce nu doar trupul meu care se grbe_te
spre el cu râvn, ci mai cu seam faptul c aceast râvn nu
vrea s-i reziste, nu vrea decât s nu-i reziste; ascultându-m,
cellalt va încerca în cele din urm expansiunea propriului
su trup - bucurându-se de sine prin mine. Numai cuvântul

meu, care-i vorbeste despre ce este între noi, _tie s-l ating
la inim _i s-i dea trupul su în întregime- fr vreun con-
tact spatial, care nu va deveni eventual licit decât mai apoi _i
prin însu_i acest cuvânt. Cuvântul d cel dintâi trupul su
celuilalt în distan. Dar dac-I ating pe celälalt _i-i dau trup
doar vorbindu-i, atunci fac dragoste cu el în persoan . De-
pinde de mine s vorbesc sau s încetez de a vorbi, de_i nu
depinde doar de mine s suspend contactul trupului cu trupul,
nici s m abin de la non-rezistena lor. Pentru a rezista ero-
tizrii automate, trebuie s fac violen _i uneori trebuie chiar
s fac violen consimämântului celuilalt la non-rezistena
mea ($ 31). Din contr, doar de la mine însumi pot începe s
vorbesc, s continuu _i s m opresc p o t face asta pentru
c acest lucru rmâne responsabilitatea mea. Într-un sens nici
nu depind de celälalt, pentru c acestui cuvânt al meu ii
re
vine nu doar s fac dragoste cu el, ci, suscitându-l drept
celálaltul iubitorului care devin sub ochii lui, îl fac s intre i
in reductia erotic. Pentru c eu o vreau, se deschide deci
posibilitatea ca într-adevär cuvântul meu erotic s-l ating un
celálalt în persoan.
Ea se deschide cu atât mai mult cu cât, examinându-l bine.
cuvantul pe care-l spun pentru a face dragoste nu poate mini
niciodat i atest o veracitate fr gre_eal. Nici un paradox
in aceasta. Mai înti, întrucât acest cuvânt nu spune ninie
despre nimic, nu atribuie nici un predicat nici unui subiect i
nu descrie nici cea mai mic stare de lucruri, el nu poate

244
enunta nimic tais. ApO1, cum acest cuvant nu-i vorbe_te celui-
lalt decât de el ins_1. apoi despre ce este intre noi, celälalt
stic perfect dac ceea ce
spun rspunde la ceea ce simte el: i
cste de ajuns så verifice in el insu_i dac cuvântul meu. care-i
spune c îi d trupul su pentru c trupul rezist.
meu nu-i
orovoac efectiv expansiunea trupului su; dac celälalt pri-
me_te într-adevr su trupul de la al meu care-i vorbe_te.
atunci cuväntul meu spune adevrul i atest veracitatea sa:
dac nu, el observ c eu nu vorbesc ca cineva care
iube_te
c nu _tiu, nu pot sau chiar nu vreau s fac dragoste cu el a_a
cum se cuvine spunându-i-o mai întâi. S nu se obiecteze
c pot aici s fac dragoste având intenia de a mini (de a
spune vorbe dulci) (S 30). Cci fie ceea ce spun- chiar cu
inten ia contrar - - nu-i dä celuilalt propriul s u trup, _i

atunci e vorba de o minciun prin lips; fie ceea ce spun îi dã

efectiv celuilalt propriul su tnup- ceea ce c utam-_i
atunci eventuala mea minciun va deveni de nesusinut _i
periculoas pentru mine însumi: fie va trebui s distrug ceea
ce am suscitat (trupul celuilalt), fie, mai frecvent, voi desco-
peri c trupul pe care 1-am suscitat drept cineva care iube_te
mi l-a dat deja pe al meu; m regsesc atunci drept cineva
care iube_te fr s fi vrut, nici chiar vzut acest lucru. In
ambele cazuri, minciuna mea de intenie n-a rezistat veracit-
ti irevocabile a cuvântului meu, care, fie c o _tiu sau nu, a
fcut cu adev rat dragoste _i a dat un trup celuilalt. De aceea,
dac vorbesc în persoan un cuvânt în chip necesar adevrat,
Cum n-a_ iubi pe nimeni în persoan?
Rämâne s msurm pân unde se poate întinde i aplica
erotizarea liber. Intrucât reu_e_te fr s cedeze automatis-
ea nu se limiteaz în
mului (_i fr s sufere suspendarea),
trupurilor. Ina-
mod evident la exerciiul sexual al încruci_rii
intea ei se deschide, a_adar, o imens carier e a permute
sexual1tatea
daruirea unui trup erotizat acolo unde
(_i primirea)
Du ajunge. De la pårinte la copil, de
la prieten la prieten, de la
tär îndoial
om la Dumnezeu (§ 42). In ea se recunoa_te

castitatea, virtutea erotic prin excelenà.

245
 VI

Despre al treilea, c sose_te

36. Fidelitatea catemporalitate erotic

Intermiten ele trupului m-au condus ele însele la recunoa_-

terea pentru prima oar a posibilitii de a fi cel ce iube_te în
persoan. Chiar gelozia postuleazacest lucru la modul ab-
sentei (§ 33) iar ura îl confim prin contrast (§ 34). Posibili-
tatea de a face dragoste fr a atinge nici un trup, cu singura
priz a discursului (prinderea de trup prin cuvänt, $ 35) ma
trimite direct pe mine cel ce iube_te la statutul meu de per-
soan . R mâne s înelegem legtura dintre cel ce iube_te _i
care nu merge de la sine: e deja atât de
persoan, legtur
individualitatea mea ultim - ceea ce nu îm-
greu s concep
încât va fi cu atât
part cu nimeni _i îmi revine în persoan -,
mai greu s o deduc doar din statutul meu de
cineva care iu-
El se realizeaz
beste. S revenim, a_adar, la cel ce iube_te.
atunci când avansul su - hot rärea sa de a iubi primul _i
- î_i g se_te validarea în jur mânt, în
intentia sa iubitoare
care semnifica ia venit de la cel lalt e una cu a sa proprie

atá-m !" (§ 21). Acest unic fenomen erotic se dest_oar

care se iubesc- dou intuitii
nsa in comun pentru cei doi ce ube_te nu
pentru o singur _i aceea_i semnificaie. Cel
celälalt iubitor, ii
devine el însu_i decât pentru c un cellalt,
sa semnificaie, lui celui dintài care ube_te,
asigurá propria
Pn a sa proprie, celuilalt care
a iube_te. Cel ce ube_te se
TCalizeazá într-un fenomen erotic deplin, dincolo de snplul

247
 avans care nu manifesta incå nimic intr-atât rmânea
anca dde uni-
lateral (S 18) in måsura in care lace så dureze jurmântul
sau
mai degrab în msura în care jur mântul îl face s dureze
Astfel, dãinuirea jur mântului, cu un cuvänt fidelitatea, devine
condiia persistenei fenomenului crotic. Mai exact, efectivi
tatea fenomenului erotic depinde de temporalitatea lui, ea in-
sä_i definit de fidelitate: nu numai singur fidelitatea celor ce
iubesc în jurmântul unic (o singur semnificaie ,lat-mä"
pentru doi) permite fenomenului erotic s se prelungeasc, ci
aceast prelungire a jurmântului, sau mai degrab jurämântul
ca prelungire, define_te singura temporalitate potrivit feno-
menului erotic. El nu poate nici dura, nu poate nici mcar pur
i simplu s se temporalizeze la un alt mod i dup un alt pro-
ces decât fidelitatea. Fidelitatea nu are aici un statut îngust
etic, facultativ i psihologic, ci o funcie strict fenomenologic
aceea de a permite temporalizarea fenomenului erotic ast
fel incât s-i asigure o vizibilitate care dureaz _i se impune.
Fär fidelitate, fenomenul erotic redevine un simplu instantaneu
care dispare de îndat ce apare, o intermiten fenomenalä
Fenomenul erotic pe care îl cere cel ce iube_te pretinde o
fidelitate 1lung _i profund. Dar fidelitatea caut nimic mai
puin decât ve_nicia. Cum am experimentat deja, în momen-
tul in care iubesc ($ 22), de îndat ce spun _i pretind aceasta
(S 28), mai mult înc în momentul în care iubesc potrivit tmi-
pului erotizat ($ 25), pot s m dedau iubirii dac îmi re-
nu
strâng intenia mea _i semnificaia ei (,,lat-m!") la un inter
val de timp finit: dac pretind c iubesc pentru un intervat
dinainte delimitat, prevzut pân la o anumit dat, dar nu
dincolo de el, atunci iubirea mea nu s-ar anula doar la aceasa
Scadentá, Ci inc de la început. A iubi pentru un timp deter
minat (iar un acord reciproc n-ar schimba aici nimic) nu
seamn a iubi în mod provizoriu, ci a nu iubi deloca a nu
un
inceput vreodat s iube_ti. A iubi în mod provizoriu e
nonsens, O contradicie în termeni. Fr îndoial, la rigoarc
poate spune ,Te iubesc" fr a avea intenia unei fidelnta
ate
dar în acest caz nu e vorba decât de o mincun, care-I poa
in_ela pe cel lalt (dac el vrca s se lase orbit), nu nsa
fese
Cdent _i pe mine care o proferez. In aceast situa ie, dovc

248
 in realitate nu pot spune ceca ce spun _1, în acela_i timp,
vclud obligaia de fidelitate; dac persist în aceast contra-
dictie performativ, va trebui s-i pltesc pretul- sã m con-
tra 7ic De mine însumi, s devin o contradicie efectiv, pe scurt
s m fac infidel mie însumi, pentru c nu vreau s rmân
fidel celuilalt. Aceast contradicie de sine prin sine define_te
tocmai adevrata mineiun, care nu const atât în a-l mini pe
celälalt (ceea ce pot spera s disimulez), cât în a m mini pe
mine însumi (ceea ce nu pot s-mi ascund mie însumi). Ast-
fel, faptul de a ubi cere nu doar fidelitate, ci fidelitate pentru
eternitate. Fidelitatea temporalizeazä deci fenomenul iubirii
asigurându-i singurul viitor posibil.
De altfel, contrar opiniei comune, dificultatea const mai
putin în a gândi posibilitatea fidelit ii - aceast condi ie a

priori a temporalitii fenomenului erotic- cât pe cea a infi-

delitii, tocmai pentru c ea face imposibil fenomenalitatea
erotic. Cum a_ putea în fapt, _i se pare atât de u_or, s m
instalez în infidelitate, deci în imposibilitatea erotic? Cum
a_ putea s nu vd c intenia mea m rturisit - de a rmâne
mereu liber pentru noi ,,întâlnir1" - s e contrazice, întrucât
aceast ,disponibilitate" implic fie c nimic n-a durat din
intâlnirile" precedente, fie c sunt angajat în acela_i timp în
mai multe ,întâlniri" fr nici o sperant s dureze, tocmai
pentru c nici una nu are drept la un prezent întreg. Pe scurt
oricine ridic infidelitatea la rang de principiu î_i interzice
prin însu_i acest fapt accesul la cea mai mic fenomenalitate
TODca real i-i contrazice cea mai mic realizare. De altfel
aa Se _i cuvine, fiindc arareori infidelitatea e proclamata
arept principiu declarat al atitudinii erotice; repliem ma1
ne
egrabá pe o tactic supl: înmulirea unor fideliti succesive,
slab hotrâre, deci
are cu intenie sincer, dar toate cuo
dc scurt durat ; de fiecare dat m lansez (aproape) cu ade
durez in
varatin,lat-m, cel dintäi!" si încerc (puin) s
PaCrea mea atâta timp cel puin cât mi-o permite inera scu
u meu avans initial: de fiecare dat jur mäntul se rea

a , a_adar, într-un timp _i, o dat cu el, fenoenui eroe

schiteaz o apariie; dar nu pot ine mult timp semniticaia
comun, pentru c tririle mele de con_tiinã, ca i cele ale

249
celuilalt, trec; _i ele trec fiecare în ritmul lor propriu; a_adar
sub acest decalaj fenomenul erotic comun se destinde, se
destram i sfär_e_te prin a se dezagrega. Nu mai iubesc i uit
c am încercat s iubesc; chiar lipsa celuilalt sfär_e_te prin a
nu-mi mai lipsi. De aceea, de îndat ce e posibil, _i anume de
îndat ce va disp rea reduc ia erotic _i îmi voi da seama de
asta, voi reîncepe sau voi încerca s reîncep asumând me-
reu aceea_i fidelitate minimal, refolosind mereu acelea_i triri
de ocazie, reciclând un ,lat-m!" trecut pentru o scurt încer-
care, dinainte zadarnic în lipsa unui avans fr sfâr_it.
Despre aceast parad adesea comic _i întotdeauna sinis-
tr nu trebuie totu_i s vorbim prea mult de ru. Mai întâi,
pentru c întreruperea precoce a fenomenului erotic nu repune
în cauz definirea sa prin jurmânt, deci exigena de fidelitate;
ea ilustreaz doar constrângerea pe care o exercit asupra
amantilor slabi suspendarea (S 26), prin urmare finitudinea
trupului lor erotizat (§ 27). Cci intermitenele celui ce rateaz
iubirea rezult mai întâi _i mai cu seam din aceea c el se
încrede fr rezerv - naiv, la_ sau proste_te- în erotizarea
automat, în fapt inexorabil finit, pentru a face s dureze
avansul jurmântului, de drept fr sfâr_it. Aceast contradic-
tie între suspendarea ineluctabil _i exigena ve_niciei devine
atât de net încât consacr ceea ce erotizarea voluntar (§ 35)
läsa deja s se vad; e limpede c avansul celui ce iube_te se
întinde mult mai departe decât erotizarea automat a trupului.
Pe cât aceasta nu poate tine prea mult timp
jurmântul (a_a
cum un cântret nu poate ine o not prea înalt pentru regis-
trul lui) _i, în cel mai bun caz, trebuie s-l reia neîncetat de
acolo de unde l-a lsat; pe atât aceasta pretinde s se realizeze
o dat pentru totdeauna _i cere pentru ea îns_i, deci întâi de
toate de la ea îns_i, ve_nicia. In cea mai mare
parte a cazuri-
lor, infidelitatea se rezum astfel la o succesiune de scurte
fideliti, toate în mod provizoriu sincere, toate avortate pre-
coce din
lips de putere, de dorin _i de avans. Fidelitatea
råmâne fondul _i condiia posibilitii infidelit ii-care nu
înceteaz s-i rede_tepte nostalgia _i s-i aduc în mod involun-
tar omagiu. Astfel, chiar în lipsurile
sale fidelitatea detine_te
înc temporalitatea fenomenului iubirii _i unicul su viitor.
250
 Eidelitatea constituie in acest punct temporalitatea fenome-
nului erotic, c ruia nu-i asigurá numai viitorul, ci _i trecutul.
intr-adevr, ca ia _i figura irevocabilului. Cci uneori în ciuda
aintei mele rmân fidel atât celui pe care l-am iubit deja, cât
si celui care m-a iubit deja. Fiindc faptul de a fi încercat, fie
si numai pentru un interval de timp în cele din urm finit, sã-l
realizez pe ,lat -m _i mai cu seam de a fi experimentat
faptul c cellalt i-l insu_ea pe acela_i ,,lat-m!", astfel încât
si unul i altul împrt_eam aceea_i semnifica ie- _i tocmai
aceasta- m marcheaz i m metamorfozeaz pentru tot
deauna; aceast întiprire îmi impune o nou figur, deci un
fel de fidelitate pentru ceea ce celälalt a fcut în mine, a fcut
din mine. Orice fenomen erotic, pân _i cel mai mic, rmâne
achiziia mea inalienabil, chiar dac l-am lsat s se piard.
S examinm mai întâi iubirile pe care le-am iubit odinioar,
inainte de a le trda sau abandona. Le-am rmas totu_i fidel i
în mod definitiv. Desigur nu în virtutea eforturilor amintirii,
pe care doliul sau dispreul pot voi, din contr, s le aboleasc.
Ci pentru c, pe cât de mult m voi convinge c ,Nu mai
vreau s mai aud vorbindu-se despre asta", cu atât mai mult
voi recunoa_te prin înssi aceast negaie c m-am fcut iubi-
torul celui pe care azi pretind c 1-am uitat cu totul. Nu e vorba
aici de memoria unei anume fee, nici a unui anume trup, nici
a unui anume cel lalt- toate acestea pot foarte bine s dis
pard fr s lase vreo urm psihologic (§ 26 _i § 29). E vorba
de faptul cã odat m-am declarat în mod iremediabil pentru
cel ce a disprut poate din amintirea mea _i m-am fcut
torul sãu; faptul c am uitat azi totul nu abole_te cu nimie
iubi-
aptul c, pentru a-I iubi pe acest disp rut, am avut foarte bine

aces la statutul de iube_te, c l-am iubit toarte

fiin care
insuticiente _i ca am
a v a n s urmând principiul raiunii
nu-l avea)
P t foarte bine de la el trupul meu (pe care el
acel moment,
au- pe al s u (pe care eu nu-l aveam). Din
voit sa dure-
dr dacá jurmântul n-a stiut, n-a putut saun-a care-t
Chiar dac cellalt a dispärut o dat cu fenomenul erotica, a
n-am radicalizat mai putin
reducia
C Specete
Carei a , cum marcheaz pentru totdeauna. Tot ceea ce am
radicalizata
pus Si Simtit din iubire în reducia erotic

251
 definitiv _i mi-a impus o form nou ,
m-a marcat ca un stigmat
O dat cutimpul l-am pierdut eventual pe un anume cellalt
sau am pierdut timpul cu e l - dar nu voi pierde niciodat
el trebuit s-mi devin pentru a-I iubi. Toate actele
ceea ce a

mele de fiin care iube_te le-am

pstrat pentru totdeauna în
mine saumai degrab acestea m pstreaz în ele _i îmi
salveaz demnitatea mea irecuzabil de fiin care iube_te.

