PREPOZIŢIA

1. DEFINIŢIE

Este partea de vorbire neflexibilă care stabileşte raporturi de subordonare

(prin joncţiune) în propoziţii între:
- numele predicative şi partea de vorbire cu rol de subiect, prin intermediul
verbului copulativ: Casa este de lemn, El este ca mine;
- atribut şi substantiv (Casa din vale este nouă), pronume (Nici unul dintre
colegi n-a venit, Acela de pe coridor este colegul tău) şi numeral (Primul dintre ei
va pleca mâine);
- complement şi verb (Vine de la gară), adjectiv (Este bun la matematică),
adverb (El scrie mai frumos decât Maria, Merge paralel cu drumul) şi interjecţie (E
vai de ele).

2. LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE
Sunt grupuri de două sau mai multe cuvinte cu sens unitar echivalente cu o
prepoziţie.
Ele sunt alcătuite din:
a) prepoziţie + substantiv articulat: din cauza, din pricina, în scopul, în
favoarea, în locul, în preajma, în vederea: A venit în preajma examenelor,
b) prepoziţie + adverb articulat: în josul, în susul, pe dindărătul, pe dinaintea,
pe dinafara, pe dedesubtul, pe deasupra; A plecat în susul străzii;
c) prepoziţie + adjectiv articulat: în dreptul, în lungul, în latul, de-a lungul, de-
a latul: S-a oprit în dreptul clădirii;
d) locuţiuni prepoziţionale provenite din locuţiuni adverbiale articulate: în urma,
în schimbul, pe parcursul: S-a oprit în urma maşinii;
e) substantiv + prepoziţie: faţă de (N-are nici o pretenţie faţă de tine);
f) adverb + prepoziţie: afară de, alături de, aproape de, departe de, relativ la:
Au venit toţi afară de unul;
g) prepoziţie + substantiv + prepoziţie: din cauză de, din pricină de, în caz de,
la un loc cu: În caz de pericol, să fugiţi.
h) prepoziţie + adverb + prepoziţie: din jos de, din sus de, în afară de, pe
dinainte de: Au plecat toţi în afară de Maria.

3. CLASIFICARE

3.1. DUPĂ ORIGINE

După originea (vechimea) lor prepoziţiile se clasifică în:

MOŞTENITE
Prepoziţiile moştenite din limba latină sunt: a, asupra, ca, către, cu, de, după, fără,
în, între, la, lângă etc.
ÎMPRUMUTATE
Prepoziţii împrumutate din limba franceză: a (A cumpărat zece cărţi, a douăzeci de lei
bucata), contra (El este contra lor);

PROVENITE
Ele provin din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale:
- din adverbe: în aceeaşi formă (cât, precum, deasupra), articulate cu articol hotărât
(dinaintea < dinainte, dinapoia < dinapoi, dinăuntrul < dinăuntru, înaintea < înainte,
înapoia < înapoi, îndărătul < îndărăt, împrejurul < împrejur, înăuntrul < înăuntru,
împotriva < împotrivă, primprejurul < primprejur);
- locuţiuni prepoziţionale provenite din adverbe articulate precedate de prepoziţii: în
josul < în jos, în susul < în sus, în afara < în afară, pe dinaintea < pe dinainte, pe
dinăuntrul < pe dinăuntru, pe dedesubtul < pe dedesubt;
- locuţiuni prepoziţionale provenite din substantive articulate precedate de prepoziţii:
din cauza, din pricina, cu excepţia, în vederea, în preajma, prin preajma;
- din substantive nearticulate: graţie, mulţumită;
- din verbe la participiu: mulţumită;
- din adjective: conform, potrivit, contrar.
3.2. DUPĂ FORMĂ

SIMPLE
Prepoziţii simple sunt: către, contra, cu, de, după, fără, în, pe etc.

COMPUSE
Ele sunt:
- contopite: decât <de + cât, despre < de + spre, din < de + in, dinspre < de +
înspre, înspre < în + spre etc., prepoziţii care trebuie încadrate în categoria celor simple;
- necontopite (compuse alăturate), în structura cărora intră două sau mai multe
prepoziţii: de către, de cu, de din, de după, de la, de lângă, de pe, de pe sub, de peste, de
până, de prin, de sub, până către, până după, până în, până între, până la, până lângă, până
pe, până pe după, până pe la, până pe lângă, până peste, până prin, până spre, până sub; pe
din, pe la, pe lângă, pe după, pe sub; cu de la.

