Comentat de James Clavell

Arta Razboiului

de Sun Tzu
 Prefata

Sun Tzu a scris aceasta minunata carte acum 2500 de ani in urma, in China. Ea
incepe astfel:

Sa detii arta razboiului este de o importanta vitala pentru un stat. Este o problema de
viata si de moarte, un drum ce conduce fie spre siguranta fie spre distrugere. Din acest motiv,
arta razboiului nu poate fi, sub nici o forma, neglijata.

Si se termina:

Din acest motiv, doar un conducator luminat sau un general intelept vor folosi
inteligenta suprema a armatei in scopuri precum spionajul, obtinand astfel rezultate uimitoare.
Spionii reprezinta o piesa importanta in razboi, deoarece de ei depinde abilitatea armatei de a
actiona.

Sunt convins ca, daca liderii nostri militari si politici ar fi studiat aceasta
capodopera, in Vietnam nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat; nu am fi piedut razboiul
din Coreea (am pierdut pentru ca nu am obtinut victorie); nu ar mai fi avut loc Bay of
Pigs; nu s-ar mai fi intamplat nici fiascoul ostaticilor in Iran; Imperiul Britanic nu s-ar
fi destramat si, cu siguranta, cele doua razboaie mondiale ar fi fost evitate – in mod
cert nu s-ar fi purtat in maniera in care au fost purtate iar milioanele de tineri, stersi de
pe fata pamantului, si-ar fi trait pasnic viata.

Excelenta suprema consta in doborarea rezistentei inamicului, fara a lupta.

E uluitor cum Sun Tzu a descris acum douazeci si cinci de secole atat de multe
adevaruri, aplicabile si astazi – cu precadere in capitolul referitor la rolul, extraordinar
dupa parerea mea, al spionilor. Cred ca aceasta carticica arata cat se poate de evident
ceea ce se face inca gresit si de ce actualii nostri adversari reusesc in anumite domenii
(Sun Tzu este citit obligatoriu de catre ierarhia politico – militata sovietica si este
disponibil in Rusia de secole intregi; de asemenea, el mai reprezinta si sursa doctrinei
stategice inclusa in cartea Little Red Book a lui Mao Tse-tung).
 Si mai important decat atat, consider ca Arta Razboiului demonstreaza cat se
poate de evident cum sa iei initiativa si cum sa combati inamicul – orice inamic.

Sun Tzu spunea: Daca iti cunosti dusmanul si te cunosti pe tine insuti, nu-ti va fi
frica de rezultatul nici a sute de batalii.

Ca si Printul lui Machiavelli si Cartea celor cinci inele a lui Miyamoto Musashi,
adevarurile lui Sun Tzu, descrise in aceasta carte, arata la fel de bine drumul spre
victorie, fie ca e vorba de simple conflicte de afaceri, confruntari familiale, lupta
zilnica de supravietuire pe care toti o induram – chiar si drumul victoriei in batalia
dintre sexe! Toate sunt forme ale razboiului si toate sunt duse in spiritul acelorasi
reguli – regulile sale.
Pentru prima oara cand am auzit de Sun Tzu a fost la cursa din Happy Valley,
Hong Kong, din 1977. Un prieten, pe nume P.G. Williams, steward la Jockey
Club, m-a intrebat daca am citit Arta Razboiului. I-am raspuns ca nu si mi-a zis
ca ar fi bucuros sa imi trimita a doua zi o copie. Cand am primit cartea, nu m-
am sinchisit sa o deschid. Insa, cateva saptamani mai tarziu, am deschis-o. Am
fost socat de faptul ca in lecturile mele despre asia, Japonia si China in
particular, nu am auzit pomenindu-se despre aceasta carte. Din acel moment, nu
m-am mai despartit de ea, astfel incat pe parcursul scrierii cartii Noble House
multe personaje incluse in ea faceau referire la Sun Tzu. Ii consider lucrarea
minunata; de aici si aceasta versiune a cartii.
Din pacate, se cunosc foarte putine despre scriitor sau despre momentul cand a
scris al treisprezecelea capitol. Unii i-au atribuit aproximativ anul 500 I.Hr., regatul
lui Wu, altii – anul 300 I.Hr.
In jurul anului 100 I.Hr., unul dintre cronicarii sai, Su-ma Ch’ien, ne-a oferit
aceasta biografie:

Sun Tzu, al carui nume personal era Wu, era originar din statul Ch’i. A sa Arta a
Razboiului l-a adus in atentia lui Ho lu, rege al Wu. Acesta ii spuse: “ Am citit cu atentie cele
treisprezece capitole. Pot sa supun teoria conducerii soldatilor unui mic test?”
Sun Tzu raspunse: “Da. Puteti.”
Regele intreba: “Poate fi testul aplicat pe femei?”
 Raspunsul fu din nou afirmativ, deci s-a dispus aducerea la palat a 180 de femei.
Sun Tzu le-a impartit in doua grupuri, plasand concubinele favorite ale regelui in fruntea
fiecaruia. Apoi le-a inmanat cate o lance si le-a spus: “Presupun ca stiti diferenta dintre fata,
spate, mana dreapta si mana stanga?”
Fetele au raspuns ca da.
Sun Tzu continua: “Cand spun ochii in fata, trebuie sa priviti drept inainte. Cand
spun la stanga, intoarceti fata spre mana stanga. Cand spun la dreapta, intoarceti privirea spre
mana dreapta. Cand spun in spate, intoarceti capul in spate.”
Din nou fetele au aprobat. Comenzile fiind astfel explicate, el a inaltat halebardele
si topoarele de lupta pentru a incepe exercitiul. La sunetul tobei, a ordonat “la dreapta”, insa
fetele au izbucnit in ras.
Sun Tzu spuse calm: “Daca cuvintele comandei nu sunt clare si distincte, daca
ordinele nu sunt pe deplin intelese, atunci vina o poarta generalul.” A reluat exercitiul, insa de
data aceasta le-a ordonat “la stanga”, comanda la care fetele au izbucnit din nou in ras.
Atunci, SunTzu spuse: “Daca cuvintele comandei nu sunt clare si distincte, daca
ordinele nu sunt pe deplin intelese, atunci vina o poarta generalul. Insa, daca ordinele sunt
clare si totusi soldatii nu se supun lor, atunci vina apartine comandantilor.” Acestea fiind
spuse, el ordona ca liderii celor doua grupuri sa fie decapitati.
In acest timp, regele Wu privea scena din loja sa si, cand vazu ca concubinele sale
preferate erau pe punctul de a fi executate, s-a alarmat strasnic si a trimis in graba urmatorul
mesaj: “Suntem foarte satisfacuti de abilitatea generalului nostru de a stapani trupele. Daca
vom fi lipsiti de aceste doua concubine, nu va mai avea cine sa se bucure de mancarea si
bautura noastra. Dorinta noastra este ca ele sa nu fie decapitate.”
Sun Tzu raspunse si mai calm: “Odata incredintat regelui mandatul de general al
armatei, exista unele ordine ale Majestatii Sale pe care, conform functiei cu care a fost
investit, nu sunt in puterea sa le accept.” Imediat cei doi lideri au fost decapitati si instalata,
de indata, urmatoarea pereche, in ordinea locului ocupat de conducatorii anteriori. In tot acest
timp, toba inca mai suna desfasurarea exercitiului. Fetele trecura prin toate stadiile,
intorcandu-se cand la dreapta, cand la stanga, miscandu-se in fata sau inapoi, stand in
genunchi sau in picioare, totul executat cu perfecta precizie, neindraznind nini una sa scoata
un sunet.
Apoi, Sun Tzu trimise un mesaj regelui, spunand: “Sire, soldatii dumneavoastra sunt
acum antrenati corespunzator, disciplinati si pregatiti pentru inspectia Majestatii Sale. Pot fi
insarcinati cu orice doreste suveranul lor. Invitati-ii sa treaca prin foc si apa si se vor supune.”
Insa regele raspunse: “Generalul poate sa intrerupa antrenarea si sa se intoarca la
tabara. Cat ne priveste, nu dorim sa coboram si sa inspectam trupele.” La care Sun Tzu spuse
calm: “Regele tine doar la vorbe si nu le poate traduce in fapte.”
 Dupa ce regele Wu vazu ca Sun Tzu stia cum sa stapaneasca armata, l-a numit
general. In vest, Sun Tzu a invins statul Ch’u , inaintand in capitala Ying; la nord, a provocat
spaima statelor Ch’i si Chin, raspandindu-si faima inafara granitei, printre printii feudali. Si
Sun Tzu a contribuit la puterea regatului.

Astfel, Sun Tzu a devenit general pentru regele Wu. Timp de aproape doua
decenii, armata lui Wu fu victorioasa in fata dusmanilor sai ereditari, Regatul lui Yueh
si Ch’u. Undeva, in aceasta perioada, Sun Tzu a murit, iar regele Wu – omorat in
lupta. Timp de cativa ani, descendentii sai au urmat ideologia lui Sun Tzu si au
continuat sa fie victorioase. Apoi au uitat-o.
In 473 I.Hr., armata lui Wu a fost invinsa si, astfel, regatul se stinse.