Cei pe care i-am iubit au putut disprea,

nu îns faptul c
1-am iubit, nici timpul pe care l-am consacrat lor, nici aman-

tul care am devenit pentru a-i iubi. Cci nu exist niciodat

un/o fost(), ci numai urme de ne_ters ale celorlali care m-au
fcut cineva care iube_te, cineva vinovat, finit fr îndoial,
dar definitiv, irevocabil. Nu m voi putea face niciodat c
n-am încercat s iubesc, deci c n-am iubit.
S examinm acum în fa iubirile care mi se adreseaz fr
ca eu s le r spund, fie pentru c le-am ignorat, fie pentru c
n-am vrut s le rspund. Le rmân cu toate acestea fidel în
mod irevocabil. Bineineles, pot s fi pierdut orice amintire
clar a lor - într-un sens acest lucru ar fí mai bun pentru
toat lumea. Ceea ce nu împiedic faptul c acela care sunt
acum am devenit doar în msura în care privirile, avansurile,
ba chiar trupurile tuturor celor care m-au iubit au apsat asupra
mea, pân la a m modela i a-mi grava adevärata mea fa.
Fie c vreau sau nu, avansul lor face mult mai mult decât a_
face eu însumi vreodat. Nu e vorba numai de stima de sine
cu care m-au gratificat cei ce m-au iubit, nici de cunoa_terea
lumii _i a mea pe care mi-au deschis-o, ci de faptul c pu-
nându-_i privirea lor asupra mea, m-au introdus în fenomena-
litatea acelui ,lat-m!" erotic, sau mi-au deschis cel puin
accesul la ea. M-au fcut s intru, fr ca eu s hotrsc asta,
chiar în ciuda mea _i cu forta, în reducia erotic în care m
precedau. Nu dispun decât de un singur fel de a ti ce fiinta
iubitoare se realizeaz în cele din urm în mine- e de ajuns
så _tiu pe cine am iubit i, mai ales, cine m-a iubit. ^i nimie
din ei nu va disp rea vreodat cât timp eu, care îi rezum, 11

voi
primesc, 1i iubesc sau nu-i iubesc, îi rememorez sau îi uit,
putea face înc pe cel care iube_te. In mod straniu, în sensul
cel mai radical, nu pot s nu r mân fidel chiar _i celor pe care

252
i-am abandonat sau care m-au abandonat -fiindcã lor le da-
torez statutul meu de tiin care ube_te, avansul meu _i sus-
end rile Astfel, fidelitatea temporalizeaz _i fenomenul
nmele.
erotic fcându-mi irevocabil trecutul de fiin care iube_te.
Fidelitatea permite în stär_it temporalizarea fenomenului
erotic în prezent. Räm ne într-adevär mereu o întrebare care
revine, care chinuie pän la obsesie tocmai pentru c pare s nu
primeasc vreodat un rspuns sigur: eu care spun ,Jat-m!",
care-l aud pe cellalt spunându-mi ,lat-mä!" _i care împr-
ta_esc o singur semnificaie împreun cu el, n-a_ putea avea
totu_i niciodat acces, printr-o imposibilitate de principiu, la
intuiia sa, nici la tr irile sale de con_tiin; decât dac trupul
meu, deci con_tiina mea, s-ar contopi cu al su/a sa. A_adar,
de fiecare dat când voi spune ,lat-m!", îi voi pune i lui _i
mie, mereu în zadar, întrebarea ,,Mä iube_ti?". Aceast între-
bare nu poate rmâne fr rspuns, fiindc orice rspuns pe
care mi-l va da cellalt, inclusiv rspunsurile afirmative, r-
mân în mod esenial îndoielnice. Nu numai pentru c celälalt
poate s m mint intenionat (s-mi spun ceea ce _tie c e
fals c m iube_te), dar mai ales pentru c poate s se în-
tample, sau mai degrab se întâmpl cel mai adesea, c cel-
lalt nu tie el însu_i dac m iube_te sau nu. Dar atunci, cum
anume se poate spune _i respune jur mântul? Cum se poate
confirma fidelitatea în prezent? Pentru a depä_i aceast încer-
care, trebuie mai întâi s lum act de faptul cfidelitatea celui-
lalt rmâne definitiv inaccesibil celui ce iube_te _i c îndeo-
sebi sinceritatea lui nu poate s creeze decât o iluzie: de drept,
chiar dac ar vrea-o, cellalt nu poate niciodat s-mi dove-
deascá fidelitatea sa fa de mine, cel care iubesc. Nu r mâne,
prin urmare, deschis decât o singur cale: trebuie ca eu, cel
care iubese, s decid asupra sincerit ii celuilalt altfel spus
Ca eu, _i nu el, s rspund la întrebarea ,,M iube_t1?".
AS putea îns apuca aceast cale, a_ putea oare admite acest
paradox? In fapt, pot s o fac în mod perfect. Desigur celälalt
u poate _ti niciodat dac m iube_te, c ci sinceritatea sa il

n_al tot atât cât m las neîncrez tor; nu voi a_tepta de la el

d Sa-mi ateste ceea ce ignor. Dar eu _tiu- în mod evident

Cspre el mai multe decât el; în actele sale _i în inlan uirea lor

253
vd dac totul se petrece ca _i cum cel lalt m-ar iubi sau
pot cu atât mai mult s må sprijin pe acest ca i cum, cu cât
nu
eu însumi am recurs deja la puterea lui paradoxal pentrua
må asigura de propria mea inten ie amoroasa (§ 19). Mä asj.
gur, a_adar, de faptul c cellalt se comport ca _i cum m-ar
iubi: i o pot face în mod perfect, fiindc imi este de ajuns sã
m sor dac el se comport în privin a mea a a cum eu m-as
comporta în privina lui dac l-a_ iubi, pe scurt s compar
aceste dou ca i cum ale noastre. Din acel moment m des.
copr rspunztor de fidelitatea celuilalt; în fapt m gäsesc
martor i judec tor al ei, cci _tiu ceea ce vrea s spunä_i
poate face un ca i cum. ^i m recunosc expert în aceast
materic, findc _tiu din experien s rup un jurmânt _i cât
cost ca s-l ii. De acum înainte cellalt se va dovedi fidel în
fiecare clip în care eu, care _tiu mai bine decât oricine de-
spre ce este vorba, voi crede c el este fidel. Dar eu nu pot
hotri c îmi rmâne fidel decât hotrând eu însumi s-i r-
man fidel -c ci, dac m-a_ hotärí s-i devin infidel, s-ar
putea desigur ca el s-mi rmân fidel (sau nu), dar nu a_ mai
putea s-o _tiu, nici s m amestec în aceasta. Indicele fidelitäi
sale devine, a_adar, propria mea fidelitate. Evident, _tiind c
eu hotrsc cu privire la fidelitatea sa în msura în care i-0
confirm pe a mea, el nu o poate primi pe a mea decât meni-
nánd-o pe a sa. Din acel moment, a_a cum în reducia erotica
generalizat fiecare prime_te de la cellalt trupul pe care nu-l
are de la el însu_i (8 23) într-un concurs de stârnire în
princi
piu fr sfär_it (§ 24-25), tot a_a aici, în reducia erotic rad-
calizat ca i in erotizarea voluntar (§ 35), fiecare decide cu
privire la fidelitatea celuilalt, de_i nu _tie nimic despre a sa
proprie, într-o temporalizare în principiu fr sfär_it.
Schimbul fidelitilor define_te, a_adar, singurul prezent m
pårtá_it al fenomenului erotic c e l ce iube_te spunandu-l
celuilalt care iube_te nu ,Te iubesc!", ci dându-i un dar inn
mai rar i mai putemic:,M iube_ti adevrat,
eu iti dau asigurarea"
cu
Acest dar cei ce iubesc _i-l dau atatd
o tiu, aar
timp cat dureazá prezentul lor.

254
 S 37. Hotrârea anticipatoare ultim
Prezentul nostru de fiinte care iubesc dureaz atâta timp cât
hotärâm asta; _i noi hotrâm asta fiecare asigurându-l pe ce-
lalalt de fidelitatea sa fa de jurämântul comun, anticipând,
asadar, asupra lui. Decizia noastr nu se poate, a_adar, lua
decât printr-o dubl i reciproc anticipare. Astfel se instau-
reaz o hotrâre anticipatoare conform în fine reduciei ero-
tice. E vorba de o hotrâre, pentru c nu m pot defini ca fiin
care iube_te decât în msura exactä în care reu_esc s spun,
apoi s repet jurmântul, care singur face s apar fenomenul
erotic (§ 21); dac înceteaz aceast hot râre, fenomenul ero-
tic dispare _i el numaidecât. Dar e vorba i de o hot râre care
nu se realizeaz decât atâta timp cât anticipeaz asupra ei in-
sesi; mai exact atâta timp cât fiecare care iube_te anticipeaz
prin avansul su (S 18) _i propria sa fidelitate (§ 36) asupra
avansului _i fidelitii celuilalt iubitor, _i reciproc; întrucât
const în exerciiul fidelitii, o astfel de anticipare define_te
o temporalitate propriu-zis erotic .
Cel care iubeste î_i poate astfel reînsu_i hotrârea anticipa-
toare? Ea apar ine, se pare, fenomenalit ii fiinei sau mai
exact a acestei fiinri (care sunt eu), în care e vorba nu doar
de el însu_i (ca fiinare), ci mai radical de fiina sa, ba chiar
in chip nemijlocit de fiina tuturor fiinärilor. n principiu,
hotärârea anticipatoare nu are loc decât acolo unde are sens:
plecând de la chestiunea fiintei _i în reducia fenomenelor la
aceast fiinare, nu anti-
T1inta lor. De altfel, hot rându-m ca
ultime
Cipez decât asupra morii mele, asupra posibilitii
modului
posibilitatea imposibilitii), a_adar în fapt asupra
efectivitatea. Or po-
neu de a fi: posibilitatea care depse_te de a fi, absolut
SlO1litatea morii r mâne mereu posibilitatea
iubit de altundeva.
Surainá posibilittii ca eu s iubesc si s fiu
o confuzie vorbind
de o hot râre antici-
C c e så
risc, a_adar, ca,
patoare nu ontologic , ci erotic ? Pur _i simplu pentru
realiza în întregime, hot rârea anticipatoare nu are
ase erotic. Caci, spre
d alegere decât s treac de la ontologic la
niciodat så m
nu ajung
a e ceea c e se pretinde, eu
hot
hot C r mânând în orizontul fiinei:
luat
prin anticipare
255
 cel puin în ultimele ei exigene, hotararea anticipatoare nu se
se
poate realiza decât în orizontul deschis de reducia erotic
A_a cum de fapt am îneles de ceva timp (3 3) c nu sunt de.
cât în m sura în care iubesc sau sunt iubit de altundeva, si nu
invers, tot a_a trebuie acum s admit în mod definitiv a) cn nu
m pot hotrî cu adevrat decât împlinind jurmântul; b) c
nu m pot hotrî asupra modului anticip rii decât temporali
zându-mi jurmântul potrivit fidelitii, i c) c nu-mi însu-
sesc ipseitatea decât meninând un jur mânt cât de mult îmi
va permite fidelitatea mea.
Rmâne sã o ar täm.- Hotrârea ultim i cea mai radi-
cal nu poate consta în a fi. i ce pot eu hotärî când m hotã-
rsc potrivit fiinei? A_ putea hotrí s fiu? Evident nu, pentru
c sunt _i voi fi, fie c hotrsc sau nu asta; _i voi înceta s
fiu a_a cum am început s fiu: fr a decide nimic în aceast
privin. N-a_ putea totu_i s m hotrsc s mor? In fap
foarte putin; pe lâng faptul c în sinucidere e vorba de o
contradictie formal, s-ar putea ca îns_i aceast sinucidere
s nu rezulte niciodat dintr-o decizie liber, ci dintr-o con-
strângere la care cedez pentru c-mi lipse_te fora de a lua cea
mai mic hotrâre (§ 12). Rämâne totu_i un rspuns mai bun:
hotrârea nu se poart nici asupra finei, nici asupra mori,
ci asupra posibilitii de a muri, care-mi permite s acced la
modul meu propriu de a fi, posibilitatea. ^i nu se poate con-
testa c fiinarea pentru moarte (posibilitatea imposibiliti)
nu-mi deschide în fapt fiina mea ca posibilitate; se poate îns
contesta faptul c aceast posibilitate depinde înc de hotr-
rea mea liber, deoarece, în cel mai bun dintre cazuri, consimt
_i îmi dau acordul la ceea ce nu voi putea în orice caz s evt
moartea. Fr îndoial, hotrându-m pentru posibilitatea
imposibilit ji mele ratific fiina mea posibil, dar nu decCIu
cu privire la aceast (im)posibilitate _i nu decid aici nimie
nici mcar trecerea mea în nimic; altfel spus, m pot hota"
pentru posibilitatea mea (a imposibilului, moartea mea) ant
Cipänd asupra ei _i subscriind la ea fr a rezista; aceasta an
ticipare nu are îns nimic efectiv; nu e vorba de o sinuciderc
a
efectiv, ci de o schimbare de stil, de un mod mai liber de
apropia moartea posibil; aceast anticipare nu schimb nimie

256
 nici im ipseitatca mea, nicI in viitorul meu.
niciîn moartea mea,
cu un straniu cvietism, nu voi putea deci
Fär a o confunda
infptui aceast hotäräre (pe care mi-o datorez totu_i, fiindc e
dac r mân în orizontul fiintei ($ 19).
vorba de ipseitatea mea)
O pot îns realiza în orizontul erotic. Cci cel care iube_te

se hotr_te cfectiv; mai întåi, pentru c el nu se poate institui

ca fiin care iube_te decât printr-o decizie radi-
pe el însu_i
cal, necondiionat _i fr raiune suficient (§ 18); apoi,
fenomenul su erotic decât dând _i pri-
pentru c nu suscit
mind semnificaia ,,lat-m! (S 21), ceea ce implic nu doar o
a doua hotrâre din partea sa, ci i o contra-hot râre din par-
tea aceste dou noi hotrâri nu trebuie s înceteze
celuilalt; _i
s se repete vreodat pentru asigura temporalitatea fenome-
a
efectiv o
nului erotic. Mai pe larg, cel ce iube_te înfptuie_te
încearc _i trebuie s se hot rasc s-i dea
hot râre pentru c
celuilalt mai întäi trupul s u (S 23), apoi fidelitatea sa, pe Scurt

pentru c în hot rârea lui e vorba nu numai de el însu_i, ci de

responsabilitatea sa erotic fa de cel lalt. Ating, a_adar, cu
adev rat hot rârea mea, pentru c în regim de reduc ie erotic

