“1.

Aici nu se poate să nu admirăm perspicacitatea romanilor care s-au

preocupat să aibă slujitori pricepuţi nu numai la nevoile vieţii zilnice, ci şi la
treburile războiului. Dacă examinăm cu atenţie întregul lor sistem de
organizare a armatei, trebuie să recunoaştem că uriaşul imperiu pe care l-au
făurit nu este deloc un dar al Norocului, ci se datorează exclusiv virtuţilor
proprii.”

Josephus, Cartea 3, Capitolul V.

Căci ei nu recurg prima oară la mânuirea armelor doar cu prilejul

războiului, nici nu-şi pun în mişcare mâinile doar atunci când sunt împinşi de
nevoie, după ce în timp de pace ele au stat degeaba; ci, de parcă ar fi fost
crescuţi cu armele încă din leagăn, ei nu cunosc nici un răgaz în mânuirea lor şi
nu aşteaptă sosirea unor vremuri potrivinice „

Josephus , Cartea 3 Capitolul V

Exerciţiile lor militare demonstrează o forţă combativă care nu stă

mai prejos de lupta adevărată şi fiecare soldat în parte se antrenează zilnic cu
toată râvna, ca şi cum ar fi la război. De aceea câştigă romanii bătăliile cu o
uimitoare uşurinţă; nici o harababură nu le destramă obişnuitele rânduri de
luptă, nici o spaimă nu-i face să-şi piardă capul, nici o oboseală nu-i istoveşte;
aceasta le dă mereu certitudinea victoriei asupra unor adversari care nu sunt
niciodată pe măsura lor. N-ar fi o greşeală să se spună că exerciţiile romanilor
sunt bătălii nesângeroase, iar bătăliile nişte exerciţii sângeroase. Nici în cazul
unui atac prin surprindere, duşmanii nu-i pot dovedi căci, de îndată ce au
pătruns într-un ţinut vrăjmaş, ei nu întreprind nici un atac fără să-şi facă mai
întâi o tabără întărită

Josephus Cartea 3, Capitolul V

Potrivit obiceiului, acesta le transmite parola şi ordinele sale, spre a fi

comunicate subalternilor. Procedând în aşa fel şi pe câmpul de luptă,
comandanţii realizează rapide mişcări de trupe după cum şi unde este cazul, fie
că-i vorba de atac sau de retragere, iar deplasările se fac într-o ordine strictă. O
dată porniţi la drum, toţi mărşăluiesc tăcuţi şi în ordine, fiecare păstrându-şi
locul în front, la fel ca pe câmpul de luptă.

Josephus Cartea 3 Capitolul V

 Aceasta este ordinea păstrată de armata romană în timpul marşului
sau în tabără, aceste arme fac parte din dotarea ei; în ceea ce priveşte luptele,
romanii nu întreprind nimic fără dezbateri prealabile, nimic nu este improvizat,
fiecare faptă este cumpănită dinainte şi, după ce s-a luat o hotărâre, se trece la
transpunerea ei în faptă.

Josephus Cartea 3 Capitolul V

Prin exerciţiile lor militare, romanii îşi călesc nu numai trupurile, ci şi

tăria lor sufletească, întrucât la educaţia lor ostăşească îşi aduce contribuţia
chiar şi frica. Căci regulamentele lor prevăd pedeapsa cu moartea nu numai
pentru dezertare, ci până şi pentru delăsări mărunte.

Josephus Cartea 3 Capitolul V

Supunerea deplină a soldaţilor faţă de comandanţi are drept

urmare faptul ca în timp de pace întrega armată constituie o pildă de disciplină,
iar în cursul războiului un singur corp obştesc — atât de strânse sunt rândurile
ei, atât de precise schimbările de direcţie, cu urechile atât de atente la primirea
ordinelor, cu ochii mereu aţintiţi la fiecare semn, cu mâinile atât de puse pe
fapte mari. Din repeziciunea cu care acţionează mereu soldaţii romani decurge
şi greutatea cu care pot fi ei aduşi în situaţii insuportabile. Odată aflaţi în
ordine de luptă, ei nu se lasă învinşi nici de superioritatea numerică a
duşmanilor, nici de vicleşugurile lor războinice, nici de terenurile
impracticabile, nici măcar de către destinul potrivnic, căci certitudinea victoriei
este la ei mai tare decât soarta însăşi.

Josephus Cartea 3 Capitolul V