UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE INSTALAŢII

PROIECT
INSTALATII SANITARE I
 BORDEROU DE CONTINUT

A. PIESE SCRISE

 fisa proiectului
 borderou (cuprins)
 tema de proiectare
 memoriu tehnic – descrierea proiectului si a solutiilor
adoptate
 caiet de sarcini – detalii executie, materiale folosite,
modalitati de executie, montare, etc
 breviar de calcul – modalitati de dimensionare si
calculare a instalatiei (schita de calcul) – scheme
izometrice
 necesar de materiale

B. PIESE DESENATE

 Plan situatie (1:500)

 Instalatii sanitare – Plan subsol (1:50)
 Instalatii sanitare – Plan parter (1:50)
 Instalatii sanitare – Plan etaj curent (1:50)
 Instalatii sanitare – Plan ultim etaj (1:50)
 Plan terasa (1:50)
 Instalatii sanitare – Schema coloanelor (1:50)
 TEMA DE PROIECTARE – FAZA PROIECT TEHNIC

1 Denumirea investitiei
Imobil de locuit S+P+_____E, in localitatea _____________________.
2 Elaborator
2.1 Proiectant general
Denumire: UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE INSTALAŢII
Localitatea: Cluj-Napoca
Strada: Daicoviciu, nr. 15
Judetul: Cluj
Telefon: 0264 595699
Fax:

Persoane autorizate pentru relatii legate de tema de proiectare:

 Sef de proiect
2.2 Subproiectant de specialitate

Denumire:
Localitatea:
Strada:
Judetul:
Telefon:
Fax:
Persoane autorizate pentru relatii:

3 Autoritatea contractantă (beneficiar)
Denumire:
Localitatea:
Strada:
Judetul:
Telefon/Fax:

Persoane autorizate pentru relatii:



4 Amplasamentul
Judetul:
Localitatea:

5 Obiectele de investitie la care se refera proiectul

Obiectul de investitie la care se refera proiectul “Instalatii Sanitare Imobil de Locuit”

1. Instalaţiile sanitare cuprind:

- instalatia interioara de alimentare cu apa rece ;
- instalatia interioara de alimentare cu apa calda de consum ;
- instalatia interioara de canalizare a apelor uzate menajere
- instalatia de canalizare a apelor meteorice;
- bransamentul de apa rece potabila a imobilului;
- racord de canalizare;
6 Parametrii, valori de intrare şi metode de dimensionare
 debitul de calcul pentru apa rece conform STAS 1478/90;
 debitul de calcul de canalizare conform STAS 1846/90;
 intensitatea ploii de calcul conform STAS 9470/73;
- Consumatori de apa rece si calda sunt cei propusi in plansele de
arhitectura .

7 Rezultate (valori de referinta) asteptate de beneficiar in urma finalizarii

lucrarilor proiectate

 asigurarea debitului de apa rece si apa calda de consum la presiunea de

serviciu pentru toti consumatorii obiectivului;
 preluarea continua a debitelor de apa uzata si pluviala de catre instalatia de
canalizare in conditiile intensitatii ploii de calcul conform STAS 9470/73.

8 Solutii tehnice ce vor fi tratate in proiect

Instalatiile se vor proiecta conform studiului de fezabilitate.

9 Documente care vor fi puse la dispozitia proiectantului si care formeaza baza

de date primare pentru acesta (se noteaza si data la care vor fi puse la
dispozitie)

 ultima variantă a planurilor de construcţie si arhitectura;

 avizele obţinute de la deţinătorii de utilităţi la faza SF.

10 Firme sau persoane cu care trebuie sa existe corelari pe parcursul executarii

proiectului
 Proiectantul general

11 Persoana imputernicita de beneficiar pentru a solicita modificari ale temei de

proiectare


12 Termen de predare

Data:

Beneficiar Proiectant
 MEMORIU TEHNIC

Prezenta documentatie trateaza la nivel de proiect tehnic instalatiile

sanitare (alimentare cu apa rece si calda, canalizare menajera, canalizare
pluviala) aferente unei gradinite.
Regimul de inaltime al cladirii este S+P+1.
Instalatia interioara de alimentare cu apa rece va fi executata din
teava PP-R (80) model SDR 11 (PN 10), instalatia interioara de alimentare
cu apa calda va fi executata din teava PP-R (80) model SDR 7.4 (PN 20) cu
insertie de aluminiu, iar instalatia interioara de canalizare menajera si
meteorica din polipropilena (HT) ignifugata.
Obiectele sanitare prezente, vor fi prevazute cu baterii de amestec.
Alimentarea cu apa rece a consumatorilor din cladire se va face din
conducta publica, prin racordare directa, iar alimentarea cu apa calda se va
face de la centrala termica de cartier.
Montarea instalatiilor interioare se va face ingropat, iar coloanele vor
fi montate aparent acoperite cu o masca. Colectarea apelor uzate menajere
se va face intr-un colector racordat la sistemul public de canalizare, la fel si
colectarea apelor meteorice tot intr-un colector racordat la sistemul pucblic
de canalizare.
Pe coloanele de scurgere se vor prevedea piese de curatire la baza
coloanei. Inaltimea de montaj a piesei de curatire este de 0,4-0,8 m fata de
pardoseala. Ventilarea primara se prevede prin prelungirea peste nivelul
terasei a tuturor coloanelor de scurgere menajera cu 0,50 m cu conducte din
fonta si cu caciuli de ventilare.
Pe coloanele de scurgere a apelor meteorice se vor prevedea piese de
curatire la baza coloanelor.
 Caiet de sarcini Instalatii Sanitare
Fazele tehnologice de execuție a instalațiilor de apă rece și apă caldă de consum
menajer înclădiri.
Principii de bază:
Traseul din interiorul clădirii va ţine cont de mai mulţi factori şi anume:
dacă incinta este ameninţată chiar doar accidental, de îngheţ, conductele se vor poza
subteran (într-un canal vizitabil sau îngropate);
dacă incinta este încălzită, conductele se pot poza suprateran;
indiferent că este vorba de conducte de alimentare sau de conducte de evacuare,
tuturor li se va asigura o pantă descurgere (către căminele exterioare). Pantele exagerat
de mari nu sunt recomandate la fel ca şi cele foarte mici;
pe porţiunile orizontale ale conductelor nu sunt admise contrapante care să permită
stocarea de lichid şi să împiedice scurgerea completă;
în cazul adaptării soluţiei cu conducte aşezate în canal vizitabil, conductele de apă
vor avea, pe cât posibil, trasee identice cu cele de canalizare .
Pentru conducta principală de canalizare sunt valabile aceleaşi reguli.
De la căminul de apă (sau căminul hidroforului) şi până la limita clădirii, conducta de
aducţiune (bransamentul) va fi pozată subteran la o adâncime situată sub cota de îngheţ
stabilită pentru zona respectivă (80-100 cm). La intrarea în interiorul clădirii, conducta se va
afla la aceeaşi cotă de adâncime.
Odată cu stabilirea locului de pătrundere în interior a conductei de aducţiune se va
stabili şi traseul orizontal al conductei principale în aşa fel încât distanţa până la coloanele
(coloana) verticale de alimentare să fie cât mai scurtă. Conductele subterane ce urmează a fi
îngropate vor fi aşezate pe un pat de nisip şi acoperite cu un strat de 3-5 cm de nisip pentru a
evita perforarea lor cu fragmente dure.

Montarea coloanelor

Coloanele se amplasează în centrul de greutate al punctelor de consum pe care le

alimentează. Ele se pot monta aparent, în şliţuri sau îngropat în tencuiala pereţilor. Când
coloanele se montează aparent, din motive de estetică se amplasează pe cât posibil în colţurile
încăperilor şi, de regulă, în colţurile încăperilor care conţin instalaţii sanitare (closete, băi,
bucătării). După montare, peste coloane se poate pune o casetă de rigips. La montarea
coloanelor trebuie să se prevadă posibilitatea izolării fiecăreia dintre ele de restul instalaţiei şi
golirii lor în caz de reparaţii.
Pentru aceasta, la baza fiecărei coloane se montează câte un robinet de închidere fără
descărcare, alăturat unui teu de golire.
Racordarea coloanelor la conducta principală de distribuţie se face cu fitinguri.

Trasarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi caldă de consum

Prin operaţia de trasare se înţelege marcarea în teren a cotelor, de montare a

conductelor de distribuţie şi a punctelor consumatoare de apă din clădire. Trasarea instalaţiei
se face pe baza datelor din proiect şi a planului de coordonare a tuturor reţelelor de conducte
(apă rece, apă caldă de consum, canalizare etc.) ce se montează în aceeaşi clădire.
Operaţia de trasare a instalaţiilor începe în faza în care pereţii sunt încă netencuiţi, iar
şapa încăperilor neturnată. De aceea este necesar să existe un element comun de referinţă.
Acest element se numeşte «linia la un metru» sau «linia de vagris» situată la în ălţimea de un
metru de la cota pardoselii finite.
 Faţă de această linie se stabilesc cotele de montare a punctelor consumatoare de apă şi
a conductelor din instalaţie.