($i numai acolo) ea poart _i m poart asupra celuilalt, nu

numai asupra eg0-ului meu, ca în reduc ia ontologic . - La

care se adaug un ultim argument, simplu i de principiu:

dac hot rârea ultim _i cea mai radical nu const decât în a
Ii _i în fiin, ea va sucomba în chip ineluctabil z dsrniciei

care descalific fiina în reducia erotic ($ 2); prin urmare,

ea nu se va mai putea pretinde nici ultim , nici radicalà.
Rämâne îns faptul c, potrivit chestiunii fin ei, hot ràrea
rebuie in eleas în chip esen ial ca o anticipare; hotararea
erolicá poate oare nu numai s anticipeze, dar s anticipeze
-Sa
Intr-un mod mai radical decât hotrârea ontolog1c?
CXaminám mai întâi un prim punct: cel ce iube_te se hotara te
ca
_i se decide într-un mod origunar, pentru
nu
Pnexcelen
notará_te despre el însusi decât hot rându-se pentru celalalt i
u Scopul de a se decide pentru el; or o astfel de hotarare de
one pentru celålalt, cel ce iubeste o a din prncipiu la modul

anucipårii _i numai în acest mod. Anticiparea nu conpleteaza

define_te înc origne: cel ce
de la
p o 1 hotrârea,
O t e anticipeaz
ci o
dintr-o dat, ntrucat se declarà tàrà reci-

257
procitate (S 15) _i prin avansul (S 18) care-l elibereaz de prin-
cipiul raiunii (§ 17); anticiparea determin atât erotizarea
trupului (S 24-25), cât _i fidelitatea (§ 36). Aceast imanent
a anticiprii în hotrârea erotic conduce spre al doilea punct:
anticiparea anticipeaz în mod evident asupra posibilitäii.
dar asupra unei posibiliti care nu se mai joac în limitele
fiintei, pentru c le transgreseaz pe cele ale morii. Intr-ade-
vr, anticiparea ultim nu anticipeaz asupra mortii (imposi-
bilitate de a fi), ci asupra iubirii ultime- a_adar, asupra vii-
torului jurmântului, ca jur mânt care trebuie mereu înc s
vin, care trebuie s revin mereu; viitorul jurmâântului nu se
limiteaz la moarte, deci la imposibilitatea posibilitii; desi-
gur moartea fixcaz o limit incontestabilfiinei, dar nu face
absolut imposibil posibilitatea erotic, odat moartea deve-
nit efectiv, îmi mai rmân ca fiin iubitoare cel puin dou
posibiliti. Dac celälalt e mort, eu pot, cu titlul de fiinä
iubitoare, s-l iubesc înc, fiindc pot s iubesc fr recipro-
citate (§ 15) chiar _i ceea ce nu este (§ 3). Dac sunt mort,
cellalt mai poate _i el, cu titlul de fiin iubitoare, s m
iubeasc din acelea_i motive. A_a cum se ive_te prin avansul
care comand iubirea iubitorului, fenomenul erotic nu oferä
paradoxal nici o priz morii -tocmai pentru cse elibereaz
de orizontul fiinei. Contrar hotrârii anticipatoare în reducie
ontologic, care nu atinge posibilitatea decât potrivit fiinei
(adic potrivit morii care subliniaz posibilitatea de a fi
printr-o posibilitate a imposibilitjii), în reducia erotic hot-
rârea anticipativ deschide o posibilitate fr m sur - o po-
Sibilitate pe care nici finta, _i, prin urmare, nici moartea nu o
limiteaz vreodat. Aceast posibilitate se define_te drept im-
posibilitatea imposibilit ii. Fenomenul erotic ca atare nu are
nici un motiv s sucombe morii pentru c nu aparine orizo
tului fiintei. Nu numai c iubirca are un motiv s doreasca
ve_nicia, dar sensul su se afl întotdeauna deja în aceasta.
Astfel, cel ce iube_te atinge o anticipare efectiv , liber i cu

adevárat hotrât - nu mai anticipeazin posibilitatea impo-

Sibilitjii (viitorului), ci în imposibilitatea imposibilitii salc
Inc de la începutul avansului su, cel care iube_te anticipcaa
asupra ve_niciei. Nu o dore_te, o presupune.

258
 Hotrârea anticipatoare u ar avea îns nici o importan dacã
nu mi-ar penmite im principiu _i în cele din urm s acced la
ipseitatea mea, reducia erotic îi permite oare celui ce iube_te
så ajung aici? Ma pot convinge u_or cel puin de faptul c în
afara reduciei erotice ipseitatea mea rmâne îndoielnic, ba
chiar inaccesibil, fiindc i se poate întotdeauna substitui o
alta, care ar fi un eu în loc de mine. S examinm mai întâi
reducia transcendental în care sunt în msura în care gân-
desc (sintetizez, constitui, deconstruiesc etc.); e de la sine
inteles c aici trebuie s gândesc potrivit raionalitäii, deci
potrivit regulilor universale ale gândirii;, astfel, cu cât gân-
desc mai corect, cu atât ceea ce gândesc poate, la limit cel
putin, s se afle gåndit de oricare alt spirit raional; gândurile
mele pot, ba chiar trebuie s devin gândurile oricui altcuiva
_i ale oricui gânde_te; prin urmare, gândurile mele nu m
definesc _i nici nu-mi aparin. Dac gândesc, poate sunt,
dar nu _tiu cine sunt, nici chiar dac pot deveni vreodat
un cine.
Sã trecem la reducia ontologic în care sunt ca finare în
care e vorba de fin, de fiina fiinärii care sunt, dar i de
toate celelalte fiinri care nu sunt eu; dar, chiar dac n-o pot
pune în lucrare decât hot rându-m în mod absolut _i numai
pentru ea, aceast fiin îmi confer oare pentru aceea ipsei
tatea mea ultim ? Pot s m îndoiesc de aceasta cel puin prin
dou argumente. Mai întâi, aceast fin r mâne fiina tutu-
ror fiinrilor, chiar _i mai cu seam dac doar o fiinare ca
mine o _tie _i o face v zut ; din acel moment, cum anume
aceast fiin a fint rilor chiar altele decât mine mi-ar mai
c trebuie s
putea conferi ipseitatea mea, proprie mie? Faptul
m individualizez pentru a accede aici nu implic în
schimb
ca aceast fiin s permit ea îns _i individualizarea mea;
din contrá, ar putea-o presupune tärà så o permitä. i de alt-

de aceast tiuncie de
Tel, cum orice om are vocaia a exersa

fi vorba aici tot de o determinare

Tiintare privilegiat, n-ar
71 _i § 22)?
ranscendental, deci perfect universalizabil (S
mi-ar acorda o
Apoi, înc o dat, dac, prin imposibil, tinta
pseitate, cum nu s-ar prbu_i ea sub zåd micie (S 3) cu acela_i
titlu ca _i fiina din care ea ar proveni?

259
 Din contr, ca fiin iubitoare în situaic de reducie erotica
nu mai întâlnesc aceste aporii. Stiu perfect ceca ce nu poate
trece niciodat din mine la un alt individ, ci r mâne în mod
indisolubil al meu, mai intim în mine decât mine: toi cei ne
care i-am iubit ca fin nubitoare, mai exact toate tr irile mele
de con_tin, toate avansurile mele, toate jurmintele mele
toate juisärile mele i toate cele pe care le-am provocat, toate
fidelitätile mele _i toate suspendrile mele, toate urile mele si
prima mea moarte toate acestea îmi vor purta numele când
nu voi mai fi. Toate acestea poart de fapt înc de pe acum
numele meu, il fac demn de cinste sau de dispret, de admirat
sau de plâns. Nimeni nu-mi poate lua asta, nu m poate elibera
de asta, nici nu-mi poate da asta- eu singur a trebuit
s m
angajez aiCi în persoan , în avans i cu titlul de fiin iubitoare
pentru a ajunge aici, la ceea ce sunt ca istorie a cuiva care
ube_te. ^i, paradoxal, eu însumi nu pot trasa istoria erotic a
acestei ipseiti irevocabile -trebuie s
mi-o spun alii. Cci,
pe bun dreptate, ipseitatea mea se realizeaz erotic, a_adar
plecând de altundeva _i de la un altundeva, cellalt iubit (sau
urât). Nu doar c eu nu m încerc ca o fin care iube_te decât
expunându-mä acestui altundeva (§ 5-6) cu riscul avansului
(4), ci numai cellalt îmi confer semnificaia fenomenului
meu amoros ($ 21);
el singur _tie dac eu îl iubesc (§ 36) i
dac i-am dat trupul su (§ 23): eu nu-mi aflu, sau mai de-
grab nu-mi voi afla numele i identitatea mea cea mai proprie
de la ceea ce _tiu despre mine, nici de la ceea ce sunt sau am
hotrât s fiu, ci de la cei pe care i-am iubit (sau nu) _i de la
cei care m iubesc (sau nu). Cine sunt? La aceast întrebare
finta nu are nimic de rspuns, nici finarea din mine. Cum eu
sunt în m sura în care iubesc sau sunt iubit, doar ceilali vor
putea rspunde la aceast întrebare. La sfâr_it m voi primi
de la cellalt, a_a cum sunt nscut din el. Nu
c ar trebui Su
ma recunosc ostatecul lui sau c o alienare m-ar ine sclavu
sau: insá_1 aceast team nu poate fi conceput decât într-un
orizont transcendental sau ontologic care presupune ceea ce
tocmai e vorba de a pune sub semnul întreb rii-
faptul c eu
nu am de a face decât cu mine, c
ipseitatea mea se poate re
zolva doar în monada mea, pe scurt c revin la mine pentru ca

260
nrovin din mine. Or de la proba zdärniciei _i
tice
a
reduciei ero-
stiu c propriul meu cel
mai intim îmi vine de
altundeva
si trimite altundeva. Cel ce iube_te nu devine el
insu_i decât
alterându-se i nu se altereaz decât de un celälalt, paznic ultim
al propriei mele ipseitäi care, fr el, îmi rmâne
inaccesibil.
38. Venirea celui de-al treilea
M voi primi deci, în cele din urm, de la un celälalt. Voi
primi de la el ipseitatea mea, cum mi-am primit deja semnifi-
catia mea în jurmäntul su, trupul meu în erotizarea trupului
su, pân _i propria mea fidelitate în declaraia sa,M iube_ti
cu adevrat!". Dar ceea ce nu încetez astfel s primesc de alt-
undeva, trebuie s încerc mereu s primesc în clipa urmtoa-
re, în fiecare nou clip. Pentru a continua aceea_i reducie
erotic, trebuie s reîncepem totul de la început i fr între-
rupere. Nu ne iubim decât cu preul unei re-creri continue, a
unei cvasi-creaii continue, fr sfr_it _i fr odihn. Nu ne
vom iubi decât cu condiia de a îndura repetiia _i de a urca,
asemenea unei pietre prea grele, greutatea jurmântului pân
in piscul erotizrii înse_i, mai ales dup fiecare suspendare,
ba chiar dup fiecare decepie. Nu se poate deci s nu se pun
o întrebare: jurmântul meu de fiin iubitoare. pe care îl îm-
parta_esc dându-l i primindu-l în discontinuitatea unei repe-
titu, noi, cei care iubim, n-am putea s-l încredinm unui al
treilea, care l-ar asigura mai durabil ca noi? Un al treilea care
in afara intrigii noastre _i neatins de finitudinea sa, ar asigura
Jurämântul nostru înscriindu-l într-o durat cont1nua-a sa.
Acest al treilea n-ar avea îns nici o legitimitate pentru a
asigura jurámântul nostru, deci realizarea noastr potmvit re
ductiei erotice, dac el însusi nu ar aparine acestei reducin
OCe, alttel spus, dac nu ar proveni i el din aceasta, daca

u -ar aparine, deci dac nu ar actualiza-o în el însu_1. ACest

trebui så
a reilea, martor eventual al jurmântului nostru, va
tenome-
Cnomenalizeze fenomenul nostru erotic comun prin
ci al su, un te-
u Sau propriu, nici al meu, nici al celuilalt, noastr ce
omen tert; astfel, el va putea atesta vizibilitatea
cduie repetat mereu prin continuitatea inatacabil a propriei

261
 sale vizibiliti: _i va putea conferi fenomenului nostru crotic
làsat intotdeauna intemitent in jurmânt, stabilitatea unui fen'
men durabil hotrât. De acum înainte, orice s-ar putea întâm-
pla cu primul fenomen erotic, cel de-al treilea ar asigura prin
vizibilitatea sa incontestabil faptul c a fost un timp în care
jurmântul nostru se fenomenaliza în lumin deplin. Vedem
c acest al treilea dac se va gsi unul ar trebui s se
-

produc precum un fenomen pertect venit, a crui vizibilitate

stabil ar reproduce _i deci ar asigura vizibilitatea instabil a
jurmântului nostru supus repetiiei. Dac trebuie s intervin
Vreodat , cel de-al treilea nu se va produce, nu va înainta _i nu
va apärea îin vizibilitatea erotic dect pentru a re-produce ceea
ce nu se d neîncetat spre a fí vzut, jurmântul meu, ceasurile
sale bune _i rele. El nu o va putea face decât rmânând in
acela_i timp indisolubil legat de acel lucru cruia îi atest ast-
fel fenomenalitatea prin a sa; nu va putea re-produce decât acel
lucru plecând de la care se va produce pe el însu_i. Acest feno-
men ter, care nu reproduce în vizibilitatea sa vizibilitatea
repetitiv a jurämântului nostru decât producându-se plecând
de la însu_i acest jurämânt, fr a-l putea revoca _i vreodata
care vine ca un eveniment intrinsec erotic, se nume_te
copihul.
O astfel de trecere de la cel care iube_te prin jurmânt, ero-
tizare, gelozie i fidelitate pân la copil nu are nimic facultativ.
Cu conditia s înelegem copilul
pe o exigen
ca necondiio-
nat a reduciei erotice, de care cel ce iube_te nu poate în nici
un caz nici m car
pretinde s fac economie fr s suspende
insái aceast reducie, i aceast trecere nu are nimic arbitrar,
nici ideologic, din dou motive clare.-Trecerea la copil nu
rezult dintr-o lege biologic sau social, ci dintr-o exigen
fenomenologic: în re-producere nu e vorba mai întâi, niei
chiar in mod esenial, de meninerea speciei, de întrirea co-
munitái sau de mr1rea familiei, pe scurt de perpetuarea tre
cutului in vitor prin repetitie sau acumulare; acest proces 1
pástreazá legitimitatea _i rolul su, dar aparine sociologie
Din contr,
potrivit fenomenologiei trecerea la copil are tuncta
de a produce o mai stabil vizibilitate a fenomenului erotie
deja real1zat prin Jurmânt _i repetat prin juisare, prin urarc
de a
asigura vizibilitatea prezent _i vitoare a celor ce iubesc.

