-r-r.

a
iFe.r1;:tr 11

']ifi,,,

,tt-'l'
Celin Gruia

N s-q$mXx-Nsm
.t
d* K$x-xsx $
...9i
"i aite povesti
 CALIN GRUIA

CruBoTEtEtE ocARULUI
fr

NurEtu$A DE ALUN
$r AtrE PovE$TI

m;
AGORA
 CUPRINS

Nuieluga de alun ...........7

Miron gi Sorina ...........16
Ilior ........... .....................28
Fusul fermecat .............38
Fata cu perd de aur .......................49
Iarorul fermecat ..........58
Povestea volburei ........62
La nunta mezinei lui Por-lmpirat ...................68
Fatapidurarului .........73
Povesteafanlarului ........................79
Legenda florii-soarelui ...................................... 85
Legenda cucului ..........89
Ciuboplele ogarului .......................93
Legenda pupizii ..........96
Legenda licuricilor ...100
Poveste de pe wemea cailor nizdrivani ....... 1 04
Povestea unui trimis impirltesc .................... 1 08
Zapisul ....113
Musafirul nevizut ....118
Povestea licrimioarelor ............... ....................L22

r27
 NUIEI,U$A DE AI,UN

@ffi fost odati ca niciodati. A fost odati o femeie sirmani, care avea doi
WR copii: un bdiat gi o fat[. Pe fati o chema Sprinteioara, iar pe biiat
Mugurel.
Sprinteioara spila gi scutura, Mugurel aducea api de la izvor gi aduna sur-
cele; Sprinteioara aprindea focul in vatri gi fierbea bucatele, Mugurel culegea
poame din pidure; Sprinteioara cosea qi torcea, Mugurel impletea opinci din
coaji de tei. $i seara, cind venea muma lor truditi de la munci, masa era agter-
nuti, mincarea caldi, apa din ulcior rece, ograda curati, casa mifurati.
Intr-o zi Sprinteioara porni cu Mugurel prin pidure si culeagi ciuperci.
Soarele trecuse de amiazi, dar coqurile lor rimdseseri tot goale. $i cum mer-
geau ei gi se afundau tot mai mult ln desig, uitindu-se cAnd in dreapta, cand in
stinga, numai iati ci zfurird.intr-o vale o ciuperci mare gi frumoasi. Se aple-
cari s-o rup6, dar ciuperca se frcu nevizuti. Se uitari mirafi in jur gi o vizuri
ceva mai departe. Cu cit se apropiau de ea, cu atit ciuperca se depirta. $i au
rners ei, au mers, pdni atl ajuns intr-o poianiverde unde se aflau o mu\ime de
ciuperci. lnsi cum se aplecau s[ le culeaga, crun intrau in pimAnt, iar daci se
ridicau in picioare, ciupercile risireau din nou in dte parte.
,Ce si fie oare? se gandi Sprinteioara. Parci ar avea picioare, aga aleargi de
colo pAn[ coloi'
Cind se uiti mai binevizaci arborii erau strAmbi, {bri frunze, ci semlnau
cu ni$te frpturi vii, care-gi migcau crengile ca niqte degete risucite. Sprinteioara
inlemni. Vroi si-l strige pe Mugurel, care mai alerga inci dupi ciupercile fer-
mecate, dar nu aw putere. Mugurel tocmai atunci prinsese in mdini o ciuperci
mare gi trigea de ea s-o scoati din pnmint. Ciuperca se rupse gi din ea izbucni
un fum galben verzui. Fumul invilui intr-o clipi toati poiana, apoi se ridici
deasupra pidurii ca un nor qi se mistui in zare... O dati cu norul pieri poiana
cea verde, pieriri copacii ciudafi, cu chipuri lnfricoqitoare, pieri Mugurel.
