Sebastian Kneipp

Ceai pentru scormonit stomacul

Acum 40, 50 de ani, inca mai era la moda sa lasi sange la un anumit moment, bine
stabilit, sau sa iei laxative la o data inscrisa cu constiinciozitate in calendar, si anume, o
data sau de doua ori pe an.
Exista si astazi oameni - si nu putini - care cred in continuare ca stomacul ar avea nevoie,
din cand in cand, de o examinare si de o evacuare serioase. Si au dreptate! Cand ne
gandim la modul de viata al multora dintre semenii nostri, la alimentele si la bauturile pe
care le ingurgiteaza, nu putem sa nu recunoastem ca felul de a gandi amintit mai sus este
pe deplin intemeiat.
Daca stomacul, atat de chinuit si de suprasolicitat (fiind prea plin), ar putea scoate un
sunet, cu siguranta ca ar tipa si ca ar striga dupa ajutor, impotriva unor asemenea
raufacatori nechibzuiti, lipsiti de ratiune. Dar pentru ca nu poate s-o faca, trebuie sa
"inghita" el insusi tot, urmarea fiind nu ca se deranjeaza, ci ca pur si simplu se distruge.
Vreti sa-i dati o mana de ajutor? Inainte sa trageti sertarul cu medicamente, apelati la
sfaturile marelui terapeut german Sebastian Kneipp, care a realizat un remediu de mare
eficienta pentru stomac. Ascultati-l: "In ce ma priveste, eu consider ca stomacul este un
lucrator harnic, care asigura bunul mers al intregului organism. Pentru a functiona, el are
nevoie de un tratament omenesc. Numai cu un asemenea tratament va putea fi pe deplin
"lucratorul" harnic si credincios care este. Si daca, din intamplare, ar suferi si el un
accident - totul este posibil - eu, personal, sunt categoric impotriva tuturor laxativelor
drastice (prea puternice) si le resping, indiferent cum s-ar numi ele.
Prin "laxare" nu se intelege nimic altceva decat incercarea de a produce un scaun mai
abundent, fara a vatama in vreun fel sanatatea si forta fizica. Dar aceasta se poate face
intr-un mod mult mai simplu si mai nedaunator, cu ajutorul plantelor inofensive, care nu
ataca stomacul ca pe un dusman, ci merg impreuna cu el, mana-n mana, ajutandu-l sa-si
exercite propria activitate si sa-si mentina puterea si mijloacele proprii (sucurile gastrice).
Am cautat, vreme indelungata, printre cele mai diverse plante, pe acelea care pot ajuta
eficient stomacul cu forte unite. Deci, pe cele care, desi ar trebui sa-l slabeasca - prin
eliminarea intregului continut alterat, nu o fac, ba dimpotriva, il intaresc in asa masura,
incat nu numai ca nu-si intrerupe activitatea nici un moment, ci lucreaza fara sa bombane
si sa protesteze!
Si cred ca am gasit atat plantele, cat si amestecul potrivit. Cele doua feluri de ceai nu
reprezinta un secret. Dimpotriva, doresc ca un numar cat mai mare de oameni sa le
foloseasca spre binele lor, dar si spre vindecarea suferintelor altora. Iar ceaiul acesta a
fost botezat. Nu de mine, ci de un domn caruia i-a reparat "ceasul stomacal" si care i-a
spus "ceai scormonitor". Am acceptat numele si, de-atunci, ceaiul a ajutat sute si sute de
bolnavi si ar avea multe de povestit, pentru ca, in repetate randuri, a calatorit, in cantitati
mari, in Elvetia, Ungaria, Austria etc.
Cele doua retete sunt urmatoarele:
A. Se iau 2 linguri de fenicul macinat, 2 linguri de boabe zdrobite de ienupar, 1 lingura de
schinduf (Foenum graecum) si o lingura de pulbere de aloe. Se amesteca bine si se
pastreaza la loc uscat, intr-o cutie. Remediul actioneaza dupa 12-30 de ore. Se bea o
ceasca mica de ceai, de regula seara, inainte de culcare. Pentru o ceasca este suficienta o
lingurita de amestec, care se fierbe un sfert de ceas. Se strecoara apoi ceaiul si se bea rece
sau cald, fara zahar.
Cei cu constitutie puternica pot bea cate-o ceasca de ceai doua zile la rand.
Cei slabi ar fi bine sa imparta ceasca respectiva la 2-3 zile, astfel incat sa ia in fiecare
seara 4-6 linguri de "medicament". Fara a avea nici o senzatie neplacuta, ei vor auzi
infuzia scormonind, examinand, cercetand si "rascolind" inauntrul lor.
La unii, ceaiul nu va scoate la iveala nici un fel de rezultate, desi ii vor simti, in interiorul
lor, munca asidua. Si politia cauta, fara sa gaseasca intotdeauna hotii. "Scormonitorul"
cauta, dar acolo unde nu e nimic de gasit si de eliminat, nu produce nici o tulburare ca
acelea declansate de laxative.
Ceaiul actioneaza nu doar asupra scaunului, ci si asupra urinei si a secretiei mucoaselor
din piept.
Am avut cazuri in care, dupa o diaree prelungita, greu de oprit, ceaiul a eliminat pana si
ultimul rest de impuritati, "revolutia" interna fiind urmata imediat de o "pace" adanca si
de durata. O cescuta de ceai, baut in trei reprize pe parcursul unei zile, este suficienta.
B. A doua reteta a acestui ceai este urmatoarea: 2 linguri fenicul macinat, 3 linguri boabe
de ienupar (zdrobite), 3 linguri radacina de boz (pulbere), 1 lingura schinduf, 1 lingura
pulbere de aloe.
Ceaiul acesta nu exclude efectul asupra scaunului, dar actiunea lui se rasfrange mai mult
asupra rinichilor si a vezicii urinare: elimina - prin urina - substantele bolnave. Cei ce au
o senzatie neplacuta in zona vezicii (pantece), care au probleme la urinat, arsuri la vezica
si la rinichi sau hidropizie sa bea linistiti acest al doilea ceai. Modul de folosire este
acelasi ca la primul."

Alaun (piatra acra)

Alaunul cauterizeaza, si de aceea ar trebui folosit in cazul leziunilor maligne, in

putrefactie. Am vazut cu ochii mei cum opreste evolutia cancerului nu foarte avansat.
Unghiile incarnate, care supureaza, ar trebui tratate cu piatra acra. Se foloseste in felul
urmator: sub forma de pulbere, adica macinat fin si presat direct pe rana, sau dizolvat in
apa si utilizat sub forma de spalaturi sau de comprese. Daca ranile sunt curatate complet
de puroi, alaunul le strange, le usuca si le vindeca repede.
Pentru dintii afectati de gingii bolnave, sangerande, apa cu alaun este un remediu
excelent, ea fiind folosita de multa vreme ca apa de gura, pentru clatitul gurii si al
dintilor, si ca apa pentru gargara.