262
Cei care iubesc trec la copil pentru a radicaliza apariia propriu-
lui lor fenomen erotiC imparta_it- nu în primul rând pentru
a manifesta public i social celorlali rma_i în afara reduc
tiei erotice, ci pentru a i-l arta lor în_i_i _i a se face astfel
vizibili ei în_i_i pentru ei inyii dincolo sau în ciuda propriilor
lor intermitene. Distana dintre ei în_i_i _i copilul lor umple
condiiile fenomenologice adecvate pentru ca în sfär_it în acest
al treilea, care îi re-produce pentru c se produce (vine) ple-
cänd de la ei, s apar pentru ei în_i_i ca pure fiinte iubitoare
potrivit regulilor reduciei erotice. Intr-adevär, copilul apare
drept prima lor oglindá în care i_i contempl prima lor vizibi-
litate comun, întrucât, chiar dac ei nu îl încearc în comun,
acest trup a pus totu_i cele dou trupuri ale lor în comun, în
acest al treilea în care se arat copilul. Dintr-o dat, aceast
oglindã nu se degradeaz în idol (oglind invizibil ca prim
vizibil); întrucât rezult din jurmânt i din avansul reciproc
al celor ce iubesc, deci din distana lor de nesträbtut, copilul
apare înc celor ce iubesc ca un al treilea; mai întâi, pentru c
propriul su trup impune un trup definitiv altul decât al lor,
confimând principiul inaccesibilitii oricrui trup ca atare;
apoi, pentru c în propriul su trup el întrupeaz tocmai aceas-
t distan între cele dou trupuri pe care nici jurmântul, nici
gelozia nu le abole_te vreodat (ele rmân aici), ci le confir
m întotdeauna. Cei ce iubesc nu sunt _i nu vor fí niciodat
una cu imaginea lor, nici nu-_i vor face din ea idolul lor,
fiindc ea nu îi re-produce în vizibilitate decât cu condiia de
a nu sem na cu ei.
Dar aici se adaug un al doilea motiv.Trecerea la copil
raspunde unei exigene cu atât mai fenomenologice (nu bio
logice, nici sociale) cu cât întâi de toate poate i trebuie s se
inteleag întotdeauna ca posibilitatea copilului mai mult de-
cat ca etectivitatea sa. Intr-adev r, pentru cei ce iubese nu e
vorba în primul rând de copilul efectiv, nici de cel pe care îl
,avem" (sau credem c-1 ,avem"), nici de cel pe care ,,vrem
bio-tehno-
avemn"- eventual cu tot preul manipulrilor
S4-I reduce la
Ogice sau al traficurilor socio-medicale, care l-ar
dngul de obiect fabricat,vândut cumprat; în aceste dou
_i
dzuri de altfel, obsesia de a poseda luerul pe care-l nume_t1

263
atunci copilul ,t u poate merge u_or máná in mân cu uitare
tarea
_i indiferena, cu instrumentalizarea lui prin conventie, ba chiar
cu distrugerea sa prin rele tratamente (fizice sau psihice)
efectiva posesie a copilului nu doar nu prelunge_te întotdeauna
posibilitatea lui, dar adesea o distruge. Pentru cei ce se iubese
din contr. posibilitatea copilului merge mai departe decât
posesia sa, a_adar decât efectivitatea lui; e vorba în fapt de o
etap de neocolit a reduciei erotice i, în acest moment, prima
care pare s asigure o stabilitate fenomenului erotic: copilul
întrupeaz în trupul su un jurmânt înfäptuit o dat pentru
totdeauna, chiar dac cei care iubesc 1-au rupt deja. In copil
jurmântul se face trup o dat pentru totdeauna i în mod ire-
vocabil, chiar dac cei care iubesc divoreaz apoi de jur-
mântul lor. Copilul manifest o promisiune întotdeauna deja
tinut, fie c cei care iubesc vor sau nu aceasta. Copilul apr
jurmântul celor ce se iubesc chiar împotriva celor ce se iu-
besc; se d drept gaj împotriva separaiei lor; se interpune ca
pzitor al primelor lor avansuri; proiecteaz în vitor prezentul
jurmântului _i, dac acest jurmânt nu mai trie_te, atât cât
va tri, copilul va da mrturie despre el împotriva celor ce se
iubesc. Astfel, copilul consacr în trupul su fidelitatea celor
ce se iubesc sau las s vorbeasc în trupul su gelozia i
apr împotriva lor onoarea celor ce se iubesc (§ 33).
S rmânem aici strict la copil ca o posibilitate deopotriv ce
rut de reducia erotic _i fcut inteligibil prin ea. Copilul nu
poate fi gåndit decât plecând de la posibilitatea sa, pentru c
el apare intotdeauna ca un fenomen dat potrivit venirii nea_-
teptate a unui eveniment _i cu o radicalitate care îl smulge
comunului fenomenelor, chiar înelese ca date. Într-adevär,
copilul vine pe nea_teptate în acest sens strict c nu se produce
pe el insu_i i nu-i reproduce pe cei ce se iubesc decât refü-
zándu-se totu_i mereu celui mai mic determinism (cauze, deci-
zi, fabricri etc.) care s-l fac s vin prin voina _i potrivit
previziunilor celor ce se iubesc în_i_i. Nu depinde de cei ce
devin pärini, de_i ei pot face asta; pe cât
se
iubesc s
cel care iubesc pentru c eu hotrsc asta, pe atât nu e nicio-
devin
datá de ajuns ca eu s decid s devin p rinte ca s _i devin
aceasta, nu e de ajuns s vrem _i s hot râm s , facem un

264
copil ca el s _i vin de
fapt întâi de toate pentru c nu se
-

poate niciodat ,face" un copil, în ciuda tuturor

voinelor _i a
tuturor dispozitivelor care pretind asta; voina de a
procrea nu
garantcaz niciodat în mod absolut fecunditatea, nici o voin
de a nu procrea nu apr întotdeauna de faptul de a procrea to-
tu_i. Pe cât se pare, chiar i tehnicile cele mai complexe desti-
nate s provoace fecundri artificiale (sau cel puin asistate, în
parte non-naturale) nu ating de foarte departe rezultatele abso-
lut sigure, previzibile _i fr gre_eal pe care le obtin în mod
regulat tehnicile destinate produciei de obiecte industriale; din
contr, rezultatele nu fin aici decât de cauzaliti statistice, fr
un determinism strict _i cu frecvente de reu_it uimitor de slabe.
Copilul nu se decide _i nu se prevede cum nici nu se ,face":
de_i provine (în principiu) în întregime din noi, nu depinde
totu_i exclusiv de noi ca el s vin sau s nu vin. Chiar o
dat conceput, indisponibilitatea sa se marcheaz înc prin
întârzierea, întotdeauna incert, pe care na_terea sa o impune
celor ce se iubesc; în orice situaie, între conceptie _i na_tere
ei trebuie înc s a_tepte copilul; a_teapt bunvoina lui dup
conceptie, a_a cum îl a_teptau înainte de conceperea sa; pl-
cerea lor a_tepta întotdeauna bun plcerea lui. Chiar dac au
decis s-l provoace, cei ce se iubesc trebuie înc s a_tepte co-
pilul, care nu se semnaleaz mai întâi decât fcându-se a_teptat
_i lsându-se dorit; aici a_teptarea ne înva dorina, nu invers,
ca în erotizarea trupului, unde dorina provoca a_teptarea.
Aceast a_teptare ireductibilse impune celor ce se iubesc
_i dovede_te c apariia copilului nu depinde de voina lor,
conditie niciodat sufícient, nici chiar întotdeauna necesar.
Aceast a_teptare confer de asemenea prin excelen fenome-
nului copilului caracterul unei sosiri- o sosire imprevizibil,
intotdeauna incert de_i sperat cu o speran fermå. Aceastà
sosire implic (am putea-o arta în detaliu) alte caracteristici:
anamorfoza, întrucât copilul surprinde intenionalitatea i cere
ca ea s fie reglat mai apoi dup punctul su de vedere privi-
legiat, nu dup cel al celor ce se iubesc; incidentul, întrucât
copilul vine fr motiv, nici cauz _i redefine_te posibilitile
plecând de la faptul su împlinit; în fine, evenimentul, întrucât
copilul se impune ca irepetabil, excedent i pur efectivitate a

265
unui non-efect. In nici un caz copilul nu perpetucaz starea
trecut a celor ce se iubesc; el rupe mai degrab cursul prevj.
zibil al posibilitilor lor impunându-le faptul posibilitäii sale;
el le sose_te în plin fa, ca un eveniment venit din exterior
din neant, nu ca odrasla lor, nici ca rodul arborelui lor co-
_i
mun, nici ca prelungirea realiz rilor lor; contrar oricrei a_step.
tri, el se ive_te fr s se _tie cu adevrat de unde, nici de ce,
nici cu ce drept. Pe scurt, literalmente ca un al treilea, copilul
se invit la cei ce se iubesc; acest invitat, acest mo_tenitor se

impune drept cel mai aproape intrus celor fr de care n-ar

aprea totu_i. Drept cel mai straniu _i cel mai intim- astfel
vine cel de-al treilea la cei ce se iubesc.
Aceast venire a copilului îl calific cu atât mai mult ca un
al treilea, cu cât el se impune i printr-o facticitate deopotriv
din Nic ieri altundeva fenomen nu vine cu o
ie_it comun. un

asemenea facticitate- cu atät mai mult cu cät el apare exact

a_a cum vine: esen

cu o nedecis _i niciodat cuadevrat
_i irevocabil, cu un viitor
aleas, cu o existent neprevzut
imprevizibil _i incorigibil. Starea civil nu-i va da copilului
cauzele pentru totdeauna lips ale na_terii sale, a_a cum cu-
noa_terea totdeauna viitoarea trecutullui su nu îi va da stpa-
nirea asupra lui. Educa ia sa nu va schimba nimic în eredita-
tea sa biologic _i chiar cultural, ci, cel mult, va completa,
corecta _i dezvolta datul su de ne_ters. Cel care vine nu va
mai putea vreodat s nu fi venit. Cât despre viitorul säu, el îi
va veni _i copilului ca oricui, sub figura unui eveniment im-

previzibil. Nici cei care se iubesc, nici copilul nu pot face,

a_adar, apel la aceast facticitate împrt_it. Ie_it fr nici 0
îndoial din trupul fiec ruia din cei care se iubesc, copilul nu-l

salveaz nici pe unul, nici pe cellalt; desigur, el îi face s se

model _1, in
vad în figura sa, dar figura sa r mâne totu_i fr
Ciuda a cea ce plvrge_te cercul familiei, copilul nu seamana
niciodat cu prinii si; figura sa ar oferi mai degrab feno-
menul in care se dau pentru a se vedea, re-vedea _i recunoa_te
cât mai clar fetele celor ce se iubesc; dar, dac nu repet adiio
narea celor dou fete de origine ale ei, faa copilului re-pro*
duce totu_i vizibilitatea intermitent a jurmântului pe vizibi
litatea în progres a fenomenului su nou. Din punct de vedere

266
cronologic, noi il precedäm pe copil i el purcede din noi, din
punct de vedere fenomenal insá, el ne preced _i noi purcedem
din vizibilitatea lui. Facticitatea sa ni-l face destul de straniu
al treilea, ea ni-l face s apar chiar în
pentru ca el så devina
ofer astfel o
msura în care r mâne altul decât noi _i ne
oglind fix, de_i întotdeauna schimbätoare. S-ar putea ca în-
totdeauna copilul s apar straniu, ca îns_i stranietatea
care

acest titlu de eve-

lipsea celor ce se iubesc. In acest sens i cu
niment în plin facticitate, orice copil vine ca un copil gsit.
Cu dublul titlu de venit _i de facticitate copilul se impune,
asadar, al treilea. El satisface astfel cele dou exigene
ca un
ale functiei sale în reducia erotic: legat intrinsec de jur-
celor
mânt _i de schimbul trupurilor erotizate, deci de intriga
ce se iubesc care îl produc, el
r mâne suficient distant de ei

pentru a atinge propria sa vizibilitate, stabil,

indiscutabil, _i
a putea astfel s-i reproduc pe propria sa fa. El devine ast-

si, al treilea confer celor ce se

fel martorul prinilor care
iubesc vizibilitatea asigurat pe care ei în_i_i n-ar putea-o
haotic fenomenului lor erotic.
atinge în simpla repetiie a

Ridicat astfel la rang de tert, copilul poate juca atunci rolul

pe care dorina mea extrem 1-l atribuie- acela de a pronuna
o judecat ultim. Sau, cel puin, dorina poate de acum
mea

inainte s-i cearjoace

s acest rol. Care anume? Copilul ar
putea, ar trebui s poat -

cel puin dorina mea de fiin

ubitoare _i-o imagineaz astfel- s m scuteasc de repeta-
reajurmântului _i încruci_area trupurilor, astfel încât s termi-
nam odat cu asta. ^i într-o parte indecidabil, dar esenial,
dorinta dup un poate fr îndoial s fie îneleas
copil
ca o

muri- cel puin ca dorina de

a
modalitate a dorinei de a
S1ari cu dorina, de a sfâr_i cu repetiia reduciei erotice $
Cum se face acest
CX1gentele ei neîncetate si fr odihn . facticitate
a crui
STar_it? Graie însu_i faptului copilului, a nu
suficient pentru
SOSire nea_steptat se impun _i impun
mai necesita o re-
nal depinde de avansurile noastre _i a nu
care ne iubim, am
petilie dovedind astfel faptul c noi, cei
pan in punctul
Cuyit s ne iubim cel puin un timp, cel puinînainte irevocab1l.
care apare copilul, un al treilea de
acum
A lace un sfär_it echivaleaz cu a provoca na_terea unui ter,

267
 repetiiei. Cu a pune capt intreb rilor reduc.
care pune capt
tiei erotice (,,M iube_te cineva de
altundeva?" 3, Pot inh:
eu primul?" § 16, .M iube ti? § 36), nu printr-un r spuns

vid, valabil doar o clip (,lat-m!" § 21), ci printr-un fant

venit, un eveniment întâmplat
care r mâne- al treilea trun
definitiv, al copilului. Pe scurt, echivaleaz cu a sfâr_i cu re
ducia erotic -,,S-au c s torit _i au avut muli copii". Astfel
în durata sa (1în timpul vietii
conceput, copilul face manifest
sale, dincolo de cea a celor ce iubesc _i de jur mintele lor
însemna fr
a-l putea
repetate sau oprite) ceca ce jurmântul
fenomenaliza în chip durabil, nici manifesta celorlali decât
numai celor ce se iubesc. Copilul salveaz jurmântul celor ce
iubesc mai întâi fcându-l în mod defínitiv vizibil în aceast a
treia sa fat; apoi conferindu-i o durat mai lung decât a lor,
fiindc el poate (cel puin a_a se sper) s supravieuiasc
morii lor respective ca _i infidelitilor lor probabile. Jur-
mântul face posibil copilul, dar numai copilul face efectiv
jur mântul; prinii îl nasc pe copil in timp, dar copilul ii
fixeaz pe cei ce iubesc în afara timpului lor. Venirea celui
de-al treilea- sfr_it al istoriei pentru cei ce iubesc. Sfär_it
al istoriei-judecat de pe urm.
Dorint numaidecât dezamägit. Fiindc aceast judecat
ultim nu rmâne mult timp ultima; odat spus, odat fcut,
ea devine penultima i cedeaz unei noi posibiliti, unui nou
eveniment, chiar posibilitii unui alt copil. Judecata de pe
urm nu dureaz, tocmai pentru c copilul nu sfâr_e_te prina
dura. Fr îndoial , cum dureaz _i cre_te, cel de-al treilea d
m rturie în el cu atât mai sigur - dar despre ce anume? Un

timp poate el d mrturie de jurmântul celor ce se iubesc I

de schimbul trupurilor erotizate; _i, fcând a_a, el re-produce
în fenomenul su indiscutabil vizibilitatea fragil a fenome
nului erotic de origine. Totu_i repede, foarte, ba chiar prea
repede, copilul tert nu mai d mrturie de jurmântul nostru
(care 1-a fcut totu_i cu putin), ci întâi de toate de el însu
Si, o dat cu timpul, cu timpul su, d m rturie în principal,
ba chiar exclusiv de el însu_i. Dac m reproduce pe mine s
Jurmântul meu cu cellalt, el m re-produce pe faa lui pro-
prie, în distana sa fa de mine, dup o distan tot atat ae

268
veche ca i pe care timpul nu înceteaz s o fac
_i t1mpul säu
s creasc. Copilul re-produce desigur pe faa sa jurmântul
celor ce se iubesc-dar tocmai în m sura în care faa lui se
adaug celor ale celor ce se iubesc, se distinge i se separ de
ele constând in propriul su trup. Jur mântul nostru sau dis-
pare o dat apare în afara noastr - tranziteaz
cu noi sau ne
tranzit. Viata
prin al treilea, el însu_i aflat în mod definitiv în
nimic
continu', dar nu mai e a noastr . Judecata nu are
în virtutea
ultim, timpul nu se opre_ste -tocmai din cauza _i
al treilea care nu s tranziteze.
înceteaz s vin _i
copilului,
Re-producerea fenomenului erotic pe faa sa nu-i elibereaz,
a_adar, fenomenul ultim; îi fíxeaz doar un instantaneu pen
ultim, de îndat revolut în clipa imediat
urm toare- care

trece, care a trecut.

deja a sosit, care va

Jurmântul se gse_te, a_adar, retrimis lui însu_i, condamnat

la obligatia de a se repeta din nou. Cel de-al treilea supravie-

tuie_te în jurmântul trebuie s fac la fel _i s încerce

timp,
s primeasc o alt re-producere s a_tepte un alt sfär_it,
un alt tert provizoriu.

