Sfantul Atanasie cel Mare

<Cele trei cuvinte impotriva arienilor>

Viata Sfantului Atanasie cel mare

A vorbi despre Sfantul Atansie cel Mare inseamna a evoca unul din capitole cele mai glorioase ale gandirii si vietii crestine a veacului al patrulea. Ierarh de mare prestigiu, teolog profund si inflacarat aparator al credinte ortodoxe, Sfantul Atanasie continua sa inspire munca si rugaciune credinciosilor, sa stimuleze cugetarea teologica, cu aceasi prospetime si vigoare ca si atunci cand glasul sau rasuna de pe scaunul patriarhal din Alexandria.1 Numele sau de Atanasie este indisolubil de sinodul I Ecumenic si prin aceasta implicit de raspunderea ereziei lui Arie. Nu se poate discuta problema ariana si evolutia ei istorica lasandu-se la o parte numele Sfantului Atanasie. Mai mult chiar, se poate afirma cu certitudine ca triumful ortodoxiei niceene asupra arianismului se datoreaza in mare masura geniului si activitatii perseverente ale acestui mare ierarh supranumit de Sfantul Grigorie de Nazzianz Stalpul Bisericii, iar de catre Biserica de mai tarziu Parintele Ortodoxiei. Sfantul Atanasie a desfasurat o activitate teologica bogata, teologia lui fiind determinate, negative, de arianism, de necesitatea de a se apara impotriva calomniilor aduse lui de arieni, precum si de nevoia de a combate si invinge doctrinar aceasta erezie, iar pozitiv, de marea lui iubire fata de Cuvantul intrupat si fata de Lucrare lui mantuitoare, iubire care i-a ramas in permanenta conlucratoare.2 Astef, in buna parte, teologia Sfantului Atanasie, in deosebi Hristologia sa, este una dintre contributiile nepieritoare ale gandirii patristice la inaltarea maretului edificiu al teologiei crestine.

Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996,pag 136. 2 Idem, pag 138

Sfantul Atanasie cel Mare s-a nascut la Alexandria, in anul 295. A primit o educatie crestina aleasa. In anul 312 a ajuns lector iar in anul 318 a fost hirotonit diacon. Dupa aceasta data, a ajuns in functia de secretar patriarchal. Ca diacon si ca secretar el insoteste episcopul Alexandru la sinodul de la Niceea in anul 325,unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului si in condamnarea lui Arie. La moartea Episcopului Alexandru a fost ales episcop al Alexandriei la 8 iunie 328.3 Episcopatul sau a durat 45 de ani, suferind cinci exiluri unde a luptat impotriva ereziilor si reusind sa impedice inlocuirea simbolului niceean cu cel de la Rimini. El sprijina pe Sfantul vasile cel Mare in stradania pentru pacificarea religioasa a Orientului. Scrie mult contra arianismului si apoi impotriva apolinarismului. A murit la Ianuarie 373,dupa 20 de ani petrecuti in exil.4

Opera
Sfantul Atanasie s-a remarcat prin scrierile lui impotriva ereticior. Din pacate opera sa nu ni s-a pastrat in intregime. Stim insa de la un invatat catolic Le Bachelet, ca Sfantul are un numar de 36 de titluri de opere. Scrierile se impart in : Apologetice, Dogmatico-polemice, istorico polemice, exegetice, ascetice si scrisori.5 Din cele mai importante amintim:
3 4

Cuvant contra paganilor

Patrologie, P.C. Pr. Ioan G. Coman, ed. Institutul Biblic si de misiune Ortodox, Buc, 1956,pag 135. Idem,pag 136. 5 Idem, pag 137

Cuvant despre intruparea Logosului Cuvinte contra arienilor Expunerea credintei Apologie catre Imparatul Constantiu Comentarii la Eclesiast si Cantarea Cantarilor Despre Feriorie Scrisorile Festale sau Pascale.