Pentru trasarea liniei de vagris este nevoie de un furtun transparent cu diametrul de 10-
15 mm, cu ambele capete libere(furtun de nivel).
Furtunul va fi umplut cu apă aproape complet şi va fi manevrat de către doi lucrători.
Unul dintre ei va rămâne pe loc ţinând furtunul cu meniscul de apă în dreptul semnului f ăcut
cu o cretă la 1 m deasupra podelei încăperii.
Cel de-al doilea lucrător se deplasează în alt loc al etajului respectiv, îşi fixează un
punct la aproximativ 1 m deasupra podelei şi verifică dacă meniscul se stabilizează în acel
punct sau trebuie deplasat în sus ori în jos pentru a se stabiliza. Se marcheaz ă cu creta punctul
în care meniscul este stabil la ambele capete.
După trasarea liniei de 1 m, marcarea punctelor de alimentare cu apă caldă şi rece
pentru chiuvete, duşuri, căzi, vase de WC, bideuri etc. se va face respectând întocmai
proiectul de instalaţii.
De asemenea, se va face marcarea punctelor de preluare a apelor uzate de către reţeaua
de canalizare.
In cazurile în care, însă, nu există un proiect de instalaţii pur şi simplu, din diferite
cauze (de exemplu este vorba despre o clădire veche care nu a avut reţea de apă-canal, şi
autorizaţia de construire a fost obţinută fără existenţa proiectului de instalaţii), proprietarul va
trebui să-şi întocmească, singur sau ajutat, un plan simplu dar eficient de acţiune.
Este de presupus că, ţinând seama de spaţiile existente în camera de baie şi de
bucătărie, de dimensiunile obiectelor sanitare ce vor fi instalate şi de estetica dotării acestor
spaţii, beneficiarul a stabilit deja locurile de amplasare pentru fiecare obiect sanitar în parte.
După trasarea liniei de 1 m urmează trasarea pe orizontală şi pe verticală a traseelor
viitoarelor conducte de apă rece şi caldă.
Trasarea se va face cu cretă .

Trasarea în plan orizontal a instalaţiei tehnico-sanitare interioare cuprinde:

stabilirea traseelor conductelor principale de distribuţie şi a punctelor de amplasare a
reazemelor
pentru conducte;
poziţiile şi cotele de amplasare a punctelor de pornire a coloanelor şi a golurilor
necesare pentru
trecerea prin planşee;
poziţiile obiectelor sanitare (chiuvete, căzi, vase WC,bideuri etc.) în interiorul
incintelor prevăzute
cu astfel de obiecte.

Trasarea în plan vertical a instalaţiei tehnico-sanitare interioare cuprinde:

traseul conductelor pe pereţii clădirii şi punctele de fixare;
înălţimea de montare a obiectelor sanitare;
golurile necesare pentru traversarea pereţilor interiori şi exteriori ai clădirii.

Traseele conductelor de alimentare cu apă din interiorul clădirii trebuie să fie paralele
cu pereţii sau cu linia stâlpilor şi să urmeze drumul cel mai scurt de la coloană până la
punctele de consum. Pentru aceasta este neapărată nevoie ca poziţia coloanelor în interiorul
incintei respective să fi fost stabilită anterior.
 Acest lucru nu poate fi făcut cu eficienţă, dacă, în prealabil, nu sunt stabilite punctele
de intrare în clădire a conductei de apă rece şi a celei de canalizare precum şi locul de
preparare a apei calde de consum menajer.
Pentru preluarea dilatării coloanelor cu ţevi din materiale plastice (PE, PVC) se
folosesc lire de dilatare.
Coloanele sunt susţinute cu ajutorul brăţărilor metalice incastrate în elementele de
construcţii cu mortar de ciment sau de ipsos amplasate, de regulă, la fiecare etaj, îns ă nu la
mai mult de 3.5 m una de alta.

Montarea conductelor de legătură de la coloane la armăturile obiectelor sanitare

Conductele de legătură de la coloane la obiectele sanitare se pot monta atât aparent,

cât şi
îngropat în tencuială.
Legăturile amplasate sub nivelul obiectelor sanitare se montează cu pantă, astfel încât
să se asigure golirea apei prin coloană. Pentru rezervoare de closet, chiuvete şi spălătoare sau
lavoare echipate cu baterii de perete, .conductele de legătură se aşază deasupra nivelului
obiectelor respective.
Racordarea conductelor de legătură la coloane se face cu ajutorul teurilor. Pe
conductele de legătură se montează robinete de închidere care permit întreruperea alimentării
cu apă a robinetelor sau bateriilor defecte montate la punctele de consum.
Dupa remedierea defectiunilor aceste robinete se deschid şi se menţin în poziţia
respectivă în timpul funcţionării instalaţiei.
Armăturile metalice cu mufe (robinete de trecere) se montează pe conductele din PVC
cu ajutorul unui niplu metalic obişnuit şi al unei mufe duble din PVC cu filet sau al unui
racord olandez din PVC cu filet exterior. Aceste armături se susţin separat, pentru a nu se
transmite, prin manevrarea lor, eforturi asupra ţevii, ele reprezentând astfel puncte fixe ale
conductei.
Indiferent de materialele din care se execută conductele de legătură alcătuirea acestora
se va face conform celor expuse mai sus referitor la necesarul de fitinguri şi armături.
De mai mulţi ani, locul robineţilor cu corp din fontă turnat având ca organ de
închidere ventilul sau sertarul, a fost luat aproape în întregime de robineţii sferici(cu bila) şi
corp din bronz sau alt aliaj.
Racordurile acestor robineţi sunt filetate, cu filet exterior, interior sau mixt şi sunt
cuplate la mufele filetate ale fitingurilor folosind, pentru etanşare, garnituri sau fuior de
cânepă. Pentru strângere vor fi folosite două chei potrivite.
Polietilena este un polimer al etilenei cunoscut de foarte multă vreme dar folosit,
iniţial, mai mult ca folie de protecţie a mărfurilor, ambalaj în diferite forme şi scopuri, înveliş
pentru solarii etc.
In formă pură nu are o rezistenţă mecanică prea mare, are o durată de îmbătrânire
relativ scurtă şi o slabă rezistenţă la temperaturi ridicate.
Este, de asemenea, destul de inflamabil. în ultimii ani acest material plastic a p ătruns
rapid şi adânc în practica montajului de reţele de apă potabilă.
Este garantat pe o durată de 50 de ani ceea ce denotă că în fabricarea tuburilor din PE
mai intră şi alţi constituenţi care îi sporesc calitatea.

Montarea obiectelor sanitare şi a armăturilor

• Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de construcţii se face fie direct, prin şuruburi,
fie
indirect, prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de susţinere.
 • Pentru obiectele sanitare montate în grup - lavoare - spălătoare etc. - se pot utiliza
stative
metalice, conform catalogului de detalii tip I.P.C.T.
• La ieşirea din pereţi a conductelor de apă şi scurgere care servesc obiectele sanitare,
se
recomandă să se monteze, pentru mascarea golului, rozete metalice nichelate sau
cromate.
• Armăturile de perete ale obiectelor sanitare, precum şi rozetele metalice se vor aplica
la faţa finită a peretelui.

Se prevăd următoarele armături:

• - robineţi de închidere cu sferă şi mufe filetate vane cu flanse Pn 10 bar
• - robineţi de golire cu sferă şi mufe filetate Pn 10 bar
• - robineţi de închidere, golire, reglaj cu mufe filetate Pn 10 bar montate în
aval de reductorul de presiune.
• - robineţi de reglaj colţar cromaţi, cu sferă pentru obiectele sanitare Pn 10 bar
• Instalaţia de apă potabilă este proiectată să îndeplinescă urmatoarele criterii
funcţionale:
• - presiunea maximă la armaturile obiectelor sanitare: 20 mCA
• - viteză maximă în conducte: 1,5 m/sec

Condiţiile de amplasare şi montaj pentru obiecte sanitare

Distanţele minime de amplasare, precum şi cotele de montaj ale obiectelor sanitare vor
fi cele indicate în STAS 1504.
Se va urmări suprapunerea pe verticală atât a grupurilor sanitare, cât şi a obiectelor
izolate.
În rezolvarea grupurilor sanitare se va urmări aplicarea unor soluţii care să favorizeze
modularea instalaţiilor.
Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cămine, internate, cazărmi,
vestiare etc. se vor dispune, spre mijlocul încăperii, neadosate la pereţii încăperii.
Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se va face astfel meat s ă se realizeze
trasee ale conductelor de legătură cât mai scurte şi cât mai simple şi, pe cât posibil, evitarea
intersectării conductelor.