3.3. DUPĂ CAZURILE PE CARE LE CER

CU GENITIV
Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale care cer cazul genitiv sunt:
a) prepoziţii: asupra, contra, împotriva, deasupra, dedesubtul, dinăuntrul, dinapoia,
înaintea, înapoia, înăuntrul, împrejurul, primprejurul, urmate de:
- nume predicativ: Ei sunt contra colegilor;
- atribut substantival: Atacul asupra redutei a început la ora 6;
- atribut pronominal: În faţă sunt două clădiri. Staţionarea înaintea lor este
interzisă;
- atribut numeral: Obiecţia lui contra primului dintre ei nu e justificată;
- complement indirect: A votat împotriva acelei legi;
- complement circumstanţial de loc: Stă înaintea casei;
- complement circumstanţial de timp: A venit înaintea examenelor.
- complement circumstanţial concesiv: Împotriva insistenţelor mele, a plecat;
b) locuţiuni prepoziţionale: în faţa, în spatele, în susul, în josul, în preajma, în
apropierea, de-a lungul, de-a latul etc., urmate de:
- atribut substantival: Omul din faţa casei este înalt;
- atribut pronominal: Cei din faţa lui sunt elevi;
- atribut numeral: Băieţii din preajma celor doi sunt foarte tineri;
- circumstanţial de loc: Locuieşte în apropierea gării;
- circumstanţial de timp: Vine în decursul săptămînii viitoare;
- circumstanţial de mod: Senatul a fost convocat în baza articolului 34;
Rezultatele au fost obţinute pe măsura eforturilor depuse;
- circumstanţial de cauză: A lipsit din cauza unui accident;
- circumstanţial de scop: Vine în vederea examenelor;
- circumstanţial concesiv: În ciuda insistenţelor mele, n-a venit;
- circumstanţial de relaţie: În privinţa lui, n-am nimic de zis etc.

NOTĂ. Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţonale pentru genitiv mai pot fi urmate de:
- adjective posesive în acuzativ: S-a aşezat înaintea mea; Se plimbă prin faţa noastră; din
punct de vedere sintactic, acestea, fiind adjective, trebuie considerate atribute adjectivale pe
lângă locuţiunile şi prepoziţiile respective, care, în aceste cazuri, îşi pierd această calitate şi se
comportă substantival;
- pronume personal în dativ forme scurte: Se plimbau în juru-mi; sintactic, pronumele
respective sunt aici complemente circumstanţiale de loc.

CU DATIV
Prepoziţiile care cer cazul dativ sunt: graţie, mulţumită, datorită; conform,
potrivit, contrar, urmate de:
- nume predicativ: Lucrarea este conform planului;
- atribut substantival: Reuşita graţie părinţilor nu l-a mulţumit;
- atribut pronominal: A fost un succes graţie acelora care au fost cu el;
- atribut numeral: Succesul graţie celor trei l-a ajutat mult;
- circumstanţiale de mod: Lucrează conform programului;
- circumstanţial de cauză: A lipsit datorită unei probleme deosebite;
- circumstanţial concesiv: Contrar aşteptărilor, el n-a venit;
- circumstanţial instrumental: A ajuns arhitect datorită cunoştinţelor sale.

CU ACUZATIV
 Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale care cer cazul acuzattiv sunt cele mai
multe.
Prepoziţii simple (cu, de, despre, la, pentru etc.) şi compuse (de la, pe la, de
sub, de pe sub etc.), urmate de:
- nume predicativ: Casa lui este din cărămidă;
- atribut substantival: Are o casă din cărămidă;
- atribut pronominal: Scrisorile de la ei au fost optimiste;
- atribut numeral: Întâlnirea cu cei doi n-a mai avut loc;
- complement direct: Îl văd pe Vasile;
- complement de agent: A fost văzut de prieteni;
- circumstanţial de loc: Vine de la cursuri;
- circumstanţial de timp: Va pleca după examen;
- circumstanţial de mod: Lucrează cu atenţie;
- circumstanţial de cauză: A fost închis pentru delapidare;
- circumstanţial de scop: Vine pentru colegi etc.
Locuţiuni prepoziţionale: alături de, aproape de, departe de, dincolo de, din jos
de, din sus de, înainte de, o dată cu, din pricină de, din cauză de, în chip de,
împreună cu, dimpreună cu, faţă de, laolaltă cu, cu tot, cu toată, cu toţi, cu toate,
relativ la, cu privire la, referitor la, cât despre, în caz de, în loc de, afară de, în afară
de, urmate de:
- atribut substantival: Plecarea departe de casă l-a afectat foarte mult;
- atribut pronominal: Poziţia ta faţă de el nu este justă;
- atribut numeral: Plecarea mea împreună cu doi dintre ei a supărat-o pe
mama;
- complement indirect: Este foarte neatentă faţă de tatăl ei;
- circumstanţial de loc: Stă aproape de gară;
- circumstamţial de timp: Vine o dată ea noi;
- circumstanţail de cauză: A lipsit din cauză de boală;
- circumstanţial condiţional: În caz de pericol, să fugiţi;
- circumstanţial sociativ: Vine împreună cu el etc.

