CUPRINS

Cap. I Cunoaşterea eroilor

Cap II Ceeeee????
Cap III Pregătirea
Cap IV Începutul aventurii
Cap V Înfricoşător!
Cap VI Un oarecare vrăjitor
Cap VII Zâne vs. Troli
Cap VIII Mai bine stai pe mal!
Cap IX Alege!
Cap X Frige!
Cap XI Fuuuugi!
Cap XII Aventurierii mici răstoarnă krakenul mare
Cap XIII Final nefericit
Cap XIV Sfârşitul poveştii!? Vezi să nu!
Cap XV Visul lui Lazăr
Cap XVI Recuperarea
 Capitolul I

Cunoaşterea eroilor

A fost o dată un băieţel simplu. Îl chema Tudor, dar

prietenii îi spuneau Scândurel, deoarece era foarte slab.
Scândurel mai era şi foarte şiret, isteţ şi creativ, prietenos,
glumeţ şi jucăuş.

El se întelegea bine cu toţi oamenii din satul lui,

inclusiv cu Regele Perucă (nu era numele lui real, i se
spunea aşa deoarece avea o perucă uriaşă).

Prietenul lui cel mai bun era Lazăr cel Puternic,

specialist în ciocane şi luptător sumo. Voia să fie un
astronaut şi a mers la echipa de juniori, dar el şi jumătate
din cei care s-au înscris au picat înainte să înceapă
concursul fiindcă nu le încăpea costumul.

Scândurel avea şi el o armă şi anume, un baston de

luptă. S-a antrenat cu el încă de la cinci ani. Bastonul a fost făcut din bambus, ideal
pentru arme. El visa să devină ninja.
 Capitolul II

Ceeeeeeee???

O nouă zi pentru Scândurel, o nouă zi de

antrenament! A încercat să-şi ia bastonul, dar nu a putut
pentru că nu mai era acolo.

- Ce ciudat, spuse Scândurel, poate Lazăr ştie ceva.

A mers până la casa lui Lazăr şi a bătut la uşă, însă acesta era panicat, aşa
că atunci când i-a răspuns, l-a întrebat răcnind:

- UNDE ÎMI ESTE CIOCANUL???

- Ce s-a întâmplat ? Îl întreabă Scândurel.

- Nu-mi găsesc ciocanul!

Apoi arată cu degetul spre locul în care trebuia să fie ciocanul, dar nu mai era
acolo.

- Şi mie mi s-a întamplat fix acelaşi lucru! A zis

Scândurel.
- Nu ştiam că ai un ciocan !
- Nu am. Mi-a dispărut bastonul.
- Dar mie nu mi-a dispărut bastonul, nici măcar nu am unul.

- Nu contează! Ideea este că nu mai avem arme, pun pariu că un hoţ le-a furat!
- Pe cât pui pariu?
- E doar o expresie!
- Eu tot vreau să pun pariu.
- Pe cinci lei! Eşti fericit? Chiar nu înţeleg de ce îţi plac jocurile de noroc atât de
mult!
 Capitolul III

Pregătirea

- Ce vreţi, oameni de rând?

Scândurel şi Lazăr sunt acum în faţa Regelui Perucă ( în loc de „săteni” el

spunea „ oameni de rând”).

- Ni s-au furat armele şi vrem să plecăm într-o aventură să le recuperăm, a

spus Scândurel.
- Aveţi permisiunea mea, spuse regele, dar nu vă pot lăsa să plecaţi fără arme.
Lazăr, tu ce vrei?
- Un ciocan, Maiestatea ta, a grăit Lazăr.

Regele Perucă i-a dat un ciocan făcut din titan, pe care Lazăr îl poate căra cu
uşurinţă.

- Dar tu ce vrei? Îl întrebă regele pe Scândurel.

- Un baston de luptă, zise el.
- Îmi pare rău, dar nu am aşa ceva,
spuse regele.
- Atunci, un buzdugan.

Regele scoase dintr-un sertar

ascuns în tronul lui un buzdugan din
aur pur.

- Ia-l! E de pe vremea când eram un

războinic viteaz. Să ai grijă de el.
- Nici o problemă, Maiestate! spuse Scândurel, după ce luă buzduganul.

După ce au luat câteva provizii erau gata de plecare.

Apoi cei doi merseră la un cartograf, şi-i ceruseră o hartă cu ce e în afara

satului. Arăta cam aşa:

HARTA

După ce au luat câteva provizii, erau gata de plecare.