Tehnologia de montaj a conductelor de apă şi canalizare

Conductele îngropate nu au nevoie de suporţi speciali ele fiind aşezate direct pe un pat
de nisip compactat.
Pe traseele supraterane, conductele vor fi prinse, din loc în loc, de suporţi metalici
încastraţi în plafoane, planşee, pereţi.
Deşi sunt disponibili şi în comerţ, suporţii conductelor de apă şi canalizare pot fi
confecţionaţi în şantier dacă avem la îndemână platband de oţel,, şuruburi şi un aparat de
sudură.
Tipul suportului necesar într-un anumit loc se va stabili de cel care monteaz ă conducta
în funcţie de situaţia concretă. Vor fi însă respectate câteva condiţii absolut necesare:
Dacă între două reazeme provizorii conducta tinde să flambeze se va micşora distanţa
între reazeme până ce conducta rămâne dreaptă. Nu uitaţi că în funcţiune greutatea ei este mai
mare;
 O conductă de apă caldă se va dilata la punerea în funcţiune şi se va restrânge la
oprire. La unul dintre capete conducta va fi fixată rigid dar i se va lăsa posibilitatea să culiseze
pe toate reazemele până la capătul celălalt (suporţii nu se vor strânge excesiv);
Dacă traseul unidirecţional al unei conducte de apă caldă este prea mare (peste 10 m)
este necesară o liră de dilatare pentru care trebuie consultat un proiectant;
Trecerile prin planşee şi pereţi vor fi protejate cu bucăţi de ţeava din oţel sau mase
plastice.
Spaţiul între două conducte învecinate va fi egal cu semisuma diametrelor celor două
conducte.

Montarea conductelor

Conductele vor fi montate după ce, în prealabil, s-a făcut trasarea lor.
La trasare se vor respecta cu stricteţe pantele prevăzute în proiect, astfel ca să fie
asigurată aerisirea şi golirea completă a conductelor.
Susţinerea conductelor orizontale se va face cu brăţări ancorate de planşeu sau cu
console din oţel lat sau rotund, în cazul montării lor în lungul zidurilor. Distanţa maximă între
două puncte de susţinere este de 2 m.
Susţinerea coloanelor se va realiza cu brăţări din oţel rotund sau lat, fixate sub mufele
tuburilor la distanţe de 2,5-3 m una de alta şi prin console sub cotul de la baza coloanelor.
Se recomandă utilizarea etanşării cu plumb şi frânghie gudronată pentru traseele
orizontale ale colectoarelor de canalizare, indiferent de natura apelor transportate.
La coloane se recomandă etanşarea cu ciment şi frânghie albă.
Se admite folosirea pentru etanşarea îmbinărilor a masticului bituminos cu frânghie
gudronată.
De asemenea, se admite folosirea în acelaşi scop a garniturilor de etanşare din cauciuc.
Montarea tuburilor şi a pieselor din fontă pentru scurgere se face cu mufele contra
sensului de curgere a apei.
Se admite inversarea dispunerii mufelor numai pe coloane, când se face legătura cu
ventilarea secundară.
Capacele pieselor de curăţire din fontă se vor fixa cu şuruburi, asigurându-se etanşarea
cu garnituri din carton sau cauciuc.
Pe coloanele verticale de scurgere se vor prevedea în locuri uşor accesibile,
compensatoare de dilatare astfel:
a) La coloane de scurgere, care colectează apele de la chiuvete, spălătoare, lavoare, closete
sau căzi de baie, câte un compensator la fiecare nivel, prevăzut cu un asemenea obiect sanitar,
sau câte un compensator la fiecare două niveluri, în cazul când coloana nu colecteaz ă pe acest
parcurs nici un fel de obiect sanitar. Între două compensatoare succesive se va prevedea un
punct fix, imediat deasupra ramificaţiei spre obiectele sanitare deservite.
b) La coloanele de scurgere, care colectează ape meteorice în clădiri industriale, publice, etc.
se vor monta compensatoare astfel meat distanţa dintre cele două compensatoare succesive să
nu fie mai mare de 10 m.
Se vor prevedea puncte fixe la jumătatea distanţei între două compensatoare succesive.
Punctele fixe se vor reprezenta în planurile de execuţie.
 DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE ORIZONTALĂ LA
CONDUCTELE DIN PVC (în cm)

Diametrul Domeniul de utilizare al tevilor PVC

exterior al Conducte de presiune pt apa si fluide Conducte de scurgere
tevii (mm) tehnologice

Tipul tevii G M G M U M U
(10 bar) (6 bar) (10 bar) (6 bar) (2,5 bar) (6 bar) (2,5 bar)
1 2 3 4 5 6 7 8
16 90 80 80 75 - - -
20 100 90 90 80 - - -
25 110 100 100 90 - - -
32 120 110 120 100 80 - -
40 140 120 130 110 85 - -
50 150 130 140 120 90 - -
63 170 140 160 140 - - -
75 180 160 170 150 100 - -
90 220 180 200 160 - - -
110 - 200 - 180 110 200 120
125 - 210 - 190 120 220 140
160 - 220 - 200 130 240 160
200 - 250 - 220 - 260 180

Distanţele uzuale între dispozitivele de susţineri pe orizontală pentru conducte din

PVC Pentru susţinerile pe verticală, aceste distanţe se vor majora cu cca. 15^-25% şi vor fi
cele din tabelul mai sus prezentat.

DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE VERTICALĂ LA

CONDUCTELE DIN

Diametrul exterior al Distantele intre dispozitivele de sustinere pe verticala (cm)

tevii (mm)
Tipul tevii G (10 bar) M (6 si 4 bar) U (2,5 bar)
1 2 3 4
16 100 100 -
 20 130 120 -
25 140 130 -
32 160 140 100
40 180 150 100
50 190 160 110
63 220 180 110
75 240 200 120
90 260 220 120
110 - 230 130
125 - 240 130
160 - 250 140
200 - 260 150

Se va prevedea în proiecte obligativitatea susţinerii bazei coloanelor de scurgere a

apelor uzate menajere.
La baza coloanelor de scurgere a apelor uzate menajere în clădiri de locuit cu 4 sau
mai multe nivele se vor prevedea şi monta coturi din fontă de scurgere.
De regulă conductele din PVC au rămas una dintre soluţiile cele mai ieftine din cauza
îmbinării mai u oare i implicit mai ieftină decât utilizarea fitingurilor speciale. ș ș La
achiziţionarea ţevilor din PVC vom avea grijă să cerem ţevi de presiune din PVC pentru că
mai există şi ţevi din PVC folosite la instalaţiile electrice, total nerecomandate pentru
presiune.
Imbinările între piesele componente ale unei reţele de apă din material PP-R se fac, de
regulă, prin lipire. Pentru extremităţile reţelei, care, de regulă, sunt prevăzute cu armături de
închidere metalice se vor folosi mufe având un capăt pentru lipire şi unul filetat.
La îmbinarea a două tronsoane drepte de ţeava se vor folosi mufe fabricate sau se va
mufa un capăt al ţevii prin încălzire şi extensie cu un capăt de ţeava de acelaşi diametru.
Imbinările între ţevi şi fitinguri (coturi teuri, reducţii) se fac tot prin lipire. La
extremităţi, fitingurile sunt mufate după diametrul exterior al ţevii de acelaşi calibru. Dacă se
întâmplă ca ţeava să nu intre în mufă, se va calibra prin încălzire.
Izolarea conductelor

Acest capitol cuprinde specificaţii care stabilesc calitatea materialelor şi condiţiile de

execuţie a lucrărilor de izolare a insţalaţiei sanitare.
Izolarea cu ajutorul tuburilor izolante:
Suprafeţele pe care urmează sa se aplice adezivul trebuie forte bine curătate si
degresate ca şi suprafaţa izolaţiei altfel lipirea nu se va executa bine.
Dacă suprafeţele au fost vopsite anterior trebuie să ne asiguram ca lipiciul va adera la
vopsea. Adezivul nu trebuie folosit pe suprafeţe care au fost tratate în prealabil cu bitum,
asfalt sau uleiuri.

Masurarea circumferinţei:

Masura se poate obţine utilizand o bandă de material izolant cu aceeaşi

grosime cu a izolaţiei care urmează sa fie folosită. In acest fel se obţine
dimensiunea circumferinţei inclusiv grosimea materialului izolant.

Lipirea marginilor :
 Pentru lipirea marginilor unui tub care în prealabil a fost tăiat pe
lungime, tubul se înfăşoară pe o ţeavă cu diametrul mai mare
decat cel a tevii care trebuie izolată astfel încat marginile să nu
se atingă şi se aplică adezivul. Apoi în tub se introduce ţeavă
care trebuie izolată . Dacă tubul de izolaţie nu este foarte lung şi
izolaţia nu este foarte groase se poate rula pe lungime şi apoi se
poate aplica adezivul.