In 1782, Arta Razboiului a fost pentru prima oara tradusa, in limba franceza, de
catre un iezuit, Parintele Amiot. E o legenda care spune ca aceasta carte a constituit
cheia succesului lui Napoleon si arma lui secreta. Cu siguranta, luptele sale au depins
de mobilitate, iar mobilitatea e un element pe care SunTzu pune accent. Desigur ca
Napoleon a folosit toate informatiile lui Sun Tzu in folosul propriu pentru a cuceri
aproape intreaga Europa. Doar atunci cand nu a mai urmat regulile lui Sun Tzu a fost
invins.
Arta Razboiului a fost tradusa in engleza abia in 1905. Prima traducere i-a
apartinut lui P. F. Calthrop. A doua, cea pe care o veti citi aici, are semnatura Lionel
Giles, publicata pentru prima oara in Shanghai si Londra, in 1910. Mi-am luat
libertatea de a face aceasta traducere mai accesibila – orice traducere din limba
chineza veche intr-o alta limba este, intr-o anumita masura, un punct de vedere – si
am inserat cateva din observatiile lui Giles, conform metodei chineze, imediat dupa
pasajul la care se face referire.
De asemenea, din dorinta de a simplifica, am eliminat intentionat toate accentele
numelor si locurilor chinezesti. E aproape imposibil de tradus sunetul chinez al unei
litere in litere romane. Din aceeasi dorinta de simplificare, am utilizat vechea metoda
de ortografie. Sa ma scuze toti oamenii de stiinta!
Sper din toata inima sa va faca placere sa cititi aceasta carte. Sun Tzu merita a fi
citit. As vrea sa fac ca Arta Razboiului sa fie studiata obligatoriu de catre toti barbatii,
politicieni, guvernanti, functionari, in toate scolile si universitatile libere din lume.
Daca as fi comandant suprem sau presedinte sau prim-ministru, as merge si mai
departe: as da o lege prin care toti ofiterii, in special toti generalii, sa sustina anual o
examinare orala si scrisa asupra acestor treisprezece capitole, nota de trecere fiind 95
% - orice general care pica testul fiind automat concediat, fara drept de apel, si tuturor
ceilalti ofiteri sa fie automat retrogradati.
Cred cu tarie ca cunostintele transmise de Sun Tzu sunt vitale pentru
supravietuirea noastra. Ele ne pot oferi protectia de care avem nevoie pentru a ne
vedea copiii crescand in pace si prosperitate.
Neuitata, inca din tmpurile stravechi, este vorba care spune . . . “adevarul
obiectiv al razboiului este pacea.”

JAMES CLAVELL
 Stabilirea planurilor

Sun Tzu spunea:

Sa detii arta razboiului este de o importanta vitala pentru un stat. Este o problema
de viata si de moarte, un drum ce conduce fie spre siguranta fie spre distrugere. Din acest
motiv, arta razboiului nu poate fi, sub nici o forma, neglijata.
Arta razboiului este guvernata de catre cinci factori constanti, toti necesitand a fi
avuti in vedere.Acestia sunt: Legea Morala; Cerul; Pamantul; Comandantul; Metoda
si disciplina.
Legea Morala ii determina pe oameni sa fie in deplin acord cu superiorul lor,
astfel incat acestia il vor urma in toate, fara sa le pese de propria viata, fara sa se
sperie de vreun pericol.
Cerul semnifica noaptea si ziua, frig sau caldura, orele si anotimpurile.
Pamantul cuprinde distantele, mari si mici; pericol si securitate; teren deschis si
trecatori inguste; sansele vietii si ale mortii.
Comandantul e simbolul virtutilor: intelepciune, sinceritate, marinimie, curaj si
precizie.
Prin Metoda si disciplina se intelege dispunerea armatei in subdiviziuni
adecvate, gradele ofiterilor, pastrarea drumurilor prin care proviziile pot ajunge la
armata si controlul cheltuielilor militare.
Acesti cinci factori ar trebui cunoscuti de catre orice general. Cel care le
cunoaste va fi victorios; cel care le cunoaste nu va esua.
Prin urmare, cand urmaresti sa determini conditiile militare pe care le ai,
bazeaza-ti decizia pe urmatoarele comparatii intelepte:
Care dintre cei doi suverani este cuprins de Legea Morala?
Care dintre cei doi generali are cea mai mare abilitate?
Cine detine avantajele rezultate din Cer si Pamant?
Unde este disciplina mai riguros aplicata?

Tu Ma face aluzie la remarcabila poveste a lui Ts’ao Ts’ao (155 – 220 er.n.) care a
fost un desciplinar atat de convins incat intr-o buna zi, in conformitate cu propriile
severe reglementari impotriva ultrajului semanaturilor neculese, s-a condamnat singur
la moarte pentru ca a permis calului sau sa se abata intr-un camp de porumb! Oricum,
in loc sa-si piarda capul, a fost convins sa-si satisfaca simtul dreptatii taindu-si parul.
“Cand enunti o lege, verifica sa nu fie neascultata; daca este neascultata, criminalul
trebuie condamnat la moarte.”

Care armata este mai puternica?

Unde sunt ofiterii si barbatii mai performant antrenati?
In care armata este cert faptul ca valoarea este rasplatita corespunzator si
faradelegile sunt imediat pedepsite?
Prin intermediul acestor sapte consideratii pot anticipa victorie sau infrangere.
Generalul care va asculta de sfatul meu si va actiona conform lui, va cuceri – acesta sa
fie retinut la ordin! Generalul care nici nu-mi va asculta sfatul nici nu va actiona
corespunzator lui, va suferi infrangeri – acesta sa fie concediat! Insa tineti minte: cat
acordati atentie avantajului ce decurge din sfatul meu, folositi-va de orice imprejurare
benefica, vizavi si mai presus de regulile uzuale, si modificati-va planurile in functie
de aceste imprejurari.
Orice razboi se bazeaza pe o deceptie. De aceea, cand suntem in stare sa atacam,
trebuie sa parem incapabili; cand ne folosim armatele, trebuie sa parem inactivi; cand
ne aflam aproape, trebuie sa-l facem pe inamic sa creada ca suntem departe. Intinde
momeala pentru a ademeni inamicul. Simuleaza confuzie si zdrobeste-l. Daca e prea
puternic, evita-l. Daca dusmanul are un comportament coleric, cauta sa-l enervezi.
Prefaceti-va a fi slabi asa ca el va deveni arogant. Daca sta sa se odihneasca,
provoaca-i agitatie. Daca armata ii este unita, desparte-o. Ataca-l acolo unde nu este
pregatit, apari cand nici nu se asteapta.
Generalul care castiga o lupta isi face multe calcule in minte, inainte ca lupta sa
fie dusa. Generalul care pierde o lupta isi face doar cateva calcule dinainte. Astfel,
calculele multe conduc la victorie si cele putine – la infrangere; cat mai multe calcule
nici sa nu se faca! Prin aceasta preocupare pentru calcule pot anticipa cine este
potrivit sa invinga sau sa fie invins.
 Cum se poarta razboiul

