GEORGE TOPÂRCEANU

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet,
prozator, memorialist, publicist și traducător român, membru corespondent al Academiei
Române din 1936.

VIAȚA
George Topîrceanu s-a născut în București la data de 20 martie 1886[2], ca fiu al cojocarului
Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena „,
amândoi originari din părțile Sibiului.

Începe școala primară la București intre anii 1893 – 1895 și o continuă pe valea Topologului,
la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la
liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a[3], apoi la Sf. Sava (1898 – 1906). După absolvire
intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață
boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea
de Litere, fără a termina studiile.

Opera

 Balade vesele și triste, București (1916).

 Parodii originale, București (1916).
 Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
 Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
 În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
 Migdale amare, București (1928).
 Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
 Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
 Minunile Sfînt ului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).