Pentru izolarea conductelor cu diametre mari saltelele izolante

se taie la dimensiunile potrivite şi se aplică pe margini un strat
subţire de adeziv. Inainte de poziţionarea saltelei se verifică
dacă adezivul s-a uscat îndeajuns (dacă nu se lipeste de degete
însemnă că este uscat destul). La lipirea a doua margini acestea
se presează bine cu ambele maîni, începand cu marginea
îndepartată, inaintand spre centru evitand astfel lipirea
neuniforma.

Izolarea conductelor cu grosime de pană la 160mm cu tuburi:

Utilizarea tuburilor potrivite.

Teva se introduce în tubul de izolaţie începand cu un capăt.

Tubul nu trebuie forţat. După ce a fost asezat la locul lui, un
capăt se fixează cu adeziv, după care se aplică adeziv şi pe
marginea tubului fixat şi pe cea a tubului care urmeaza să se
fixeze. Se apropie marginile tuburilor şi se presează.

Izolarea coturilor la 90°:

Se taie un tub care să aibă
lungimea cotului.La mijloc tubul se taie în doua la un
unghi de 45°. Cele două bucaţie se rotesc pană se
obţine unghiul de 90°apoi cele două piese se lipesc. Piesa se
taie pe lungime, în interior, se poziţionează pe ţeavă şi se
lipesc cele două margini. Pe marginile cotului se aplică
adeziv şi se lipesc de marginile tuburilor asezate în
lungul ţevii. Dacă tuburile izolante de pe ţevi au fost
asezate la locul lor şi lipite, cotul la 90°va trebui masurat
foarte bine sa încapă.
Izolarea coturilor cu diametru diferit de cel al ţevii:

Se caută două tuburi de izolaţie astfel încat diametrul interior al

unui tub să fie egal cu diametrul exterior al celuilalt. Se
formează cotul cum s-a arătat anterior şi se asează astfel încat
marginile cotului sa se suprapună peste izolatia ţevilor.

Izolarea coturilor din mai multe segmente:

Se taie o bucată de tub izolant la lungimea necesară să acopere cotul.

Se calculează diametrul exterior al tubului de izolaţie. Se trasează doua
linii paralele la mijlocul tubului. Distanţa dintre linii este egală cu
diametrul exterior al tubului.Cu o alta linie se marchează jumatatea
distantei dintre primele două. La un centimetru de o părte şi de alta a
liniei din mijloc se marchează două puncte şi se trasează două linii
oblice prin aceste puncte. Tubul se taie în lungul celor două linii oblice,
iar cele trei piese obţinute se rotesc pană se obţine un unghi de 90° apoi
se lipesc. Cotul astfel obţinut se taie în lungime pe interior, se asează pe
ţeavă şi se lipesc marginile. Cotul se fixează cu adeziv de tubul de
izolaţie de pe ţeavă.

Izolarea T-urilor:

Se taie o treime din lungimea tubului de izolaţie . Bucata mai mică se taie
dintr-o parte la un unghi de 45° apoi se taie si din cealaltă parte la acela şi
unghi. In bucata mai lunga se fac două taieturi la mijloc la 45° . Diametrul
tăieturii trebuie să fie egală cu diametrul exterior al tubului.. Pe marginile
tăiate se aplică adeziv şi se lipesc in formă de T. Se taie T-ul în lungime pe
partea din interior, se asează pe ţeavă şi se lipeşte. Dacă ţeava are diametrul
mai mic decat al T-ului atuci ţeava se va izola în prealabil, după care se
realizează un T care să aibă diametrul interior egal cu cel al diametrului
exterior al ţevii, apoi se izolează T-ul cum s-a arătat mai sus.

Izolarea unui T cu tăieturi rotunde:

Folosind un tub cu diametrul egal cu cel al ţevii care trebuie izolată se
face o gaură în tub în locul unde se formează T-ul. Se taie tubul în
lungime. Se aşează pe ţevă astfel încat gaura să fie în dreptul celei de a
treia ţeavă, apoi se lipesc marginile. A treie parte a teului se formează
taind o secţiune în formă de U dintr-un alt tub de izolaţie. Se pune şi
aceasta parte astfel încat să se aşeze perfect în golul din celălalt tub.
Izolarea unei vane:
Izolarea vanelor de diametre mici: se ia un tub de
izolatie, se face o taietura in lungul lui astfel încât să
încapă vana şi se face o gaură. Tubul se pune pe
vană şi se lipesc marginile. Izolarea vanelor de diametre mari: se
izolează conducta în ambele părţi ale vanei. Se infăşoară în jurul vanei bandă izolatoare
autoadezivă. Se taie un tub de izolaţie la lungimea egală cu circumferinţa tuburilor cu care s-
au izolat conductele si se taie pe lunime. Tubul se aplatizează şi se face o tăietură
longitudinală cu un gol la capătul ei. Acest tub se aşează pe vană astfel încâ marginile tubului
să se suprapună peste marginile izolaţiei conductelor. Dacă este necesar, tija vanei se poate
izola aplicând un inel din material izolant.
Izolarea unei reducţii:
Se alege un tub izolator cu diametrul egal cu diametrul mai mare la tevii
şi se taie la o lungime mai mare decat a spaţiului pe care îl ocupă
reducţia. La unul dintre capete se taie cate un triunghi pe fiecare parte
astfel încat circumferinţa să formeze o reducţie egala cu diametrul celei
de a doua ţevi şi se lipesc marginile. Piesa se taie pana se obtine si la un
capăt şi la celălalt diametrul dorit si lungimea dorită pentru reducţie.
Piesa se taie în lung, se potriveşte pe ţeavă şi se lipeşte.
Izolarea ţevilor în dreptul Suporţilor de susţinere:
Pentru a garanta o izolare constantă în lungul ţevii în
special cand se utilizeaza elemente de suspendare se
indică utilizarea unor piese speciale care se gasesc într-o mare varietate de
diametre pentru a permite instalate uşoară. Aceste piese speciale se
montează cum s-a arătat mai sus.

Uitlizarea tuburilor autoadezive:

Acest tip de tuburi se foloseste pentru instalaţiile gata executate. Au avantajul
unui montaj rapid. Inainte de izolare tuburile trebuie bine curăţate, degresateşi
uscate. Tubul se aşează pe ţeavă . Folosind ambele maini se înlătură benzile
aplicate pe margini avand grijă ca marginile să se potrivească. Uşor se
presează cele două margini începand cu capătu îndepartat şi înaintand spre
centru.

Izolarea ţevilor cu diametre mai mari de 160mm cu saltele izolante:

Utilizand o bucată de saltea cu grosimea egală cu cea a izolaţiei se înfăşoară
în jurul ţevii şi se măsoară diametrul. Lungimea respectivă se măsoară pe o
saltea si se marchează cu o linie. Salteaua se taie în lungul liniei. Se aplică
adeziv pe margini, se înfăşoară salteaua în jurul ţevii şi se presează marginile
cu adeziv începand cu capătul îndepărtat .

Izolarea coturilor:
Prima dată se măsoară raza de curbură a cotului. Se ia în deschiderea unui
compas distanţa măsurată interior şi pe o saltea se trasează un arc de cerc
aşezand compasul cu varful într-un colţ. Se măsoară diametrul exterior exact al
ţevii. Distanţa măsurată se imparte in duoă şi se marchează mijlocul. Distanţa
obţinuta se adaugă la raza măsurată anterior. Cu varful compasului în acelaşi
loc şi cu suma obţinută în deschiederea compasului se trasează un alt arc de
cerc. Cu grijă se taie după cele două arce rezultand o piesă, după care dintr-o
altă saltea se mai croieşte o bucata. Pe marginile razelor mari se aplica adeziv
şi se lipesc. Se aplica adeziv pe marginile razelor mici după care se aşează pe
ţeavă şi se lipesc.
Izolarea reducţiilor:
Mai întâi se măsoară înălţimea reducţiei incluzând
înbinările. Se măsoară diametrul exterior maxim şi
minim şi se adaugă de două ori grosimea izolaţiei la fiecare
masură.Cu ajutorul acestor dimensiuni se formează un triunghi pe o saltea izolantă unde
diametrul mare reprezintă baza triunghiului iar diametrul mic, linia mijlocie. Cu ajutorul
compasului se măsoară distanta de la vârful triunghiului la unul dintre unghiurile de la baz ă şi
se trasează un prim arc de cerc. Al doilea arc de cerc se trasează punând vârful compasului în
vârful triunghiului si având în deschiderea lui unul dintre unghiurile triunghiului mic. Se
măsoară circumferinţa conductei cu diametrul mai mare cu ajutorul unei benzi de material
izolant, se marchează mijlocul ei iar apoi banda se aşează pe circumferinţa cercului mai mare.
Se trasează două linii din capetele benzii până în vârful triunghiului apoi se taie cu atenţie.Se
aplică adeziv pe margini, se aţează la locul ei si se lipeşte.

