Eugen Giurgiu Cancerul Tratamente Naturiste

VOI ÎNVINGE BOALA!
CANCERUL TRATAMENTE NATURISTE

Eugen Giurgiu
Cancerul şi tratamentele naturiste
© COPYRIGHT TRITONIC BUCUREŞTI / ROMÂNIA 2008
e-mail: editura@tritonic.ro www.tritonic.ro
www.tritonic.ro/blog
Toate drepturile rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce
fragmente din carte.
Descrierea OP a Bibliotecii Naţionale a României GIURGIU.
EUGEN
Cancerul: tratamente naturiste/ Eugen Giurgiu. —
Bucureşti: Tritonic, 2008 ISBN 978-973-733-214-1
615.322:616-006.6
Coperta: ALEXANDRA BARDAN
Ilustraţia copertei: © Robyn Mackenzie I Dreamstime.com
Redactor: MIRELA NECULCEA
Tehnoredactare: OFELIA COŞMAN
Tipărit în România
Eugen Giurgiu
VOI ÎNVINGE BOALA!
CANCERUL
TRATAMENTE NATURISTE
AVERTISMENT!
Această carte nu ţine loc de medic. Scopul ei este pur
informativ. În ciuda efectului binefăcător al plantelor
medicinale, terapiile naturiste nu au întotdeauna efect, în
special în cazul bolilor acute şi cronice. Pentru a nu vă
sustrage unui tratament corespunzător şi necesar, vă rugăm
să consultaţi întâi medicul dvs. De familie.
INTRODUCERE
Cancerul este una dintre cele mai grave maladii ale
organismului şi trebuie tratată cu toată seriozitatea. Cu cât se
intervine mai repede, cu atât se poate obţine o vindecare mai
rapidă. În cazurile în care se începe tratamentul prea târziu,
boala este greu de învins, iar şansele de supravieţuire ale
bolnavului scad.
Niciodată nu trebuie exclus tratamentul care se instituie de
către medicul specialist oncolog, singurul în măsură să indice
un tratament adecvat. De foarte multe ori, tratamentul
naturist este de mare ajutor, însă acesta se va face doar cu
acordul medicului specialist. Chiar dacă este mai blând,
tratamentul naturist poate de multe ori să producă neplăceri
şi poate împiedica acţiunea benefică a tratamentului impus de
medicul oncolog. Încă o dată subliniem că este neapărată
nevoie de acordul medicului specialist atunci când se doreşte
asocierea unui tratament naturist.
Cancerul poate invada orice parte a corpului uman şi se
poate răspândi în întreg organismul cu ajutorul sângelui sau
al limfei. Prima măsură este îndepărtarea, într-o măsură cât
mai mare, a celulelor canceroase – prin operaţii, şedinţe de
chimioterapie etc. Urmează apoi tratamentul oncologic impus
de către medicul de specialitate.
Tratamentul naturist se poate asocia în orice fază a bolii,
indiferent de localizarea ei şi a vârstei pacientului, dar vine
doar ca o completare a tratamentului medicamentos. Reţineţi:
singur, tratamentul naturist nu aduce vindecarea.
Eugen Giurgiu
5
TERMINOLOGIE:
Carcinomul – este cancerul provenit din celulele de origine
epitelială, adică cele care „căptuşesc” suprafeţe interne ale
organismului. Cele mai frecvente apariţii: colon, plămâni,
sâni.
Sarcomul – este cancerul care cuprinde celulele stratului
din mijloc, care au rolul de susţinere în organism: oasele,
ţesutul adipos (gras), ţesutul conjunctiv, muscular etc.
Limfomul – este vorba de cancerul care atinge ţesutul
limfatic al sistemului imunitar. Este una din cele mai grave
forme, mai greu de tratat şi cu extindere rapidă.
Leucemia – este cancerul măduvei osoase, al sângelui etc.
La toate aceste denumiri se pot adăuga o serie de prefixe care
definesc localizarea bolii:
Adeno – glande (adenocarcinom = carcinomul care cuprinde
glandele)
Condro – cartilaj Eritro – globule roşii Hemangio – vas
sanguin Hepato – ficat Lipo – ţesutul adipos Limfo – limfocit
(globule albe)
Melano – celula pigmentară Mielo – măduva osoasă Nefro –
rinichi Osteo – ţesut osos
Metastaza constă în pătrunderea celulelor canceroase în
vasele limfatice sau sanguine de unde se pot împrăştia în tot
organismul.
6
Cancerul – tratamente naturiste
PLANTE MEDICINALE ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI
Este firesc ca fiecare pacient să afle care este cel mai indicat
tratament cu plante pentru această afecţiune. Nu se poate
indica însă acelaşi tratament valabil pentru o grupă de
pacienţi. Şi aceasta pentru că nu există doi oameni care să fie
identici, nici măcar dacă sunt gemeni. Cum ar putea atunci să
existe doi oameni total diferiţi, care să reacţioneze identic la
acelaşi tip de tratament? ’
Problemele care se pun însă sunt mai complexe. Deşi, în
general, s-a constatat efectul benefic al multor plante, nu se
ştie cu exactitate cum va reacţiona fiecare organism în parte la
administrarea unui anume tratament naturist, pentru că
acest lucru depinde de foarte mulţi factori la rândul său:
alimentaţie, stil de viaţă, posibilitatea de asimilare a
organismului respectiv, principiile active care acţionează etc.
Uneori este indicat şi un tratament cu mai multe plante în
acelaşi timp, dar şi aici există foarte multe necunoscute. Nu se
pot amesteca plantele oricum şi în orice cantitate. Vă voi da
doar un exemplu: cruşinul este laxativ, dar dacă se amestecă
cu afinul, care este unul dintre cele mai eficiente plante
folosite împotriva diareei, atunci efectul laxativ se anulează, în
funcţie de cantitatea plantelor şi de cantitatea de principii
active pe care le conţine fiecare plantă în parte (lucru care este
foarte dificil de stabilit şi depinde de foarte mulţi factori la
rândul său – perioadă de culegere, uscare etc). Aceste exemple
pot continua la infinit, pentru că, în unele cazuri, anumite
principii active din anumite plante, în amestec cu altele, îşi vor
anula efectele. În alte cazuri, prin asocierea a două plante, e
posibil ca principiile active să-şi intensifice acţiunea.
Nu se cunoaşte însă cu certitudine ce cantitate de principii
active există în fiecare plantă în parte, procent care diferă în
cadrul
Eugen Giurgiu
7
aceleiaşi plante în funcţie de perioada de vegetaţie în care
este. Culeasă. Anumite principii active sunt prezente în
cantitate mai mare dacă planta este culeasă în timpul optim,
cu soare, şi uscată în condiţii ideale sau folosită în stare
proaspătă.
Eu cred că cele mai eficiente preparate sunt cele care conţin
alcool, pentru că alcoolul poate facilita dirijarea principiilor
active din plante exact acolo unde este nevoie. La 15 minute
după ingerare, aceste principii active se vor regăsi în sânge, iar
sângele are posibilitatea să le transporte exact unde este
nevoie de ele.
Cea mai bună metodă de a extrage cât mai multe principii
active din plante este tinctura. Tincturile acţionează mult mai
eficient, fiind asimilate într-o cantitate mult mai mare. Prin
infuzii şi decocturi se pierd o serie de principii active şi toate
enzimele, în schimb prin tincturi acestea vor rămâne intacte şi
vor acţiona mai eficient.
Există însă situaţii în care cea mai mică cantitate de alcool
care se administrează în tratament este foarte nocivă
(afecţiunile ficatului, pancreasului etc) şi atunci se va face o
tinctură triplă, care este mult mai concentrată în principii
active decât o tinctură simplă.
De asemenea, se pot face tincturi din cinci până la şapte
plante, pentru că, prin însumarea principiilor active, efectul
benefic este sporit. Care vor fi însă plantele cele mai indicate în
fiecare caz în parte depinde de ce plante se pot face rost, de
tipul afecţiunii şi de multe alte considerente. Sunt doar câteva
aprecieri care trebuie cunoscute de cei care folosesc plantele
medicinale în tratament.
Plante medicinale care se pot folosi în tratarea cancerului:
afin, albăstrele, aloe, anason, angelică, anghinare, arnică,
armurariu, bănuţi, brânca ursului, brânduşa de toamnă,
brustur, busuioc, captalan, castan sălbatic, cătină, ceai
chinezesc, ceai negru, ceai verde, ceapă, chimion, cimbru,
cimişir, coada calului, coada şoricelului, drobiţă, dud,
echinacea, gălbenele, genţiană, gheara mâţei, ghimbir, ginko
biloba, ginseng rusesc, ienupăr, isop, isorel, lemn dulce,
levănţică, lichen de piatră, limba boului, mărul lupului,
mentă, mesteacăn, muşchi de piatră, năprasnic, negrilică,
norocel, mei, orz verde, pătlagină, pătrunjel, pelin, pedicuţă,
pufu- liţă cu flori mici, răchitan, revent, roibă, roiniţă,
rostopască, rozmarin, salcie, saschiu, scaiete, schinduf,
secară, silur, soc, soia,
8
Cancerul – tratamente naturiste spânz, susan, tătăneasă,
tuia, ţelină, traista ciobanului, troscot, turmenic, ulm, urzică,
urzică moartă albă, usturoi, valeriană, vâsc.
MODUL DE FOLOSIRE AL PLANTELOR MEDICINALE
Praf. Plantele care se pot lua sub formă de praf se usucă,
apoi se macină cu râşniţa de cafea şi unele (nu toate) se pot
cerne cu sita fină, pentru a îndepărta părţile care nu s-au
mărunţit bine. Se pune apoi dozată indicată cu un vârf de cuţit
sau chiar cu o linguriţă sub limbă, unde se va îmbiba cu
salivă. Se ţine 10 minute, apoi se înghite cu apă. Se
administrează din patru în patru ore, întotdeauna pe stomacul
gol, iar timp de cel puţin 15 minute, nu se mai consumă niciun
aliment. Este una dintre cele mai eficiente metode de
administrare. Problema este însă mai complexă decât pare,
pentru că nu se pot lua sub formă de praf plantele care nu au
fost spălate bine înainte de uscare şi care nu au fost uscate în
uscătoare speciale, unde nu se pot contamina cu diferiţi
germeni patogeni.
Se ştie deja că nu este indicat să se consume un fruct fără
a-l spăla bine înainte, pentru că altfel, pot apărea anumite
afecţiuni. Plantele medicinale cresc pe sol şi pot fi mai rău
contaminate decât un fruct care creşte în copac. De asemenea,
foarte multe plante nu se spală după ce se culeg Şi; de
asemenea, nu sunt uscate în condiţii igienice (uscătoare
specială), existând risdul de a se contamina chiar şi în timpul
uscării; sâb al păstrării lor. În concluzie, trebuie folosite cu
mare ateiiţife Sub această florină.
Tinctura triplă. Se prepară diptr-o parte plantă şi cinci părţi
alcool de 70 grade. Se ţine timp de 15 zile „apoi se strecoară-
Este bine să se facă din fiecare plantă separat. Se vor pune la
prima tinctură, de exemplu, 250 g plantă şi 1250 ml alcool de
70 grade. După aceea, la tinctura astfel obţinută se vor adăuga
din nou alte 50 g plante, obţinându-se tinctura dublă
(aproximativ 50 ml – în funcţie de cât absorb plantele, pentru
că nu toate absorb aceeaşi cantitate de lichid). După
strecurare, se vor adăuga alte plante în aceleaşi proporţii, dar
de această dată se va completa cu apă distilată, pentru că
anumite plante au anumite principii active care se elimină la o
cantitate mai mare de alcool. Fiecare etapă presupune însă o
perioadă de macerare de 15 zile, pentru că în
Eugen Giurgiu
9
gospodărie nu există posibilităţi de percolare sau alte
metode de a grăbi prepararea. De asemenea, este bine să se
lase timp de şase zile la decantare. Soluţia obţinută după acest
proces se va completa cu apă fiartă şi răcită (250 ml lichid care
se va pune peste 50 g plantă). Se agită pe toată perioada foarte
des (în afară de perioadele de decantare). Se obţine un
concentrat (tinctură triplă) care este mult mai eficient decât
tinctura simplă, deoarece conţine de şapte ori mai multe
principii active decât tinctura simplă şi este deci mult mai
eficient.
Plantele nu trebuie să fie prea tare mărunţite, pentru că
acest lucru îngreunează filtrarea. În timpul decantării, se
poate de asemenea pune eter-sau acid citric, pentru a
îndepărta anumite reziduuri din tinctură, dar acest lucru nu
este util, pentru că, odată cu eliminarea depunerilor, se vor
îndepărta şi anumite substanţe active, importante pentru
anumite tipuri de cancer.
Nu se pot prepara, din păcate, decât tincturi triple din
fiecare plantă în parte, pentru că, dacă s-ar face din
amestecuri, există riscul ca anumite substanţe prezente la o
plantă să fie transferate în altă plantă în loc să se regăsească
în tinctura finală. Care sunt plantele care se pretează la acest
tip de preparat? Absolut toate plantele din care se pot face
tincturi, adică marea lor majoritate.
Tincturile triple sau concentratele se vor putea administra
în diferite diluţii, ceea ce va face posibil ca aceeaşi cantitate de
alcool să transporte o cantitate de şapte ori mai mare de
principii active şi să se poată folosi chiar şi în tratamentul
ficatului şi al pancreasului. În general, se administrează
aproximativ 5 ml de tinctură pe zi, din aceasta căreia eu îi
spun concentrat, diluat.
În general, diluţiile se fac cu apă fiartă şi răcită. Un
concentrat de 200 ml se poate dilua la un litru şi, în acest caz,
cea mai eficientă metodă de administrare este să se ia câte 10
ml din diluţie de 3 ori pe zi. Ceea ce asigură administrarea a 6
ml de concentrat pe zi, o doză suficientă pentru orice tip de
tratament.
Oricât ar fi însă de bine filtrată, orice tinctură din plante va
lăsa depuneri. În mod normal, se poate păstra timp de doi ani,
dar este mult mai activă în primele şase luni. Este bine ca în
prima lună să se facă din minimum şase-nouă plante, ca
ulterior să se folosească mai multe plante, pentru a nu se
obişnui organismul cu acelaşi tratament.
Io
Cancerul – tratamente naturiste în general, nu există
contraindicaţii şi tratamentul poate fi folosit perioade foarte
lungi de timp dacă se folosesc mai multe plante şi acestea
variază de la o lună la alta.
Atenţie însă la activitatea ficatului, care trebuie reglată şi
menţinută sub control. Tratamentul nu trebuie să afecteze
funcţiile hepatice normale.
Băi de plante. Se cunoaşte faptul că temperatura ridicată
ajută la vindecarea afecţiunii. De aceea, este indicat ca băile să
se facă la temperaturi mai ridicate, în funcţie de toleranţa
organismului şi de starea inimii.
Plantele pentru baie: afin (frunze), alge marine, aloe, alun
(frunze sau coajă), arin negru (scoarţă), boz (frunze sau
rădăcini), brad (crengi sau cetină, conuri verzi), brusture
(frunze sau rădăcină), cartofi (tuberculi fierţi), castan
comestibil (coajă sau seminţe), castan sălbatic (frunze, flori,
seminţe, coajă), castravete (fruct), căpşune (fructe sau frunze),
cătină (frunze, coajă, fructe), ceapă (bulb sau frunze verzi),
cerenţel (rădăcină), chimen (seminţe), cicoare (rădăcină,
plantă, flori, seminţe), cimbrişor (plantă), cimbru (plantă),
ciuboţica cucului (rădăcină, plante, flori), ciumăfaie (plantă,
flori), coacăz (frunze), coada calului (plantă), coada racului
(plantă sau rădăcină), coada şoricelului (flori sau plantă), corn
(frunze), creţuşcă (plantă), crin (bulb sau flori), dovleac (pulpă
în special fiartă), dud (frunze sau coajă), fasole (păstăi verzi),
fenic (seminţe), ferigă (frunze sau rizom), frag (frunze sau
rădăcină), frasin (frunze), gălbenele (plantă sau flori), gorun
(coajă), gutui (seminţe de fruct, frunze), hamei (conuri), iarbă
grasă (plantă), iarbă mare (plantă), iasomie (flori), ienupăr
(bace, cetină sau chiar ramuri), în (seminţe), jneapân (cetină
sau ramuri), levănţică (flori), leuştean (plantă sau rădăcină),
lichen de Islanda (plantă), liliac (flori sau frunze), limba
mielului (plantă), lumânărică (flori sau plantă), mac (flori sau
seminţe), măceş (flori, rădăcină, seminţe), măcriş de câmp
(plantă), măghiran (seminţe), mărar (plantă sau seminţe),
mentă (plantă), merişor (frunze), mesteacăn (frunze), muşeţel
(flori), muştar alb (seminţe), nalbă (plantă sau rădăcină), nuc
(frunze), nufăr alb (rizom), obligeană (rizom), osul iepurelui
(plantă sau rădăcină), păpădie (plantă sau rădăcină),
pătlagină (frunze, rădăcină, seminţe), pătrunjel (rădăcină sau
frunze), pelin (plantă), pin (cetină, conuri), pir (rădăcină),
Eugen Giurgiu plop negru (muguri), podbal (frunze sau
flori), porumbar (coajă, flori, fructe), revent (rădăcină), salată
verde (plantă), salcie (frunze, ameţi sau coajă), salvie (plantă),
scai vânăt (plantă), sfeclă (frunze, rădăcină), sânziene (plantă
cu flori), soc (flori, coajă), stejar (coajă), sulfină (plantă),
sunătoare (plantă cu flori), talpa gâştei (plantă), tătăneasă
(frunze sau rădăcină), tisă (cetină), traista ciobanului (plantă),
trandafir (petale de flori), trei fraţi pătaţi (plantă), trifoi (flori
sau plantă), troscot (plantă), urzică (plantă, seminţe,
rădăcină), volbură (plantă), zmeur (frunze).
Se pune o mână bună de plantă la fiert în 5 litri de apă.
Plantele şi florile se pun în apă clocotită, apoi se acoperă
pentru 15 minute şi se strecoară în cadă. Dacă este vorba
despre seminţe sau rădăcini, coajă, atunci se vor fierbe timp
de 5-10 minute, după care se strecoară în cada de baie.
Băile se pot face zilnic şi este bine să dureze timp de 30
minute.
După baie, este bine ca pielea să fie unsă cu uleiuri, pentru
a împiedica deshidratarea pielii, şi masată. Se pot folosi foarte
multe uleiuri speciale, care se găsesc la în farmaciile naturiste.
Fiecare din acestea au modul de folosire indicat în prospect.
Pe lângă plante, se mai pot face şi:
Băi cu miere. Datorită faptului că mierea are foarte multe
vitamine, se pot adăuga la baia de plante şi 5-6 linguri de
miere, care se va dizolva în cadă.
Băi cu lapte. În cada de baie se va pune 1 litru de lapte, care
va ajuta de asemenea la întreţinerea pielii.
Oţet. Întrucât după fiecare baie este bine ca pielea să
rămână acidă, pentru a nu se putea înmulţi microbii, se pot
adăuga la o cadă de apă 200-300 ml oţet de mere şi miere.
Acesta poate fi înlocuit cu suc de lămâie.
Tărâţe de grâu. Se pot adăuga la o cadă de baie în toate
cazurile în care se prezintă uscăciuni sau diferite leziuni ale
pielii. Se va face un săculeţ din pânză în care se vor pune 500
g de tărâţe de grâu. Se lasă apoi să curgă apa caldă peste ele şi
se intră în cadă. Au un excelent efect de catifelare şi înmuiere a
pielii.
12
PLANTE, FRUCTE Şi LEGUME BENEFICE
Afin (Vaccinum myrtylis). Se folosesc fructele sub formă de
suc, din care se va bea zilnic câte 200 ml de 3 ori pe zi. Nu este
indicat să se administreze atât timp cât pacientul suferă de
constipaţie. Această problemă se poate rezolva cu laxative sau
cu ulei vegetal din orice plantă (dovleac, grâu, soia, rapiţă etc).
De asemenea, din fructele uscate se poate obţine praf – în
acest caz, se ia câte 1 linguriţă de praf fin (măcinat cu râşniţa
de cafea), care se va ţine sub limbă, timp de 5 minute, apoi se
înghite cu apă. Se poate face acest lucru de 3 ori pe zi. Se mai
pot folosi cu succes siropul sau tinctura. În cazul tincturii, se
va lua 1 linguriţă diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15
minute înainte de mesele principale.
Fructele ca atare se consumă câte 50-100 g pe zi, în cure de
o durată cât mai mare. Cel mai bine este ca administrarea lor
să se facă pe stomacul gol, cu 15 minute înaintea meselor.
Se pot folosi şi frunzele, sub formă de ceai: din 2 linguriţe de
frunze mărunţite, fierte pentru 10 minute, în 250 ml apă. Se
pot consuma 3 căni pe zi.
Substanţele care dau culoarea închisă acestor fructe,
numiţi pigmenţi antocianici, acţionează împotriva cazurilor de
leucemie, precum şi în cazul sarcoamelor,
reticulosarcoamelor, mieloamelor etc. Cercetătorii de la
Universitatea din Oslo au descoperit că aceste fructe pot limita
răspândirea celulelor canceroase în special în localizarea
pulmonară şi inhibă producerea metastazelor.
Albăstrele (Centaurea cyanus). Se folosesc în special în
afecţiunile oculare, uneori în combinaţie cu alte plante. Este
bine totuşi să se combine cu silur. Sub formă de praf interh;
’se ia câte 1 linguriţă de 4 ori pe zi. Acţiuni interne:
antidiareic’, dfenor hepatic, dezinfectant, folosit mai ales în
afecţiunile oculâ’rfe; dedarece este şi decongestiv.
Aloe (Aloe vera). Se ia 1,5 kg plantă în vârstă de’3-5 ani. Nu
se udă timp de 7 zile şi se ţine la întuneric. Se rup apoi
frunzele şi se spală. Se macină cu maşina de carne. Se adăugă
2,5 kg miere şi 3,5 kg vin roşu. Se pune totul într-un vas de
culoare închisă sau se înveleşte bine, pentru a nu pătrunde
lumina. Se ţitte timp de 5 zile. Se va lua apoi câte 1 lingură de
3 ori pe zi în prima săptămână, cu o oră înainte de mesele
principale. Apoi, în funcţie de reacţia organismului, se pot lua
2 linguri odată, de 3 ori pe zi. Se recomandă ca tratamentul să
se urmeze timp de 6 săptămâni.
Eugen Giurgiu
13
Apoi, 10 zile pauză, după care se poate relua cura. Este
foarte eficientă pentru acţiunea de dezintoxicare a
organismului.
Există şi în magazinele naturiste gel de aloe. Conform
prospectului, acesta dizolvă tumorile şi este foarte util în
tratamentul cancerului. În acest caz, se va lua conform
indicaţiilor producătorului, întrucât se găseşte sub foarte
multe forme de prezentare.
Anason (Pimpinella anisum). Este indicat mai mult ca
infuzie sau praf ţinut sub limbă de 3 ori pe zi câte un vârf de
cuţit. Este benefic în special în formele de cancer specific
feminin, dar ajută şi la detoxifierea organismului, favorizând
funcţionarea corectă a ficatului. Este util pentru cei care fac
chimioterapie, ajutându-i să o suporte mai uşor. Se
administrează sub formă de praf intern, 1 linguriţă de 4 ori pe
zi. Se mai poate pune 1 linguriţă de plantă mârunţitâ la 250 ml
apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.
Se pot consuma 3 căni pe zi. Se foloseşte în special pentru
drenarea ficatului şi în afecţiunile digestive.
Angelica (Angelica arhangelica). Se foloseşte în special în
tratamente de lungă durată. Este socotită un antidepresiv
puternic, utilă în afecţiunile respiratorii şi digestive pentru
acţiunea ei antiseptică, un bun diuretic care ajută la
eliminarea toxinelor din organism. Reface de asemenea
apetitul şi ajută în afecţiunile nervoase, digestive, glandulare.
Se pot folosi rădăcina, planta sau chiar seminţele. Se pune 1
linguriţă de plantă mărunţită în 250 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma
3 câni pe zi. Dacă se folosesc seminţele, se pune 1 linguriţă la
250 ml apă şi se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se
pot consuma 3 căni pe zi. Se poate folosi şi sub formă de praf.
În uz extern, are acţiune astringentă slabă, dar este un bun
tonifiant al refaceri pielii. Cea mai utilă formă de tratament
este praful sau tinctură.
Anghinare (Cynara scolymus). Este benefică în special în
afecţiunile hepatice, fiind un foarte puternic antiinfecţios. Se
recomandă în ciroze hepatice de toate tipurile, este un
depurativ puternic în special al vezicii biliare, ajutând la
diminuarea colesterolului şi totodată un foarte bun stimulent
al ficatului. Ajută şi la refacerea poftei de mâncare. 1 linguriţă
de plantă mărunţită se pune în 250 ml apă clocotită. Se
acoperă timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma
3 căni. Se poate folosi şi ca praf sau tinctură.
14
Armurariu (Silybum marianum). Se foloseşte tinctura – câte
3 linguriţe pe zi – fiind cea mai eficientă metodă de
administrare. Este indicată în toate formele de cancer. Praful,
care nu este aşa de eficient ca tinctura, se obţine din seminţe
şi se ia câte 1 linguriţă de praf de 4 ori pe zi, cu 15 minute
înaintea meselor. Nu se cerne. Este foarte important să se ştie
că aceste seminţe se degradează extrem de repede,
oxidându-se la câteva secunde de la măcinare. Se poate face şi
o infuzie: se pune 1 linguriţă de seminţe măcinate în 250 ml
apă, chiar când aceasta începe să clocotească. Se pot consuma
3 căni pe zi. Ajută la dezintoxicarea organismului, la lupta
împotriva cancerului, etc. Se poate administra pe perioade şi
mai lungi de timp. Este utilă pentru cei care fac chimioterapie,
ajutându-i să o suporte mai uşor.
Arnica (Amica montana). Se foloseşte în special intern,
pentru stimularea sistemului imunitar al organismului. Dar
are şi acţiune antidepresivă, antiinfecţioasă, în special pentru
aparatul renal, respirator şi digestiv. Se poate folosi cu succes
şi în cazul afecţiunilor cerebrale, cu acţiune directă împotriva
sclerozei. În uz extern, este una dintre cele mai des utilizate
plante, atât pentru acţiunea sa antibiotică puternică, cât şi
pentru acţiunea de regenerare celulară. Cel mai bine se
utilizează sub formă de tincturi sau concentrate, cu atenţie la
acţiunea toxică. Se foloseşte în general numai în combinaţii.
Tinctura – se aplică sub formă de comprese pe ganglionii
măriţi, ţinându-se minimum 4 ore (cel mai bine este noaptea).
Are efecte antitumorale şi imunostimulente locale.
Bănuţi (Bellis perenis). Se va pune 1 linguriţă de plantă mă-
runţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute,
apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, sau se foloseşte
în diferite combinaţii. Se mai poate lua sub formă de praf, care
se macină fin din plante uscate cu ajutorul râşniţei de cafea.
Se pune sub limbă 1 linguriţă de praf, pentru 5 minute, apoi se
înghite cu puţină apă. Se ia de 3 ori pe zi, cu 15 minute
înaintea meselor principale. Este o plantă recomandată
pacienţilor care fac chimioterapie.
Brânca ursului (Heracleum spondyllium). Se pun 1-2
linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se
acoperă timp de 15 minute, apoi se strecoară şi se pot
consuma în cursul zilei 3 căni. Se poate folosi şi sub formă de
tinctură, praf sau concentrat. Se foloseşte în toate afecţiunile
sferei genitale, prostată, ovare etc.
Eugen Giurgiu
15
Are acţiune antispastică, calmantă, în special în cazul
afecţiunilor genitale şi nervoase. Este un tonic general al
întregului organism şi stimulent al imunităţii, ajută şi la
vasodilatarea periferică, în special genitală. Seminţele se
folosesc mai ales pentru afecţiunile din sfera cerebrală. În uz
extern, se pot folosi împachetări cu frunze proaspete, în
special la pacienţii cu scleroză şi cancer al pielii. Nu se
supradozeazâ, deoarece există riscul producerii unor alergii.
Brusture (Arctium lappa). Este antibiotic, antiinfecţios
renal, depurativ uşor, bun diuretic, ajută în special la
prevenirea cancerului şi la stimularea activităţii renale.
Extern, are şi acţiune antivirală, antiinflamatoare şi
cicatrizantă. În mod frecvent se foloseşte rădăcina. Se poate
usca şi apoi se poate măcina şi transforma în praf – se pune
câte un vârf de cuţit sub limbă pentru 15 minute, apoi se
înghite cu puţină apă. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi. De
asemenea, se poate pune 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la
250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot
consuma 2-3 căni pe zi. În uz extern, se poate folosi la
spălături, comprese sau pansamente locale, cu cantitate
dublă de plantă sau la cataplasme care se fac cu plantele
rămase de la ceai puse în pansamente şi aplicate local. Se mai
poate face o cremă cu unt, untură sau ulei, cu care se va putea
unge local în cazul cancerului pielii. Se mai pot folosi şi
frunzele, care au efecte foarte bune mai ales în cazurile de
cancer ale pielii. Se pot pune unse cu puţin ulei sau cu vin. Se
ţin în vin timp de 30 minute, apoi umede se vor aplica extern
de 2-3 ori pe zi.
Busuioc (Ocium basilicum). Se administrează sub formă de
ceai sau se face un sirop, care se ia de 2-3 ori pe zi. De
asemenea, poate fi aplicat extern pentru comprese sau chiar
cataplasme. Acestea ajută şi la distrugerea diferiţilor germeni
patogeni. Este util pentru cei care fac chimioterapie,
ajutându-i să o suporte mai uşor. Praf intern: 1 linguriţă de 4
ori pe zi. Are acţiune anti- depresivă, antiseptică intestinal,
echilibrează activitatea endocrină, stimulează sistemul
imunitar şi tonifică organismul.
Captalan (Petasites hibridus). Este o plantă care se găseşte
mai greu la magazinele naturiste, deoarece este foarte
solicitată. Se foloseşte sub formă de capsule, conform
indicaţiilor producătorului. Se mai poate utiliza rădăcina
mărunţită, din care se pune 1 linguriţă la 250 ml apă şi se
fiarbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3
căni pe zi. Poate să distrugă celulele
16
Cancerul – tratamente naturiste canceroase, fiind una
dintre plantele antitumorale. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe
zi. Este şi antispasmodic, astringent slab, regulator al
tensiunii arteriale, vasodilatator.
Castan sălbatic (Aesculus Hippocastanus). Se folosesc coaja
de la fructe sau de pe ramuri tinere şi mugurii neîmbobociţi.
Se face o tinctură din care se dă maximum 10 picături în
cursul unei zile, preferabil cu alte tincturi în amestec. Este
utilă în cazurile în care există probleme circulatorii la diferite
nivele şi se doreşte refacerea vaselor de sânge.
Cătină (Tamarix ramosissima). Este indicat în special uleiul
de cătină. Intern, se iau 30 picături de 3 ori pe zi. Extern, are
un puternic rol cicatrizant. Se pot folosi preparatele cu ulei de
cătină, care există la toate magazinele naturiste. Praf intern: 1
linguriţă de 4 ori pe zi. Stimulează capacitatea de apărare a
organismului, este utilă în cazurile în care se face chimio sau
radioterapie, este hipoglicemiant cu acţiune slabă, utilă însă şi
în afecţiunile genitale şi pentru regenerarea ficatului. Are, de
asemenea, o puternică acţiune tonică şi de regenerare a
întregului organism.
Ceai chinezesc. Se recomandă 2-3 căni pe zi. Ajută în
special la eliminarea toxinelor şi în lupta cu celula canceroasă,
contribuind la refacerea organismului.
Ceai negru. Conţine quercitină, care nu dă voie celulelor
canceroase să se înmulţească. Protejează organismul de
efectele muta- gene şi cancer. Se pune 1 linguriţă de ceai
negru la 250 ml apă rece şi se lasă de seara până dimineaţa.
Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi.
Ceai verde. Se recomandă 2-3 căni pe zi. Praf intern: 1
linguriţă de 4 ori pe zi. Se foloseşte mai ales în cazurile în care
este asociată obezitatea şi când se doreşte o eliminare mai
rapidă a toxinelor.
Chimen (Carum carvi). Se poate administra intern, în ceai,
combinaţii de mai multe ceaiuri, supe, sau sub formă de praf
(se pune sub limbă câte un vârf de cuţit de seminţe). Se poate,
de asemenea, utiliza şi extern, aplicând praf de chimen pe răni
pentru cicatrizare. Se foloseşte în toate afecţiunile digestive, la
orice nivel, atât pentru eliminarea toxinelor din organism, cât
şi pentru reglarea digestiei.
Cimbru (Tymus vulgaris). Se pun 1-2 linguriţe de plantă
mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15
minute, apoi
Eugen Giurgiu
17
se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate folosi şi
praf, tinctură, concentrat sau oţet. Intern, este antifungic,
antiseptic respirator, digestiv, inclusiv la nivelul intestinal sau
al ficatului, expectorant şi stimulator al leucocitozei, foarte util
în bolile infecţioase. Extern, este antibacterian, antifungic
calmant, cicatrizant, şi ajută la stimularea circulaţiei
periferice. Oţetul se poate aplica în cazul mâncărimilor, iar
alcoolul se foloseşte la refacerea nervilor periferici şi în multe
alte afecţiuni.
Cimişir (Buxus sempervirens). Se recoltează 200-300 g de
crenguţe, care se mărunţesc, apoi se pun într-un borcan cu
capac, împreună cu alcool de 70 de grade. Se ţin timp de 15
zile, agitând des borcanul. După această perioadă se
strecoară. Se va lua câte 1 linguriţărde tinctură diluată cu 100
ml apă, de 3 pri pe zi. Are un gust rău, dar este foarte eficientă.
Acţionează ca inhibitor al celulei canceroase. Efectele încep să
se simtă încă din primele zile de tratament. Se poate folosi la
tratarea cancerului pielii, al vezicii urinare, cancerul renal, de
colon, etc.
Coada calului (Equisetum arvense). Se pune 1 linguriţă de
plantă mârunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă timp de
15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, sau
se foloseşte în diferite combinaţii. Se mai poate lua sub formă
de praf, care se macină fin din plante uscate, cu ajutorul
râşniţei de cafea. Se pune sub limbă pentru 5 minute, apoi se
înghite cu puţină apă. Se ia de 3 ori pe zi, cu 15 minute
înaintea meselor principale. Are un efect antiacid puternic,
distruge streptococul auriu şi hemolitic. Extern, se poate folosi
la distrugerea Chlamydia trachomatis, având şi efect
antiinflamator.
Se poate folosi şi mai concentrat (dublu), atât intern cât şi
sub formă de cataplasme externe calde, sau băi, care sunt
utile în toate cazurile de cancer. Este planta care este indicată
cel mai des pentru remineralizarea organismului şi este poate
una dintre cele mai utile în curăţarea organismului de toxine.
Coacăze negre sau roşii (Ribes nigrum). Se culeg fructele în
iunie-iulie, se consumă în stare proaspătă câte 100 g pe zi, în
cure de cât mai lungă durată. Se pot folosi în lipsă chiar şi
fructe uscate şi măcinate, luate sub formă de praf. Şi frunzele
se pot face praf, din care se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi – se
ţin sub limbă 5 minute, apoi se înghit cu apă. Se iau doar
înaintea meselor. Substanţele care dau culoarea închisă
fructelor – pigmenţii anto-
18
Cancerul – tratamente naturiste cianici – au un puternic
efect benefic în cazul leucemiei, sarcoamelor,
reticulosarcoamelor, mieloamelor şi nitor forme de cancer. De
asemenea, ajută la dispariţia fenomenelor nedorite în timpul
tratamentului cu citostatice. În uz extern, se fierb frunzele
timp de 5 minute, apoi se pun între pânze şi se aplică pe
tumoare. Tratamentul este util şi în adenopatii.
Coada şoricelului (Achillea millefolie). Se pun 1-2 linguriţe
de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru
15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Cele
mai indicate sunt florile. Este antialergică, cicatrizantă în
special gastric şi intestinal, tonică digestiv, utilă şi în cazul
afecţiunilor din sfera genitală. Se poate folosi şi sub formă de
praf, tinctură sau concentrat. Extern, este şi antiinfecţioasă,
antiinflamatoare şi cicatrizantă.