39. Copilul sau al treilea pe punctul de plecare

Copilul joac rolul celui de-al treilea, dar urmeaz o ase-

menea temporalitate încât nu vine decât în trecere. Cel de-al

treilea venit sfâfr_e_te întotdeauna prin a lipsi. Nu din întâm-
plare, nici dintr-un insucces, ci definiie- întrucât copilul
prin
Se caracterizeaz tocmai prin aceea c scap pr1nilor si, cei

care se iubesc. Ceea ce el atest, jurmântul,

el _i-l însu_e_te
dar într-un trup
paná la a i-I face al su, pân la a-l întrupa,
ochii
nou in care îl duce cu sine _i-l face s dispar din
-

banalitatea potrivit c-
celor ce se iubesc. Nu e vorba aici de
ei n-ar
reia intotdeauna copiii sfâr_esc prin a pleca (dac nu,
de o sutferinå mai
aeveni ei în_i_i, nici fiine care iubesc), ci
copiii duc cu ei în_i_i jurmântul pe care l-au re-pro-
ODscur: dar nu mai
aus. Nu doar nu rmân _i nu r mâne nimic din ei, efectul
ramâne nimic nici din noi, cei care iubim. Faptul,
_i
cu ultimul
VIZibilitatea jurmântului nostru se _terge o datà
Såu regizor- cel de-al treilea.
269
 Cel de-al treilea lipse_te în multe feluri. Mai întâi, lipseste
dintr-o datã, înc din primul moment. Cãci atunci când cei ce
ubesc i_i erotizeaz reciproc trupurile, fiecare dând trupul pe
care nu-l are _i primindu-l pe al såu de la celálalt care nu-
are, când în aceast încruci_are cei ce se iubesc nu fac decât
un singur trup, nu e vorba de al lor, ci de al unui alt cellalt
al unui al treilea. Fär îndoial, fiecare suscit trupul celuilalt
(_tergându-se în faa avansului su _i autoriznd astfel expan-
siunea lui), dar mai precis trupul meu îl provoac pe al celuilalt
_i celälalt pe al meu, nu pe al säu, ne incruci_am trupurile,
dar nu le unim nici nu le schimb m; erotizarea nu ne conto-
pe_te trupurile fcându-le unul singur (§ 23), ea se limiteaz
e vorba aici deja de o realizare extrem - s-l împing pe
fiecare spre expansiunea lui maximal in virtutea celuilalt
(S 24), astfel încât fiecare prime_te de la cellalt faptul de a
se realiza, deci de a încerca aici finitudinea sa (§ 25); e vorba
aici de o lege a reduciei erotice. Dac, a_adar, cei ce se iu-
besc nu mai fac decât un singur trup, trebuie s întelegem c
ei fac un alt trup decât al lor. Acest al treilea trup provocat de
cele dou trupuri ale noastre nu le prelunge_te îns (în eroti-
zare se prelungete fiecare din cele dou trupuri ale noastre _i
n-are nevoie pentru aceasta de nici un al treilea trup); dac el
nu le prelunge_te, trebuie s concluzionm c li se adaug
pentru a li se aduga, el se distinge dintr-o dat printr-o dis-
tant infinit; presupunând c aici codurile genetice ale celor
ce iubesc se combin într-un alt cod, aceasta nu e de ajuns
pentru a stabili c trupurile lor se unesc în ele însele. Singurl
trup pe care cei care se iubesc îl fac le scap, a_adar, dintr-o
dat; el se îndeprteaz de îndat de ei _i e pe punctul de a
pleca înainte chiar de a se arta la lumina zilei. Conceperca
realizeaz deja tot ceea ce cere na_terea pentru a-l
manitesta
pe cel de-al treilea; i cum na_terea îl livreaz pe cel de-al
treilea în toat nemijlocirea,
conceperea îl pune, a_adar, P
punctul de plecare. Conceperea trece o drept deceptie.decât
de-al treilea- cel de-al treilea trup nu se anun
prin plecarea sa, tocmai pentru a se îndeprta de cei ce u
besc. Ireductibila distingere a celor dou trupuri ale lor S
repet o dat cu plecarea iniial a celui de-al treilea trup. IVit
din distan, cel de-al treilea ratitic fr
o
întoarcere.
270
 Mai mult: separarea dintre copil _i cei care se iubesc nu se
rezum la simpla distincie, oricât de iremediabil ar prca ea,
între cele trei trupuri ale lor, ca i cum n-ar fi vorba în cele
din urm decât de faptul de a salvgarda astfel individualitatea
fiecuia. Plecarea copilului, prin urmare evadarea singurului
tert care ar mai putea da mrturie de jurmânt, consacr mai
ales imposibilitatea reciprocitii dintre cei care se iubesc-
altfel decât o reciprocitate decalat, neîncetat amânat _i care
amân. Chiar dublat de o parte _i de alta în sens invers pe
unica direcie a jurmântului, avansul nu se abole_te niciodat
într-un schimb stabil pe care l-am regsi la final dup un timp.
Avansul rmâne definitiv castigat, fiindc el nu anticipeaz
atât asupra avansului celuilalt (sau asupra întârzierii avansu
lui), cât asupra lui însu_i; cel ce iube_te inträ în avans a_a
cum intrm în rzboi sau în religie- arzându-ne vasele i
fr speran (nici cea mai mic poftä) de întoarcere la echi-
librul schimbului; el se pune pentru totdeauna în dezechilibru
înaintea lui însu_i -f r a lua în considerare avansul even-
tual al celuilalt pe care nu-l poate msura de altfel, neavând nici
un acces la el. Or, dac cel de-al treilea trebuie s re-produc
fenomenul erotic, el trebuie s dea mrturie despre avansul
celui ce iube_te _i despre dezechilibrul jur mântului, pe care
nici o reciprocitate nu va veni vreodat s-o compenseze. Co-
pilul reu_e_te perfect acest lucu fiindc el exemplific fidel
imposibilitatea de a da înapoi un dar pentru dar.
Intr-adevr, copilul a primit de la cei ce se iubesc darul ori
ginii sale, darul în care el este, trie_te _i respir, darul care
face posibil chiar fiina _i o preced ; prin vizibilitatea pro-

prie lui, copilul d mrturie de jurmântul celor ce se iubesc

c vrea sau
_i consemneaz de fapt erotizarea trupurilor lor;
nu, el se instituie drept terul
lor pân într-atât valideaz el,
prin darul pe care-I prime_te _i pe care-l întrupeaz pentru
mult timp (ceca ce, în lips de ceva mai bun, numim via),
Acest dar
darul pe care cei ce se iubesc _i l-au fcut o dat.
rândul su? Poate,
primit _i care dureaz îl va da oare înapoi la
ba chiar sigur, dar în a_a fel- printr-o lege înc a reduciei
da înapoi celor care i l-au
el nu-l
erotice- încât niciodat va
-I va mai îna-
care, la rândul lui, nu
dat i întotdeauna celui
poia _ i anume propriului su copil.

271
 Copiul u se define_te numai ca adonatul prin excelenta
(cel carc se prime_te în chip desavar_it pe cl însu_i de la ceea
ce el prime_te), ci drept cel care prime_te darul de origine
fr a-l putca da înapoi vreodat donatorului s u; _i care tre
buie întotdeauna s-l dea înapoi unui donatar care nu i-l va da
înapoi la rândul su niciodat . Cum nu poate da înapoi darul
el il face. prin urmare, s tranzileze- mai întâi în el. Pentru
c se defineste ca al treilea înc din punctul de plecare, copilul
rupe definitiv reciprocitatea îndeprtând de donator întoarcerea
darului, pentru a-l decala spre un donatar necunoscut _i care
nu fiinteaz înc (un alt copil, un alt eveniment înc viitor).
Prin urmare, copillul ne sustrage nou, celor ce ne iubim, nu
doar trupul pe care i -au dat trupurile noastre, ci mai cu seam
întoarcerea asupra noastr a mrturiei sale în favoarea jur-
mântului nostru. De la acest abandon cei ce se iubesc primesc
îns cel puin aceasta: revin pentru totdeauna la cele dou
avansuri ale lor i îndeprteaz iluzia dtätoare de siguranä a
unei certitudini externe; vor îmbtrâni pân la sfâr_it în re-
ductie erotic. Pierzându-l pe cel de-al treilea prin plecarea
copilului, cei ce iubesc se condamn s rmân sau s devin
ei în_1_i- singuri.
Plecarea copilului îi las oare pe cei ce iubesc absolut fr
nici o mrturie a jurmântului lor? S nu uitm c în fapt co-
pilul nu poate pleca, prin urmare nu se poate îndeprta, decât
pentru c trupul su se desparte de trupurile celor ce se
iubesc care 1-l dau totu_i pe al su. Cum se poate desface
astfel trupul su de cele care se încruci_eaz în el _i-l suscit?
Pentru c, de îndat ce intr în vizibilitate, trupul copilului
apare i el în lume ca orice trup, nu ca un trup, ci ca un corp
Fiindc nici un trup nu se poate vedea ca atare- trebuie
Simtit i fiecare nu-l poate simi în mod direct decât pe al sau
Prin urmare, de îndat ce copilul apare, el apare ca un simplu
corp _i dispare ca trup. Fäcând astfel, copilul reproduce pur s
Simplu, în postura celui de-al treilea, ceea ce am constatat
postura celui ce iube_te: c erotizarea trupului meu stareyi
intotdeauna prin a înceta (§ 26) _i finitudinea mea ne reducc
pe mine i pe celälalt, la rangul unui corp ($ 27). Plecarea
copilului confirm, a_adar, suspendarea trupului meu erouza

272
Märturia sa ca ter al jurämäntului nu putea, prin urmare, dura
mai mult decât dureaz erotizarea trupurilor legate prin jur-
mânt cxact timpul unei curse pentru a termina cât mai târziu
posibil (S 25), deci întotdeauna prea devreme. Copilul pleac
a_a cum se suspend juisarea-prea devreme _i în chip inevi-
tabil; fiindc timpul reia în stpânirea lui aceste dou finitu-
dini care în fapt sunt una. Erotizarea _i copilul tac, a_adar, cu
aceea_i tcere. Din acel moment, släbiciunea copilului în a da
mrturie de jurmântul nostru ia un cu totul alt sens. Mai întái,
pentru c în msura în care lipse_te, al treilea confirm doar
finitudinea oricrui trup _i mai cu seam a trupului erotizat.
Apoi, pentru c acest al treilea nu putea în orice caz s con-
firme jurmântul ca simplu trup, din moment ce orice trup
rmâne prin definiie invizibil; nu îi rmânea decât s încerce
s confime jurmântul cu titlul de corp vizibil; or, cum un corp
vizibil nu arat de la el însu_i nimic dintr-un trup, nici dintr-un
jurmânt între dou trupuri, el nu poate confirma decât spu-
nând c acest corp vizibil provine din jurmântul celor ce se
iubesc _i din trupurile lor erotizate. Copilul asum, dac hot-
r_te astfel, funcia celui de-al treilea spunând ceea ce el arat
- c acest corp tace cat un trup pentru c provine dintr-un
jur mânt. Copilul nu se va putea, a_adar, califica drept un tert
al jur mântului decât spunându-ne numele - care echivaleaz

cu al su. El d mårturie de jurmäntul nostru spunându-i

numele su. Cei ce se iubesc se nasc din cuvântul copilului.
^i dac în cele din urm copilul trebuie s vorbeasc, nu se
cuvine s-l mai numim un copil, ci în mod definitiv cel de-al
treilea care d mrturie. Copilul poate atunci cel puin s-l
cinsteasc pe tatl su_i pe mama sa spunându-le numele su
numele lor de familie; dar acest nume, al lor, coincide cu
al su; prin urmare, el îi cinste_te spunându-le propriul su
nume, pentru c acest nume r mâne
din fericire impropriu.
Noi pstrm un nume de familie, un aer de familie.
In îndeprtarea copilului eu nu pierd atât copilul (care nu
inceteaz s fie gsit _i regsit), cât pe mine însumi-sau
mai degrab pe noi în_ine _i jurmântul nostru care pleac o

dat cu el, sub acoperirea unui lucru care apare în lume. Copi-
lul îmi r mâne înc atunci cel de-al treilea care d mrturie

273
 jurmântul meu, pentru ca acest non-eu care do
de
in el numele nostru- mai mule
pentru mine poartå inca mine
decât mine, mai mult timp mine decât mine. Fär a sti cne
ce
anume, _i eu evadez dandu-ma plecarii celui de-al tre
copilului în trecere. $i in aceasta imi ca_tig numele meu

S40. Adio-ul sau al treilea eshatologic

Ma regsesc într-o situaie în care ultima instan presupus

copilul ca al treilea, care ar face judecata ultim asupra
jurmântului celor ce se iubesc-dispare în viitor sub acope-
rämântul unui corp. A_teptat i reclamat, ultima instan se
dizolv în clipa imediat urm toare, apo1 în urm toarea, _i a_a
fär încetare pânä la sfär_it. Nimic mai normal de altfel decât
aceast dispariie, întrucât cel de-al treilea cerut consta numai
într-unul din cei de aproape ai mei, în primul nostru aproape
comun copilul. Acest simplu aproape nu putea prin definiie
asigura funcionarea celui din urm, a ultimului, a punctuli
final, fr un al doilea care s mai vin . Ca fiin care iubesc,
m aflu prins din nou în timp; noi cei care iubim ne regsim
supu_i repetiiei, expu_i pericolului de a putea pierde în orice
clip jurmântul nostru- obligai, prin urmare, s-l asiguräm
de fiecare dat înc o dat. Fenomenul amoros î_i impune,
a_adar, s se repete pentru a spera s se salveze, fiindc nic
un ter nu se menine sufícient pentru a da mrturie o dat
pentru totdeauna. Fenomenul amoros nu e lipsit desigur de
martori, nici de teri dar toi pleac numaidecât _i dau mar:
turie doar în mod provizoriu. i pentru c în cele din urma
fiecare tert pleac, clipa urm toare sose_te fr martor. Repe
ua in impune deci fenomenului erotic s înfrunte pluralitatea
terilor posibili. i de drept, a_a acum copilul nu asigur fun
ia cclui de-al treilea decât cu condiia de a pleca _i a sc înde
párta, tot a_a el implic propria mul
urea sa mereu
sa
pluralitate, mai exa
posibil, deci improprietatea sa ineucia
Copilul n-ar putea de altfel pretinde s rmân unic, iu
nu reu_e_te s rmân în permanent un martor: prins m
na_te
ugla din care provine _i pe care o relanseaz, el nu se

274
niciodat în proprietate perfect de sine (i rmâne s devin
ceea ce el este doar la modul neîmplinitului) i, mai cu seam,
el se înscrie din capul locului într-o linie care-l preced _i îl
prelungeste pân acolo încât ascunde mai mult decât el însu_i
propria sa identitate. Copilul se înmulte_te sau cel puin ac-
cept posibilitatea unor frai _i surori. Ca un ter mereu pe
punctul de plecare, el nu d mrturie decât în contra-ofert,
atestând pur i simplu c jur mântul e lipsit de martor, c
risc mereu s se risipeasc în pluralitate i, prin urmare, tre
buie s se epuizeze în repetiie. O ameninare redutabila ame
nint aici fenomenul erotic: nici în doi, nici cu un al treilea,
unirea mea cu cellalt nu s-ar realiza niciodat în mod hotrât;
ea s-ar epuiza în a fi urmritfr a fí atins, în a se repeta
neîncetat i a se relua fr speran, obsedat de obsesia iden-
ticului, de lipsa sa _i de întoarcerea sa asupra sa. Cellalt S-ar
reduce la acela_i. Altfel spus, infernul înc din aceast lume.
Ce voi face? Ce-i voi face eu, cel care iubesc, celuilalt pe
care-I iubesc, pentru a evita acest inferm? Nu-mi rmâne decât
s încerc s r ston situaia: întrucât ultima instan se deva-
lorizeaz în clipa apropiat i în repetiia ei, îmi rmâne s iu-
besc altfel- astfel încât aceast clip apropiat s devin în
instan ultim. Ce înseamn c apropia-
anume
chip hotrât o

tul trebuie s fie întotdeauna ultimul? C ar trebui s ajung s

iubesc astfel încât clipa urmtoare- cea în care
moartea

de ce nu m-ar lua ea
poate întotdeauna s m surprind (_i
acum, înainte s sfâr_esc de
scris aceast fraz, înainte ca tu,
fixa ultima
cititorule, s sfär_e_ti citirea ei?), cea în care poate
mea reducie erotic, în care ea poate grava ultimul meu
cea
valora
jur mânt- a_adar, astfel încât aceast clip s poatrealizarea
fr regret, fr condiie i fr rezerv drept înssi
destinului meu ca fiin iubitoare. Atunci clipa urm toare se va

repetiiei; sau,
putea sustrage insignifianei risipirii, prin
umare

dat o instan ultim, în

mai degrab, va deveni pentru prima

împlini în a_a fel, încât s pot

re-
másura exact în care o voi
meu definitiv de fiin
iubitoare situaia
Vendica drept statutul
erotic în care m va gsi _i m va
fixa ea. De unde acest pre-
iube_te ca _i cum clipa urm -
cept strict vorbind eshatologic:
a Jur-
toare a reduciei tale erotice ar constitui ultima instan