 Capitolul IV

Începutul aventurii

- Scândurel, mi- e cam frică, spuse Lazăr.

- Şi mie, dar nu putem da înapoi!

Au mers mulţi kilometri şi au obosit. Lazăr pare că a slăbit, deşi el slăbeşte

foarte greu.

Scândurel a văzut o bucată de nisip mişcându-se.

Dintr-o dată, din ea a ieşit o mână.

Apoi o altă mână.

Apoi un cap.

Şi în final, un corp.

- E mai slab decât mine, zise Scândurel.

- Deşertul ăsta nu e aşa de pustiu, spuse Lazăr.
 Amândoi au izbucnit în hohote de râs.

Din păcate, râsetele lor au ademenit alţi zombi, aşa că în scurt timp situaţia
era cam aşa:

30 la 2. Scândurel şi Lazăr erau prea speriaţi ca să pară speriaţi, sau ca să

mai poată sufla un cuvânt.
 Când un zombi îi atinsese pe eroi, se treziră la viaţă.

- Hai să o facem! Spuse Scândurel.

- De acord!

- Să strivim nişte zombi!

I-au învins pe toţi, dar cu greu,

deoarece erau foarte mulţi.

A fost o zi lungă pentru eroi şi aveau

nevoie de somn. Dintr-o dată, două
paturi apărură ca prin magie.

Eroii au bătut palma şi s-au culcat.

Au dormit foarte bine.
 Capitolul V

Înfricoşător!

Scândurel şi Lazăr au decis să

meargă în Mlaştina Întunecată. Deşi
era amiază, era foarte întuneric
acolo, iar cei doi tremurau. Erau mulţi
copaci înfricoşători. Când Scândurel
şi Lazăr trecură de ei, toţi începeau
să tremure şi să lumineze.

Dintr-o dată, toţi ieşeau din pământ pe nişte picioare de păianjen şi

veneau la eroii noştri.

Un grup de fantome tocmai a apărut şi i-a salvat pe Scândurel şi Lazăr.

- F F F F F F Fantome?! Spuse
scândurel

El şi cu Lazăr au tulit-o, dar o mână

l-a atins pe Lazăr.

Era un zombi de mlaştină!

 Cei doi erau paralizaţi pentru că
erau mulţi zombi. Din fericire, fantomele
i-au scos din bucluc.

- Nu vă faceţi griji, suntem paşnice,

au spus fantomele. Am auzit de
unde veniţi şi vrem să vă ajutăm.
- Mulţumim pentru tot! Spuse
Scândurel.

Ca prin magie, cele două paturi

apăruseră din nou, iar eroii noştri au
mers la culcare.

- Noapte bună! Au zis eroii, dar

fantomele deja au adormit.
 Capitolul VI

Un oarecare vrăjitor

Următoarea destinaţie pentru eroi a

fost în Peştera Blestemată. Au intrat şi au
văzut o grămadă de lilieci. Dintr-o dată,
liliecii au zburat până la cei doi prieteni.

- Vrem sângele vostru! Au spus

liliecii şi imediat s-au transformat
în vampiri!

Tocami la limită, un vrăjitor i- a imobilizat pe vampiri.

- Eu sunt Vrăjitorul Danilescu, s-a prezentat el. Am auzit şi eu prin ce treceţi,

dar acum e momentul să ma ajutaţi! Nu-i mai pot ţine mult!
- Nu ştim cum! Au spus Scândurel şi Lazăr în acelaşi timp.
- Te ajutăm noi! Au spus fantomele.
 - S-o facem! Au spus eroii.

Când toţi se aşteptau mai puţin,

Medusa a ieşit din întuneric.

Eroii ştiau ce putea să facă, aşa că

şi-au pus ochelarii de soare şi din fericire
Medusa nu i-a văzut.

- Golemi, scăpaţi de copii ăştia!

Spuse Medusa ( se pare că doar
s-a prefăcut că nu i- a văzut pe
eroi) iar golemii au venit instant.

Ei au spus:

- Înainte eram oameni obişnuiţi dar acum Medusa ne-a dat acest trup masiv şi
ne pune să lucrăm pentru ea. Dacă o decapitaţi şi nu o lăsaţi să vă muşte de
gât după aceea, ea va muri, iar noi vom fi salvaţi.

