Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contabilitate)
Impozitele sunt obligații de plată ale contribuabililor (persoane fizice și juridice) stabilite prin lege de
către stat pentru susținerea cheltuielilor publice necesare furnizării de către acesta a unor bunuri și
servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucură în mod diferențiatși nedeterminat toți
cetățenii unui stat (foști, actuali și viitori contribuabili), precum și pentru influențarea conjuncturii
economice.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu
titlu nerambursabil a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice în scopul
acoperirii cheltuielilor publice
Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a
intervenii în activitățile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de
schimbare sau frânare a unei activități economice, de creștere sau reducere a producției sau a
consumului unui anumit produs, de stimulare sau stagnare a comerțului exterior, etc.
Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcții, dintre care se poate menționa rolul
de instrument de redistribuire a unei părți din P.I.B. între clase și pături sociale, între persoane fizice și
juridice, etc.
4. Identificați avantajele și dezavantajele impozitelor.
Principalele avantaje ale impozitelor și taxelor sunt următoarele:
- presupun existența unor facilități fiscale (scutiri, înlesniri, eșalonări de plată, etc.);
- pot genera abuzuri în ceea ce privește așezarea lor, cât și în ceea ce privește încasarea
În situațiile în care la bază stă momentul evaluării materiei impozabilă, impunerea poate fi de două
tipuri:
• definitivă, care se efectuează la finele anului. Spre exemplu, impozitul pe venit se stabilește provizoriu
în timpul anului (trimestrial sau lunar) și se definitivează prin recalculare pe baza rezultatelor anuale.
• parțială, impunerea veniturilor separat pe fiecare sursă de obținere a lor de către un contribuabil;
• globală, impunerea veniturilor cumulate din diferite surse de obținere a lor de către o singură
persoană.
În funcție de modul cum diferite persoane stăpânesc obiectul impozabil distingem impunere:
• individuală;
• colectivă.
• directă;
• procentuale
6. Caracterizați principiile impunerii.
Principii clasice ale impunerii Impozitul considerat un mod normal de finanțare a cheltuielilor publice
trebuie să concilieze patru preocupări enunțate de Adam Smith:
1) Justețea: egalitatea în fața impozitului, adică fiecare trebuie să contribuie la formarea veniturilor
bugetului de stat cu o parte din veniturile sau averea sa.
2) Certitudinea: realizarea unei asiete fiscale obiective care să elimine arbitrajul în stabilirea impozitului
și care să fie viabilă. Impozitul trebuie să fie stabilit în termen concret, cuantumul și modul de percepere
a impozitului trebuie să fie cunoscut de către contribuabil.
3) Comoditatea: stabilirea unor reguli simple din punct de vedere al înțelegerii pentru contribuabil, deci
de a favoriza acceptabilitatea socială a sistemului fiscal.
4) Eficacitatea: finanțarea cheltuielilor publice cu cel mai mic cost, adică cheltuielile de întreținere a
aparatului fiscal trebuie să fie cu mult mai mici decât încasările din impozite.
1. Principiul impunerii echitabile presupune egalitate în materie fiscală. Se cunoaște egalitate în fața
impozitelor și egalitate prin impozit.
• Egalitatea în fața impozitelor presupune că impunerea să se facă în același mod pentru toate
persoanele fizice sau juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau își au sediul, deci să ne existe
deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a republicii. Totodată impunerea să se facă în același
mod pentru toate activitățile economice, indiferent de forma de proprietate sau forma juridică în care
sunt organizate și funcționează. In ultima instanță, egalitatea în fața impozitului presupune neutralitatea
lui. Se folosește la impozitarea veniturilor persoanelor juridice, TVA, taxe vamale, accize, ş.a.
• Egalitatea prin impozit presupune diferențierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta în funcție de:
mărimea absolută a materiei impozabile, natura și proveniența veniturilor și altele. Deci, egalitatea prin
impozit presupune un tratament diferit al celor neavuți față de cei avuți, al celor căsătoriți și cu copii
față de ceilalți. Se folosește la impozitarea veniturilor persoanelor fizice.
Un impozit este considerat stabil când nu se modifică, adică nu crește în raport de sporirea
producției şi nu scade în fazele de criză, când se reduce materia impozabilă. în realitate, de
regulă, încasările din impozite nu prezintă stabilitate, datorită acțiunii de oscilante a legilor
economice, care fac ca evoluția sinuoasă (nestatornică) a producției și desfacerilor să imprime
aceeași dinamică și venitului național, ca și încasărilor din impozite.
Un impozit este considerat elastic atunci când este capabil de a se adapta nevoilor bugetare, să
poată fi majorat sau diminuat când cheltuielile bugetare cresc sau se reduc. O altă problemă ce
ține de politica financiară constă în a alege tipul și numărul impozitelor prin intermediul cărora
statul urmează sa-și procure veniturile sale fiscale. Teoretic, statul poate folosi în acest scop un
singur impozit sau o multitudine de impozite. Știința financiară consideră, că practica unui singur
impozit astăzi ar fi irealizabilă și ineficientă, deoarece impozitul respectiv stabilit în funcție de
puterea economică a plătitorului, ar putea genera nemulțumirile, ar accentua tendințele
evazioniste şi de transferare a sarcinii fiscale, iar erorile de impunere ar dezavantaja fie statul,
fie plătitorul.