Izolarea vanelor:

Înainte de începerea izolaţiei vanei se izolează conductele. Se

măsoară diametrul izolaţei şi apoi cel al flanşelor. Pe două saltele de
material izolant se trasează cu ajutorul unui compas două cercuri
concentrice având diametrele egale cu cele ale flanşei si a izolaţiei.
Cu atenţie se taie cele două inele iar apoi se realizează câte o taietură
în fiecare inel pentru a putea fi aşezate pe partea exterioară a flanşelor
vanei.
Cu ajutorul unei benzi de material izolant se măsoară diametrul
flanşelor apoi se măsoară lungimea vanei incluzând grosimea
flanşelor. Pe o saltea de material se trasează un dreptunghi a cărui
lungime o reprezintă circumferinţa flanşei, iar lăţimea dreptunghiului
o reprezintă înălţimea vanei, după care se trasează mijlocul.

Se măsoară diametrul corpului vanei. Cu vârful compasului în capătul

liniei din mijloc şi în deschiderea compasului raza corpului vanei se
trasează câte un arc de cerc în ambele capete ale liniei. Se taie piesa
rezultată. Se aplică adeziv pe margini, se asează pe vană şi se
presează pentru a se lipi.
Se măsoară diametrul flanşei frontale şi pe o
saltea izolantă, şi se traseză un cerc. Se taie cercul iar în mijlocul
lui se realizează o gaură astefel încât să poată fi aşezată pe
flanşă iar apoi se lipeşte. O dată aşezată la loc, i se măsoară
circumferinţa şi se trasează pe o saltea lungimea rezultată,
lungime care apoi se înparte în patru părţi egale. Se măsoară apoi
distanţa cea mai mare şi cea mai mică de la flanşa frontală până la
izolaţia corpului vanei. Cele două distanţe se marchează pe
cele cinci linii existente alternativ începând şi terminând ce
distanţa mai mică. Uitlizând ca rază diferenţa între cele
două distanţe se trasează cercuri în jurul capetelor liniilor şi
cu ajutorul arcelor ce cerc se unesc cercurile ca în figură iar apoi se
taie piesa. Se aşează la locul ei, se lipesc marginile drepte de
marginile izolaţiei flanşei frontale iar mai apoi se lipesc
marginile curbe de izolaţia corpului vanei şi se verifică dacă toate marginile au fost lipite
bine.

Izolarea rezervoarelor:
Inainte de izolare se curăţă bine suprafaţa rezervorului, după care se măsoară circumferinţa şi
înălţimea lui. Pe o saltea de izolaţie se trasează un dreptunghi a cărui l ăţime o reprezint ă
înălţime rezervorului şi lungimea, circumferinţa lui, se aplică adeziv pe saltea şi pe rezervor şi
se lipeste izolaţia. Pentru izolarea suprafeţelor superioare şi inferioare rotunjite ale
rezervorului se măsoară diametrul total ca în figură. Uitlizând diametrul se calculează raza cu
ajutorul căreia se trasează un cerc. Se taie cercul, se aplică adeziv şi pe izolaţie şi pe rezervor,
se aşează discul pe rezervor şi se apasă tare din mijloc spre margini după care se
lipesc marginile de cele ale izolaţiei laterale.

Izolarea ţevilor cu diametre mai mari de 160mm cu saltele izolante

autoadezive:
Alături de rolele cu saltele izolante, saltelele autoadezive formează baza
unei izolări rapide şi simpe.Pentru utilizare se îndepărtează hârtia de pe
spatele saltelei. Rolele de material sunt folosite cu precădere pentru
suprafeţele foarte mari. Inainte de izolare trebuie curăţate şi degresate
bine suprafeţele. A nu se izola suprafeţe ruginite sau corodate Dintr-o
saltea se taie forma dorită, se despride hârtia incepând cu un capăt, se
aşează izolaţia şi se lipeşte. Se dezlipeşte treptat hârtia apăsând pentru a
se lipi. Se recomandă mai întâi izolarea părţii inferioare a instalaţiei ,
apoi marginile şi abia la sfârşit partea superioară pentru a preîntâmpina
pătrunderea umidităţii. Se lipesc apoi marginile saltelelor între ele
Similar, pentru a izola pereţii unui rezervor rotund se măsoară
circumferinţa şi înălţimea acestuia, masurile se transferă pe o saltea şi se
taie forma dorită. Se lipeşte un capăt pe peretele rezervorului dezlipind
hârtia treptat, pe măsură ce se avansează, după care se lipesc marginile
saltelei cu adeziv. Partea superioară a rezervorului se izolează cum s-a
arătat la saltelele simple cu deosebirea că trebuie dezlipită hârtia de pe spatele saltelei.

Condiţii
de montaj pentru staţii de ridicare a presiunii pentru alimentări
cu apă

În jurul rezervorului tampon se va lăsa un spaţiu liber de control de cel puţin 50 cm.
Se admite amplasarea rezervorului lângă pereţii încăperii, pe maximum două laturi, la o
distanţă liberă minimă de 10 cm, între perete şi izolaţia finită a rezervoarelor.
Distanţa între marginea superioară a rezervorului tampon deschis şi plafonul încăperii
va fi de cel puţin 80 cm, iar între rezervorul închis şi plafon distanţa să fie de minimum 40
cm.
Prevederea preaplinului la rezervoarele deschise este obligatorie şi se va face cu
îndeplinirea următoarelor condiţii:
 - partea superioară a pâlniei preaplinului să depăşească nivelul de refulare al
canalizării exterioare, fiind situată, în orice caz, deasupra nivelului terenului;
- să nu fie prevăzut cu vane de închidere pe conducta de evacuare a apei de la preaplin;
- conducta de evacuare să fie sifonată;
- preaplinul se va lega separat la canalizarea exterioară, cu luarea de măsuri pentru
sesizarea pierderilor de apă.
În cazul rezervoarelor amplasate sub nivelul canalizării exterioare, pentru colectarea şi
evacuarea apei se va prevedea un recipient echipat cu eletropompe cu funcţionare automată.
Distanţa între faţa superioară a recipienţilor de hidrofor şi plafonul încăperii în care se
amplasează va fi de minimum 50 cm, iar în plan, spaţiul liber în jurul recipientelor de hidrofor
va fi de minimum 50 cm.
La montarea recipientelor de hidrofor în baterie sau pe colţul unei încăperi, se va
asigura spaţiul necesar introducerii şi scoaterii recipientelor. Partea superioară a pompelor va
fi situată sub nivelul minim al apei din rezervorul tampon sau de acumulare din care aspiră.
Fac excepţie pompele autoaspirante care se vor monta conform indicaţiilor din cartea tehnică
a pompelor.
La amplasarea electropompelor se recomandă montarea lor cu electromotorul spre
interiorul camerei sau spre culoarul de acces, iar pompele spre perete, pentru legături uşoare.
Armăturile vor fi uşor de accesibile pentru manevre, revizii şi control

Tehnologii de îmbinare, etanşare şi fasonare a ţevilor din oţel

Îmbinarea ţevilor de oţel zincate se va face prin fitinguri zincate sau prin flan şe.
Îmbinarea prin sudură nu se admite, în general, la instalaţii sanitare decât pentru confecţii
metalice ca: distribuitoare, rezervoare etc. care, după execuţie, vor fi izolate anticorosiv.
Filetul ţevilor va corespunde prevederilor STAS 402 şi trebuie să permită înşurubarea pieselor
cu mâna până la cel puţin jumătate şi cel mult trei sferturi din lungimea filetului piesei.
La îmbinările cu filet etanşarea se va executa cu fuior de cânepă îmbibat cu pastă de
miniu de plumb sau pastă de grafit amestecată cu ulei de in dublu fiert sau alte materiale
omologate în acest scop. Etanşarea îmbinărilor prin flanşe se va face cu garnituri
confecţionate din carton –STAS 1733 - unse cu pastă de miniu de plumb sau grafit, îmbibat
cu ulei de in fiert sau din alte materiale omologate în acest scop.
Garniturile îmbinărilor cu flanşe nu vor obtura secţiunea de trecere a ţevii, iar periferia
garniturii va ajunge până la şuruburile flanşei.
Pentru realizarea îmbinărilor prin flanşe se recomandă utilizarea flanşelor plate cu
filet. În cazurile în care sunt necesare intervenţii frecvente în timpul exploatării, se vor folosi
îmbinări demontabile.
Îmbinările cu racorduri olandeze sunt admise numai în locuri accesibile, vizitabile.
Pentru protecţia stratului de zinc de la suprafaţa exterioară a conductelor din Ol-Zn se va evita
contactul acestora cu ipsosul, varul şi betonul.

Montarea armăturilor de închidere, siguranţă şi control

Toate armăturile vor fi montate în poziţia închis. Supapele de siguranţă cu pârghie şi

contragreutate vor fi montate astfel meat tija să fie verticală.

