Sunteți pe pagina 1din 8

AUTOVEHICULE ELECTRICE

Automobilul electric sau electromobilul este un vehicul cu emisii


zero propulsat de un motor electric, cu alimentare de la o sursă electrică, de
obicei baterie de vehicul electric sau supercondensator.
În comparație cu autovehiculul hibrid, (cum ar fi Toyota Prius), care funcționează
pe bază de acumulator și benzină, autovehiculul electric funcționează în
exclusivitate cu ajutorul curentului electric, furnizat prin acumulatori.
Primul automobil electric a fost construit de Robert Anderson in Aberdeen
in anul 1839.
Un vehicul electric cu baterii, dezvoltat de Boeing si General Motors a fost utilizat
de astronauții din Programul Apollo pe Lună (Lunar Roving Vehicle).
Deși General Motors a construit și lansat pe piață între anii 1996–1999
primul automobil electric modern, EV1 a fost retras de pe piață și reciclat, la
presiunea companiilor petroliere și a argumentației unei presupuse lipse de cerere
de pe piață. Astfel, anul 2008 reprezintă de fapt începutul erei autovehiculului de
serie în totalitate cu alimentare electrică. Este anul în care s-au lansat pe piață
diverse concepte de acumulatori cu un randament relativ ridicat și un preț accesibil.
De asemenea, în Europa și pe plan mondial există deja automobile electrice
în serii limitate: Cityel, Elektrabi, Evergreen (Mini), Kewet, Ligier Optima E,
Mega Aixam, Panda Elettrica, Smart Pure Elettrica, Twingo Quickshift Elettrica,
Open Start Lab, Pasquali E-Setta, REVA, e-Ka și Twike.
Diverse modele în serii limitate de la Citroen, Peugeot, Fiat, Volkswagen, Skoda și
alte firme.
Poșta franceză a comandat în 2007 10.000 de automobile electrice pentru următorii
5 ani.
Țări precum Franța, Germania, Israel, SUA își pregătesc infrastructura pentru
automobilele electrice.
Cerințe generale
Un autoturism electric de clasa medie ar necesita pentru o autonomie de 300 km o
sursa cu energie specigica 220 Wh/kg si putere specifica 150-170 W/kg.
Propulsie prin acumulatori
Firma Altairnano a dezvoltat și produs din 2007 un acumulator litiu-
ion modificat cu anod pe bază de titanat de litiu, a cărui capacitate propulsează un
autovehicul pe o distanță de max. 400 km, durata de reîncărcare a acumulatorului
fiind de numai 10 minute. Acumulatorul se numește Nanosafe și este folosit deja
de către firma americană Phoenix Motors care în 2008 lansa pe piață 2 mașini:
Phoenix SUV și Phoenix SUT. De asemenea, va fi folosit și pentru
modelul Lightning GT — cel mai rapid electrovehicul până în prezent.
Două alte firme s-au profilat în domeniu, Continental și A123 Systems,
firme favorizate de către General Motors pentru a produce cel mai probabil
acumulatorii pentru noul Chevrolet Volt, anunțat pentru 2010.
Daimler intenționa să scoată pe piață în 2009 primul hibrid cu noul tip de
acumulator pe litiu-ion, Mercedes S 400 Bluetec Hybrid, sistemul electronic și
acumulatorul propriu-zis fiind construite de Continental, Johnson Controls și Saft.
Pile de combustie
Cerințele pentru propulsia cu pile sunt legate de densitatea de putere, crearea
unei infrastructuri de alimentare cu hidrogen sau îmbunătățirea performanțelor
pilelor cu alcooli (etanol, metanol, propanol).
Supercondensatorul: bateria viitorului
Un alt concept este folosirea unui supercondensator, ca acumulator.
Condensatorul este în principiu cel mai bun concept pentru a înlocui motoarele
convenționale pe benzină, mai bun decât acumulatorul litiu-ion, deoarece nu există
reacții chimice, timpul de reîncărcare este foarte scurt, iar randamentul este de
100%. Însă pană în 2008 nu existau produse satisfăcătoare pe piață.
Un nou condensator care ar putea revoluționa industria auto după un secol
de cercetare era anunțat în 2008 de către firma americană EEStor, care conform
propriilor declarații a descoperit un nou tip de supercondensator, cu o densitate de
energie de 340 Wh/kg (condensatorii normali au o densitate în jur de 5 Wh/kg)
care va fi produs în serie în scurt timp sub numele de EESU (EEStor Energy
Storage Unit). EESU are o masă de 152 kg, un volum de 33 litri, capacitate de
31 Farad, tensiune 3500 V și un preț de 3200 $. Reîncărcarea cu 52 kW/h ar fi
posibilă în ca. 6 minute.
Primul automobil cu integrarea acestei tehnologii va fi cityZENN.
CityZENN, anunțat pentru 2009, cu o viteză de 125 km/h, iar distanța de deplasare
cu o singură încărcare va fi de 400 km. Acest automobil va reduce costurile de
întreținere cu 90%, comparativ cu un vehicul obișnuit, conform declarațiilor firmei
producătoare Zenn Motors.