In operatiunile razboiului, care include o mie de care de lupta iuti, zece mii –
grele si o suta de mii de soldati invesmantati cu zale, cu suficiente provizii
pentru a-i duce o mie de li, cheltuielile casnice si cele de pe front, incluzand
distractia invitatilor, mici articole precum clei si vopsea, bani cheltuiti pe care
de lupta si armuri, dau o suma de o mie de uncii 1 de argint pe zi. Acelasi este si
costul strangerii unei armate de o suta de oameni.
Cand esti prins in lupta propriu-zisa si pana la victorie trece mult timp, armele
soldatilor pot toci si ravna de a lupta se va domoli. Daca asediezi un oras, iti vei
epuiza forta, si daca campania se prelungeste, resursele statului nu vor fi pe
masura efortului. Sa nu uitati: Cand armele sunt tocite, patima se stinge, puterile
sleiesc iar bogatia va fi cheltuita, alti capitani vor sari sa profite de avantajul
stramtorii in care te afli. Si nimeni, oricat de intelept ar fi, nu va putea evita
consecintele rezultate.
Astfel, desi am auzit vorbindu-se despre proasta graba in razboi, istetimea nu a
fost niciodata asociata cu intarzieri lungi. In toata istoria nu s-a auzit ca o tara sa
beneficieze de pe urma unui razboi prelungit. Doar cel care cunoaste efectele
dezastruoase ale unui razboi lung isi poate da seama de cat de importanta e rapiditatea
de a duce razboiul la sfarsit. Doar cel care e complet familiarizat cu nenorocirile
razboiului poate intelege pe deplin calea avantajoasa pentru a-l continua.
Generalul abil nu convoaca o a doua inrolare si nici nu-si incarca carutele cu
provizii mai mult de doua ori. Odata razboiul declarat, el nu va irosi timp pretios
asteptand intariri si nici nu-si va intoarce din drum armata pentru alimente proaspete,
ci va trece frontiera inamicului fara intarziere. Valoarea timpului – ceea ce inseamna
sa fii un pic inaintea adversarului tau – a contat mai mult decat superioritatea
numerica sau cele mai simpatice calcule intocmite catre serviciul de aprovizionare.
Aduceti material de razboi cu voi de acasa, dar pustiiti inamicul. Astfel, armata
va avea suficienta mancare pentru satisfacerea nevoii de hrana. Secatuirea visteriei
statului face ca o armata sa die retinuta pentru contributii de la distanta. Contribuind la
mentinerea unei armate de la distanta ii face pe oameni sa saraceasca.


2.78 li fac o mila. Lungimea poate sa fi variat putin de la Sun Tzu incoace.
1
O uncie=28.3 gr
 Pe de alta parte, apropierea unei armate determina cresterea preturilor; iar
preturile mari face ca averea oamenilor sa se scurga incetul cu incetul. Cand aceasta
se va intampla, ei vor fi chinuiti de impuneri fiscale excesive. Cu averea pierduta si cu
puterile epuizate, casele oamenilor vor fi pustii iar veniturile lor risipite; in acelasi
timp, cheltuielile suportate de guvern pentru carele de lupta stricate, caii WORNOUT,
pieptare si coifuri, arcuri si sageti, sulite si scuturi, alegerea bovinelor si carutele
greoaie, se vor ridica la untotal de aproape jumatate din venitul annual total.
Generalul intelept isi face un punct de onoare din pustiirea inamicului. Un car
plin cu provizii al inamicului este echivalent cu douazeci proprii si, de asemenea, un
singur picul din hrana lui echivaleaza cu douazeci cumparate dintr-un magazin.
Pentru a ucide inamicul, soldatii trebuie strasnic infuriati. Pentru ca ei sa
inteleaga avantajele pe care le ofera infrangerea inamicului, mai trebuie sa fie si
recompensati. Astfel, cand capturati prada inamicului, o veti folosi ca rasplata pentru
ca soldatii sa-si doreasca intens sa lupte, fiecare pentru propriul beneficiu.
De aceea in in luptele din care, cand zece sau mai multe dintre ele au fost luate,
trebuie recompensat cu toate cel care l-a luat pe primul. Steagurile noastre trebuie
inlocuite cu cele ale inamicului, iar carele amestecate si folosite in legatura cu ale
noastre. Soldatii capturati trebuie tratati cu blandete si pastrati. Aceasta se cheama
folosirea inamicului cucerit pentru a spori propria putere.
In razboi, lasa-ti meretul tel sa devina victorie si nu campanii interminabile.
Astfel se va sti ca liderul armatelor este arbitrul destinului oamenilor, omul de care
depinde daca poporul va trai in pace sau in pericol.