Săpături, umpluturi, lucrări auxiliare

Lucrările de săpătură şi umplutură se vor executa conform prescripţiilor în vigoare

privind
tehnica securităţii muncii. Săpăturile se vor executa, de regulă, mecanizat. În zonele cu
instalaţii subterane dense, precum şi în acelea în care nu se cunosc traseele instalaţiilor
subterane se recomandă ca săpăturile să se execute manual.
Determinarea lăţimii şanţurilor se face cu relaţia:
l = De + 40 cm în care: l - este lăţimea şanţului, în cm; D e - diametrul exterior al
conductei, în cm.
Lăţimea minimă a şanţurilor pentru conductele de apă este de 60 cm, iar pentru
conductele de canalizare de 70 cm.
Pe măsura adâncirii săpăturii, se vor lua măsuri de consolidare a pereţilor prin
efectuarea sprijinirilor corespunzătoare. Se va da prioritate sprijinirilor cu panouri
refolosibile. Concomitent, se vor lua şi alte măsuri de tehnica securităţii muncii, indicate
pentru lucrări de acest fel.
În cazul în care natura terenului nu asigură stabilitatea în timp a reţelelor (terenuri de
umplutură, mlăştinoase etc.) se vor lua măsuri de consolidare prin batere, radiere de beton,
grinzi, piloţi etc.
În cazul în care, pe fundul şanţului, există proeminenţe provenite din bolovani, stânci,
fundaţii vechi etc., care pot să producă deteriorarea conductelor, se va crea un "pat protector"
de nisip sau pământ mărunt, pe care se montează conducta.
Umplutura de pământ se va executa numai după probarea instalaţiilor, astfel încât să
nu fie deteriorate conductele.
La săpăturile care traversează căi de circulaţie se vor lua măsuri pentru evitarea tasării
suprastructurii.
Contorizarea consumului de apă
Întreaga cantitate de apă preluată din reţeaua exterioară va fi contorizată în vederea
stabilirii cantităţii de apă consumată. Se vor folosi numai echipamente de contorizare
omologate de către Biroul de Metrologie Legală (B.R.M.L.). Montarea contoarelor se va face
conform indicaţiilor din documentaţia tehnică a contorului. Contorizarea consumului de apă
rece se va face astfel printr-un contor de apă tip Woltman Dn80, amplasat in căminul de
deasupra puțului forat. Contorizarea consumului de apă caldă se va face astfel la centrala
termică, cu un contor general pe racordul de apă rece al instalaţiei de preparare apă caldă.
Depozitare şi manipulare
• Păstrarea materialelor pentru instalaţii se face în depozitele de materiale ale şantierului, cu
respectarea prescripţiilor în vigoare privind normele de prevenire a incendiilor şi normele
specifice de tehnica securităţii muncii.
• Materialele de instalaţii asupra cărora condiţiile atmosferice nu au influenţă nefavorabilă se
vor depozita în aer liber, în stive sau rastele pe platforme betonate sau balastate special
amenajate în acest scop.
• Materialele care pot fi deteriorate de agenţii climatici (armături) se vor depozita sub
şoproane şi vor fi acoperite cu prelate sau cu foi de polietilenă.
• Materialele care se deteriorează la umiditate sau radiaţie solară (armături fine, fitinguri,
aparate de măsură şi control, aparate cu motoare electrice) se vor păstra în magazii închise.
• Manipularea materialelor se va face cu respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii
şi în aşa fel încât să nu se deterioreze.

CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA ŞI RECEPŢIA

INSTALAŢIILOR

Conductele interioare de canalizare vor fi supuse la următoarele încercări:

încercarea de etanşeitate;
încercarea de funcţionare.
 Încercarea de etanşeitate se va efectua prin verificarea etanşeităţii pe traseul
conductelor şi la punctele de îmbinare.
Conductele prevăzute cu elemente de mascare vor fi verificate pe parcursul lucrării,
înainte
de închiderea lor.
Încercarea de etanşeitate se va face prin umplerea cu apă a conductelor astfel:
conductele de canalizare a apelor meteorice pe toată înălţimea clădirii;
conductele de canalizare a apelor menajere, până la nivelul de refulare prin sifoanele
de pardoseală sau ale obiectelor sanitare.
Încercarea de funcţionare se face prin alimentarea cu apă a obiectelor sanitare şi a
punctelor de scurgere la un debit normal de funcţionare şi verificarea condiţiilor de scurgere.
La efectuarea probelor de funcţionare se vor verifica pantele conductelor, starea pieselor de
susţinere şi de fixare, existenţa pieselor de curăţire, conform precizărilor din proiect şi din
prezentul normativ.

Conducte de apă rece şi caldă

Conductele de apă rece şi caldă de consum vor fi supuse la următoarele încercări:

- încercarea de etanşeitate la presiune la rece;
- încercarea de funcţionare la apă rece şi caldă;
- încercarea de etanşeitate şi de rezistenţă la cald a conductelor de apă caldă şi a celor
de circulaţie.
Încercarea de etanşeitate la presiune la rece, ca şi încercarea de etanşeitate şi rezistenţă
la cald se vor efectua înainte de montarea aparatelor şi armăturilor de serviciu la obiectele
sanitare şi celelalte puncte de consum, extremităţile conductelor fiind obturate cu flanşe sau
dopuri. Presiunea de încercare la etanşeitate şi rezistenţa la cald la conductele de apă rece şi
caldă va fi egală cu 1,5 x presiunea de regim, indicată în proiect pentru instalaţia respectivă de
alimentare cu apă, dar nu mai mică de 6 bari.
Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi
îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. Într-un interval de 20 de minute nu se admite
scăderea presiunii.
Presiunea în conducte se va realiza cu o pompă de încercări hidraulice şi se va citi pe
un manometru montat pe pompă, care se va amplasaîn punctul cel mai de jos al conductelor.
Încercarea de funcţionare la apă rece şi caldă se va efectua după montarea armăturilor la
obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub presiunea hidraulică de
regim. Se va verifica, prin deschiderea succesivă a armăturilor de alimentare, dacă apa ajunge,
la presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum în parte. Verificarea se va face prin
deschiderea numărului de robinete de consum corespunzător simultaneităţii şi debitului de
calcul.
Încercarea de etanşeitate şi rezistenţă la conductele de apă caldă, inclusiv la cele de
circulaţie, se va face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apă caldă la presiunea de regim
stabilită prin proiect şi la o temperatură de 55^-60°C.
Presiunea şi temperatura de regim se vor păstra în instalaţie timpul necesar verificării
etanşeităţii îmbinărilor şi a tuturor punctelor de susţinere şi fixare a conductelor supuse
dilatărilor, dar nu mai puţin de 6 ore.
După răcirea completă se va repeta încercarea de etanşeitate la presiune la rece. Pentru
verificarea funcţionării conductelor de circulaţie, se va măsura temperatura apei în conducta
de apă caldă, la ieşirea din aparatul de preparare, şi din conducta de circulaţie, înainte de
racordarea la aparat. Încercarea de funcţionare se va efectua având echipamentele în
funcţiune, conform prevederilor din proiect (staţii de ridicare a presiunii, aparate de preparare
a apei calde, pompe etc.).
 BREVIAR DE CALCUL

1.Instalatii interioare de alimentare cu apa rece si calda pentru consum

menajer

1.1.Dotarea tehnica cu obiecte sanitare

Pentru apartamentele din cladire, se prevad urmatoarele obiecte sanitare:

 in grupurile sanitare se vor prevedea:
- 11 vase de closet cu rezervorul de spalare montat la semiinaltime
- 6 lavoare
- 6 cadite de dus
- 6 sifoane de pardoseala
 in spalatorie se vor prevedea:
- 3 masini de spalat rufe

1.2.Necesarurile specifice de apa rece si calda pentru consum menajer

functie de destinatia cladirii.

Necesarurile specifice de apa rece si calda pentru consum menajer, (exprimate in

l/om,zi) pentru gradinite, sunt normate in STAS 1478-90 tabelul 4.
Total apa – 280 l , din care apa calda la 60 ºC – 110 l.

1.3.Debite specifice, presiuni normale de utilizare, echivalenti de debit.

Debitul specific de calcul al unei armaturi (punct de consum) este un debit

conventional exprimat in l/s si considerat normal pentru o anumita intrebuintare a apei.
Presiunea normala de utilizare este presiunea disponibila la armatura (punct de consum) care
asigura iesirea apei cu o viteza corespunzatoare debitului specific. Echivalentul de debit al
unei armaturi pentru un obiect sanitar se defineste ca raportul intre debitul specific al
armaturii respective si un debit specific unitate qSU = 0,2 (l / s)
 In tabelul 1 sunt date: debitele specifice de apa rece si calda, echivalentii de debit si
presiunile normale de utilizare pentru robinetele si bateriile de amestec de apa cu apa calda
pentru consum menajer.

