MINISTERUL EDUCAŢIEI și CERCETĂRII

al REPUBLICII MOLDOVA
DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÎNT, TINERET şi SPORT, mun. BĂLŢI
INSTITUȚIA PUBLICĂ LICEUL TEORETIC „M. EMINESCU”

PPROIECT ȘCOLAR
Disciplina
LIMBA ȘI LIERATURA ROMÂNĂ

ECOUL ISTORIEI NAȚIONALE ÎN CREAȚIA

LUI MIHAI EMINESCU

Elaborat de:
Cepoi Ana- Daniela,
eleva clasei a IX- a ,,B”
Profesor coordonator:
Cecan Lilia,
Profesor de l. și lit. română,
grad didactic superior
Bălți 2023
 CUPRINS

1. Argument
2. Incursiuni. Decantarea noțiunilor: literatură, istorie, istoria națională.
2.1. Operele eminesciene în care sunt valorificate evenimente și personalități istorice române
2.2. Aplicații și comentarii pentru opera Scrisoarea III
3. Constatări
4. Bibliografie
5. Anexe
 1. Argument

  Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.

Nicolae Iorga

Mihai Eminescu este geniul literaturii române. Spiritul eminescian constituie tezaurul și
patrimoniul culturii noastre, iar numele măreț al acestui om de valoare este nemuritor.

În general, lucrările acestui poet se bazează pe câteva teme și motive esențiale, ca: timpul,
cosmicul, istoria, natura și dragostea, însă în plan național, Mihai Eminescu este expresia integrală a
sufletului românesc, întrucât în lucrările acestuia sunt abordate temele specific- românești, precum
sunt: istoria, natura și folclorul, iar în cadrul literaturii universale Mihai Eminescu este cunoscut
îndeosebi pentru operele sale care evovcă teme și motive desăvârșite, precum sunt: lirica naturii și a
iubirii, motive filozofice, precum și lirica de meditație socială.

Precum a spus poetul Ștefan Augustin Doinaș: Eminescu (…) a fost şi rămâne cea mai
copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc,
atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic..., Mihai
Eminescu într-adevăr a copleșit o lume întreagă datorită genialității sale și capacității incredibil de
speciale și unice de a crea dintr- un simplu cuvânt un Univers imens.

În acest context, țin să menționez ca am elaborat acest proiect, cu scopul de a rememora

primordialitatea personalității lui Mihai Eminescu în literatura și istoria culturii noastre, ținând cont
de realizarea următoarelor obiective de bază:

 prezentarea clară a ideilor;

 structurarea corectă a paragrafelor;
 enumerarea unei liste potrivite de opere în diferite contexte;
 utilizarea unor exemple concrete, în diverse situații;
 aprecierea operelor în care sunt valorificate date importante din istoria culturii noastre;
 recurgerea la surse de documentare adecvate;
 identificarea autorilor care s-au exprimat asupra lucrărilor din creația eminesciană;
 explicarea necesității studierii operelor ale acestui creator;
 selectarea citatelor potrivite pentru evocarea măreției eminesciene;
 remarcarea în final a importanței subiectului ales pentru elaborarea proiectului.

Așadar, realizând fiecare dintre aceste obiective esențiale, am încercat să-mi redau clar și bine-
structurat ideile și opiniile la acest subiect complex.
 2. Incursiuni. Decantarea noțiunilor: literatură, istorie, istoria națională.

Ce este literatura? Conform dicționarului, literatura este arta compozițiilor scrise. O

traducere literală a termenului indică sensul de "cunoaștere cu ajutorul literelor" (de
la latinescul littera, literă), iar studiul la nivel universitar al literaturii este cunoscut ca Litere.
Aceasta, la rândul său este într-o strânsă legătură cu istoria- știința care studiază
evoluția societății umane de la apariția omului până în prezent. Obiectul istoriei nu se
limitează doar la evenimentele politice, cum ar fi de exemplu bătăliile sau faptele
conducătorilor. El cuprinde și aspectele economice, sociale și culturale.
Deci, o multitudine de evenimente și personalități istorice, au devenit subiecte
valorificate în literatura atât națională cât și universală.
Literatura română cuprinde un amalgam de aspecte preluate din istoria națională.
De fapt, simbioza armonioasă dintre literatură și istoria națională a fost și este
valorificată într-o infinitate de texte autohtone, precum sunt: Frații Jderi, Neamul
Șoimăreștilor, Șoimii, Nicoară Potcoavă, Nuntă în cer, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-
Vodă, Romanul istoric sadovenian, ș.a.
Creatorii care au optat pentru evocarea specificului național istoric în operele sale au
fost: Ion Luca Caragiale, Nichita Stănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Fănuș
Neagu, printre care și mărețul Mihai Eminescu.

2.1. Operele eminesciene în care sunt valorificate evenimente și personalități istorice

române

Mihai Eminescu s-a afirmat nu doar în literatură, ci și în operele istorice de o mare