Compozitia lucrarilor este stransa, ordonata, sobra. Autorul dispune de o elocinta calda, antrenanta. Logica si actiunea sunt cei doi factori decisive ai elocintei atanasieni. El a fost un teolog de seama, chiar un creator de teologie, daca tinem seama de rolul lui considerabil la sinodul I Ecumenic, unde a stabilit cuprinsul si autoritatea termenului de o fiinta. El teologhiseste adanc servinduse de trei feluri de argumente: 1- din dreapta ratiune 2- din Sfanta Scriptura 3din sfanta Traditie. Biserica noastra il pomeneste la 18 ianuarie.6 Lucrarea Cele trei cuvinte impotriva arienilor se imparte in trei capitole principale,fiecare dintre ele divizandu-se in subcapitole.

Cele trei cuvinte impotriva arienilor

-Cuvantul ICuvantul acesta contine 64 de subcapitole. Sfantul Atanasie cel Mare scrie acest cuvant impotriva arienilor pentru ca cei ce se afla departe de ea, sa fuga si mai mult de ea, iar cei amagiti de ea sa se razgandeasca si sa cunoasca cu ochii deschisi ai inimii, ca, precum intunericul nu
6

Idem, pag 142.

este lumina, nici minciuna adevar, asa nici arezia ariana nu este buna; ba ca si cei ce numes pe acestia crestini se inseala mult si tare, ca unii ce nu citesc scripturile, nici nu cunosc crestinismul si credinta lui.7 Deci, inceputul Thaliei usuratice al lui Arie,e aceasta << Potrivit credintei alesilor lui Dumnezeu, a ineleptilor lui dumnezue, a fiilor sfinti, aceasta am invatat-o eu de la cei ce s-a impartasit de inteleciune, de invatatura, de la cei invatati de Dumnezeu si intru toate intelepti. Pasind pe urmele lor si cugetand ca ei, eu, cel bine cunoscut care am patimit multe pentru slava lui Dumnezeu, invatat fiind de Dumnezeu, am aflat intelepciunea si credinta.>> 8 Iar batjocurile laudata de el in ea, vrednice de osanda si pline de ratacire,sunt acestea: <<Dumnezeu n-a fost pururea Tata. Ce a fost canva cand Dumnezeu era singur si nu era inca Tata. Dar S-a facut mai pe urma Tata. Si nu a fost pururea Fiul. Caci toate facandu-se din nimic si toate creaturile si fapturile fiind facute, Cuvantul lui Dumnezeu a fost facut si El din nimic. Si a fost odata cand nu era. Si n-a fost inainte de a Se face. Ci a avut un inceput al crearii. Caci a fost, zice, singur Dumnezeu; iar Cuvantul si Intelepciunea inca nu erau. Apoi voind sa ne creeze pe noi, a facut pe unul oarecare si L-a numit pe El Cuvantul si Intelepciunea si Fiul, ca sa ne faca pe noi prin El. Deci spunem ca sunt doua intelepciuni, una proprie si existand impreuna cu Dumnezeu; iar Fiul a fost facut de aceasta intelepciune si impartasindu-Se de ea a fost numit El singur Intelepciunea si Cuvantul. Caci Intelepciunea, zice, a existat prin intelepciunea si vointa lui Dumnezeu. Astfel spunem ca exista si alt Cuvant decat Fiul cel din Dumnezeu si cel ce a impartasit de El s-a numit si El Fiul, adica Fiul si Cuvantul dupa har.>>
7

7. Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996,pag 152 8 Colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti ,Sfantul Atanasie cel Mare , Scrieri partea I,Tradusa din greceste, introducere si note de Pr. Prof.Dumitru Staniloae,Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti 1987, cuvantul I, capitolul V, pag 160.

