Munteanu Marian-Cristian

XI F

Já nos Bolyai
(1802-1860)

János Bolyai (n. 15 decembrie 1802, Cluj, Imperiul Habsburgic – d. 27

ianuarie 1860, Mureș-Oșorhei, Imperiul Austriac) a fost un
matematician maghiar din Transilvania, fiul matematicianului Farkas
Bolyai. A scris lucrări fundamentale în geometria neeuclidiană.

Încă din copilărie a manifestat interes și posibilități deosebite pentru

gândirea matematică, în care a fost inițiat de către tatăl său, ale cărui
lucrări le-a studiat.

În 1817, după absolvirea liceului, a început studiile de inginerie la

Academia Militară din Viena, întrucât familia nu a putut finanța un
studiu al matematicii în străinătate, cum și-ar fi dorit tatăl acestuia. În
1822 a încheiat studiul cu succes și a dedicat încă un an studiilor
științifice, în care a dezvoltat, printre altele, fundamentele geometriei
neeuclidiene, încercând, asemeni tatălui, să demonstreze postulatul
paralelelor al lui Euclid. A colaborat în această direcție cu prietenul
său Carl Szász (1798-1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca
profesor.

În anul 1823 a devenit ofițer inginer al armatei austriece, cu gradul de sublocotenent (ca inginer de
geniu), și a lucrat până în 1826 la fortificațiile Timișoarei. Ulterior a fost transferat succesiv la Arad,
Oradea, Szeged, Lemberg, Olmütz, în grad de căpitan.

În 1833 s-a pensionat din cauza problemelor de sănătate.

În 1826 János Bolyai a creat geometria neeuclidiană, simultan, dar independent de Lobacevski și Carl
Friedrich Gauss. Gauss, deși s-a ocupat cu aceste probleme, niciodată nu a ajuns la adâncimea ideilor
lui J. Bolyai și Lobacevski, și nu a publicat, dar nici măcar nu a scris nimic în acest sens.

Astfel, János Bolyai a demonstrat că celebra axiomă a paralelelor este independentă de celelalte
axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate
dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o știința absolută a spațiului, deci o
geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o geometrie hiperbolică
neeuclidiană. Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice.

Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată Appendix, la tratatul tatălui său,
Farkas Bolyai, Tentamen juventutem studiosam... din 1832. Această operă, ca și concepția sa,
reprezintă un moment crucial în dezvoltarea geometriei moderne.

Deși nu au fost înțelese și apreciate de contemporani, contribuțiile lui János Bolyai au pus geometria
pe baze noi, deschizându-i largi perspective.

János Bolyai a mai scris și un studiu despre numere complexe intitulat Responsio (1837).