Aisbergul călător

JURNAL DUBLU
- Uscat, ahoy! exclamă Rossi, scrutând marea cu telescopul ei. Mergem
să explorăm, căpitane ?
- Știi că nu-mi place să înot, spuse Gaspar oftând.
Deodată, sub ei se auzi un pârâit înfundat.
Înainte să-și dea seama ce se întâmplă, bucata de gheață pe care
stăteau se rupse, iar Gaspar și Rossi pluteau acum pe mare, pe un aisberg .
- Rapid, înoată! strigă Rossi.
Aisbergul pluti din ce în ce mai departe, până când nici nu au mai putut
vedea țărmul.
- Ce ne facem? întrebă Gaspar tremurând. Cum ne vom putea întoarce?
- Nu uita, noi suntem exploratorii cei curajoși! spuse Rossi ținându-l pe
Gaspar de aripi. Vom găsi o cale.
Gaspar inspiră adânc.
- Ridică-mă! spuse Rossi urcându-se pe umerii lui Gaspar, dar nici așa nu
a fost suficient de înaltă pentru a vedea uscatul.
- Bănuiesc că ne-am putea folosi înotătoarele pentru a merge înapoi, a
spus el. Dar încotro e casa?
- Încearcă să sari! a sugerat ea, dându-i un mic ghiont cu piciorul.
Și Gaspar a sărit...
.... și amândoi au aterizat zgomotos pe gheață.
- Aveți nevoie de ajutor pentru a găsi drumul spre casă? îi întrebă un
petrel de zăpadă, privindu-i de sus.
- O, da, te rugăm! a strigat Gaspar. Care este calea spre uscat?
- Este într-acolo, strigă petrelul de zăpadă, înălțându-se în văzduh.
Gaspar și Rossi și-au folosit înotătoarele pentru a vâsli cât mai repede,
dar curentul a continuat să-i împingă în direcția greșită.
- Vreți să vă ajutăm? întrebară câțiva pești antarctici argintii din
adâncuri.
- O, da, vă rugăm! spuse Gaspar.
Peștișorii argintii au împins aisbergul către țărm... până când ,deodată,
a rămas blocat.
- Nu vom putea trece niciodată pe aici! exclamă Gaspar.
- Aveți nevoie de ajutor pentru a trece printre bucățile de gheață?
întrebă o balenă albastră din adâncuri.
- O, da, te rugăm! spuse Gaspar.
Cu o bătaie puternică a cozii, balena a spart gheața și a curățat drumul.
Gaspar și Rossi alunecară în spatele ei, bucuroși să se întoarcă în sfârșit
acasă, în siguranță.
- Uscat , ahoy! ciripi petrelul de zăpadă.
- A fost o aventură minunată! a spus Rossi, rânjind. Suntem adevărați
exploratori.
Soarele strălucea puternic pe cer în timp ce Gaspar și Rossi se
îndreptau spre casă.
- Hei! Rămâi în partea ta, căpitane! a râs Rossi în timp ce penele cozii lui
Gaspar îi gâdilau picioarele.
- Sunt chiar la margine! mormăi Gaspar.
Cei doi pinguini s-au întors cu fața unul către celălalt șocați. Aisbergul
era din ce în ce mai mic... Și mai mic!
- Se topește! a strigat Gaspar. Trebuie să ne mișcăm mai repede!
Peștișorii argintii le-au venit în ajutor, înotând repede , iar balena
albastră i-a ajutat și ea. Dar gheața se topea prea repede.
- Va trebui să înotăm de aici, a spus Rossi. Poți face asta, Gaspar. Știu ca
poți. Până la urmă , ești căpitan!
Peștișorii argintii au început să ovaționeze:
- Gaspar! Gaspar! Gaspar!
Curând, toți s-au alăturat pentru a-l încuraja și Gaspar a început să se
simtă mai încrezător.
Cu un salt mare, Gaspar s-a aruncat în apă.
- Brrrr! se strâmbă el. Este atât de rece!
- Folosește-ți înotătoarele! a strigat Rossi în timp ce a plonjat peste
capul lui Gaspar.
- Uraaaaa! strigă Rossi, în timp ce se îndrepta spre casă. Gaspar dădea
din aripi, urmând-o neliniștit.
Nu peste mult timp Rossi și Gaspar au ajuns acasă la familiile lor.
- Ai reușit, căpitane! spuse Rossi. Ne-ai condus prin cea mai periculoasă
aventură a noastră.
- Bănuiesc că am reușit! fusese de acord Gaspar, simțindu-se mândru.
Dar nu aș fi reușit fără partenerul meu de încredere!