Cine deci, auzind acestea in scrierea Thaliei, nu am ura, pe drept cuvant, pe cel ce ia in ras astfel de lucruri ca pe scena. Cine nu-l socoteste pe acesta, cand se arata rostind numele lui Dumnezeu si vorbind despre Dumnezeu ca pe sarpele care sfatuia pe femeie? Cine nu se uimeste de aceste hule? Iar Domnul , cum nu va striga pe drept cuvant impotriva acestora ca impotriva unor nelegiuiti si nemultumitori precum a prezis prin proorocul Isaia: << vai lor, ca sau abatut de la mine! Ticalosi sunt, ca s-au lepadat de credinta in Mine. Eu i-am rascumparat pe ei,iar ei au scornit minciuni impotriva Mea. Si au cugetat viclesuguri impotriva mea, intorsu-s-au de la Mine.>>9 Ati spus si ati cugetat, ca<< era candva cand nu era Fiul>>. De unde ati cugeta voi aceasta? Ca nici una din Sfintel Scripturi,n-a spus asa ceva despre Mantuitorul, ce mai degraba ca exista pururrea,vesnic, si ca exista pururea impreuna cu Tatal. Caci zice: << La incepul era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul>> Ioan 1,1. si cene ar putea tagadui Celui ce este si celui ce era vesnicia? Despre aceasta a cautat si Pavel sa-i convinga pe iudei, scriind in epistola catre Romani:<< Din care e Hristos dupa trup, Cel ce este peste toate Dumnzeu, binecuvantat in veci.>>10 Dumnezeu este si Se numeste Izvorul Inteleciunii si al Vietii. Caci zice prin Ieremia: <<m-au parasit pe mine Izvorul apei celei vii. Scaun inaltat al slavei, sfintirea noastra, asteptarea lui Israel, Doamen toti cei ce Te parasesc pe Tine sa se rusineze; cei ce se departeaza sa se scrie pe pamant ca au parasit pe Domnul,Izvorul Vietii.>> Daca e asa,urmeaza ca Viata si Inteleciunea nu sunt straine de fiinta Izvorului, ci proprii; nici n-au fost vreodata neexistente ci sunt pururea. Iar acestea sunt Fiul care zice: << Eu sunt viata>>. Cum deci nu va fi lipsit de dreapta credinta cel ce zice:<<Era candva cad Fiul nu era>>? Aceasta e
9

10

Idem, cap. VII, pag 161. Idem, cap XI, pag 166.

una cu a zice:<<era candva cand Izvorul era uscat,fara Viata si fara Intelepciune>>. Un astfel de Izvor nu ar mai fi Izvor. Caci cel ce nu naste din sine nu este Izvor.11 Dar ei mai spun ca s-a scris in Epistola catre Evrei:<< Facandu-Se cu atat mai presus decat ingerii, cu cat a mostenit un nume mai deosebit dacat ei. Pentru aceea frati sfinti,partasi chemarii ceresti, cugetati la Apostolul si Arhiereul marturisirii voastre, la Iisus, care a fost credincios, celui ce L-a facut pe El>>. Iar in Fapte :<< Cunoscut deci sa va fie voua,tuturor,casa lui Israel, ca Domn si Hristos L-a facut Dumnezeu pe acest Iisus, pe care voi L-ati rastihnit.>> Intorcand aceste scrieri in sus si in jos, si ratacind in privinta intelesurilor lor, au dedus din acestea ca Cuvantul lui Dumnezeu este creatura si faptura,si unul din cei facuti. Si asa amagesc pe cei fara de minte, dand ca pretext spusele de mai sus si semanand in locul adevaratului inteles otrava ereziei lor.12 Deci s-a scris ca <<S-a facut cu atat mai presus decat ingerii>>. E de trebuinta sa cercetam mai intai aceasta. Trebuie si este necesar sa luam exact in considerare timpul in care a grait Apostolul, persoana si lucrul pentru care a scris, ca nu cumva cel ce citeste netinand seama de acestea, sau cugentand la altceva, sa se afla inafara intelesului adevarat. Aceasta stiindu-o si eunucul acela doritor de invatatura,l-a rugat pe Filip zicand:<< te rog,despre cine graieste proorocul acesta? Despre sine sau despre altcineva?>> el se temea ca nu cumva referind cuvintele la alta persoana, sa se rataceasca de la intelesul cel drept. Iar ucenicii voind sa afle timpul celor spuse, L-au rugat pe Domnul zicand:<< spune-ne cand vor fi acestea? Si care va fi semnul venirii Tale?>> caci auzind de la Manatuitorul cele despre sfarsit,ei au voit sa afla si vreamea ca nici ei sa nu se
11 12