Unitate de greutate chinezeasca egala cu 133.33 pund (=453.6 gr).
 Cu sabia in teaca

Sa lupti si sa cuceresti in toate luptele pe care de porti nu reprezinta excelenta

suprema; excelenta suprema consta in doborarea rezistentei inamicului, fara a lupta. In
arta practica a razboiului, cel mai bun lucru de facut este sa ocupi tara inamicului,
intreaga si intacta; s-o zdrobesti si s-o distrugi nu e tocmai bine. Prin urmare, e mai
bine sa capturezi o armata completa decat sa o distrugi, sa capturezi un regiment, un
detasament sau o companie intregi decat sa le distrugi.
Astfel, cea mai distinsa forma de strategie este sa impiedici planurile inamicului;
apoi sa impiedici incrucisarea fortelor inamiculu; urmatorul lucru ce trebuie facut este
sa ataci armata adversarului pe campul de lupta; si cea mai proasta tactica dintre toate
este sa asediezi orasele inconjurate cu ziduri, deoarece pregatirea pelerinelor,
adaposturile portabile si diversele unelte de razboi, toate vor dura trei luni; iar
ingramadirea de movile peste pereti vor dura inca trei luni. Generalul, neputandu-si
controla nervii, isi va lansa soldatii la asalt, precum furnicile cataratoare, in urma
caruia o treime dintre ei vor fi macelariti, iar orasul va fi in continuare neocupat.
Acestea sunt efectele dezastruoase ale asedierii.
Conducatorul abil cucereste trupele inamicului fara lupta; le supune orasele fara
a le asedia; le rastoarna regatul fara a desfasura interminabile operatiuni pe campul
luptei. Cu fortele intacte, el disputa puterea imperiului si, astfel, fara a-si pierde
oamenii, triumful ii este complet.
Aceasta este metoda atacului prin stratagema folosirii sabiei in teaca.
Este regula razboiului: Daca confruntarea dintre forte este zece (ale noastre) la
unu (a lor), atunci impresurati dusmanul; daca raportul e cinci la unu, atacati-l; daca e
de doua ori mai numeros, divizati-va armata in doua, una sa infrunte dusmanul in fata
frontului,m cealalta sa-l infrunte in spatele frontului; daca raspunde atacului frontal,
inamicul poate fi zdrobit in spatele frontului; daa raspunde atacului din spate, el poate
strivit pe frontul din fata.
Daca raportul de forte e potrivit egal, putem oferi o lupta; daca suntem inferior
numeric, putem evita dusmanul; daca suntem inegali in orice privinta, putem fugi de
el. Desi o lupta de durata poate fi dusa de o forta mica, in final ea va fi capturata de
forta mai mare.
 Generalul reprezinta zidul statului: daca zidul e puternic in toate locurile, atunci
statul e puternic; daca zidul e slab, atunci statul e subred.
Exista trei modalitati prin care un suveran poate provoca nenorociri armatei:
Ordinand armatei inaintarea sau retragerea, ignorand faptul ca ea nu se poate
supune comandei. Aceasta inseamna sa schiopatezi armata.
Incercand sa guverneze armata in acelasi mod in care administraza regatul,
ignorand conditiile care se dobandesc intr-o armata. Aceasta ii tulbura pe soldati.
Umanitatea si dreptatea sunt principiile care guverneaza un stat, dar nu si o armata; pe
de alta parte, oportunitatea si flexibilitatea sunt, mai degraba, virtuti militare decat
virtuti civice.
Angajand soldati fara discriminare, ignorand principiul militar al adaptarii la
imprejurari. Aceasta zdruncina increderea soldatilor.

In jurul anului 100 I.Hr., Su-ma Ch’ien a adaugat la acest paragraf: Daca un
general ignora principiul adaptabilitatii, lui nu trebuie sa-i fie incredintata o pozitie autoritara.
Recrutorul abil va angaja pe omul intelept, pe omul viteaz, pe cel zgarcit si pe cel prost.
Omului intelept ii face placere sa i se recunoasca valoarea, omului viteaz ii place sa isi
demonstreze curajul in actiune, omul zgarcit e rapid la prinderea de avantaje, iar omul prost
nu se teme de moarte.

