M

ulce mamă, din negură de vremi E

de frunze la tine tu mă chemi;
S
ptei negre a sfântului mormânt
alcâmii de toamnă şi de vânt, S
din ramuri, îngână glasul tău... m
r tot bate, tu vei dormi mereu. m
D
ri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; s
nt şi dulce o ramură să frângi, n
u cu grijă tu ramura s-o-ngropi, D
g
cadă a ochilor tăi stropi; n
dată umbrind mormântul meu... M
eşte umbra-i, eu voi dormi mereu. o
m
reună va fi ca să murim,
că-n triste zidiri de ţintirim, O
ă ni-l sape la margine de râu, C
ncăperea aceluiaşi sicriu; i
P
a aproape vei fi de sânul meu... a
ânge apa, noi vom dormi mereu. s
S
m
p
Ş
n
t

T
a
C
d
l
C
s
t

I
v
c
S
a
d
P
a
î