Idem, cap XIX, pag 177. Idem ,cap LII,pag 219

inseledar si pe altii sa-I poata invata. Iar unii dinre galateni amanau timpul iubind taierea imprejur. Iar in privinta persoanei au ratacit si ratacesc iudeii pana azi, cand zic ca se spune despre vreo unul dintre ei:<< iata Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si va chema numele lui Emanuel, care se talcuieste : cu noi este Dumnezeu.>> Si cand auzind: <<prooroc ne va ridica noua Dumnezeu>>, socotesc ca se spune despre vreo unul dintre prooroci; iar cand aud : << e ca o oaie spre junghie s-a adus>>, nu invata de la Filip, ci socotesc ca acesta se zice despre Isaia sau despre altul oarecare dintre proorocii care au fost. Deci cuvantul apostolic aminteste timpul in care a grait Dumnezeu noua prin Fiul, cand s-a savarsit si curatia pacatelor. Dar cand a grait noua prin Fiul? Si cand s-a facut curatia pacatelor? Si cand S-a facut om,daca nu la sfarsitul proorocilor, in zilele cele de pe urma? Dar istorisind despre iconomia cu privire la noi si vorbind despre timpurile din urma, spune in chio firesc ca nici in timpurile cele de pe urma n-a lasat pe oameni fara sa le graiasca, si le-a grait lor prin prooroci. Si findca au slujit si proorocii si li s-a grait si lor prin ingeri, dar a grait si fiul ca sa slijeasca a adaugat in cchip necesar: <<cu atat mai presus de ingeri facanduSe>>, voind sa arate ca pe cat se deosebeste Fiul de rob, pe atat a fost mai presus slujirea Fiului de slujirea robilor. Deci deosebind apostolilor slujirea cea noua de cea veche, indrazneste sa scrie si sa spuna iudeilor: << Cu atat facandu-Se mai presus de ingeri.>> De aceea nici nu a folosit comparativul << mai mare>> sau << mai cinstit>>, casa nu socoteasca cineva ca Acela si aceea sunt de acelasi neam; ci << presus>> ca sa faca cunoscuta deosebirea firii Fiului fata de cele create.13

13

Idem, cap LIV, pag 220

-Cuvantul al II-lea
Cuvantul acesta contine 82 de subcapitole

Toate acestea spuse au acelasi inteles in care se cuprinde dreapta noastra credinta si care arata dumnezeirea Cuvantului si cele spuse in chip omenesc despre El, pentru faptul de a Se fi facut El si Fiul omului. Si desi acestea sunt de ajuns ca dovezi impotriva lor totusi, deoarece neintelegand spusa Apostolului ca sa amintesc intai de ea socotesc pe Fiul lui Dumnezeu intre fapturi, pentru ca s-a scris:<<Credincios fiind Celui ce L-a facut pe El>>, am crezut ca e de trebuinta sa-i rusinam iarasi fiindca spun acestea, precum am facut si in cele spuse inainte, pornind de la afirmarea lor.14 Daca deci socotesc ca inainte de a Se face om si de a rabda Crucea,Mantuitorul n-a fost si Domn si Imparat, ci atunci a inceput sa fie Domn, sa stie ca rostesc in mod vadit cuvintele lui Pavel din Samosata. Dar precum am vazut si am spus inainte, El este Domn si Imparat etern. Caci Avraam I se inchina ca unui Domn, iar Moise zice:<< si Domnul a plouat peste Sodoma si Gomora pucioasa si foc de la Domnul din cer>>. Dar si David zice:<< Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea>>(ps 109,1). Si: <<Scaunul Tau ,Dumnezeule, in vaecul veacului; toiag de dreptate, toiagul Imparatiei Tale>>(ps 94,7). Deci e vadit ca si inainte de a se face ceva a fost Imparat si Domn etern, fiind Chipul si Cuvantul Tatalui. Iar daca Cuvantul este Domn si Imparat vesnic, e vadit ca Petru nu a spus ca S-a facut Fiinta Fiului ci domnia Lui, care S-a infaptuit pentru noi cand S-a facut om si, rascumparand pe toti prin cruce S-a facut Domnul si Imparatul tuturor. Iar pentru ca s-a scris:<<L-a facut>>staruie in