3. Principiul politicii economice. Prin mărimea impozitului statul influențează dezvoltarea sau
restrângerea activității unor ramuri economice sau a unor activități economice, stimulează sporirea
producției sau a consumului unor anumitor mărfuri, extinde sau limitează relațiile comerciale cu alte
state.
Astfel, pentru a stimula lărgirea consumului unui bun, statul ia măsuri pentru reducerea sau suprimarea
impozitelor indirecte care-l afectează, iar pentru a restrânge consumul procedează în sens invers, adică
majorează cotele impozitelor respective.
4. Principiile social-politice. Prin politica fiscală se urmărește un anumit scop social. Se aplică o
impunere diferențiată a veniturilor sau averii diferitelor categorii sociale în funcție de interesele
partidului de guvernământ. Cu ajutorul unor măsuri fiscale, acesta caută să abată atenția maselor largi
ale populației de la anumite chestiuni politice aflate la ordinea zilei: să-și păstreze influența în rândurile
unor categorii sociale, să evite influențe negative pe care le-ar putea avea creșterea consumului unor
produse dăunătoare sănătății - băuturi alcoolice, tutun, - să favorizeze natalitatea etc.
Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza așezării acestuia şi poate fi diferit în
funcție de proveniența impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. Astfel, ca obiect al impozitului
poate apărea:
• Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenților economici şi veniturile persoanelor fizice;
• Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul
importat sau uneori cel exportat în cazul impozitelor indirecte;
• Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru şi înregistrare.
Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează evaluarea (calculul)
impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeași ca şi obiectul impozabil sau să difere de acesta. Astfel,
atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau prețul acesta este în același timp şi
bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile impozitului pe venit. Când este vorba de bunuri ca obiect
al impozitului, atunci avem două cazuri:
a) în cazul impozitului funciar, când suprafața de teren este exprimată în m.p. sau ha este şi element de
calcul;
b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în funcție de
valoarea acesteia.
Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică deținătoare sau
realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima instanță impozitul (căruia i
se adresează).
Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul (venit ori, excepțional, averea).
Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă, adică leul
(u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar; capacitatea cilindrică la mijloacele de
transport etc.
Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea de evaluare) reprezintă impozitul aferent unei unități de
impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
Cota procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală poate fi:
- proporțională;
- progresivă;
- regresivă.
Asieta (modul de așezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea subiectelor şi
obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat față de stat. El apare ca:
- interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget;
Înlesnirile fiscale reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale (financiare) şi se referă
la reduceri, scutiri, bonificații, amânări şi eșalonări ale plății la buget.
• Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activități care folosesc forța de muncă cu randament
scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor categorii sociale ale
populației.
• Reducerile vizează atât scopuri sociale cât şi economice, cum este cazul reducerii bazei impozabile la
impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
• Bonificațiile se acordă pentru a stimula anumiți plătitori de impozite şi taxe să-şi achite obligațiile
înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen de plată. Ca
bonificațiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe categorii de contribuabili, mărindu-se şi
gradul lor de cointeresare, pentru ai determina pe plătitori să-şi achite cu anticipație obligațiile față de
buget, ce este avantajos pentru stat în condițiile de inflație.
• Amânările şi eșalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv, fragmentarea sumei
de plată în mai multe tranșe ce urmează să fie vărsate la buget.
Sancțiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări odată în plus
caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se totodată penalizările aplicate
plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală
Evaluarea materiei impozabile constă în determinarea dimensiunii acesteia. Ea poate fi efectuată prin
două metode:
- evaluarea forfetată;
- evaluarea administrativă.
Evaluarea pe baza unor indici exteriori ai obiectului impozabil poate fi efectuată numai în cazul
impozitelor reale şi permite determinarea mărimii obiectului impozabil cu o anumită aproximație.
Această evaluare este simplă şi puțin costisitoare, în schimb – arbitrară şi inexactă.
Evaluarea forfetată constă în faptul că organele fiscale, cu acordul contribuabilului, atribuie o anumită
valoare obiectului impozabil.
Evaluarea administrativă constă în faptul că organele fiscale stabilesc mărimea materiei impozabile pe
baza datelor pe care le au la dispoziție. În măsura în care contribuabilul nu este de acord cu evaluarea
făcută de organul fiscal, el are dreptul să o contesteze, prezentând argumentele de rigoare.
Evaluarea pe baza declarației plătitorului constă în faptul ca subiectul impozitului este determinat prin
lege să declare mărimea materiei impozabile.
Determinarea cuantumului impozitului se efectuează prin două metode: metoda de repartiție şi metoda
de cotitare .
Metoda de repartiție, care s-a practicat până în primele stadii de dezvoltare a capitalismului, constă în
faptul că autoritatea fiscală, în funcție de necesitățile de resurse publice, stabilea suma globală a
impozitelor ce urmau să fie încasate pe întreg teritoriul țării. Această sumă era repartizată ulterior pe
unități administrative-teritoriale, care se împărțea mai departe pe contribuabili. Acest mod de stabilire a
cuantumului impozitului nu are la baza sa careva justificare economică şi urmare nu este potrivit
principiului echității fiscale.