Drobiţa (Genista tinctorlă). Este mai utilă folosirea ei sub
formă de praf: se pune 1 linguriţă de praf sub limbă pentru 15
minute, apoi se înghite cu puţină apă. Se face acest lucru de 3
ori pe zi. De asemenea, se poate pune 1 linguriţă de plantă la
250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se
strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Se poate face, de asemenea, o tinctură, din 50 g plantă
mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se ţine
apoi 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile
active din plantă. Se strecoară şi se pune în sticluţe de
capacitate mai mică. Se va lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu
15 minute înaintea meselor, diluată cu 100 ml apă. Este foarte
eficientă în toate afecţiunile tiroidiene. Ajută la eliminarea
nodulilor tiroidieni.
Dud (Morus alba). Am trecut această plantă pentru că este
foarte utilă în cazul în care apare ascita, lucru foarte frecvent
în afecţiunile grave. Se va folosi coaja de la rădăcină, proaspăt
recoltată sau uscată. Se pun 2-4 linguri la 500 ml apă şi se
fierb până scade lichidul la jumătate. Se consumă 2-3 căni de
ceai pentru eliminarea apei.
Echinacea (Echinacea angustifoliă). Se găseşte la orice
magazin naturist sau farmacie şi se va folosi conform
indicaţiilor producătorului. Este una dintre cele mai eficiente
plante care ajută la întărirea imunităţii organismului. Are şi
acţiune antibiotică, bacteriostatică, antivirală, depurativă şi
analgezică. Extern, este
Eugen Giurgiu
19
un antiseptic care stimulează imunitatea locală şi un foarte
bun cicatrizant.
Gălbenele (Callendula officinalis). Se indică folosirea florilor,
din care se va face un ceai: 2 linguriţe de flori mărunţite se vor
pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute,
apoi se strecoară. Se foloseşte în special în afecţiunile de
stomac, intestine, piele, renale etc. În unele cazuri se poate
folosi tinctură simplă sau în diferite diluţii. Extern, se
recomandă unguentul pentru piele.
Genţiana (Gentiana asclepladeă). Este antidepresivă, anti-
hemoragică, favorizează asimilaţia şi se remarcă îndeosebi
prin acţiunea de tonic digestiv şi hepatic. Se poate lua sub
formă de pulbere şi se indică în toate afecţiunile creierului sau
digestive, inclusiv hepatice. Se mai poate lua sub formă de
tinctură sau macerat la rece: 1 linguriţă de rădăcină
mărunţită pusă în 250 ml apă şi lăsată la temperatura camerei
pentru 6-8 ore. Se strecoară, apoi se pot consuma 2-3 căni pe
zi – de preferat, pe stomacul gol.
Gheara mâţei (Uncaria tomentosa). Se vor lua 2400 mg în
două doze pe zi, conform indicaţiilor producătorului. Această
plantă ajută organismul să facă faţă mai uşor tratamentelor
medicamentoase. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Ghimbir (Zinghiber officinalis). Se foloseşte rădăcina,
măcinată fin. Se poate lua câte un vârf de cuţit de praf care se
va pune sub limbă pentru 15 minute, apoi se înghite cu apă.
Se poate, de asemenea, folosi la diferite preparate culinare.
Este foarte indicat celor care au greţuri şi vărsături în urma
tratamentului. Este util pentru cei care fac chimioterapie,
ajutându-i să o suporte mai uşor.
Ginko-biloba. O plantă foarte eficientă, de la care se folosesc
frunzele sub formă de praf sau din care se face tinctură. Este
renumită pentru efectele deosebite pe care le are în afecţiunile
craniene de toate tipurile. Se poate lua pe perioade lungi de
timp. Se administrează conform indicaţiilor producătorului. În
cazul în care aveţi praf de frunze, se pot face concentrate sau
tincturi foarte eficiente.
Ginseng rusesc. Ajută atât la întărirea imunităţii, cât şi la
refacerea celulară. Se foloseşte conform indicaţiilor
producătorului. Din rădăcină se pot face tinctură, concentrate
sau se poate lua şi sub formă de praf.
20
Hrean (Armoracia rusticona). Este foarte indicat pentru
cancerul pulmonar sau ale organelor aparatului respirator. Se
rade 1 kg de rădăcină şi se amestecă cu 1 kg de miere polifloră.
Timp de 10 zile se amestecă cu o lingură de lemn, apoi se poate
administra. Înainte de administrare, se va amesteca din nou
de fiecare dată. Se va lua în fiecare dimineaţă câte 1 lingură
din preparat, apoi se bea un ceai, în funcţie de tipul de cancer.
Ienupăr (Jenuperus comunis). Este util în toate formele de
cancer. Se face o cură care va începe prin înghiţirea în prima zi
a 4 bace de ienupăr mărunţite în gură apoi înghiţite cu puţină
apă. Se va putea apoi adăuga în fiecare zi câte 1 bacă
suplimentar, până se va ajunge la 15, după care se scade zilnic
câte una, până se va ajunge din nou la 4. Este unul din
mijloacele cele mai eficiente de curăţare a organismului, fiind
un diuretic puternic, dar, din păcate, nu se poate aplica celor
cu leziuni la rinichi. Are acţiuni antifermentative, antiseptice.
Se poate folosi atât în tratamentul afecţiunilor intestinale,
hepatice sau digestive, cât şi în cazurile de ascită.
Isop (Hyssopus officinalis). Se poate folosi sub formă de
pulbere, infuzii (1-2 linguriţe la 100 ml apă rece ţinute timp de
8 ore, apoi se strecoară şi aceleaşi plante se pun cu alte 100 ml
apă clocotită. Se acoperă până se răceşte şi se strecoară peste
infuzia obţinută anterior), din care se pot consuma 3 căni pe
zi. Sub formă de praf, se pune câte 1 linguriţă sub limbă
pentru 5 minute, apoi se înghite cu puţină apă. Se face acest
lucru de 3 ori pe zi, cu 15-30 minute înaintea meselor
principale Se foloseşte ca antidepresiv, tonic al sistemului
respirator, antispastic şi în special în afecţiunile din sfera
aparatului respirator sau intestinal. Ajută la întărirea pereţilor
capilarelor. Extern, este antiseptic şi cicatrizant, foarte util în
afecţiunile pielii.
Isorel. Este un produs din vâsc sub formă de injecţii care se
găseşte în farmacii şi este indicat în toate formele şi localizările
cancerului.
Lemn dulce (Glycyrriza echinata). Se poate lua sub formă de
praf, câte un vârf de cuţit pus sub limbă pentru 5 minute, apoi
înghiţit cu apă. Se foloseşte în toate formele de cancer, ajutând
chiar la distrugerea celulei canceroase şi la prevenirea
multiplicării celulelor canceroase. Este indicat şi în cazurile
dereglărilor endocrine. Se poate folosi şi în diferite combinaţii.
Se mai poate
Eugen Giurgiu
21
pune 1 linguriţă de lemn dulce la 250 ml apă clocotită, se
3 căni pe zi. Lemnul dulce are proprietatea de a ameliora rapid
şi vizibil starea generală a bolnavului. Este unul dintre cele
mai simple tratamente şi care se poate aplica în toate formele
de cancer.
Levânţică (Lavandula angustifolia). Se poate folosi intern, de
sine stătătoare sau în combinaţii la diferite ceaiuri. Extern, se
poate folosi sub formă de compresă, cataplasmă, ulei de baie,
în diferite preparate cu rol de calmare a durerii etc. Praf intern:
1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Lichen de piatră (Cetraria islandica). Se ia 1 linguriţă de praf
cu 15 minute înainte de fiecare masă de 3 ori pe zi, în special
de cei care urmează un tratament cu raze. Este o plantă care
absoarbe o serie de efecte nocive ale razelor. Extern, se poate
umple o periniţă cu praf şi se aplică local. Este una dintre cele
mai eficiente plante care se poate folosi împotriva radiaţiilor.
Este utilă pentru cei care fac chimioterapie, ajutându-i să o
suporte mai uşor. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi. Se
poate administra în toate bolile canceroase. Stimulează
secreţia pancreatică, fluidifică secreţiile bronhice, acţionează
ca emolient şi calmant al aparatului respirator, antispastic
pulmonar. Se recomandă cu precădere în bolile pulmonare.
Este şi antibiotic. Se poate administra şi în afecţiunile
ficatului, ale splinei, intestinului gros, în cazurile de anorexie,
nefrite etc.. Calmează, de asemenea, stările de vomă.
Limba boului (Anchusa officinallis). Cel mai eficient este
tratamentul cu tinctură. Se va face din întreaga plantă,
inclusiv rădăcina. Se pun 50 g de plantă mărunţită (preferabil
proaspătă, dar merge şi uscată) la 250 ml alcool alimentar de
70 de grade. Se ţin timp de 15 zile agitând des, după care se
strecoară. Din tinctura astfel obţinută se va lua câte 1
linguriţă de 3 ori pe zi, diluată în 100 ml apă. Se poate macera
planta şi în vin: 20 g plantă la un litru de vin, la care se adaugă
şi 100 g de miere de albine. Se ţine 8 zile, apoi se strecoară. Se
va lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate folosi pentru
orice formă de cancer. O altă reţetă: se ia 1,5 kg plantă
întreagă, recoltată proaspăt, sau numai rădăcină proaspătă
trecută prin maşina de tocat carne. Se pune apoi într-un
borcan peste care se toarnă 3,5 1 vin roşu şi 2,2 kg miere de
salcâm. Se amestecă totul numai cu lingura de lemn. Se
închide borcanul ermetic. Se ţine apoi timp de 8 zile la loc
întunecos,
22
Cancerul – tratamente naturiste amestecând de 2 ori pe zi
cu lingura de lemn. Se strecoară apoi în sticle de un litru,
închise la culoare, şi care se vor ţine la frigider închise ermetic.
În primele 5 zile, se ia de 3 ori pe zi, câte o linguriţă cu 2 ore
înainte de mese, după aceea de 3 ori pe zi, câte 1 linguriţă cu 1
oră înaintea mesei. În cazul cancerului, a paraliziilor, a
maladiei Parkinson etc., este de dorit să se facă acest
tratament minimum 2 luni.
Mentă. (Mentha piperita). Se poate folosi mai ales în
afecţiunile digestive sau în diferite combinaţii cu alte plante.
Se poate face oţet sau tinctură şi se poate folosi extern, mai
ales unde există şi afecţiuni cu mâncărimi de piele. Este un
slab analgezic, reglează digestia şi împiedică senzaţia de vomă.
Mesteacăn (Betula verrucosa). Poate combate cu mare
succes bolile renale şi de asemenea o serie întreagă de infecţii
ale aparatului uro-genital. Se pun 2 linguriţe de frunze bine
mârunţite de mesteacăn la 250 ml de apă clocotită. Se acoperă
20 de minute şi se strecoară. Se adaugă obligatoriu un vârf de
cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se lasă apoi 6 ore şi
abia atunci se poate consuma. Cu 4 linguriţe de plantă
preparate identic, se obţine un ceai concentrat care se poate
consuma în cursul zilei. Este un foarte bun diuretic, în plus
are capacitatea de a elimina acidul uric, colesterolul în exces şi
multe alte toxine. Pentru aceste efecte deosebite este indicat
în: afecţiuni renale, vezicale, chiar calculozâ renală (în
combinaţie cu coada racului în acest caz), scleroză, afecţiuni
cardiace, diabet, cancer. În plus, este un antiinflamator
cutanat şi articular, putând fi folosit cu succes la artroze,
reumatism, hipertensiune, edeme cardiace, boli de ficat,
dereglări uremice. Foarte important este faptul că distruge
stafilococul auriu, fiind deci şi un excelent antibiotic.
Muşchi de piatră (Cetraria islandica). Se indică în special în
cancerul aparatului respirator. Se pot bea 3 ceaiuri pe zi. Este
util pentru cei care fac chimioterapie, ajutându-i să o suporte
mai uşor. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Năprasnic (Geranium robertiarum). Timp de 6 luni de zile se
poate lua câte 1 linguriţă de praf de 3 ori pe zi, puse sub limbă
şi înghiţite apoi, 5 minute, cu apă. Se administrează cu 30
minute înainte de mesele principale. Mai are efect afrodiziac,
astringent, antidiareic, revigorator puternic, tonic general. În
uz extern, este antiviral, astringent şi cicatrizant. Cel mai
eficient este însă sucul
23
proaspăt, din care se vor lua 6 linguriţe pe zi. Este una
dintre cele mai puternice plante antitumorale, datorită
conţinutului de germaniu.
Negrilică (Nigela sativa). Preparatul Baraka se foloseşte
conform indicaţiilor producătorului. Este util pentru cei care
fac chimioterapie. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Norocel (Sedum telephium). Se face o tinctură din 50 g
rădăcină de norocel, peste care se pun 250 ml alcool alimentar
de 70 de grade. Se agită zilnic, timp de 15 zile. După această
perioadă, se strecoară. Se va lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi
din această tinctură, înainte de cele 3 mese principale. Se
poate folosi împotriva oricărei forme de cancer.
Orz (Hordeum vulgare). Sucul proaspăt obţinut din tulpinile
acestei cereale este un remediu de primă mână contra
diferitelor forme de leucemii şi cancere. Se pune într-o tăviţă
de plastic un strat de pământ de flori, netratat chimic, cu o
grosime de 2-3 cm, şi se însămânţează seminţe de orz la
distanţe mici, de 1-2 cm. Se pune tăviţa pe pervazul ferestrei şi
se udă la interval de 2-4 zile. În câteva săptămâni, orzul va da
mlădiţe. Când acestea ajung la 15-20 cm, se recoltează prin
tăiere. Restul se lasă, pentru că vor mai răsări de două-trei ori
mlădiţe. Se spală bine, apoi se dau prin maşina de tocat.
Tocătura obţinută se pune în storcătorul de fructe şi se obţine
sucul. Se administrează în cure de 60 zile, timp în care este
bine să se ia 50 ml de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale.
Pătlagina (Plantago lanceolata). Avicena recomanda încă din
primul secol al erei noastre frunzele de pătlagină ca mijloc de
vindecare a hemoragiilor, a tumorilor, a ulcerului cronic,
inflamarea ochilor, afecţiuni hepatice, renale, afecţiuni
gastrointestinale, afecţiuni respiratorii superioare, infertilitate
etc. Seminţele se folosesc pentru dizenterie, diaree, ulcer
gastric, tumori intestinale, diabet, infertilitate masculină şi
feminină. Se spală bine câteva frunze crude, se mărunţesc,
apoi se pun la fiert cu 250 ml apă şi 1 lingură de miere. Se iau
din acest preparat 2-3 linguri de mai multe ori pe zi în cazul
afecţiunilor stomacului, intestinelor, colite, colici. Se
păstrează în vas închis etanş. Tot pentru afecţiunile descrise
mai sus, se pot pune 3 linguriţe de plantă mârunţită în 250 ml
apă clocotită. Se acoperă pentru 8 ore şi apoi se strecoară. Se
ia câte 50 ml înainte de fiecare masă. Este indicat în toate
problemele intestinale şi stomacale, în special atunci când se
iau
24
Cancerul – tratamente naturiste citostatice. Se poate folosi
şi sucul, luat câte 1 lingură cu 15 minute înainte de mesă.
Pentru iarnă, acest suc se poate păstra dacă se amestecă cu
alcool în cantităţi egale.
În uz extern, se foloseşte planta proaspătă, spălată şi apoi
strivită cu o sticlă pe o suprafaţă de lemn, care se aplică pe
răni şi se pansează pentru 24 ore. Este bine să fie pusă
alternativ cu rostopască. Intern, se face infuzie şi din plantă
proaspătă, în special din pătlagina îngustă.
Pentru calmarea durerilor, se va pune 1 lingură de seminţe
la 100 ml apă fierbinte şi se lasă timp de 30 minute la infuzat.
Se ia câte 1 lingură cu 30 minute înaintea meselor principale.
Este foarte bună în cazul durerilor stomacale, intestinale etc.,
sau în cazurile de gastrită, ulcer etc. Tratamentul se
recomandă şi în terapia cu citostatice.
În cazul afecţiunilor pulmonare, se pune 1 lingură de frunze
uscate şi mărunţite la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10
minute. Se acoperă şi se lasă timp de 12-24 ore. Se strecoară şi
se poate lua câte 1 lingură de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea
meselor.
În afecţiunile renale, hepatice, este bine să se folosească
atât praf de frunze, cât şi seminţe. Se pune câte 1 lingură din
fiecare la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 12 ore, apoi
se poate consuma. Sau se poate fierbe timp de 20 minute, apoi
strecura. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Dacă este vorba despre afecţiuni ale pielii, se va pune suc de
pătlagină amestecat cu ceai din flori de coada şoricelului şi se
tamponează de mai multe ori pe zi.
Pătrunjel (Petroselium crispus). Este indicat să se consume
zilnic în special frunzele verzi, crude sau sub formă de suc.
Este foarte util mai ales în afecţiunile în care există şi o
dereglare glandulară. Se pot lua câte 2 linguriţe de suc de 3 ori
pe zi, preferabil combinat cu suc de morcovi, devenind astfel
mai activ.
Pedicuţă (Lycopodium clavatum). Se pune 1 linguriţă de
plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru
15 minute, apoi se strecoară. Se poate folosi în special la
afecţiunile ginecologice, testiculare, hepatice. Se poate folosi
singură sau în diferite combinaţii. Praf intern: 1 linguriţă de 4
ori pe zi.
Pelin (Artemisia absinthum). Se recomandă sub formă de
pulbere, macerat la rece sau infuzie, tinctură sau concentrat.
Este un bun antiinflamator al mucoasei digestive sau
intestinale, favo
Eugen Giurgiu
25
rizează secreţia biliară, iar în doze mai mari este util în
afecţiuni feminine, putând provoca ciclul menstrual.
Stimulează imunitatea şi activitatea cerebrală. Extern, se
foloseşte mai ales în cazurile candidozelor, fiind şi un
antiinflamator.
Pufuliţă cu flori mici (Epilobium montana). Se poate folosi
sub formă de pulbere, tinctură, concentrate, în cancerul
genital, atât la femei cât şi la bărbaţi, în cel renal, urinar etc.
Se va folosi în cure de lungă durată, de 3-6 luni.
Răchitan (Lythrum salicaria). Se vor consuma zilnic câte 3
căni de ceai, în care se vor pune şi 20 de picături de tinctură –
poate fi îndulcit cu miere polifloră după gust. În acest fel, se
cumulează efectele râchitanului cu cele ale mierii, fiind foarte
eficient în special în fazele de început ale bolii tumorale. Se
face un tratament susţinut în aceste cazuri, de 6 săptămâni,
cu 2 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Ajută la
inhibarea dezvoltării maligne a ţesuturilor – practic, opreşte
evoluţia bolii. Studii efectuate în Canada au arătat că acidul
elagic din această plantă împiedică vascularizarea tumorilor şi
chiar degradează reţeaua de vase care hrăneşte şi permite
dezvoltarea tumorii. În cancerul pielii se poate aplica local
plantă proaspătă, strivită sau chiar transformată în pastă cu
ajutorul maşinii de tocat carne şi apoi amestecată cu argilă de
diferite culori. Aceasta se aplică pe un pansament şi apoi se
pune pe locul afecţiunii. În funcţie de toleranţa individuală, se
poate păstra această cataplasmă 2 ore. Se poate face de 2-3 ori
pe zi. Are un foarte puternic efect cicatrizant şi ajută extrem
de bine la vindecarea afepţiunii. În lipsă, se poate folosi praf
din plantă uscată, în amestec cu argilă. La fel de eficientă este
şi tinctură cu argilă, care se ţine tot 2 ore, aplicată de mai
multe ori pe zi. Se poate, de asemenea, face cataplasmă cu
planta uscată şi infuzată.
Revent (Reum palmatum). Se pisează 100 g de rădăcină de
revent, apoi se macină cu râşniţa de cafea şi se cern. Se pun
apoi în borcane cu capac, care se ţin la rece. Se va pune apoi
într-un bol 1 linguriţă, care se va amesteca cu sucul obţinut de
la o jumătate de lămâie şi 1 linguriţă de miere. Se amestecă
bine toate acestea şi se consumă zilnic de 3 ori pe zi înainte cu
15 minute de mesele principale. Se administrează acest
tratament o perioadă de 3 săptămâni, urmate de o pauză de 7
zile, după care se repetă.
26
Roibă (Rubia tinctorium). Se poate lua sub formă de praf,
obţinut din planta uscată cu râşniţa de cafea: câte o jumătate
de linguriţă pus sub limbă pentru 5 minute, apoi înghiţit cu
apă.’Praful se poate folosi şi în uz extern. În cazul în care se
foloseşte ceai, se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml
apă clocotită. Se lasă apoi 15 minute şi se strecoară. Intern, se
pot consuma 3 căni; extern, se pot pune comprese de mai
multe ori pe zi. Este o plantă foarte eficientă în special în
cancerul renal, ajutând la refacerea şi curăţarea rinichiului.
Este utilă pentru cei care fac chimioterapie. Praf intern: 1
linguriţă de 4 ori pe zi.
Roiniţa (Mellisa officinalis). Se indică în bolile care afectează
ficatul, aparatul digestiv, sistemul nervos sau chiar creierul.
Se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.
Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot
consuma 2-3 câni pe zi, preferabil în combinaţie cu alte plante.
Rostopască (Chelidonius majus). Cea mai bună este rosto-
pasca verde. Se culege şi se pune pe rana formată de cancer
sau pe locul unde există tumoarea. Se aplică apoi un
pansament peste această plantă şi se lasă timp de 24 ore. Se
spală apoi local cu ceaiuri din plante şi se aplică o altă plantă
proaspătă. Înainte de aplicare, plantele trebuie spălate, apoi
zdrobite pe un lemn cu ajutorul unui sucitor sau chiar o sticlă.
Se pot aplica alternativ, o zi rostopască şi o zi pătlagină. Se pot
aplica şi sub formă de praf, dar proaspătă este mai eficientă.
De asemenea, se poate pune o jumătate de linguriţă de
plantă proaspătă sau uscată la 500 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea pe
parcursul unei zile întregi. Se poate folosi şi în diferite
preparate, în amestec. Este anti- bacteriană, antitumorală,
antiseptică, antispastică, calmantă, tonică în afecţiuni
cardiace etc. Extern, are efect cicatrizant, antibiotic,
antiinflamator. Se mai poate folosi tinctura, din care se vor lua
câte 50 picături de 4 ori pe zi, de preferinţă înaintea meselor.
Are efecte antitumorale, dar cea mai importantă acţiune a sa
este stimularea ficatului şi accelerarea proceselor depurative.
Rozmarin (Rozmarinus officinalis). Se poate folosi tinctura
sau extractul, care se găsesc la toate farmaciile naturiste. Se
va lua conform indicaţiilor producătorului. Se pot, de
asemenea, pune 50 g de plantă mărunţită (preferabil
proaspătă, dar merge şi uscată) la 250 ml alcool alimentar de
70 de grade. Se ţine timp de 15
Eugen Giurgiu
27
zile agitând des, după care se strecoară. Din tinctură astfel
obţinută se va lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, diluată în 100
ml apă. Planta se poate şi macera în vin: 20 g plantă la un litru
de vin, la care se adaugă şi 100 g de miere de albine. Se lasă 8
zile, apoi se strecoară. Se va lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi.
Se poate folosi la orice formă de cancer. Este un stimulent
general al organismului şi al circulaţiei periferice. Se poate
folosi şi în afecţiunile cerebrale, pentru că activează circulaţia
cerebrală. De asemenea, ajută la mărirea secreţiei biliare.
Extern, este un antiseptic, cicatrizant şi stimulent al
circulaţiei.
Salcie (Salix alba). Se pun 2 linguriţe de coajă mărunţită la
250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară. Se
indică folosirea acestei plante pentru acţiunea ei puternic
antiinflamatoare şi în special pentru calmarea durerilor. Este
indicată îndeosebi în cancerul vezicii urinare. Se mai poate lua
sub formă de praf, câte un vârf de cuţit tinut sub limbă timp de
5 minute, apoi înghiţit cu puţină apă. Extern, se pot pune
comprese calde cu ceai, pentru calmarea durerilor. Este un
antitrombotic puternic, tonic şi sedativ nervos.
Saschiu (Vinca roşea). Se pune linguriţă de plantă
mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se
strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. S-a folosit mult timp şi
în medicina clasică, dar s-a renunţat acum la el şi s-a optat
pentru medicamentele de sinteză, care sunt mai uşor de
obţinut. Se poate folosi şi sub formă de tinctură – 1 linguriţă
de 3 ori pe zi. Are efect de stimulare a circulaţiei sangvine,
putând fi folosit şi ca antitumoral în afecţiunile canceroase la
diferite organe interne. Din această plantă se produc o serie de
medicamente anticancerigene (vimblastina şi vincristina),
folosite în multe forme de cancer cu diferite localizări. Are şi
efect antiinflamator. Se poate lua şi sub formă de praf.
Scaiete (Onopordon acanthium). Este un antitumoral care
se poate folosi cu succes mai ales în cancerul pielii. Se
administrează sub formă de praf în cazul rănilor umede şi sub
formă de ceai în cazul rănilor uscate. Este util pentru cei care
fac chimioterapie, ajutându-i să o suporte mai uşor.
Schinduf (Trigonela foenum graecum). Se folosesc seminţele
sub formă de pulbere, sau se pune 1 linguriţă de pulbere la
100 ml apă pentru 8 ore, apoi se strecoară şi peste plante se
mai pun 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 30 minute,
apoi se stre
28
Cancerul – tratamente naturiste coară peste macerat şi se
pot consuma câte 2-3 căni pe zi. Ajută la stimularea activităţii
pancreatice, fiind un anabolizant puternic, antiinflamator şi
cicatrizant, stimulând procesele de regenerare din organism.
Extern, este un bun antiinflamator.
Secară (Secale cereale). Sub formă de seminţe încolţite, suc
din mlădiţe tinere este foarte utilă în toate afecţiunile de
cancer şi mai ales atunci când este perturbat metabolismul.
Se fierb boabele până se înmoaie, apoi se consumă şi lichidul
şi boabele, câte 100 g pe zi. De asemenea, se poate folosi
germinat, tot câte 100 g pe zi.
Silur (Euphrasia rostkovina). Este una dintre plantele cele
mai eficiente, care se foloseşte în afecţiunile oculare împreună
cu albăstrele, de regulă, şi eventual chiar cu pătlagină. Praf
intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Soc (Sambucus nigra). Fructele de soc se găsesc în toate
magazinele naturiste, sub formă de extract hidroalcoolic. Se
administrează acest preparat conform prospectului. Pigmenţii
antocianici au un efect excepţional în leucemii, cancere de
toate felurile, în plus au un efect de dezintoxicare, necesar în
toate formele de cancere.
Susan (Mycelis muralis). Se folosesc seminţele de susan,
care sunt un bun supliment de hormoni şi care reglează
activitatea glandelor din organism. Se pot lua măcinate, sub
formă de praf pus sub limbă. Se ţin pentru 5 minute, apoi se
înghit cu apă.
Tătăneasă (Symphytum officinalis). Se pune 1 linguriţă de
rădăcină mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5
minute, apoi se strecoară. Se iau câte 3 căni pe zi, pentru
efectul ei emolient, cicatrizant, antihemoragic, decongestiv,
calmant. Regenerează mucoasa stomacului, a aparatului
respirator şi are şi acţiune antitumorală, fiind şi un bun tonic
al întregului organism. Sub formă de praf se pune pe rănile
externe.
Traista ciobanului (Capsela bursa pastoris). Se pun 2
acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate folosi
mai ales atunci când există şi o hemoragie sau o afecţiune a
inimii. Este un astringent puternic, reglează tensiunea
arterială, este şi antihemoragic uterin şi antitumoral. Praf
Eugen Giurgiu
29
Troscot (Polygonum aviculare). Se pun 2 linguriţe de plantă
minute, apoi se strecoară. Se poate folosi la calmarea durerilor
şi mai ales în cancerul osos sau al aparatului renal. Praf
Turmenicul. Se foloseşte conform indicaţiilor
producătorului. Este util pentru cei care fac chimioterapie,
ajutându-i să o suporte mai uşor. Se găseşte la magazinele
naturiste din întreaga ţară.
Ţelina (Apium graveolens). Este indicată mai ales sub formă
de tije verzi, fiind foarte utilă în afecţiunile cu dereglare
glandulară. Se pot consuma câte 20 ml suc proaspăt de 3 ori
pe zi. Se recomandă în special pentru revigorarea
organismului. Este utilă pentru cei care fac chimioterapie.
Ulm (Ulmus campestre). Se foloseşte coaja de pe ramurile
tinere. Se curăţă, apoi se taie mărunt şi se pune la uscat. După
ce se usucă, se lasă în pungi de hârtie la păstrat în locuri
uscate. Se iau din această coajă 2 linguriţe de praf (obţinut
prin măcinare cu râşniţa de cafea). Se lasă cu 250 ml apă de
seara până dimineaţa, când se strecoară. Se vor pune apoi
peste aceleaşi plante încă 250 ml apă şi se fierb timp de 5
minute. Se acoperă timp de 30 minute, apoi se strecoară peste
maceratul obţinut anterior. Se poate consuma o cană la trezire
şi restul se împarte în două şi se ia înainte de mesele
principale cu 15 minute. Este foarte eficient în toate formele de
cancer şi se poate folosi pe perioade mai lungi de timp.
Urzică (Urtica dioică). Se pun 2 linguriţe de plantă
mărunţită proaspătă sau uscată în 250 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi
simple sau în diferite combinaţii, în special în afecţiunile
rinichilor, sânilor, oase. Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Urzica moartă albă (Lamium album). Se pun 2 linguriţe de
plantă mărunţită proaspătă sau uscată la 250 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se
poate folosi şi în diferite combinaţii, în afecţiunile genitale sau
renale, dar şi în cele circulatorii. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Praf intern: 1 linguriţă de 4 ori pe zi.
Usturoi (Allium sativum). Conţine quercitină. Se indică
folosirea lui zilnică, în special cel verde. În lipsă, se poate folosi
şi cel uscat. Un preparat simplu cu efecte deosebite: 300 g de
ustu
30
Cancerul – tratamente naturiste roi curăţat şi pisat se pun
într-o sticlă de 1 litru. Se adaugă apoi 25 g de rădăcină de
tătăneasă, măcinată după uscare cu râşniţa de cafea, şi tot
atâta rădăcină de brusture. Se usucă 4 linguri de frunze de
pătlagină şi se mărunţesc praf. Se mai pun apoi în aceeaşi
sticlă şi 50 g de propolis brut, mărunţit, şi se umple cu alcool
alimentar de 70 de grade. Se ţine timp de 15 zile la macerat. Se
agită zilnic pentru omogenizare. Se strecoară. Se va lua câte 1
linguriţă diluată de 3 ori pe zi. Maceratul este util în toate
formele de cancer intern.
Valeriană (Valeriana officinalis). Se foloseşte rădăcina în
diferite combinaţii cu alte plante pentru efectul ei puternic
sedativ şi de calmare a durerilor. Se poate folosi şi tinctură.
Varză (Brasica oleracea). Sucul de varză se poate consuma
zilnic în majoritatea afecţiunilor. Este mai eficient dacă se
foloseşte în diferite combinaţii: roşii, morcovi etc. Se iau câte
100 ml de 3 ori pe zi. Extern, se poate aplica pe toate rănile.
Foile se strivesc, apoi se aplică pe răni. Intern, se indică în
toate formele de cancer. Un loc aparte îl are moarea de la varza
acră, din care se poate consuma atât cât tolerează organismul,
fără să producă deranjamente^ stomacale. Este benefică în
absolut toate formele de cancer. În uz extern, se folosesc
cataplasme cu varză din frunze proaspete, care se vor zdrobi
pe o planşetă de lemn cu bătătorul pentru şniţele, după care
se aplică pe nodulii măriţi sau pe zona afectată de tumori,
unde se ţin 4 ore. Este o aplicaţie în aparenţă banală, dar cu
efecte antitumorale surprinzător de puternice.
Vâsc (Vascum album). Se administrează preparatul Isorel.
Sau se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă rece.
Se lasă peste noapte şi dimineaţa, fără să se încălzească, se
strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în toate afecţiunile
canceroase – singură sau în diferite combinaţii. Sub formă de
tinctură, se va lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu
puţină apă. Este metoda cea mai activă de tratament.
PLANTE TOXICE
Unele plante, ca: brânduşa de toamnă, mărul lupului, omag
(cea mai puternică otravă din plante), spânz, tutun (1 ml de
nicotină pură omoară un cal) sunt foarte eficiente în lupta
împotriva
Eugen Giurgiu
31
cancerului, dar administrarea lor nu se ya face decât sub
strictă supraveghere medicală de specialitate. În caz contrar,
pot apărea o serie de accidente grave sau chiar decesul
pacientului, nu numai agravarea bolii. Atragem atenţia asupra
folosirii spânzului, care poate provoca abcese interne, chiar şi
în cantităţi microscopice.
Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale). Este o plantă
cu acţiune extrem de puternică şi folosirea ei poate duce la
accidente mortale, de aceea este indicat ca această plantă să
nu. Se folosească decât în preparate farmaceutice şi numai la
indicaţia şi sub supravegherea medicului.
Mărul lupului (Aristolochia clematitis). Planta se poate face
ceai şi se foloseşte extern sau sub formă de clisme. Se va pune
1 lingură de plantă la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă
pentru 15 minute, apoi se strecoară. Pe locul afectat se pun
pansamente umede cu acest ceai sau se fac clisme zilnic. Se
pot aplica şi comprese cu tinctură simplă sau diluată, în
funcţie de toleranţa individuală.
Intern, se poate lua în combinaţie cu alte plante, în funcţie
de afecţiune şi de starea bolnavului dar numai cu acordul
medicului specialist care ya stabili doza ce se poate administra
la fiecare bolnav în parte. În anumite cazuri se poate face
gargară cu tinctură diluată cu apă, fără să se înghită, deoarece
este o plantă toxică. Se pun 2 linguriţe de tinctură la o cană de
apă.
Spânz (Helleborus purpurascensis). Se iau sub
supraveghere medicală 0,20 g (a cincea parte dintr-un gram)
în doză unică, timp de 20 zile. Se face o pauză de 10 zile, apoi
se poate relua. Este necesar un control al medicului pentru că
există pericolul de otrăvire a corpului. Nu se administrează
pacienţilor foarte slăbiţi şi nici celor cu imunitate redusă sau
cu diaree.
Academicianul I. C. Parhon a numit 7 plante anticangeri-
gene, care pot fi folosite intern în orice tip de cancer.
Combinarea lor dă rezultate remarcabile – din această
combinaţie se beau câte 2-3 căni de ceai pe zi. Se pot, de
asemenea, folosi şi singure.
Plantele anticancerigene: anason, busuioc, chimen, le-
vănţică, mentă, nuci, valeriană.
32
ABC MEDICAL
ACANTOZIS NIGRICANS
Este o dermatoză cu vegetaţii, considerată singurul
simptom al unui cancer abdominal. Se prezintă sub formă de
leziuni simetrice, de culoare neagră murdară, cu un tegument
rugos, localizate la axile, pliurile coatelor, ano-genital, la ceafă,
gât şi ombilic.
Această boală avertizează asupra existenţei unui cancer în
organism, manifestându-se ca o maladie însoţitoare, boala de
bază fiind cancerul, care va trebui depistat şi tratat cât mai
rapid, deoarece în momentul apariţiei acestei boli mai este
posibilă vindecarea, dar amânarea va reduce considerabil
şansele de supravieţuire şi, în cel mai bun caz, va necesita un
tratament de lungă durată.
În cazul apariţiei acestei boli, pacientul trebuie să se
prezinte de urgenţă la medic, pentru depistarea şi localizarea
cancerului şi eventual tratarea lui.
Se va face tratamentul cancerului depistat, în funcţie de
localizare. Cel mai adesea, localizarea este la colon.
ADENITA ACUTĂ
Boala constă în inflamarea ganglionilor limfatici. Ea poate fi
virală (mononucleoză infecţioasă), parazitară (toxoplasmoză),
adenită supurată cu apariţia de adenoflegmoane sau
tuberculoasă. Localizarea ei apare de obicei sub-maxilar,
inghinal, mediastinal sau abdominal.
Adenita acută nesupurată se poate vindeca fără urmări şi
este necesar ca, pe lângă tratamentul recomandat, să se
urmeze şi un tratament naturist. Pentru adenita supurată se
face tratamentul de la abces.
Eugen Giurgiu
33
Tratament extern
Varză – se vor pune cataplasme cu foi de varză sau cu
diferite unguente. Acestea se vor ţine în funcţie de toleranţa
locală şi individuală. Cu cât se vor ţine mai mult, cu atât va fi
mai bine.
Tot extern se mai pot aplica şi cataplasme cu coada calului,
anin negru, cartof, ceapă, în, muşeţel, care, de asemenea, se
vor ţine în funcţie de toleranţă. Se folosesc plantele de la ceai,
puse în pânză sau pansament şi aplicate local pentru
decongestionare şi vindecare mai rapidă. Se aplică la o
temperatură cât mai mare, având grijă însă să nu ardă.