valoare. Pe parcursul vieții sale, acesta a studiat cu insistență istoria omenirii și a avut
capacitatea de a gândi logic și analitic, fapt ce i-a permis să scrie texte istorice deosebite.
În operele precum: Scrisoarea III, Memento mori, Misiunea noastră ca stat,
Domnului Dumitru Brătianu, Să facem un congres, Notițe asupra proiectării întrunirii la
mormântul lui Ștefan cel Mare la Putna, Epigonii, Icoane vechi și icoană nouă, ș.a., Mihai
Eminescu a evocat evenimente și fapte atât din istoria națională, cât și din cea universală.
Aceste texte impresionante și cu caracter filozofic profund elucidează conceptul
istoric eminescian, conform căruia, adevărul istoric este valoare absolută.
De asemenea, operele enumerate mai sus redau cu certitudine capacitatea mărețului
poet de a explica aspectul cauză-efect în contexte istorice, întrucât chiar istoricul și criticul
literar Nicolae Iorga menționa: …gânditorul politic trebuie să admire ce mare era puterea lui
(Mihai Eminescu) de a integra faptele mărunte și trecătoare ale vieții publice contemporane
în maiestoasa curgere a dezvoltării istorice.”
Interesele lui Mihai Eminescu în domeniul istoriei au fost temeinice, întrucât textele
istorice scrise de el dovedesc profunzimea și maturitatea poetică a acestuia.
 Mihai Eminescu, în cadrul creației sale desăvârșite și sublime a abordat evenimente
din trecut, analizându-le cu o deosebită atenție și profunzime filozofică, elucidând
generalizări concise, exacte și evaluative din perspectiva viitorului istoric.
Deși viziunea eminesciană asupra istoriei este interpretată și înțeleasă diferit de fiecare în
parte, poetul concepe istoria ca o unitate complexă și era împotriva unei înțelegeri simpliste a
acesteia.
Și nu în ultimul rând, pe lângă elogierea evenimentelot din trecut și idealizarea unor
personalități istorice pentru anumite fapte ale acestora, Mihai Eminescu a avut totuși și
poziții critice, astfel încât acesta a afirmat că românilor le lipsește spiritual unitar național.
Fiind reprezntant al grupului de conservatori, acesta afirma (făcând referire la națiunea
română) că pentru o bună evoluție o națiune are nevoie de trei lucruri esențiale
fundamentale: muncă, stabilitate și în cele din urmă economie. Această poziție este sugerată
de ferma credință a poetului că din istorie, mai ales cea națională, se cuvine a trage concluzii
și a învăța din greșelile celor precedenți, pentru a nu le comite din nou în prezent și pentru a
păși cu demnitate și curaj în viitor.
Așadar, operele cu caracter istoric ale lui Mihai Eminescu constituie un veritabil
izvor de cunoaștere profundă a istoriei, îndeosebi ai celei române.

2.2. Aplicații și comentarii pentru opera Scrisoarea III

(vezi anexe)

3. Constatări

Precum a spus Tudor Vianu: Eminescu n-a trebuit să se lupte cu limba, așa cum au făcut
unii din emulii săi de mai târziu. I-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe
pânzele în direcția în care sufla duhul ei; Mihai Eminescu a fost creatorul pentru care poezia nu
semnifica un simplu exercițiu literar, ci un mod profund de existență și de creare a propriului
Univers.
Deși specificul unei literaturi naționale este constituit prin intermediul înglobării tuturor
operelor valoroase de scriitorii unui popor, de-a lungul secolelor, în literatura română cele mai
de preț opere sunt considerate cele eminesciene.
Cum am mai menționat, cele mai importante teme care se situează în specificul national al
creației eminesciene sunt: natura, folclorul și istoria, fapt datorită căruia, mărețul Mihai
Eminescu este considerat în plan national- exponentul nedesimțit al pământului nostru.
Criticii consideră că prin creațiile sale, Eminescu ne inalță în universalitate, stăpânind
universul cuvântului poetic.
Așadar, constituită prin sinteza izvoarelor folclorice ale lirismului și ale surselor istorice
naționale și universale, cu câteva aspecte de bază preluate din poezia și gândirea europeană
(sinteză săvârșită dintr-o structură creatoare, purtând pecetea geniului) opera lui Mihai
Eminescu, poet desăvârșit al visului cosmic și mitologic, își are locul propriu și sfânt atât în
literature română, cât și în cea universală.
 4. Bibliografie

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Opera%20lui%20Mihai%20Eminescu_izvor%20de
%20cunoastere%20a%20istoriei.pdf

https://www.referatele.com/referate/romana/online25/Eseu---Mihai-Eminescu---poet-national-si-
universal-referatele-com.php

https://www.referatele.com/referate/romana/online47/Mihai-Eminescu---geniul-poeziei-romanesti-
referatele-com.php

https://www.referatele.com/referate/romana/online23/Totul-despre-Mihai-Eminescu-referatele-com.php

https://www.libertatea.ro/lifestyle/mihai-eminescu-biografie-3391645

https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Romane_istorice_rom%C3%A2ne%C8%99ti
 5. Anexe

Informație biografică scurtă despre Mihai Eminescu:

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,[3][4][5][6] Botoșani, Moldova – d. 15
iunie 1889,[3] București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca
fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.[7] A publicat un singur volum
antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a
societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se
numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni
din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și elemente sociologice.[10]
[11]
 Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care în cazul lui Eminescu
este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau
neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.[10][12]
S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în adolescență la Cernăuți pentru a urma
cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea.[13] La vârsta de 19
ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori care îi vor
influența puternic opera, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și
filozofia orientală prin opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.[11][14] Tot în această perioadă
începe să publice în revista Convorbiri literare.[15] La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua
studiile.[16]
Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași.[17] Activitatea jurnalistică a lui Mihai
Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul,
oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.[18] Articolele de gazetă
urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al
orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent
al liberalismului burghez.[18][19][20] Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.
[19][20]

Epuizat de munca de zi cu zi și probabil suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din
gazetărie în iunie 1883.[21][22] În urma unei căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de sănătate
mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții
de clorură de mercur.[21][23][24] Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu,
fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București. Moartea a fost datorată, cel mai
probabil, intoxicației cu mercur.[23][25][24] Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ
14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în anul 1902.[26] A fost ales
membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.[27]