Sprinteioara o rupse la fugi, strigind dupi ajutor. Nu-i rispunse lnsi
nimeni. Ciririle ii erau necunoscute... Se ritlcise... Abia tirziu iegi intr-un
luminiq. incepu si caute drumul spre casi. Dar cum si se intoarcl flri
Mugurel? Porni in ciutarea lui. $i tot umblind ea qi strigdnd in toate pi4ile, se
pomeni intr-o rariqte de pidure, in fa(a unui alun care se legina. Nu adia nici
un vAnt, nu se migca nici o frunzi in ceilal$ copaci, gi totuqi alunul se legina
de parci il scutura cineva de tulpini. Cine il migca oare? Ba inci, lucru qi mai
ciudat,la fiecare leginare frunzele i se ingilbeneau gi cideau de pe ramuri.
- Ce ai, alunule? il intrebi Sprinteioara.
 Mare-i fu uimirea gina din fognenrl frunzelor auzi glas:
- Nu te mira ci mi legin cind nu bate vdntul gi-miingalbenegte podoaba
ln toiul verii; la ridlcina mea e un vierme niprasnic ."r. ,fii .oua.,
de mi dor
crengile gi frunzele.
- Un vierme?! ftcu Sprinteioara.
fata incepu-si sape cu un bel pemantul era tare. Ridicinile
^ .$i
sprinteioara nu se lisi pani nu gisi viedg,
adinci.
$i acela prins. r. rog" gi a ftge-
dui daruri, dar fata nu-l ascultiie spune, ci it itrivi dc"p*i "
ridicinile cu
pnment $! fiind in vale un izvor, aduse de cdteva ori in "p"i
pumni... $i iati!...
d*ul iri.bnedn 19 q1ta h"i"* galben6, inmuguri, ded" "pefio,,; noi qi inflori.
-
- MulJumesc, fati buna cd m-A scdpat_de"clugrnon, gi, aplecandu'_gi un ram
a{nug* Rupe de aici o nuieluga. cu atatie p'.ir*prau. eo"ioli
-Tfl::t
va flr4
ti de folos in drumul tiu. cu aceastd nuielugi, de vei copacii usca{i,
p." ddq* ynori gi vor lega rod; de vei atinge crengulele "tirrge
or."3t , ele vor inverzi
qi vor da rldicini; de vei atinge crengufele ierzi,
eL,'sub ochii tii, se vor face
copaci...
sprinteiotl lT nyreluga de alun qi o bngi in san. peste pidure se lisi ince-
..
tigor noaptea. Unde si porneasci?
. De.dupi un nor se uita, mirati,luna. Hei, de s-ar fi putut, sprinteioara ar
fi^ intrebat-o gi pe ea daci nu i-a vizut cumva fraliorul. -'aievajairimi i
se pre-
linseri pe obraz. Dar.fta L qtTrg repede gi se urci intr-un copac, unde-Ei
hcu
unculiuq din ramuri tinerg: Nici porneneali de somn. rouiei.oupt"a se gdndi
:9 f:llq,:y * putea sr-Ei giseasci frafiorut. va"t"r;i;;u r.ir"r"l.;"p;
cilor' trunzele togneau gi Sprinteioarei i se pirea ci aude glasul lui
Mugurel.
ln zori, fbta porni din nou la drum. $i merse... gi irerse... mulie zlela
numir gi tot-atitea noptl, intreblnd riuri, izvoare, pesari cintitoare, daci
nu
giu ceva de fr{iorul ei; nimeni insi nu-i putu raspunde.
P"pl multi weme ajunse intr-o poiani Ei se agezi si se odihneasci. $i cum
:1" f"?
dusi pe ganduri, numai ce a:ude o" n"i"rut. cand
Un balaur mare, verde se, tar.a prg iarb6. Florile se aplecau
;;;a ce si vadi?
speriate gi se ascun_
deau, iarba se usca in calea tui. ni" cdnd ln cind balaurol'r.
opr"", iqi ridi-a
in sus capul gi anrnca in vizduh o dogoare inabugitoare. orrrii ii
striluceau
ca jiraticul, iar printre din{i scotea un-fluierat