14

Idem, cuvantul II cap I, pag 232.

erezie, nevrand sa spuna ca <<L-a facut este una cu <<L-a adeverit>>,fie pentru ca nu inteleg, fie din pricina ereziei lor contrare lui Hristos.15 Voi ati spus ca nascutul si facutul sunt acelasi lucru, scriind: nascut sau facut. Astfel dupa voi , desi Fiul intrece pe celelalte, cand e comparat cu ele Il socotiti nu mai putin creatura ca si pe acelea. De fapt si intre creaturile prin fire unele intrec pe altele. Caci stea de stea se deosebeste (I corinteni 15,41) in slava. Dar si celelalte toate se deosebesc intre ele cand sunt comparate. Insa aceasta nu le face pe unele stapane ,iar pe altele roabele celor mai inalte. Nici pe unele cauza facatoare, iar pe altele ca facute prin acelea. Ci toate au prin fire insusirea de a fi facute si create, marturisind prin ele pe Creatorul lor, cum zice David in psalm:<< Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria>>(ps 18,2). Sau cum zice si inteleptul Zorobabel:<< Tot pamantul cheama dreptatea si cerul o binecuvinteaza; si toate lucrurile se clatina si tremura>>(III Ezdra 4,36). Iar Facatorul lor este Cuvantul. Caci El insusi zice: <<Eu sunt Adevarul>>(Ioan 14,6). Deci nu e creatura Cuvantul, ci singur e propriu Tatalui si intru El toate se armonizeaza si El e laudat de toate ca Creator.<<Tatal Meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez>>(Ioan 5,17). Iar <<pana acum>> arata pe Cuvantul existand etern din Tatal.caci e propriu Cuvantului sa lucreze faptele Tatalui si sa nu fie infara de El.16 Iar ca creatura si Nascutul nu sunt acelasi lucru, ci se deosebesc una de alta prin fire si prin intelesul cuvintelor, Insusi Domnul o arata chiar in Pilde. Caci zicand:<<Domnul M-a creat pe Mine inceput al cailor Sale>>, a adaugat:<<Inainte de toti muntii M-a nascut pe Mine>>(8,25). Dac deci Cuvantul ar fi prin fire si fiinta creatura, si n-ar fi nici o deosebire intre nascut si creat, n-ar fi adaugat <<M-a nascut>>, ci s-ar fi multumit sa spuna<< M-a creat>> deoarece
15 16

Idem, cap XII,pag 244. Idem, cap XX, pag 252.

10

insusi cuvantul acesta ar fi insemnat<<M-a nascut>>. Dar spunand :<< M-a creat inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale>>, nu a adaugat simplu <<M-a nascut pe Mine>> ci cu conjunctia <<dar>> ca sa asigure prin aceasta intelesul cuvantului<<M-a creat>>, zicand:<<Dar ininte de toti muntii M-a nascut pe Mine>>. Caci unind prin <<Dar>> <<M-a nascut>> cu <<M-a creat>>da ambelor cuvinte o legatura de intelesuri si arata ca <<a creat>> a spus pentru ceva, iar <<M-a nascut>> arata ca a fost inainte de<<M-a creat>>. Precum daca ar fi zis:<< Domnul M-a creat>> n-ar mai fi adaugat:<< dar inainte de toti muntii M-a nascut>>, ar fi premers <<M-a creat>> lui<< M-a nascut>>, la fel spunand intai <<M-a creat>> apoi adaugand<<inainte de toti muntii M-a nascut>>, in mod necesar arata ca <<M-a nascut>>a premers lui<< M-a creat>>.17 Deci din toata partea lauda voastra s-a aratat desarta,o dusmani ai lui Hristos, si in zadar ati umblat si ati trambitat pretutindeni cuvantul:<<Domnul Ma zidit(creat) pe Mine inceput al cailor Sale>>(pilde 8,22), rastalmacind intelesul lui si propovaduind mai degraba nascocirea voastra decat intelesul cugetat de Solomon. Caci cugetarea voastra s-a dovedit o simpla nalucire. Iar susa din Pilde si toate cele graite inainte arata ca Fiul nu este prin fire si fiinta creatura, ci Nascutul propriu al Tatalui, Intelepciunea si Cuvantul adevarat prin care toate sau facut si fara de care nimic nu s-a facut(Ioan 1,3).18

Cuvantul al III-lea
Cuvantul acesta contine 67 de subcapitole

Arienii , precum se vede, odata ce s-au hotarat sa se faca apostati si dusmani ai adevarului, se silesc sa aplice la ei cuvantul Scripturii:<< cand
17 18

Idem, cap LX, pag 298. Idem, cap LXXXII, pag 325.

