Prepoziția este o parte de vorbire neflexibiă care face
legătura între cuvinte Prepozițiile sunt de două feluri: simple – a, de, cu, pe, contra, fără etc. compuse – de la, de lângă , fă ră de etc. Unele prepoziții au elementele componente contopite într-un singur cuvânt: despre, înspre, dinspre etc.
Unele prepoziții provin de la alte părți de vorbire.
• Adverbe articulate cu articol hotă rât. De exemplu: Am mers fără frică înainte. – adverb Tata a parcat mașina înaintea casei. – prepoziție • Verbe la participiu. De exemplu: Mama era mulțumită de fapta noastră . – participiu Mulțumită sfaturilor bunicului, am câștigat concursul de șah. – prepoziție
Substantivul sau un substitut de-al lui precedat de o prepoziție
este, de obicei, în cazul acuzativ. Cazul genitiv este cerut de următoarele prepoziții: asupra, contra, împotriva, dedesubtul, înaintea, înapoia, împrejurul, deasupra. Cazul dativ este cerut de urmă toarele prepoziții: grație, mulțumită, asemenea, aidoma, conform, contrar, potrivit, datorită .