Lazăre, tu dormi ?

Război de nervi
De pământ
De rang
De rasă
De ruine
De fier
De lachei
De cocarde
De vânt
De vânt
De vânt
De dâre de aer, de mare, de coasă,
De graniţe şi-ncâlcite urgii
Care ne-nvălmăşesc şi pe noi
Sub scrâşnetul cricului şi sub dispreţ !
Sub ziua de ieri, sub ruine
Sub uriaşe panouri cu „veto”
Prizonieri ai bălegarului
Sub mâine cu şalele rupte, sub mâine
Sub ziua de mâine
Totuşi milioane şi milioane de oameni
Se duc intrând în moarte
Fără un strigăt măcar...
Milioane şi milioane
Termometrul degeră ca un picior

1
Dar o voce de o stridenţă fără margini...
Şi milioane şi milioane conduse de la nord la sud
Lazăre, tu dormi ? spune !
Ei mor , Lazăre,
Mor ,
Fără de giulgiu ,
Fără Marta sau Maria
Adesea chiar fără cadavru
Ca un smintit ce curăţă o stridie, şi râde,
Eu strig
Strig
Strig prosteşte la tine...
Dacă din toate astea ai învăţat ceva
E rândul tău, acum
E rândul tău, Lazăre !