Tătăneasă – în cazul în care există dureri, se va pune local
cataplasmă din rădăcină de tătăneasă. Se fierb 2 linguri la 250
ml apă timp de 10 minute, apoi se pune pe o bucată de pânză
rădăcina şi se aplică pe locul afectat caldă. Se mai poate folosi
însă şi coajă de stejar sau salcie.
Local, se mai poate unge cu diferite creme din plante
medicinale, care sunt gata preparate la orice farmacie
naturistă.
În cazul în care se doreşte prepararea cremelor în casă, se
va putea face cu unt fiert, din care s-au înlăturat spuma şi
depunerile, apoi se va pune plantă mărunţită cu râşniţa de
cafea şi transformată în făină sau măcinată foarte fin. La 200 g
de unt (sau untură de porc nesărată) se pot pune 50 g de
plantă măcinată. Se pun toate într-un vas pe baie de apă
(bain-marie) şi se fierb timp de 3 ore. Se pot strecura sau nu,
după dorinţă. Crema obţinută se va pune apoi în cutiuţe mai
mici la rece. Se va unge în strat subţire local, fără să se frece, ci
cu mişcări blânde, pentru că altfel se poate întinde afecţiunea
în întreg organismul.
Tratament intern
Se pot face tratamente cu următoarele plante medicinale:
amică, brad, brustur, buberic, busuioc, ceapă, carpen,
echinaceea, flori de fân, gălbenele, hrean, iederă, în, morcov,
muştar, nuc, orz, ovăz, pătlagină, praz, salcie, salvie, sfeclă de
zahăr, tătăneasă, troscot, urechelniţă, varză. Din acestea se
pot consuma 2-3 căni de ceai pe zi.
Pentru calmarea durerilor, se poate folosi ceai din troscot,
care conţine, la fel ca şi salcia, aspirină naturală. Se pot da 2-3
căni de ceai fără să producă modificări sau efecte nedorite în
organism.
34
Se va întări imunitatea organismului în toate cazurile şi se
va oferi o hrană cu multe vitamine.
ADENOCARCINOM
Cancer de obicei al unei glande, care are o evoluţie mai lentă
decât alte forme de cancer. Se întâlneşte la: stomac, glanda
mamară, intestinul gros, rect, mucoasa uterină, bronhii, piele
etc.
Se recomandă un regim alimentar fără grăsimi animale,
zahăr, sucuri din comerţ, alimente conservate chimic. Se vor
consuma sucuri naturale din fructe şi legume, multă miere,
ceaiuri, calciu sub orice formă, cătină, coacăze, zilnic. La fel de
indicat este şi consumul de nuci şi alune.
Se poate urma tratamentul de la Boala Hodkin.
Tratament intern
Năprasnic – se recomandă sub formă de praf: 3-4 linguriţe
care se pun sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghit cu apă.
Se poate face o cură de lungă durată. Germaniul din năprasnic
ajută la distrugerea celulelor canceroase.
Usturoi, ceapă – se va consuma mult usturoi şi ceapă, care
favorizează oxigenarea celulelor organismului.
Ienupăr – se poate face o cură de boabe de ienupăr. Se vor
lua în prima zi 4 boabe care se vor zdrobi în gură. În ziua a
doua se iau 5 şi se creşte cu câte o boabă pe zi, până se va
ajunge la 15 boabe, după care se va scădea zilnic câte o boabă.
La 30 de zile de tratament cu orice plantă este bine să se
schimbe planta respectivă şi să se facă o pauză de 7 zile, timp
în care se va face tratament cu altă plantă.
Tinctură de propolis – se administrează în cazul în care nu
există alergii. Se vor pune câte 2 picături de tinctură pentru
fiecare 5 kg corp pe un miez de pâine. Se mestecă bine în gură,
apoi se înghit. Se iau de 3 ori pe zi. Este un antibiotic natural,
care se poate administra până la trecerea afecţiunii.
Tratament extern
Pătlagină – se pot pune cataplasme cu frunze de pătlagină
unse cu ulei. Sau cu rădăcină de brusture, măcinată cu
râşniţa de cafea. Se fierbe cu puţină apă, apoi se amestecă cu
făină,
Eugen Giurgiu
35
formând o cocă ce se aplică pe o pânză. Se pun cataplasme
calde, de 2 ori pe zi.
Varză – se aplică frunze de varză strivite, preferabil calde. Se
încălzesc în puţină apă, apoi se aplică. Se ţin în funcţie de
toleranţa locală.
Tătăneasă – se fierbe rădăcină de tătăneasă timp de 5-10
minute, apoi se pune pe o bucată de pansament. Se aplică sub
formă de cataplasmă. Se ţine în funcţie de toleranţa
individuală, între 2-4 ore. Se va avea grijă ca din când în când
să se umezească cu lichidul în care a fost fiartă rădăcina, dar
aplicat cald. Este foarte important să nu se lase să se usuce.
Argilă – Se poate face o pastă mai groasă cu argilă, umezită
cu ulei de în, care se aplică extern, pe o pânză. Se pune cât mai
caldă şi se lasă până la răcire.
Se recomandă şi cataplasme cu brânză dulce de vaci, care
se vor ţine 3-6 ore, în funcţie de toleranţă.
În toate cazurile se vor face spălaturi nazale cu apă şi sare.
Se fierbe 1 linguriţă de sare la 1 litru de apă. Se lasă apoi să
ajungă la temperatura corpului şi se va trage pe o nară această
apă (cealaltă nară este astupată), până ajunge în gură, de
unde se elimină. Se repetă apoi cu cealaltă nară. Se face câte o
spălătură atât seara, cât şi dimineaţa.
Se poate face, de asemenea, gargară cu ceai de pătlagină,
podbal (Tusilago farfara), nalbă mare (Althea officinalis), de 2
ori pe zi. La aceste ceaiuri, se poate adăuga şi puţină sare.
În cazul ganglionilor mari, bine delimitaţi, care nu se retrag
după acest tratament, vor trebui extraşi chirurgical.
ALUNIŢE
Aluniţa este o mică tumoretă apărută la suprafaţa pielii, de
obicei de culoare brună, care face parte din grupul negilor.
Multe dintre acestea se transformă în cancer al pielii.
Se poate folosi una sau mai multe dintre următoarele plante
medicinale: aloe, asmăţui, bătrâniş, babornic, coada
şoricelului, coada calului, ghiocei, hrean, iederă, laptele
câinelui, lămâi, mesteacăn, nuci verzi, păpădie, pătlagină,
pătrunjel, pecetea lui Solomon, ricin, scai măgăresc,
urechelniţă.
36
Tratament extern
Aloe – se rupe o bucăţică de frunză şi se freacă cu partea din
care curge sucul aluniţa de mai multe ori pe zi, până Ia
dispariţie.
Bitter suedez – se înmoaie o vată în soluţie şi apoi se fixează
pe aluniţă cu leucoplast. Se menţine 4-5 zile, după care se
spală şi se aplică din nou.
Coada calului – comprese zi şi noapte cu decoct. Se va avea
grijă să fie în permanenţă umed. Se pun 2 linguri de plantă la
100 ml apă şi se fierb 5 minute, apoi se strecoară.
Iederă – se pun 4 linguri de frunze şi ramuri tinere la 250 ml
apă şi se fierb timp de 20 minute. Se strecoară. Se pune
compresă cu acest lichid.
În cazul aluniţelor unice, se poate folosi puţină coajă de
nucă verde care se va pune strict pe aluniţă, ţinându-se câteva
minute de mai multe ori pe zi, fixată cu un leucoplast.
Pătrunjel rădăcină – se fierbe 1 rădăcină la 200 ml apă până
va scădea apa la jumătate. Se strecoară şi se pun comprese. Se
pot ţine umede timp de 24 ore. Se poate apoi schimba cu una
proaspătă. Se face acest lucru până la dispariţia aluniţei.
Ulei de ricin – se umezeşte un tampon de vată cu ulei de
ricin şi se frecţionează de 3-4 ori pe zi aluniţa, până la
dispariţie.
Rostopască – se aplică tinctură sau suc proaspăt de
rostopască pe aluniţe, de mai multe ori pe zi, până la
dispariţie.
Urechelniţă – sucul proaspăt de urechelniţă (Sempervivum
tectorum) se pune pe aluniţă de mai multe ori pe zi sau se
pune o bucată de frunză fixată cu un leucoplast.
Varză – se striveşte o bucată de foaie de varză, se unge cu
tinctură de propolis şi se fixează pentru 24 ore cu leucoplast.
Se spală şi se aplică din nou, până la vindecare.
Propolis brut – se aplică sub leucoplast. Se schimbă o dată
la 2 zile.
Tinctură de propolis – se aplică cu ajutorul unui tampon de
vată pe aluniţă de 2-3 ori pe zi, până la dispariţia completă.
Este unul dintre cele mai eficiente remedii.
Propoderm – există la toate magazinele naturiste sau
apicole. Se unge de mai multe ori pe zi cu acest unguent până
la vindecare.
Tablă de cupru – aceasta trebuie să aibă grosimea de
0,3-0,5 mm şi să fie puţin mai mare ca aluniţa. Mai întâi se
arde tabla
Eugen Giurgiu
37
în foc până la înroşire (se ţine cu un patent peste flacăra de
la aragaz), după care se spală cu spirt medicinal. Se trece apoi
printr-un vas cu soluţie saturată de sare, după care se fixează
pe aluniţă cu un leucoplast. Un mare medic, doctorul
Voiculescu, trata aluniţele în acest mod cu mare succes, fără
să apeleze la operaţii, în acest fel se tratează şi azi ţăranii din
Apuseni şi restul Ardealului.
Spirulină cremă – se unge local de 2 ori pe zi, până la
dispariţia aluniţei.
AMEŢELI (vertij)
Sunt foarte frecvente la mulţi bolnavi, în special la cei
slăbiţi. Ameţeala este o senzaţie subiectivă, ce se manifestă
prin tulburări vestibulare, care dau impresia de rotire a
obiectelor sau a propriului corp, de pierdere a echilibrului.
Adesea este însoţită de greaţă sau chiar de vomă. Este
simptomul cel mai important al bolilor urechii.
Ameţelile pot fi acute sau cronice şi se pot datora foarte
multor cauze. Vom cita câteva dintre cele mai frecvente: boli de
urechi, intoxicaţii cu alcool sau tutun, traumatisme, epilepsie,
scleroză în plăci, tumori în special cu localizare cerebrală,
diferite medicamente (streptomicină, chinină etc), hemoragii
cerebrale, trom- boze, meningite, spondiloze cu diferite
localizări, ateroscleroză, sifilis, menopauză, boli psihice,
anemie etc.
Se pot folosi următoarele plante: angelică, cimbrişor,
cimbru, cinsteţ, coacăz negru, ghimbir, lăcrămioare, leurdă,
levănţică, mentă, negrilică, nuc, păducel, rozmarin, sănişoară,
vâsc, ventri- lică, vinarţ.
În primul rând, se va căuta cauza care produce aceste
simptome şi se va face tratamentul respectivei afecţiuni în mod
corect, până la vindecare, şi atunci va dispărea acest simptom
de la sine.
În cazurile accidentale, care se pot ivi de exemplu atunci
când se priveşte în jos de la înălţime, la învârtirea
scrânciobului etc., se poate lua unul din tratamentele de mai
jos care diminuează acest simptom.
38
Tratament intern
Cinsteţ sau salvia galbenă (Salvia glutinosa) – 1 linguriţă de
rădăcină ipărunţită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe timp de
15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 1-2 căni pe zi la
nevoie, atunci când aveţi ameţeli.
Ghimbir – se va lua o linguriţă de ghimbir sub formă de praf.
Acesta se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se
înghite. Se poatp lua de câte ori este cazul. Se poate folosi şi
tinctură – 1 linguriţă diluată la 100 ml apă.
Mentă – se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml
apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se pot
consuma 3 căni de ceai pe zi.
Negrilică – se fierb 2 linguriţe de negrilică (seminţe) în 250
ml apă timp de 10 minute. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se pot
fierbe, de asemenea, într-un litru de vin 2 linguriţe de negrilică
timp de 10-15 minute. Se strecoară şi se beau câte 50 ml de
vin de câte ori aveţi nevoie. Se poate face preventiv un
tratament cu 3 pahare de 50 ml de vin pe zi (câte unul înainte
de fiecare masă).
Păducel (Crataegus monogyra) – cea mai indicată este
tinctura de păducel: 15 picături puse în 100 nil apă. Se poate
lua de 3-4 ori pe zi.
Rozmarin – se foloseşte infuzia de rozmarin: 1-2 căni pe zi.
Se pun 1-2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este
foarte eficientă pentru că ajută la refacerea reţelei sangvine şi
contribuie eficient la ameliorarea stării de sănătate.
Sănişoară (Sanicula europaea) – se pune 1 linguriţă de
pulbere de plantă şi flori la 250 ml apă clocotită. Se acoperă
pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea întreaga cantitate
cu linguriţa. Este indicată în special persoanelor mai în vârstă.
Ventrilică (Veronica officinalis) – se recomandă sub formă de
infuzie seara, la culcare. Este eficientă mai ales în cazurile de
chimioterapie, la care sunt asociate şi diverse probleme cu
inima.
Vâsc – se pune seara o linguriţă de plantă mărunţită la 250
ml apă la temperatura camerei. Dimineaţa, se filtrează şi apoi
se consumă în cursul zilei. Este foarte util pentru că ajută la
refacerea circulaţiei sângelui, contribuie la dispariţia celulelor
canceroase şi refacerea organismului. Există şi injecţii cu
această plantă.
Eugen Giurgiu
39
în cazul în care aceste ameţeli nu au o cauză bine
determinată sau se descoperă foarte greu, până la terminarea
examinărilor şi stabilirea cauzelor se poate lua: Ginko-Biloba,
în special sub formă de capsule sau Ginseng, mai ales dacă
este vorba despre un om cu vârsta peste 45 ani.
Reţetă pentru ameţeli însoţite de slăbirea memoriei. 30 g
vinarţ, 30 g cimbrişor şi 100 g roiniţă. Se amestecă toate
acestea şi din amestec se va lua 1 lingură care se pune în 250
ml apă clocotită. Sev acoperă pentru 15 minute şi apoi se
strecoară. Se bea 1 cană pe parcursul unei zile. Nu se dă
bolnavilor hipertensivi.
ANGIOSARCOMUL
Este cancerul care are ca punct de plecare vasele de sânge
(hemingiosarcomul) sau cele limfatice (limfangiosarcom). Are o
evoluţie destul de rapidă, cu rata de supravieţuire foarte mică
– sub 5 ani.
Tratamentul naturist este acelaşi ca şi la bolile ganglionare.
ANORECTITA
Cuprinde ansamblul patologiei inflamatorii a colonului
terminal. Se va face distincţia între anite şi rectite, cu toate că
ambele au parte de aceleaşi simptome, care constau în dureri
şi tenesme.
Semne precoce: jenă la defecaţie, modificarea orarului
defecaţiei etc.
Medicul este singurul care poate pune diagnosticul.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele,
căpşun, caise, castravete, cerenţel, coada şoricelului, dovleac,
grâu, lămâie, mac de grădină, mărul lupului, mur, năprasnic,
ovăz, orz, pere, prune, secară, sclipeţi, stafide, tătăneasă,
zmeur.
Tratament intern
Se vor consuma suficiente lichide sub formă de ceaiuri din
plante medicinale, care împiedică deshidratarea corpului şi
contribuie la vindecare. Se pot consuma până la 1-1,5 litri de
ceai pe zi din una sau mai multe dintre plantele medicinale de
mai sus. Ceaiurile se vor consuma călduţe.
40
Cancerul – tratamente naturiste în principal se va evita
constipaţia, preferându-se un scaun mai moale. Este bine să
se facă un orar zilnic pentru defecaţie, pentru ca organismul
să se înveţe cu acesta. Dacă persistă problema constipaţiei, ea
trebuie tratată. Un remediu îl constituie consumul de fructe
crude sau sucuri naturale din fructe. Al doilea, tărâţele de
grâu, care se pot lua de mai multe ori pe zi. Acestea furnizează
organismului materie primă pentru a se putea reface, deoarece
conţin foarte multe vitamine, aminoacizi şi o serie întreagă de
minerale.
În rest, se vor exclude din alimentaţie untura şi uleiul
prăjite, afumăturile, carnea roşie, conservele, mezelurile şi se
vor consuma multe legume şi fructe care furnizează
organismului suficient balast pentru a ajuta defecaţia.
Pentru distrugerea infecţiilor, se recomandă tinctura de
propolis, care are un spectru foarte larg de acţiune şi în plus
este utilă şi în refacerea celulară.
Tratament extern
Se pot face spălături şi clisme.
ANUS CONTRA NATURII
De foarte multe ori, pacienţii cu cancer intestinal sunt
supuşi acestei operaţii. În aceste cazuri, se va respecta
tratamentul afecţiunii de bază, indicat de medicul specialist şi,
suplimentar, se vor face clisme cu una din următoarele plante:
în, mărul lupului, mei păsăresc, pelin, tătăneasă.
Tratament extern
În (Linum usitatissimum) – se pline 1 linguriţă de seminţe
de în la 250 ml de apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se
strecoară şi se fac clisme cu câte 10 ml de 3 ori pe zi. Au efect
laxativ şi sunt foarte emoliente.
Mărul lupului – se fierbe 1 linguriţă de plantă la 250 ml apă
timp de 5 minute. Se strecoară şi, după ce ajunge la
temperatura corporală, se va trage într-o seringă de 10 ml de
lichid cu care se va face clismă de 2 ori pe zi.
Eugen Giurgiu
4t
Mei păsăresc (Litospermum officinalis) – se foloseşte ca şi
seminţele de în, cu acelaşi efect laxativ şi emolient. Se fac
clisme de 3 ori pe zi.
Pelin (Artemisia absinthum) – se prepară şi se foloseşte la fel
ca mărul lupului. Are efect cicatrizant şi dezinfectant. Se fac
de 3 ori pe zi clisme.
Tătăneasă – se pun 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 250
ml apă şi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară, apoi se
foloseşte la fel ca şi mărul lupului. Se pot aplica şi cataplasme
cu frunze pentru calmarea durerilor.
Se pot folosi şi în amestec: mărul lupului cu mei păsăresc
sau în; mărul lupului cu tătăneasă; pelin cu în.
Este foarte util să se facă şi băi cu plante medicinale, în
special cu flori de fân sau paie de ovăz.
ASCITA
Acumularea de lichid în cavitatea peritoneală poate să aibă
mai multe cauze: sindrom nefrotic, sindrom de malabsorbţie,
hipertensiune nervoasă, hipertensiune venoasă, în special la
tromboza venei splenice, pieloflebită şi tromboza venei porte,
afecţiuni peritoneale, afecţiuni ale inimii sau ficatului. Este
prezentă la multe afecţiuni în cazurile de cancer.
Întrucât această afecţiune răspunde foarte bine la
tratamentul naturist, voi încerca aici să cuprind tratamentul
pentru ascită (dropică), deoarece există cazuri când această
afecţiune este produsă şi de maladiile cancerului. Poate fi
întâlnită frecvent la ciroza hepatică, hepatite, insuficienţa
ventriculară, afecţiuni peritoneale, tuberculoase, neoplazice
(carcinomatoză peritoneală, tumori ovariene, sindromul^
Demon-Meigs).
Ascita cirotică. În prima fază: repaus la pat, restricţie de
sare, regim bogat în proteine şi vitamine (cură de lămâi, de 3-4
pe zi, şi ceaiuri diuretice). Se va respecta totodată şi
tratamentul instituit de medicul specialist. Se vor folosi
plantele descrise mai jos.
Ascita abdominală. Se va insista suplimentar pe comprese
şi cataplasme cu plantele de mai jos, în special cu ienupăr.
Intern, se indică mai ales pirul sau rădăcina de soc ori dud,
dar se poate folosi cu mare succes şi bozul. De asemenea,
cataplasme fierbinţi
42
Cancerul – tratamente naturiste cu cartofi fierţi şi
transformaţi în piure sau pastă. Iarba neagră, de asem’enea,
este foarte activă luată sub formă de infuzie internă, câte 2-3
căni pe zi. Sau osul iepurelui, ruşcuţa de primăvară. Ceaiul de
pelin şi mierea ajută în foarte multe cazuri.
Ascita în insuficienţa cardiacă, boli renale, hepatice sau
cancer. Se vor consuma ceaiuri din plantele enumerate mai jos
şi se vor pune cataplasme locale fierbinţi, cu plante fierte sau
chiar cu foi de varză ori argilă. Se poate aplica extern şi ceapă
tăiată mărunt.
Tratamentul implică, pe lângă tratarea afecţiunii de bază
(inimă, ficat, rinichi) care a produs ascita, şi tratamente care
să elimine apa din organism. Afecţiunile tumorale sau ciroza,
în cazul de faţă, provoacă retenţia de apă, care se tratează
foarte greu şi ineficient cu ajutorul medicamentelor sintetice.
În mare, se va aplica acelaşi tratament în toate cazurile în care
există surplus de apă în organism. Evacuarea lichidului din
abdomen cu ajutorul siringii este foarte dificilă,
traumatizantă, şi, în plus, se va reface foarte repede acest
lichid, ajungând să fie extras tot mai des şi în cantitate tot mai
mare, fără a putea vindeca afecţiunea, ci doar a o agrava.
Este bine ca în timpul tratamentului să nu se consume
niciun pic de alcool, băuturi acidulate sau sucuri din comerţ.
Se va evita, de asemenea, folosirea chimicalelor.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: ai de munte,
alge marine (în cazurile de operaţii ale tiroidei) arpagic, bănuţi,
boz, busuioc, caprifoi, cătină, cârligei, ceapă, coada-calului,
creţuşcă, dropşor, dud alb, fasole, ginseng (în cazul lipsei
glandelor), Ginko-biloba (la cei care au afecţiuni ale
hipotalamusului şi hipo- fâzei), ghimpe, hrenoasă, ienupăr,
isop, lăcrimioară, lămâi, lemn dulce (în cazul lipsei ovarelor),
luminiţa nopţii, mărar (în cazul lipsei ovarelor), mesteacăn,
morcov, mutătoare cu poame negre, osul iepurelui (după
operaţii pe glande), ovăz, pătrunjel (după operaţii la glande),
pătrunjelul câmpului, pelin, pir, plesnitoare, porumb, praz,
schinel seminţe (în cazul operaţiilor la pancreas), soc,
splinuţă, şofrănaş, talpa gâştei, tarhon, turtă, ţelină, ulm,
urzică, urzică mică, varză.
Ai de munte (Alium rotundum) – se va face un ceai din 2
acoperă
Eugen Giurgiu
43
pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma
1-2 ceaiuri pe zi, cu înghiţituri rare.
Arpagic (Allium schoenoprasum) – se pun 2-3 linguri de
arpagic mărunţit la 250 ml apă. Se fierb timp de 15 minute. Se
strecoară şi se beau până la 2 ceaiuri pe zi, cu înghiţituri rare.
Este un bun diuretic.
Boz (Sambucus ebulus) – se pot folosi atât rădăcina, cât şi
fructele. Este unul dintre cele mai puternice diuretice, însă
trebuie să se respecte dozele, pentru că pot apărea intoxicaţii.
Se pune 1 linguriţă de rădăcini mărunţite la 250 ml apă. Se
lasă să fiarbă până scade lichidul la jumătate. Se strecoară şi
se va bea în cursul unei zile. Sau se strivesc fructele şi apoi se
vor pune 2-3 linguriţe la 250 ml apă. Se fierb tot până scade
apa la jumătate. Se strecoară, dupăcare se va consuma cu
înghiţituri mici în cursul unei zile.
Caprifoi (Lonicera caprifolium) – fructele acestui arbust
ornamental sunt foarte diuretice. Se vor lua 2 linguri de fructe
zdrobite, care se fierb 10 minute în 250 ml apă. Se pot
consuma 2 ceaiuri pe zi.
Cătină (Tamarix ramosissima) – se foloseşte scoarţa
rădăcinilor. Se pun 2 linguri de scoarţă mărunţită la 250 ml
apă. Se fierb până scade apa la jumătate. Se beau 2 ceaiuri pe
zi.
Ceapă (Allium cepa) – se taie mărunt 3-4 cepe de mărime
potrivită. Se pun la fiert, până va scădea la jumătate cantitatea
de apă. Se pot consuma 2 asemenea ceaiuri pe zi. Extern, se
pot folosi cataplasme din ceapă tăiată, care se aplică în strat
de 1 cm pe o pânză. Se pot aplica de 2 ori pe zi, timp de o oră.
Această cataplasmă poate mări cantitatea de urină eliminată
din organism.
Coada-calului (Equisetum arvense) – se face un ceai din 2
linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml de apă. Se fierbe timp
de 15 minute şi se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de
ceaiuri pe zi. Se pun 50 g de plantă mărunţită la 3 litri de apă.
Se fierb 30 minute, după care se strecoară în cada de baie. Se
face o baie la temperatura corpului, timp de 20-30 minute. Din
plantele strecurate se va face o cataplasmă, care se pune pe o
bucată de pânză şi se aplică numai caldă pe locurile umflate. A
nu se confunda cu coada-calului mare, care este toxică.
44
Cârligei (Bidens tripartitus) – se vor pune 2 mâini de
inflorescenţe la 3 litri de apă. Se fierb timp de 10 minute, apoi
se strecoară. Se fac băi timp de 30 minute, la temperatura
corpului. Cu plantele rămase se poate face cataplasmă, care se
va ţine timp de 2 —3 ore caldă pe locurile umflate.
Dropşor (Isatis tinctoria) – se pun 3-4 mâini de plantă la fiert
timp de 30 minute, după care se strecoară în cada de baie
unde se va sta timp de 30 minute la temperatura corpului.
Dud alb (Morus alba), dud negru (Morus nigra) – coaja de la
rădăcini se poate folosi în următoarele feluri: a) se fierb 2
linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă până va scădea la
jumătate. Se strecoară şi se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe
zi; b) 3-4 mâini de coajă se fierb în 5 litri de apă până va scădea
la jumătate, apoi se strecoară în cada de baie unde se stă 30
minute; e) rădăcina care s-a fiert se poate aplica pe un
pansament pe locurile umflate de apă; d) rădăcina pisată după
uscare se macină şi se aplică în amestec cu untură de porc
nesărată pe locurile umflate.
Fasole (Phasoleus vulgaris) – se fierb timp de 20 de minute 2
linguri de teci de fasole mărunţite în 250 ml apă. Se strecoară.
Se folosesc câte 2 căni pe zi din acest ceai.
Ghimpe (Ruscus aculeatus) – ceaiul din tulpinile tinere ale
acestui arbust ornamental este unul dintre cele mai bune
diuretice. Se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml
apă care se fierbe 15 minute, după care se strecoară. Se pot
bea 2-3 ceaiuri din acestea în cursul unei zile.
Hrenoasă (Lepidum latifolia) – se pun 2 linguriţe de plantă
mărunţită la 250 ml apă. Se fierb timp de 5 minute, după care
se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Ienupăr (Juniperus communis) – se pun 2 linguri de boabe
mărunţite la 250 ml apă sau lapte şi se vor fierbe timp de 5
minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de
ceaiuri pe zi. Bacele se transformă în praf, care se amestecă cu
vaselină sau chiar untură de porc nesărată şi se aplică local în
strat subţire. Bace împreună cu coada calului şi mătase de
porumb în cantităţi egale (câte o linguriţă) se pun la 250 ml
apă. Se fierb timp de 5 minute, după care se strecoară. Se vor
putea consuma 2-3 căni pe zi. Se fierb 50 g de bace mărunţite
în 250 ml apă, până va scădea apa la jumătate. Se strecoară şi
se adaugă tot atâta miere de albine. Se va lua câte o linguriţă
de mai multe ori pe zi. Nu se
Eugen Giurgiu
45
administrează celor cu insuficienţă renală sau afecţiuni cu
leziuni renale, deoarece aceste afecţiuni pot fi agravate.
Lăcrămioară (Convallaria majalis) – se pune 1 linguriţă de
plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute,
după care se strecoară. Se poate consuma în decursul zilei cu
înghiţituri mici. Nu se supradozează pentru că poate produce
intoxicaţii.
Limbariţă, limba broaştei (Alisma plantago) – se pun” 2
linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă. Se lasă să fiarbă
timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Luminiţa nopţii (Oenothera biennis) – este atât diuretică, cât
şi purgativă şi emolientă. Se va folosi atât intern, cât şi extern,
în special de către cei care sunt şi constipaţi. Se pune 1
linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot
consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi. Extern, se va fierbe o mână
de plantă în 3 litri de apă, apoi se va strecura în cadă. Se va
face o baie timp de 20 minute. Plantele se pot aplica sub formă
de cataplasme călduţe pe abdomen sau pe picioare, pentru
eliminarea umflăturilor.
Mesteacăn (Betula verucosa) – se fierb 2 linguriţe de coajă
mărunţită timp de 15 minute în 250 ml apă. Se strecoară, apoi
se pot consuma 2 căni pe zi. Înainte de administrare, se pune o
linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar. La fel se pot folosi
şi frunzele. De asemenea, se mai poate lua seva de mesteacăn
care se obţine primăvara, din care se consumă câte 50 ml de 3
ori pe zi.
Mesteacăn muguri – turnaţi 700 ml apă clocotită peste 100
g muguri de mesteacăn. Lăsaţi apoi să fiarbă până scade apa
la jumătate. Când se mai răceşte, se strecoară şi se adaugă un
vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se îndulceşte
cu miere după gust, dacă nu există contraindicaţii. Se bea
fracţionat cu 15 minute înainte de mese sau câte o lingură pe
parcursul zilei. Tratamentul durează trei zile.
Morcov seminţe (Daucus carota) – se vor măcina seminţele
cu râşniţa de cafea şi, la 2 linguriţe de seminţe măcinate, se
pun 250 ml apă. Se fierb apoi timp de 5 minute. Se strecoară.
Se vor consuma 2 ceaiuri pe zi. Se pot pune 50 g de seminţe
măcinate la 1 litru de vin de bună calitate. Se va lăsa apoi timp
de 8 zile la temperatura camerei, agitând de 2 ori pe zi. Se
strecoară şi se consumă câte o lingură din preparat de 3-4 ori
pe zi.
46
Mutătoare cu poame negre (Bryonia alba) – se fierbe
împreună cu coajă de soc. Din fiecare se vor lua câte 100 g şi
se vor pune în 3 litri de apă. Se fierb timp de 30 minute, după
care se strecoară în cada de baie unde se stă timp de 30
minute în cazul în care există umflături la picioare.
Nalbă mare (Althea officinalis) – se foloseşte în diferite
combinaţii de ceaiuri sau băi şi se aplică comprese sau
cataplasme pentru a înmuia pielea. Se pot folosi în acest scop
şi seminţele de în.
Năut (Cicer arietinum) – se pun 2 linguriţe de boabe de năut
măcinate cu râşniţa de cafea la 250 ml apă. Se fierb timp de 3
minute, după care se strecoară. Se pot consuma câte 250 ml
pe zi.
Osul iepurelui (Ononis spinosa) – conţine alfa-onocerina,
acid citric, taninuri, fitosteroli, ulei gras etc. Produce diureză
şi are un efect antibiotic destul de puternic. Se va face un ceai
din 2 linguri de rădăcină mărunţită care se pun la 500 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, după care se
strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile până la 3 căni pe
zi.
Pătrunjel (Petroselinum crispus) – se fierb 500 g de rădăcină
tăiată mărunt la 1 litru de apă, până va scade apa la jumătate.
Se strecoară şi se consumă în decursul unei zile.
Pelin (Artemisia absinthum) – în prima săptămână se va lua
câte 1 linguriţă de praf cernut prin sită după măcinare, de 3
ori pe zi. În a doua săptămână se vor lua 2 linguriţe de praf de
3 ori pe zi, iar în a treia se vor lua 3 linguriţe de praf de 3 ori pe
zi. Cu ajutorul acestui tratament se poate elimina tot lichidul
acumulat. Se poate îndulci praful cu miere pentru că este
foarte amar.
Perişor (Pirola secundă) – se vor folosi 2 linguriţe la 250 ml
de apă, fierte timp de 10 minute, apoi strecurate. Se pot
consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Pir (Agropyron repens) – foarte util pentru băi sau
cataplasme cu plantele rămase după fierbere, aplicate pe
locurile umflate de apă. Se pun 100 g de rădăcină la 250 ml
apă. Se fierbe timp de 10 minute, se strecoară apoi în cadă,
unde se va sta timp de 30 minute. Plantele rămase se pot pune
pe o bucată de pânză şi se aplică calde pe abdomen sau
picioare.
Plesnitoare (Ecballium elaterium) – se foloseşte sucul
proaspăt din planta verde, din care se va consuma zilnic câte o
lingură de trei ori pe zi.
Porumb (Zea majs – mătase) – se va face un ceai din 2
linguriţe de mătase mărunţită care se pun la 250 ml apă. Se
fierb
Eugen Giurgiu
47
apoi timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3
ceaiuri din acestea pe zi.
Soc (Sambucus nigra) – se folosesc coajă de rădăcină şi
fructe. Se ia coaja de rădăcină şi se mărunţeşte bine. Se pun
apoi 4 linguri la 500 ml apă. Se fierb până va scădea apa la
jumătate. Se strecoară şi se va putea consuma în cursul unei
zile. Se iau fructe de soc coapte. Se va strecura apoi sucul din
acestea şi se va lua din el câte o linguriţă de 2-3 ori pe zi,
preferabil cu 15 minute înainte de mese.
Splinuţă (Solidago vrigaurea – se vor pune 2 linguriţe de
plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se vor acoperi
pentru 15 minute, după care se strecoară. Se va consuma în
cursul unei zile.
Talpa gâştei (Leonorus cardiaca) – se pun 2 linguriţe de
plantă în 250 ml apă. Se fierb pentru 5 minute, după care se
strecoară. Se vor consuma 2 ceaiuri pe zi. Este foarte eficientă
mai ales pentru cei cu afecţiuni cardiace.
Ţelină (Apium graveolens) – se va folosi sucul obţinut din
frunzele spălate bine. Este preferabil ca sucul să se obţină cu
storcătorul de fructe. Se vor consuma câte 40-50 ml de trei ori
pe zi. Se poate face şi prin fierberea frunzelor în apă timp de 5
minute, dar nu este aşa de eficient ca cel proaspăt.
Urzică (Urtica dioica) – se vor mărunţi 2 linguriţe de că
dăcină, care se pun la 250 ml apă. Se fierb timp de 15 minute,
după care se strecoară. Se beau 2 ceaiuri pe zi. Ajută nu
numai la eliminarea apei din organism, ci şi la refacerea
acestuia datorită conţinutului de minerale.
Urzică mică (Urtica urens) – se vor folosi vârfurile de ramuri
tinere. Se fierb 2 linguri de vârfuri proaspete de urzici, timp de
10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 câni cu
ceai pe zi.
Varza (Brasica var) – se pun frunze de varză strivite pe
locurile cu apă. Se ţin în funcţie de toleranţă.
Majoritatea plantelor de mai sus se pretează la prepararea
tincturilor, care sunt mult mai indicate în această afecţiune,
deoarece, în cele mai multe cazuri, consumul de lichide
trebuie limitat şi nu suplimentat. Tincturile îşi vor face efectul
fără să mai încarce organismul cu alte lichide.
Tinctură se poate face atât din fructe, cât şi din rădăcină
sau plantă. Rădăcina se va transforma în praf după uscare, iar
la fructe
48
Cancerul – tratamente naturiste se va folosi doar sucul sau
fructele mărunţite. În cazul plantelor, acestea vor fi tăiate cât
mai mărunt, pentru a se putea extrage principiile active din
aceste plante. Se vor pune apoi într-o sticlă şi la o parte de
plantă se vor pune cinci părţi de alcool alimentar de 70 de
grade. Se astupă sticlele şi se ţin la temperatura camerei timp
de 15 zile, timp în care se vor agita des, pentru a se putea
extrage principiile active din plante, apoi se strecoară
(filtrează). Se pune tinctura în sticle de capacitate mai mică,
după care se poate folosi. Se va lua câte o linguriţă de trei ori
pe zi, diluată cu puţină apă. Dacă numai tinctura nu este
suficientă, se va putea completa cu ceaiuri tot din aceleaşi
plante sau din diferite combinaţii de plante în funcţie de
posibilităţile de obţinere a acestora.
