Luceafarul

~romantism eminescian~
Descoperirea infinitului spatio-temporal
⚫ Poemul debuteaza cu formula traditionala pentru basmul
romanesc care nu determina nici locul si nici momentul
actiunii si plaseaza povestea imaginara intr-o
indeterminare spatio-temporala, astfel timpul si spatiul se
relativizeaza.
⚫ “A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,”

Contureaza o atmosfera mitica

“Il vede azi, il vede mîni,”

Aceasta enumeratie sugereaza descoperirea infinitului

temporal, Luceafarul fiind etern,nemuritor asemeni
timpului ‘prezent-etern’...

“Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe,”

Intreaga idila dintre Luceafar si Catalina se

desfasoarain vis,in taramul imaginatiei,acolo timpul si
spatiul fiind durate subiective .
“Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine”
Aceasta enumeratie scoate in evidenta atat cifra simbolica
basmului,cifra “3”,cat si trecerea timpului.

“Cum ca eu sunt nemuritor,”

Adresarea directa a lui Hyprion sublineaza eternitatea
timpului,fara sfarsit pentru lumea cosmica , pentru cei din planul
sacru.. Luceafarul este simbol al vietii vesnice…
 “Uncer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele –”

nemarginirea universului.infinitatea spatiului cosmic si a

corpurilor ceresti.
Gustul pentru fantastic si mister
⚫
“ Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!”

Prin acesta strofa ne este pezentat fantasticul de tip

oniric fiind singura cale de comunicare a fetei din planul
pamantesc cu luceafarul ce e afla in planul ceresc. Fata de
imparat exprimandu-si prin intermediul visului dorinta
arzatoare de al intalnii pe astrul ceresc.
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;
...
Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.
Un alt mod prin
care fantasticul este
evidentiat in opera
sunt puteriile
supranaturale ale
luceafarului in care
toata dragostea si
dorul pentru fiinta
feminina il face sa
coboare din cer si
sa se transforme in
diferite divinitati .
“Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
…
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Din urmatoarele strofe reiese
Tesind cu recile-i scântei misterul pentru cunoasterea lumii
O mreaja de vapaie.” pamantene de catre luceafar, dar si
cunoasterea fetei a lumii ceresti .
Luceafarul intra in lumea fetei,
adica in camera ei in mod
misterios sub forma unei lumini
care aprinde o scanteie de caldura
in semn de iubire pentru fata de
imparat.
Mintau Prata
Serafim Daria

Multumim
pentru atentie !!