Circumstanțialul de loc și de cauză

Complementul circumstanțial de loc este partea secundară de propoziție care determină un

verb și arată locul unde se petrece acțiunea exprimată de acesta.
Circumstanțialul de loc arată:
- Locul acțiunii;
- Punctul de plecare;
- Punctul de sosire;
- Direcția;
- Limita dintre două puncte;

Întrebări: unde?; de unde?; până unde?;

Ex: El merge acasă. (unde?)
Copilul pleacă de la școală. (de unde?)
Am ajuns până la Sinaia. (până unde?)

Circumstanțialul de loc se poate exprima prin:

- Substantiv: - în acuzativ cu prepoziție: Plec în excursie.
-în genitiv cu prepoziție sau locuțiune verbală: înaintea, asupra,
deasupra, contra, în fața, în dosul,etc. : Pasărea zboară deasupra casei.
- în dativ: Stai locului, Ioane!
- Pronume: personal: Mergem înaintea lui.
demonstrativ: A alergat în urma acestuia.
relativ: Am văzut casa în care am locuit.
posesiv: M-am așezat în mijlocul alor săi.
negativ: Scăpat din lanț, câinele nu s-a oprit în fața nimănui.
nehotărât: Deasupra tuturor este un avion.
interogativ: Către cine alergi?
- Numeral cu valoare substantivală: Locuia în două dintre case.
- Adjectiv pronominal posesiv precedat de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale:
El s-a oprit înaintea mea.
 - Adverbe de loc: aici, acolo, departe, aproape, etc.: Mihaela locuiește aproape.
- Locuțiuni adverbiale de loc: în față, în spate,în dreapta, în stânga, de jur
împrejur,etc.: Am aranjat curtea de jur împrejur.

Termeni regenți ai circumstanțialului de loc:

- Verb la mod pesonal: Am plecat la școală.
- Locuțiune verbală: A luat-o la fugă prin oraș.
- Interjecție predicativă: Vulpea tuști! din pădure.
- Verb la mod nepersonal: - infinitiv: El poate fugi acasă.
- supin: Ieri am avut de alergat prin pădure.
- gerunziu: Te-am văzut alergând către centrul orașului.
Topică și punctuație – Se așază după termenul regent, dar se poate afla și înaintea
acestuia. Postpus, nu se desparte prin virgulă, iar antepus se desparte opțional, prin virgulă. Dacă
enunțul conține mai multe circumstanțiale de loc, ele se despart prin virgulă.

Complementul circumstanțial de cauză este partea secundară de propoziție care arată cauza
unei acțiuni,a unei stări sau a unei însușiri.

Întrebări : din ce cauză ? , din ce pricină?

Ex : Tremura din cauza fricii. ( din ce cauză?)

Din neatenție , a greșit exercițiul. ( din ce pricină?)

Circumstanțialul de cauză se poate exprima prin :

a) substantiv în cazurile :
- genitiv cu locuțiune prepozițională (din cauză?, din pricină):N-am învățat din
cauza frigului.
- dativ cu prepozițiile : grație ,mulțumită,datorită:Datorită greșalelor a luat notă
mică.
- acuzativ precedat de prepozițiile de,din,pentru și locuțiunile prepoziționale : din
cauză de , din pricină de . A fost pedepsit pentru neglijență. N-a venit la film din
orgoliu.

b) pronume în cazul genitiv: N-am venit din cauza lui.(din cauza acestuia,din
cauza alor mei,din cauza altuia etc).
 c) numeral în gentiv: Am fost acuzat din cauza celor doi.

d) adjectiv sau participiu cu valoare adjectivală : Lumea o lăuda de frumoasă.

e) adjectiv pronominal posesiv in Ac.: N-a mâncat din cauza mea.

f) verbe la gerunziu ,infinitiv,supin:

gerunziu : Fiind ambițios,a luat examenul cu notă mare.

infinitiv: A fost amendat pentru a nu fi respectat viteza.
supin : Hainele se strică de purtat.

Elemente regente :
a. un verb la un mod personal : Copilul tremura de frică.
b. un verb la un mod nepersonal:Tremurând de frig a intrat în casă.
c. o locuțiune verbala: A luat-o la fugă de frig.
d. o expresie verbală impersonală: Mi-e rău din cauza căldurii.
e. un adjectiv: El era abătut din cauza supărării.
f. un adverb : Construcția merge prost din cauza căldurii.
g. o interjecție : Iedul țuști!afară de frica lupului.