275
 mântului tãu. Sau: iube_te acum ca i cum urmätorul tu act de
de
iubire ar înfâptui ultima ta posibilitate de a ubi. Sau în fine:
iubeste într-o clip ca _i cum n-ai mai avea vreodat alta pen-
tru a iubi. E vorba de a transforma o clip printre altele-un
simplu item insignifiant al repeti iei- într-o instan ultimä,
altfel spus de a o face eshatologic ridicând-o la rangul de tert
care s dea mrturie pentru totdeauna, fiindc nici una nu-i va
mai urma vreodat . i asta se poate realiza cu condiia s m
hotrsc s asum clipa care vine nu numai ca un eveniment
decisiv, ci ca evenimentul în ultim instan c a venirea in-
stantei ultime. Ceca ce se poate cu condiia sä m hotrsc în
aceast clip s iubesc cum a_ dori s m gsesc iubind în ultima
zi _i pentru totdeauna, dac aceast clip ar trebui s rmân
fr o a doua _i s încremencasc figura mea de fiin iubitoare.
Niciodat în mine cel care iube_te n-a anticipat atât de ho-
trât ca prin aceast decizie de a iubi într-o clip ca i cum a_
iubi în ultim instan. E vorba desigur de decizia de a iubi a_a
cum o realizeaz adevrata hotärâre anticipatoare: cea în care,
fãcând dragoste, cel care iube_te deschide îns_i posibilitatea
fenomenului erotic al celuilalt (§ 37). Dar nu e vorba numai de
a anticipa în posibilitate printr-o anticipare asupra viitorului
celor ce se iubesc _i asupra venirii terului lor în timp (§ 36 _i
38). E vorba de a anticipa asupra înse_i efectivitii acestei
posibiliti: într-adevr, eu iubesc în fiecare clip (posibilitate)
ca i cum aceast clip ar trebui s se dovedeasc ultima clip
pentru face dragoste (efectivitate). Eu nu mai iubesc doar
a

ca _i cum nu voi mai avea alt ocazie de a face dragoste, ci

în

a_a fel încât _i pentru a face aceast ocazie în mod

definitiv
ultima. Anticiparea nu anticipeazä, a_adar, numai asupra po-
sibilitii jurmântului, ci asupra realizrii lui. Eu m realizez
ca fiint iubitoare pentru c pot iubi (_i asta depinde doar de
care
mine) in fiecare
clip ca pentru eternitate. Fiina iubitoare
decid s devin- ca _i fiina iubitoare care devine cellalt pen
tru mine în jurmântul nostru unic- realizeaz deci prom
Siunile eternitii fr a o a_tepta, înc din clipa prezentà. Sau
mai bine: ea nu promite atât eternitatea, cât eternizeaz proni
siunea realizându-o (fcând dragoste) sub specie aeternilas
mai exact in lumina irevocabilului. Cel ce iube_te tace n

276
bun sfär_it; el dispune de puterea de a anticipa realizarea _i de a
trece la limit iubind în fiecare
clip ca în ultim instan; n-are
nevoie timpul s se sfär_easc ca s sfâr_easc cu
ca
i (sau, mai bine, le) este de ajuns
timpul-
siubeasc în ultim instan
inc din timp. Cei ce iubesc nu-_i
promit eternitatea, o pro-
voac i i-o dau înc de acum. Fiindc eternitatea nu vine ca
din exterior _i în mod facultativ s încheie istoria
reduciei
erotice odat timpul revolut în mod accidental
(prin moarte);
ea se ive_te din
jurmântul însu_i drept cutarea sa intim _i
intransigent înc din cursul timpului (§ 22). Iubirea voia
eternitatea în timp _i înc din prima clip; _i o câ_tig aici,
pentru c o anticipeaz _i o provoac. Iubirea se bucur de
eternitate înc din clipa în care se bucur de ea îns_i. Astfel
anticipat, eternitatea nu încheie iubirea, nu recompenseaz
jurmântul, nu celebreaz fidelitatea- ea satisface nevoile
strictei rationalitji erotice.
Intr-adevr, anticiparea eshatologic rspunde în trei moduri
distincte nevoilor rationalitii erotice. Cãci singur eternitatea
permite räspunsul la trei întrebri pe care cei ce iubesc nu le
pot evita _i nu vor s le lase fr rspunsuri. De aceste rs-
punsuri depinde într-adevr ceea ce vom numi judecata de pe
urm a iubirii lor: judecata care îi reveleaz adevärul ultimn
pân atunci înc acoperit, judecata care va da mrturie pentru
totdeauna jurmântului, în fine judecata care dã asigurarea
sperat înc de la început (§ 2-3).
Prima întrebare sun astfel: ,,Pe cine am iubit în final cu
adevrat?". Cci pot foarte bine s nu _tiu acest lucru, fie c-mi
imaginez c iubesc (sau mai degrab ezit s iubesc) mai muli
ceilali în acela_i moment, fie c am crezut sau am încercat s
iubesc mai multi succesiv, fie c a_tept o alt posibilitate înc
anonim. Aceast întrebare va rmâne evident fär rspuns
cat timp voi rmâne în timp-iîn succesiunea de clipe dispo-
nibile pentru o decizie _i dispuse pentru repetiie. Din contr,

ca va primi numaidecât un rspuns odat repetiiacare-lsuspendat

Si succesiunea temporal stopat- cci cel pe voi iubi
in ultimul moment va ap rea hic et nunc drept cel pe care-l
ubesc în ultim instan. Nu c ultimul iubit îl desemneaz
automat pe cel pe care-l iubesc pentru totdeauna- dar cel

277
 putin voi ti c atunci când nu voi mai avea posibilitatea
tiiei, nici posibilitatea posibilitjii _i voi accede la imposih:
repe-
litatea imposibilitäii, atunci iubescla modul absolut i pentru
totdeauna. în clipa în care totul va fi împlinit, voi vedea in
sfâr_it pe cine am iubit în ultim instan - fata sa se va ivi

si se va impune din adâncul anticiprii eshatologice trecând

în etermitate. Cci singur eternitatea rspunde nevoii raiuni
erotice privitoare la asigurarea prezentului - aceea de a _ti

in mod definitiv pe cine iubesc (S 4-6).

A doua întrebare se formuleaz astfel: ,Voi avea oare forta.
inteligena _i timpul ca s te iubesc pân la capt, fr rest,
nici regret?" Cci cel pe care-l iubesc mi se impune în mod
evident ca un fenomen saturat, a crui intuiie fr sfär_it _i f¥r
mäsur nu înceteaz s debordeze toate semnificaiile pe care
încerc s i le atribui plecând de la prima dintre ele, ,,lat-m!"
(S 21). Faptul de a privi mai serios faa celuilalt, mai exact a
acestui celälalt nesubstituibil al crui iubitor m declar ($ 22),
cere de la mine s dau fr încetare un nou sens intuiilor
care nu inceteaz s-mi soseasc, cere prin urmare s spun
toate cuvintele i s rostesc toate numele (§ 28) pe care le-a_
putea mobiliza, ba chiar s inventez altele, pentru a-i realiza
interpretarea indefinit. Iubitorul nu sfâr_e_te niciodat s-_i
spun sie însu_i fiina iubit, s se spun pe sine însu_i fintei
iubite _i s spun fiina iubit ei înse_i. In faa intuiiilor pe
care i le inspir fiina iubit, iubitorul trebuie s desf_oare o
hermeneutic fr sfâr_it, o conversaie fr capt; are nevoie,
a_adar, de un interval de timp fr margini pentru a-_i fine
discursul su fr încheiere. Iubirea cere eternitatea pentru ca
nu poate sfâr_i niciodat s-_i spun ei înse_i excesul în ea al
intuitiei asupra semnificaiei. Nu voi cunoa_te pe cine iubeSC
decat în ultim instan- prin anticipare eshatologic a
ete
nitai, singura condiie hermeneuticii sale erotice fr staryil
a
Asttel, singur eternitatea rspunde nevoii raiunii erotice pri*
VItoare la asigurarea unui viitor- faptul de a putea tra
Slar_it sá-mi spun pe cine iubesc _i s-l învt acest
ucru
fiindc fr mine ar ignora-o
A treia întrebare sun în fine astfel: Cum ne-am pu
pierde _i despri, de_i ne iubim atât?" Aceast întrebare u
278
trebuie desigur s fie pus întotdeauna (fiindc nu ne pierdem
ín mod inevitabil), dar ea trebuie s fie pus adesea (fiindc
in cea mai mare parte a timpului ne pierdem); ea nu implicã
de altfel nici o contradicie, întrucât finitudinea erotic ($ 27)
antreneaz, o dat cu suspendarea (§ 26) care o indic, ine-
luctabila posibilitate a distanei i a decepiei (§ 30). Dac
aceast întunecare nu are nimic invincibil, ea n-are nici nimic
facultativ _i orice jurmânt trebuie s o înfrunte, chiar dac
nu orice jurmânt îi i sucomb; jurämântul, care le-a permis
celor ce iubesc s-_i constituie fenomenul lor erotic încruci-
_at, poate s fi fost efectiv _i totu_i s fi disprut; faptul c
suspendarea a învins jur mântul _i i-a negat eternitatea nu
invalideaz îns (cel puin nu în întregime) realizarea acestui
jurmânt. Faptul c nu ne mai iubim nu implic faptul c nu
ne-am iubit deloc, niciodat; dar cere s facem o distincie
între ceea ce am realizat _i ceea ce am ratat în acest jurmânt
ambiguu. Raiunea erotic are aici nevoia i dreptul de a re-
veni asupra trecutului su pentru a se asigura de acesta msu-
rându-l; ea trebuie s-_i poat reînsu_i, într-un fel de contra-
anchet retrospectiv, decepia _i juisarea _i s sfâr_easc prin
a le face dreptate; în cel mai bun caz, cei ce iubesc pot s re-
cunoasc c au pus în scen un adevrat jurmânt, chiar dac
erotizarea trupurilor lor nu l-a putut menine; pot chiar s-i
ierte uneori abandonul reciproc în numele primelor lor avan-
suri, pe care nimic nu va putea în fapt s le anuleze. Astfel,
eternitatea satisface nevoia raiunii erotice privitoare la asi-
gurarea unui trecutfaptul de a putea în final s ne spunem
în ce anume ne mai iubim înc, în ciuda atoate.
Hot rârea anticipatoare sfär_e_te, a_adar, în anticiparea es-

hatologic- ca fine care iubesc, eu trebuie, noi trebuie s

iubim ca i cum clipa urmtoare ar hotrî în ultim instan
totul. Faptul de a iubi cere s iubim fr a mai putea, i, prin
urmare, nici a voi s a_teptm pentru a iubi în chip desvâr_it,
definitiv i pentru totdeauna. Faptul de a iubi cere ca prima
dat s coincid deja cu ultima dat. Zorii i seara sunt în cele
din urm un singur amurg- timpul iubirii nu dureaz i se
J0ace într-o clip , într-un fragment, într-o b taie - doar o b -

taie de inim, cea mai mic distan, un articulum, ne separ

279
 de etemitate. Ne iubim in articulo vitae, altfel spus in ari
culo mortis; moartea nu-l sperie pe cel ce iube_te asa Cum
linia de sosire nu-I terorizeaz pe alerg tor: el se teme mai
degrab c n-o atinge destul de repede. Nu dispunem, a_adar,
decât de o singur clip, de un singur atom de clip, i el este
acum. Nunc est amandum, trebuie sa jubim acum, imediat sau
niciodat, imediat _i pentru totdeauna. Clipa nu se dã decât
pentru asta. Tensiunea temporal a trupului care se stârne_te,
care se reine atât cât poate s elibereze acel ,,S-a pornit!" al
juisrii (S 25), se radicalizeaz aici abolind diferena chiar
între clipa prezent _i instana ultim, între,acum" _i,înc"
-
fíxându-le _i pe una _i pe alta în unicul ,Vino!". Timpul
celor ce iubesc abole_te repetiia _i se instaleaz deodat în
sfär_it. Cei ce iubesc se spun la sfâr_it _i în sfär_it - pleac
împreun înc din start _i pot s nu se mai despart unul de
celälalt. Acest elan iniial spre definitiv se nume_te adio. Cei
ce se iubesc î_i împlinesc jurmântul în a-dio-în trecerea la
Dumnezeu, pe care-L convoac drept ultimul lor martor, pri-
mul lor martor, Cel care nu pleac _i nu minte niciodat.
Atunci pentru prima dat ei îi spun ,adio": anul viitor la
Ierusalim- data urmtoare la Dumnezeu. Erotic vorbind,
gândul la Dumnezeu se poate face în acest ,,adio".

41. Chiar de sine

Acest adio m proiecteaz în împlinirea jurmântului meu.
Findc am fcut dragoste o dat, am fcut-o pentru totdeauna
_i în mod definitiv, pentru c aici ceea ce a fost fcut nu poa
s nu fí fost fcut; _i aceasta mai mult decât orice
altceva
lubind o dat, rmân a_a pentru totdeauna, cci
faptul de a"
iubit nu mai depinde de mine- cellalt va da mrturie
into
deauna, chiar dac eu neg aceasta, c m-am fcut iubitorul sau,
Din acel moment eu
primesc de la cellalt ceea ce nu poscu
pentru mine însumi (nici el pentru el însu_i) _i totu_i 1-0
da
(cum mi-o d _i el)- demnitatea de iubitor, de fiinà carc
ube_te. Dup semnificaie ($ 21) _i trup (S 23), juisare ($ 23)
_i fidelitate (§ 36), fiecare d ceea ce nu posed pentru el în-

280
 susi. dar de care el singur dispune totu_i pentru cel lalt; ast-
fel. în propria penune de sine însu_i pentru sine
însu_i. fiecare
se reveleaz totu_i mai intim celuilalt decât acest cellalt pen-
tru el însu_1. Eu nu tiu niciodat cu adevärat i în mod
sigur
dac cellalt m iube_te atunci când face
dragoste cu mine i
se face iubitorul meu; dar _tiu la modul absolut
_i constat în
mod indiscutabil c, fcând a_a, el se face iubitorul meu m
_i
face iubitorul su; fiindc simt, experimentez i verific aceasta
o dat
pentru totdeauna. Intr-un cuvânt, dac, fcând dragoste
cu mine, celälalt nu poate s m fac s fiu iubit fr nici o
îndoial, el face totu_i din mine ceea ce eu singur nu pot s
devin- m face iubitor(ul su). Nu pot, a_adar, s nu m
constat i s nu m admit ca un iubitor din momentul în care
celälalt îmi d acest nume spunându-mi c eu îl fac astfel _i
c el îmi confer acest rang lsându-m s-l fac eu. Dar, dac
celälalt m recunoa_te iubitorul su _i m las s experimentez
c eu îl fac s fie iubitorul, atunci el m valideaz din
punct
de vedere al reduciei erotice. El m consacr ca iubitor, el
ratific pretenia mea de a iubi, justific faptul c intervin în
reductia erotic. El m asigur, a_adar, de asemenea c merit
s joc jocul iubirii, fiindc joc bine pe iubitorul: m
descopr
in fine asigurat. i, fiindc singur faptul c m iube_te cineva
îmi poate da aceast asigurare ($ 2), m descopår demn de
iubit ca iubitor provocat. lubit pentru c sunt demn de iubit,
demn de iubit pentru c sunt iubitor.
Jubit ca iubitor, voi putea oare, întrucât m experimentez ca
ubitor, s m experimentez în sfärit ca iubit- prin umare
sá må ubesc legitim pe mine însumi? Evident, n-a_ putea re-
veni la contradicia rad1cal a oricrei iubiri a tiecruia pentru
sine; de fiecare datà când voi pretinde c m dispensez de
celálalt _i c mâ bazez numai pe mine pentru a rspundela
intrebarea ,,M iube_te cineva?", voi ajunge prin ura de sine
la ura tuturor pentru toti _i a tiecruia pentru sine (S 8-14).
Dar, în cazul de fa, nu mai e vorba de acest autism suicidar,
fiindcá aici eu nu nå descopår demn de iubit decât în måsura
in care celálalt imi spune i m asigur cå îndeplinesc o tuncie
de ubitor. Demn de iubit ca iubitor, eu nu må ubese, a_adar, pe
mine însumi, dar primese asigurarea mea de altundeva. Nu n