Scândurel ştia ce trebuie să facă. Şi-a scos briceagul, după care a răsturant-o pe
Medusa şi a decapitat-o.
 Vrăjitorul a imobilizat-o tocmai la timp, iar golemii au fost salvaţi.

- Mulţumim!

Vrăjitorul a făcut trei paturi să apară (şi da! El făcea ca paturile să apară în tot
acest timp) şi toţi eroii au adormit pe loc.
 Capitolul VII

Zâne vs. Troli

Ca să se relaxeze, tovarăşii s-au dus la Copacul Fermecat, unde erau multe

zâne.

- Ce vă aduce pe aici? Au întrebat ele.

- Ni s-au furat bunurile şi am plecat într-o aventură să le recuperăm, au spus
cei doi prieteni.
- Iar noi îi ajutăm, a spus vrăjitorul împreună cu fantomele.
- Păi atunci, simţiţi-vă ca acasă!

Zânele au pregătit o supă delicioasă pentru tovarăşi din frunzele copacului.

- Stropiţi pe armele voastre, au spus zânele, iar ei asta au şi făcut.

- Acum testaţi-le !

Nişte manechini apărură ca prin magie.

- Eu primul! A strigat Lazăr.

Acesta a lovit cu atâta putere, încât capul

manechinului a căzut. Când s- a uitat mai bine, a vazut
că acel cap este în flăcări.

- Fain!
- Acum eu! A spus Scândurel.

A lovit manechinul...Nimic special, dar dintr-o

dată, un fulger a lovit manechinul.

(Nu mă întrebaţi de ce manechinul are un craniu.Nu

ştiu)
 - Tare!

Scândurel s-a sprijinit de copac, iar acesta a

deschis o uşă către un lift secret.

Scândurel şi Lazăr au mers înăuntru şi au apăsat

pe butonul de jos. Aşa au ajuns sub pământ unde erau
mulţi troli. Regele trolilor a venit până la ei şi a răcnit
fericit:

- Mulţumim! Toţi aceşti ani am mâncat pietre, dar

acum
putem
mânca zânele de la suprafaţă!
Esteeee!
- Staţi! Nu -....

Toţi trolii erau deja la suprafaţă şi au

început să mănânce ce apucau.

Cum spune toată lumea: Ia-te de cineva pe măsura ta!

 Capitolul VIII

Mai bine stai pe mal!

După un somn bun, echipa s-a dus la Marea Misterioasă, iar când au ajuns au
văzut doi omuleţi patrulând. Erau nişte yamani de foc!

Danilescu a mai auzit de yamani, auzise că sunt timizi şi de asta poartă măşti,
vorbesc spaniola şi au puteri supranaturale.

Yamanii i-au văzut pe tovarăşi şi au avut o mică conversaţie secretă, după care
au început să dea din maracas şi să cânte „La Cucaracha”. În final au început să
bombardeze eroii cu mingi de foc. Le-au evitat tovarăşii pe toate, dar n-au avut prea
multă grijă şi au căzut în mare.

Toţi se sufocau. Un peşte de aur a venit la

ei şi i-a întrebat:

- Ce vă doriţi?
- Să putem respira sub apă! A zis Lazăr.
- Dorinţă îndeplinită!

Dintr-o dată, toată lumea putea să respire

şi a devenit mai liniştită.

- Aveţi nevoie de cineva care să vă

protejeze?

Era un yaman de apă!( yamanii de apă erau diferiţi faţă de yamanii de foc). Ei
aruncau mingi de apă, penele le erau mai pleoştite , erau coloraţi diferit, erau prietenoşi
şi pe deasupra vorbeau româna.

- De ce? A întrebat Scândurel, aici toată lumea e prietenoasă, dar când s-a
întors cu spatele, erau o grămadă de sirene ostile, gata să atace.
 - Îţi acceptăm serviciile!
- La datorie!

Yamanii de apă bombardau cu mingi de apă sirenele, în timp ce peştii de aur

apărau tovarăşii, formând un scut.

În final, prietenii au ieşit la suprafaţă.

- Ah, ce bine este să faci o baie alături de cineva! Prietenilor mei nu le place să
înoate, a spus yamanul de apă. Mă voi duce cu voi în aventura voastră! La
datorie!

Danilescu a făcut patru şezlonguri să apară, iar acum toată lumea doarme.
 Capitolul IX

Alege!

Tovarăşii au mers la uluitorul Capăt al Curcubeului, iar după aceea s-au dat pe
curcubeu (care era pur şi simplu ca un tobogan mai colorat) şi au ajuns.