Combinaţii:
— Hrenoasă + rădăcină de dud sau soc + pătrunjel
(rădăcină) + ceapă: se taie toate mărunt şi se pun o parte
plante şi cinci părţi de apă. Se fierb până scade apa la
jumătate şi se strecoară. Se consumă în cursul unei zile
minimum 250 ml de ceai. Este una dintre cele mai eficiente
combinaţii.
— Nalbă (plantă) + urzici (rădăcină) + pătrunjel (rădăcină) +
lăcrămioare (plantă): se va lua câte o lingură din fiecare şi se
mărunţesc cât mai bine, sau chiar se dau prin maşina de
carne. Se vor pune apoi la un litru de apă. Se fierb până va
scădea apa la jumătate, apoi se strecoară. Se consumă
întreaga cantitate în cursul zilei. Se poate folosi timp de mai
multe zile, până la trecerea afecţiunii.
— Mutâtoare cu poame negre (rădăcină mărunţită)
+curpene alb (ramuri tinere mărunţite) + zburătoare (plantă
mărunţită) + 5 degete (plantă mărunţită) + sovârf (seminţe
măcinate) + drob (plantă): se pune câte o lingură din toate
aceste plante foarte bine mărunţite la un litru şi jumătate de
apă. Se fierb până va scădea apa la jumătate. Se strecoară şi se
consumă în cursul zilei. Se face alt ceai a doua zi. Este
preferabil să se consume călduţ. Este foarte indicat celor care
suferă şi de afecţiuni ale inimii.
— Ienupăr (bace mărunţite) + coada calului (plantă
mărunţită) + mătase de porumb (mărunţită) + rădăcină de
pătrunjel (rasă sau tocată mărunt): din ienupăr se pun 2
linguri şi din celelalte plante câte una. Se toarnă apoi peste
acestea 2 litri de apă. Se fierb la foc mic până scade apa la
jumătate. Se
Eugen Giurgiu
49
va consuma în cursul unei zile în porţii mici. Ceea ce a
rămas după strecurare se poate aplica extern sub formă de
cataplasmă pe locurile cu umflături.
— Urzică (rădăcină) + ceapă + pătrunjel (rădăcină) +
lăcrămioară (plantă): se taie mărunt şi se ţin în ţuică timp de 3
zile, apoi se va lua câte un păhărel de 3 ori pe zi după
strecurare.
Băile de şezut sau chiar băi complete cu flori de fân, talpa
gâştei, paie de ovăz sau coada calului sunt foarte utile la acest
tratament..
Cantităţile de mai sus sunt cantităţile minime de ceaiuri,
însă se pot folosi cantităţi şi mai mari, în funcţie de fiecare caz
în parte sau de toleranţa individuală.
O linguriţă de ulei preferabil de măsline sau de bostan luată
seara ajută defecaţia.
Pe lângă tratamentele descrise mai sus, se pot adăuga: lemn
dulce (indicat în special femeilor care au şi dereglări
endocrine), mărar (indicat în special fetelor tinere sau în cazul
dereglărilor endocrine), alge (sunt foarte eficiente în
tratamentul extern, dar se pot folosi şi intern), schinduf (util
mai ales atunci când activitatea pancreasului este perturbată),
ginseng (indicat persoanelor de peste 40 de ani), ginko-biloga
(util pentru că reface circuitele sangvine deteriorate). Toate
acestea se pot lua intern, câte 1-3 ceaiuri pe zi, a câte 250 ml.
Sau se folosesc sub formă de tincturi, câte 3 linguriţe pe zi,
una după fiecare din cele 3 mese principale. Tinctura se poate
dilua cu 100 ml de apă.
Se pot face şi cataplasme pe locurile afectate cu plantele
care au fost folosite la prepararea ceaiului sau se pot pune
comprese cu acelaşi tip de ceai, însă se va folosi în acest caz
cantitate dublă de plantă.
BOALA HODGKIN
Se mai numeşte şi limfogranulomatoză. Ganglionii se umflă
de cele mai multe ori şi nu sunt dureroşi. Simptomele se pot
manifesta prin febră, transpiraţii nocturne şi scădere în
greutate. Uneori pot apărea şi mâncărimi ale pielii. Se va
stabili tratamentul de către medicul specialist şi suplimentar
se mai poate face şi un tratament naturist, fără a suprima însă
medicamentaţia prescrisă. Tratamentul naturist vine doar în
sprijinul tratamentului indi
50
Cancerul – tratamente naturiste cat de medic. În multe
cazuri, este necesară intervenţia chirurgicală. Pronosticul este
dat de stadiul bolii, de tipologie etc. Şi dacă tratamentul este
început din timp, există foarte multe şanse de vindecare. În
stadiile mai avansate, este mai dificil de stabilit durata de
viaţă, pentru că poate varia destul de mult de la un pacient la
altul.
Tratament intern
Se va începe tratamentul cu o cură de dezintoxicare, fără de
care orice tratament este sortit eşecului, iar aceasta va dura
15 zile. Zahărul din alimentaţie se va înlocui cu miere polifloră.
Se va bea până la 1 litru pe zi de suc natural de morcovi,
sfeclă, mere, pere, portocale, lămâi. Se poate consuma lapte
crud de capră, proaspăt muls (câte 250-500 ml pe zi). Se va
respecta regimul alimentar indicat la bolile canceroase. De
asemenea, se pot face ceaiuri din plantele medicinale indicate.
Aloe vera gel – zilnic câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi.
Vâsc – se va consuma un macerat din 1 linguriţă de plantă
mărunţită la 250 ml apă rece; se lasă de seara până dimineaţa.
Dimineaţa se strecoară, apoi se consumă în cursul unei zile cu
înghiţituri mici. Puteţi opta şi pentru Imunomod, preparat
realizat de Dr. Elena Ionaşcu din Craiova.
Gaz distilat (de la Ploieşti) – se ia câte 1 lingură de gaz
distilat cu 30 minute înainte de masă, dimineaţa şi seara.
Ulei de măsline – o lingură pe zi.
Propolis – se sug 2 g de propolis pe zi.
Polen – se iau 2 linguriţe de polen de albine pe zi.
Drojdie de bere – 2 linguri pe zi.
Apă cu argilă – un vârf de cuţit argilă la un pahar cu apă; se
consumă partea decantată şi se adaugă apoi apă peste
reziduu. După 3 zile se agită conţinutul şi se bea.
Grâu încolţit – o masă pe zi.
Tărâţe de grâu – câte 3-6 linguri de tărâţe bine măcinate în
cazurile de supraponderabilitate; sau se pot pune în diferite
alimente.
Calciu natural – este preferabil să se folosească din oase de
vită măcinate sau coji de ouă. Acestea se vor fierbe în mai
multe ape care se vor arunca (pentru distrugerea germenilor
patogeni), apoi se macină (cojile de ouă cu râşniţa de cafea şi li
se aruncă pieliţa subţire din interior care este toxică). Se pune
peste acest
Eugen Giurgiu
51
praf suc de lămâie în cantitate dublă fată de cantitatea de
praf obţinută. Se ţine 2-3 zile, agitând cu o lingură de lemn de
mai multe ori pe zi. Spuma care se formează la suprafaţă se
aruncă. Se va gusta zilnic şi, dacă nu mai este acră, se mai
pune suc de lămâie, până devine din nou acră. Se apune apoi
la frigider şi se va lua câte 1-3 linguriţe pe zi din acest
preparat. Este bine să nu fie ţinut mai mult de 15 zile.
Ienupăr – se mestecă şi se înghit 4 boabe de ienupăr, a doua
zi se înghit 5, apoi se creşte cu câte 1 boabă pe zi, până la 15
boabe. După aceea se scade cu câte o boabă pe zi, până se
ajunge din nou la 4 boabe. Cura se reia la un an de zile. Ea
este contraindicată celor cu afecţiuni inflamatorii.
Cărbune medicinal – se poate lua după fiecare masă câte 1
tabletă de cărbune medicinal sau se ia câte 1 linguriţă de praf
cât mai fin măcinat după mese, pentru a evita constipaţia.
Tratament extern
Clisme zilnice cu ceai de pelin timp de 15 zile.
CANCER DE COL UTERIN
Este o afecţiune malignă a celulelor care căptuşesc
suprafaţa colului. Cancerul de col uterin se dezvoltă de obicei
încet. În fază precoce, este adeseori asimptomatic. Semne
alarmante: sângerări anormale, abundente, care survin
frecvent după raporturi sexuale, în perioada dintre două
cicluri menstruale sau după instalarea menopauzei. Aceleaşi
simptome pot anunţa un fibrom uterin sau un cancer de
endomedru (mucoasa care căptuşeşte uterul). Slăbire fără
nicio cauză. Uneori temperatură. Ulterior pot apărea
simptome precum durerea pelviană, durerea de spate şi
umflarea membrelor inferioare. Într-un stadiu mai avansat
este complicat cu o scurgere purulentă.
Se poate folosi acest tratament la orice afecţiune
cancerigenă în zona genitală.
Prevenire
Nu faceţi sex neprotejat. Majoritatea cancerelor de col uterin
sunt cauzate de infecţia cu papilomavirusul uman (HPV). Se
estimează că 40% dintre bărbaţii şi femeile active sunt
purtători ai
52
Cancerul – tratamente naturiste virusului. Aproape
jumătate din aceştia nu prezintă niciun simptom de boală deşi
sunt purtători de virus. Utilizarea prezervativului împiedică
transmiterea virusului. De multe ori, în special la femeile
nefumătoare, virusul dispare de la sine după un timp. Totuşi,
în anumite circumstanţe, poate provoca leziuni precan-
ceroase sau chiar canceroase.
Tratamentul instituit de medicul specialist poate fi
suplimentat cu unul naturist.
Tratament intern
Se vor consuma 2-3 căni de ceai pe zi din următoarele
plante: aloe, angelică, armurar, arnică, bănuţi, călin, cătină,
coada racului, coada şoricelului, ghimpe, ginko-biloba,
ginseng, iarbă de şoldină, ienupăr, măcriş iepuresc, mărar,
mărul lupului, năprasnic, norocel, obligeană, ovăz, pătrunjel,
pedicuţă, plop negru, pufuliţă cu flori mici, rostopască, scai
măgăresc, schinduf, soia, tătăneasă, trifoi roşu, troscot, turiţă
mare, urechelniţă.
Se pot folosi combinaţii de 3-5 plante, care se vor schimba
cu altele după ce se face un tratament de 20 de zile.
Salcie, troscot – pentru calmarea durerilor se poate face ceai
din salcie coajă sau troscot. Acestea au în compoziţia lor
principii active care acţionează ca o aspirină, însă fără efectul
negativ. Se fac puţin mai tari şi se iau la nevoie. Se poate de
asemenea folosi praf, care se ţine sub limbă pentru câteva
minute, apoi se înghite cu puţină apă.
Tratament extern
Spălături vaginale cu una sau mai multe plante medicinale
din cele de mai jos:
Dacă există hemoragii: aglică, angelică, anin negru, brânca
ursului, călin, căpşun, cerenţel, cimbrişor, coada racului,
coada şoricelului, creţişoară, gorun, limba mielului, mărul
lupului, mătreaţa bradului, merişor de munte, molid, mur,
năprasnic, nuc, paltin de câmp, pătlagină, perişor, piperul
bălţii, stejar, traista ciobanului, tătăneasă, trandafir, troscot,
urzică, urzică mică, vâsc, vindecea, vineriţă.
În hemoragiile abundente se poate introduce chiar praf de
cărbune în vagin sau praf de coajă de stejar.
Dacă nu există hemoragii: anin negru, arnică, brusture,
busuioc, cătină, cerenţel, cimbrişor, cimbru de grădină, coada
racului,
Eugen Giurgiu
53
coada şoricelului, creţişoară, creţuşcă, frasin, gălbenele,
ghiocei, gorun, gutui, iarbă neagră, iasomie de pădure,
ienupăr, isop, lăcrămioare, lemn câinesc, levănţică, mărul
lupului, mur, muşeţel, năprasnic, nemţişori de câmp, nuc,
păducel, pătlagină, pin, plop negru, răchiţel, rotunjoară,
salcie, salcâm, salvie, sclipeţi, secară, sfeclă, slăbănog,
smochin, sorbestrea, stejar, sunătoare, şopârlaiţă, tătăneasă,
trei fraţi pătaţi, trifoi alb, trifoi roşu, ulm, urzică moartă albă,
vâsc, vindecea, vineriţă.
Se vor alege 2-5 din plantele de mai sus în diferite
combinaţii. Este bine ca plantele acestea să nu fie folosite o
perioadă mai mare de 10 zile, după care se vor folosi alte
plante pentru a nu obişnui organismul cu ele şi a nu-şi mai
face efectul.
Spălaturile se vor face cu irigatorul, cu 1-2 litri de ceai o
dată şi se vor face de 2 ori pe zi.
Cataplasme cu plante – cele care s-au folosit la prepararea
ceaiului pentru spălături. Se vor aplica calde şi se menţin cât
timp sunt calde.
Cataplasme cu mâmăliguţă – se face o mămâliguţă puţin
mai tare din făină de porumb. Se taie o bucată de pânză de
dimensiunea abdomenului, se pune pe masă şi peste ea se va
pune mămâliguţă în strat de 2-3 cm. Se presară apoi tămâie
pisată cât mai subţire, doar aşa cât se pune sare pe o felie de
pâine cu unt. Se aplică apoi cât mai fierbinte (să nu ardă) pe
locul afectat. Se acoperă cu un flanel gros pentru a menţine
cât mai mult timp temperatura ridicată. Se lasă până se
răceşte. Se poate face acest lucru de 2 ori pe zi timp de 10 zile,
apoi se face o pauză de 10 zile, după care se poate relua.
Cataplasme cu terciuri din plante – se fac din pătlagină,
frunze de tătăneasă, brusture sau varză.
Iaurt – în toate cazurile este bine să se introducă în vagin
iaurt, cu ajutorul unui tampon de vată. Pentru aceasta se
umezeşte tamponul de vată în iaurt şi apoi se pune în vagin. În
cazurile când este bine tolerat, se poate ţine chiar toată
noaptea. Are rolul de a reface flora microbiană utilă.
Argila – cataplasmă cu argilă înmuiată în ceaiuri din plante
şi aplicată pe o bucată de pânză mai mare decât locul afectat.
Se pune caldă şi se poate menţine de la o oră până la 12 ore. Se
înfăşoară apoi cu un prosop şi eventual se leagă cu faşă. Se
poate face zilnic.
54
De asemenea, este bine ca în ceaiurile de spălaturi să se
introducă o linguriţă de argilă şi apoi să se facă spălătura. Se
poate însă introduce în vagin o bucată de argilă de mărimea
unui supozitor, care se poate lăsa peste noapte.
CANCERUL BRONHO-PULMONAR
La început, această formă de cancer se prezintă ca orice
infecţie respiratorie. Dar, de cele mai multe ori, primele
simptome care sunt prezentate la medic sunt de fapt
metastaze. Această afecţiune are foarte puţine şanse de
vindecare, pentru că de fiecare dată tratamentul este început
foarte târziu. Foarte rar se întâmplă ca bolnavul să se prezinte
la medic în prima fază.
Este incriminat fumatul ca fiind principalul factor care
contribuie la agravarea sau chiar la apariţia afecţiunii. Tuşea
cu expec- toraţie sangvinolentă, mai rar adevărate hemoptizii
ca şi dispnee sau senzaţie de presiune toracică, uneori
junghiuri, sunt simptome caracteristice. Bolnavul slăbeşte în
forţă fizică şi greutate.
Prevenire
Trebuie întotdeauna să vă prezentaţi la medic atunci când
aveţi o tuse supărătoare care nu cedează la tratament. Uneori
este uscată, dar poate fi şi cu expectoraţie sangvinolentă şi
care nu este calmată cu medicamente contra tusei. În unele
cazuri poate fi vorba despre o pierdere a vocii, respiraţie
şuierătoare, zgomotoasă. Toate acestea sunt însoţite de
pierderea poftei de mâncare, oboseală continuă, scădere în
greutate.
Un examen radiologie poate depista acest tip de cancer. De
la acest tip de cancer metastazele se produc în general la
creier, cu dureri mari de cap, somnolenţă, tulburări de vedere
etc. În funcţie de locul metastazelor. Sau metastaze la oase cu
dureri. Osteo- musculare, fracturi spontane etc. Mai pot
apărea la: ficat, glanda tiroidă, piele etc.
În toate cazurile se va apela la terapia instituită de medicul
oncolog şi suplimentar se poate aplica terapia naturistă de la
toate formele de cancer.
Tratament intern
Se vor folosi ceaiuri din plante medicinale, în următoarea
compoziţie foarte eficientă: plămânărică 50 g, troscot 50 g,
podbal
Eugen Giurgiu
55
50 g, sulfină 50 g, coada calului 50 g, urzică 50 g, salcie 50
g, rostopască 50 g, plop muguri 50 g, afin 50 g.
Se pun 2 linguriţe din amestec în 250 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va înlocui apa
de băut cu acest ceai, care se poate îndulci cu miere (dacă nu
există contraindicaţii) şi se va consuma cu suc de lămâie după
gust.
Ulei de pin sau cimbrişor – se iau 5-10 picături de 3 ori pe zi,
cu 30 de minute înaintea meselor principale. Se pot face şi
inhalaţii, de obicei seara.
Ulei de soia – se înghit 1-2 linguri pe zi dimineaţa, cu puţin
suc de lămâie.
Plantusin, produs de Fares – Orăştie – este un preparat
naturist din mai multe plante, eficient împotriva tusei cu
expecto- raţie vâscoasă, congestiei pulmonare, laringitei,
traheitei acute, catarhului respirator. Se poate lua şi de către
copii. Se foloseşte conform indicaţiilor producătorului.
Polen – sunt indicate toate produsele din miere, lăptişor de
matcă, propolis descrise la capitolul „Apiterapie”.
Drojdie de bere uscată – se ia câte 1 linguriţă după fiecare
masă.
CANCERUL CAVITĂŢII BUCALE
Apare ca o ulceraţie neregulată cu marginile dure şi fondul
sângerând, care se întinde progresiv, întâlnită de obicei la
nivelul limbii sau la mucoasele obrajilor.
Tratament intern
Roşii – ideal ar fi să se consume cât mai multe roşii zilnic,
inclusiv sub formă de suc. Noile cercetări au stabilit faptul că
licopenul şi beta-carotenul, doi carotenoizi care se găsesc în
roşii, morcovi şi alte legume de culoare galbenă şi portocalie,
au proprietatea de a reduce riscul unor tipuri de cancer.
Medicii israelieni au efectuat cercetări pe celulele canceroase
prelevate de la tumorile cavităţii bucale şi au constatat că
aceste legume au o puternică acţiune de inhibare a înmulţirii
celulelor canceroase în cazul licopenului şi o acţiune mai
moderată în cazul beta-carotenului.
Brad (Abes alba) – dimineaţa şi seara se suge câte o bucăţică
de răşină de brad cam de 2 cm. Acest lucru contribuie la
vindecarea
56
Cancerul – tratamente naturiste bolii. După ce aţi supt
această răşină, nu mâncaţi nimic timp de 1 oră. Este eficientă
în toate afecţiunile gâtului, gurii şi chiar ale stomacului.
CANCERUL DE COLON Şi RECT
Este strict legat de modul de viaţă şi alimentaţie. De cele mai
multe ori această afecţiune se observă foarte târziu. Studiile
arată că o alimentaţie bogată în fructe, legume şi fibre
vegetale, dar săracă în carne şi grăsimi reduce semnificativ
riscul apariţiei acestei maladii.
Cunoscut şi sub denumirea de cancer colono-rectal sau
intestinal, este una dintre cele mai frecvente forme de cancer.
Se estimează că un cancer din opt este colono-rectal. Boala
este mai frecventă la persoanele trecute de prima tinereţe şi
mai rar la cele sub 40 de ani.
Cauza cea mai frecventă este abuzul alimentar. Este
precedat adesea de apariţia unor formaţiuni numite polipi. Cei
mai mulţi dintre aceştia sunt inofensivi, dar o leziune a
glandelor celulelor dintr-un asemenea polip poate duce la
apariţia unui cancer. Abuzul de cartofi prăjiţi, în special dacă
sunt făcuţi în acelaşi ulei mai multe serii la rând, mesele la ore
neregulate, consumul frecvent de carne, grăsimi animale,
abuzul de dulciuri, aportul insuficient de fibre vegetale, sunt
doar câteva dintre cauzele care pot contribui la agravarea bolii.
Dacă afecţiunea este localizată la nivelul colonului,
principalul tratament este cel chirurgical. Chimioterapia se
poate utiliza în completare la tratamentul chirurgical, pentru a
ucide celula canceroasă remanentă. De regulă, chimioterapia
este recomandată dacă boala s-a extins. Radioterapia este
utilizată îndeosebi când intervenţia chirurgicală este imposibil
de realizat, sau pentru micşorarea unei tumori înainte de
înlăturare.
Prevenire
O dietă bogată în fructe, legume şi fibre vegetale, dar săracă
în carne şi grăsimi, poate reduce riscul apariţiei bolii. Modul în
care alimentaţia interacţionează cu celulele care căptuşesc
colonul şi cu genele care controlează dezvoltarea acestora este
în mare parte necunoscut.
Eugen Giurgiu
57
Tratamentul naturist nu se poate substitui medicului şi
tratamentului prescris de acesta, însă poate ajuta în foarte
multe cazuri.
Se ştie că dacă se consumă mai multe legume şi fructe,
riscul cancerului colono-rectal scade. Mai nou, la acestea s-a
adăugat şi laptele. Cercetătorii au stabilit că lactoza din lapte
stimulează bacteriile ce asigură protecţia pereţilor intestinali.
Totodată, acesta vă va apăra şi de osteoporoză.
Medicii britanici au stabilit legat de consumul cărnii roşii
(porc, vită, oaie) că acesta nu trebuie să depăşească 100 g pe
zi. Riscul de cancer creşte cu 12-17% pentru fiecare 100 g de
carne consumată peste limita aceasta. În acelaşi timp, s-a
stabilit că preparatele din carne sunt mult mai periculoase.
Astfel, riscul creşte cu 49% pentru cancerul de colon la un
consum de 25 g mezeluri pe zi, adică echivalentul unui
jumătăţi de hot-dog. Se recomandă pacienţilor, în special, să
se limiteze la carnea de pui şi de peşte, acestea fiind
considerate mult mai puţin nocive.
Conform unor studii realizate de Universitatea din
Pittsburg, s-a descoperit că riscul privind apariţia cancerului
de colon este proporţională cu talia. În concluzie, cu cât omul
este mai gras, cu atât riscul de a se îmbolnăvi de cancer de
colon este mai mare „
Tratament intern
Se pot folosi următoarele plante medicinale: busuioc de
câmp, ceapă, cimbru, mentă, pătrunjel, păstârnac, rapiţă,
sfeclă roşie, usturoi.
Busuioc de câmp (Brunella vulkgaris) – are uşoare efecte
anticancerigene la nivelul aparatului digestiv. Se indică să se
folosească în diferite combinaţii sau singur. Se pune 1
2-3 căni pe zi.
Ceapă (Allium cepa) – este recomandată pentru efectul pe
care îl are asupra întregului tract digestiv. Mai indicată în
acest sens este ceapa fiartă, care se poate folosi pusă în orice
mâncare în cantităţi destul de mari. Asigură un tranzit
intestinal mai bun.
Cimbru de cultură (Thymus vulgaris) – este recomandat în
toate formele de tumori ale aparatului digestiv. Se pune 1
2-3 căni pe zi.
Menta broaştei (Mentha arvensis) – se poate folosi în toate
formele de cancer digestiv. Se pune 1 linguriţă de plantă
mărunţită
58
Cancerul – tratamente naturiste la 250 ml apă clocotită. Se
2-3 căni pe zi.
Pătrunjel (Petroselum crispus) – se indică rădăcina pentru
efectul ei diuretic şi pentru faptul că îmbunătăţeşte digestia.
Se pun 2 linguriţe de rădăcină rasă de pătrunjel la 250 ml apă
şi se fierb apoi la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară şi se
vor consuma 2-3 căni pe zi. De asemenea, se poate folosi la
toate mâncărurile.
Păstârnac (Pastinaca sativa) – se foloseşte la fel ca
pătrunjelul.
Rapiţă (Brassica rapa) – se poate consuma sucul din ramuri
tinere sau din rămurele şi frunzele plantei. Se pun 2 linguri la
250 ml apă şi se fierb 5 minute. Se strecoară şi se beau 2-3
căni pe zi. Are un rol antitumoral recunoscut.
Sfeclă (Beta vulgaris) – este bine ca fiecare bolnav să
consume zilnic suc de sfeclă – minimum 100 ml pe zi. Acesta
contribuie la alimentarea organismului cu o serie de elemente
care în mod normal nu sunt asigurate prin alimentaţie. Se
poate combina cu suc de morcovi.
Soia (Soja hipoida) – se indică consumul de soia pentru că
are cel mai mare conţinut de fitoestrogeni (un hormon) şi este
foarte uşor de administrat, în diferite forme de preparare. Este
benefică şi în tratarea cancerului de colon pentru că este
bogată şi în fibre vegetale – aproximativ 17 g.
Usturoi (Allium sativus) – se poate consuma atât preventiv,
cât şi ca tratament. Dar, în funcţie de toleranţă. Se poate
utiliza şi fiert (se bea apa în care a fiert).
Ceai verde (mai puţin cel negru), chinezesc, rusesc, indian –
este util atât preventiv, cât şi în tratament. Se poate consuma
însă cu moderaţie.
Legume din familia Brassicaceae – experţii americani au
stabilit că oamenii ar trebui să mănânce o serie de legume din
familia Brassicaceae: broccoli, conopidă, hrean, muştar, napi,
varză, varză de Bruxelles, varză roşie. Acestea conţin AITC,
care se eliberează atunci când aceste legume sunt gătite.
Datorită acestei substanţe, organismul poate fi protejat de
această maladie. Se pot folosi atât preventiv, cât şi în timpul
tratamentului.
Ceai medicinal – se vor consuma intern câte 2-3 căni de ceai
din plantele descrise la „Plante medicinale în tratamentul
Eugen Giurgiu
59
cancerului”. Suplimentar, se va lua zilnic cel puţin 1 lingură
de ulei de sunătoare sau de în. De preferat dimineaţa, la
trezire. Pentru a înlătura senzaţia de greaţă, se va lua cu suc
de lămâie sau chiar rădăcină rasă de ghimbir.
Este foarte important să se evite cu orice metode (din cele
naturale) constipaţia şi diareea.
Tratament extern
Clismele – sunt foarte necesare la această afecţiune şi se vor
putea face cu: tătăneasă, mărul lupului, cimbru, în etc. Se
pun 2 linguri de plantă mărunţită la 500 ml apă şi se fierb
timp de 5 minute. Se strecoară, apoi se lasă să ajungă la
temperatura corpului şi se vor face clisme zilnic, cu presiune
mică pentru a nu leza intestinele.
Cafeaua, de asemenea, utilizată în clisme poate să ajute şi
ea.
CANCERUL DE PANCREAS
Pancreasul este o glandă situată în spatele stomacului. Este
vorba despre un adenocarcinom de cele mai multe ori, localizat
la capul de pancreas. În general, acest tip de cancer se
întâlneşte la persoanele în vârstă şi mai ales la bărbaţi.
Fumatul şi consumul băuturilor alcoolice sunt principalele
motive care pot să declanşeze această afecţiune.
Cel mai important simptom este icterul mecanic, care este
tipic acestei afecţiuni. Are o dezvoltare foarte rapidă şi duce la
metastaze severe. Durerile abdominale localizate în epigastru,
de unde iradiază în coloana vertebrală şi trec foarte greu, sunt
uneori ameliorate de poziţia aplecat înainte. Pierderea rapidă
în greutate ca şi lipsa poftei de mâncare sunt de asemenea
prezente. Un alt efect este creşterea dimensiunilor ficatului.
Uneori, se instalează şi diabetul.
Deoarece este una dintre cele mai grave boli, care face rapid
metastaze, este foarte bine să fie tratată în spitalele de
specialitate. Este necesară în acest caz intervenţia
chirurgicală.
Factori favorizanţi
Cel mai adesea, consumul cărnii roşii, în special în cantităţi
mari, al grăsimilor animale, glucide şi chiar cafeaua
consumată
60
Cancerul – tratamente naturiste în exces. De asemenea, în
multe cazuri este asociat consumului excesiv de alcool.
Fumatul, se pare, agravează sau chiar favorizează apariţia
acestei boli, mai ales când este însoţit de alcool şi cafea.
Deoarece este una dintre cele mai grave boli, care face rapid
metastaze, este foarte bine să fie tratată în spitalele de
specialitate. Este necesară în acest caz intervenţia
chirurgicală.
Tratament intern
Alimentaţie bogată în proteine. Se pot da, de asemenea, şi
glucide şi lipide, dar în cantităţi mai mici. Repausul la pat este
obligatoriu, însă se vor face zilnic plimbări uşoare. Pentru
prevenirea obstrucţiei biliare, este nevoie să se consume câte 1
lingură de ulei de susan sau de măsline presat la rece în
fiecare seară, împreună cu suc de lămâie. Dietă cu vitamine
naturale, întărirea imunităţii, fitoterapie, la care se adaugă
obligatoriu şi schinduf (seminţe).
Licopenul, care se găseşte în grapefruit roşu, gogoşari, roşii,
ajută, se pare, foarte mult la vindecarea afecţiunii. Cei care
consumă în mod frecvent aceste alimente îşi vor reduce
considerabil riscul de îmbolnăvire. De asemenea, se indică
folosirea vitaminei naturale C în cantităţi cât mai mari.
Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburg au stabilit că o
substanţă din ardeiul iute, numită capsaicin, induce moartea
celulelor tumorale în timp ce lasă intacte celulele sănătoase.
Se pare că în curând va apărea un nou medicament care va
distruge celulele tumorale.
CANCERUL DE PROSTATĂ Tratament intern
Ceaiuri din următoarele plante medicinale: bostan, ceapă,
coada calului, dovleac, ghimpe, ginseng, grâu (tărâţe pentru
baie, ulei din germeni de grâu, seminţe încolţite), mei
păsăresc, nalbă, palmier pitic american, pătrunjel (rădăcină),
porumb (mătase sau ulei din germeni), pufuliţă cu flori mici,
strugurii ursului, urzică moartă albă, soia (ulei), talpa gâştei.
Se pot consuma câte 2-3 căni în fiecare zi din una sau mai
multe plante în amestec. Se îndulcesc cu miere dacă nu
suferiţi de diabet.
Eugen-Giurgiu
61
Se pot administra polen, lăptişor de matcă, miere, de
asemenea suplimente de zinc, siliciu, mangan.
Castan (Aesculus hippocastanus) – se pune 1 linguriţă de
coajă de castan sălbatec la 100 ml apă. Se lasă să dea în
clocot. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se
pune într-o cană şi se umple cana cu apă. Se poate îndulci cu
miere. Se ia câte 1 lingură o dată la fiecare 2 ore. Se face acest
lucru timp de 20 zile, apoi 10 zile pauză şi se poate relua. Este
foarte util în combaterea hipertrofiei de prostată.
Ceapă – se poate consuma zilnic sub orice formă. Se pot tăia
3-4 cepe, care se vor pune peste noapte în 250 ml apă, iar
dimineaţa se va bea apa. Se poate face şi un vin foarte bun:
100 g ceapă tăiată, 50 g urzică măcinată şi 20 g miere se pun
la 1 litru de vin pentru 8 zile, după care se strecoară. Se vor lua
câte 50 ml de 3 ori pe zi înainte de mese. Cei care urinează mai
greu pot să adauge la acest vin şi 50 g de rădăcină de pătrunjel
Conopida (Brassica oleracea) – este cunoscută pentru
efectele ei depurative, diuretice, fiind recomandată
persoanelor care suferă de afecţiuni renale. Este antianemică,
decongestionantă şi energizantă. Constituie un adevărat
medicament pentru diabetici, căci consumată în stare crudă,
sau în diferite preparate culinare, are efect hipoglicemiant. Se
indică în tratamentul adjuvant al acneei, cirozei, colicii
nefritice, constipaţiei, flebitei, infecţii intestinale. Folosită în
alimentaţia curentă ajută la redresarea tensiunii arteriale
atunci când are valori prea mari (hipertensiune). Acţionează,
de asemenea, în bolile prostatei şi în ulcerele
gastro-duodenale.
Dovleac – din seminţe de bostan se poate face un ceai foarte
util bolnavilor de cancer la prostată. Se taie foarte mărunt 4
linguri de seminţe de bostan. Se pun în 250 ml apă şi se fierb
timp de 15 minute, cu coajă cu tot. Se strecoară, apoi se
consumă câte un astfel de ceai preferabil în fiecare zi, cu 2-3
ore înainte de culcare.
Ghimpe (Xanthium spinosum) – are proprietăţi decongestio-
nante, cicatrizante, dezinfectante. Ajută la diminuarea
severităţii crizelor. Nevoia de a urina se reduce şi este totodată
un distrugător al microorganismelor patogene. Se pot
consuma 2-3 căni de ceai. Este bine să se prepare conform
indicaţiilor producătorului. Este şi un antitumoral cu efect
mediu, dar în combinaţie cu alte plante efectul este mai
puternic.
62
Lămâie – se mai poate face o cură de lămâie zilnic. Se
stoarce sucul de la o lămâie într-un pahar. Separat, se taie
lămâia în feliuţe, apoi se fierbe în 250 ml apă, până se înmoaie
coaja. Se strecoară după răcire peste sucul obţinut anterior şi,
dacă nu aveţi diabet, îndulciţi cu miere după gust.
Palmier pitic american (Serenoa repens) – doza zilnică este
de 160-320 mg pe zi. Este un excelent remediu pentru
hiperplazia benignă a prostatei – conţine 85-95% acizi graşi şi
steroli. Este unul dintre bunele remedii pentru prostată
mărită.
Polen de albine – se iau câte 20 g de polen pe zi, în cure de
30 zile.
Se mai poate lua Apilarnil sau Apilarnil potent, în cure de 30
zile cu 7 zile pauză, apoi se repetă.
Strugurii ursului (Arctostaphylos uwa-ursi) – sunt un bun
antiseptic urinar şi intestinal, diuretic şi se pot folosi în toate
afecţiunile urinare, în special la prostatită. Se pun 2 linguriţe
de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru
15 minute, apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.
Tinctura de propolis – se va lua tinctură de propolis făcută
de Apicola. Este vorba despre tinctura de propolis 30%, care se
găseşte de vânzare la toate magazinele Apicola din ţară. Se iau
câte 2 picături de tinctură la fiecare 5 kg corp. Este bine ca
tratamentul acesta să se facă zilnic cel puţin 15 zile, fără
întrerupere (vezi capitolul „Apiterapie”).
Urzica albă (Lamium album) în asociere cu iarbă neagră
(Calluna vulgaris) – se pun câte 1 linguriţă din fiecare plantă
de mai sus la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15
minute, apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Acestea
cresc volumul urinei eliminate la o micţiune, deci se
diminuează numărul micţiu- nilor şi totodată senzaţia
neplăcută cauzată de golirea incompletă a vezicii.
Tratament extern
Supozitoare de propolis (de la Apicola) – pentru combaterea
constipaţiei. Se administrează 10-15 zile.
Băi de şezut – cu flori de fân, cu paie de ovăz sau coada
calului. Acestea se vor face cât mai calde şi se aplică în fiecare
seară., Băi de şezut cu tărâţe de grâu – se pun 500 g tărâţe de
grâu într-un săculeţ de pânză şi peste el se va turna apă
clocotită. Se aşteaptă apoi să se ajungă la temperatura
corpului şi se stă
Eugen Giurgiu
63
timp de 20-30 minute cu şezutul în baie. Băile se fac seara,
în fiecare zi.
Cataplasme – se aplică seara cataplasme cu ceapă tăiată pe
abdomenul inferior. Se ţin timp de 30 minute.
Clisme – se pun 4 linguri de nalbă fiartă la 1 litru apă şi se
fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară. Când ceaiul ajunge
la temperatura corpului, se fac clisme cu jet încet, de la mică
înălţime. Se fac zilnic, cel puţin primele 10 zile de tratament.
Alimentaţia
Se recomandă un regim vegetarian, sărac în proteine. Este
bine să se reducă sau chiar să se anuleze complet consumul
sării din alimentaţie. Se exclud, de asemenea, condimentele,
alcoolul şi cafeaua. Se vor consuma multe sucuri naturale,
proaspăt preparate, din: struguri, morcovi, castraveţi, sfeclă
roşie, ţelină. Se recomandă alimente ce conţin zinc: stridii,
germeni de grâu, drojdie de bere, seminţe de dovleac. Se pot
lua, de asemenea, suplimente minerale de seleniu – zinc.
