Tema privind

aplicarea în timp a normei juridice

A. Teorie
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României:
„ART. 15
Universalitatea
(1) ...
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai
favorabile”.

Din acest text de lege 1 rezultă cele două principii ale acțiunii normei juridice,
respectiv:
- principiul aplicării imediate, potrivit căruia norma juridică nouă înlătură de la aplicare
norma anterioară ce reglementează aceeași sferă de relații sociale (de exemplu,
noul Cod penal înlătură de la aplicare vechiul Cod penal); şi
- principiul neretroactivității, potrivit căruia norma juridică nouă nu se aplică pentru
situații anterioare intrării sale în vigoare, ele rămânând supuse legii vechi, care era
în vigoare la data producerii lor (de exemplu, un contract încheiat în anul 1995 este
supus, în continuare, dispozițiilor din vechiul Cod civil, care era atunci în vigoare,
chiar dacă între timp a intrat în vigoare un nou Cod civil, în anul 2011).

În mod excepțional, o nouă normă juridică se va aplica şi unor situații anterioare

intrării sale în vigoare, însă numai dacă:
- este normă penală sau contravențională (deci nu din altă ramură de drept, cum ar fi
dreptul civil, dreptul constituţional etc.); şi
- este mai favorabilă, pentru cel sancționat, adică prevede sancțiuni mai mici pentru
aceeași faptă (de exemplu, pentru infracțiunea de furt se prevede o pedeapsă mai
mică prin noua lege penală față de cea veche, în sensul că furtul, potrivit vechiului
Cod penal se pedepsea cu închisoare de la 1 la 12 ani, în vreme ce furtul, potrivit
noului Cod penal, se pedepsește doar cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau chiar
numai cu amendă penală).

În continuare, în partea B vor fi prezentate unele situații concrete. Folosind modelul

de soluționare de la secțiunea I – situația 1 – întrebarea nr.1, încercați să răspundeți,
argumentat, la cele 4 întrebări de la: secțiunea I – situația 1 – întrebarea nr.2; secţiunea I –
situaţia 2 – întrebarea nr.1; secţiunea I – situaţia 2 – întrebarea nr.2; şi la întrebarea de la
secţiunea II – situaţia 3.

1
Reamintim că termenul de „lege” are două înțelesuri: unul larg (lato sensu), desemnând orice act normativ emis de
orice autoritate având competențe legislative (aici intră ordonanțe, hotărâri, ordine, instrucțiuni etc. emise de Guvern,
ministere, consilii județene şi locale etc.) şi altul restrâns (stricto sensu), desemnând numai actul normativ special emis
de Parlamentul României potrivit art. 73-78 din Constituție).
 B. Exemple practice
I. DREPT PENAL

SITUAŢIA nr. 1

Avem următoarea evoluție legislativă (reală): în România a fost aplicabil un vechi

Cod penal până pe 31.01.2014 inclusiv, iar din 01.02.2014 a intrat în vigoare un nou Cod
penal (Legea nr. 286/2009).
Deși, în principiu, nou reglementare (noul Cod) a preluat soluțiile legislative
cuprinse în cea veche, totuși există şi destule deosebiri între cele două coduri.
Una dintre deosebiri privește modul de reglementare a omorului. Astfel, s-a păstrat
soluția în sensul că:
- este instituită, printr-un prim text de lege, o infracțiune de bază numită „omorul”
(uneori desemnată, în literatura juridică, dar în mod impropriu, ca omor „simplu”); şi
- sunt stabilite separat, prin texte de lege succesive, forme mai grave ale infracțiunii
de omor, sub denumirea de „omor calificat”.
Diferențele dintre omorul „simplu” şi cel „calificat” sunt:
- condițiile săvârșirii (de exemplu, uciderea unei singure persoane va fi încadrată, de
regulă, ca omor „simplu”, în vreme ce uciderea a două sau mai multe persoane
constituie întotdeauna omor „calificat”); şi
- sancțiunea (omorul „calificat” fiind pedepsit mai aspru).
Date fiind aceste asemănări, vom sublinia în continuare unele dintre deosebiri. Astfel,
forma inițială a reglementării infracțiunilor de omor – până la 31.01.2014, potrivit vechiului
Cod penal – a fost următoarea:

„ART. 174
Omorul
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
ART. 175
Omorul calificat
Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material; (…)
i) în public
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”.