Şi când s-au uitat mai bine, au văzut o oală de aur!

Echipa s-a grăbit să ia tot aurul, lăsând oala la locul ei ( nu erau chiar AŞA cruzi).
Faptul că echipa a luat aurul a declanşat Alarma Spiriduşului din adăpostul lor subteran
( care era în secret o fabrică de aur).
 Spirudişii au mers până la suprafaţă şi
le-au spus tovarăşilor:

- Puneţi aurul jos!

- Nu! A raspuns Scândurel.
- Atunci îl luăm noi cu forţa!

I-au bătut măr pe tovarăşi până ce

aurul a ajuns înapoi în oală.

- Trebuie să alegeţi.
- Îintre ce şi ce?
- Între aur şi cele trei dorinţe.
- Nu putem să le primim pe amândouă?
- Nu!

Tovarăşii s-au strâns la un loc şi au început să vorbească. Într-un final au decis

să-i ciupească pe spiriduşi pentru a obţine aurul şi cele trei dorinţe. Ei bine, ei nu ştiau
un lucru, dacă ciupeşti un spiriduş, vei avea ghinion, aşadar după ce eroii noştri i-au
ciupit, ghinionul s-a ţinut de ei.

- Cum scăpăm de acest ghinion?au întrebat ei. Spiriduşii au oftat.

- Trebuie să luaţi fiecare câte o monedă din oala de aur.
Zis şi făcut!

- Ieeeeeei! În sfârşit pot să pariez ceva la poker! A zis Lazăr.

De data asta, eroii au dormit pe iarbă.

 Capitolul X

Frige!!!

O nouă zi, o nouă aventură, iar tovarăşii au hotărât să meargă la Muntele de

Magmă. În centrul muntelui se afla un vulcan cu o fată şi vulcanul era inconjurat de un
lac de lavă cu bucăţi de piatră plutitoare ce se mişcau. Pentru a ajunge la vulcan
prietenii trebuiau sa nu atingă lava, de aceea fiecare dintr ei s-a urcat pe cate o piatră
plutitoare ( cu excepţia fantomelor).

Deodată, se auzi un sunet puternic şi din crater au ieşit doi dragoni fruioşi ce au
început să îi atace pe eroi. Yamanul de apă, foarte atent a reuşit să pareze fiecare
lovitură, iar cu fiecare ocazie, pentru a distrage atenţia dragonilor el lansa mingi de apă
în ochii acestora.

Scândurel şi Lazăr au atacat! Scândurel a lovit primul dragon cu un fulger, iar

acesta a orbit pe loc. Lazăr, i-a dat jos celui de –al doilea dragon învelişul tare ce îi
folosea ca şi scut printr-o lovitură de foc. Acum dragonul devenise vulnerabil, fiind
expus la pericol. Danilescu a intervenit invocând mingi de foc ce le-a lansat direct în
pieptul dragonului, care şi-a pierdut echilibrul. Un geyser de lavă i-a venit de hac.

Dragonul orbit de Scândurel a fost o ţintă uşoară, ajutat fiind de vrăjitorul ce a

invocat mingi de foc care au lovit fiara, lucru ce i-a adus sfărşitul.

După o luptă grea, eroii reuşesc să se îndepărteze de lacul de lavă. Aveau

nevoie de odihnă deoare ce consumaseră multă energie pentru a-şi învinge duşmanii.
Vrăjitorul pregăteşte din nou paturile iar prietenii adorm cât ai spune „ Burghir”.
 Capitolul XI

Fuuuugi!!!

Întâmplător sau nu, tovarăşii au ajuns la Templul Mitologic. Erau atât de fascinaţi
de uşa colosală care era din aur şi de cele două coloane simple în stilul doric aflate la
intrare.

Nici bine nu s-au dezmeticit de grandoarea Templului că imediat cum au intrat,

un minotaur a şi început să-i atace. Fără prea multă luptă, minotaurul a ajuns cu
coarnele blocate în perete şi de îndată a început să strige:

- Frate! Vino şi ajută-mă!

De nicăieri, apare un centaur ce i-a deblocat coarnele fratelui său mai mic
minotaurul care i-a mulţumit. Cât ai clipi, impreună s-au năpustit din nou asupra eroilor
dar ce sa vezi?! Minotaurul s-a blocat din nou cu coarnele în pereţii templului iar

centaurul cu copitele.