Zincul metabolizează testosteronul şi poate opri cancerul de
prostată.
Soia se poate folosi zilnic. Are o serie de principii care sunt
asemănătoare hormonilor şi care sunt utile în vindecare.
Se evită conservanţii, aditivii alimentari, afumăturile, sarea,
acriturile, grăsimile animale, alcoolul, cafeaua, cacao şi orice
alte excitante, inclusiv piper, ardei iute, hrean, scorţişoară şi
muştar.
Esenţial este să se combată constipaţia, în primul rând cu
ajutorul alimentaţiei. În cazul în care nu se reuşeşte acest
lucru, se va lua seara ulei de dovleac (1 lingură). În plus, se va
apela în zilele cu probleme la 1 lingură de ulei de parafină.
Se consumă zilnic o felie de pâine neagră cu unt (fără sare,
preferabil de la producători) care se pune pe felie de pâine cu
ceapă roşie tăiată mărunt (cât mai multă). Se consumă în
fiecare dimineaţă mai multe zile la rând.
CANCERUL DE SÂN LA BĂRBAŢI
Glandele mamare la bărbaţi nu sunt dezvoltate ca la femei,
pentru că aceştia nu au de alăptat copii. Totuşi, şi bărbaţii pot
fi suspuşi riscului de a se îmbolnăvi de cancer mamar.
64
Semnele clinice sunt asemănătoare femeilor, adică prezenţa
unui nodul dureros. Printre alte simptome se numără
asimetria sânilor, mamelon retractat.
Pentru că bărbaţii sunt mai puţini atenţi cu acest soi de
afecţiune (mulţi nici nu ştiu că şi bărbaţii pot avea cancer la
sân) boala se descoperă doar în stadii destul de avansate, şi
din această cauză, tratamentul are şanse reduse de reuşită.
Tratament naturist
Se urmează acelaşi tratament ca şi la cancerul mamar
feminin.
CANCERUL DE SÂN LA FEMEI
Cancerul de sân reprezintă un sfert din numărul de cazuri
de cancer feminin. Conform unor statistici, se estimează că
una din zece femei are un cancer de sân. Cancerul mamar este
provocat de procese anormale ce survin la nivelul genelor
implicate în creşterea şi supravieţuirea celulelor. O mare parte
din cazurile de cancer mamar nu se datorează factorilor
genetici.
Rata supravieţuirii depinde de detectarea precoce a bolii.
Tumoarea malignă a mamelei poate apărea la orice vârstă, dar
mai ales la femeile trecute de 20 de ani.
În faza timpurie, se poate depista de către fiecare femeie în
parte. Apare ca un nodul dur, de formă neregulată.
Autocontrolul este crucial în depistarea unui posibil cancer
mamar. Dacă tot mai multe femei şi-ar învinge reticenţa şi
şi-ar examina singure sânii, numărul deceselor cauzate de
această boală ar scădea cu 18%. În mod ideal, controlul
trebuie efectuat lunar, în primele şapte-zece zile de la
începerea menstruaţiei, când sânii nu sunt inflamaţi şi tari. La
menopauză, examinarea trebuie făcută tot lunar.
Palpaţi-vă sânii cu regularitate o dată pe lună.
Învăţaţi să recunoaşteţi caracterele normale ale sânilor
dumneavoastră.
Consultaţi medicul fără întârziere în cazul apariţiei unor
modificări suspecte ale sânilor.
Faceţi o mamografie dacă aţi împlinit vârsta de 50 de ani.
Consultaţi imediat medicul dacă:
— Există modificări de formă, consistenţă sau aspect al
sânilor.
Eugen Giurgiu
65
— Dacă aţi constatat apariţia unui nodul la unul dintre sâni
sau la subsuoară.
— La orice încreţire sau depresiune la nivelul pielii.
— Când resimţiţi un disconfort sau dureri la un sân care
arată diferit faţă de normal.
— Dacă apar scurgeri de lichid din sfârcuri, modificări ale
culorii, aspectului sau poziţiei acestora.
Stadiile bolii
Stadiul 0: atunci când există doar leziuni microscopice.
Stadiul 1: este vorba doar de o tumoare localizată strict la
glanda mamară.
Stadiul 2: este vorba despre un stadiu mai avansat, când
deja este retras mamelonul şi există şi o inflamare ganglionară
la subraţ.
Stadiul 3: este vorba despre tumoarea care este fixată deja
pe pielea sânului, iar sânul prezintă deja vasele limfatice şi
sanguine inflamate. Apar durerile, iar ganglionii axilari de
partea sânului bolnav sunt inflamaţi şi chiar dureroşi.
Stadiul 4: este faza în care deja sunt constatate metastaze.
Factori importanţi de risc
— Vârsta constituie un factor de risc (cu cât o persoană este
mai în vârstă, cu atât este mai expusă).
— Hormonii joacă un rol important. Femeile care nasc
primul copil târziu sau nu au deloc copii sunt mai predispuse
la cancerul de sân.
— Apariţia prematură a menstruaţiei şi menopauza
întârziată constituie, de asemenea, factori de risc.
— Sedentarismul, dieta bogată în grăsimi, stilul de viaţă
nesănătos.
— Lin mic număr de femei sunt în mod special predispuse
la cancerul mamar din cauza unor anomalii genetice
moştenite.
Tratament intern
Se pot folosi ceaiuri din următoarele plante medicinale:
afin, anason, angelică, brusture, busuioc, cătină, coada
calului, coada şoricelului, echinaceea, gălbenele, gheara
mâţei, genţiană, ginseng, mentă, nuci, pătlagină, pelin,
porumb, rostopască, schinduf, soia, sunătoare, tătăneasă,
varză.
66
Crucifere – broccoli, conopidă, varză, gulii, sunt alimente cu
cel mai mare potenţial în lupta împotriva cancerului. Conţin
antioxidanţi, fibre, beta-caroten, acid folie. Potrivit
cercetătorilor, ar trebui incluse cel puţin de trei ori pe
săptămână în dietă.
Soia – este alimentul cel mai bogat în fito-estrogeni, hormoni
vegetali care participă la lupta împotriva cancerului mamar.
Numeroasele studii efectuate asupra populaţiilor asiatice,
mari consumatoare de soia, au scos la iveală o incidenţă mult
mai redusă a acestei maladii în rândul femeilor.
Ulei de măsline – un studiu recent al medicilor din America
a stabilit că uleiul de măsline previne şi chiar ajută la
vindecarea cancerului mamar. Acidul oleic nu doar suprimă
activitatea genei (Her-2/neu – care se pare că este
responsabilă în multe cazuri de apariţia cancerului), dar şi
intensifică acţiunea medicamentelor. Se pot consuma 1-2
linguri de ulei de măsline dimineaţa, pe stomacul gol.
Drojdie de bere – este bine să se consume zilnic 1-2 linguriţe
de drojdie de bere în cure de lungă durată. Acestea furnizează
organismului foarte multe vitamine, în special B, care este
foarte utilă în timpul tratamentului.
Tărâţe de grâu – se vor consuma zilnic tărâţe de grâu,
pentru că furnizează organismului foarte multe vitamine şi
enzime.
Tratament extern
Cataplasme – se rade ceară de albine, peste care se pune
praf de pelin, care se obţine prin măcinarea plantei uscate cu
ajutorul râşniţei de cafea. Se pune totul pe o bucată de pânză
tăiată în aşa fel încât să acopere sânul. Peste ea se pune ceară
topită caldă (pe baie de apă). Se pune în strat subţire şi se
presară praf de pelin. Peste acesta se va pune puţină ţuică de
prune (30-60 grade), cât să umezească. Se acoperă sânul
bolnav şi se ţine până se evaporă ţuica. Apoi se umezeşte din
nou. Se repetă pe tot parcursul zilei. Noaptea se lasă sânul
liber, să respire.
Se poate aplica şi o cataplasmă cu mămăliguţă caldă (vezi
Cancerul de col uterin). Se aplică în fiecare seară, până la
dispariţia afecţiunii.
Varză – în cazul în care nu se suportă cataplasma fierbinte
(care este cea mai eficientă), se poate face cu foaie de varză,
care se striveşte cu o sticlă pentru a turti nervurile. Se pune în
sutien
Eugen Giurgiu
67
şi se lasă 12 ore. Se schimbă de 1-2 ori pe zi, în funcţie de
sensibilitatea şi toleranţa individuală.
Tătăneasă – se poate, totodată, folosi şi cataplasme cu
rădăcină de tătăneasă. Se fierb 2 linguri de rădăcină în 250 ml
şi se pun pe o bucată de pânză care se aplică pe sân cu plantă
cu tot. Din când în când, se umezeşte cu lichid pentru a nu se
usca.
Ulei de cătină – dacă se constată anumite leziuni la sân, se
unge cu ulei de cătină sau de gălbenele, în strat subţire. Se pot
folosi şi unguentele. Sunt foarte utile şi pentru calmarea
durerilor.
Comprese – tot pentru calmarea durerilor se pun comprese
sau cataplasme cu terci din plantă. Se opăreşte planta şi se
aplică pe un pansament sau pânză care se va pune pe sân,
până aproape de umăr, în cazul durerilor. După ce se
îndepărtează (după trecerea durerii) se va unge cu o cremă ca
să nu rămână pielea prea uscată şi să nu producă răni.
Morcov (Daucus carota) – se folosesc frunzele pisate şi
rădăcină rasă, în părţi egale. Se pun pe o bucată de pânză care
se aplică pe sân. Se ţine de seara până dimineaţa, când se
pune alta identică.
Slănină râncedă – se taie în feliuţe subţiri, care se aplică în
strat subţire. Peste ea se pune un nailon ca să nu vă pătaţi
hainele. Se poate ţine şi 24 ore. Nu este utilă slănina sărată şi
condimentată. Se face acest tratament până la dispariţia
nodulilor.
Fasole (Phasoleum vulgaris) – conţine estrogeni vegetali şi
previne cancerul de sân, deoarece are inhibitori ai proteazei
care intervine asupra enzimelor producătoare de cancer.
Propolis – se va lua tinctură de propolis făcută de Apicola,
câte 2 picături de tinctură la fiecare 5 kg corp. Se pune pe un
miez de pâine, se mestecă bine în gură, apoi se înghite. Se face
acest lucru de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele
principale.
În cazul în care există şi noduli sub braţ, aceştia vor fi
trataţi la fel ca şi sânul.
Se mai poate face suplimentar un tratament pentru
întărirea imunităţii organismului. Pentru aceasta, se vor turna
2 sticluţe de tinctură de Echinaceea peste 100 g de polen de
albine, care se pun într-un borcan de 800 g cu capac. Se lasă
apoi 2 ore, pentru a se înmuia învelişul polenului. Fiecare
grăuncior de polen este învelit în echină de către albine.
Organismul uman nu îl poate dizolva. Din această cauză se
lasă întâi la înmuiat, apoi se ia o
68
Cancerul – tratamente naturiste lingură şi se va căuta să se
sfarme fiecare grăuncior de polen. După ce s-a sfărâmat tot, se
pune din nou în borcan, care se umple cu miere polifloră. Se va
amesteca de fiecare dată înainte de a se folosi, pentru că are
tendinţa să se stratifice. Se va lua câte 1 lingură de 3 ori pe zi.
Femeile supraponderale vor lua înainte de mese (pentru că
„taie pofta de mâncare”), iar cele slabe, după mese.
CANCERUL GASTRIC
Este una dintre cele mai des întâlnite forme de cancer. De
cele mai multe ori, acesta este precedat de o altă afecţiune a
aparatului digestiv, cum ar fi: gastrită atrofică, polipi, ulcer
gastric sau duodenal, mai ales atunci când este prezentă şi
Heliobacter pylori.
Tumoarea gastrică apărută la stomac se răspândeşte cu
timpul prin sânge în mai multe zone din organism, producând
metastaze la: ficat, oase, creier, plămâni, esofag etc. De
asemenea, prin vasele limfatice se poate propaga la ganglionii
din vecinătate.
La început, simptomele nu sunt deloc alarmante şi pot fi
similare cu cele de la foarte multe alte afecţiuni. Lipsa poftei de
mâncare, slăbirea în greutate sunt cel mai des întâlnite, apoi
regurgitări, greaţă, vomă, disconfort abdominal sau intestinal,
anemie, uneori sângerări.
După aceste simptome minore pot apărea durerea şi alte
simptome mai grave şi abia atunci bolnavul se prezintă la un
control medical. De cele mai multe ori, însă, această vizită la
medic se face doar când deja a apărut metastaza. Important
este ca boala să fie depistată cât mai rapid şi în acest caz
şansele de vindecare sunt mult mai mari.
În primul rând, se va respecta cu stricteţe tratamentul
medical impus de medicul oncolog. În cele mai multe cazuri,
este necesară operaţia, care va reuşi să elimine celulele
canceroase din organism, chiar dacă nu în totalitate, dar lupta
cu boala va fi mult uşurată.
Factori favorizanţi
Consumul excesiv de sare. Prezenţa Helicobacter pylori este
precursoarea cancerului gastric. Prăjitul pe grătar cu cărbune,
obezitatea, consumul de alcool, grăsimile prăjite, consumul
cărnii roşii în exces şi chiar şi faptul că unii nu mestecă
suficient alimentele înainte de a le înghiţii sunt factori
favorizanţi ai acestei
Eugen Giurgiu
69
maladii. De asemenea, lipsa fibrelor vegetale, a vitaminelor
şi a mineralelor din organism.
Tratament intern
Dieta indicată în această boală se va respecta cu stricteţe.
Se vor face modificările necesare în funcţie de simptomele
bolnavului şi de ceea ce poate efectiv să consume. Este foarte
indicată, ba chiar obligatorie, terapia cu sucuri de legume şi
fructe.
Obligeană (Acorus calamus) – se pune 1 linguriţă de
rădăcină mărunţită la 250 ml apă rece şi se lasă de seara până
dimineaţa. Se strecoară şi se va bea câte 1 lingură înainte de
mese şi 1 după mese. Este un tratament de lungă durată şi
este eficient mai ales atunci când este vorba despre un cancer
al aparatului digestiv.
Atenţie! Aceşti bolnavi nu au voie să consume miere, la fel
cei cu metastaze pancreatice sau cu diabet. În schimb, sunt
indicate toate produsele stupului.
În toate cazurile se va renunţa la alcool şi tutun, de
asemenea la consumul cafeinei sub orice formă (cafea, ceai
etc.).
CANCERUL GLANDELOR SALIVARE
Se disting două tipuri:
— Adenocarcinom – care afectează în special persoanele
ajunse la vârsta maturităţii.
— Adenolimfom – care afectează în special persoane ajunse
la vârste înaintate.
Omul are trei perechi de glande majore care secretă
continuu salivă: parotide, submandibulare şi sublingvale.
Acestea sunt situate în cavitatea^ bucală împreună cu
multe alte glande de mai mică amploare. În mod normal, omul
nu le simte, dar ele îşi fac datoria. În anumite condiţii însă, îşi
fac simţită prezenţa, şi anume, în procesele inflamatorii,
tumorale sau atunci când în canalul de excreţie se formează
un calcul care poate împiedica eliminarea salivei.
Odată cu apariţia unei tumori în această zonă se pot
produce o serie de semne clinice ca: alterarea gustului, dureri
la meste- care şi înghiţire, scăderea secreţiei salivare şi
lacrimale (senzaţie de gură uscată şi lipsa lacrimilor), paralizie
de nerv facial şi hipertrofia ganglionilor din regiunea gâtului.
70
Diagnosticul se va pune doar în urma unei tomografii sau
unei biopsii, care este mai sigură.
Tratament intern
Infuzii şi ceaiuri simple sau în combinaţii din plantele
menţionate la „Plante medicinale în tratamentul cancerului”.
Se iau câte 2-3 căni pe zi. Se indică în special sânzâienele
galbene.
Tratament extern
Se vor pune cataplasme cu ulei de sunătoare, cu frunze de
pătlagină, coada calului sau sânzâiene.
CANCERUL HEPATIC
Cauzele apariţiei acestui tip de cancer sunt multiple, dar
dintre ele distingem: consumul exagerat de alcool, mai ales
când este însoţit şi de fumat. Carenţa de proteine în
alimentaţie, lipsa vitaminelor, în special cele care fac parte din
grupa B-urilor, şi lipsa substanţelor antioxidante. De
asemenea, consumul toxinelor alimentare.
Tratament intern
Suc de dovlecei (Curcubita pepo) – se obţine din dovlecei
proaspeţi, sănătoşi, tineri. Se curăţă de coajă, se taie în cuburi
sau felii, se trec prin maşina de tocat şi apoi se stoarce sucul.
Se pot bea câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 15-30 minute înainte
de fiecare din cele 3 mese principale. Este recomandat şi
pentru combaterea constipaţiilor şi în cazurile afecţiunilor
cardiovasculare însoţite de edeme.
Suc de ridiche neagră (Raphanus sativus niger) – se
amestecă 30 ml suc de ridiche cu 70 ml de suc de morcovi şi se
consumă de 3 ori pe zi. Este indicat mai ales în afecţiunile în
care este vorba despre o litiază sau despre o stagnare a
activităţii vezicii biliare. Se poate consuma pe perioade lungi
de timp.
Pentru a avea efect, aceste sucuri trebuie consumate, pe cât
posibil, zilnic, înainte de mese. De asemenea, eficienţa lor
creşte dacă se consumă perioade lungi de timp, pentru că
acţiunea lor nu este imediată, ci în timp, iar efectele se vor
resimţi chiar şi după terminarea tratamentului. Aveţi răbdare
şi veţi fi răsplătit.
Eugen Giurgiu
71
Suc de morcovi – se spală morcovii, dar nu se curăţă de
coajă, pentru că în coajă există foarte multe principii active.
Este foarte util de asemenea să se lase şi frunzele la acest suc.
Se trec prin storcător şi se pot consuma câte 600 ml pe zi, în
cure de lungă durată cu efecte marcante asupra refacerii
ficatului.
Suc de pepene verde – se curăţă pepenele de coajă şi de
seminţe şi se trece prin storcătorul de fructe. Se poate păstra
apoi la frigider maximum 12 ore. Este indicat să se consume
câte 200 ml zilnic, înainte de mese cu 15 minute.
Suc de ridichi – se rad 5-6 ridichi roşii sau negre în funcţie
de anotimp. Se pun apoi într-un borcan cu capac, iar peste ele
se va pune miere polifloră cât să le acopere. Se lasă timp de 12
ore (de seara până dimineaţa), la temperatura camerei.
Dimineaţa se va strecura sucul astfel obţinut şi se toarnă în
sticle preferabil de culoare închisă, cu dop. Se păstrează la
rece. Se va lua din acest lichid după fiecare masă câte 1
linguriţă timp îndelungat. Este excelent pentru îmbunătăţirea
funcţiei ficatului.
Suc de sulfinâ – se trec prin storcător frunzele şi florile de
sulfină proaspăt culese, preferabil dimineaţa, înainte de
răsăritul soarelui. Se pun 2 linguri de suc la 1 pahar de apă şi
se hea de 3 ori pe zi cu 30 de minute înainte de mesele
principale.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: aloe vera,
anghinare, armurariu, brustur, calomfir, ceapă, cerenţel,
ghinţură, isop, lichen de islanda, linariţă, măceş, mărul
lupului, măslin, orz, ovăz, porumb, prune, pufuliţâ cu flori
mici, revent, ridiche roşie, ridiche neagră, rostopască,
rotunjoară, rozmarin, scânteiuţă, schinel, schinduf, sfeclă
roşie, siminoc, sparanghel, splinuţă, sporiş, sunătoare,
şofran, tei, trifoi de baltă, ţelină, vişin.
Scânteiuţă (Anagallis arvensis) – se pune 1 linguriţă de
plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15
minute, apoi se strecoară. Se bea întreaga cantitate pe
parcursul unei zile.
Ţelină – este un excelent drenor hepatic, tonic al sistemului
nervos şi hipotensor, acţionând şi asupra epiteliului renal,
determinând creşterea diurezei. Se fierb 3 linguri de rizomi
mărunţiţi la 1 litru de apă timp de 20-30 de minute. Se
strecoară şi se beau 2 căni pe zi. Se pot folosi şi frunzele: se
pun 4 linguri de frunze mărunţite la 1 litru de apă clocotită. Se
acoperă 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi.
72
„Hepatoprotect”, produs de Biofarm – reface funcţiile
hepatice şi are un rol important în metabolism. Se foloseşte
conform indicaţiilor producătorului.
„Holican” – produs chinezesc sau tibetan foarte eficient,
indicat în toate formele de cancer.
Cură de dezintoxicare: dimineaţa, la trezire, se clăteşte gura
cu 1 lingură de ulei de floarea soarelui, timp de 15 minute, fără
să se înghită absolut nicio picătură (devine foarte toxic). Se
aruncă şi se clăteşte apoi foarte bine gura cu apă. Se spală
bine pe dinţi. După ce se clăteşte gura cu ulei, acesta trebuie
să fie alb la culoar; în caz contrar, înseamnă că nu s-a clătit cu
suficientă forţă. Se urmează cura timp de 15 zile, apoi se face o
pauză de 7 zile. În cazurile mai grave se poate repeta. Nu se va
întrerupe tratamentul chiar dacă apar anumite tulburări,
pentru că în acest caz înseamnă că tratamentul a fost eficient.
Se dovedeşte util în toate afecţiunile ficatului, în boli cronice
respiratorii, oboseală cronică, afecţiuni renale, ginecologice,
intestinale, bolile pielii, afecţiuni articulare, flebite,
tromboflebite, migrene, varice etc.
CANCERUL NAZAL
Poate avea ca punct de plecare mucoasa nazală, şi în acest
caz vorbim de adenocarcinom, sau poate proveni din părţile
osoase, şi atunci este vorba despre osteosarcom.
Apare cu sângerări nazale repetate sau chiar permanente,
care pot fi pe o singură nară sau pe ambele. Alte simptome
sunt secreţiile nazale cu mucozităţi şi puroi, care pot proveni
din sinusuri, fosele nazale sau maxilare. Mai pot apărea
creşterea în volum a ganglionilor din zona gâtului, dureri în
regiunea nazală, iradiante în sus, spre frunte, sau în jos, către
dinţi. La început, aceste dureri sunt intermitente, pentru ca
apoi să devină permanente şi foarte dureroase şi supărătoare.
Diagnosticul se pune de către medicul specialist în urma
examinărilor.
Tratament
Se face imediat operaţie pentru îndepărtarea tumorii. Se pot
urma aceleaşi tratamente ca la alte forme de cancer, în funcţie
de simptomatologia individuală.
Eugen Giurgiu
73
CANCERUL OSOS
Este una dintre cele mai grave localizări ale cancerului.
Poartă denumirea de osteosarcom. În general, este localizat la
oasele lungi şi are tendinţe invazive. Se poate însă localiza
foarte bine în orice parte osoasă. Cu ajutorul sângelui, celulele
canceroase sunt transportate în mai multe părţi ale corpului,
dând naştere metastazelor.
La începutul afecţiunii apar dureri de mai mică amploare şi
intermitente, pentru ca, pe măsură ce boala avansează, aceste
dureri să devină tot mai puternice şi permanente. În
momentul în care tumora ajunge la periost, atunci apar
durerile foarte ascuţite, atroce.
Obligatoriu se va aplica tratamentul instituit de medicul
oncolog, care este singurul în măsură să prescrie cea mai
bună metodă de tratament. Tratamentul naturist doar ajută
tratamentul medical şi aceasta prin dieta naturistă,
alimentaţia cât mai eficientă, fitoterapie şi întărirea imunităţii.
Tratament extern
Se vor face frecţii cu tincturi de coada şoricelului, tătăneasă,
arnică (una din ele sau alternativ când cu una când cu alta).
Se vor aplica cataplasme cu plante medicinale terciuite, apoi
fierte şi amestecate cu făină de în sau cu seminţe de cânepă
măcinate.
Tratament intern
Se vor consuma ceaiuri din plantele menţionate la „Plante
medicinale în tratamentul cancerului”, în special salvie şi
urzică. Se beau câte 2-3 căni pe zi.
CANCERUL OVARIAN
Se mai numeşte şi „ucigaşul tăcut” pentru că, în general, se
depistează târziu, având o simptomatologie nespecifică, cu o
evoluţie naturală rapidă. Cancerul ovarian afectează în cea
mai mare măsură femeile tinere şi de vârstă medie, dar poate
apărea la orice vârstă, inclusiv vârste de şcoală.
Simptomele lui nu sunt âccentuate, de aceea se depistează
de cele mai multe ori într-o fază înaintată. Există, însă, câteva
semne care trebuie să vă îngrijoreze:
74
— Scăderea în greutate fără cauză aparentă.
— Balonări persistente, fără legătură cu digestia.
— Dureri abdominale şi pelviene.
— Nevoia de a urina frecvent. Este necesar să consultaţi
medicul pentru a stabili dacă aceste simptome sunt de natură
renală sau sunt cauzate de o afecţiune a ovarului.
Tratamentul constă în extirparea a oricărei tumori benigne
de ovar care depăşeşte o anumită mărime. Orice tumoare de
ovar care creşte brusc sau care se „fixează” (fără justificarea
unui proces inflamator) trebuie să fie suspectată de
transformare malignă; orice tumoare de ovar care este însoţită
de caşexie trebuie operată; se evită puncţia. Histeroctomia este
indicată în tumorile Krukemberg şi în chisturile dermoide
maligne, frecvent bilaterale. Areno- blastomul, adesea
bilateral, se malignizează rar, deci nu se impune extirparea
sistematică a ambelor ovare şi nici histerectomia. În general,
histerectomia se face numai când tumoarea depăşeşte
corticala ovarului şi infiltrează ligamentul larg spre uter. În
cancerul de ovar diseminat în peritoneu, tratamentul
chirurgical este inutil. Se urmează obligatoriu tratamentul
instituit de medicul specialist.
Tratament intern
Crucifere – se pare că broccoli şi celelalte plante din familia
verzei ajută la distrugerea celulelor tumorale, lăsând intacte
celulele sănătoase. Aşa s-ar putea explica de ce cancerul
ovarian este prezent la foarte multe femei care nu au
consumat leguma verzi, iar cele care au consumat aceste
legume sunt scutite de această afecţiune. Se poate foarte bine
ca acestea să contribuie la prevenirea şi vindecarea bolii.
Tratament extern
Băi zilnice de şezut – se pot face cu flori de coada şoricelului,
coada calului, paie de ovăz, flori de fân, cimbru. Se pune o
mână de plantă mărunţită la 2 litri de apă clocotită şi se
acoperă timp de 15 minute. Se strecoară, apoi se va sta în
lighean timp de 15-30 minute, având grijă să se menţină o
temperatură plăcută, turnând apă caldă ori de câte ori este
nevoie. După baie, se pot pune plantele într-un tifon şi se
aplică, pe regiunea ovarelor, cataplasme. Se menţin timp de la
15 minute la 2 ore, în funcţie de toleranţa individuală.
Eugen Giurgiu
75
CANCERUL PENIAN (CARCINOMUL PENIAN)
Cancerul de penis este o formă rară de cancer, în care
celulele canceroase (maligne) se găsesc în pielea şi în
ţesuturile penisului. Bărbaţii cărora nu li s-a făcut circumcizie
la naştere prezintă un risc sporit de a se îmbolnăvi de cancer
penian.
Se recomandă consultarea unui medic în cazul în care apar
tumefâeri sau răni pe penis, o secreţie anormală sau
sângerări.
Diagnosticul nu se poate pune decât în urma biopsiei.
Tratamentul este chirurgical şi constă în amputarea totală
sau parţială a penisului. Riscul de infectare al acestuia este
foarte mare.
Tratament naturist
Se va face numai în funcţie de simptome şi se adresează în
special distrugerii celulelor tumorale şi a eventualelor răni
rămase în urma intervenţiei chirurgicale.
CANCERUL PIELII
Cancerul pielii apare de cele mai multe ori în zona feţei sau a
buzei, având mai rar alte localizări sub forma unor mici
ulceraţii cu margini neregulate, care nu prezintă tendinţa de
vindecare, ci dimpotrivă, se extind şi produc sângerări.
Acestea se dezvoltă din aluniţe. Predispoziţie au cei care în
copilărie au suferit o arsură solară şi cei care au peste 20 de
aluniţe pe corp, Netratat, melanomul se întinde pe largi
suprafeţe.
Există trei tipuri de cancer de piele: carcinomul bazocelular,
carcinomul spinocelular, melanomul multiplu.
Carcinomul bazocelular este cel mai frecvent şi nu produce
metastaze.
Carcinomul spinocelular, care reprezintă 30% din cancerele
de piele, se poate dezvolta, ducând la apariţia metastazelor.
Melanomul multiplu atinge melanocitele, adică celulele care
produc melanina şi dau culoarea pielii. Este mai rar ca
celelalte forme. Mortalitatea este mai scăzută la femei decât la
bărbaţi.
Atenţie la razele de soare, pentru că expunerea exagerată la
soare duce la îmbătrânirea prematură a pielii, riduri, pete,
chiar cancer al pielii.
76
Prevenire
Expunerea repetată la soare pe timp îndelungat poate
provoca apariţia cancerului cutanat. Cele mai expuse sunt
pielea, tiroida, glanda mamară, ficatul, ochii (cristalinul) şi
măduva osoasă.
Feriţi-vă de expunerile prelungite la soare şi folosiţi creme
protectoare împotriva radiaţiilor UV. Persoanele cu numeroşi
nevi cutanaţi (aluniţe, negi, pete, pistrui), precum şi femeile cu
noduli (displazii) la sân ar fi bine să evite expunerile la soare.
În cazul în care se constată o modificare a acestora, este
absolut necesar un consult al medicului.
Tratament intern
Dietă, întărirea imunităţii, argilă, apă, fitoterapie,
autosugestie. Se va face tratamentul de la toate afecţiunile
cancerului. Tratamentele naturiste cu imunostimulente,
antitumorale, tonice generale, alimentaţie naturală şi
apiterapie vin doar în completarea tratamentului medical.
Tratament extern
Se pot folosi local una sau mai multe din următoarele plante
medicinale: aloe, angelică, anin negru, armurar, arnică,
bănuţi, brânca ursului, brustur, carpen, călin, cătină, cânepa
codrului, ceapă, coacăz negru, coada calului, coada racului,
coada şoricelului, curcubeţică, dovleac, dracilă, gălbenele,
grâu, în, limba boului, mazăre, mărul lupului, morcov, mur,
nalbă, năprasnic, năsturel, nuc, obligeană, orez, orz, ovăz,
pătlagină, pătlăgeaua vânătă, pedicuţă, plop negru, pufuliţă
cu flori mici, rostopască, salată, sânzâiene, scai măgăresc,
schinduf, sfeclă, soc, spanac, tătăneasă, troscot, ţelină,
urechelniţă, urzică, varză, ventrilică, zmeur.
Aloe – se poate aplica extern, de mai multe ori pe zi, sucul
obţinut din planta proaspătă. Se mai poate pune frunză tăiată
proaspăt, care se aplică cu tăietura pe rană. Se lasă în funcţie
de toleranţă până la 24 de ore. Praf de plantă uscată se poate
aplica pe rană de mai multe ori pe zi, apoi se pansează. Se
poate ţine 24 ore, după care se spală şi se aplică din nou. O
bucată de frunză proaspătă se macină cu maşina de carne şi
se amestecă cu praf de coajă de stejar sau anin negru şi se
aplică pe rană sub pansament. În cazul infecţiilor, se amestecă
cu muguri de plop măcinaţi sau propolis.
Eugen Giurgiu
77
Anin negru (. Alnus glutinosa) – se foloseşte coaja uscată,
care se macină cu râşniţa de cafea, apoi se trece prin sită. Se
aplică pe rănile purulente sau care sângerează.
Arnică (Amica montana) – am trecut doar tinctura care se
găseşte în magazinele naturiste, fiind foarte activă şi utilă în
toate formele de cancer de piele. Este o veche credinţă că
această tinctură vindecă toate bolile pielii.
Coada calului (Equisetum arvense) – se poate folosi în toate
formele de cancer, sub formă de ceai concentrat sau praf.
Pentru ceai, se pun 2-4 linguriţe de plantă la 250 ml apă şi se
fierb timp de 10 minute. Se strecoară, apoi cu acest ceai se vor
spăla rănile sau se umezeşte un pansament pus în mai multe
straturi. Se lasă pe rană în funcţie de toleranţă, până la 24 de
ore. Este util mai ales pentru a curăţa rana de diferite secreţii.
Praful se obţine din plantă uscată şi măcinată, care se va
aplica pe rană. Este foarte util mai ales în cazul rănilor cu
secreţii. Se pune de mai multe ori pe zi, după ce s-a spălat
local. Se poate folosi şi în diferite combinaţii cu alte plante
medicinale. Este foarte util pus pe argilă.
Obligeană (Acorus calamus) şi tătăneasă (Symphithum
officinalis) – se amestecă în părţi egale. Se pun 4 linguri de
amestec la 250 ml apă şi se fierb 10 minute. Se strecoară, se
pun pe o bucată de pânză şi se aplică o cataplasmă cu planta
cât mai fierbinte. Se poate umezi cu ceaiul reîncălzit cât mai
fierbinte. Se poate face de asemenea o mămâliguţă mai tare şi
pe aceasta se pun plantele fierbinţi şi se aplică local. Se
acoperă cu o bucată de lână pentru menţinerea mai mult timp
a căldurii locale. Se face de 2 ori pe zi, o dată dimineaţa şi o
dată seara. Se urma tratamentul perioade lungi de timp.
Pătlagină (Plantago lanceolata) – se poate aplica frunza
spălată pe răni în mai multe straturi. În funcţie de toleranţă,
se vor lăsa până la 12 ore. Praf de plantă uscată, măcinat cu
râşniţa de cafea, se pune în cazul rănilor infectate. Se aplică
după ce s-a spălat local cu un ceai din plante. Se poate, de
asemenea, folosi rădăcina (1 linguriţă fiartă în 100 ml apă
timp de 5 minute) pentru spălături locale sau se pun comprese
cu tifon umed cu ceai.
Rostopască (Chelidonium majs) – se foloseşte sucul de
rostopască proaspăt, care curge din planta proaspăt recoltată.
Se pune pe rană de mai multe ori pe zi. Este util în cazurile în
care este vorba despre un cancer incipient, fără răni mari.
Dacă există răni
78
Cancerul – tratamente naturiste mai mari, se poate pune
praf de plantă obţinut din planta uscată şi măcinată. Se poate
aplica de 2-3 ori pe zi.
Stejar (Quercus robur) – se foloseşte coaja de stejar
măcinată, care se presară pe rană. Este utilă în cazurile
rănilor purulente.
Tincturi – este bine să se folosească cele care există gata
preparate în magazinele naturiste şi acestea se vor putea
aplica diluate în funcţie de toleranţa locală (100 ml apă cu o
linguriţă de tinctură sau se pot pune până la 4 linguriţe). Se
tamponează locurile afectate cu acest lichid de mai multe ori
pe zi, sau se pune un pansament înmuiat în lichid şi menţinut
umed până la 24 de ore, după care se spală local şi se aplică alt
pansament. Se pot folosi toate tincturile din plantele de mai
sus sau se pot face combinaţii de mai multe plante.
Cataplasme – se poate face un terci din mai multe plante
(din cele de mai sus), care se pune pe un tifon şi se aplică peste
rană – se lasă peste noapte. Plantele se opăresc şi apoi se vor
transforma în terci sau pastă în funcţie de cantitatea plantelor
folosite.
Plasture alb – se pun 20 g colofoniu bine mărunţit într-un
vas pe baie de apă şi se adaugă 40 g ceară de albine şi 100 g de
untură de porc proaspătă, nesărată. Se lasă totul la topit. Se
amestecă în permanenţă până la topirea completă. Se toarnă
apoi într-un recipient de plastic (cutie de cremă). Se ţine la
rece.
Se pune un tifon în 8 straturi şi pe acest tifon (mai mare ca
suprafaţa afecţiunii) se pune un strat gros de 1-2 cm de cremă.
Se aplică pe rană şi, în funcţie de toleranţă, se poate lăsa până
la 3 zile, după care se spală bine şi se aplică încă un
pansament din acesta. Se fixează cu leucoplast sau cu faşă, în
funcţie de localizarea afecţiunii. În cazul în care rănile sunt
purulente, se va schimba zilnic sau chiar de 2 ori pe zi.
Plasture negru – se face din nămol negru de pe fundul
lacurilor şi râurilor. Este indicat nămolul sapropelic din
Techirghiol sau Amara. Se pune pe un plasture care se face
din tifon pus în 8 straturi. Se aplică pe pielea perfect curată şi
dezinfectată cu ceaiuri medicinale. Se fixează cu un leucoplast
sau cu faşă. Nămolul trebuie să aibă 2 cm în grosime. Se ţine
în funcţie de toleranţa individuală. În momentul în care se
simte durere sau jenă se scoate şi se spală rana cu ceaiuri din
plante medicinale, apoi se lasă să respire 2-3 ore, după care se
poate aplica din nou.