ae-1i sfargea urechile.-.
9: Tt ptu citre un.copac inalt, qletog, in care "r.o1it
se zirea ort..rib
pe Sprinteioara balaurul se ftcu odati roati gi r. *"".a"."uii""ii.
Ffod*
Fata se dndu indirit. scoase nuiglpldg alun qi atinse
asupra ei.
il;;; rug uscat de
mu{e; gi pe datl in calea balaurului.risnri o tuh mare
de;;;, care, incol[_
;indg-s,e'
1l prinse ca intr-o
fesiturd incdlciti. gah;d i"c.o",e se zv6rco-
leasci, dar cu cit se zbitea, cu atit risireau in jurul lui
mai mrilg rugi de mure
giJ legau d! toate pa4{e, Sprinteioara aduni d. p;J;Ei;;i"l
a?*"g.,t
uscate' le atingea cu ryigtqi gi le arunca ur"prui"tl*oni Acestea pe dati
inverzeau, prindeauridicini qi cresjeau in p?ui bd;"r"l"i ,t a"ga.rd"_l in
ramuri ca lntr-un aqtf. L-au incolicit gi l-iu strins at6t
de tare r-amurile qi
rugii de mure, incit balaurul, in cele din'urmi, pieri
$i."* *g" d";;;;i
crengulele anrncate de Sprinteioara cregteau inci, il acoperiri de nu i se mai
cunoscu urma. Bucuroasi ci a scipat de balaur, Sprinteioara voi si porneasci
mai departe; dar nici nu apuci si-gi puni nuieluga de alun in sin, ci gi auzi din
copac:
- Hei, ascunde-te, fatAvil'eazit.. vine paslrea cu penele de argint, muma
noastri, gi ar putea se te inghite!...
- Cine strigi? intrebi mirati fata.
- Noi, puii ei!
Sprinteioara nu avu weme si se dumireasci despre ce poate fi vorba, cici
vizu in vizduh o pasdre nespus de mare. Penele ii striluceau ca argintul gi, pe
unde trecea, vintul se stirnea, copacii se aplecau, ramurile tremurau. Numai
cu o aripi intinsi umbrea toati poiana, dar cu amAndoul intuneca lumina
soarelui. Cet ai clipi, pasirea cu penele de argint cobori jos, deschise ciocul, o
i"ghiti pe Sprinteioara, apoi se ridici in cuib, la puii ei... Dar ce pui! Erau mai
mari decit fata... Puii incepurl si strige cu tofii intr-un glas:
- De-i drumul, mami, de-i drumul dir goqn...
- Ce flemenzi mai suntefi, puii mamei, indati, lndativ-o dau!
- Nu suntem fldminzi, si nu-i faci nici un riu, mami... Fata pe care ai
ingh{iro ne-a scipat de la moarte... Ne-a scipat de balaurul cel verde care
venea si ne minince... Dl-i drumul, si nu moari...
Pasirea cu penele de argint zburl spre tufig qi, dupl ce se incredinli de
adevir, urci din nou in cuib, cisci ciocul gi-i didu drumul fetei, vie gi nevi-
t[mati... Sprinteioarei nu-i venea a crede ci scipase atdt de repede din guga
intunecoasi gi tremura inci de spaimi... Pasirea cu penele de argint ii spuse:
- Cum ia-1i mulEumesc, ci mi-ai scipat puiqorii de dugman?
- Se-mi spui, pasire de argint, unde l-ag putea glsi pe fri{iorul meu? Pe
Mugurel!...
- Nu gtiu!... Imi pare riu. Dar intr-o clipl voi inconjura lumea si aflu.
$i cit ai bate din palme, pasirea de argint zburi in zeri... $i cit ai fuma o
lulea, pasdrea de argint se gi intoarse.
- Ca si ajungi pini la fratele tiu ili trebuie opinci de fier gi indrizneali de
voinic... Fratele tlu acum elaZinaHapstni, a Muntelui Negru stipani... Zana
sti in acel munte, intr-un palat ferecat, iar muntele-i pizit de o lupoaici cu