4. CONŢINUTUL SEMANTIC AL PREPOZIŢIILOR

Prepoziţiile exprimă raporturi, au deci un sens relaţional care cuprinde în el şi
sensul lexical (abstract în raport cu alte părţi de vorbire). Valorile acestuia se
stabilesc numai în context. Ele pot exprima relaţii de:
- direcţia în spaţiu: către, înspre, spre, dinspre: Merge spre gară;
- locul: în, la, lângă, pe, pe la, sub; deasupra, dedesubtul, înăuntrul: Stă pe
bancă;
- punctul de plecare în spaţiu: de, de la, de lângă, de sub: Trenul pleacă de la
peronul V; .
- timpul, cu diferite nuanţe: către, după, înspre, până, până la, spre: Vine
după cursuri;
- modul: cu, din, fără: Lucrează cu atenţie;
- comparaţia: ca, decât, cât: Este mai înalt decât Popescu;
 - scopul: după, pentru, spre: Umblă după câştig;
- asocierea: cu, fără, împreună cu: Vine cu prietenul său;
- instrumentul: cu, din, fără, graţie, la, prin: Scrie cu pixul etc.
O prepoziţie poate exprima mai multe valori de relaţie: de – locul (Vine de
acolo), timpul (Ziua de ieri), cauza (Moare de frică), scopul (Se pregăteşte de
meci), agentul (Copacul este bătut de vânt), relaţia (Este bun de gură); în – locul
(Locuieşte în Iaşi), timpul (Vine în mijlocul zilei), modul (Lucrează în linişte),
instrumental (Îl strânge în braţe); cu – asocierea (casă cu balcon), conţinutul (pahar
cu apă), posesiunea (maşină cu motor), însuşirea (om cu talent) etc.

5. PARŢILE DE VORBIRE ÎNSOŢITE DE PREPOZIŢII

Prepoziţiile însoţesc următoarele părţi de vorbire: substantive (pleacă cu
trenul), pronume (Vine la noi) şi numerale (Am vorbit cu doi dintre ei) cu rol de
substantive, adjective (Îl ştiu de mic, Se transformă din alb în negru), verbe la
infinitiv (Are obligaţia de a munci) şi la supin (Am de citit).
Ele au regim (stabilesc un caz sau altul) numai când stau în faţa
substantivelor, pronumelor şi numeralelor cu rol de substantiv.
Ele nu au aceeaşi valoare când stau în faţa adjectivelor, adverbelor şi verbelor
la infinitiv şi supin, deci nu le indică acestora un caz sau altul, căci adverbele şi
verbele la modurile respective nu au cazuri, iar adjectivele au cazuri prin acord; în: Eu îl
ştiu pe Radu de mic, adjectivul mic este în acuzativ nu din cauza lui de, ci pentru că se
acordă cu substantivul Radu care este în acuzativ; sau, în Ea străluceşte de frumoasă ce
este, frumoasă nu este în cazul acuzativ, ci în nominativ prin acord cu ea.

6. PROBLEME DE ANALIZĂ GRAMATICALĂ

În analiza gramaticală, prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale se iau împreună cu
părţile de vorbire de după ele; în: El vorbeşte cu Mircea, cu Mircea = substantiv propriu,
masculin, singular, acuzativ cu prepoziţie, complement indirect.
Când prepoziţiile stau în faţa adjectivelor, pronumelor şi numeralelor cu rol de
adjectiv urmate de substantive, ele (prepoziţiile) se iau împreună cu substantivele şi nu cu
adjectivele respective; în : Vorbesc cu frumoasa colegă, Vine de la acel coleg, Vorbeşte
despre acei colegi, prepoziţiile cu, de la şi despre se iau în analiza gramaticală împreună cu
subsatntivele respective: cu colegă, de la coleg, despre colegi.

7. SUBSTANTTVARE
Prepoziţiile se pot substantiva. Lângă tine, lângă lânga / arme sunt şi numai arme –
N. Stănescu; Cu este prepoziţie; L-am subliniat pe despre.

8. NU AU FUNCŢII SINTACTICE
Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale nu au funcţii sintactice în propoziţii. Nu au
cazuri, dar indică substantivelor, pronumelor şi numeralelor unul dintre cazurile genitiv,
dativ şi acuzativ.