Metoda de cotitare, folosită pe larg în practica contemporană, constă în calcularea mărimii impozitului
prin aplicarea cotelor asupra obiectului impozitului, determinat pentru fiecare plătitor în parte
Cuantumul impozitului, în acest caz, depinde de mărimea obiectului impozabil şi ţine cont de situația
personală a plătitorului impozitului. Vom menționa că, conform metodelor de determinare a
cuantumului, impozitele se împart în impozite de repartiţie şi impozite de cotitare.
După stabilirea mărimii impozitului, organele fiscale sunt obligate să aducă la cunoștință contribuabililor
cuantumul impozitului datorat şi termenele de plată a acestuia. Următorul act este perceperea
impozitelor, care este una din principalele acțiuni ale procesului de impozitare.
Colectarea impozitelor datorate de către unul din contribuabilii fiecărei localități este proprie perioadei
timpurii de existență a statului şi se reduce la colectarea impozitelor de unul din diriguitorii comunității,
care ulterior transmitea bunurile şi valorile colectate unei subdiviziuni a autorității fiscale. Această
metodă s-a menținutşi mai târziu, însă aplicarea ei era mai îngustă, cu precădere în regiunile
îndepărtate, izolate, greu accesibile, unde detașamentele fiscului ajungeau foarte rar.
Perceperea impozitelor de către aparatul specializat (fiscal) al statului înseamnă în esență că funcția de
colectare a impozitelor este exercitată de un organ legal cu funcții în finanțe al administrației publice.
Încasarea impozitelor printr-un organ specializat al statului a început să fie aplicată pe larg în perioada
capitalismului premonopolist, iar în prezent a devenit metoda dominantă de percepere a impozitelor şi
taxelor. Perceperea impozitelor prin aparatul fiscal se realizează prin mai multe forme: direct de la
plătitori; prin stopaj la sursă; prin aplicarea de timbre fiscale. În cazul încasării impozitelor direct de la
plătitori, sunt posibile doua variante:
a) plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru a achita impozitul datorat
statului;
b) original fiscal are obligațiunea de a se deplasa la domiciliul plătitorului pentru a-i solicita să achite
impozitul cuvenit.
Perceperea impozitului prin aplicarea de timbre fiscale, folosită cel mai frecvent în cazul taxei de stat,
constă în procurarea timbrului respectiv şi prezentarea lui organului care documentează sau întreprinde
acțiunea solicitată. în prezent, aria aplicării acestui mod de colectare a impozitelor se extinde,
cuprinzând şi alte impozite, cum ar fi accizele etc.
- legislația fiscală;
Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece, în baza legislației fiscale, organele fiscale
administrează procedurile fiscale, având ca scop colectarea impozitelor şi taxelor, acestea din urmă
constituind surse de venit ale statului. Eficiența sistemului fiscal depinde de eficiența fiecărui element
constitutiv.
Conform Codului Fiscal, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea: impozitelor şi
taxelor, principiilor, formelor, metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de
Codul Fiscal, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.
a) impozitul pe venit;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
e) taxa hotelieră;
i) taxa de piață;
k) taxa balneară;
m) etc.
Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte
activităţi similare;
Venitul de la activitatea societăţilor obţunut de către membrii societăţilor obţunut de către
membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţoinarii fondurilor de investiţii;
Plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de
patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;
Venitul din chirie (arendă);
Creşterea de capital;
Creşterea de capital peste pierderile de capital, neluată în consideraţie în alte tipuri de venit;
Venitul obţinut sub formă de dobândă;
Royalty (redevenţe);
Anuităţile, inclusiv primite în baza tratatelor internaţionale la care RM este parte; sumele şi
despăgubirile de asigurare şi coasugurare, cu excepţia celor primite sub forma prestaţiilor de
asigurări sociale şi a prestaţiilor (indemnizaţiilor) , inclusiv primite în baza acordurilor
(convenţiilor ) interstatale; sumele şi despăgubirile de asigurare şi coasugurare, exclusiv primite
în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii.
Venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor când
formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului;
Dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sunt specificate ca neimpozabile în legile prin care
se stabilesc aceste plăţi;
Sumele obţinute în urma acordului de neangajare în activitatea de concurenţă;
Dividendele obţinute de la un agent economic (cu excepţia dividendelor obţinute de către
persoanele fizice rezidente, care nu practică activitate de întreprinzător, de la agenţi economici
rezidenţi);
veniturile obţinute, conform legislaţiei, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de
despăgubire pentru venitul ratat, precum şi ca urmare a reţinerii arvunei sau restituirii arvunei;
Alte venituri care nu au fost specificate mai sus.