Ulterior, începând cu 01.02.2014, potrivit noului Cod penal, reglementarea se

modifică în sensul următor:

„ART. 188
Omorul
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
ART. 189
Omorul calificat
Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
i) (abrogat – nu se regăseşte în noua reglementare, ca omor calificat, uciderea săvârşită în
public)
 se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi”.
Model de problemă şi soluționare

Întrebarea nr.1: între ce limite de pedeapsă va fi condamnată o persoană care

săvârșește un omor în public pe 30.01.2014 şi este judecată pe 02.02.2014?
Răspuns: observăm că există două norme juridice, respectiv vechiul Cod penal,
aplicabil până la 31.01.2014, şi, ulterior, noul Cod penal, aplicabil şi în prezent.
La data săvârșirii faptei (30.01.2014) era în vigoare vechiul Cod penal, deci, potrivit
regulilor acțiunii normei juridice, acest cod era aplicabil faptei de omor în public. Conform
art. 174 şi art. 175 lit. i) din vechiul Cod penal, un astfel de omor era considerat omor
„calificat” şi era pedepsit cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Totuși, până la momentul judecății, a intrat în vigoare noul Cod penal. Conform
art.188-189 din noul Cod penal, omorul în public nu mai este considerat omor „calificat”,
dar, pentru că este totuși un omor, va fi încadrat ca omor „simplu”. Potrivit art. 188, omorul
simplu se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Comparând pedepsele stabilite de cele două reglementări, constatăm că noul Cod
penal are o pedeapsă mai blândă, pentru că autorul faptei riscă să fie închis pentru
maximum 20 de ani, în vreme ce, potrivit vechiului Cod penal, putea fi închis chiar şi 25 de
ani. Rezultă de aici că noua lege îi este mai favorabilă. Cum este vorba despre o lege
penală (fiind dispoziții din Codul penal), înseamnă că sunt îndeplinite ambele condiții
necesare aplicării retroactive a noului Cod penal.
În concluzie, o persoană care săvârșește un omor în public pe 30.01.2014 şi este
judecată pe 02.02.2014 va fi pedepsită potrivit noului Cod penal, adică îi va fi aplicată
închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Întrebarea nr.2: Dacă fapta de omor în public a fost săvârșită pe 02.02.2014 şi este
judecată chiar în aceeași zi, între ce limite de pedeapsă va putea fi condamnat autorul ei?
Răspuns: ...

SITUAŢIA nr. 2

Forma inițială a reglementării infracțiunii de „omor din interes material” – până la

31.01.2014, potrivit vechiului Cod penal – a fost următoarea:

„ART. 175
Omorul calificat
Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: (…)
b) din interes material;(…)
se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”.

Ulterior, începând cu 01.02.2014, potrivit noului Cod penal, reglementarea se

modifică în sensul următor:

„ART. 189
Omorul calificat
Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări: (…) b) din interes material (…),
se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi”.
Întrebarea nr.1: între ce limite de pedeapsă va fi condamnată o persoană care
săvârșește un omor din interes material pe 30.01.2014 şi este judecată pe 02.02.2014?
Răspuns: ...

Întrebarea nr.2: Dar dacă fapta a fost a fost săvârșită pe 02.02.2014 şi este
judecată în aceeași zi?
Răspuns: ...

II. DREPT CIVIL

SITUAŢIA nr. 3

Avem următoarea evoluție legislativă (atenție, este o situație ipotetică, în realitate

nu a existat o asemenea modificare): forma inițială a reglementării contractului – până la
24.10.20121, inclusiv – a fost următoarea:

„ART.1270 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil

Forţa obligatorie
(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.
(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de
lege”.

Ulterior, începând cu 25.10.2021, reglementarea contractului se modifică în sensul

următor (subliniem, este doar o situație ipotetică):

„ART. 1270
Forţa obligatorie
(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.
(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de
lege. El se poate modifica şi prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi”.

Atenție! Partea subliniată este cea nou-adăugată în textul de lege, începând cu

25.10.2021.

Întrebare: un contract (de vânzare privind un telefon mobil) între două persoane,
încheiat şi executat pe 22.10.2021 (astfel, predarea bunului şi plata prețului au loc,
ambele, chiar în acea zi) va putea fi modificat doar prin manifestarea de voință a uneia
singure dintre ele, manifestare din data de 26.10.2021 (în sensul că vânzătorul îi cere
acum cumpărătorului un preţ mai mare pentru telefon; de exemplu, dacă telefonul costa
1.000 lei pe 22.10.2021, acum cumpărătorul pretinde încă 500 lei, sub cuvânt că a
modificat unilateral contractul sub aspectul prețului, iar noul preț este de 1.500 lei)?
Răspuns: ...