11

necredinciosul ajunge in aduncul relelor, nu ia seama la nimic>>(pilde 18,3). Caci nici cand sunt dovediti nu se opresc, nici cand nu mai stiu ce sa spuna nu se rusineaza. Ci ca privirea desfranatei(Ieremia3,3), au pierdut orice rusine fata de toti in sustinerea necredintei lor.19 Sa vedem si cele spuse de avocatul ereziei ,sofistul Asterie.caci a scris acestea:<<E vadit ca de aceea a zis despre Sine ca e in Tatal si Tatal in El, pentru ca nici cuvintele ce le spunea n-a spus ca sunt ale Lui, ci ale Tatalui,nici faptele nu sunt ale Lui ci ale Tatalui, Care-I da puterea>>. Daca cel ce a spus aceasta ar fi fost un simplu copilandru, ar fi avut iertare din pricins varstei. Dar de vreme ce cel ce le-a scris se numeste sofist si se lauda ca le stie toate, e vrednic de tot dispretul.dupa el Hristos a zis<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine>>pentru ca cuvintele ce le rostea nu erau ale Fiului ci ale Tatalui, ca si faptee lui. Din acestea e vadit,dupa el, ca si acest cuvant al Domnului e comun tuturor, incat fiecare poate spune:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru mine>>. Si deci acesta nu mai este singurul Fiu si Cuvant al lui Dumnezeu ci este si El unul din cei multi.20 Dar daca ar fi spus Domnul aceasta, ar fi trebuit sa nu zica:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine>> ci mai vartos:<< Si Eu sunt in Tatal si Tatal este si in Mine>>, ca sa nuaibe ceva propriu si unic fata de Tatal, ci sa aiba acelasi har comun cu toti. Dar nu e cum spun aceia. Deci si cugetand ca Fiul este cu adevarat din Tatal, spun o minciuna despre Fiul cel adevarat, singurul Caruia I se potriveste sa spuna:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine>>. Caci Fiul este intru Tatal cum se cuvine sa cugetam, fiindac tot ce este Fiul este propriu fiintei Tatalui, ca stralucirea din lumina si ca raul din izvor, incat cel ce vde pe Fiul vede ceea ce e propriu Tatalui si intelege ca fiinta Fiului fiind din Tatal este la fel in Tatal. Dar si Tatal este in Fiul, pentru ca Fiul este ceea ce este proriu Tatalui,
19 20

Idem, cuvantul III, cap I, pag 326. Idem , cap II, pag 327.

