2.1.

Operele eminesciene în care sunt valorificate evenimente și personalități istorice

române

Mihai Eminescu s-a afirmat nu doar în literatură, ci și în operele istorice de o mare

valoare. Pe parcursul vieții sale, acesta a studiat cu insistență istoria omenirii și a avut
capacitatea de a gândi logic și analitic, fapt ce i-a permis să scrie texte istorice deosebite.
În operele precum: Scrisoarea III, Memento mori, Misiunea noastră ca stat,
Domnului Dumitru Brătianu, Să facem un congres, Notițe asupra proiectării întrunirii la
mormântul lui Ștefan cel Mare la Putna, Epigonii, Icoane vechi și icoană nouă, ș.a., Mihai
Eminescu a evocat evenimente și fapte atât din istoria națională, cât și din cea universală.
Aceste texte impresionante și cu caracter filozofic profund elucidează conceptul
istoric eminescian, conform căruia, adevărul istoric este valoare absolută.
De asemenea, operele enumerate mai sus redau cu certitudine capacitatea mărețului
poet de a explica aspectul cauză-efect în contexte istorice, întrucât chiar istoricul și criticul
literar Nicolae Iorga menționa: …gânditorul politic trebuie să admire ce mare era puterea lui
(Mihai Eminescu) de a integra faptele mărunte și trecătoare ale vieții publice contemporane
în maiestoasa curgere a dezvoltării istorice.”
Interesele lui Mihai Eminescu în domeniul istoriei au fost temeinice, întrucât textele
istorice scrise de el dovedesc profunzimea și maturitatea poetică a acestuia.
Mihai Eminescu, în cadrul creației sale desăvârșite și sublime a abordat evenimente
din trecut, analizându-le cu o deosebită atenție și profunzime filozofică, elucidând
generalizări concise, exacte și evaluative din perspectiva viitorului istoric.
Deși viziunea eminesciană asupra istoriei este interpretată și înțeleasă diferit de fiecare în
parte, poetul concepe istoria ca o unitate complexă și era împotriva unei înțelegeri simpliste a
acesteia.
Și nu în ultimul rând, pe lângă elogierea evenimentelot din trecut și idealizarea unor
personalități istorice pentru anumite fapte ale acestora, Mihai Eminescu a avut totuși și
poziții critice, astfel încât acesta a afirmat că românilor le lipsește spiritual unitar național.
Fiind reprezntant al grupului de conservatori, acesta afirma (făcând referire la națiunea
română) că pentru o bună evoluție o națiune are nevoie de trei lucruri esențiale
fundamentale: muncă, stabilitate și în cele din urmă economie. Această poziție este sugerată
de ferma credință a poetului că din istorie, mai ales cea națională, se cuvine a trage concluzii
și a învăța din greșelile celor precedenți, pentru a nu le comite din nou în prezent și pentru a
păși cu demnitate și curaj în viitor.
Așadar, operele cu caracter istoric ale lui Mihai Eminescu constituie un veritabil
izvor de cunoaștere profundă a istoriei, îndeosebi ai celei române.