În timp ce se chinuiau să se deblocheze, din umbrele templului a ieşit un ciclop.

Cei doi fraţi au urlat cât au putut dar degeaba, ciclopul nu i-a auzit, însă de îndată ce i-a
ochit pe eroi s-a repezit cu bâta lui direct spre lor.

Nu a fost nevoie de o luptă pentru că tovarăşii noştri au reuşit să iasă din templu
la timp, dar pentru că nu ştim cine, a trântit uşa templului prea tare, acesta a început să
tremure din temelii şi imediat s-a dărâmat.

După cum s-au obişnuit eroii, final de zi, nu mai are rost să vă mai spun că apar
paturile.
 Capitolul XII

Aventurierii mici răstoarnă krakenul mare

Eroii voiau să meargă la Insula de Aur, dar

trebuiau să treacă de Oceanul Periculos mai întâi. Aveau
o problema: doar yamanul ştia să înoate ( mă rog, şi
Lazăr ştia, doar că era prea gras şi obosea instant).

Yamanul a fluierat şi dint-o dată trei căluţi de

mare au apărut din ocean.

- Încălecaţi! A spus yamanul.

Mergând pe căluţii de mare,aparent fără a

întâmpina obstacole, dintr-o dată se aude o voce groasă
care venea din apă.

- Stop! Spuse krakerul care tocmai s-a ridicat de

sub apă şi mai mai că-i răsturnase pe eroi.

În zadar a încercat krakerul să-i lovească pe eroi cu tentaculele lui, nu areuşit,

monstrul trebuia să scoată artileria grea.

- Peşti piranha veninoşi, atacaţi!

Danilescu i-a spus lui Lazăr că peştii piranha veninoşi nu suportă focul, şi asa s-a
pus pe treabă. A parat fiecare peşte cu ciocanul lui, după care l-a lansat pe Scândurel
în aer. El i-a dat o lovitură în frunte cu buzduganul krakerului, iar acolo a rămas o gaură.

Din fericire planul lor a avut succes iar krakerul şi peştii prianha au fost învinşi.

Da da... acum urmează partea cu paturile a-ţi ghicit!

 Capitolul XIII

Final fericit

După ce au trecut de
Oceanul Periculos tovarăşii
au ajuns pe Insula de Aur (
nu era o insulă de aur, doar
avea multe bogăţii sub
nisip), şi cum fiecare
călătorie a lor nu era lipsită
de surprize, aceştia au
observat două făpturi
ciudate.

- Noi suntem
minioni, gardienii Insulei de
Aur şi vă vom sfârteca!
- Sfârtecă,
sfârtecă, sfârtecă! A spus
celălalt.

Problema minionilor era înălţimea, erau foarte scunzi, aşa că a fost uşor să le
facă felul.

După o luptă simplă, Scândurel, Lazăr, Danilecu, fantomele şi vrajitorul nu au

uitat de ce au venit pe insulă: pentru comori, evident! Fiecare a luat aur cât a putut
duce şi la scurt timp au părăsit insula.

Sfârşitul poveştii!? Vezi să nu!

După o luuuuuungă călătorie, Scândurel şi Lazăr s-au întors în sat, trişti pentru
că nu şi-au găsit armele. Au mers să se culce în paturile lor, dar nu au putut adormi
aproape toata noaptea.

Dimineată s-a întâmplat un miracol!

 Capitolul XV

Visul lui Lazăr

- Scândurel! Scândurel! A strigat Lazăr, în timp ce bătea la uşa lui Scândurel

cu piciorul.
- Ce vrei?
- Am visat aseara ceva ce am citit!
- Ce?
- Uite! Lazăr scoate o hârtie şi i-o dă lui Scândurel.

După ce termină de citit, Scândurel

s-a deşteptat.
- Mergem pe Insula de Aur!

Cei doi şi-au lau armele, o lopată şi au

plecat la drum.

Au ajuns până la Insula de Aur cu

ajutorul căluţilor de mare şi s-au apucat
de săpat până când au dat de o uşă de
metal care ducea spre un adăpost sub
pământ. Cei doi au spart uşa, au intrat
şi culmea, nu se aşteptau să fie destul de multă lumină.

Scândurel şi Lazăr şi-au văzut armele, dar când au încercat să le ia, s-a
activat gremlin-alerta.
Generatorul a creat o mulţime de gremlini şi dintr-o dată