Presiune de
Debit specific Echivalent
Denumirea punctului de consum utilizare
[l/s] de debit
mH2O
1 2 3 4
a) baterii pentru:
- lavoar DN 15 0,07 0,35 2
- cada de dus DN 15 0,20 1 3
b) robinet pentru
- rezervor de closet DN 15 0,15 0,75 2
- masina de spalat rufe DN 15 0,17 0,85 4
Tab 1.Debitele specifice de apa rece si calda in scopuri menajere si igienice, diametrele
conductelor de legatura, echivalentii de debit si presiunile normale de utilizare la punctele de
consum (STAS 1478-90)
Presiunile normale de utilizare exprimate in scara manometrica in mH2O reprezinta
presiunile apei in sectiunile de iesire ale armaturilor respective, pentru realizarea debitelor
specifice.

1.4.Debite de calcul pentru dimensionarea conductelor

Debitele de calcul pentru conductele de distributie a apei reci si calde pentru scopuri
menajere se determina cu relatiile din tabelul 2, in care:
- qc -debitul de calcul in l/s;
- E - suma echivalentilor punctelor de consum alimentate de conducta
respectiva;
- a -coeficient determinat in functie de regimul de furnizare a apei in reteaua de
distributie, ale carui valori sunt date in tabelul 4;
- b -coeficient determinat in functie de felul apei (rece sau calda) ale carui valori
sunt date in tabelul 5;
- c -coeficient determinat in functie de destinatia cladirii ale carui valori sunt
date in tabelul 3;
Componenta termenului E si valoarea coeficientului b sunt cele din tabelul 5, in care:
- E1 -suma echivalentilor bateriilor amestecatoare de apa rece cu apa calda;
- E2 -suma echivalentilor robinetelor de apa rece stabilite cu relatiiile:

in care:
ei -echivalentul unei baterii;
eR -echivalentul unui robinet;
nbi -numarul bateriilor de acelasi fel;
nR -numarul robinetelor de acelasi fel;
Tab 2. Relatii pentru debitele de calcul de apa rece si calda pt consum menajer (STAS 1478)

Nr crt Destinatia cladirii Relatia de calcul q Coeficientul c Domeniu aplicare

2 Camine pentru copii, crese q = abc √E 1,2 E ≥ 1,4

Tab 3. Valorile coeficientului a din formulele redate in tabelul 2 (STAS 1478-90)

Tab 4. Valorile coeficientului b si sumei de echivalenti E (STAS 1478-90)

Pentru determinarea debitului de calcul pentru un tronson de conducta se efectueaza

urmatoarele operatii:
- se stabilesc toate puctele de consum alimentate cu apa din tronsonul respectiv;
- se determina echivalentii de debit ai fiecarui punct de consum al apei folosind tab 1;
- se calculeaza suma echivalentilor E ai punctelor de consum, in functie de tipul
conductelor (conform tabel 4);
- se determina debitul de calcul cu relatia corespunzatoare din tabelul 2.

1.5. Viteze economice (optime) necesare pentru dimensionarea conductelor

La instalatiile de alimentare cu apa rece si calda de consum proiectate, sarcina

hidrodinamica necesara (presiunea necesara) rezulta ca urmare a dimensionarii conductelor si
au in vedere vitezele economice ale apei in conducte. Vitezele economice pentru
dimensionarea conductelor de alimentare cu apa pentru consum menajer, in functie de
diametrele conductelor si de inaltimile geodezice Hq, in m, ale punctelor de consum ale apei,
sunt redate in tabelul 5 (conform STAS 1478-90).

Tab 6. Valorile vitezelor economice de circulatie a apei prin conducte de diferite diametre in
functie de regimul de inaltime Hg al cladirilor(STAS 1478-90)
 Vitezele
maxime admise ale apei in conducte (conform STAS 147-90) in instalatiile de alimentare cu
apa pentru cladiri de locuit sunt de 1.5 m/s;

1.6.Calculul hidraulic al conductelor de distributie a apei reci si calde

pentru consum menajer.

1.6.1.Relatii generale pentru calculul hidraulic al conductelor de

distributie a apei reci si calde de consum.

La calculul hidraulic al conductelor de distributie a apei reci si calde pentru consum

menajer se aplica relatii generale ale miscarii permanente sub presiune a fluidelor
incompresibile.
Pentru dimensionarea conductelor de apa rece si calda s-au folosit tabele de
dimensionare de la producator, anexate in proiect, de unde s-au luat valorile pentru viteza v,
diametrul exterior d, si i.
Relatiile de calcul folosite sunt:
- relatii pentru calculul pierderilor de sarcina linare:
, unde i – pierderea de sarcina liniara specifica, l – lungimea
tronsonului
- relatii pentru calculul pierderilor de sarcina locale:
, unde ξ – coeficient de rezistenta locala, v – viteza apei, g–
acceleratia gravitationala
- relatii pentru calculul pierderilor totale

1.6.2.Stabilirea sarcinii hidrodinamice necesare pentru alimentarea cu

apa a instalatiilor

Considerand ca planul de referinta unic admis trece prin axa conductei de racord a
instalatiei interioare la reteaua exterioara si scriind relatia energiilor intre punctul (1) de
alimentare cu apa a instalatiei si punctul de consum (2) cel mai dezavantajat din punct de
vedere hidraulic din intreaga instalatie, rezulta sarcina hidrodinamica necesara pentru
alimentarea cu apa a instalatiei din interiorul cladirii, sub forma:

unde
Hnec - sarcina hidrodinamica necesara
Hg - inaltimea geodezica a punctului de consum (2)
Hu - presiunea nomala de utilizare a apei la punctul de consum (2)
- suma pierderilor totale de sarcina pe traseul cuprins intre punctele (1) si (2)

1.6.3.Metodologia si rezultatele calculului hidraulic al conductelor de

distributie a apei reci si calde pentru consum menajer.

Calculul hidraulic de dimensionare a conductelor de distributie a apei reci si calde

pentru consum menajer si de determinare a pierderilor totale de sarcina se efectueaza in
urmatoarea succesiune:
- se intocmeste schema izometrica de calcul hidraulic a retelei, pe baza reprezentarilor
din planurile de arhitectura si din schemele de montaj ale instalatiei respective;
- se identifica punctul de consum al apei cel mai dezavantajat hidraulic din intreaga
instalatie;
- se numeroteaza tronsoanele de conducte montate in serie care alcatuiesc traseul de
alimentare cu apa al punctului de consum cel mai dezavantajat hidraulic din intreaga
instalatie, numit traseu principal, si in mod analog se numeroteaza tronsoanele traseelor
secundare(care pornesc din nodurile traseului principal), numerotarea tronsoanelor facandu-se
de la punctul de consum spre punctul de alimentare cu apa al instalatiei.
- se determina debitul de calcul al fiecarui tronson, rezultatele calculului hidraulic
fiind redate in tabelul anexat proiectului
- se calculeaza pierderile de sarcina liniare, locale si totale pe fiecare tronson si prin
insumare pe intregul traseu principal. Calculul sumei coeficientilor de pierderi de sarcina
locale ξ se trece intr-un tabel (anexat si acesta proiectului)
- se calculeaza presiunea necesara si presiunile disponibile in diverse puncte unde
presiunea disponibila ar putea fi mai mare ca si cea necesara, caz in care se vor monta vane de
echilibrare hidraulica.
 3. Instalatia interioara de canalizare a apelor uzate menajere.

3.1. Debite specifice, echivalenti de debit si debite de calcul pentru

dimensionarea conductelor de canalizare a apelor uzate menajere.

Debitele specifice de ape uzate menajere, respectiv cantitatile de ape evacuate de la

anumite puncte de utilizare in unitatea de timp variaza in functie de tipul obiectului sanitar si
sunt date in tabelul 7.