Avantaje și dezavantaje
Avantajele majore ale automobilului electric sunt consumul redus, poluare
aproape de zero în afara producției, eficiență/randament foarte mare, accelerare
instantă, zgomot foarte redus, întreținere ușoară prin eliminarea unei mari părți a
motorului clasic Otto, democratizarea transportului prin lărgirea bazei de producție
a sursei energetice până la consumator.
Dezavantajele majore sunt costul ridicat, timpul de încărcare al
acumulatorului relativ mare, autonomia redusă de max. 160 km în cazul modelelor
Leaf și Volt (în cazul Tesla ca. 200-400 km). Acumulatorii își reduc capacitatea
până la 50% și chiar mai mult la temperaturi sub 10 °C și de peste 40 °C și tind să
se supraîncălzească și chiar să explodeze în unele condiții. De asemenea pot apărea
diverse probleme legate de pornire în situații de temperatură foarte scăzută.
Un vehicul hibrid este un vehicul care are mai multe sisteme de propulsie,
spre deosebire de vehiculele convenționale (cu motor cu ardere internă),
cele electrice[1] sau cele cu pile de combustie, care au câte un singur sistem de
propulsie. Adesea, în special pentru autoturisme, termenul se folosește în sensul
de vehicul electric hibrid adică pentru vehiculele echipate cu motoare cu ardere
internă și cu motoare electrice. Însă sunt posibile și alte combinații: hidraulic
hibrid (en) (cu motor cu ardere internă și pompă/motor hidraulic), sau propulsat
muscular și electric, de exemplu bicicletele electrice.

Tipuri de vehicule hibride


După arhitectură ele se clasifică în:

 în paralel - ambele sisteme de propulsie, de exemplu motorul cu ardere


internă și cel electric, pot acționa roțile
 în serie - unul dintre sisteme produce o formă de energie utilizată de
celălat, care acționează roțile, de exemplu motorul cu ardere internă
antrenează generatorul electric, care alimentează motorul electric de
tracțiune.
 în serie–paralel - care permit comutarea între situația serie și cea paralel,
după nevoi.
După modul de încărcare al acumulatorilor se clasifică în:

 obișnuite - la care acumulatorii se pot încărca exclusiv de către sistemele


proprii, utilizând surselele de energie de la bord (combustibilii)
 reîncărcabile (plug-in hybrid) - la care acumulatorii se pot încărca atât de
către sistemele proprii, cât și de la rețeaua electrică prin cuplarea lor la o
priză.
Motive pentru dezvoltare

Yo-Mobil vehicul hibrid dupa standardul Euro-5


Principalul motiv pentru începerea producției de hibrizi pentru pasageri a
fost cererea de pe piață pentru astfel de autoturisme cauzată de prețurile ridicate
la petrol și îmbunătățirea constantă a cerințelor de performanță
de mediu pentru vehicule. În același timp îmbunătățirea tehnologiei și a
stimulentelor fiscale, producția de autovehicule hibride sunt în unele cazuri, chiar
mai ieftine decât vehiculele obișnuite. În unele țări, proprietarii de hibrizi sunt
scutiți de taxa de drum și nu plăteasc pentru parcare municipală. Utilizarea de
vehicule electrice, în ciuda multor avantaje are și dezavantaje.

Avantaje și dezavantaje

Nissan Altima Hybrid


Avantaje

produc mai puțin zgomot decât un motor cu ardere internă;



 răspund mai rapid la comenzi; pot recupera energia la decelerare;
 au o autonomie mai mare decât un vehicul electric;
 au mai multă finețe și ușurință în manipulare;
 se reîncarcă mai repede decât un vehicul electric; consumul de
combustibil este ceva mai scăzut.
Dezavantaje

 au o masă mai mare decât vehiculele convenționale similare;


 au o fiabilitate mai mică;
 au un preț mai ridicat.

Utilizare actuala

Ford Escape Hybrid


Toyota conduce ca număr de vehicule electrice hibride comercializate,
fiind pe piață din 1997 prin modificarea unei mașini convenționale de serie
Prius, Lexus cu seria RX400h, și mașina de lux - Lexus LS. În 2006 în lume
s-au vândut mai mult de o jumătate de milion de vehicule electrice
hibride Prius. Tehnologia hibrid Toyota HSD a fost licențiată de Ford (Ford
Escape Hybrid), Nissan (Nissan Altima Hybrid).În 2006, Japonia a vândut
90 410 de vehicule hibride, ceea ce este cu 47,6 % mai mult decât în 2005.
În 2007, vânzările de aceste vehicule în SUA au crescut cu 38 % față de
anul 2006. Mașinile hibrid în SUA ocupă 2,15 % din
piața automobilelor noi. In total în 2007 în SUA au fost vândute
aproximativ 350 000 de vehicule hibride (excl. vânzări pe profit GM).
Astfel din 1999 până în 2007 în SUA au fost vândute 1 002 000 de mașini
hibride.