a) platile acordate salariatului de catre patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum si platile în
favoarea lucratorului, efectuate altor persoane, cu exceptia platilor în bugetul asigurarilor sociale de stat si a
primelor de asigurare obligatorie de stat;
c) suma platita suplimentar de patron la orice plata a salariatului pentru locuinta acordata de catre patron;
d) suma dobînzii, determinata ca rezultat al diferentei pozitive dintre rata de baza (rotunjita pîna la urmatorul
procent întreg) stabilita de Banca Nationala a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de
gestiune (rata dobînzii aplicata la operatiunile de politica monetara pe termen scurt – pentru împrumuturile
acordate pe un termen de pîna la 5 ani; rata dobînzii la creditele pe termen lung – pentru împrumuturile
acordate pe un termen mai mare de 5 ani) si rata dobînzii calculata pentru împrumuturile acordate de catre
angajator salariatului, în functie de termenul lor de acordare;
– în cazul în care bunurile sînt proprietate a patronului, cheltuielile acestuia, determinate în procente din
baza valorica, pentru fiecare bun dat în folosinta, în functie de categoria de proprietate prevazuta la art.26
alin.(6): I – 0,0082%, II – 0,0137%, III – 0,0274%, IV – 0,0548% si V – 0,0822 %, pentru fiecare zi de folosinta;
– în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a patronului – cheltuielile acestuia pentru obtinerea dreptului
de folosinta asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinta;
f) varsamintele în fondurile de pensii, cu exceptia celor efectuate în fondurile de pensii calificate, prevazute la
art.64 alin.(1) si art.69.
Scutire reprezintă suma care la calcularea venitului impozabil se scade din venitul brut al
contribuabilului (persoană fizică).
Conform articolelor 33-35 ale Codului Fiscal persoanele fizice au dreptul la următoarele scutiri:
Scutire personală – de această scutire poate benefecia fiecare contribuabil (persoană fizică
rezidentă). Suma scutirii personale constituie 6300 lei pe an.
Scutire personală majoră, care constituie 10 000 lei pe an şi se acordă persoanei care:
o S-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E.
Cernobîl;
o Este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E.
Cernobîl;
o Este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de
luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în
acţiunile de luptă din Republica Afganistan;
o Este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii
teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din Republica
Afganistan;
o Este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II sau pensionar-victimă
a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
Scutire pentru soţ (soţie) sau i se mai spune matrimonială, în mărime de 6300 lei pe an. Aceasta
este o scutire suplimentară la care are dreptul lucrătorul aflat în relaţii de căsătorie, cu condiţia
că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
Scutire pentru persoane întreţinute , care constituie 1560 lei pe an pentru fiecare persoană
întreţinută. În scopul acordării scutirii menţionate, persoană întreţinută se consideră persoana
care corespunde tuturor cerinţelor ce urmează:
o Este un ascendent sau descendent al lucrătorului sau al soţiei (soţului) lui (părinţii sau
copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);
o Locuieşte împreună cu lucrătorul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia
cu frecvenţă a unei instituţii de învăţământ mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;
o Este întreţinută de lucrător;
o Are un venit ce nu depăşeşte 6300 lei pe an.
Scutire pentru persoana întreţinută invalid din copilărie , care constituie 6300
lei pe an.
La impozitul pe venit pentru persoane juridice obiectul impunerii fiscale îl constituie venitul brut, care
cuprinde:
Acordării împrumuturilor
Depunerii mijloacelor băneşti în conturile de depozit şi alte conturi bancare;
Venitul cuprinde toată suma dobânzilor primite, indiferent de forma primirii: au fost capitalizate (de
exemplu, la depozite) sau au fost îndreptate la achitarea unor datorii.
venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic după expirarea termenului
de prescripţie (obligaţiunile privind facturile comerciale), cu excepţia cazurilor când formarea
acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului, declarată prin decizia instanţei
judecătoreşti
Dividendele obţinute;
Dividend se consideră orice plată efectuată de o persoană juridică în folosul acţionarului acestei
persoane juridice, în conformitate cu cota sa de participate, cu excepţia dividendelor sub formă de
acţiuni şi a plăţilor efectuate în cazul lichidării complete a întreprinderii.
a) persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu
prevederile art. 112 sau 1121 (Înregistrarea subiectului impozabil)
b) persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri
de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
c) persoanele juridice şi fizice care importă servicii, indiferent de faptul dacă sînt sau nu sînt înregistrate
în conformitate cu art. 112 sau 1121.
Obiectele impozabile
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de
întreprinzător în Republica Moldova;
– 5% – la gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la cele livrate pe teritoriul
Republicii Moldova;
c) cota zero
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri (inclusiv
de expediţie) şi pasageri, precum şi serviciile operatorului aerodrom (aeroport), de comercializare a
biletelor de călătorie în trafic internaţional aerian, auto, feroviar şi fluvial, de deservire la sol a
aeronavelor, de securitate aeronautică şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic
internaţional;
c) importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de
către misiunile diplomatice în Republica Moldova şi uzului sau consumului personal de către membrii
personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi de către membrii familiilor lor care
locuiesc împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, precum şi cele destinate folosinţei oficiale de către
alte misiuni asimilate lor în Republica Moldova şi uzului sau consumului personal de către membrii
personalului diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi membrii familiilor lor care locuiesc
împreună cu ei. Modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. se stabileşte de Guvern;
c1) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor şi serviciilor destinate proiectelor de
asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi
ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte, conform listei aprobate de Guvern.
Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a proiectelor de asistenţă
tehnică, precum şi modul de aplicare a cotei zero de TVA la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor şi
serviciilor destinate proiectelor de asistenţă tehnică se stabilesc de Guvern;
Litera d) este exclusă prin Legea nr. 245-XVI din 16.11.2007, iar litera e) – prin Legea nr. 299-XVI din
21.12.2007.
f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova,
livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona
economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către
rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;
a) mărfurilor introduse pe teritoriul vamal şi plasate sub regimurile vamale de tranzit, transformare sub
control vamal, antrepozit vamal şi sub destinaţiile vamale de distrugere şi abandon în folosul statului;
b) mărfurilor autohtone anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare;
c) mărfurilor plasate sub regimul vamal de admitere temporară şi produselor compensatoare după
perfecţionarea pasivă, conform reglementărilor vamale.
(3) Mărfurilor plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, exceptînd mărfurile supuse accizelor,
carnea de bovine, proaspătă sau refrigerată , carnea de bovine congelată , carnea de porcine, proaspătă,
refrigerată sau congelată ), carnea de ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată , organele
comestibile de bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini, proaspete, refrigerate sau
congelate , slănină fără carne slabă, grăsimea de porc şi de pasăre, netopită, nici altfel extrasă,
proaspătă, refrigerată, congelată, sărată sau în saramură, uscată sau afumată , laptele şi smîntîna din
lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alţi îndulcitori , feculele de cartofi şi zahărul brut din trestie
de zahăr , nu li se aplică T.V.A.
T.V.A. achitată pentru mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, la care se aplică T.V.A.,
se restituie, în conformitate cu modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăşi 30 de
zile.
(4) La scoaterea mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate sub destinaţia vamală de reexport, se
restituie suma T.V.A. achitată la introducerea acestora pe teritoriul vamal. T.V.A. se restituie în modul
stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăşi 5 zile.
(5) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor, destinate acordării de asistenţă în caz de
calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi pentru importul şi/sau
livrările de mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
(7) T.V.A. nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare
procesului de producţie, importate de organizaţiile şi întreprinderile societăţilor orbilor, societăţilor
surzilor şi societăţilor invalizilor.
(8) T.V.A. nu se aplică producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de
psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.
(9) Livrările de mărfuri şi servicii efectuate în interiorul zonei economice libere nu sînt livrări impozabile
cu T.V.A.
(91) T.V.A. nu se aplică mărfurilor şi serviciilor importate de către rezidenţii parcurilor ştiinţifico-
tehnologice şi rezidenţii incubatoarelor de inovare, precum şi mărfurilor şi serviciilor procurate de către
aceştia de pe teritoriul Republicii Moldova. Modul de aplicare a scutirii se stabileşte de Guvern. În cazul
încetării activităţii parcurilor ştiinţifico-tehnologice, a incubatoarelor de inovare sau în cazul pierderii
statutului de rezident al acestora, T.V.A. se aplică la valoarea iniţială a stocurilor de mărfuri neutilizate în
procesul activităţii rezidenţilor.
(10) T.V.A. nu se aplică mărfurilor importate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale dacă
valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 50 de euro. În cazul în care valoarea în vamă a
mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, T.V.A. se calculează pornind de la valoarea mărfurilor
în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.
(11) Venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în baza unui contract de leasing financiar nu
este obiect impozabil cu T.V.A.
NU se achita marfurile:
a) definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern;
b) destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte
b) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., sau de la
valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în considerare impozitele şi taxele ce urmează a fi
achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.
Subiecţii impuneriicare expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din încăperea de acciz:
a) calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora
(în dependenţă de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în procente);
b) achită accizele la momentul expedierii (transportării) mărfurilor din încăperea de acciz conform
cotelor stabilite în anexa la prezentul titlu.
(2) Obligaţia de achitare a accizelor rămîne valabilă în cazul transmiterii mărfurilor supuse accizelor cu
plată sau cu titlu gratuit, inclusiv în contul salariului, angajaţilor subiectului impunerii, altor persoane, în
cazul însuşirii mărfurilor de către subiectul impunerii sau de către membrii familiei acestuia, precum şi în
cazul deplasării în alt mod a mărfurilor fără achitarea accizelor din încăperea de acciz.
(3) Accizele la mărfurile importate se calculează şi se achită de către subiecţii impunerii o dată cu
achitarea taxelor vamale. În cazul în care pentru importul de mărfuri nu se percepe taxă vamală,
mărfurile se consideră importate, ca şi cum ar fi fost supuse taxei vamale, cu respectarea
reglementărilor stabilite de legislaţia vamală pentru regimul de import.
(4) În cazul exportului de mărfuri supuse accizelor, obligaţia de achitare a accizelor este valabilă pînă la
momentul repatrierii valutei şi prezentării documentelor justificative( contract , documente de plata,
extras bancar , declaratii vamale). În cazul neprezentării, în termenele stabilite de Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, a documentelor specificate(contract , documente de
plata, extras bancar , declaratii vamale), subiectul impunerii achită accizele, amenzile şi penalităţile în
mărimea şi în modul prevăzute corespunzător .