281
iubesc pe mine însumi în chip nemijlocit fiecare pentru sine _i
pentru mine însumi. ci prin ocolul celui care îmi spune c il
iubesc, c el iubeste faptul c îl iubesc i c, prin urmare, m
ubeste. Mä descopr demn de iubit datorit celuilalt; i dacä
risc în fine s m iubesc. sau cel puin s nu m mai ursc (pe
scurt. så m iert), îndrznesc s fac aceasta pe cuvântul celuilalt,
prin încrederea mea în el i nu in mine; voi dep_1 ura de mine
umi ca i cum a_ merge pe ape sau a_ inainta cu un picior în
golpentru c de altundeva vocca celuilalt m va fi convins
(sau aproape) c pot i vreau aceasta. M iubesc în chip ne-
mijlocit sau mai degrab încetez s m ursc prin mijlocirea
celuilalt, nu prin mine însumi. Aceast mediere nu trebuie îns
înteleas drept cea a legii morale care m face s-l iubesc pe
fiecare om; nu doar c nici o lege nu-mi poate porunci s iu
besc. nici nu-mi poate cere s m fac iubit; o astfel de lege nu
doar 1-ar masca pe celälalt ridicndu-I la rangul unei simple
ocazii printre altele de a m supune ei; nu e deloc vorba de o
lege, pentru c nu e vorba aici de o mediere între celälalt i
mine, ci de o mediere prin cellalt iubitor între mine _i propria
mea ur de mine. Sub figura iubitorului, cellalt m recunoa_te
ca iubitorul su, m asigur astfel c poate s m iubeasc i
m convinge c dup tot i dup toi ceilali chiar _i eu a_ pu-
tea merita s fiu iubit la urma urmei. A m iubi pe mine în-
sumi înseamn de acum înainte c, în msura în care m des-
copr ca iubitor, a_adar drept cineva demn de a fi iubit, a_ pu-
tea sfâr_i prin a m iubi chiar i pe mine - voi putea stär_i
prin a må ierta chiar i pe mine, cel din urm, ca pe cel mai
umil dintre toi cei demn de iubit, ca pe cel mai greu de iubit.
Aceast inversare a iubirii de mine însumi în iubirea chiar
de mine nu rezult din aceea c de acum m-a_ iubi mai mult
decât inainte (fiindc nu m iubesc ca iubit de c tre mine, ma
descopar pur i simplu drept iubitorul celuilalt); nici dun aCeca
ca má aflu mai demn de iubit (ca mine _i de c tre mine nu pot
intotdeauna decât sá m ursc); nici din aceea c celälalt m-ar
ubi in fine mai mult decât il iubesc eu (fiindc atunci a_ ca
dea in reciprocitatea de altfel neverificabilä). Inversiunea
te
zult aici din aceea c admit c un celälalt må iube_te ma
mult ca unul care iube_te decât m iubesc eu însumi, sau
ma
282
degrab (fiindc de fapt nu m iubesc
niciodat) c el m iu-
be_te mai muli decât m ursc eu pe mine însumi. M
iubesc
în cele din urm chiar _i pe mine
pentru c prin avansul su
celälalt iubitor m-a fcut pe mine însumi
de iubit în ochii si _i
iubitor, a_adar demn
pentru c l-am crezut demn de iubit în
propriii mei ochi. Sfär_esc prin a m iubi
pe mine însumi
pentru cä în acest celälalt al jurmântului, al trupului _i al
fideliti am aflat un mai mare iubitor decât mine; pentru c
am crezut, vzut
_i experimentat c _i eu, chiar _i eu, a_ putea
face pe iubitorul-a_ putea s-i fac
nea el. De aceast
iubirea pe care mi-o spu-
dat m dau celuilalt fiindc m primesc în
întregime- ca iubitor- de la ceea ce primesc - adic de
la el. M iubesc chiar pe mine
pe cuvântul celuilalt, care spune
c e iubitorul Cred mai mult ceea ce el îmi spune decât
meu.
ceea ce mi-am
spus eu vreodat.
Dac o astfel de iubire de sine
dep_e_te în mine aporile
iubirii de sine, datoreaz aceasta mai întâi celuilalt- celälalt
care se descoper mai iubitor decât mine _i m face s devin
eu însumi iubitor prin harul su. Dac pot în cele din urm sä
iau în considerare faptul de a înfptui în
întregime reducia
erotic sfår_ind prin a nu m mai urî _i a m iubi chiar
_i pe
mine, datorez aceasta iubitorului, a_adar anterioritii sale asu-
pra mea. Cellalt m preced, a_adar, în rolul de iubitor pe
care-I asum cel dintâi, spre deosebire de ceea ce am pretins
eu pân aici. De aici urmeaz în mod inevitabil consecina c
_i avansul se inverseaz _i trece de la mine la el. Dintr-o datä
centrul reduciei erotice se trage înapoi dinaintea mea i m
regsesc la periferia lui, sau cel puin descentrat. Reducia nu
rezulta, a_adar, întreag din avansul meu. In fapt, fr sã o
_tiu înc, ea preceda însu_i avansul meu.
Dac reducia erotic avea un avans chiar asupra avansului
meu, asta înseamn c de acum înainte ea cere o a treia _i ulti-
má formulare. A_a cum ea se deschide cu întrebarea ,,M iu-
be_te cineva- de altundeva?" pe care o punea zdrnicia (§ 3).
pentru a se radicaliza apoi prin întrebarea ,,Pot iubi eu primul?",
pe care _i-o impunea iubitorul (S 17), tot a_a, acum c avan-
Sul ubitorului (§ 18) se inverseaz _i provine mai întâi din
Celalalt _i nu din mine, trebuie s gândim reducia erotica

283
 plecând de la iubitonul realizat, plecând de la celälalt si de
la minc. plecând de la adio i nu de la repeti ie. Aceast ulti.
ma basculare a centrului de greutate poate fi enun at astfel.
Tu m-ai iubit cel dintâr". Nu cå a_ putea in orice clip s mã
dispensez de faptul de a face pe cel ce iube_te riscând propriul
meu avans fr el aporia iubirii de sine ar perpetua ura
tuturor pentru toi i a fiec ruia pentru sine; dar în elanul meu
lanul meu
Si in m sura în care m lansez în aceasta descop r c însusi
acest avans nu-mi aparine _i c nu eu il inaugurez, ci el m
a_tepta, c el m aspir i m susine a_a cum aerul suscit un
zbor, sau apa un val. Mai mult înc, îneleg în fine c, în
acest avans, celälalt a început deja s se fac iubitor cu mult
înaintea mea; c, mergând orbe_te pe calea reduciei erotice,
in fapt am gsit deja dintr-o dat ceea ce credeam a cuta
singur; sau, mai exact, c îns_i ceea ce c utam m gsise
deja i m îndreptase direct spre el. C nd avansam înnebunit
în propriul meu avans, iubitor orb, ne_tiind nici pe cine s
iubesc, nici cum anume, alti iubitori, mai b träni ca mine, m
urmreau fr îndoial cu privirea, vegheau asupra pa_ilor mei
i m iubeau deja fr _tirea mea, în ciuda mea. Pentru ca s
intru în reducie erotic, trebuia ca un alt iubitor s m fi
precedat in ea _i de aici s m fi chemat la ea în tcere.

42. Sensulunic
lat -m revenit la punctul de unde am plecat- dar de
acum înainte cu asigurarea care-mi lipsea la început. CunoSC
acum ceea ce doream s cunosc. Am învä at c niciodat nu
m-a_ fi putut întreba ,,Mä iube_te de altfel cineva de alt-
undeva?", dac un altul nu m iubea _i el primul, el mai întal.
A trebuit s intru în reduc ie erotic _i s m fac avans suo

figura iubitorului, pentru ca logica iubirii s m conduca pe

nesimtite, dar ineluctabil, spre înelegerea faptului c un ait
m iubea cu mult înainte s -I iubesc eu însumi. A fost de

ajuns sá-1 accept posibilitatea ca ca s devin efectiv.

s
Intr-adevr, nimeni nu poate pretinde, cel puin nu tara
se mintá sau s se contrazic, c nu-l iube_te nimeni sau
u-
-a ubit vreodat . Fapt pe care-I contirm mai multe argu

284
mente. Mai întai c, pentru m
a
plänge c nu m iube_te
cineva, trebuie deja s triesc; i pentru ca s triesc, a trebuit ca
altii s se iubeasc unul pe altul (din întâmplare sau
printr-o
hotrâre, o clip sau o ve_nicie, puin conteaz cum anume),
astfel încât s se bucure de aceasta _i, fr s m cunoasc, s
m dea în avans mie însumi; a trebuit, a_adar, ca ei s se iu-
bcasc destul pentru ca s mdruiasc mie însumi din adân-
cul vitorului meu. Apoi, nimeni nu mai poate pretinde c nu-l
iube_te nimeni dac nu repro_eaz aceasta unui interlocutor
cel puin posibil, deci dac nu spune aceasta cuiva care s-l
poat auzi. De unde dou soluii, fie acest celälalt m ascult
deja intr-adevr _i, într-un sens, chiar minimal, m iube_te înc
din prezent; fie nimeni nu ascult sau nu ascult înc. Or chiar
_i în acest caz pot continua înc s-mi pledez cauza, pot sä
m plâng de soarta mea _i s acuz lumea; nu pot face asta
decât pentru c socotesc c nu vorbesc în gol, pentru c mai
cred înc deschis posibilitatea c într-o zi cineva m va auzi,
c într-o zi un ter îmi va face dreptate, pe scurt c un iubitor
astzi vitor m va iubi eshatologic. Viitorul nu rscumpr
aici prezentul printr-o stupid iluzie empiric; fac apel mai
degrab la indiferena empiric prezent în posibilitatea mea
transcendental inalienabil de a nu fi decât ca iubitor, decât
în msura în care pstrez mcar posibilitatea de a fi iubit (§ 3)
într-o zi sau în alta, într-un fel sau altul.
In fapt, pentru mine nu e vorba niciodat de a _ti dac m-a
iubit, m iube_te sau m va iubi cineva, ci de a ti cine _i
când anume. Cci, de drept, lucrurile stau întotdeauna a_a:
am fost deja iubit, sunt iubit _i voi fi iubit sau, mai probabil,
cele trei mi se întâmpl. Pentru mine, care m _tiu în mod
Sigur cu o datorie cel puin posibil (în fapt real) fa de un
iubitor (necunoscut sau cel mai adesea cunoscut), e vorba
numai de a _ti dac iubesc, pe cine iubesc _i cum îl iubesc. ^i,
cum pentru a o _ti e de ajuns s hotrsc asta _i, pentru a
hotrí astan-am nevoie decât de mine, nu-mi lipse_te, a_adar,
niciodat nimic pentru a m face iubitor. lubesc dintr-o dat
potrivit imposibilitäjii imposibilitii.
Fár îndoial , aceste argumente pot prea tot attea para-
doxuri. Ceea ce nu e de ajuns pentru a le descalifica cum o

285
 s o fac; cci
privire mioap n-ar pierde probabil ocazia para-
doxurile nu se ivesc decât dac se încearc vizarea anumitor
fenomene plecând de la un punct de vedere altul decât cel De
care îl cer ele, sau potrivit unei inten ionalit i care contrazice

manifestarea lor plecând de la sine (anamorfoza lor); parado-

xul stigmatizeaz în fapt figura pe care o 1au anumite feno-
mene refractare constituirii lor ca pretinse ob1ecte ale unui
subiect transcendental, cruia îi resping poziia presupus a
priori. Dar, atunci când abordeaz fenomenele erotice, ego-ul
devenit iubitor nu mai constituie nimic obiectiv: nu mai e
vorba de altceva decât de el însu_i, nici de alte lucruri, nici
chiar de lume, ci de el însu_i _i de reduc ia sa erotic . Cel ce

iube_te nu constituie fenomenele erotice pe ni_te obiecte

ca

noi adugate masei celor pe care le cunoa_te deja; din contr,

se las el însu_i reluat în vizibilitatea lor radical nou, rezer-
vat exclusiv celor care se bucur de privilegiul de a iubi _i
de a se face iubii. Din acest punct de vedere, paradoxurile
dispar sau mai degrab apar potrivit vizibilitii lor proprii,
clare _i distincte în ordinea ei, cu o eviden senin, de_i con-
diionat; evidena fenomenelor erotice nu se manifest într-
adevr decât cu condiia s li se accepte logica proprielor
cea pe care o deschide operaiunea inaugural a reduciei ero-
tice. Contrar a ceea ce a sfär_it prin a pretinde metafízica,
iubirea nu e lipsit nici de raiune, nici de logic, pur i sim-
plu ea nu admite alte raiuni decât ale ei _i nu poate fi citit
decât plecând de la ele. Iubirea, amorul, nu se spune _i nu se
face decât într-un sens unic, al su.
lubirea, amorul, nu se spune _i nu se d decât într-un sens
unic, strict univoc. De îndat ce o înmulim în acceptiuni sub-
tile _i difereniate pân la echivoc, nu o analiz m mai bine,c
o dizolv m _i ratm complet. lubirea, amorul, se define_te aa
cum se desf soar - plecând de la reduc ia erotic _i numat
de la ea; nu admite, a_adar, nici o alt variaie decat cea a
momentelor acestei unice reducii. O gândire corect aiubir
se remarc prin capacitatea ei de a susine cât mai departe
posibil univocitatea esenial a sensului su unic. Nu trebuic
s ne în_el m îns: aceast univocitate nu se întemeiaza pc
preeminen a imperial a iubitorului, care s-ar arcui peste to

286
 ce ar putea ubi pän la indistincie, cumunitatea _tiinei
a_a
se bazeazà pe indiferena ego-ului fa de diferena obiectelor
pe care le niveleaz identitatca condiiilor cunoa_terii lor; din
contr, cazurile iubirii converg toate în aceea c iubitorul î_i
pierde aici primatul _i în orice caz se expune, ca _i ele de alt-
fel, unicei întrebri a zdrniciei: ,M iube_te de altfel cineva
de altundeva?"; de la care plecând el se poate angaja s
strbat figurile impuse ale reduciei erotice. In afara acestei
reducti, nici vorb de iubire, nici de iubitor. În ea însã exist
doar un sens unic al iubirii.
Se va obiecta totu_i c de fapt conceptul de iubire, amor,
rmâne echivoc _i trebuie s rmân a_a pentru a nu contrazice
figurile sale extreme. S examinm deci aceste pretinse diho-
tomii _i s vedem dac ele pun în cauz univocitatea iubirii.
Mai întâi, se argumenteaz, cum s meninem într-un acela_i
concept pulsiunile care m împing spre obiecte att de diferite
cum sunt banul, drogurile, sexul sau puterea _i, mai cu seam,
cum s le asimilez mi_crii care m împinge spre celälalt (un
barbat, o femeie, Dumnezeu etc.)? Nu sare oare în ochi faptul
c trebuie s admitem aici o echivocitate radical ? Pentru a
lmuri chestiunea, e de ajuns s revenim la criteriul reduciei
erotice _i s testm cazurile în care se poate exercita. Dintr-o
dat apare c întrebarea: ,M iube_te de altfel cineva- de
altundeva?" (_i înc mai puin cele care urmeaz ) nu poate

priviobiectele mundane inventariate aici pur _i simplu pentru

s nici o asi
c, chiar dac pot dori s le posed, nu pot a_tept
gurare de altundeva; într-adevr, posesia lor exclude orice
le asimi-
altundeva _i le încapsuleaz în monada mea, care i
leaz (sau invers). Din contr, mi_crile care m împing spre
celálalt ne permit s întelegem întrebarea ,,M iube_te de alt-
exercit m
fel cineva de altundeva?", ne îngduie deci s
deschid toate spre ireduc-
reductia erotic tocmai pentru c se echivocitate a
tibila alteritate a celuilalt. Nu este aici nici o
obiecte mundane
ubirii, ci stricta opoziie între dorinele unor
de posedat, dar care nu privesc cu nimic
ubirea, I sensul
unic al iubirii care se recunoa_te în exerciiul
reduciei în
proba acelui de altundeva.