Tab 7. Debitele specifice de scurgere pentru ape uzate menajere de la diferite obiecte sanitare
sau puncte de consum, qS, echivalentul lor de debit ES, diametrele nominale si pantele de
montaj ale conductelor de legatura de la obiectele sanitare la coloane (STAS 1795-86)

Nr crt Denumirea punctului de Debit Echivalent Diametrul Panta de montaj a

consum specific de de debit nominal conductei de
scurgere conducta de legatura
legatura normala minima
[mm]
1 Lavoar 0,17 0,5 30 0,035 0,025
2 Closet cu rezervor la 2 6 100 0,02 0,012
semiinaltime
3 Cada dus 0,33 1 40 0,035 0,025
4 Masina spalat rufe 0,5 1,5 30 0,035 0,025

Echivalentul de debit pentru scurgere, Es se defineste ca raportul intre debitul specific

de scurgere qs si un debit specific qsu=0,33 l/s ales conventional ca unitate de masura.
Debitul de calcul pentru conductele de legatura ale obiectelor sanitare sau punctelor
de consum la coloane este egal cu debitul specific indicat in tabelul 7.
Pentru celelalte conducte de canalizare a apelor uzate menajere, debitul de calcul qc se
calculeaza cu relatia generala:

unde
 qs -debitul corespunzator valorii sumei echivalentilor Es ai obiectelor sanitare
si ai puctelor de consum, debit ce se scurge in reteaua de canalizare considerata, l/s;
qs max -debitul specific de scurgere cu valoarea cea mai mare care se scurge in
reteaua de canalizare considerata, l/s;
Pentru cladiri de locuinte:

in care:
a -coeficientul determinat infunctie de regimul de furnizare a apei in reteaua de
distributie ale carui valori sunt date in tabelul 8;
c -coeficientul determinat in functie de destinatia cladirii ale carui valori sunt
conform tabelului 9 in care sunt redate si relatiile de calcul pentru debitul qs;

Tab 8. Valorile coeficientului, a, determinat in functie de regimul de furnizare a apei in

reteaua de distributie (STAS 1795-86)

Tab 9. Valorile coeficientului, c, si relatiile de calcul q, pentru cladiri cu diferite destinatii

(STAS 1795-86)

Nr crt Destinatia cladirii Relatia de calcul q Domeniu aplicare

2 Camine pentru copii, crese q = a x 0,55 x √ES ES ≥ 0,5

3.2.Calculul hidraulic al conductelor de canalizare a apelor uzate

menajere

Conductele de legatura de la obiectele sanitare la conducta. Diametrele conductelor de

legatura a obiectelor sanitare la coloane rezulta din conditii functionale si constructive si se
dau in tabelul 7.
Coloane. Diametrele coloanelor se determina din conditii constructive si hidraulice.
Conditia constructiva permite alegerea preliminara a diametrului coloanei care trebuie sa fie
cel putin egal cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legatura la obiectele sanitare
sau grupuri de obiecte sanitare.
Conditia hidraulica este ca debitul de calcul al coloanei sa fie mai mic, cel mult egal cu
debitul maxim indicat in tabelul 10. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, diametrul
preliminar al coloanei se alege cu o dimensiune mai mare astfel incat conditia hidraulica sa fie
indeplinita.

Tab 10. Debitele maxime de ape uzate menajere si tehnologice cu suspensii care pot fi
evacuate prin coloane (STAS 1795-86)
 Conducte orizontale colectoare. Diametrele conductelor orizontale colectoare de
canalizare se dimensioneaza din conditii constructive si hidraulice.
Conditiile constructive permit alegerea preliminara a diametrelor conductelor orizontale
colectoare si anume aceste diametre sa fie cel putin egale cu cel mai mare dintre diametrele
conductelor de legatura la obiectele sanitare (tabelul 7) si cu diametrul coloanei care se leaga
in conducta orizontala respectiva de canalizare.
Conditia hidraulica consta in verificarea vitezei reale vr in m/s de scurgere a apei cu nivel
liber prin conducta orizontala de diametru preliminar ales care trebuie sa fie mai mare sau cel
putin egala cu viteza minima vmin de autocuratire a conductei si mai mica sau ce putin egala cu
viteza maxima vmax admisa.
Viteza minima admisa a apei in conducte orizontale de canalizare este de 0,7 m/s
pentru conducte inchise. Viteza maxima a apei este de 4,0m/s.
Calculul hidraulic de verificare a vitezei reale vr se efectueaza cunoscand debitul de
calcul qc, gradul de umplere u si panta de montaj a conductei. Gradul de umplere u reprezinta
raportul dintre inaltimea stratului de apa h din conducta si diametrul d al sectiunii acesteia
(figura 1):

Figura 1. Gradul de umplere a conductelor circulare de canalizare

Pantele de montaj ale conductelor sunt necesare pentru asigurarea regimului de

scurgere cu nivel liber. Pentru realizarea vitezelor minime de autocuratire este necesara
montarea conductelor de canalizare cu o panta minima, iar din motive de siguranta in
functionare se recomanda prevederea, ori de cate ori este posibil, a unor pante mai mari decat
pantele minime, numite pante normale la care se realizeaza viteze de curgere mai mari decat
vitezele minime de autocuratire si mai mici decat vitezele maxime admise. Pantele normale si
minime de montaj in functie de natura apei uzate si de diametrul conductei sunt indicate in
tabelul 11.

Tab 11. Pantele normale si minime de montaj functie de natura apei uzate si diametrul
conductei (STAS 1795-86)
 Dimensionarea unei conducte orizontale de canalizare este corect facuta atunci cand
prevazand o panta de montaj indicata in tabelul 11 se asigura un grad de umplere mai mic
decat gradul de umplere maxim admis (tabelul 10) si se realizeaza o viteza reala de curgere in
limitele admise.
Pentru cazul curgerii cu sectiune partial umpluta s-au introdus rapoartele:

in care qc si vr reprezinta debitul, respectiv viteza medie de calcul a apei la curgerea cu

sectiune partial umpluta, iar qsp si vsp debitul si respectiv viteza medie a apei la curgerea cu
sectiune plina a conductei ca in tabelul 12
Conductele de ventilare vor avea dimensiunea de Φ50.
Tab 12.

Metodologia de dimensionare a conductelor orizontale de canalizare a apelor uzate

menajere este urmatoarea:
- se intocmeste schema de calcul a retelei de canalizare redata in schema izometrica a
canalizarii meajere. Pe schema de calcul s-au notat tipurile obiectelor sanitare si s-au
numerotat coloanele si tronsoanele de conducta care se dimensioneaza incepand de la
punctele de colectare spre punctul de evacuare a apelor uzate din retea;
- se alege preliminar, din conditia constructiva diametrul primului tronson al conductei
orizontale de canalizare;
- din tabelul 11 se alege panta de montaj in functie de diametrul preliminar ales si
tinand seama de conditiile constructive ale cladirii;
- se determina debitele de calcul pentru fiecare tronson de conducta orizontala care se
dimensionaza;
- in functie de natura materialului conductei, de diametrul preliminar si de panta aleasa
se determina debitul qsp si viteza vsp la curgerea cu sectiune plina;
- se calculeaza raportul x si se determina gradul de umplere efectiv u si se compara cu
gradul de umplere maxim admis de 0,65; Daca gradul de umplere u efectiv este mai mare
decat gradul de umplere maxim admis, se alege un diametru preliminar mai mare cu o
dimensiune decat cel ales initial din conditia constructiva, se recalculeaza x si se verifica din
nou conditia ca gradul de umplere u sa fie mai mic decat 0,65
- in functie de raportul x rezulta valoarea raportului z si se calculeaza viteza reala de
evacuare a apei prin conducta orizontala de canalizare: vr =z vsp, conform tabelului 13
- se verifica conditia vmin≤vr≤vmax; daca aceasta conditie nu este indeplinita se alege
un nou diametru preliminar cu o dimensiune mai mare decat cel ales initial si calculul se
repeta ca mai sus pana la indeplinirea conditiei de mai sus.

Tab 10.
 Rezultatele calculului hidraulic al conductelor instalatiei interioare de canalizare a
apelor uzate menajere dupa metodologia de mai sus sunt redate in tabelul anexat proiectului.

4. Instalatia de canalizare interioara a apelor pluviale

 Dimensionarea instalatiei de canalizare a apelor pluviale se realizeaza la fel ca a celei
menajere cu diferenta ca gradul de umplere maxim este 1 in acest caz.
Relatii de calcul folosite:
, unde
qc – debitul de calcul al apei meteorice
S – suprafata de calcul a acoperisului terasa
I – intensitatea ploii de calcul
φ – coeficientul de curgere a apei meteorice de pe suprafata respectiva
, unde
tc – durata de calcul a ploii
tCS – timpul de concentrare specifica avand o valoare de 2 minute
l – lungimea conductei parcurse de debitul de apa
v – viteza de curgere a apei prin conducte cu o valoare de 40 sau 60 m/s
Se va determina frecventa ploii de calcul in functie de categoria de importanta a
cladirii, care pentru cazul nostru e 1/1.
Intensitatea ploii de calcul se determina grafic in functie de durata ploii de calcul si
frecventa ploii de calcul, sau prin interpolare din tabel:

4.1.Calculul hidraulic al conductelor de canalizare a apelor meteorice

 Coloane. Diametrele coloanelor la care se racordeaza un singur receptor se alege in
functie de inaltimea coloanei astfel incat debitul de calcul sa nu depaseasca debitul din tabelul
urmator:

Coeficientul de scurgere al apei meteorice in functie de felul invelitorii are

urmatoarele valori:

Debitele specifice ale receptoarelor de ape meteorice qR in functie de inaltimea h a

stratului de apa, de felul racordarii receptorului la tubul de canalizare si de diametrul
receptorului se determina conform STAS 1795 din tabelul urmator:

Conductele orizontale colectoare se vor calcula in ipoteza regimului de curgere cu

nivel liber verificandu-se conditia vmin ≤ vr ≤ vmax, iar gradul de umplere u < 1.
Rezultatele calculului hidraulic al conductelor instalatiei interioare de canalizare a
apelor meteorice dupa metodologia de mai sus sunt redate in tabelul anexat proiectului.