(5) Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile din struguri,
din fructe şi pomuşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon, divinurile, comercializate,
transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe
teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe
teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării
obligatorii cu „Timbru de acciz. Marca comercială de stat”. Marcarea se efectuează în timpul fabricării
mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul
Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul
de procurare şi de utilizare a „Timbrelor de acciz. Mărcilor comerciale de stat” este stabilit de către
Guvern.
(51) Articolele din tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova ori
importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile procurate de la agenţii economici
rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, dar care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt
pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în procesul fabricării mărfurilor
supuse accizelor pînă la importarea acestora, iar a mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova –
pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de
utilizare a timbrelor de acciz se stabileşte de Guvern.
a) vinurile spumoase şi spumante, divinurile în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la 0,25 litri, de
1,5 litri, de 3 litri şi de 6 litri;
c) mărfurile supuse accizelor, plasate în regimurile vamale tranzit, depozit vamal, admitere temporară,
magazin duty-free;
d) mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de către producător
pentru export.
32.Identificați categoriile mijloacelor de transport importate scutite de
plata accizelor.
Se scutesc de accize mijloacele de transport importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), indiferent de
termenul de exploatare, destinate:
a) pentru scopuri medicale;
b) pentru transportarea persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor;
c) pentru stingerea incendiilor;
d) pentru curăţarea străzilor, pentru împrăştiat materiale, pentru colectarea deşeurilor.
Teritoriul vamal este teritoriul asupra căruia Republica Moldova are dreptul exclusiv de jurisdicţie în
domeniul activităţii vamale.
În dependenţă de marfa la care se aplică, există taxe vamale excepţionale, care se divizează în:
c) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină masică pe osie sau
ale căror gabarite depăşesc limitele admise;
d) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru
efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj;
e) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru
amplasarea publicităţii exterioare;
f) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru
amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere.
(3) Subiecţii impunerii achită taxele rutiere la conturile trezoreriale de venituri ale bugetului de stat,
conform clasificaţiei bugetare.
(4) Taxele rutiere plătite se includ în componenţa cheltuielilor ce vor fi deduse în conformitate cu titlul II
al prezentului cod.
N Unitat
r ea Taxa,
c Obiectul impunerii de
rt măsur lei
ă
1 2 3 4
Motociclete cu capacitatea cilindrică a
motorului:
1 a) de pînă la 500 cm3 inclusiv unitate 300
b) de peste 500 cm3 unitate 600
2 Remorci tonă 270
Nu constituie obiect al impunerii autovehiculele din dotarea forţei militare străine, în conformitate cu
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(1) Cotele taxei se stabilesc în euro.
(2) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri periculoase, cota stabilită a taxei se dublează.
(3) În cazul în care autocamioanele ce tranzitează teritoriul Republicii Moldova depăşesc termenul de 24
de ore de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, subiectul impunerii va achita, pentru fiecare 24
de ore următoare de şedere, o taxă de 24 de euro. Taxa se calculează pentru fiecare 24 de ore
depăşire, nu pentru fiecare oră de şedere peste termen.
(4) Nu se achită taxa pentru autovehiculele ce s-au reţinut pe teritoriul Republicii Moldova din cauze
obiective (boala şoferului, condiţii nefavorabile pentru circulaţia rutieră, calamităţi naturale sau
tehnogene, accidente rutiere). Caracterul obiectiv al reţinerii se confirmă, după caz, prin extrasul
din fişa medicală, prin certificatul eliberat de către conducătorul agentului economic abilitat să
exploateze sectorul de drum pe care a avut loc reţinerea sau, în cazul unor accidente rutiere, prin
certificatul eliberat de organul competent al poliţiei rutiere.
(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii
Moldova:
(2) Faptul că persoanele specificate la alin. (1) lit. a) nu deţin un document ce ar atesta dreptul de
proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a
drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor
persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în cazul în care aceste
persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra acestor bunuri.
(3) În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai
multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care
îi revine.
(4) În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii
este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz toţi
proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
(5) În cazul contractului de leasing financiar, subiect al impunerii este considerat locatarul bunurilor
imobiliare.
(1) Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă,
terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale)
din intravilan sau din extravilan, clădirile, construcţiile, casele de locuit individuale, apartamentele şi alte
încăperi izolate, inclusiv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai
mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie.
(2) Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.
(2) Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în cazul obiectelor-tip ce
constituie bunuri imobiliare şi pe calea evaluării individuale – în cazul obiectelor specifice (netipice).
(3) Metoda evaluării individuale a bunurilor imobiliare poate fi aplicată şi în baza deciziei instanţei
judecătoreşti.
(4) La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode
de determinare a valorii de piaţă:
b) metoda veniturilor;
c) metoda cheltuielilor.
(5) Reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la 3 ani
în modul stabilit de Guvern.
Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale;
Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale;
b) pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele
şi terenurile pe care acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii
amplasate pe ele – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.
(2) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului local privind
aplicarea impozitului pe bunurile imobiliare pe teritoriul administrat, le prezintă organelor fiscale în
termen de 10 zile de la data adoptării lor şi le aduce la cunoştinţă contribuabililor.