287
 Acest r spuns nu impiedica totu_i o a doua obiecie: chiar
in interiorul domeniului astfel definit de ctre alteritate nu
trebuie oare s distingem cel puin intre iubirea erotic si in.
birea prietenie, între amor i amiciie, altfel spus s admitem
din nou echivocitatea iubirii? S revenim iar la criteriul re
ductiei erotice _i s testm ce anume ne permite aici s punem
întrebarea ,,M iube_te de altfel cineva de altundeva?
Vedem repede c trebuie s distingem dou cazuri. Fie îneleg
prin prietenie, amiciie, o relaie de egalitate (sau de cva_j.
egalitate) între doi parteneri care împrtä_esc acela_i interes
(plcere, utilitate, virtute etc.) pentru un lucru al lumii, care
face pe terul între ei; o asemenea relaie ine îns oare de
acel altundeva? Nu, desigur, pentru c ea se poate rästurna de
la unul la altul _i acest altundeva ar trebui s poat deveni
întotdeauna un aici, contrar acelui altundeva erotic (S S); nu
_i pentru c e vorba de un schimb reciproc al unui ter mun-
dan de care _i unul _i celälalt trebuie s se bucure _i pe care
trebuie s-l posede deopotriv; aceast reciprocitate se exclu-
de, a_adar, din reductia erotic, în care iubitorul renun la
reciprocitate luând avansul (§ 18). O astfel de figur a priete-
niei, careo interpreteaz ca bucuria reciproc de un ter mun
dan, nu introduce nici o echivocitate în conceptul de iubire,
pur _i simplu pentru c nu fine absolut deloc de ea. Fie se
interpreteaz prietenia, amiciia, drept cutarea unui altundeva
ireversibil, avansul fr reciprocitate al prietenului _i juråmn-
tul ca pur semnifica ie comun . Dar din acel moment nu mai
e vorba din punct de vedere formal decât de iubire, de amor,
in conceptul su originar, chiar dac nu e vorba de totalitatca
figurilorei. In orice caz, aceast distan nue de ajuns pentru
a introduce o
opoziie între iubire _i acest tip de prietenic
intre amor _i amici ie, înc mai pu in o echivocitate.
La aceasta se va r spunde printr-o a treia obiec ie, aparc
ent
nor
mai puternic. Intr-adevr, între iubire _i prietenie, între a
SI amicifie, se casc o echivocitate larg deschiså: prietc
Subscrie desigur la reduc ia erotic în m sura în care md
treb ,M iube_te cineva de altundeva?"; ea m determl
C-
Si s fac pe iubitorul care iube_te primul fr s a_tept i
-
procitatea (,Pot iubi eu, primul?"); dar se opre_te in laja

288
ductiei radicalizate _i refuz schimbul trupurilor erotizate. Ea
exclude chiar acest stadiu în deplin cuno_tin de cauz:
pentru a proteja privilegiul ei distinctivacela de a se exer-
cita în acela_i
moment fa de mai muli
meu nu trebuie s se
prieteni- trupul
primeasc de la un trup anume, pentru a
nu se lega, nici
mrgini la nici un prieten
anume; nu prietenia
cere exclusivitatca; ea o
respinge i se opune astfel reduciei
radicalizate, unde nu pot (_i, prin urmare, nu trebuie) s-mi
primesc trupul meu decât de la un singur alt trup _i s-l dau
pe al su doar uui singur celälalt. Nu putem ignora o atare
distan care trimite spre exclusivitatea celuilalt _i eroti-
zarea trupului pân la juisare _i suspendare. Mai rmâne sã o
msurm cu _i mai mult precizie.
S constatm înc o dat c prietenia, amiciia,
împrumut
în mod indiscutabil, fr ocoli_uri _i fr ambiguiti îns_i
calea reduciei erotice (zdrnicie, altundeva, iubitor, avans,
jurmânt); _i, prin urmare, c drumul ei rmâne foarte bine
cel al iubirii unice. Cu toate acestea, le separ o diferen ma-
jor; ea se joac mai întäi pe încruci_area trupurilor erotizate
(S 23-24) _i trecerea la juisare (S 25) pe care iubirea, amorul,
o atinge, dar de la care prietenia, amiciia, se abine. Aceast
oprire e de ajuns oare pentru a o exclude de la sensul unic al
iubirii? Se pare c nu, _i din mai multe motive. Mai întâi,
înfäptuind primele etape pe drumul reduciei erotice, prietenia
a câ_tigat cettenia pe teren, prin dreptul pmântului;, _i nu
i-o vom contesta. Cu att mai puin cu ct ea nu pune pro-
blemele pe care le întâlnesc etapele ulterioare: într-adevr,
plecând de la încruci_area trupurilor, fiecare faz erotic sus-
cit numaidecât momentul su negativ, inseparabil i inevitabil
cum sunt orbitoarea confuzie a orgasmului, automaticita-
tea erotizrii, finitudinea _i suspendarea, minciuna i natura-
lizarea etc.; totul se petrece ca i cum pe calea eroticà am
înainta rapid atâta timp cât amicitia l-ar putea urma pe amant,
dar c încercrile încep s se adune de îndat ce amantul con-
tinu singur fr amici ie. Ar trebuie, a_adar, s rsturnm
intrebarea _i s o formulm astfel: n-ar desena oare prietenul
o figur mai scurt, dar mai realizat a reduciei erotice decât
amantul, care nu o continuà mai departe decât pentru a-i des

289
f_ura fata întunecat (cel puin de-a lungul unui îndelungat
t
episod $ 29-34)?
in al doilea rând, ce anume exact din fenomenul erotic lin-
seste prieteniei? Contrar evidenelor enee, nu-1 lipse_te ero
tizarea trupului _i ea nu rmâne la abstractul jurmântului: si
în prietenie, în amiciie, îmi pot primi trupul meu de la
prie
tenul care mi-l d fr s-l aib, cu titlul de iubitor; i
prietenul
m îmbriseaz _i m ine (dar acela_1 lucru îl face _i mama
cu copilul, tatl cu fiul etc.). Pur _i
simplu aici erotizarea tru-
purilor nu merge pân la juisare _i nu se expune, prin urmare,
suspendrii. Intr-o astfel de erotizare a trupului fr juisare nu
avem s ne temem de nici o ambiguitate: _tiu deja c erotiza-
rea poate rmâne liber,
altfel spus c trupul se poate lsa
erotizat fr ca un alt trup s-l
ating în chip nemijlocit, ci
numai prin cuvânt (S 35). S-ar putea într-adevr ca
prietenia
s împrumute chiar aceast cale _i s o ilustreze
prima; ea ar
trece atunci direct de la încruci_area
trupului meu cu cel al
celuilalt (S 23) la erotizarea liber (§ 35, chiar §
28), fr s
fie nevoit pentru aceasta s traverseze finitudinea involuntar
a suspendrii, nici s înfrunte lupta confuz a minciunii cu
sinceritatea ($ 29-34). S apar oare prietenul drept iubitorul
fericit, pentru c e iubitor doar parial?
in al treilea rând, înteleas potrivit acestui
privilegiu i
acestei prescurtri, s-ar putea ca prietenia s nu mai fie defi-
nit nici mai întâi, nici numai de oprirea sa la schimbul
trupu-
rilor erotizate, ci de optiunea ei anticipat
pentru erotizarea
liber. Refuzând s se angajeze în
suspendare _i repetiie,
prietenia se degajeaz astfel în avans de temporalitatea el,
prin urmare de copil ca al treilea aflat pe punctul de plecare
(S 39); dar nu accede în mod direct la cel de-al treilea eshato-
logic (§ 40), fiindc nu are de drept funcia de a iubi un sin-
gur celälalt, prin urmare de a iubi o dat pentru
in eternitate. Chiar
totdeauna
prost situat între terul aflat pe punct de
plecare _i terul eshatologic, între copil _i adio, prietenia ce
puin repune în mod indiscutabil piciorul pe calea erotica,
dincolo de suspendare, naturalizare
_i deceptie. Prietenia nu
paráse_te, a_adar, niciodat reducia erotic în curs; mai a
grabá o taie pe o scurttur pentru a ocoli o trecere diticila
290
a ajunge mai repede la sfär_it. Dac ea rmâne în reductia
erotic, trebuie s concluzionm c nu se excepteaz nici de
la sensul unic al iubirii, al amorului.
Se va obiecta înc tocmai la acest punct c rmâne mereu
o echivocitate, cel puin între eros _i agape. Cum distincia
filologic precis _i constant care le-ar putea opune rmâne
s fie stabilit, s ne tinem de accepiunea cea mai larg rs-
pândit a conflictului lor: iubirea pasiune care se bucur de
sine _i îl posed pe cellalt ar contrasta cu iubirea virtute care
dãruie celuilalt _i se uit pe sine îns_i. Or nu e nevoie de
mult atenie pentru a constata c aceste caracteristici sunt
schimbate de la una la alta. Iubitorul, care renun prin exce-
lent la posesie _i la reciprocitate luând avansul su, juiseaz
totu_i, erotizeaz prin cuvânt, revendic de asemenea cu ge-
lozie _i uneori se eschiveaz. Dar acela_i iubitor care juiseaz
_i posed nu ajunge aici decât uitându-se _i abandonându-se
cel dintâi: mai întâi, în general _i în principiu, prin avansul
su; apoi, înc _i mai precis, erotizând mai întâi trupul celui
lalt _i nu pe al su (el nu o poate face de altfel, pentru c nu-l
are); trebuind s a_tepte de asemenea ca un celälalt s i-l dea
acordându-i celuilalt în mod unilateral
pe al su; _i, în fine,
fidelitatea pe care acesta din urm nu o poate promite. Eros-ul
su se dovede_te astfel la fel de oblativ _i gratuit ca _i agape-le
de care de altfel nu se distinge. E nevoie de mult naivitate
sau de orbire, sau mai degrab trebuie s ignorm totul de
spre cel ce iube_te _i logica erotic, pentru a nu vedea c
abandoneaz
agape-le posed i consum tot atât cât ofer _i
eros-ul. Nu e vorba de dou iubiri, ci de dou nume dintr-o
infinitate de altele pentru a gândi _i a spune iubirea unic,
amorul unic. Tot ceea ce se înelege plecând de la reducia
erotic se fenomenalizeaz potrivit logicii ei unice.
Ceea ce
face excepie de la ea nu desemneaz nici un alt sens al iubiri:
Dificultatea nu const în a intro-
nu tine pur _i simplu de ea.

duce excepii la reducia erotic i echivociti în iubirea uni-

întinde sensul ei
voc, ci în a m sura pân unde anume se
to-
unic. In mod evident dincolo de sexualizarea sa, pe care

face inteligibil, de_i ea nu constituie decât o

tu_i singur o

a e i - c e a mai tàioas, dar nu _i cea mai tare.

figur
291
 Din acest moment, dac ubirea, amorul, nu se spune decât
a_a cum se d - în sens unic si dac, de altundeva, Dum-
nezeu Se nume_te cu acela_i nume al iubirii, ar trebui s con-
cluzionm oare c Dumnezeu iube_te a_a cum iubim noi, cu
aceea_i iubire ca noi, potrivit unicei reducii erotice? Putem
evident ezita, dar totu_i nu putem evita aceast întrebare.
Cci, de fapt, Dumnezeu nu Se reveleazä numai prin iubire si
ca iubire; El se reveleaz _i prin mijloacele, figurile, momen-
tele, actele i stadiile iubirii, ale unicei _i singurei iubiri, cea
pe care o practicm _i noi. El face pe iubitorul ca _i noi
trecând prin zdärnicie (a idolilor), prin întrebarea dac íl iu-
be_te cineva _i avansul de a iubi El primul, prin jurmântul _i
faa (icoana), trupul _i bucuria comuniunii, prin durerea sus-
pendrii noastre _i revendicarea geloas, prin na_terea celui
de-al treilea în tranzit i anunul celui de-al treilea eshatolo-
gic, care sfär_esc prin a se identifica în Fiul întrupat pân la
promulgarea unilateral de ctre El a fídelitii noastre. Dum-
nezeu practic asemenea nou logica reduciei erotice, împre-
un cu noi, dup acela_i rit _i dup acela_i ritm ca _i noi, pân
într-atât încât ne putem chiar întreba dac nu cumva o învm
de la El _i de la nimeni altul. Dumnezeu
iube_te în acela_i
sens ca _i noi.
Cu o infinit diferen îns. Când Dumnezeu iube_te (_i
într-adevr El nu înceteaz niciodat siubeasc), El iube_te
pur _i simplu infinit mai bine decât noi. lube_te la perfecie,
fr gre_eal, fr nici o eroare, de la început pân la sfär_it.
Jube_te primul i ultimul. ube_te ca nimeni altul. La sfr_it nu
descopr doar c un altul m iubea înainte ca eu s-l iubesc,
prin urmare c acest cellalt fcea deja pe iubitorul înaintea
mea (§ 41), dar mai cu
seam c acest prim iubitor dintot-
deauna se numea Dumnezeu. Cea mai înalt transcendena a
lui Dumnezeu, singura care nu-L dezonoreaz, nu tine de pu-
tere, nici de întelepciune, nici chiar de infinitate, ci de
de amor. Fiindc singur iubirea e de ajuns ca s iubire,
puna m
lucrare toat infinitatea, toat
întelepciunea _i toat puterea.
Dumnezeu ne preced i ne
cu seam
transcende, dar mai întâi _i mai
în aceea c El ne
ubim _i Il iubim noi. Dumnezeu
iube_te infinit mai bine aeca
ne întrece cu titlul de cel
bun amant. ma

292)
 Cuprins

Iubirea i filozofia -de la onoarea metafizic pierdut

la demnitatea restaurat fenomenologic (lOAN I. IC JR) . 5

Tcerea iubirii 25

I. DESPRE O REDUCIE RADICAL

S1.Indoiala de certitudine.. 37
S2. ,La ce bun?".... 43
3.Reducia erotic 47
4. Lumea potrivit zdrniciei . .
56
S5.Spaiul.. 59
6. Timpul 63
S 7. Ipseitatea 68

II. DESPRE FIECARE PENTRU SINE, C SE URTE

8. Distana _icontradicia . . . .
73
89. Imposibilitatea unei iubiri de sine.. 77
80
$ 10. Iluzia de a persevera fiecare în fina
sa

85
11. Fie c o vreau, sau nu
88
$12. Ura de sine . ..

94
13. Trecerea la r zbunare
101
S14. Aporia asigurrii
. . .

CA SE FACE AVANS
III DESPRE CEL CE TUBETE,
15. Reducerea reciprocitjii . .
105
$ 109
S 16. Asigurarea pur ....
293
 t67
t87 oun nsuaS Tb §
08T ours op Ieiu) 'It S
tLT oidojojeyso eojto [e nes
.n-Opy '0t `S
697 Jeoajd aP .njound ad eojion [e nes .njido) '6E S
197 eo]ton je-ap njao eaIUaA 8E S
SST puyn ovo]edronue eaTEI1oH LE §
LT onoio ojJeii[eioduN eO POIP11opIJ 9EES
ALsASOS yo 'vITaNL TV THdsad IA
0vT
SET *ILun eaTed ag 'v¬S
OIZojos vOIPOUO EE S
STT eounuj 1ojojaJ epens 'zE SS
OT7 eOuNISIOAIOd I` Jmdey IES
ejdaoap I` EjuejsId OE S
LOT aezijenPu eueos1ad 67 §
LVLIOVAAA I` VNNIONIN INdsId A
L6T oUIu ounds nu e nquod ojoqioA '87 §
161 vOupmuiy I$ .nyeuojny 'LT S
L8T BOrepuodsng 97 S
8LI BOIesin 'ST S
OLI
091 ngs je is nou jndniL ET S
ESI eOJENjenpiaipuj zT S
AL`ANAYLS aS Yo adnaL TNdsaq AI
9I ueugnf un eo eijeoYiuuos IT S
eiej o eo eijeoyiuwos o7 s
ojinui eo eojeLioqIT 61 S
LII
nsueAV '81S
ouoIDLynsui nunjei [nidiouud 'LI S
Difuzare: SC SUPERCRAPH SRL
str. Biserica Alexe, nr. 24
040269 Bucure_ti, sector 4
tel./fax 021-3367913