Cand armata e nelinistita si neincrezatoare, necazul este sigur ca va veni negresit

la alti printi feudali. Asta inseamna doar sa aduci anarhia in armata si sa arunci la o
parte victoria. Astfel aflam ca exista cinci conditii esentiale pentru a obtine victoria:
Invinge cel care stie cand sa lupte si cand sa nu lupte.
Invinge cel care stie cum sa faca fata atat fortelor superioare cat si celor
inferioare.
Invinge cel a carui armata e animata de acelasi spirit in toate randurile.
Invinge cel care, insusi pregatit, asteapta sa-si surprinda inamicul nepregatit.
Invinge cel care detine potential militar si nu contracareaza dispozitiile
suveranului.
Daca iti cunosti dusmanul si te cunosti pe tine insuti, nu-ti va fi frica de rezultatul a
sute de batalii. Daca te cunosti pe tine insa nu-ti cunosti dusmanul, pentru fiecare victorie
obtinuta vei suferi si o infrangere. Daca nu te cunosti pe tine si nici nu-ti cunosti dusmanul, nu
vei rezista in nici o lupta.
 Tactici

Vechii luptatori se puneau, mai intai, pe ei insisi mai presus de posibilitatea

infrangerii si asteptau oportunitatea biruirii inamicului.
Certitudinea de a nu fi invinsi depinde de noi, insa oportunitatea infrangerii
inamicului ne este oferita de catre inamicul insusi. De unde rezulta si zicala: Se
cunoaste modalitatea de cuceri fara a fi in stare de actiona intocmai.
Certitudinea de a nu fi invinsi implica tactici defensive; abilitatea de a infrange
inamicul presupune actiuni ofensive. A sta in defensiva indica insuficienta putere; a
ataca indica putere din belsug.
Generalul abil in defensiva se ascunde in cel mai secret cotlon de pe pamant; cel
abil in atac, tuna si fulgera de pe cele mai mari inaltimi ale cerului. Astfel, pe de o
parte, avem abilitatea de a ne proteja; pe de alta parte, detinem abilitatea de a obtine
victoria completa.
Sa vezi victoria doar cand se afla inauntrul cunoasterii oamenilor de rand nu
reprezinta culmea excelentei. Nu reprezinta culmea excelentei nici daca ai lupta si
cuceri si intreg imperiul ar spune: “Bravo!”. Adevarata excelenta consta in a planifica
in secret, a actiona pe furis, a zadarnici intentiile inamicului si a-i impiedica planurile,
asa incat, pana la urma, ziua putand fi castigata fara varsare de sange. Sa ai parul
tomnatic nu e semnul unei puteri deosebite; sa vezi soarele si luna nu e semnul unui
vaz ascutit; sa auzi zgomotul tunetului nu e semnul unui auz fin.
Cel pe care stramosii numeau a fi un luptator inteligent este persoana care nu
numai ca invinge, dar si exceleaza in a invinge cu usurinta. Insa aceste victorii nu-i
ofera nici reputatia intelepciunii nici reputatia onoarei. Intrucat oamenii au fost
cuceriti datorita unor imprejurari necunoscute, lumea intreaga nu stie nimic despre
acestea si, prin urmare el, luptatorul, nu-si castiga un nume bun pentru intelepciune; si
intrucat statul ostil se supune inainte de a se fi varsat sange, el nu-si castiga un nume
bun nici pentru curaj.
El castiga luptele fara a face greseli. Aceasta este si ceea ce-i confera
certitudinea victoriei, adica cucerirea inamicului deja invins.
Asadar, luptatorul dibace se afla in pozitia care ii face infrangerea imposibila si
nu pierde momentul de a invinge dusmanul. Asa se face ca in razboi strategistul
victorios cauta luptele doar atunci cand victoria a fost obtinuta, in timp ce luptatorul
destinat sa invinga, mai intai lupta si dupa aceea cauta victoria. O armata victorioasa,
opusa uneia aflata in debandada, este precum greutatea unui pund plasat pe o scala
impotriva unui singur dram2 . Atacul fortei cuceritoare este precum explozia apelor
inabusite intr-o prapastie de o mie brate3 adancime.
Conducatorul desavarsit cultiva Legea Morala si ramane credincios metodei si
disciplinei; astfel, in puterea lui sta controlul succesului.
Atat despre tactici.

2
Un dram=0.0648 gr
3
Un brat=185 cm
 Energie

Controlul unei forte numeroase este, in principal, la fel ca si controlul catorva

oameni: e doar o problema de divizare a numarului care compune forta. Lupta
cu o armata numeroasa, ce se afla in comanda ta, nu este nicidecum diferita de
lupta cu una inferior numerica: e doar o problema de instituire a semnelor si
semnalelor.
Pentru a fi siguri ca intreaga oaste va rezista dificultatii atacului inamicului si va
ramane neclintita, folositi manevre directe si manevre indirecte. In toate luptele,
metoda directa se foloseste pentru intrarea in lupta, insa de metodele indirecte
este nevoie pentru a obtine victoria.
Tacticile indirecte, aplicate eficient, sunt la fel de inepuizabile ca si Cerul si
Pamantul, nesfarsite precum cursul raurilor si al fluviilor; la fel ca si soarele si
luna, ele sfarsesc doar spre a renaste; ca si cele patru anotimpuri, ele trec doar
spre a reveni.
Nu exista mai mult de cinci note muzicale si totusi combinatia inalta mai multe
melodii decat se pot auzi vreodata. Sunt mai mult de cinci culori primare si totusi
combinatia lor produce mult mai multe nuante decat se pot vedea vreodata. Sunt mai
mult de cinci gusturi de baza – acru, intepator, sarat, dulce, amar – si totusi
combinatia lor ofera mai multe arome decat se pot gusta vreodata.
Oricum, in lupta nu exista mai mult de doua metode de atac – direct si indirect;
insa folosite in combinatie ofera serii nesfarsite de manevre. Metoda directa si cea
indirecta conduc fiecare la cealalta, prin intoarcere. E ca o miscare in cerc – niciodata
nu ajungi la capat. Cine poate epuiza posibilitatile rezultate din aceste doua
combinatii?
Asaltul trupelor e asemenea rafalei unui torent care ajunge pana la a rostogoli
pietrele in drumul sau. Calitatea deciziei este precum coborarea oportuna a soimului
care ii permite sa loveasca si sa-si distruga victimele. Prin urmare, luptatorul bun va fi
teribil la atac si prompt in luarea deciziilor.
Energia poate fi asemuita cu indoirea arbaletei; decizia – cu apasarea pe tragaci.
In mijlocul ravaselii si tumultului luptei, s-ar parea ca ar domina dezordinea si
totusi nu ar exista nici o dezordine reala; in mijlocul confuziei si haosului, armata ar
parea ca neavand cap si coada, insa ar fi o dovada impotriva infrangerii. Dezordinea
simulata postuleaza disciplina perfecta; frica simulata postuleaza curajul; slabiciunea
simulata postuleaza puterea. Ascunzand ordinea sub invelisul dezordinei e doar o
problema a subdiviziunii; tainuind curajul sub masca timiditatii presupune un stoc de
energie latenta; mascand puterea cu slabiciunea este consecinta unor pregatiri tactice.