Calcularea impozitului
(1) Suma impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu sînt înregistrate în calitate de
întreprinzător, precum şi ale gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) se calculează anual pentru fiecare obiect
al impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, calculată conform situaţiei de la 1
ianuarie a perioadei fiscale respective, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale
primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
(11) Înştiinţarea subiecţilor impunerii specificaţi la alin. (1) cu privire la suma impozitului pe bunurile
imobiliare ce urmează a fi achitată se realizează de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor
locale ale primăriilor, prin intermediul avizelor de plată a impozitului pe bunurile imobiliare.
(2) În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, pentru noul subiect al
impunerii impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor
patrimoniale asupra bunurilor imobiliare sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către persoană a
dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.
(21) În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, subiectul anterior al
impunerii este în drept să solicite/să efectueze calcularea (recalcularea) impozitului pe bunurile imobiliare
proporţional perioadei în care a deţinut această calitate.
(3) În cazul în care subiectul impunerii primeşte bunurile imobiliare prin moştenire sau prin donaţie,
obligaţia fiscală neexecutată de către subiectul precedent al impunerii este pusă în întregime pe seama
noului subiect. Dacă obligaţia fiscală neexecutată depăşeşte valoarea estimată a bunurilor imobiliare
primite prin moştenire, noul subiect al impunerii execută obligaţia fiscală în limite ce nu depăşesc
valoarea estimată a acestui bun imobiliar.
(4) În cazul în care, după începerea perioadei fiscale, au apărut noi obiecte ale impunerii, impozitul pe
bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor de proprietate sau din
momentul stabilirii faptului exercitării de către subiectul impunerii a dreptului de posesie, de folosinţă
şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.
În cazul în care obiectul impunerii existent a fost lichidat, demolat sau distrus complet, impozitul pe
bunurile imobiliare se calculează pînă la momentul radierii dreptului de proprietate asupra bunurilor
imobiliare din registrul bunurilor imobile sau pînă la momentul încetării exercitării de către persoană a
dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.
(1) Impozitul pe bunurile imobiliare se achită de către subiectul impunerii în părţi egale nu mai tîrziu de 15
august şi 15 octombrie a anului curent.
(2) Contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a
anului respectiv beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), întreprinzătorii individuali al căror număr mediu anual de
salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de
T.V.A. achită impozitul pe bunurile imobiliare pînă la 31 martie a perioadei fiscale următoare celei de
gestiune.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1), persoanele juridice şi persoanele fizice, care dobîndesc
bunurile imobiliare după 1 iulie a perioadei fiscale respective achită impozitul pe bunurile imobiliare nu
mai tîrziu de 31 martie a perioadei fiscale următoare celei de gestiune.
b) societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor şi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale
acestor societăţi;
c) întreprinderile penitenciarelor;
h) persoanele de vîrstă pensionară, invalizii de gradul I şi II, invalizii din copilărie, invalizii de gradul III
(participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii
Moldova, participanţi la acţiunile de luptă din Afghanistan, participanţi la lichidarea consecinţelor avariei
de la C.A.E. Cernobîl), precum şi persoanele supuse represiunilor şi ulterior reabilitate;
i) familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei
Republicii Moldova şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;
j) familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afghanistan şi persoanele care au fost întreţinute de
aceştia;
k) familiile care au copii invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani şi membrii familiilor care au la întreţinere şi
îngrijire permanentă persoane cu dezabilităţi;
l) familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrările de lichidare a
consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl şi persoanele care au fost întreţinute de acestea;
m) instituţiile medico-sanitare publice finanţate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
p) proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform
legislaţiei;
r) persoanele fizice deţinătoare de case de locuit sau alte încăperi de locuit (folosite ca locuinţă de bază)
în locaţiune ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a unităţilor
administrativ-teritoriale;
s) organizaţiile necomerciale care corespund cerinţelor art. 52, în cadrul cărora funcţionează instituţiile de
asistenţă socială.
(2) Categoriile de persoane indicate la alin. (1) lit. h)–l) beneficiază de scutire la plata impozitului pe
bunurile imobiliare pentru terenurile pe care este amplasat fondul de locuinţe, pentru loturile de pe lîngă
locul de trai (inclusiv terenurile atribuite de către autorităţile administraţiei publice locale ca loturi de pe
lîngă locul de trai şi distribuite în extravilan din cauza insuficienţei de terenuri în intravilan), precum şi
pentru bunurile imobiliare (clădiri, construcţii, apartamente) de pe acestea în limita costului imobilului-
domiciliu (în lipsa acestuia – reşedinţă) de pînă la 30 mii lei. Pentru bunurile imobiliare cu destinaţie
locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe,
inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) ce nu se află în
componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi, scutirea de plata impozitului pe bunurile imobiliare pentru
categoriile de persoane indicate la alin. (1) lit. h)–l) se acordă în limita valorii imobilului-domiciliu (în lipsa
acestuia – reşedinţă), conform anexei la prezentul titlu.
(3) În cazul în care dreptul la scutire de impozitul pe bunurile imobiliare se naşte sau se stinge pe
parcursul anului fiscal, recalcularea impozitului se efectuează, începînd cu luna din care persoana are
sau nu are dreptul la această scutire.
