CARTICICA MEA

CU
PO\MSTI CELEBRE 4
a

CROITORA$UL CEL VITEAZ

MUZICANTII DIN BREMEN
BOBOCUL DE RATA CEL URAT
PRINTESA SI BOBUL DE MAZARE

LUPUL. CAPM SI CEI SAPTE IEZI

MICA SIRENA
cARrrcrcA MEAcu l/tt
POVESTI CELEBRE =t,

REGIS
GRIMM

ITORASUL
)

CEt
 intto dimineali frumoas[ de vari, un croitoraf cosea, plin de
in acest timp o $rancl striga pe
voiogie, la fereastra atelierului siu.
utip ci are dulcepri de vinzare. Biiatul o cheml qi iqi cumpirl de
la dinsa un borcan din al carui magiun unse o felie mare de pdine
pe care apoi o puse pe masi, zicdnd:
-O si-mi placl la nebunie, dar nu ml ating de ea pdna nu
termin
 Deodati insi, atrase de mirosul dulce, muqtele au nivilit in
cameri, cu gindul la un ospil pe cinste. Enervat la culme, croitora.gul
lua o bucati de stofi qi incercl si le alunge... Pafl Dintro singuri
loviturl bliatul vilzu c6" reugise sI doboare qapte dintre ele.
- $apte dintr-o loviturl! Ce victorie! strigi croitoraqul qi hotardnd
ca toati lumea trebuie sl afle iEi croi un briu pe care cusu: 7
DINTR-O LO\ITURA! Apoi, luind cu el o bucati de brinzi veche
din cas[ qi o pasire prinsi in tufiqurile din
curte, pleci incotro vilzu cu ochii, fiindci
simfea ci nu se mai teme de nimeni qi
nimic. Nu se indepirta mult de oraE qi
intilni un uriaq care zdrobea in miinile
sale pietre pdna ieqea apa din ele.
- $i eu pot si fac asta, zise croitoraqul
scoEind bucata de brdnzl din buzunar
qi stringdnd-o pdna ieqi tot zerul din ea.
Atunci uriaqul lu[ un pietroi pe care il
arunci in sus incdt abia se mai distingea,
exclamind:
-Acum sa te vld!
- $i totuqi, pina la urmi, bolovanul
tiu se intoarce pe pamint, pe cind al
meu nu se va mai intoarce niciodati, zise
croitoragul aruncdnd pasirea din tufiquri
pe care o avea in buzunar. Aceasta,
bucuroasl ca qi-a recdpiltat libertatea,
displru in neantul cerului.
- N-am ce zice, dar hai si ne vedem la
cirat copaci! zise uriaqul, minunindu-se.
- Bucuros, rispunse croitoraqul, ba
chiar iei tu la spinare tulpina cu partea
dinspre radacini qi eu duc partea dinspre
coroani care e mai mare Ei mai grea...
 Yazdnd ci uriaqul, din cauza poziliei in care luase copacul pe
umir, nu mai putea si-gi intoarcl deloc capul cind clra, biiatul slri
pe tu$ina qi incepu sl fluiere, pina la un moment dat cind, simfnd
c[ nu mai poate, uriaqul strigi gdfdind ctra obosit.
Atunci croitoraqul slri sprintenjos pe plmint qi apucind coroana
(:u ambele brafe de parci ar fi $nut qi el copacul in tot acest timp, zise:
- De necrezut! Ditamai omul qi nu mai pof duce un copac ca
iista... Au mai mers ei ce au mai mers plna au gisitun cireq pe rod pe
care uria;ul dupa ce l-a aplecat i-a spus croitoraqului sa-l menlini aqa.
Dar, vedef dumneavoastrl, biiatul fiind prea slab ca s[ poati face
asta, pomul qi-a revenit la normal ficdndu-l
sd zboare prin aer.

- Ce-ai p{it, n-ai destul[ putere s[ {ii

niqte crengule? intreba uriaqul zdmbitor
cind aplru croitoraqul.
- Se pare ci nici cu auzul nu stai prea
bine. Am sirit peste copac fiindcl s-au tras
focuri de armi qi eram curios s[ vid ce se
intdmpla. Tu po{r s[ faci ca mine?
$i uria;ul a incercat dar, rlminind usupt
in crengi, a exclamat cu glas preficut.
- Fiindca eqti atit de viteaz, te invit sa
petrecem in peqtera fra$lor mei din apro-
piere... Croitoraqul se invoi dar, din cauza
frigului, parisi patul unde fusese invitat si
stea qi se cuibiri intr-un co19 al camerei. Aici
dormi dus, fira sl;tie cl dupa miezul nopqii,
uriaqul sfirdma patul cu un drug de fier
crezdnd ci astfel a scipat pentru totdeauna
de omulepl mai puternic ca el. Dimineala
ins[, mergind in intdmpinarea uriagilor,
aceqtia s-au speriat foarte tare vlzdndu-l in-
treg qi nevltimat qi au rupto la fug[.
Foarte mirat, croitoraqul qi-a vazut atunci
de drum qi in cele din urma a {uns la un
palatmdreg. Oamenii, citind ce scrie pe briul
lui l-au considerat un erou si a fost invitat la
imparat.
 Acesta, ca qi
intreaga curte,
crezu ci are
de-a face cu un
rizboinic care
in lupti doboari
qapte dintr-o
lot'ltura;r ll lua ln
slujba sa la palat.
Nu trecu multa
weme qi clpitanii
de oqti hotlrlri
sl piriseasci
armata spunind
ci de vor merge in
lupti cu cel care
ucide Eapte dintr-o
lovitura lor nu le
mai rlmine nimic
de f1cut...
imparatul, ca sl nu-qi piardl armata, considerl ci a venit
timpul si se descotoroseasci de croitoraq dar flrl ca acesta sl
binuiasci qi sa se rizbune. Astfel, intr-o buna zi il chemi qi ii
spuse^:

- Intr-o padure din impariEie sunt doi uriaqi care nu fac

altceva decdt si distrug[, si ucidi qi si dea foc. Daci reuEeEti sl
le faci de petrecanie iqi voi da de soqie pe fiica mea qi jumitate
din impiraEie. De te incumeli igi voi da qi o suti de cilireli si te
insoleascl qi sili indeplineasci orice porunci.
- Ma invoiesc, Miria Ta, dar nu am nevoie de cei o suti de
clllref fiindci cine omoarl qapte dintr-o lovituri poate veni de
hac qi celordoui matahale.
Croitoraqul a lisat cei o suti de cilireqi la marginea pidurii
 w:]-t,
atir dgrin;i,

gi a zbughit-o in cautarea uriaqilor pe care l-a scurt timp i-a gasit

dormind duqi. Baiatul qi-a umplut atunci buzunarele cu pietre
qi s-a cagirat intr-un copac deasupra lor. De aici a inceput si-l
bombardeze cu ele pe unul. La un moment dat acesta s-a trezit qi
inghiontindu-qi partenerul ii spuse sl-l lase in pace.