dinfii de oFl qi ochii neadormifi. . . Aqa mi-a spus sora mea, paslrea cu penele
de aur. line fulgul acesta de la mine ! Cand vei fi la greu, si-l pui in podul
palmei. Acum coboarl din cuib qi porneqte-te inspre miazinoapte... Fii insl cu
bagare de seami: ZAna HapsAn[, a Muntelui Negru stipini, e tare vicleani gi
nu o vei putea dobori decit cu sabia uriaqului.
Sprinteioara ar fi dorit si mai intrebe ceva, dar pas[rea iqi luase zborul.
$i a mers Sprinteioara, qi a mers... zi de vari pini-n seari, cale lungi ca-n
poveste, peste vii qi peste creste, trecind ape minioase qi piduri intunecoase...
$i tot mergdnd ea aga zilele nu numira.Iati cd-ntr-o dimineafi se trezi c-un
munte-n faln; gol pleguv; din poale-n yirf nu avea pic de verdea!6; 9i de-aco-
lo-n ziri, cnrunfi, se-ntindeau tot munli gi mun[i...
 Sprinteioara se agezipe.o piatre si se odihneasci. Dar
nu-i tihni somnul,
ci pe dati auzi o larmi db.cloioteau depirtirile. cana se
"iii uitindu-tevizu
mai bine,
intr-o vale un om nespus de mare, mare gi rnalt, in;ta;e1eai
ziregti
si-i
9apul. Avea spinareacit aoyi nortjpuse aritureu, uru1.t. g;;; .a;
coplc.ri bntrani care,;u3n ret^ag
{ dugasa,'t**rta".it. ii munlii. Mun{ii se
privileau, stincile se sfrrimau rn u-ucali,"pamantut se cutremura.
sprinteioara,
vlzindu-l atit de infuriat, se piti inti-o peqteri. uriaqul lovea fn pietre
de
sireau scAntei gi se viicirea:
- Daci ar fi cineva sd-mi scoati blestemata de viespe din ochi, i-ag dirui
oncg!....viespea imi mininci vederea. Am si deram a"ti
Sp.rinteioara se ridici qi incepu si strige:
*"rtt de durere!
- I$ scot eu viespea din ochi, numai itimpnri-te, cd nu mi pot apropia!
- Unde eqti: strigi o dati omul de clocotiriviile.
- Aicr, pe o stinci.
- Nu te vid!
- Stai locului, ci vin numaidecdt...
Fata se apropie de.uriag, dar abia.ii putu ajunge pani la gleznd.Se
pe o stinci, dar abia ii p3{ ajunge.pan$ h brdu.
urci
5. tidi.e p.'"" p'por, dar
umerii. Intele-din urp6 s_e sui pe rrr,
ochi. uriagulli""g.
111",p_"* -irrt.9i_i ajunse la
se domoli, fata ii ciute h ochi. cu un varf de broboadl
il ,.ou*
viespea.
-Mulfumesc, fati bun6! spuse uriagul. Mi-ai scipat lumina ochiului...
cu
pot oare d6rui ? Eu sunt megterul Faur, din rrrruritii plesuvi.
ce te
intamplgT cu fr{iorul ei. Omul arc"tta, iqi lun apoi de jos
^",1* $iil ry.:u
ghroaga tovi in munte. pe dati se deschise o poarti qi intrare intr_o
fierarie
uriagS.
- Sabia mea - zise Faur * nu !i-o dau, ci n_ai s_o pofi duce; are mai bine
de-o mie de ocale; dar, iatr, r,p aiit ea o bucifice qig fL
care va avea tot atita putere, daci vei fi indrnzneain!'
i
r"ui. pe mdsura ta,
$i *t"q"lrupse o agchie din sabie, o trecu de'cateva ori printre degete, ca
pe.o brrcati de ceari, gi-i ftcu fetei o sabie. Apoi
lua urI"ii de fier, o fri_
pe un aluatmoale, " "ria
dcu Spri"t
lTll TtJTili]
oprncl, trecare mai mare ca cea dinaintea ei. rupand
io*.i9apte perechi de
bucati, ii frcupe dati un ciocinel:
'i-i $i ain ghidaAa tui ae nero