Eugen Giurgiu
79
Se aplică până la vindecarea completă. În cazurile cu
supuraţii, se poate schimba de 2 ori pe zi. În total, se poate
aplica timp de 15 zile, apoi este obligatorie o pauză de 15 zile
înainte de o nouă aplicare.
Argilă – se poate folosi orice tip de argilă, care se va înmuia
cu ceai din plantele de mai sus. Se întinde apoi pe un
pansament şi se aplică argila direct pe rană. Se ţine în funcţie
de toleranţă până la 24 de ore. Nu se aplică pe rănile care
supurează mult.
Propoderm – este o alifie cu propolis care este foarte utilă în
tratarea acestei afecţiuni.
Propolis – se poate folosi propolis brut, care se pune înainte
pe un pansament şi se întinde eventual la cald pe toată
porţiunea pansamentului. Se aplică local şi se poate ţine
24-48 ore. La fel se poate aplica o placă de propolis brut. Este
unul din cele mai eficiente tratamente pentru toate tipurile de
cancer al pielii. Are rol cicatrizant, dezinfectant şi totodată
anesteziant, de calmare a durerii.
Sulf— se pot face în unele cazuri spălături cu săpun din sulf
care se găseşte la orice farmacie. Este bine să nu se dea pe
rană cu el. De asemenea, se poate aplica pe rană praf de sulf şi
peste el să se pună eventual terci din pătlagină şi să se
panseze.
Uleiuri din plante – există la orice plafar sau magazin
naturist. Se vor folosi pentru ungerea pielii lezate: muşeţel
(calmant), cedru (calmant şi sedativ), isop (decongestiv),
iasomie (calmant şi relaxant). Se pot, de asemenea, folosi la
băi. La acestea se mai pot adăuga ulei de sunătoare, levănţică
şi multe altele.
CANCERUL RENAL
Comparativ cu celelalte localizări ale cancerului, acesta are
o incidenţă mai mică, deoarece mult mai puţini oameni se
îmbolnăvesc de cancer renal. În majoritatea cazurilor, este
vorba despre carcinomul ţesutului renal sau fibrosarcomul
capsulei renale. Rareori este vorba despre o metastază care
porneşte de la un alt organ. În general, apare la oameni de
50-60 ani şi mai mult la bărbaţi decât la femei. Există şi o
formă embrionară, numită neuroblastom, nefroblastom sau
tumoare Wilms, care este întâlnită la copii în jurul vârstei de
8-10 ani.
Nu au fost depistate niciun element care agravează boala
sau elemente majore de risc.
80
Cancerul – tratamente naturiste în foarte multe cazuri,
simptomele lipsesc şi se descoperă numai întâmplător.
Analizele de laborator sunt însă destul de evidente: creşte
VSH-ul şi fibrinogenul, hemoglobina este scăzută, există de
asemenea hipercalcemie, iar în urină sunt prezente fosfatazele
alcaline, hematiile şi uneori chiar celulele neoplazice.
Ca şi la alte forme de cancer, este necesară operaţia,
completată de tratamentul medicamentos instituit de către
medicul oncolog.
Tratament intern
Se vor aplica dieta şi alimentaţia de la toate formele de
cancer. Suplimentar, se va căuta să se asigure întărirea
imunităţii organismului.
Se recomandă măsurarea cantităţii de urină eliminată,
aceasta trehuie să fie de 2 litri în 24 de ore, lucru ce se poate
realiza prin consumul ceaiurilor din plante medicinale.
Se pot folosi ceaiuri din următoarele plante medicinale: afin,
albăstrele, aloe, alun, anason, anghinare, arin negru, brad,
brădişor, brusture, busuioc, calapăr, căpşun, cătină, ceapă,
cerenţel, chimen, cicoare, cimbrişor, cimbru, ciuboţica
cucului, cârcel, coacăz, coada calului, coada şoricelului, corn,
creţişoară, creţuşcă, crin, dovleac, dud, fasole, fenicul, frag,
frasin, gălbenele, gorun, gutui, hamei, iarbă grasă, iasomie,
ienupăr, în, isop, jneapăn, lemn dulce, levănţică, leuştean,
lichen, liliac, limba mielului, mac, măceş, măcriş, măghiran,
mărar, mentă, merişor, mesteacăn, nalbă, nuc, nufăr alb,
obligeană, omag, osul iepurelui, păducel, păpădie, pătlagină,
pătrunjel, pelin, pin, pir, plămânărică, plop, podbal,
porumbar, răchitan, revent, ricin, ridiche, roibă, roiniţă,
rostopască, roşii, salată verde, salcie, salcâm, salvie, saschiu,
săpunariţă, scai vânăt, sclipeţi, sfeclă roşie, sânzâiene, soc,
splinuţă, stejar, stânjenel, strugurii ursului, sulfină,
sunătoare, şovârf, talpa gâştei, tătăneasă, tisă, traista
ciobanului, trandafir, trei fraţi pătaţi, trifoi, troscot, turiţă
mare, ţintaură, unguraş, urzică, urzică albă, usturoi,
valeriană, varză, viţă de vie, volbură, zămoşiţa zmeur.
Aceste ceaiuri se vor consuma în aşa fel încât omul să
elimine în cursul a 24 ore o cantitate de urină de 2 litri.
Lapte – într-o cană de lapte se pun 2 linguriţe de troscot
mărunţit. Se fierb apoi şi se strecoară. Se consumă 2 căni pe
zi. Ajută la calmarea durerilor. Se va consuma cu înghiţituri
mici, în special atunci când există colici.
Eugen Giurgiu
81
Tratament extern
Băi de şezut – sunt foarte indicate băile calde de şezut. Se
vor putea folosi în acest scop: flori de fân, coada calului, coada
şoricelului, paie de ovăz etc. În baia aceasta se va sta
minimum 30 minute, având grijă să se mai toarne din când în
când apă caldă, pentru a-i menţine temperatura. După baie,
este bine să staţi în pat, la căldură, timp de cel puţin 30
minute, bine învelit.
CANCERUL TESTICULAR
Se manifestă prin apariţia unor celule canceroase în ţesutul
unuia sau ambelor testicule şi este cea mai răspândită formă
de cancer la bărbaţii între 20 şi 34 de ani. Uneori, vârsta
posibilă de apariţie scade la 15 ani. Simptomele generale sunt
apariţia unei umflături pe un testicul, inflamarea şi întărirea
testiculelor, disconfort în zona scrotului, dureri în zona
genitală, abdominală şi a spatelui. La palpare se prezintă o
suprafaţă mai tare sub forma unui nodul care poate fi dureros.
Durerea nu este întotdeauna obligatorie.
Tumoarea este operabilă. Dacă în timpul operaţiei un singur
testicul este castrat, pacientul mai poate întreţine raporturi
sexuale. Cu dificultate, e adevărat. În cazul castrării ambelor
testicule, actul sexual nu mai poate avea loc.
Este posibil ca aceste tumori să facă metastaze şi să se
extindă destul de repede. În unele cazuri, la aceşti bolnavi
poate apărea şi o creştere a sânilor. În orice caz, în toate
situaţiile, este bine să fie operată tumoarea cât mai repede,
până nu se întinde la ambele testicule.
Tratamentul naturist (vezi „Plante medicinale în
tratamentul cancerului”) va avea rol de adjuvant în procesul
de vindecare.
CANCERUL TIROIDIAN
Cancerul tiroidian apare atunci când încep să se dezvolte
celule anormale la nivelul glandei tivoide. Este o formă rară de
cancer. Aproape 95% din nodulii apăruţi la tiroidă nu sunt
canceroşi. Majoritatea cazurilor evoluează bine deoarece
cancerul tiroidian se detectează timpuriu şi se tratează
eficient.
82
Cancerul tiroidian apare în general la persoanele expuse în
copilărie la radiaţii în regiunea capului şi a gâtului sau la
persoanele cu guşă (tiroidă mărită). Este mai frecvent la femei
decât la bărbaţi şi se manifestă prin tumefieri sau creşteri în
volum în orice parte a gâtului.
Tratament extern
Ceai din sânzâiene şi nalbă – se pun 2 linguri de plantă la
250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute, apoi se strecoară.
Se face gargară cu acest ceai – sau se poate bea cu înghiţituri
mici. În situaţiile mai grave, se poate adăuga şi salvie. Se pune
cataplasmă caldă apoi cu plantele rămase după strecurare, de
2 ori pe zi. Aceste plante pot fi amestecate cu făină de în sau
din seminţe de mei. Se face o pastă care se aplică cât mai caldă
cu ajutorul unui pansament local. Se poate ţine, în funcţie de
toleranţă, câte 2-3 ore sau chiar mai mult.
Cataplasme cu argilă – aplicate pe gât.
Tratament intern
Drojdie de bere – se înghit 2 linguriţe zilnic.
Tărâţe de grâu – se pot consuma în orice cantitate.
Seminţe de dovleac – se mestecă 2-6 linguriţe pe zi sau ulei
presat la rece, 1 lingură pe zi.
Se urmează o cură de dezintoxicare. Utilă este şi apiterapia
(vezi capitolul „Apiterapie”).
CANCERUL VEZICII URINARE
Este vorba de cele mai multe ori despre un adenocarcinom.
Este cea mai răspândită formă de cancer care poate apărea pe
traiectul uterin şi atacă cel mai frecvent persoanele între 50-70
ani.
Fumatul, infecţiile virotice din sfera uro-genitală,
profesiunile cu risc (industria chimică cu anilină, petrol şi
derivaţii săi), alte substanţe chimice, ca poluanţii, contribuie
la apariţia şi la agravarea acestei afecţiuni..
La început, se manifestă prin urină intermitentă cu sânge,
pentru ca în faza mai avansată să apară hemoragia vezicală
destul de severă. Alte simptome: tulburări la urinare cu
senzaţie de
Eugen Giurgiu
83
arsură, dureri la micţiune, nevoia iminentă de a urina,
starea febrilă intermitentă, astenie, anorexie, scăderea în
greutate.
Este obligatoriu să fie tratat de către medicul oncolog. În
faza incipientă, nu este nevoie de operaţie, iar pacienţii au o
durată de viaţă de peste 10 ani. Cei cărora li s-a scos vezica
trăiesc între 3-5 ani.
Tratament intern
Se respectă alimentaţia adecvată, ca la toate formele de
cancer. Dieta se va respecta şi ea şi se va institui un regim
pentru întărirea imunităţii organismului.
Se va consuma multă vitamina C naturală din citrice
(împiedică formarea celulelor canceroase) şi legume. Se pot
consuma de asemenea sparanghel, grapefruit, în special cel
roşu, roşiile crude sau sub formă de suc, ardeii, în special cei
copţi (roşii sau gogoşari), pentru că aceştia conţin licopen.
Beta-carotenul din sucul de morcovi, salata verde, napii
sunt şi ei foarte utili în tratarea afecţiunii şi se pot consuma în
funcţie de toleranţa individuală.
Se vor consuma ceaiuri în special din salvie, pedicuţă şi
păpădie.
Se va face totul pentru a se păstra greutatea cât mai
aproape de limite normale, pentru a nu îngreuna funcţiile
organismului. Se ştie faptul că greutatea suplimentară ajută la
formarea cancerului de colon.
Constipaţia va fi combătută prin alimentaţie sau ceaiuri
diuretice.
Sucuri: 100 ml morcov, 100 ml sfeclă roşie, 50 ml ceapă, 50
ml pătrunjel, 50 ml spanac. Se vor consuma aceste cantităţi
înainte de fiecare masă principală. Se vor prepara doar înainte
de administrare.
CANCERUL ZONELOR GENITALE Şi IGIENA INTIMĂ
S-a stabilit că 25% dintre cei care au un cancer al zonei
genitale (femei sau bărbaţi) nu cunosc o serie de reguli privind
igiena intimă. De asemenea, 25% dintre bolnavii cu această
afecţiune se prezintă la un control medical mult prea târziu, şi
din această cauză maladia se agravează. Acest lucru se
datorează datorită
84
Cancerul – tratamente naturiste faptului că nu cunosc
riscurile şi nu au nici cea mai mică cultură medicală care să-i
atenţioneze asupra eventualelor afecţiuni. În plus, din jenă nu
se prezintă la medic decât în faze foarte avansate, sau când
apar dureri mari. În concluzie, putem spune că 50% dintre
cancerele zonei genitale sunt datorate necunoaşterii regulilor
de igienă intimă.
Bărbaţii
Mulţi nu cunosc faptul că este necesar să se spele pe zonele
intime zilnic, aşa cum se spală pe mâini sau pe faţă, cel puţin
de două ori pe zi. Transpiraţia în aceste zone este prezentă în
foarte multe cazuri şi poate genera o serie de boli. De aceea,
este indicat ca de flecare dată după ce transpiră să se spele şi
pe penis şi între picioare, pentru a menţine sănătatea locală.
În cazul apariţiei anumitor afecţiuni în această zonă, este
foarte bine să se prezinte la medic la cel mai mic semn că ceva
nu este în regulă sau când apar mâncărimi ale zonei ori
eroziuni ale glandului. Nu uitaţi că apariţia herpesului sau a
altor afecţiuni în această zonă reprezintă un semnal de
alarmă, pentru că multe din aceste afecţiuni sunt
pre-canceroase, adică pot să genereze un cancer.
Tot în cadrul igienei, se vor schimba zilnic chiloţii şi se vor
prefera chiloţi care să nu jeneze şi care să fie din bumbac,
pentru a putea absorbi efectele transpiraţiei.
După fiecare contact sexual, trebuie de asemenea să vă
spălaţi cu mare atenţie şi temeinic, cu apă şi săpun sau chiar
cu anumite plante medicinale. Indicate în acest sens sunt
ceaiurile de: muşeţel, coada şoricelului (flori), cimbru,
gălbenele etc. Se face un ceai mai concentrat, cu 4 linguri de
plantă la 1 litru de apă clocotită. Se lasă 15 minute, apoi se
strecoară şi se spală cu acest lichid zonele genitale. În cazul
transpiraţiei excesive, optaţi pentru ceaiuri din coajă de stejar,
frunze de nuc sau salvie care diminuează transpiraţia.
La apariţia unor leziuni este bine să fie consultat medicul,
singurul în măsură să stabilească dacă aceste leziuni ale pielii
sau glandului sunt grave şi singurul care vă poate sfătui cum
anume să le trataţi. Nu vă orientaţi după anumite reţete date
de către cei care nu cunosc afecţiunea. E foarte posibil ca o
mică ulceraţie sau rană a glandului care poate apărea în
timpul unui contact sexual mai brutal să genereze o boală
foarte gravă.
Eugen Giurgiu
85
Este, de asemenea, foarte important să aveţi grijă de
partenerele de sex şi să nu acceptaţi contacte sexuale cu
persoane necunoscute. În cazurile în care aveţi asemenea
contacte sexuale, cel puţin folosiţi un prezervativ care vă poate
„uneori” feri de eventualele afecţiuni genitale.
Femeile
Există multe femei care nu ştiu ce este acela un irigator.
Irigatorul este un vas, preferabil de metal, în care se poate
pune apă caldă (2-5 litri) şi care are un furtun de cauciuc sau
plastic terminat cu un robinet şi o tijă sau canulă ce se poate
introduce în vagin, pentru spălături. Cu acelaşi aparat se fac
şi clisme (cu altă canulă). Se va avea grijă ca temperatura cu
care se fac acest spălături vaginale să fie cât mai apropiată de
temperatura corporală.
Spălaturile se pot face cu apă caldă, cu apă cu adaos de
tincturi medicinale (1 linguriţă la 1 litru de apă), cu ceaiuri
medicinale sau cu diferite produse sau medicamente obţinute
de la farmacie.
Se vor face spălături vaginale cel puţin o dată pe zi
(preferabil seara, pentru că aveţi timp şi nu este nevoie să vă
grăbiţi la serviciu), dar se pot face foarte bine şi dimineaţa.
În cazul în care doriţi să aveţi o igienă intimă bună şi să
aveţi flora microbiană intactă, puneţi o dată la 7 zile puţin
iaurt pe un tampon de vată şi introduceţi-l în vagin. La
început, se va ţine doar 20 minute, după care se poate spăla.
Este o metodă simplă şi sigură care asigură o floră microbiană
utilă, care vă va feri de multe necazuri. În cazurile în care aţi
folosit acest procedeu mai mult timp şi s-a obişnuit
organismul, puteţi să lăsaţi acest tampon chiar peste noapte,
dacă nu există o jenă locală. Dar numai o dată la 7 zile.
În relaţiile sexuale cu parteneri multipli şi mai ales pe care
nu-i cunoaşteţi nu trebuie să lipsească prezervativul, care vă
poate apăra de o serie de necazuri.
La cel mai mic simptom apărut sau când simţiţi o anumită
jenă, durere, sau modificare apelaţi cu toată încrederea la
medic.
Este bine ca o dată pe an să faceţi un control ginecologic,
chiar dacă nu aveţi nicio afecţiune. În cazul apariţiei unor boli
cu transmitere sexuală, medicul specialist poate să vă
depisteze afecţiunea şi să vă ofere un tratament adecvat.
86
Tratament extern
Spălaturi externe – se pot face atât de către bărbaţi, cât şi de
femei, cu ceaiuri din următoarele plante: aloe vera, arin negru
(coajă – decoct cu rol de diminuare a secreţiilor şi pentru
igiena intimă), arnică (tinctură – 1 linguriţă la 1 litru de apă,
pentru rolul dezinfectant puternic şi cicatrizarea leziunilor),
brustur (rădăcină —decoct, pentru rolul cicatrizant,
dezinfectant şi emolient), busuioc (infuzie – cu rol dezinfectant
şi de distrugere a microbilor), cătină (ulei cu rol emolient,
cicatrizant şi dezinfectant), cerenţel (rădăcină —decoct –
pentru diminuarea secreţiilor şi dezinfectant), cimbrişor
(plantă – infuzie cu rol dezinfectant), cimbru de grădină (plantă
– infuzie cu rol de distrugere micro- biană puternic), coada
racului (rădăcină —decoct, pentru diminuarea secreţiilor şi
dezinfectant), coada şoricelului (flori – una dintre cele mai
utilizate plante cu rol de reglare a secreţiilor şi totodată
dezinfectant), creţuşcă (plantă – infuzie, cu rol dezinfectant),
frasin (frunze – decoct cu rol de diminuare a secreţiilor şi
dezinfectant), gălbenele (flori – infuzie cu rol dezinfectant,
cicatrizant, fiind foarte activă în special cu iasomie în
trichonomas), gorun (coajă – decoct, cu rol de diminuare a
secreţiilor), iarbă neagră (plantă – infuzie cu rol dezinfectant),
iasomie de pădure (flori – infuzie, foarte utilă mai ales în
combinaţie cu gălbenele pentru orice infecţie locală, inclusiv
trichomonas), ienupăr (bace
— Decoct sau tinctură diluată pentru efect dezinfectant şi
de distrugere a germenilor patogeni), isop (plantă – infuzie,
pentru rol dezinfectant), levănţică (flori – infuzie sau tinctură
pentru rol dezinfectant, antibiotic şi calmant), mur (frunze –
decoct pentru efect dezinfectant), muşeţel (flori – decoct pentru
efectul antibiotic), năprasnic (plantă – infuzie cu rol
dezinfectant şi cicatrizant), nemţişori de câmp (plantă – infuzie
cu rol cicatrizant şi dezinfectant), nuc (frunze – decoct cu rol
dezinfectant şi de diminuare a secreţiilor), păducel (flori şi
frunze – infuzie cu rol dezinfectant, antibiotic chiar şi
cicatrizant), pin (ace sau răşină cu rol antibiotic puternic şi
cicatrizant), plop negru (muguri – decoct cu rol antibiotic şi
cicatrizant), salcie (coajă sau frunze cu rol de calmare a
durerilor şi dezinfectant), salcâm (flori – infuzie cu rol
dezinfectant şi emolient), stejar (coajă – decoct pentru efectul
astringent foarte puternic şi dezinfectant), sunătoare (flori
— Infuzie cu rol dezinfectant, cicatrizant), tătăneasă
(rădăcină —
Eugen Giurgiu
87
decoct cu rol emolient, cicatrizant, dezinfectant), 3 fraţi
pătaţi (plantă —infuzie cu rol dezinfectant, antibiotic şi
cicatrizant), trifoi alb (flori – infuzie cu rol cicatrizant), trifoi
roşu (flori – infuzie cu rol dezinfectant şi de reglare a
menstrelor), urzică moartă albă (plantă – infuzie cu rol
dezinfectant, antibiotic şi totodată cicatrizant), vineriţă (plantă
– infuzie cu rol dezinfectant).
Este bine să fie alese 2-3 plante pentru a le alterna în timpul
tratamentului. Eficienţa lui va fi sporită. Unele dintre aceste
plante se pot culege chiar de către dumneavoastră şi în felul
acesta veţi face şi o economie bugetară. Este foarte posibil ca
spălăturile dese cu substanţe chimice să producă o serie de
modificări nedorite, în schimb spălăturile cu plante medicinale
pot doar să ajute.
Mărul lupului – peste o mână de plantă mărunţită se pun 2
litri de apă rece. Se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară
şi se pun peste aceleaşi plante 2 litri de apă clocotită. Se lasă
pentru 15 minute acoperite, apoi se strecoară şi se amestecă
cu primul lichid. Se fac băi de şezut sau spălaturi locale timp
de 30 minute, având grijă să se completeze din când în când
cu apă caldă. Are efect deosebit în cancerul genital, cancerul
anal sau al pielii. Se repetă de 1-7 ori pe săptămână în funcţie
de gravitatea afecţiunii.
Atenţie la toxicitatea plantei (vezi „Plante toxice”).
Tratament intern
Aloe vera – se foloseşte 1,5 kg plantă în vârstă de 3-5 ani. Nu
se udă timp de 7 zile şi se ţine la întuneric. Se rup apoi
frunzele şi se spală. Se macină cu maşina de carne. Se adăugă
2,5 kg miere şi 3,5 kg vin roşu. Se pune totul într-un vas de
culoare închisă pentru a nu pătrunde lumina. Se ţine timp de
5 zile. Se va lua apoi câte 1 lingură de 3 ori pe zi în prima
săptămână, cu o oră înainte de mesele principale. Apoi se va
mai adăuga, în funcţie de reacţia organismul, câte o lingură în
plus. Este bine ca tratamentul să se facă timp de 6 săptămâni.
Apoi 10 zile pauză şi se poate relua.
Năprasnic – timp de 6 luni se poate lua câte 1 linguriţă de
praf de 3 ori pe zi, puse sub limbă şi înghiţite cu apă după 5
minute. Se administrează cu 30 minute înainte de mesele
principale. Se mai poate face ceai din 2 linguriţe de plantă
puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute,
apoi se strecoară. Se beau 3 căni pe zi. În rest, se va face
tratamentul
88
Cancerul – tratamente naturiste cancerului ca la orice
localizare. Este socotit unul dintre cele mai bune antitumorale
folosite în afecţiunile din sfera genitală sau mamară.
CARCINOM BAZOCELULAR
Este o formă de cancer localizat (al pielii), fără tendinţa de
extindere la grupurile de ganglioni limfatici regionali. Apare
sub forma unor tumorete (noduli) pe piele. Unii autori nu o
includ în cancerele pielii, pentru că malignitatea sa este mult
redusă, limi- tându-se la zona afectată. În cele mai multe
cazuri, nu formează metastaze ganglionare sau la distanţă.
Tratament
Se va evita expunerea la soare sau aplicarea de unguente
inadecvate. Se va insista pe îndepărtarea chirurgicală a
tumorii.
Se poate face tratamentul cancerului pielii.
CARCINOM SPINOCELULAR
Este tot o formă de cancer al pielii, care se prezintă sub
forma unor excrescenţe pe tegumente. Cu timpul, se
înmulţesc şi au tendinţa să se extindă şi la ganglionii limfatici
din zonele respective, de unde şi gravitatea lor crescută. În
aceste cazuri, se va face imediat un control medical, pentru a
putea să se instituie un tratament adecvat din timp.
Tratament
Se face acelaşi tratament ca şi la cancerul pielii.
CIROZA HEPATICĂ ASCITOGENĂ
Regimul dietetic este foarte important în acest caz. Se vor
evita eforturile fizice, precum şi orice surse de infecţie. Alcoolul
trebuie exclus cu desăvârşire, de asemenea tutunul.
Alimentaţia: proteine, mai ales animale 100-150 g pe zi,
pentru refacerea proteinemiei şi revenirea la normal a
raportului serine-globuline, glucide 350-450 g, grăsimi reduse
până la 50 g
Eugen Giurgiu
89
pe zi, preferabil grăsimile furnizate de vegetale (uleiuri), în
total 3000-3500 de calorii pe zi.
Alimente permise: lapte, cereale, brânză de vaci, ouă
(prudent), cereale, hidrolizate de proteine (în caz de anorexie),
dulciuri abundente (fructe, miere etc). Se adaugă vitaminele
din crudităţi, legume, fructe, iar în cazurile grave, obligatoriu
sucuri din legume şi fructe. Drojdie de bere: 50 g pe zi.
Regimul trebuie să fie desodat (maximum 500 mg de sare în
cirozele cu ascită). Sarea fără sodiu sau răşinile schimbătoare
de ioni (20-40 g pe zi) se pot întrebuinţa periodic, dar bolnavul
suportă greu gustul lor.
Alimente contraindicate: grăsimi în exces, mâncare prăjită,
sosuri, carne grasă (de gâscă, porc, oaie), peşte gras (sardele,
heringi). Se recomandă limitarea acizilor (oţet, roşii), a
condimentelor (muştar, ardei, usturoi). Se vor evita:
conservele, vânatul, salamurile, raci, ciuperci, fragi, nuci,
migdale, brânzeturi grase fermentate, de asemenea toţi aditivii
alimentari şi toate alimentele care conţin substanţe chimice.
Tratament intern
Ceaiuri din următoarele plante medicinale: anghinare
(drenează bila, elimină toxinele şi scade colesterolul),
armurariu (hepato – protector), bănuţi (refacerea celulară şi
efect antitoxic şi chiar antimicrobian), cătină (vitaminizant de
excepţie şi refacerea celulei), castravete (pentru diureză),
ceapă (efect antimicrobian şi diuretic), cicoare (efect diuretic şi
laxativ), coacăz roşu şi negru (vitaminizant), fumăriţa
(refacerea ficatului), ghinţură galbenă (reface ficatul şi elimină
toxinele), ienupăr (bace – diuretic puternic), mărul lupului
(antimicrobian foarte puternic – dar totodată o plantă toxică),
orz (se indică în special sucul din plante verzi pentru refacerea
celulară şi evacuarea mai rapidă a bilei), pătrunjel (rădăcină –
ceai pentru drenarea ficatului şi efect puternic diuretic),
pedicuţă (elimină toxinele de la nivelul ficatului), pelin (pentru
efectul de curăţire al ficatului), păpădie (un diuretic puternic),
pufuliţă cu flori mici (antimicrobian, antiinflamator,
refacerea celulară), răsgoace (antimicrobian), rostopască
(decongestionant al ficatului, dar fiind toxică se va folosi doar o
linguriţă de plantă pe zi sub formă de ceai – are şi efect de
calmare a durerii foarte puternic), soc (coajă – efect puternic
diuretic)
90
Cancerul – tratamente naturiste turiţă mare (curăţă ficatul),
varză (reface ficatul şi-l eliberează de toxine), ventrilică (reface
ficatul).
Conopida (Brassica oleracea) – este cunoscută pentru
efectele ei depurative, diuretice, fiind recomandată
persoanelor care suferă de afecţiuni renale şi hepatice. Este
antianemică, decon- gestionantă şi energizantă. Constituie un
adevărat medicament pentru diabetici, căci consumată în
stare crudă, sau în diferite preparate culinare, are efect
hipoglicemiant. Se indică în tratamentul adjuvant al cirozei.
Folosită în alimentaţia curentă ajută la redresarea tensiunii
arteriale. Acţionează de asemenea în bolile prostatei şi în
ulcerele gastro-duodenale.
Suc de orz verde (Hordeum vulgare) – se spală planta tânără
în mai multe ape, apoi se toacă mărunt şi se pune în
centrifugă. Se consumă câte 50 ml dimineaţa, amestecată cu
suc de mere, înainte cu 30 minute de micul-dejun şi seara cu
30 minute înainte de cină. Se mai poate folosi şi cu suc de
morcov sau de fructe de pădure. În cazul unei afecţiuni mai
grave, se va folosi de 3 ori pe zi. Se pot face cure oricât de lungi.
Pelin (Artemisia absinthum) – se foloseşte sub formă de
tinctură: 40 picături de 3 ori pe zi, pentru curăţarea ficatului.
Sunătoare (Hypericum perforatum) – sub formă de infuzie,
în special în procesele inflamatorii: 2-3 ceaiuri pe zi. Mai
eficientă este tinctura: 1 linguriţă diluată la 100 ml apă, luată
de 3 ori pe zi.
Turiţă mare (Agrimonia eupatoria) – se pot consuma 3 căni
de infuzie pe zi. Se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250
ml apă clocotită. Se acoperă timp de 15 minute, apoi se
strecoară.
Oţet de mere – se pun 2 linguri de oţet de mere cu miere de
la Apicola la 250 ml apă, în care se va pune miere polifloră
după gust, transformându-l într-un suc gustos.
Argilă – 1 linguriţă de argilă zilnic. La început se va bea apa
(250 ml care au stat 12 ore peste argilă), iar după ce se
obişnuieşte organismul cu ea (3-5 zile), se agită şi se poate
consuma ca atare, fără să se ia şi reziduurile de la fundul
paharului.
Sucuri de legume şi fructe – doar preparate proaspete,
înainte de a se oxida. Agrişele – stimulează funcţia ficatului;
cireşe şi vişine – ajută la regenerarea ficatului; căpşunile şi
fragii – pentru vitaminele şi curăţarea ficatului; gutui – pentru
efectul emolient; lămâia – pentru bogăţia de vitamina C; măr –
pentru regenerarea ficatului şi efectul antimicrobian; pepene –
efect
Eugen Giurgiu
91
diuretic; pere – efect laxativ; ridichile – pentru drenarea
ficatului; salata verde – pentru calmarea durerii şi pentru
curăţirea ficatului.
Se va respecta totuşi regimul alimentar impus şi se va lua şi
LIV-52.
LIV-52 (un produs tot din plante) – se iau câte 3 tablete pe
zi, timp de 6 săptămâni. Este bine ca acest tratament, odată
început, să se facă zilnic, până la terminarea preparatului.
Tratament extern
Băi calde – în care s-a introdus infuzie de flori de gălbenele:
se pun 6 linguri la 2 litri de apă, se infuzează şi se strecoară în
cadă. Are acţiune cicatrizantă şi antiseptică. Se va sta în baie
timp de 30 minute.
Pentru dureri – pungă de gheaţă, spălături cu oţet de mere,
cataplasmă cu argilă, varză, băi cu flori de fân, urzică etc.
EDEMUL CEREBRAL
Edemul cerebral însoţeşte diferite boli ale creierului:
tumora, traumatism, inflamaţie, accident vascular cerebral.
Deoarece craniul este rigid, edemul cerebral provoacă o
hipertensiune intra- craniană, care se manifestă prin paralizii,
stări de vomă, dureri de cap, comă. Poate fi letal.
Tratamentul necesită o spitalizare de urgenţă.
Se va vedea dacă acest edem este de natură alergică, proces
encefalic, hipertensiune, sifilis, diabet, tumoare etc. Şi se va
face tratamentul acestei afecţiuni.
Ţratament intern în cazul în care este vorba şi despre o
tensiune cerebrală, se vor administra tincturi din vâsc, în
asociere cu păducel, până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi.
Se va asigura eliminarea fecalelor fără eforturi, cu ajutorul
prafurilor din plante laxative.
De asemenea, se asigură o diureză bună cu ajutorul
ceaiurilor, în special de mesteacăn.
Se vor consuma multe sucuri de lămâie, care asigură
vitamina C în exces, pentru a asigura permeabilitatea capilară.
92
Pentru calmarea vărsăturilor, se vor lua 1-3 cuişoare, care
se vor zdrobi în gură, apoi se înghit.
Regim alimentar cu lichide puţine şi se vor interzice:
proteinele, sosurile, sarea, condimentele, alcoolul, cafeaua,
tutunul. Se vor da dulciuri, făinoase, zarzavaturi (chiar sucuri
de fructe şi legume, (în primele zile) apoi iaurt, brânză de vaci,
lapte, în special de capră (dacă nu există o creştere a azotului
neproteic).
Tranzitul intestinal va trebui în permanenţă ajustat cu
ajutorul sucurilor de legume şi fructe.
Ienupăr – se fierb 20 de fructe de ienupăr într-un litru de
apă timp de 10 minute. Se strecoară şi se consumă 2 căni pe zi
timp de 30 zile. Nu se administrează mai mult de 6 săptămâni.
Mesteacăn – se mărunţesc 100 g frunze de mesteacăn tinere
şi peste ele se toarnă 500 ml apă clocotită. Se lasă acoperite
timp de 5-6 ore. Se strecoară. Se bea o jumătate de pahar de
2-3 ori pe zi, înainte de masă.
Urzică – se prepară ceai de urzică în amestec cu rădăcină de
păpădie. Se pune câte 1 lingură din fiecare şi se fierb apoi în
250 ml apă timp de 10 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2
câni pe zi.
Gingo-Biloba sau Bio-Biloba – ajută la refacerea circulaţiei
sângelui, în special în zona cerebrală. Se iau 3 tablete pe zi.
Tratament extern
Comprese reci – cu frunze de varză sau alte comprese de
plante, pentru calmarea durerilor de cap. Vezi şi tratamentul
cefaleei.
Împachetări – dacă temperatura este puternică, se vor face
împachetări cu cearşafuri reci îmbibate în ceaiuri din plante
sau chiar în apă rece.
Băi – se pot face zilnic cu ienupăr.
Se poate aplica slănină râncedă tăiată fin şi pusă deasupra
o bucată de nailon.
EDEMUL PULMONAR
întrucât de edemul pulmonar acut se ocupă doar serviciile
specializate şi în general bolnavul este internat în spital, noi ne
Eugen Giurgiu
93
vom ocupa doar de edemul pulmonar cronic, sau de diferite
edeme. Aceasta deoarece toate au parte de acelaşi tratament
naturist.
Tratament intern
Ienupăr – se face o cură de ienupăr. Se mestecă întâi bine 4
boabe de ienupăr, apoi se înghit. A doua zi se vor lua 5 boabe,
apoi se va adăuga zilnic câte o boabă, până la 15 boabe. Se vor
lua 3 zile câte 15 boabe, apoi se va scădea cu câte o boabă
zilnic, până se va ajunge la 4 boabe din nou. Este
contraindicată la cei cu afecţiuni renale inflamatorii.
Păpădie – se face o cură cu tije de păpădie. Se vor consuma
zilnic, timp de 10-20 zile, câte 6-10 tije de păpădie (fără floare)
în salate de crudităţi. Din flori de păpădie se poate face un
sirop foarte bun. Se adună florile, se spală foarte bine. Este
preferabil să se adune pe soare, după ce s-au deschis, înainte
de amiază. Se taie mărunt după spălare şi se pune la o cană de
flori mărunţite o cană de apă. Se fierb apoi timp de 30 minute.
Se strecoară. Lichidul obţinut se va pune din nou la fiert şi se
adaugă la fiecare litru de lichid 750 g de zahăr. Se lasă să
fiarbă până se leagă siropul. Se ia de pe foc. Se pune după
răcire în sticle sau în borcane mai mici. Se ţine astupat la rece.
Se va putea folosi din acest sirop câte o linguriţă de 3 ori pe zi,
sau se poate pune 1 linguriţă la un pahar de apă. Este interzis
diabeticilor din cauza zahărului.
Hrean – se rade hrean (rădăcină) şi, în cazul în care nu aveţi
diabet, se va amesteca în părţi egale cu miere. Se va lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi.
Pătrunjel – se pun 500 g de rădăcină la 2 litri de apă. Se
fierb până ce scade apa la jumătate. Se va consuma în cursul
unei zile.