Chang Yu relateaza urmatoarea anecdota referotoare la Liu Pang, primul imparat

Han (256 – 195 I.Hr.): Dorind sa nimiceasca pe Hsiung-nu, a trimis spioni pentru a raporta
conditiile in care se sfla. Insa Hsiung-nu, avertizat, si-a ascuns cu grija toti oamenii apti de
lupta si toti caii sanatosi, lasand la iveala doar soldatii infirmi si vitele vlaguite. Rezultatul a
fost ca spionii i-au recomandat imparatului sa porneasca atacul. Lou Ching , singur, li s-a
opus, zicand: “Cand doua tari incep razboiul, ele sunt inclinate sa-si manifeste ostentativ
puterile. Cu toate acestea, spionii nostri nu au vazut decat vechituri si infirmi. Cu siguranta
acesta este vreun siretlic al dusmanului si ar fi neintelept din partea noastra sa atacam.”
Totusi, imparatul, neglijand sfatul, a cazut in capcana si s-a trezit inconjurat la Po-teng.

Astfel, cal care da dovada de abilitate in a tine inamicul in actiune detine

aparente inselatoare, in conformitate cu care inamicul va actiona. El sacrifica ceva de
care inamicul se poate agata. Intinzand momeala, el il tine in mars; apoi isi aduna
oamenii si il asteapta.