12

precum este in stralucire soarele si in cuvant ( ratiune ) mintea si in rau izvorul. Astfel cel ce vede pe Fiul vede ceea ce e propriu fiintei Tatalui si intelege ca Tatal este in Fiul. Caci Fiul fiind chipul si dumnezeirea Tatalui, urmeaza ca Fiul este in Tatal si Tatul este in Fiul. De aceea spunand in mod cuvenit inainte :<< Eu si Tata una suntem.>>, ca sa arate identitatea dumnezeirii lor si unitatea fintei.21 Caci neobosind in ganduri necredincioase, ci invartosandu-se ca faraon, auzind si vazand iara in Evanghelie despre cele omenesti ale Mantuitorului, a uitat cu totul, de dumnezeirea parinteasca data Fiului, si cu limba indrazneata cuteaza a zice: Cum poate fi fiul din Tatal prin fire si asenea lui dupa fiinta, cand zice :<< datu-Mi-s-a toata puterea>>Matei 28,18; si << Tatal nu judeaca pe nimeni ci toata judecata a dat-o Fiului>>Ioan 5,22; si :<< Tatal iubeste pe Fiul si toate le-a dat in mana Lui. Cine crede in Fiul are viata vesnica.>>Ioan 3,35 si iarasi :<< Tot ce Mi-a dat Tatal va veni la Mine>> Ioan 6,37. apoi adauga: daca era precum zice Fiu dupa fire, nu ar fi avut nevoie sa primeasca, ce ar fi avut totul dupa fire ca fiu. Sau cum poate fi puterea prin fire si adevarata a Tatalui Cel care in vremea Patimilor a zis:<< Acum sufletul Meu S-a tulburat si ce voi zice? Patinte izbaveste-Ma de ceasul acesta. [...] Parinte de este cu putina sa treaca paharul acesta>> Din acesta cei cu ganduri rele deduc: daca era Puterea nu I-ar fi fost frica, ci mai vartos ar fi dat putere si altora. Apoi zic :daca era Inteleciunea prin fire si adevarata si proprie a Tatalui, cum oare s-a scris:<< Si Iisus inainta cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni>> Acestea le graiesc necredinciosii, nascocindu-le. Dar cugetandu-le acestea, ar trebui sa intrebe lucruri si mai indraznete:<< pentru ce , in general, s-a facut Cuvantul trup? Cum a putut Dumnezeu fiind sa se faca om. Cum a putut netrupesc fiind , sa poarte trup ? sau sa intrebe si in mod mai iudaic asemenea lui Caiafa :<<
21

Idem, cap III, pag 328.

13

pentru ce Hristos, om fiind, se facea pe Sine Dumnezeu ?>> acum arienii citandu-le, nu le cred nici ei si au cazut in blasfemie.22

Cacii vazand

acestea si unele apropiate acestora iudeii atunci murmurau cele de mai sus. Iar Dar ca nu cumva cineva, vazand pe Fiul avand toate cate le aratat Tatal, amagit de asemanarea si identitatea desavarsita, sa cada in greseala lui Sabelie, socotind ca el este tatal, a zis;<< Mi S-au dat>> si << am luat>> si << Mi S-au predat>> , pentru a arata ca nu este el Insusi tatal, ci cuvantul Tatalui si Fiul vesnic, avand ,din pricina asemanarii cu Tatal , din eternitate cele ce le are de la El. Deci pentru ca este Fiul are de la Tatal vesnic cele ce le are. Iar ca spusele:<< Mi S-au dat>>, << Mi S-au predat >> si cele asemenea acestora nu micsoreaza dumnezeirea Fiului, ci-L arata mai vartos Fiu cu adevarat. Apoi ,fiind mostenitorul tuturor singur El este Fiul Propriu dupa fiinta al Tatalui.23 Deci sa nu se spuna de Fiul ca e creatura vointei , ci sa se spuna ca e vointa vie si nascut cu adevarat prin fire, precum e stralucirea din lumina. Si prin El se indeplinesc in lucruri cele ale vointei, precum au aratat scripturile.24 Deci si acest argument al lor s-a dovedit ca si celelalte a fi numai un basm si o nascocire a fanteziei.si pentru aceasta sunt datori, macar si mai tarziu ca, vazand in ce prapastie a nabuniei au cazut, sa se ridice din ea si sa fuga ca da o cursa a diavolului, sfatuiti de noi, caci Adevarul cel de oameni iubitor striga pururea:<< de ce nu crediti Mie din pricina imbramintei trupului, credeti macar faptelor mele, ca sa cunoasteti ca Eu sunt intru Tatal si Tatatl intru Mine>>. 25

22 23

Idem, cap XXVI, pag 353. Idem, cap XXXVI, pag 366. 24 Idem, cap LXVII, pag 400. 25 Idem, pag 401.

14

Bibliografie
1. 2. Sfanta Scriptura, editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti ,Sfantul Atanasie cel

Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988. Mare , Scrieri partea I,Tradusa din greceste, introducere si note de Pr. Prof.Dumitru Staniloae,Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti 1987 3. 4. Patrologie, P.C. Pr. Ioan G. Coman, ed. Institutul Biblic si de Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, misiune Ortodoxe, Buc, 1956 isericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988. Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996.

15