Ceaiuri din plante – cele mai indicate sunt: albăstrele
(plantă – infuzie), angelică (plantă – infuzie, rădăcina şi
seminţele – decoct, tinctură din toate), anghinare (se ia praf
sub limbă sau infuzie), bătrâniş (plantă – infuzie), brad
(muguri sau conuri verzi – decoct, sau tinctură care se poate
face şi din răşină), brusture (rădăcină – decoct), castan (coajă –
decoct, flori – infuzie, din toate se poate face tinctură),
ciumărea (plantă – infuzie), dentiţă (plantă – infuzie), dârmoz
(plantă – infuzie), drobiţă (plantă – infuzie), frag (frunze –
infuzie), iarbă mare (plantă – infuzie), iarbă neagră (plantă –
infuzie), nalbă (plantă – infuzie, rădăcină – decoct), năvalnic
(plantă – infuzie), nemţişori
94
Cancerul – tratamente naturiste de câmp (plantă – infuzie),
osul iepurelui (plantă – infuzie), păpădie (infuzie din frunze
uscate, rădăcină – decoct, sirop din flori, cură de tije de
păpădie), pir (rădăcină – decoct – prima apă se aruncă şi se
pune alta; înainte de a se bea se adaugă o linguriţă de
bicarbonat de sodiu la cană), plămânărică (plantă – infuzie),
soc (flori – infuzie sau şocată făcută cu suc de lămâie, apă,
zahăr şi puţină drojdie), sporiri (plantă – infuzie), trei fraţi
pătaţi (plantă – infuzie), vinariţă (plantă – infuzie), vişin (cozi –
decoct), zămoşiţă (plantă – infuzie).
Propolis – se foloseşte în cazul infecţiilor. Se preferă folosirea
tincţurii, din care se vor lua 2 picături la fiecare 5 kg corp, de
trei ori pe zi. Acestea se vor pune pe o bucată de pâine, se
mestecă bine în gură, apoi se înghit. Se vor lua ca orice alt
antibiotic, până la dispariţia infecţiei. Nu există pericolul
supradozării şi se poate folosi perioade foarte mari de timp fără
să producă efecte nedorite. Trebuie totuşi să se verifice dacă
nu există cumva intoleranţă la acest produs sau alergie.
Ceai diuretic – deosebit de eficient în toate cazurile în care
se doreşte eliminarea din corp a apei în exces este cel care se
poate face din coajă de rădăcină de soc sau chiar din coajă de
rădăcină de dud. Se vor pune 3-4 linguriţe de coajă mărunţită
la 250 ml de apă şi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară,
apoi se va consuma în cursul unei zile. În cazurile mai grave,
se pot bea 2-3 ceaiuri sau chiar să se dubleze cantitatea de
plantă.
Sucuri indicate – de afine, ananas, arpagic, asmăţui, ba- –
nană, bostan, caisă, cartof, castană, castravete, ceapă, cireşe,
creson, dude, fasole verde (păstăi), grâu verde, hrean, lămâie,
măr, morcov, orz verde, pară, păpădie, păstârnac, pătrunjel,
pepene verde, praz, prune, ridiche, sfeclă, spanac, sparanghel,
strugure, ţelină, usturoi, varză, zmeură.
Se pot consuma la început doar câte 20 ml de 3 ori pe zi, iar
după ce organismul s-a obişnuit, se poate trece la adevărata
cură, care presupune consumul a minimum 300 ml de suc de
3 ori pe zi. Acesta se va bea întotdeauna cu minimum 15
minute înainte de mese, pentru a nu se amesteca cu
alimentele şi a fi mai uşor asimilate de către organism.
Curele cu sucuri pot ţine perioade foarte lungi de timp, cel
puţin până la vindecarea deplină. Sunt oameni care, deşi sunt
sănătoşi, consumă zilnic astfel de sucuri. Poate tocmai de
aceea îşi păstrează eugen Giurgiu
95
sănătatea, pentru că aceste sucuri sunt de fapt sângele
vegetal al plantelor, foarte uşor asimilabil de către orice
organism.
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
Se traduce prin creşterea rapidă a numărului de globule
albe din sânge în detrimentul globulelor roşii, sau chiar
descompunerea globulelor roşii ca urmare a unei alimentaţii
neraţionale sau altor cauze metabolice.
Se poate face tratament pe lângă tratamentul instituit de
medicul specialist cu una sau mai multe din următoarele
plante medicinale: afine, cătină, cimbru, dafin, dovleac,
ginseng, grâu încolţit, lemn dulce, merişor, morcovi,
năprasnic, pătrunjel, porumb, rostopască, saschiu, sfeclă
roşie, soia, ţelină, ţintaură.
Repaus fizic şi psihic, muncă foarte uşoară, controlul
sângelui la 2-4 săptămâni. În cazurile înaintate, cu astenie, se
recomandă cure de aer la altitudine medie, helioterapie cu
prudenţă.
Regim fără subproduse de carne, conserve, ficat, creier,
afumă- turi, chimicale. Se vor da foarte multe vitamine cu
ajutorul sucurilor de legume şi fructe, în special de sfeclă
roşie, morcov, ţelină.
Se va înlocui zahărul cu miere în alimentaţie.
Tratament intern
Lăptişor de matcă – în cure de câte 20 zile, cu 1 g de lăptişor
pe zi, apoi 7 zile pauză şi se reia.
Polen de albine – câte 20 g pe zi înainte de mese. Previne
infecţiile şi asigură organismului o serie de^ vitamine şi oligo-
elemente naturale. Conţine rutină, care este un antitumoral
de excepţie.
Argilă – se ia zilnic câte 1 linguriţă dizolvată în 250 ml apă.
Afine – se folosesc fructele sub formă de suc, din care se vor
bea zilnic câte 200 ml, de 3 ori pe zi.
Cătină – se poate administra sub orice formă: suc, sirop,
decoct, tinctură.
Dovleac – se pasează miezul după fierbere şi se poate
consuma zilnic. Seminţele necurăţate de coji se vor mărunţi şi
se fierb 2 linguriţe de seminţe în 250 ml apă timp de 10
minute. Se strecoară şi se consumă 2-3 căni pe zi. Este foarte
util atât pentru
96
Cancerul – tratamente naturiste asigurarea unui scaun
normal, cât şi pentru substanţele care le conţine. Împotriva
constipaţiei, se ia câte 1 lingură de ulei seara.
Ginseng – se ia câte 1 casetă de 3 ori pe zi, pentru refacerea
întregului organism. Se mai poate folosi rădăcina sub formă de
praf (se ia câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi) sau tinctură – câte
1 linguriţă de 3 ori pe zi.
Grâu încolţit – se vor consuma zilnic câte 100 g măcinat,
eventual cu miere, pentru conţinutul bogat de vitamine şi
pentru minerale. Se mai poate lua 1 lingură de ulei din
germeni de grâu.
Lemn dulce – se va lua 1 linguriţă de praf care se va pune
sub limbă pentru 5 minute şi se înghite apoi cu apă – este
foarte util pentru reglarea glandelor.
Năprasnic – se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250
ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară,
apoi se beau câte 2-3 câni pe zi. De asemenea, se poate lua sub
formă de praf fin, obţinut din plantă uscată. Se va pune sub
limbă, pentru 5 minute, apoi se va înghiţi cu puţină apă. Se
poate lua de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale.
Pătrunjel frunze – în special cu ginseng reface numărul de
trombocite şi contribuie la refacerea măduvei osoase şi
tonifierea întregului organism. Se pun 2 linguriţe de plantă
mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute, se
strecoară, apoi se beau câte 2-3 căni pe zi.
Rostopască – 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară şi se va
bea cu înghiţituri mici pe tot cuprinsul zilei. Nu se depăşeşte
această cantitate.
Saschiu – se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml
apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară şi se
beau câte 2-3 căni pe zi. De asemenea, se poate lua sub formă
de praf fin: se pune sub limbă, pentru 5 minute, apoi se înghite
cu puţină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi, înainte de mesele
principale. Distruge din celulele albe şi nu le lasă să se
înmulţească. Nu se administrează copiilor.
Sfeclă roşie – se consumă sub formă de suc, câte 100 ml de
3 ori pe zi, pentru refacerea globulelor roşii. Este indicat să se
consume cu suc de morcovi în părţi egale.
Ţelină – se poate folosi sucul, împreună cu alte sucuri
(morcovi, sfeclă roşie etc.) Se iau în acest caz 20 ml de 3 ori pe
zi. Se
Eugen Giurgiu
97
pot fierbe 2 linguriţe de rădăcină în 250 ml apă timp de 15
minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Seminţe măcinate – se iau sub formă de praf, câte 1 linguriţă
de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale.
Ţintaură – 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la
250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se
strecoară, apoi se pot consuma câte 2-3 căni pe zi. Se poate
lua şi sub formă de praf fin, de 3 ori pe zi, înainte de mesele
principale. Este foarte util pentru că distruge celulele albe şi
nu le lasă să se înmulţească.
Ficat de viţel – se va consuma mult ficat de viţel proaspăt
fiert. Se poate de asemenea să se macine şi să se pună puţin
alcool alimentar – se iau câte 2 linguriţe din acest suc de 2 ori
pe zi.
Tinctură de propolis – indicată pentru evitarea infecţiilor. Se
vor lua câte 2 picături la fiecare 5 kg corp de 3 ori pe zi, înainte
de mesele principale. Se pun pe un miez de pâine, se mestecă
bine în gură, apoi se înghit.
Suc de coacăz negru – dacă se fac tratamente cu raze,
atunci este neapărat nevoie să se facă o cură în acest timp cu
suc de coacăz negru sau, în lipsă, cu sirop de coacăz.
Suc de ţelină şi ştevie cu fumăriţă, urzică, trei fraţi pătaţi –
se iau câte 50 g din fiecare plantă. Se pun apoi 2 linguriţe de
plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru
15 minute. Se strecoară şi se consumă câte 2-3 căni pe zi. De
asemenea, se poate lua sub formă de praf fin, din plantă
uscată. Se pune sub limbă, pentru 5 minute, apoi se înghite cu
puţină apă. Se ia de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale.
Distruge din celulele albe şi nu le lasă să se înmulţească.
Dafin – se fierb 500 g de apă. Când clocoteşte, se pun 5 g de
frunze de dafin. Se lasă la foc mic încă 5 minute. Se lasă apoi
vasul acoperit de seara până dimineaţa. Dimineaţa se
strecoară şi se bea câte 1 lingură din oră în oră, până la
terminarea lichidului, în acest timp nu se va mânca nimic, ci
se va bea doar suc de morcovi în orice cantitate. Acest lichid
trebuie să ajungă pentru toată ziua. Preparatul este foarte
puternic, putând produce avort sau diferite hemoragii dacă se
va lua în cantitate mai mare, deci atenţie la folosirea lui. Se
poate face un asemenea tratament doar o dată sau cel mult de
două ori pe lună în cazurile foarte grave. Este strict interzis în
perioada menstruaţiei la femei sau la copiii sănătoşi.
98
Tratament extern
Cimbru – se va face frecţie la coloana vertebrală de 2 ori pe zi
cu tinctură de cimbru.
Spălaturi – cu zer sau lapte cu oţet de mere şi suc de lămâie.
Două tratamente sunt mai eficiente cu toate că nu sunt
plăcute ci chiar dureroase:
înţepătura de albine – la fiecare mână se vor pune câte 2
albine, la picioare tot câte 2 şi de asemenea se vor pune 2 la
coloana vertebrală. Acest lucru se va face însă numai sub
supravegherea unui medic.
O altă metodă mult folosită, în special în Rusia, este să se
caute un furnicar de pădure cu furnici roşii. Se dezbracă omul
complet şi se stârneşte furnicarul prin împrăştierea
pământului de la suprafaţă, după care se culcă pacientul pe
pământ şi se lasă înţepat de furnici. Se stă 2-3 minute.
Locurile înţepate se vor tampona cu tinctură de urzică.
Furnicile introduc în organism un acid formic, care este
foarte util în multe tratamente. Se ştie că o serie de animale
care sunt ucise de furnici nu putrezesc datorită faptului că
acidul formic opreşte înmulţirea oricăror microbi.
Un tratament mai blând, care se aplică mai ales la copii,
este colectarea a cât mai multor furnici care se pun într-o
sticlă de 500 ml, se astupă cu un dop de plută şi se pune în
aluat de pâine. Se lasă să se coacă pâinea, apoi se scoate sticla
şi lichidul care se formează în sticlă se filtrează. Se amestecă
cu miere polifloră în părţi egale şi se va da copilului câte o
linguriţă pe zi, repartizată în trei porţii, care se vor lua cu 30
minute înainte de mese. Este normal că în acest caz este
nevoie de foarte multe furnici care vor trebui introduse în
sticlă. Cu cât cantitatea de furnici este mai mare, cu atât se va
obţine mai mult lichid care conţine acid formic natural şi alte
substanţe foarte necesare organismului bolnav.
LEUCEMIILE ACUTE (LEUCOZĂ)
Este forma de cancer a sângelui. Aceasta poate fi acută sau
cronică şi este cauzată de proliferarea anormală a leucocitelor
(globulele albe). În plus, este vorba şi despre înmulţirea
celulelor precursoare lor din măduva spinării. Leucocitele sunt
formate din:
Eugen Giurgiu
99
limfocite, granulocite şi monocite. În funcţie de aceasta, se
poate face un diagnostic diferenţial, care se bazează pe ce tip
de celulă se înmulţeşte. Poate fi vorba deci de leucemie
limfatică, granulo- citară sau monocitară. De asemenea, foarte
rar pot fi afectate şi eozinofilele (granulaţiile din sânge). În
acest caz, este vorba de leucemie cu eozinofile.
Această afecţiune se produce prin invadarea măduvei
spinării, şi implicit a sângelui, cu aceste celule imature, care
nu pot fi folosite de către corpul uman tocmai pentru că sunt
imature şi nu-şi pot exercita misiunea pe care ar trebui s-o
execute. Aceasta duce la apariţia unor modificări în tabloul
sanguin cu anemie, dispariţia sau chiar diminuarea
trombocitelor, scăderea limfocitelor adulte şi apariţia în
număr foarte mare a unor limfocite degenerate, denumite
limfoblaşti.
Cea mai des întâlnită formă este leucemia limfoblastică. Din
păcate, această formă se întâlneşte şi la copii între 2-4 ani. Un
studiu efectuat de medicii americani a stabilit că există o
legătură între utilizarea frecventă a solvenţilor organici
întrebuinţaţi la diluarea lacurilor, vopselelor şi prezenţa
leucemiei limfoblastice acute la copii.
La început, simptomele sunt nespecifice: ameţeli, astenie,
palpitaţii, puls accelerat, dificultăţi de respiraţie, febră etc.
Apoi încep diferite hemoragii la nas, gingii, ochi, piele,
creşterea în volum a splinei, apoi apar tumori osoase extrem
de dureroase. De regulă, complicaţiile acestei maladii sunt
fatale.
Este obligatoriu ca tratamentul să se facă în spital, pentru
că în caz contrar decesul survine destul de repede.
Suplimentar, terapiile naturiste pot fi de ajutor printr-o
alimentaţie indicată şi ridicarea imunităţii organismului. Se
recomandă de asemenea o serie de ceaiuri, în funcţie de
simptomele prezentate de fiecare caz în parte. Anemia se
combate prin alimentaţie şi apiterapie. Acidul uric în exces se
poate elimina prin ceaiuri diuretice în cantitate cât mai mare.
LIMFOAMELE MALIGNE NEHODKIENE
Este vorba despre cancerul care rezultă din proliferarea
anarhică a celulelor aparatului imunitar, adică a limfocitelor şi
histo- citelor. Poate apărea la orice vârstă, dar mai des apare
după vârsta
100
Cancerul – tratamente naturiste de 50 de ani, în special la
bărbaţi. Şi femeile pot fi atinse, dar în număr mult mai mic.
Este o afecţiune foarte gravă, pentru că metastazarea se
produce pe cale şanguină. În multe cazuri se crede că este
vorba despre un agent infecţios, cu atât mai mult cu cât Sida
este prezenta în foarte multe din aceste cazuri. Pronosticul
este întotdeauna unul grav, care duce) idestul de rapid la
deces. O dată instalată această afecţiune, la primul atac al
unui virus sau al unei bacterii, poate interveni decesul,
datorită faptului că este distrus sistemul imunitar al
organismului.
În urma tratamentului medicamentos impus în cazurile de
cancer apare o altă afecţiune, mult mai gravă, care duce la
deces, denumită LMN (Limfom malign nehodgkinian). În acest
caz, procesul tumoral poate afecta foarte multe ţesuturi:
amigdalele, ganglionii, pielea, splina, timusul, intestinele,
mucoasele sau chiar măduva oaselor.
Simptomele sunt nespecifice şi din această cauză este foarte
greu de depistat în fazele incipiente. Dureri la început difuze în
diferite organe unde se localizează, creşterea în volum a
anumitor organe, scăderea poftei de mâncare, scăderea în
greutate, stare subfebrilă sau febrilă, paloare sau icter în cazul
în care este afectat şi ficatul etc.
În general, în ciuda tratamentului, decesul survine în
maximum doi ani dacă nu a fost tratat şi o perioadă mai lungă
dacă a fost bine condus tratamentul.
Tratamentul naturist poate doar să ajute tratamentul
medical, care trebuie să fie cel de bază.
Se poate face mai ales în perioadele în care nu se
administrează medicamente. Se pot introduce suplimente
minerale, vitamine, o alimentaţie adecvată. Se pot lua,
totodată, o serie de preparate imunostimulatoare. Se indică în
special: Echinaceea, Ginsengul siberian. Gheara-mâţei,
Apilarnil, polen, miere.
LIMFOGRANULOMATOZĂ MALIGNĂ (BOALA HODGKIN)
Sistemul limfatic este asemănător circuitului sângelui, dar
sunt două reţele vasculare separate care contribuie la buna
funcţionare a organismului. Dacă în ganglionii limfatici ajung
celule tumorale,
Eugen Giurgiu
101
acestea în mod normal vor fi distruse sau se fixează în
ţesuturi, unde produc o mică leziune malignă cu tendinţă de
expansiune. Adenopatia (adenomegalie) localizată la grupele
de ganglioni vizibili la suprafaţa pielii este cel mai bun semnal
de alarmă pe care-l dă organismul bolnavului, care trebuie să
se prezinte imediat la medic pentru stabilirea din timp a
tratamentului adecvat.
Adenomegalia din boala Hodgkin în marea ei majoritate se
evidenţiază la nivelul jumătăţii superioare a corpului şi în
special latero-cervical, axilar şi inghinal. De regulă începe prin
hipertrofierea unui singur ganglion, care se va extinde apoi şi
la cei din vecinătate sau chiar la distanţă. Atunci când sunt
localizaţi latero-cervical, pot creşte atât de mult în volum,
încât aspectul gâtului se modifică semnificativ. În cazurile în
care această afecţiune este tratată corect în prima fază, există
posibilitatea unei vindecări. Cu cât bolnavul se prezintă mai
târziu, cu atât şansele de vindecare scad. Există mai multe
adenopatii.
Adenopatia este inflamaţia ganglionilor şi a ţesuturilor din
jurul lor. Acestea pot fi produse de:
— Germeni infecţioşi – adenite inflamatorii.
— Proliferarea tumorală – boala Hodgkin (care este cazul cel
mai frecvent), limfosarcom, retilusarcom, mielom multiplu,
limfom non hodgkinian.
Când trebuie să vă prezentaţi la medic? Când se constată
creşterea în volum a ganglionilor, indiferent în care regiune a
corpului. Sau dacă scădeţi în greutate inexplicabil. Când gâtul
se îngroaşă vizibil.
Stadiile bolii
Stadiul 1 – când este afectat doar un singur grup
ganglionar.
Stadiul 2 – când sunt afectate două sau mai multe grupe de
ganglioni de aceeaşi parte a diafragmului (numai în torace sau
numai în abdomen).
Stadiul 3 – afectarea ganglionilor de ambele părţi ale
diafragmului (latero-cervicali, toracici sau abdominali).
Stadiul 4 – cu manifestări extraganglionare.
Fiecare din aceste stadii pot fi fără manifestări generale,
numai cu adenopatie, sau cu scădere în greutate, febră peste
38 grade, transpiraţii nocturne.
102
Tratament intern
Lăptişor de matcă – se ia câte 1 g pe zi timp de 20 zile, apoi 7
zile pauză, după care se va putea relua.
Ceai – se pot bea unul sau două ceaiuri pe zi din
următoarele plante medicinale: brad, buberic, busuioc,
căpşun, cerenţel, coacăz negru, coada calului, creţuşcă, crin
alb, lichen de Islanda, mur, muşeţel, nuc, pătlagină,
pătrunjelul câmpului, secară, sorbestrea, toporaş, turiţă
mare, zmeur.
Grâu încolţit – zilnic câte minimum 100 g.
Suc de ovăz – se obţine din mlădiţe tinere şi se iau câte 50
ml de 3 ori pe zi. La început, se poate da diluat până se va
obişnui organismul cu el.
Tratament extern
Cataplasme cu plantele medicinale: brusture, cartof
(tubercul fiert), ceapă coaptă aplicată cataplasmă, dovlecel
fiert şi aplicat cald sub formă de cataplasmă, măr copt, nap
felii de rădăcină, tătăneasă, urzică moartă albă.
Cataplasme cu pâine muiată în oţet de mere şi miere.
Cataplasme cu foi de varză zdrobite.
Cataplasme cu argilă.
Acestea se vor ţine în funcţie de toleranţa locală a fiecăruia,
dar este preferabil să fie ţinute peste 12 ore pe zi. De fiecare
dată se va schimba cu alta proaspătă.
Se pot încerca şi comprese cu zer, care sunt foarte eficiente,
sau cu brânză de vaci.
LIPOSARCOMUL
Este cancerul care se localizează la nivelul celulelor
adipoase. Se produce o degenerare malignă a adipocitelor
(celulele de grăsime situate sub piele). Este mult mai frecvent
la bărbaţi decât la femei şi foarte rar la copii. Este o maladie
foarte agresivă, evoluând în jur de cinci ani spre metastaze.
Tratament intern
Se aplică acelaşi tratament ca şi la cancerul pielii.
Se vor consuma de asemenea zilnic seminţe de dovleac sau
alte plante oleaginoase (arahide, floarea soarelui, soia, nuci).
Eugen Giurgiu
103
Se vor lua zilnic câte 100 ml ulei obţinut prin presare la rece
din plante (rapiţă, germeni de grâu, porumb, floarea soarelui,
măsline, soia).
Se pot, de asemenea, consuma zilnic: nuci, banane, grâu
încolţit.
Se introduc în alimentaţie sucuri din: morcovi, ţelină, sfeclă
roşie, pătrunjel, păstârnac, ridiche neagră. Dintre fructe se
preferă: afine, coacăz, lămâi, portocale, struguri, mere.
Se vor consuma ceaiuri din plante medicinale, câte 2-3 căni
pe zi, preferabil îndulcite cu miere dacă nu există
contraindicaţii.
Se poate lua zilnic propolis sub formă de tinctură sau brut.
Tratament extern
Cataplasme cu plante medicinale sau cu argilă, înmuiată cu
ceaiuri din plante sau cu foi de varză strivite, ori iederă.
Se mai pot pune feliuţe de slănină, tăiate fin şi aplicate sub
un nailon.
NECROZA LIPOIDĂ
Necroză ce apare ca o complicaţie a diabetului zaharat.
Tratament extern
Se vor face băi calde cu sare. Se pun în cadă 500 g de sare
grunjoasă, care se va dizolva în cadă, unde se va sta timp de
30 minute la temperatura corpului. Băile acestea se vor face
zilnic, înainte de ieşirea din cadă se va face un duş scurt cu
apă rece.
Local se mai poate pune zer din lapte sau chiar cataplasme
cu brânză, care se pot aplica peste noapte cu ajutorul unui
pansament.
Se mai pot pune cataplasme cu rădăcină de brusture sau
tătăneasă, care se vor ţine de asemenea peste noapte. După
aceste cataplasme, e bine ca de fiecare dată să se maseze
pielea cu un amestec de apă şi suc de lămâie.
Se combate constipaţia şi este foarte indicat ca în perioada
tratamentului să se consume zeamă de varză acră (moare).
Se mai poate aplica cataplasmă caldă cu argilă.
Se strivesc frunze de varză, apoi se pun într-o tigaie cu puţin
ulei. Se lasă să se înmoaie puţin la căldură, după care se
aplică pe regiunea afectată calde.
104-
Pentru calmarea durerilor este indicat să se taie ceapă în
felii subţiri care se vor aplica în mai multe straturi local.
De asemenea, se poate face masaj cu ulei de sunătoare,
cuişoare sau arnică.
NEUROFIBROSARCOMUL (SARCOM NEUROGEN)
Este forma de cancer care cuprinde nervii şi se dezvoltă pe
aceştia sub formă de tumori. De cele mai multe ori este
asociată cu neurofibromatoza Reclinghausen. Punctul de
plecare al acestui cancer este teaca unui nerv şi se poate
întinde oriunde pe traseul nervilor.
Tratamentul naturist: se va aplica tratamentul de la
cancerul pielii.
NEVI
Sunt dermatoze precanceroase de origine congenitală. Nevii
sunt displazii cutanate circumscrise, de origine embrionară,
observaţi rar la naştere, care apar în primele zile sau ani (nevi
precoci), sau la vârsta adultă (nevi tardivi), cu evoluţie lentă şi
în general benignă. După structura lor histologică, se împart
în: nevi nevocelulari, caracterizaţi prin proliferare de celule
nevice Unna, susceptibili de a degenera în melanoame
maligne, şi nevi nenevocelulari (nevi simpli), care nu conţin
celule nevice Unna şi exclud riscul transformării în melanom
malign.
Aspecte clinice
Lentigo – este o pată mică, rotundă, plană sau uşor reliefată,
de culoare brună, negricioasă, de obicei mai multe la număr,
localizate în orice teritoriu cutanat, fără niciun fel de ordine.
Lentiginoză periorificială cu polipoză (sindrom Peutz –
Jeghers) – apare mai ales pe semimucoasa buzelor, în jurul
narinelor şi ochilor, cu polipoză a intestinului subţire
recunoscută uneori destul de tardiv la vârsta adultă.
Afecţiunea are caracter ereditar. Într-un anumit număr de
cazuri se produce degenerescentă malignă a polipozei.
Eugen Giurgiu
105
Maladia Sutton – este constituită din nevi lenticulari
pigmentaţi, înconjuraţi de halou acromic bine delimitat, care
apar în a doua copilărie sau vârstă adultă; sunt multiplii şi se
localizează pe toracele posterior, gât şi în evoluţia lor au
perioade de extensie, stabilitate şi de regresiune.
Nevi tuberoşi – rari la copii, apar de obicei la adulţi, unici
sau multipli; se localizează mai ales pe faţă, sub forma unor
ridică- turi, de mărimea unor boabe de mazăre, uneori mai
mari, de culoare alb-roz sau gălbui, având uneori puncte
pigmentate. Au suprafaţa netedă, consistenţă renitentă şi
sunt adesea piloşi. Sunt nevi dermici şi degenerescenta lor
este excepţională.
Nevi pigmentări – de culoare brună sau neagră, sunt
susceptibili de transformare malignă, mai ales când
proliferarea nevo- celulară afectează zona de joncţiune
dermoepidermică. Nevii acromici care au aceeaşi structură
histologică au aceeaşi posibilitate de degenerescentă. Nevii
pigmentări există de la naştere, pot apărea şi pe parcursul
vieţii şi se localizează în orice teritoriu cutanat, în număr
variabil. Ei sunt de mai multe feluri: nevi lenticulari (sunt
plani sau reliefaţi, cu abundenţă de celule nevice în imagini
histologice); nevi molusciformi (sunt o varietate de nev
lenticular, reliefat, de volum mare, pigmentat, separat
printr-un şanţ, care îi strânge baza; suprafaţa sa este
mamelonatâ, muriformă, rar verucoasâ); nev în placard (apare
ca o pată brună sau neagră de câţiva centimetri în diametru,
cu o suprafaţă netedă sau mamelonată, acoperită adesea de
fire de păr); nev în masă, gigant (o distrofie monstruoasă
apărută la naştere, sub forma unui placard întins, de culoare
brun închis, punctat cu pete negre, cu suprafaţa neregulată,
verucoasă şi vegetantă în unele teritorii. Degenerescenţa
acestor nevi în masă este considerată ca foarte rară).
Evoluţia nevilor pigmentări este în majoritatea cazurilor
benignă; ei sunt susceptibili de a degenera în melanoame
maligne. Nevii piloşi nu degenerează practic niciodată.
Transformarea malignă este excepţională înainte de pubertate,
în afară de melanoamele maligne foarte precoce.
La originea cancerizării se găsesc o serie de factori
favorizanţi: traumatismele accidentale şi terapeutice, iritaţiile
repetate. Tras- formarea malignă trebuie suspectată când un
nev creşte brusc, culoarea lui devine mai închisă, se
înconjoară de un halou erite-
106
Cancerul – tratamente naturiste matos (roşu), se infiltrează
în profunzime, devine dureros, sângerează sau ulcerează,
aceste două semne constituind deja prezenţa unui melanom
malign.
Indicaţiile unui tratament de îndepărtare a nevilor pot fi de
ordin profilactic, pentru a preveni apariţia unui melanom
malign sau în scop estetic, perioada optimală situându-se
înainte de pubertate. Trebuie combătută concepţia că trebuie
suprimaţi toţi nevii sub pretextul unei posibile transformări.
Electrocoagularea este metoda cea mai bună de tratament,
făcându-se larg şi profund cu o margine de siguranţă de 3-5
milimetri, fără anestezie locală sau regională.
Nevii albaştri – observaţi la naştere sau mai curând la vârsta
adultă, sub forma unor leziuni unice, bine delimitate,
lenticulare, cu diametrul de 3-8 mm, de culoare albastră
închisă, se localizează pe faţă, pe dosul mâinilor; cel mai
adesea nevul albastru este reliefat, de consistenţă fermă, cu
suprafaţa netedă, mai rar numai sub formă de pete. Culoarea
albastră este datorată localizării profunde a pigmentului
melanic, celulele proliferative încărcate cu melanină fiind
situate în zonele inferioare ale dermei şi au un aspect fuziform,
considerate ca melanocite fuziforme.
Transformarea malignă este admisă cu rezerve, iar
tratamentul se face prin electrocoagulare.
Petele mongolice – sunt o varietate clinică şi histologică a
nevilor albaştri, cu localizare în regiunea sacrată, apărută de
la naştere, cu existenţă tranzitorie, dispărând între 3-7 ani.
Semnalaţi la japonezi şi mongoli, nu au nicio legătură cu
mongoloismul; pot fi întâlniţi rar şi la rasa albă.
Nevul Ota (fusco-caeruleus) – mai frecvent la asiatici, dar
întâlnit şi la europeni, apare sub forma unei pete albăstrui,
dispusă pe teritoriul trigemenului, periorbital. Structura
histologică este asemănătoare nevilor albaştri şi petelor
mongolice; evoluţia este stabilă, uneori extensivă fără să
degenereze. Tratamentul se face cu doze mari de vitamina C,
pentru a atenua pigmentaţia, şi crioaterapie.
Melanoza Dubreuilh – reprezintă o varietate de nev nevo-ce-
lular joncţional, cu apariţie tardivă, de obicei după 40 de ani,
mai ales la femei, localizat la faţă (frunte, tâmple, obraz), mai
rar pe dosul mâinilor, sub formă de placard brun, cu puncte
negricioase şi cu zone acromice, cu suprafaţa netedă sau
mamelonată, uneori
Eugen Giurgiu
107
cheratozicâ; apariţia de ulceraţii crustoase ne orientează
spre dege- nerescenţă malignă. Transformarea malignă ar
surveni într-un procent de 100% din cazurile localizate la
picioare şi mâini şi 20% la cele dispuse la faţă.
Tratamentul se face cu alifie cu salcie.
Melanomul Spitz – juvenil sau prepubertal, este un nev cu
celule fuziforme, apărut înainte de pubertate, de obicei unic pe
faţă, sub forma unei ridicături nodulare, rotunde sau ovale, de
mărimea unui bob de mazăre sau alune, de culoare roz sau
gri, câteodată pigmentat. Are suprafaţa netedă, rareori
mamelonată, consistenţa fermă; la presiune apare o culoare
gălbuie pseudolupoidâ sau de culoarea ardeziei. Acest
melanom poate dispare sau se transformă, după pubertate,
într-un nev banal. Se distruge prin cauterizare.
Nevi nevocelulari acromici – sunt reprezentaţi de mici
formaţiuni emisferice şi sesile, adesea piloase, diferenţiindu-se
de nevii tuberoşi doar prin culoarea albă, alb-roză sau
roz-violacee, structura histologică fiind asemănătoare. Din
această cauză trebuie procedat cu prudenţă ca şi la nevii
pigmentări, cu toate că aceşti nevi nu degenerează decât
excepţional, iar cei piloşi niciodată.
Există şi nevi acromici plani sau nodulari, de talie mică, cu
activitate joncţională, susceptibili de degenerare, localizaţi mai
ales pe picioare, mâini, organe genitale.
Nevi ne nevo-celulari (nevi simpli) – sunt distrofii cutanate
circumscrise, adesea congenitale, care nu conţin celule nevice
Unna şi în care riscul de transformare în melanom malign este
exclus.
Nevi verucoşi – nevi epidemici hipercheratozici, sunt
formaţiuni de întindere variabilă, cu suprafaţa acoperită de
vegetaţii cheratozice, gri, uscate, dure, separate de şanţuri. La
membre, nevii verucoşi iau adesea un aspect în striaţii sau în
benzi (nev liniar sau nev zoniform). Nevii aceştia apar în prima
copilărie sau la naştere şi staţionează toată viaţa.
Nev epidermic verucos inflamator liniar – apare la sexul
feminin, de la naştere sau în primele şase luni, sau în a doua
copilărie, localizat pe coapsă sau fese, liniar sau grupat în
benzi late, sub formă de elemente eritematoase, uşor reliefate,
discret scuamoase, psoraziforme şi pruriginoase. Persistă
indefinit, ima
108
Cancerul – tratamente naturiste ginea histologică este puţin
specifică, iar tratamentul puţin eficient, constând din
crioterapie, corticoterapie locală, acid retinoic local.
Nevi sebacei – apar la naştere sau mai târziu, localizaţi
aproape exclusiv pe cap, sub forma unei mici plăci, cu contur
neregulat, uneori alungit în bandeletă, de culoare gălbuie
pseudo-xantomatoasă; este neted, uşor reliefat, alteori
boselat, mobil pe planuri subiacente. Suprafaţa este formată
din mici noduli grupaţi şi separaţi de şanţuri superficiale şi
câteodată presărată cu orificii glandulare dilatate. Placa este
alopecică, acoperită uneori cu scuame-cruste sau un depozit
verucos. Se poate transforma în epiteliom basocelular, de
aceea este preferabil a se interveni prin electrocoagulare sau
ablaţie chirurgicală înainte de vârsta adultă.
Nevi comedonieni – apar sub forma unor zone sau benzi, în
care se găsesc grupate comedoane mari, negre, inserate sau
proeminente, pielea dintre aceste comedoane fiind normală
sau pigmentată, presărată cu grăunţi de milium, cicatrice,
chiste foliculare supurate.
Nevomatoză bazocelulară – genodermatoză, cu transmitere
dominantă autosomatică, interesând ambele sexe, apare
înainte de 40 ani, mai ales în jurul vârstei de 5 ani, pe faţă, sub
forma unor ridicături mici, rotunde, de culoarea pielii,
translucide, uneori roze sau pigmentate; sunt în număr de zeci
sau chiar sute, unele ombilicate. Mai rar se întâlnesc dispuse
pe ceafă, trunchi şi alte părţi tegumentare. Se pot transforma
în epitelioame bazocelulare, motiv pentru care se recomandă
electocoagularea sau extirparea chirurgicală a elementelor mai
mari.
Nevi lipomatoşi – pot fi superficiali, caracterizaţi prin mai
multe leziuni papulonodulare, grupate în regiunea fesieră,
unilateral, cu aspect cerebriform, de culoare normală sau
galben palid, apăruţi în primii 20 de ani de viaţă, mai ales la
sexul feminin
Nev lipomatos nodular solitar – este o mică tumoare unică,
fermă, care apare la maturitate pe cap, braţ.
Neurofâbromatoză Recklinghausen – afecţiune ereditară cu
transmitere dominantă, câteodată recesivă, este constituită
din pete pigmentare, tumori cutanate şi subcutanate; apare
uneori la naştere, în copilărie, petele pigmentare precedând
tumorile. Tumorile cutanate sunt fibroame moluscum, de
diferite mărimi, sesile sau pediculate, de culoarea pielii, roze
sau mai închise.