In 341 I.Hr., statul Ch’i, aflandu-se in razboi cu Wei, i-a trimis pe T’ien Ch’i si pe
Sun Pin impotriva generalului P’ang Chuan, care era un dusman de moarte al srisorilor. Sun
Pin srise: “Statul Ch’i are reputatie de las si, prin urmare, adversarul nostru ne dispretuieste.
Permiteti-ne sa ne folosim de aceste imprejurari.” Prin urmare, cand armata a trecut granita pe
teritoriul Wei, el a aratat pe cer 100.000 de focuri in prima noapte, 50.000 de focuri in a doua
noapte si, in urmatoarea noapte, doar 20.000 de focuri. P’ang Chuan i-a urmarit cu ardoare,
spunandu-si in sine: “Stiam ca acesti oameni din Ch’i sunt lasi; numarul lor deja s-a micsorat
cu mai bine dejumatate.” In retragerea sa, Sun Pin ajunse la o trecatoare ingusta la care, dupa
calculele sale, urmaritorii sai aveau sa ajunga dupa lasarea intunericului. Aici gasi un copac
inlaturat de scoarta pe care srise: “Sub acest copac va muri P’ang Chuan.” Apoi, cum noaptea
se lasa, plasa cativa arcasi aproape de unitatea de ambuscada, cu ordin sa traga imediat daca
vad lumina. Mai tarziu in noapte, P’ang Chuan sosi in acel loc si, observand copacul, aprinse
un chibrit ca sa poata citi ce era scris. Imediat, corpul sau fu ciuruit de un bombardament cu
sageti, iar intreaga lui armata fu bagata in confuzie.
 Combatantul inteligent priveste efectul energiei combinate, formuland foarte
putine asteptari de la indivizi. El are in vedere talentul individual si foloseste fiecare
om in masura capabilitatilor sale. Nu cere perfectiune de la cei netalentati.
Cand foloseste energia combinata, luptatorii sai devin, asa cum si erau, precum
buturugile sau pietrele pietrele de rau. Caci este in natura buturugei sau a pietrei sa
stea nemiscata pe teren intins si sa sa se miste cand se afla in panta; daca sunt cu patru
colturi, sa stea locului, dar daca sunt circulare, sa se rostogoleasca. Astfel, energia
dezvoltata de catre luptatorii cei buni este asemenea momentului cand piatra rotunda
s-a rostogolit de pe un munte de mii de picioare altitudine. Atat despre subiectul
energie.
Puncte tari si puncte slabe
 Daca impactul armatei tale e precum o piatra de moara sparsa de un ou,
foloseste stiinta punctelor tari si punctelor slabe.
Cel care intra primul pe campul de lupta si asteapta inamicul, e pregatit pentru
batalie; cel care intra al doilea, grabindu-se sa ajunga la lupta, va veni epuizat.
Prin urmare, combatandul inteligent isi va impune vointa in fata inamicului,
insa nu va permite sa-I fie impusa vointa adversarului. Oferindu-i acestuia
avantaje, il determina pe inamic sa se apropie din proprie initiativa; ori,
pricinuindu-i stricaciuni, il va impiedica pe inamic sa se apropie. In primul caz,
l-ar ademeni cu o momeala; in al doilea, va lovi intr-un punct important pe care
inamicul va trebui sa-l apere.
Daca sta sa se odihneasca, provoaca-i agitatie; daca-si ridica incetisor tabara,
forteaza-l sa plece; daca e bine aprovizionat cu alimente, infometeaza-l. Apari la
punctele pe care inamicul e nevoit sa se grabeasca pentru a le apara;
marsaluieste iute catre locurile in care nu esti asteptat sa apari.
O armata poate marsalui distante mari fara a simti epuizarea, daca aceasta se
intampla prin tara in care nu se afla dusmanul. Poti fi sigur de reusita atacurilor
daca ataci doar locurile neaparate. Poti avea certitudinea defensivei tale doar
daca stai in locurile ce nu pot fi atacate. E abil in atac doar generalul al carui
adeversar nu stie ce sa apere; e abil in aparare atunci cand adversarul sau nu stie
ce sa atace.
Cel care e abil in atac, tuna si fulgera de pe cele mai mari inaltimi ale cerului,
fiindu-i imposibil dusmanului sa se fereasca de el. Dat fiind acest fapt, locurile
in care sa atace sunt tocmai acelea pe care inamicul nu le poate apara . . .
Generalul abil in defensiva se ascunde in cel mai secret cotlon de pe pamant,
fiindu-i imposibil dusmanului sa-si estimeze resedinta. Dat fiind acest fapt,
locurile pe care sa le ocupe sunt tocmai cele pe care inamicul nu le poate ataca.
 O, divina arta a subtilitatii si a secretului! Prin intermediul tau invatam sa fim
invizibili, abia auziti, si asa tinem destinul inamicului in proprile noastre maini.
Poti inainta si fi absolut irezistibil, daca o faci pentru punctele slabe ale
inamicului; te poti retrage si fi in siguranta de a nu fi urmarit, tale miscarile tale
sunt mai rapide decat cele ale inamicului. Daca dorim sa luptam, adversarul
poate fi fortat sa lupte chiar daca el este adapotit dupa un parapet inalt si un
sant adanc. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa atacam alte locuri pe care
inamicul va fi obligat sa de dezvaluie. Daca adversarul e partea care invadeaza,
ii putem taia linia de comunicatie si ocupa drumurile pe care va fi nevoit sa se
intoarca; daca noi suntem invadatorii, ne putem directiona atacul catre insusi
suveranul.
Daca nu dorim sa luptam, putem impiedica inamicul sa ne atace, chiar daca
liniile taberei noastre abia daca le pot fi date de urma pe sol. Tot ceea ce trebuie sa
facem este sa aruncam ceva ciudat si inexplicabil in drumul sau.

Tu Mu relateaza o stratagema a lui Chu-ko Liang care, pe cand ocupa, in 149 I.Hr.,
Yang-p’ing si fiind pe punctul de a fi atacat de catre Ssu-ma I, isi schimba deodata culoarea,
opri tobele si deschise cu zgomot usa orasului, la vederea a doar catorva oameni ocupati cu
maturarea si stropirea asfaltului. Acest neasteptat comportament provoca efectul intentionat;
Ssu-ma I, simtind ambuscada, isi retrase armata.

Descoperind dispozitiile inamicului si ramanand invizibili, ne putem tine

oastea concentrata, in timp ce cea a adversarului trebuie sa fie divizata. Daca
dispozitiile inamicului sunt vizibile, putem crea o unitate; in timp ce, dispozitiile
noastre fiind tinute secrete, adversarul va fi obligat sa-si divida oastea pentru a se
putea feri de atacurile survenite la fiecare sfert de mila4 . Noi putem forma o singura
unitate, in timp ce inamicul trebuie sa se desparta in fractii. De aceea, intregul va contine
gropi pentru a nu putea separa partile intregului, adica vom fi multi la cativa. Daca vom putea
astfel ataca o forta inferioara cu una superioara, adversarii nostri vor fi in incurcaturi
cumplite.
Locul in care intentionam sa luptam nu trebuie cunoscut de nimeni, deoarece
in acest fel inamicul va fi nevoit sa se pregateasca impotriva unui posibil atac in
cateva puncte diferite; avand oastea distribuita in multe directii, numarul fortelor cu
care va trebui sa ne confruntam la un punct dat va fi proportional mic.
4
O mila=402 m.
 Daca inamicul isi va consolida partea din fata a frontului, o va slabi pe cea
din spate; daca isi va consolida partea din spatele frontului, o va slabi pe cea din fata;
daca