- cu acesta de vei lovi muntele acela blestemat, el se va deschide.

._-jpjTl.i9.r,1-Sf"Ti uriagului, iqi puse sabia la 9old"
mciuTa o pereche de opinci, iar pe celelalte gase perechi "a.i
Jo*"a"f in sin,
le puse in spinare gi o
porni la drum.
merse,_gi merse
. $i T+tl y.*.-, panl ce simfi ci o dor picioarele gi ci o
Se descalli giviz-u ci opincire.;il;;l" refid.
:ttTg_oqi"cile. atata drum.
Incilli alti pereche. oboseala ii tre9u.p9 aute jlpti"r";;;;" puteri. gi iar
merse qi tot merse pana incepurairr r_o ,F*gi,o:pirr.it..
+faranumir,
Vremea trecea gi fata cregtea.

10
 Le desc6\i gi pe acelea gi lui altele mai mari. $i cu cit mergea, cu atit
simlea Sprinteioara cum cregte.
Cit o fi mers, cifi ani au trecut, nimeni n-ar putea spune, dar fata schimbi
in cale gase perechi de opinci gi de frnliorul ei tot nu putu da. Cand inci$i cea
de-a gaptea pereche, incepu si meargi atAt de repede, incit nu-gi mai didea
seama pe unde trece. $i poate Sprinteioara nu ar fi qtiut c-a ajuns la poalele
muntelui de cremene neagrl, daci nu-i iegea in cale lupoaica ctr dinlii de ofel
care, cind litra gi clinfanea" peste tot fi slreau scAntei din bot.
Nimeni nu se putea apropia de munte. Ce si faci Sprinteioara? Cum sl
doboare lupoaica? Nu era glumi si te iei la luptn cu asemenea lighioani.
De aceea fata se urcl intr-un copac ai agtepti si vini noaptea, doar, doar va
adormi lupoaica. Noaptea veni, dar ochii lupoaicei nu se inchiseseri. A stat
Sprinteioara trei zile gi trei nopfi in copac, dar degeaba. . . Se gindea mereu la
freliorul ei, care nu mai era departe, dar pe care nu-l putea vedea inci. Chibzui
ea ce chibzui, gi pini la urmi igi aduse aminte de puful pisirii de argint. Il
puse in pahe. Pasirea de argint veni pe dat6.:
- Cu ce te pot ajuta, Sprinteioara?
- Nu gtiu cum si dobor lupoaica...
- ...Numai atunci va putea fi ripusi, cand i se vor topi dinfii la foc, spuse
pasirea.
- $i ce-i de ftcut?
- Las'pe mine!
Paslrea de argint bntu din arrpr qi intr-o dipi veniri atltea plsnri incit nu
mai incipeau in copaci, mii gi mii de pisiri. Pasirea de argint mai bitu o dat6
din aripi. Pisirile zburari, gi nu dupi mult timp se intoarseri fiecare cu cite
o ramuri uscati in cioc. Cet ai clipi aruncari povara jos, in jurul lupoaicei,
ftcand un prc de crengi, mare gi inalt, ca un zid. Lupoaica siri speriati din
culcug, incercind si rupi mormanele de crengi cu dinlii. Dar cit te-ai gterge
la ochi, veniri alte pfunri cu ticiuni apringi in cioc. Lisarl ticiunii peste weas-
curi. Vreascurile se aprinseri de jur-imprejur, cici toate pisirile lncepuri si
facl vint cu aripile. Pe dati, lupoaica fu inviluiti de fliciri mari, ce se arun-
cilu asupra ei ca nigte limbi de balaur. Incepu si urle, si se zbattr, sl sari, dar
incotro apuca, tot peste fliciri da. De cfldura, dinfii tncepuri sI. i se topeasci.
Wzand aceasta, siri prin foc. Focul insi o aprinse, gi lupoaica, tngrozit{, fugi
$?And,pini cizu intr-o prapastie adinci gi pieri.
Sprinteioara voi si mulpmeasci pisirilor, dar cand se uiti, nu le mai vizu.
Auzi numai un frlfrit de aripi ln depirtare.
Se apropie de munte qi-l atinse cu ciocdnelul de fter. lnmunte se deschise
o poarti. Sprinteioara intri. Poarta se inchise in urma ei... gi fata prinse a urca
pe sciri minunate de marmuri albistrie. Erau acolo fel de fel de ciriri care
duceau in multe pirfi: unele din piatriverde, altele galbene, altele ca para focu-
lui. Nu gtia pe care si apuce. Cirarile coteau cand in dreapta, ctnd in stAnga,
cind urcau cdnd coborau. Ugile i se deschideau singure ln cale gi trecea prin
cemfui impodobite cu pietre scumpe de toate culorile, ce striluceau de-$ luau

11