(4) De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi beneficiarii ale
căror terenuri şi loturi de pămînt:
b1) sînt destinate fondului apelor în cazul în care nu sînt antrenate în activitatea de întreprinzător;
c) sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice şi instituţiile de cercetări ştiinţifice cu profil agricol şi silvic în
scopuri ştiinţifice şi instructive;
f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi pistelor de decolare;
i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar ulterior
restabilite – pe o perioadă de 5 ani;
j) sînt supuse poluării chimice, radioactive şi de altă natură daca Guvernul a stabilit restricţii privind
practicarea agriculturii pe aceste terenuri.
e) taxa pentru folosirea spaţiilor subterane în scopul construcţiei obiectivelor subterane, altele decît cele
destinate extracţiei mineralelor utile;
f) taxa pentru exploatarea construcţiilor subterane în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător, altele
decît cele destinate extracţiei mineralelor utile;
Subiecţi ai taxei pentru apă sînt persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzători, care
extrag apă din fondul apelor şi cele care utilizează apa la hidrocentrale.
Cotele impunerii
2) pentru fiecare 1 m3 de apă minerală naturală extrasă, de altă apă extrasă destinată îmbutelierii – 16 lei;
a) apa extrasă din subsol concomitent cu minereurile utile sau extrasă pentru prevenirea (lichidarea)
acţiunii dăunătoare a acestor ape;
b) apa extrasă şi livrată populaţiei, autorităţilor publice şi instituţiilor finanţate de la bugetele de toate
nivelurile;
c) apa extrasă pentru stingerea incendiilor sau livrată pentru aceste scopuri;
e) apa extrasă de întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar sau livrată acestora.
a) taxa pentru amenajarea teritoriului – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de
întreprinzător, care dispun de bază impozabilă;
c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în
calitate de întreprinzător, care prestează servicii de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin
intermediul serviciilor cinematografice, video, TV, internet, radio, presei periodice, prin tipărituri, prin
reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloacele de transport, prin alte mijloace, precum şi cele care
amplasează publicitatea exterioară prin intermediul afişelor, pancartelor, panourilor şi altor mijloace
tehnice;
d) taxa de aplicare a simbolicii locale – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de
întreprinzător, care aplică simbolica locală pe produsele fabricate;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială – persoanele juridice sau
fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii
de deservire socială;
f) taxa de piaţă – persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător – administrator al
pieţei;
g) taxa pentru cazare – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care
prestează servicii de cazare;
h) taxa balneară – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează
servicii de odihnă şi tratament;
i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor
(comunelor) – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează
servicii de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor);
j) taxa pentru parcare – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care
prestează servicii de parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini – persoanele fizice care locuiesc în blocuri locative – locuinţe de stat,
cooperatiste şi obşteşti, precum şi în apartamente privatizate;
l) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a
frontierei vamale – persoanele juridice şi persoanele fizice posesoare de autobuze, microbuze, camioane,
tractoare cu remorci care intră în şi/sau ies din Republica Moldova.
Baza Impozabila :
a) Numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi/sau fondatorii întreprinderilor în cazul în care
aceştia activează în întreprinderile fondate, însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi
b) Venitul din vînzări ale bunurilor declarate la licitaţie sau valoarea biletelor de loterie emise
c) Venitul din vînzări ale serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul
serviciilor cinematografice, video, TV, internet, radio, presei periodice, prin tipărituri, prin reţelele
telefonice, telegrafice, telex, prin mijloacele de transport, prin alte mijloace, cu excepţia amplasării
publicităţii exterioare
Suprafaţa publicitară
d) Venitul din vînzări ale produselor fabricate cărora li se aplică simbolica locală
e) Suprafata ocupată de unităţile de comert şi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea
lor, tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor prestate
f) Venitul din vînzări ale serviciilor de piaţă prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri
pentru comerţ
j) Suprafaţa parcării
a) la taxa pentru amenajarea teritoriului – salariaţii şi/sau fondatorii întreprinderilor în cazul în care
aceştia activează în întreprinderile fondate, însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi;
c) la taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei), cu excepţia celei amplasate integral în zona de
protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor – serviciile de plasare şi/sau difuzare a
anunţurilor publicitare prin intermediul serviciilor cinematografice, video, TV, internet, radio, presei
periodice, prin tipărituri, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloacele de transport, prin alte
mijloace, precum şi afişele, pancartele, panourile şi alte mijloace tehnice prin intermediul cărora se
amplasează publicitatea exterioară;
d) la taxa de aplicare a simbolicii locale – produsele fabricate cărora li se aplică simbolica locală;
e) la taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială, cu excepţia celor
care se află total în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor – unităţile de
comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
f) la taxa de piaţă – serviciile de piaţă prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru
comerţ;
i) la taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi
satelor (comunelor) – unitatea de transport, în funcţie de numărul de locuri;
l) la taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere
a frontierei vamale – autobuzele, microbuzele, camioanele, tractoarele cu remorci care intră în şi/sau ies
din Republica Moldova.