Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exista numeroase modificări aduse de catre noul cod penal ce a intrat in vigoare de la
data de 1 februarie 2014, cum ar fi:
În ceea ce privesc modalităţile agravate ale infracţiunii săvârşite de către un minor faţă
de o persoană cu discernământul dimunuat sau când fapta s-a săvârşit faţă de un minor
care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu era în stare să-şi dea
seama de fapta sa, ori nu putea fi stăpână pe actele sale,spre deosebire de Codul Penal
în vigoare, în care legiuitorul folosea expresia generală „minor”, nefăcând vreo
deosebire în raport cu vârsta sau cu discernământul făptuitorului, Noul Cod Penal face
distincţie în ceea ce priveşte vârsta acestuia. Astfel, dacă minorul are o vârstă cuprinsă
între 13 şi 18 ani pedeapsa va fi mai mică decât în situaţia în care victima minor nu a
împlinit vârsta de 13 ani; aceste două agravante se referă nu la voinţa sinucigaşului, ci
la voinţa făptuitorului care, în mod deliberat, determină pe minor, speculând lipsa de
experienţă a acestuia şi impulsivitatea firească vârstei de a acţiona împotriva propriei
sale vieţi.
Şi în ceea ce priveşte determinarea sau înlesnirea sinuciderii, în Noul Cod Penal s-au
introdus o serie de diferenţieri în planul reglementării. Astfel, apare o diferenţiere între
fapta care a fost urmată doar de o încercare de sinucidere şi cea care a condus la
sinuciderea victimei. La fel, si in ceea ce priveşte, tratamentul sancţionator este
difernţiat după cum faptele au fost comise cu privire la o persoană cu discernământ
nealterat, cu privire la o persoană cu discernământ diminuat sau la o persoană lipsită
de discernământ, în acest ultim caz neputând fi vorba de o hotărâre luată de cel în
cauză, iar fapta fiind sancţionată la fel ca şi infracţiunea de omor.
De asemena în contextul Noului Cod Penal se propune o simplificare a reglementării,
în sensul regrupării faptelor de violenţă regăsite în art. 180 - 182 din legea în vigoare
în conţinutul a doar două articole (art. 191 şi 192). Criteriul de distincţie între
diferitele forme ale infracţiunii de violenţă este în acest caz natura urmărilor produse.
Astfel, dacă fapta nu a produs decât suferinţe fizice, se va încadra potrivit art. 191 alin.
(1), dacă a cauzat leziuni va fi încadrată potrivit art. 191 alin.(2), iar dacă a avut o
urmare mai gravă, dintre cele arătate în art. 192, se va încadra potrivit acestui text.
Noul Cod Penal renunţă la criteriul zilelor de îngrijiri medicale în delimitarea
formelor infracţiunii de violenţă, dat fiind că acest criteriu s-a dovedit imprecis şi s-a
pretat la interpretări diferite în doctrină şi jurisprudenţă.
În privinţa formelor agravate ale vătămării corporale, au fost eliminate suprapunerile
din reglementarea actuală .
Infracţiunea de pruncucidere - Noul Cod Penal propune renunţarea la reglementarea
actuală a infracţiunii de pruncucidere, starea de tulburare provocată de naştere fiind
însă valorificată ca un caz special de reducere a pedepsei în cazul infracţiunilor de
violenţă comise cu intenţie sau intenţie depăşită. Nu a fost prevăzută această atenuare
în cazul faptelor comise din culpă, întrucât potrivit concepţiei tradiţionale în dreptul
nostru această stare este asociată cu intenţia spontană. Dacă însă sub imperiul
respectivei stări se comite o infracţiune de ucidere sau vătămare din culpă, ea va putea
fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă judiciară, în condiţiile art.75 alin.2 lit. b).
În alin. (2) Noul Cod Penal vine cu o inovaţie, aceea de a extinde atenuarea sancţiunii
penale şi la situaţiile în care mama îşi vatămă nou-născutul ca urmare a stării de
tulburare pshică pricinuită de naştere. Astfel, conform alin. (2) al art. 200 NCP „dacă
faptele prevăzute în art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra copilului nou-născut imediat
după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare
psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună şi, respectiv, 3 ani.
Prin Noul Cod Penal se propune introducerea în acest capitol a unei incriminări noi -
hărţuirea - pentru a răspunde unor cazuri apărute în practică în care diferite persoane –
în special femei – sunt aşteptate şi urmărite pe stradă sau în alte locuri publice, ori sunt
tracasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de
natură a crea o stare de temere sau de îngrijorare persoanei în cauză.