Perspective

Porsche 911 GT3 Hybrid aproape a învins la cursa de anduranță 24 de ore


Nürburgring
Toyota a anunțat intenția de a crește în 2007, producția de vehicule hibride
de până la 900 mii anual și până în 2012 de a se axa exclusiv pentru
producția de hibrizi.
First Automotive Works va produce 8000 autobuze hibrid până în 2010,
pentru Jocurile Olimpice de vară din 2008 și pentru Shanghai Expo 2010.
Londra după 2012 va cumpăra numai autobuze hibrid. Vor fi comandate
5000 autobuze hibride anual.
Compania "Walmart" a achiziționat deja mai multe mii de hibrid "Peterbilt".

Tren pe sina cu magnet

Tren de levitație magnetică (maglev) "MAGLEV" sözcüEngleză "magnetic


levitation" sözcüSe obține prin scurtarea cojilor, ceea ce înseamnă „ținerea în aer
magnetic, ridicarea”.

Tehnologia trenului Maglev nu a început încă să fie utilizată pe scară largă,


deoarece este în mare parte în curs de dezvoltare. Germania și Japonia lucrează în
prezent la tehnologii de tren maglev. Primul exemplu de trenuri Maglev din viața
de zi cu zi a început să fie utilizat în Shanghai, China. Trenul, care circulă pe o
linie de 30 km, poate parcurge această distanță în 7 minute și 20 de secunde.

Conceptul de Maglev este de fapt un concept pe care nu-l găsim foarte departe de
viața de zi cu zi. După cum știm, polii celor doi magneți se împing unul pe celălalt.
Unul dintre cei doi magneți plasați sub fund poate fi ținut în aer fără a atinge
celălalt cu efectul forțelor de împingere magnetice.
Cum funcționează trenul magnetic?

Trenurile Maglev funcționează în principal cu acest principiu. Există


magneți sub trenurile Maglev. Există, de asemenea, electromagneți pe șinele
trenului special concepute pentru trenurile maglev. Electromagnetul este un
magnet cu un câmp magnetic creat de curentul electric care trece printr-un fir.
Dacă curentul nu curge prin fire, efectul magnetic dispare sau polii magnetului pot
fi modificați prin controlul direcției curentului. Datorită acestor magneți, trenul se
deplasează pe șine la o înălțime de 10 mm. Frecarea este mult redusă deoarece nu
există nici un contact cu șinele. Forma trenului este proiectată pentru a minimiza
frecare cu aerul.

Deși trenurile Maglev sunt mai rapide și mai ieftine decât trenurile obișnuite,
ele necesită electromagneti foarte puternici și sisteme de control foarte sensibile,
iar tehnologia actuală nu este suficient de avansată pentru a permite utilizarea pe
scară largă a acestor trenuri. Un alt obstacol major în calea trenurilor maglev este
că acestea nu pot circula pe șinele de tren normale. (Există studii pe această temă,
cu un sistem construit în mijlocul căilor de tren normale, este planificat să se
utilizeze aceleași șine ale Maglevului și ale trenului normal.) Trebuie stabilite linii
speciale între centrele rezidențiale pentru aceste trenuri, iar costul acestora este
destul de ridicat. Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologia în curs de dezvoltare cu
timpul de trecere crește avantajele trenurilor maglev, acest cost poate fi suportat. În
viitor, astfel de trenuri pot înlocui transportul aerian, în special în transportul intern
de călători.

Cine a inventat trenul Maglev?

Maglev, cunoscut sub numele de trenul de levitație magnetică, a fost


descoperit pentru prima dată la Laboratorul Național Brookhaven. James Powell și
Gordon Danby de la Laboratorul Brookhaven au obținut primul brevet
pentru trenul de levitație magnetică în anii 1960. Powell a venit cu această idee
pentru prima dată, într-o zi el aștepta în trafic, deoarece ar trebui să existe un
mijloc de transport mai bun decât trenurile și mașinile tradiționale. El a crezut că
poate levita un tren folosind magneți supraconductori. Magneții supraconductori
sunt electromagneti care sunt răciți la temperaturi extrem de scăzute pe baza
creșterii rezistenței câmpului magnetic.

Primul tren comercial Maglev supraconductor de mare viteză a fost deschis


la Shanghai în 2004.
Câte Kilometri Trenul Maglev merge pe oră?

În procesul desfășurat la baza Forței Aeriene Holloman din New Mexico, trenul,
care ar putea parcurge aproximativ 826 km pe oră, a doborât un nou record
atingând o viteză de aproximativ 1019 km / h în proces, două zile mai târziu.

S-ar putea să vă placă și