Aisbergul călător
 JURNAL DUBLU
- Uscat, ahoy! exclamă Rossi, scrutând marea cu telescopul ei. Mergem să
explorăm, căpitane ?
- Știi că nu-mi place să înot, spuse Gaspar oftând.
Deodată, sub ei se auzi un pârâit înfundat.
Înainte să-și dea seama ce se întâmplă, bucata de gheață pe care stăteau se
rupse iar Gaspar și Rossi pluteau acum pe mare, pe un aisberg .
- Rapid, înoată! strigă Rossi.
Aisbergul pluti din ce în ce mai departe, până când nici nu au mai putut
vedea țărmul.
- Ce ne facem? întrebă Gaspar tremurând. Cum ne vom putea întoarce?
- Nu uita, noi suntem exploratorii cei curajoși! spuse Rossi ținându-l pe
Gaspar de aripi. Vom găsi o cale.
Gaspar inspiră adânc.
- Ridică-mă! spuse Rossi urcându-se pe umerii lui Gaspar, dar nici așa nu a
fost suficient de înaltă pentru a vedea uscatul.
- Bănuiesc că ne-am putea folosi înotătoarele pentru a merge înapoi, a spus
el. Dar încotro e casa?
- Încercă să sari! a sugerat ea, dându-i un mic ghiont cu piciorul.
Și Gaspar a sărit...
.... și amândoi au aterizat zgomotos pe gheață.
- Aveți nevoie de ajutor pentru a găsi drumul spre casă? îi întrebă un petrel
de zăpadă, privindu-i de sus.
- O, da, te rugăm! a strigat Gaspar. Care este calea spre uscat?
- Este într-acolo, strigă petrelul de zăpadă, înălțându-se în văzduh.
Gaspar și Rossi și-au folosit înotătoarele pentru a vâsli cât mai repede, dar
curentul a continuat să-i împingă în direcția greșită.
- Vreți să vă ajutăm? întrebară câțiva pești antarctici argintii din adâcuri.
- O, da, vă rugăm! spuse Gaspar.
Peștișorii argintii au împins aisbergul către țărm... până când deodată, a
rămas blocat.
- Nu vom putea trece niciodată pe aici! exclamă Gaspar.
- Aveți nevoie de ajutor pentru a trece printre bucățile de gheață? întrebă o
balenă albastră din adâncuri.
- O, da, te rugăm! spuse Gaspar.
Cu o bătaie puternică a cozii, balena a spart gheața și a curățat drumul.
Gaspar și Rossi alunecară în spatele ei, bucuroși să se întoarcă în sfârșit
acasă, în siguranță.
- Uscat ahoy! ciripi petrelul de zăpadă.
- A fost o aventură minunată! a spus Rossi, rânjind. Suntem adevărați
exploratori.
Soarele strălucea puternic pe cer în timp ce Gaspar și Rossi se îndreptau spre
casă.
- Hei! Rămâi în partea ta, căpitane! a râs Rossi în timp ce penele cozii lui
Gaspar îi gâdilau picioarele.
- Sunt chiar la margine! mormăi Gaspar.
Cei doi pinguini s-au întors cu fața unul către celălalt șocați. Aisbergul era din
ce în ce mai mic...
Și mai mic!
- Se topește! a strigat Gaspar. Trebuie să ne mișcăm mai repede!
Peștișorii argintii le-au venit în ajutor, înotând repede..., iar balena albastră i-
a ajutat și ea...
Dar gheața se topea prea repede.
- Va trebui să înotăm de aici, a spus Rossi. Poți face asta, Gaspar. Știu ca poți.
Până la urmă ești căpitan!
Peștișorii argintii au început să ovaționeze:
- Gaspar! Gaspar! Gaspar!
Curând, toți s-au alăturat pentru a-l încuraja și Gaspar a început să se simtă
mai încrezător.
Cu un salt mare, Gaspar s-a aruncat în apă.
- Brrrr! se strâmbă el. Este atât de rece!
- Folosește-ți înotătoarele! a strigat Rossi în timp ce a plonjat peste capul lui
Gaspar.
- Uraaaaa! Stigă Rossi, în timp ce se îndrepta spre casă. Gaspar dădea din
aripi, urmând-o neliniștit.
Nu peste mult timp Rossi și Gaspar au ajuns acasă la familiile lor.
- Ai reușit, căpitane! spuse Rossi. Ne-ai condus prin cea mai periculoasă
aventură a noastră.
- Bănuiesc că am reușit! fusese de acord Gaspar, simțindu-se mândru. Dar nu
aș fi reușit fără partenerul meu de încredere!