Fișă de lucru (3)

EMINESCU ȘI POEZIILE LUI

Titu Maiorescu
- studiu critic-

1. Citește fragmentele din manual (pp. 149-152).

2. Notează următoarele informații:
Perioada clasică a literaturii române stă sub semnul criticismului junimist (ultimele
patru decenii ale secolului al XIX-lea). Junimea (1863) este o societate literară în cadrul
căreia funcționează cenaclul literar cu același nume și revista Convorbiri literare (1 martie
1867). Iniţiativa înfiinţării acestora aparţine oamenilor de cultură Petre Carp, Vasile Pogor,
Teodor Rosetti, Iacob Negruzzi şi Titu Maiorescu.
Titu Maiorescu este primul critic literar modern, mentorul Junimii. Ideile junimiștilor
au fost analizate de critic și cuprinse apoi în studiile sale: O cercetare critică asupra poeziei
române de la 1867, În contra direcției de astăzi în cultura română, Direcția nouă în poezia și
proza română, Comediile domnului I. L. Caragiale, Eminescu și poeziile lui etc. Studiile sale au
fost cuprinse în volum; prima ediție a fost intitulată Critice (1874); ulterior, aceasta a fost
îmbogățită cu alte studii.
Eminescu și poeziile lui este un studiu critic publicat în 1889, anul morții lui Mihai
Eminescu; el reprezintă prima lucrare de exegeză (analiză) a operei eminesciene și se
constituie ca un răspuns la acuzațiile contemporanilor că junimiștii nu l-ar fi ajutat îndeajuns
pe poet. Maiorescu devine, astfel, primul eminescolog.
Studiul are două părți: 1. prima parte se referă la viața poetului;
2. partea a doua se referă la creația sa (analiza sintetică a operei acestuia): poeziile lui.
În viziunea criticului, portretul omului Eminescu se remarcă prin următoarele trăsături
definitorii: inteligență, memorie extraordinară, cultură, dorință de cunoaștere, modestie,
pesimism. În legătură cu pesimismul eminescian, criticul afirmă că acesta nu derivă din
egoism, din dorința de împlinire materială sau erotică, ci izvorăște din dezamăgire și
conștientizare a condiției umane, stări alimentate de lucrările filosofice studiate care
corespund structurii sufletești eminesciene.
A doua parte a studiului conține analiza câtorva dintre poeziile eminesciene
reprezentative, din punct de vedere formal și ideatic. Criticul afirmă că opera eminesciană este
originală și valoroasă prin:
- bogăția ideilor (amplificată de cunoștințe în domeniile filosofiei, religiei, mitologiei,
științei);
-frumusețea limbajului poetic (alegerea cuvintelor potrivite pentru a exprima exact
idei).
Finalul studiului constituie o profeție maioresciană, confirmată ulterior: esența poeziei
românești a secolului al XX-lea este reprezentată de lirica eminesciană.

3. Alcătuiește fișa de autor a lui Titu Maiorescu.

 MIHAI EMINESCU: TEMA IUBIRII ȘI NATURII
PROIECT INDIVIDUAL

Alcătuiește un proiect individual, având în vedere tema propusă, urmărind reperele:

1. poezii de referință: Sara pe deal, Dorința, Lacul, Floare albastră, Pe lângă plopii fără
soț, Sonete: [Afară-i toamnă...], [Sunt ani la mijloc...], [Când însuși glasul...]
2. romantismul – teme și motive romantice
3. semnificațiile titlurilor
4. ipostazele naturii (natură terestră, natură cosmică)
5. lirica de dragoste (visul de iubire, iubirea iremediabil pierdută)
6. comuniunea om-natură
7. limbaj artistic, prozodie
8. opinii critice (Titu Maiorescu, G. Călinescu, Tudor Vianu etc.)
9. desen sugestiv, pornind de la mesajul uneia dintre poezii.