Eugen Giurgiu
109
Majoritatea formaţiunilor sunt flasce, ca golite de conţinut
sub o piele ridată. Tumorile profunde, subcutanate sau sub
aponevrotice, trebuie căutate prin palpare pe faţa internă a
braţelor sau faţa anterioară a antebraţelor: sunt noduli rotunzi
sau fuziformi bine delimitaţi, de mărimea unor boabe de
mazăre-cireaşă, fiind de origine nervoasă, dispuse de-a lungul
unui traiect nervos. Nevii periferici se găsesc la originea
tumorilor cutanate descrise; pot exista neurinoame pe
trunchiurile mari nervoase (sciatic); nervii cranieni pot fi
sediul unor neurinoame; un deficit intelectual poate fi întâlnit
cu perturbări ale traseelor electroencefalografice. Manifestări
viscerale pot fi depistate prin examinări radiologice toracice şi
digestive (neurinoame mediastinale, tumori digestive cu
hematemeză, melenă şi tablou de ulcer sau de cancer).
Evoluţia în general este benignă, formele grave fiind relativ
rare. Ttransformarea malignă survine în 5-20% din cazuri. Se
indică ablaţia precoce şi largă a tumorilor mari.
SARCOMUL EPITELOID
Este o formă de cancer care apare pe părţile moi ale
extremităţilor, dar care cuprinde şi ganglionii limfatici din
vecinătate, motiv pentru care se agravează mult.
Se va trata ca şi cancerul pielii sau ca cel ganglionar.
SARCOMUL KAPOSI
Este o formă de cancer al pielii care apare cu numeroase
leziuni intens colorate. De multe ori se asociază cu limfomul
malign. Este o boală cu evoluţie destul de rapidă şi cu mare
agresivitate. Mortalitatea este foarte ridicată şi evoluează
rapid.
Se va trata ca şi cancerul pielii.
SARCOMUL SINOVIAL
Este o formă de cancer care începe din ţesutul sinovial şi
cuprinde apoi şi oasele, transformându-se în osteosarcom. Se
întâlneşte mai ales la tineri între 20-40 ani. Este o boală care
110
Cancerul – tratamente naturiste progresează lent, tăcut,
spre interior şi uneori chiar în interiorul cavităţii articulaţiei,
când se confundă cu tumora osoasă – ostosarcom.
Se poate face tratamentul cancerului pielii.
SPINA
Este vorba despre o serie de afecţiuni ale coloanei vertebrale
care sunt foarte greu de tratat, indiferent de tratamentul
aplicat, în primul rând, se va căuta ca, prin diferite intervenţii
chirurgicale, coloana vertebrală să ajungă cât mai aproape de
normal, lucru care nu se poate corecta prin mijloace naturale.
Tratament extern
Se vor face zilnic masaje cu plante medicinale sub formă de
unguente, tincturi etc. În funcţie de evoluţie şi fiecare caz în
parte. Se poate apela la cimbru şi ţelină, care se pare că ajută
cel mai bine.
În cazul afecţiunilor localizate la membre, se va opta pentru
aloe vera, din care se va folosi sucul aplicat local, de mai multe
ori pe zi.
Dacă leziunile supurează, se va pune praf de coajă de stejar
împreună cu praf de pelin, sau se poate foarte bine folosi praf
de aloe.
Băi corporale cât mai calde pentru refacerea organismului.
Se pot face cu apă caldă, eventual cu tărâţe de grâu.
În cazul deformărilor de membre, se va insista pe mişcare şi
gimnastică, purtarea de încălţăminte adecvată şi, în cazurile
mai grave, introducerea ghipsului.
Tratament intern
Se va consuma zilnic un amestec de 150 g suc de morcov cu
50 g de suc de ţelină, luat de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte
de mesele principale. Se administrează perioade lungi de timp.
Este foarte importantă menţinerea organismului la
greutatea normală cu ajutorul alimentaţiei şi eventual mişcare
în limita posibilităţilor.
Se vor administra de asemenea o serie de minerale şi
alimente care conţin calciu, necesar sistemului osos, şi
vitamina E. Se indică
Eugen Giurgiu folosirea uleiului de soia sau germeni de
porumb zilnic, ca şi uleiul de peşte.
Vitamina B şi celelalte vitamine se pot obţine prin
administrarea zilnică a drojdiei de bere – câte 1 lingură de 3 ori
pe zi – sau a polenului de albine, câte 20 g pe zi. Se fac cure de
25 zile cu 5 zile pauză, după care se repetă.
Se vor scoate din alimentaţie cărnurile roşii, afumăturile şi
conservanţii. Sunt interzise de asemenea băuturile cu
conservanţi, alcoolul, cafeaua, cacao, excitanţii de ori ce fel.
TUMORILE MALIGNE
Excrescenţă sau umflătură care creşte rapid, infiltrează
ţesuturile învecinate, se răspândeşte pe calea vaselor limfatice
sau sanguine, producând tumori secundare sau metastatice.
Poate recidiva după operaţie, iar netratată duce la deces. Poate
porni din orice organ, dar în special din stomac, bronhii, uter,
mamelă, piele, ganglioni. Se recunoaşte după forma
neregulată, cu aspect de conopidă, deseori ulcerată, de
culoare albicioasă, dură, sângerând uşor.
Reprezintă a doua cauză de mortalitate după bolile
cardio-vasculare. Apare în special după 40 de ani, fiind rară
în copilărie şi tinereţe. Este provocată de celulele transformate
în celule bolnave canceroase, datorită unor mutaţii produse de
factorii cancerigeni sau carciogeni. După ţesutul de origine,
tumorile maligne se clasifică în: carcinoame sau epitelioame
(plecate din ţesutul epitelial), sarcoame (plecate din ţesutul
conjunctiv), tumori nervoase (din ţesut nervos), tumori
melanice (din pete pigmentare), tera- toame sau disembrioame
(din resturi de celule embrionare).
Succesul tratamentului acestora constă în recunoaşterea
lor cât mai timpurie, înainte de apariţia metastazelor, când
tratamentul poate fi aplicat mult mai uşor şi cu şanse mai
mari.
Tumorile gastrice, cea mai frecventă formă de cancer,
produc dureri ale stomacului care se deosebesc de cele de
ulcer, deoarece nu sunt condiţionate de alimente, ci au un
caracter neregulat şi progresiv. Sunt însoţite de slăbire în
greutate şi forţă fizică, pierderea poftei de mâncare (în special
pentru carne), uneori greţuri
112
Cancerul – tratamente naturiste şi vărsături cu aspect de
drojdie de cafea. Tratamentul îl găsiţi la cancerul gastric.
Tratament intern
Se consumă zilnic măr cu coajă şi sâmburi.
De asemenea, se vor consuma zilnic câte 7 sâmburi de caise
după ce au fost sparţi şi curăţaţi. Aceştia conţin vitamina B15.
Se opăreşte o lingură de lemn dulce bine mărunţită la 500
ml apă fierbinte şi se fierbe apoi timp de 10 minute. Se lasă 30
minute acoperit. Se strecoară. Se iau câte 50 ml de mai multe
ori pe zi sau cu 30 minute înainte de mesele principale. Se
administrează timp de 30 zile, apoi se face o pauză de 7 zile şi
se poate relua.
Se consumă zilnic ulei de măsline presat la rece, câte 1
lingură seara şi una dimineaţa la trezire. Se ia cel puţin 10 zile
la rând.
Tratament extern
Se pot pune cataplasme cu plante fierte apoi mărunţite,
aplicate cât mai fierbinţi. Se recomandă coada calului, soc,
flori de fân, paie de ovăz etc.
Se fac cataplasme cu mămăliguţă fierbinte, peste care se
pune tămâie bine mărunţită, în fiecare seară timp de 10 seri la
rând, apoi pauză de 7 zile şi se poate repeta.
Brusture – 2-4 linguri de rădăcină mărunţită se pun la 1
litru de apă şi se fierb timp de 15 minute. Se strecoară, apoi
plantele se pun în tifon şi se aplică deasupra tumorilor sau
adenopatiilor cu diferite localizări. Se aplică calde şi se ţin
pentru 2 ore de 2-3 ori pe zi.
Iederă – o mână de frunze şi rămurele tinere se pun la fiert
în 2 litri de apă pentru 30 minute. Se strecoară şi cu plantele
care au fiert se poate aplica cataplasmă în cazul tumorilor cu
diferite localizări. Se ţine caldă şi, când s-a răcit, se umezeşte
cu ceai cald. Se va face timp de 1-2 ore şi se repetă de 2-3 ori
pe zi. Ajută la diminuarea tumorilor şi adenopatiilor.
ULCERAŢIILE PIELII Tratament extern
Se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică,
anin alb, anin negru, asmâţui, brad, brustur, castravete,
Eugen Giurgiu
113
cătină, ceapă, cerenţel, cimbrişor, cimbru, ciuboţica
cucului, coada calului, coada racului, coada şoricelului,
creţuşcă, crin de pădure, cruşin, curcubeţică, dracila, dreţe,
feciorică, fragi, frasin, gălbenele, gorun, hrean, iarbă neagră,
iederă, ienupăr, lămâie, lemnul Domnului, lemn dulce,
leuştean, limba câinelui, levănţică, mărul lupului, mentă,
mesteacăn, muşeţel, nalbă, năsturel, orz, ovăz, pătlagină,
roiniţă, salcie, salvie, sânzâiene, schinel, sfeclă albă, soc,
sorbestrea, spanac, sporiş, sunătoare, ţelină, ţintaură, ungu-
raş, urzică, vinariţă.
Alun (Coryllus avellana) – decoct din coajă: se pun 2
linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă şi se fierb timp de
15 minute. Se strecoară şi se pun comprese pe eczeme
infectate şi ulceraţii ale pielii. Se schimbă când se usucă cu o
nouă compresă umedă. Pânza cu care se aplică va trebui fiartă
înainte de folosire.
Angelică (Angelica arhangelica) – 2 linguriţe de rădăcină
mărunţită se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 15 minute.
Se strecoară şi se pun comprese. Se schimbă când se usucă cu
o nouă compresă umedă. Se pot pune şi 2 linguriţe de plantă
minute. Se strecoară. Se pot face comprese pe ulceraţii de mai
multe ori pe zi. Angelică praf – se presară de mai multe ori pe
zi.
Anin alb (Alnus incana) – decoct din coajă: se pun 2 linguriţe
de coajă mărunţită la 250 ml apă şi se fierb timp de 15 minute.
Se strecoară şi se pun comprese pe eczeme infectate şi
ulceraţiile pielii. Se schimbă când se usucă cu o nouă
compresă umedă. Pânza cu care se aplică va trebui fiartă
înainte de folosire. Se poate folosi şi praful din coajă – se obţine
cu râşniţa de cafea, apoi se cerne, pentru a rămâne doar praful
fin. Se presară de mai multe ori pe zi. Anin negrul se foloseşte
ca cel alb.
Castravete (Cucumis sativus) – se fac bandaje cu suc din
miezul ras sau tocat şi se aplică pe tenurile cu ulceraţii sau pe
fisurile pielii.
Cerenţel (Geum urbanum) – 2 linguriţe de rădăcină
mărunţită se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 15 minute.
Se strecoară şi se pun comprese. Se schimbă când se usucă cu
o nouă compresă umedă.
Cicoare (Cichorium intybus) – se aplică frunze proaspete pe
ulceraţii. Sau se pun 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 250
ml apă şi se fierb timp de 15 minute. Se strecoară şi se pun
comprese.
114
SPERANŢE ÎN TRATAREA CANCERULUI
TAXOL |Taxus baccata)
Taxolul este o substanţă puternic anticancerigenă extrasă
din scoarţa arborelui de tisa şi care a devenit emblema
binefacerilor ce se pot aştepta de la exploatarea diversităţii de
substanţe naturale produse prin silenţioasa fotosinteză de
către plante.
Încă din 1962, botanistul american Arthur Barclay
prospecta pădurile din vestul Statelor Unite ale Americii
pentru a depista substanţe medicamentoase naturale, în
special anticancerigene. Una dintre ele a fost taxolul,
substanţă care avea să fie comercializată ca medicament abia
după 30 de ani, după ce i s-au stabilit mecanismele de acţiune
antitumorală.
Taxolul împiedică înmulţirea celulelor canceroase prin
dizolvarea fusului mitotic format din proteine numite tubuline,
care distribuie exact cromozomii dedublaţi între celulele „fice”.
Cele mai bune rezultate s-au obţinut în combaterea cu taxol a
cancerului ovarian.
Succesele înregistrate au dat naştere însă unei probleme de
mediu: tisa creşte foarte încet, iar cererea de taxol este din ce
în ce mai mare. Pentru a se obţine suficientă scoarţă, ar trebui
sacrificaţi zeci de mii de arbori de tisa. Aceasta în condiţiile în
care acest arbore este destul de rar. Aşa că au apărut şi
divergenţe între organizaţiile ecologiste şi institutele de
cercetări medicale. O rezolvare a venit din Franţa, unde Daniel
Guenard a extras din frunze şi rămurele de tisa europeană
(acelaşi Taxus baccata) un precursor activ al taxolului, din
care, prin semisinteză chimică, se obţine o nouă moleculă,
taxoterul – de 2 ori mai activă. Deoarece recoltarea frunzelor şi
ramurilor nu distruge arborele, s-au rezolvat două probleme:
obţinerea nedistructivă a materiei prime şi producerea
semisintetică a taxoterului, în condiţii industriale. În anul
1995, taxolul şi taxoterul participau egal pe piaţa europeană a
medicamentelor anticancerigene.
Eugen Giurgiu
115
Pe de altă parte, s-au sintetizat deja mai multe mii de
analogi şi derivaţi chimici ai taxolului, iar cercetarea se
orientează spre noi indicaţii şi prescripţii medicale ale acestor
substanţe, cu diferite utilizări în combaterea celor mai variate
boli, unele foarte grave. De altfel, se şi întrevede o „explozie” a
colaborării între biosinteză şi sinteza chimico-farmaceutică,
urmările fiind pozitive pentru sănătatea omenirii.
TUIA (Thuya occidental îs)
Este un copac decorativ, frecvent întâlnit în parcuri. Se pot
culege fructele care se pot folosi doar în concentrate împreună
cu alte minim 6 plante pentru a nu deveni toxic pentru
organism. Are un puternic efect antitumoral şi totodată
calmant al durerilor. Se mai poate face tinctură şi se pot lua
intern 5 picături diluate la 100 ml apă de 3 ori pe zi, dar efecte
deosebite are extern.
GANODERMA (Ganoderma Lucidum)
De mii de ani, Ganoderma – o specie de ciupercă medicinală
– a fost considerată de către chinezi un valoros remediu
naturist datorită importantelor sale calităţi. Aşa-numitul „rege
miraculos al plantelor” este cel mai bun medicament şi nu are
niciun fel de efecte secundare, chiar şi în cazul folosirii sale pe
timp îndelungat. Ganoderma poate îmbunătăţi starea generală
a sănătăţii, stimulează capacitatea de vindecare a
organismului, ajută la menţinerea unui corp sănătos şi
sporeşte longevitatea.
Perspectiva asupra medicinei plantelor, scrisă de faimosul
farmacolog chinez Dr Li Shin-Chen, clasifică Ganoderma în
şase categorii, în funcţie de culoare: Ganoderma neagră,
Ganoderma purpurie, Ganoderma albastră, Ganoderma albă,
Ganoderma galbenă şi Ganoderma roşie.
Efectele miraculoase ale Ganodermei
Ganoderma a fost învăluită în mister timp de mai bine de o
mie de ani. Oamenii cunoşteau doar faptul că „Ganoderma
poate să te menţină tânăr şi să îţi prelungească viaţa în cazul
admi
116
Cancerul – tratamente naturiste nistrării constante”, însă
nimeni nu investigase vreodată din punct de yedere ştiinţific
secretele eficienţei sale deosebite.
În urma cercetărilor minuţioase efectuate în ultimii ani, atât
de forurile academice din China, cât şi din alte ţări, dar şi în
urma analizelor coroborate şi a experimentelor clinice
efectuate în spitale, prin colaborarea cadrelor medicale, a celor
didactice şi a producătorilor farmaceutici, vasta acţiune
benefică a Ganodermei a fost în cele din urmă dovedită
ştiinţific. Ea acţionează ca un purificator al sângelui,
detoxifiant, diuretic, protector al ficatului, regulator intestinal,
tonic cardiac, stabilizator al presiunii sanguine, tonic general,
antitusiv, expectorant, sedativ şi antitumoral. Aşadar, nu
numai că previne cancerul, dar chiar şi luptă contra lui foarte
eficient.
Principiile de acţiune ale Ganodermei
Potrivit experimentelor clinice efectuate de Dr. Shigeru Yuji,
motivul pentru care Ganoderma are o atât de mare eficacitate
îl reprezintă acţiunile sale principale şi anume:
1. Scade nivelul colesterolului şi al grăsimilor din sânge.
2. Reduce nivelul zahărului din sânge şi reface funcţia
pancreasului.
3. Scade cantitatea lipidelor din sânge şi stabilizează
membrana globulelor roşii.
4. Datorită adenozinei conţinute, poate diminua numărul
trombocitelor (cheagurilor de sânge), împiedicând astfel
apariţia trombozei.
5. Îmbunătăţeşte funcţia cortexului şi a glandelor
suprarenale, contribuind la menţinerea echilibrului
sistemului endocrin.
6. Creşte capacitatea naturală de vindecare a organismului;
permite organismului să îşi formeze un sistem imunitar
puternic.
7. Împiedică degradarea celulelor.
8. Previne senilitatea, menţinând starea de tinereţe a
organismului.
9. Reduce efectele secundare ale medicamentelor antihiper-
tensive.
10. Împiedică degenerarea organelor.
11. Previne alergiile provocate de diferiţi antigeni, prin
inhibarea mastocitelor secretante de histamină.
12. Previne şi tratează cancerul; inhibă metastazarea
celulelor canceroase.
Eugen Giurgiu
117
13. Reduce degenerarea ţesuturilor.
14. Împiedică moartea subită a pacienţilor de cancer,
cauzată de embolism.
15. Inhibă tromboza şi dizolvă trombii de la nivelul pereţilor
arteriali; protejează impotriva efectelor secundare ale citostati-
celor, sporind astfel eficienţa acestora.
16. Ameliorează durerile cauzate de cancer.
Administrarea Ganodermei concomitent cu chimioterapia
poate avea rezultate remarcabile în cazul pacienţilor operaţi de
cancer mamar, de colon sau gastric.
Într-un raport al Dr. Hiroshi Kawai de la Universitatea
Kinki, se arată că subiecţii experimentului efectuat au fost
pacienţi aflaţi în perioada post-operatorie în cazuri diferite de
cancer sau pacienţi care sufereau din cauza efectelor
secundare ale chimioterapiei. Astfel, după o mastectomie,
urmată de chimioterapie, faţa unei paciente a devenit închisă
la culoare; după administrarea timp de o lună a Ganodermei,
culoarea acesteia s-a ameliorat.
Membrul superior al unei paciente a rămas amorţit şi
umflat după o mastectomie; în urma administrării de
Ganoderma timp de o lună de zile, starea de amorţeală s-a
atenuat în mod semnificativ.
Alţi pacienţi au consumat Ganoderma, împreună cu alte
remedii naturiste, timp de 10 zile după operaţia de colon; în
consecinţă, transpiraţia nocturnă a dispărut, iar pofta de
mâncare a reapărut.
După ce au suferit intervenţii chirurgicale în cazul
cancerului gastric, o serie de pacienţi au acuzat lipsa poftei de
mâncare; după ce au consumat 6 capsule de Ganoderma pe zi,
această situaţie s-a îmbunătăţit.
Analizând cele de mai sus, putem concluziona faptul că
Ganoderma, administrată alături de chimioterapie, poate fi nu
numai un valoros tratament auxiliar ci şi o modalitate de
reducere a efectelor negative ale acesteia.
Ganoderma previne metastazarea cancerului, ameliorarea
durerilor şi poate creşte durata de supravieţuire a pacienţilor.
Ganoderma este considerată deja un tratament eficient al
cancerului în ţări precum Japonia, China, SUA, Canada şi
Scoţia. O serie de specialişti de medicină din diferite ţări
utilizează cele
118
Cancerul – tratamente naturiste mai noi instrumente
ştiinţifice în scopul efectuării unor teste clinice. Rezultatele
experimentelor lor au dovedit că Ganoderma este extrem de
eficientă în tratarea cancerului. Informaţii referitoare la aceste
experimente, preluate din rapoartele cercetărilor, sunt
prezentate în cele ce urmează:
1. Componentele anticancerigene ale Ganodermei sunt poli-
zaharidele şi germaniul.
2. Eficienţa ei este crescută dacă se administrează
concomitent cu tratamentul prescris de medic.
3. Întăreşte organismul, fortifică sistemul imunitar şi
reduce metastazarea tumorilor maligne.
4. Este utilă pacienţilor operaţi de cancer esofagian, gastric,
mamar, intestinal sau uterin.
5. Poate elimina emacierea canceroasă, creşte apetitul şi
ameliorează durerea din faza terminală a cancerului.
6. Poate fi utilizată concomitent cu alte tratamente anti-
tumorale: intervenţia chirurgicală, radioterapie sau
chimioterapie.
7. Ganoderma nu produce niciun fel de efecte secundare.
Pe baza acestor rapoarte clinice, putem observa că
Ganoderma posedă reale calităţi de prevenire, suprimare şi
vindecare a tumorilor maligne.
Multe persoane pot avea carii dentare, miopie sau tendinţa
de a dezvolta un anume tip de cancer, în tinereţe sau în oricare
moment al vieţii. Fiecare dintre noi trebuie să îşi dea toată
silinţa pentru a preveni aceste afecţiuni. Dacă dorim să evităm
degradarea dinţilor, trebuie să consumăm mai mult calciu şi
să evităm dulciurile. Dacă vrem să prevenim miopia, trebuie să
consumăm mai multă vitamina A şi să evităm obosirea ochilor.
Dar dacă dorim să prevenim cancerul, trebuie să consumăm
Ganoderma şi să evităm alimentaţia dezechilibrată.
Indicaţii pentru folosirea Ganodermei
1. Pentru menţinerea sănătăţii, doza iniţială (în primele 15
zile) este de 2 capsule înainte de micul dejun şi 2 capsule
înainte de culcare. După 15 zile, o dată pe zi este suficient (de
fiecare dată câte 2 capsule).
2. Pacienţilor cu reumatism, traheobronşită sau dureri, li se
administrează câte 2 capsule de 2 ori pe zi, înainte de micul
dejun şi cină, până când simptomele dispar. După aceea, o
dată pe zi
Eugen Giurgiu
119
este suficient. Se pot administra câte 2 capsule oricând
apare o durere.
3. Pacienţilor grav bolnavi de hepatită, cancer, diabet,
accident vascular cerebral trebuie să li se administreze 2-4
capsule de 3 ori pe zi. La nevoie, se pot administra 2-4 capsule
de 4-5 ori pe zi.
4. Deoarece multe persoane au stomacul sensibil, este bine
să se administreze primul flacon după mese. După aceea, se
administrează cu 30 minute înainte de masă.
5. Se vor evita mâncărurile bogate în grăsimi animale,
prăjeli, mâncărurile sărate, conservele, mâncărurile
condimentate şi cofeina.
120
CURE, TERAPII, SUPLIMENTE
APITERAPIE
Există miere de foarte multe tipuri, în funcţie de florile din
care au fost făcute: tei, polifloră, mentă, trifoi, salcâm, conifere
etc.
Întrucât nu avem pretenţia să redăm amănunţit toate
efectele benefice pe care le are acest produs de excepţie, putem
spune că se poate folosi în toate tipurile de cancer, înlocuind
cu succes zahărul din alimentaţie (excepţie fac persoanele
bolnave de diabet).
Mierea ajută la cicatrizare, este vitaminizantă, vindecă
foarte multe afecţiuni.
Se vor putea consuma 2 linguri pe zi ca diuretic. A treia
lingură nu mai este indicată, deoarece va produce constipaţie.
Deci, este utilă chiar şi la reglarea scaunului. Este de
asemenea expectorantă, unele sortimente (polifloră) sunt
antispastice, cea de tei este seda- tivă. Majoritatea tipurilor de
miere sunt antiseptice, calmante etc.
Se poate consuma şi mierea care există în faguri, aruncând
ceara. Este foarte utilă în afecţiunile respiratorii.
În uz extern, în cazul plăgilor de orice natură, se amestecă
în părţi egale cu vin roşu natural din struguri şi se aplică o
cataplasmă cu rol cicatrizant foarte eficient şi de refacere
epitelială.
Polenul
Salcâm – calmant.
Castan – ajută la tulburările circulatorii, mai ales venoase,
fortifică reţeaua capilară.
Rapiţa – are acţiune externă, în afecţiunile pielii.
Păpădia – fortifică miocardul.
Murul – tonifiant general.
Are acţiuni pozitive asupra digestiei afecţiunilor intestinale
şi chiar asupra întregului organism (prostată, diabet etc.).
Scade colesterolul şi este un adjuvant preţios în tratamentul
bolnavilor
Eugen Giurgiu
121
de cancer, având foarte multe vitamine naturale, minerale şi
aminoacizi.
Important este ca la administrare să se sfărâme echina care
înveleşte fiecare grăuncior de polen în dinţi înainte de a se
înghiţi, pentru că organismul uman nu are posibilitatea să-l
dizolve şi îl va evacua odată cu fecalele nedigerat şi este păcat.
Deci, mestecaţi foarte bine grăuncioarele de polen în gură
înainte de a le înghiţi.
Se vor lua câte 2 linguriţe de polen pe zi. Una dimineaţa şi
una la amiază, cu 15-20 minute înaintea meselor. Bolnavii de
cancer vor urma acest tratament timp de 30 zile, apoi se face o
pauză de 7 zile, după care se poate relua cura de polen.
Păstura
Are exact aceleaşi indicaţii ca şi polenul, cu deosebirea că
este mai activ decât polenul. Se indică mai ales în afecţiunile
ficatului, colite, prostată. Se vor lua câte 10-15 g pe zi (3
linguriţe) după mese. Este foarte eficientă mai ales în ciroze şi
cancer, stimulând rezistenţa organismului.
Tinctură de propolis
Este de mare ajutor în lupta cu maladia cancerului. Pe
lângă toate proprietăţile cunoscute, are şi o mare putere de
calmare a durerii.
Se va lua tinctură de propolis făcută de Apicola. Este vorba
despre tinctură de propolis 30%, care se găseşte de vânzare la
toate magazinele Apicole din ţară. Aceasta este recoltată de pe
suprafeţe mai mari de teren şi este mult mai eficientă ca cea
recoltată de pe suprafeţe mici de teren.
Se vor lua câte 2 picături de tinctură la fiecare 5 kg corp.
Dacă aveţi 50 kg, atunci va trebui să luaţi 20 de picături de 3
ori pe zi. Cel mai eficient mod de administrare este să o puneţi
pe un miez de pâine, mestecaţi bine în gură, apoi înghiţiţi. Se
face acest lucru de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele
principale.
Perioada minimă recomandată este de 15 zile, dar se poate
lua şi ani de zile fără să producă efecte negative în organism.
Este utilă deoarece este un antibiotic natural cu spectru mare
de acţiune, care se poate lua fără antibiogramă. Trebuie doar
un test care să depisteze o eventuală alergie la acest produs.
Pentru acest test, se vor pune 3-5 picături de tinctură pe o
bucată de pâine şi se mestecă bine în gură, după care se
înghit. Se face acest lucru
122
Cancerul – tratamente naturiste seara. Dacă până
dimineaţă nu apar fenomene alergice, înseamnă că puteţi să
urmaţi cura cu miere fără teamă. Este bine ca tratamentul
acesta să se facă zilnic, cel puţin 15 zile, fără întrerupere.
Tinctura aceasta poate înlocui foarte multe antibiotice, cu
condiţia să se ia o perioadă suficient de lungă şi în maniera
arătată mai sus. Cu pâine (amidon) este mult mai eficientă.
Dacă se va pune în apă, se va lipi tot ce este mai bun pe
marginea paharului. Acelaşi lucru se va întâmpla şi atunci
când se pune într-o linguriţă. De asemenea, este bine să fie
luată cu 15 minute înainte de mesele principale, pentru a nu
se combina cu alte alimente şi a fi mai uşor asimilată de
organism.
Propolisul se poate folosi sub diferite alte forme şi este util în
afecţiuni foarte diverse: afecţiuni ORL, boli interne, urologie,
dermatologie, afecţiunile digestive etc.
Lăptişor de matcă
Are efecte deosebite pentru un organism slăbit. Stimulează
sistemul imunitar, imunitatea, revitalizează şi întăreşte
organismul.
Se poate folosi sub formă de drajeuri: 2-6 pe zi timp de 3-5
săptămâni, apoi o pauză de 7 zile şi se va repeta.
Există şi sub foarte multe alte forme: cu miere, fiole etc. În
aceste cazuri, se vor respecta indicaţiile producătorului.
Alte preparate: lăptişor de matcă Melcalcin, polen granule,
polenapin, polenovital, energin polenolecitin, melprosept,
meltonin, vitas, lecipol, anemonei, apivitas forte etc.
CURA CU STRUGURI
Strugurii (Vitis vinifera) conţin quercitină, care împiedică
înmulţirea celulelor canceroase. Este doar unul din motivele
pentru care este foarte indicată o cură cu struguri, de câte 500
g de struguri pe zi, pe perioade mai lungi de timp, sau cu must,
câte 200 ml de 3 ori pe zi.
Cercetătorii de la Universitatea din Illinois, SUA, au
descoperit recent în struguri aproximativ 10 flavonoide noi,
care conferă boabelor de strugure o activitate anticancerigenâ
mult mai marcantă decât li se atribuia până în prezent.
Rezultatele unui studiu în vitro arată că aceste noi flavonoide
inhibă activitatea unei
Eugen Giurgiu
123
enzime – toposomeraza II – care joacă un roi esenţial în
apariţia cancerului. În medicina clasică se folosesc
anthraciclina şi eto- pozida, inhibitori sintetici ai
toposomerazei II, pentru a trata unele forme de cancer, cum ar
fi boala Hodkin. Substanţele care aparţin clasei de inhibitori ai
topomerazei II pot să frâneze multiplicarea celulelor
canceroase şi chiar să suprime tumorile. Elvira Gonzales de
Meija, care a făcut parte din echipa ce s-a ocupat de studiul
strugurilor, subliniază că flavonoidele din struguri acţionează
în sinergie pentru a produce efectul anticancerigen, ceea ce
înseamnă că activitatea lor conjugată este mult mai marcantă
decât dacă sunt luate separat. De aceea, este preferabil să
consumaţi struguri decât să luaţi aceste flavonoide separat.
Noile flavonoide izolate din struguri sunt cynidinele,
myrcetina şi rutina. Rezultatele studiului arată că activitatea
anticancerigenă a acestor substanţe (care sunt polifenoli) este
mai mare decât a resveratrolului, un alt component din
strugure căruia i se atribuiau proprietăţi chimio-profilactice
(prevenirea cancerului şi a tulburărilor cardiovasculare).
Efectele lor ar fi egale şi chiar mai puternice decât polifenolii
din ceaiul verde.
Condiţia este să se consume 200 g struguri zilnic, împreună
cu coji şi cu sâmburii bine mărunţiţi în gură. Se poate face şi
suc din struguri, din care se beau 200 ml zilnic. Separat, coaja
şi seminţele din boabe uscate se pot transforma în praf, din
care se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Este cea mai eficientă
metodă, valabilă în toate formele de cancer. Practic, după ce se
stoarce mustul, se despart codiţele de boabe şi seminţe. Se
pun apoi boabele, aşa strivite cum sunt, împreună cu
seminţele într-o sită şi se spală bine sub jet de apă. Se lasă să
se scurgă, apoi se pun pe foi de hârtie albă la uscat, în strat
subţire. După uscare, se pun în pungi de hârtie pentru a nu
mucegăi. Înainte de folosire, se macină cu râşniţa de cafea şi
se va lua din acest praf un vârf de cuţit sau chiar o linguriţă de
3 ori pe zi. Este indicat să se folosească strugurii de culoare
închisă. De asemenea, codiţele se pot usca separat şi se pot
folosi tot sub formă de praf în cazul diareei sau în enterocolite.
Cojile şi seminţele de struguri
Sunt indicate în special cele de la strugurii negrii sau roşii.
Strugurele negru conţine un colorant, enoci’anină, care este
tonic. Cojile şi seminţele de struguri sunt bogate în flavonoide,
antociani
124
Cancerul – tratamente naturiste şi vitaminele A, Bl, B2, B3,
B5, B6, B9, C, E. Cozile de la ciorchine sunt şi ele indicate
pentru conţinutul ridicat de tanin.
De ce sunt utile? În primul rând se remarcă efectul
antioxidant foarte puternic, care ajută la tratarea cancerului,
chiar şi a celui rezistent la chimioterapie. De asemenea,
rezolvă multe afecţiuni ale vaselor de sânge şi chiar refac sau
cel puţin ajută la refacerea muşchiului inimii. Reduc riscul
diabetului, previn toate bolile grave: cancer, SIDA, leucemie,
hepatite. Mai mult, s-a dovedit că inhibă multiplicarea
anumitor viruşi, reglează diferite dereglări din organism, chiar
şi cele hormonale. Artrite, maladii degenerative, boli
cardiovasculare etc., toate acestea pot fi influenţate în mod
pozitiv de către cojile de struguri. De asemenea, contribuie la
încetinirea procesului de îmbătrânire, curăţă arterele. Este
unul dintre cele mai puternice anticancerigene, cunoscute şi
pentru proprietatea de a reface celula hepatică. În concluzie,
nu numai că nu permit celulelor canceroase să se
înmulţească, dar chiar le distrug, stopând apariţia
metastazelor. Chiar dacă există metastaze, acestea vor regresa
dacă se face o cură susţinută cu praf din coji de struguri şi
seminţe.
Obţinere
Toamna se culeg strugurii. Din aceştia se stoarce cu
ajutorul teascurilor mustul, şi se păstrează cojile şi seminţele
care, de obicei, se aruncă. Se spală cu apă, apoi se aleg
boabele şi se pun deoparte codiţele de la ciorchini. Se mai pot
spăla apoi încă o dată, apoi se pun în strat subţire la uscat.
Trebuie să fie întoarse de mai multe ori pentru a nu mucegăi.
După ce s-au uscat bine, se pun separat boabele şi seminţele
într-o parte, iar codiţele în altă parte. Se păstrează în pungi de
hârtie. Se pun în râşniţa de cafea boabele şi seminţele şi se
transformă în praf fin.
Administrare în funcţie de afecţiune se face o cură mai
lungă sau mai scurtă. Se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, din
acest praf. Se prepară numai cât se consumă într-o singură zi.
Se poate pune în orice mâncare, principalul este să ajungă în
stomac.
Cozile de la ciorchine sunt şi ele utile în cazul varicelor şi în
cazul diareei sau în diferite enterite ori alte afecţiuni
intestinale.
Se poate face o cură de 30 de zile, apoi se face o pauză de 7
zile şi, dacă există o afecţiune mai gravă, se poate relua.
Eugen Giurgiu
125
în timpul pauzei este bine să se consume alte fructe
colorate: afine, coacăze negre etc.
Cât vă costă? Foarte puţin şi este foarte eficient, în cancerul
pielii, acest praf se aplică extern sub pansament steril şi se
ţine timp de 2 ore, după care se spală cu un ceai din plante şi
se aplică alt pansament identic a doua zi. În cazurile în care
este tolerat, se poate ţine şi perioade mai lungi de timp, chiar
întreaga noapte.
Din ciorchine se pun 1-2 linguriţe mărunţite la 250 ml apă
şi se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoară. Este foarte util
în cazurile de diaree, colite de fermentaţie etc. De asemenea,
contribuie la vindecarea ulceraţiilor intestinale, inclusiv în
cazurile cu hemoragii. Se poate folosi şi pentru cei care au
varice cu diferite localizări, atât intern, cât şi comprese
externe.
CURA CU ARGILĂ
Renumitul medic francez Jean Valnet are un capitol întreg
despre folosirea argilei în diferite tratamente, aducând o serie
de argumente pentru eficacitatea acestei miraculoase
substanţe. Se foloseşte de mii de ani cu efecte deosebite nu
numai în afecţiunile renale, ci în toate afecţiunile
organismului, îndeosebi în cancer.
În trecut, românii foloseau argilă atât la construcţia
fântânilor (cu ea fixau pietrele de pe marginile fântâni), cât şi
la podit prin camere. Se folosea de asemenea la fabricarea
vaselor.
Astăzi, forurile ştiinţifice au început să recunoască
importanţa argilei în organismul uman. În primul rând, este
considerată un supliment alimentar care îndeplineşte foarte
multe roluri. Cel mai important este cel antimicrobian, fiind
capabilă să distrugă germeni patogeni foarte diverşi. În plus,
are un rol major în eliminarea toxinelor care pot fi acumulate
în decursul anilor în cantităţi foarte mari. În cazul afecţiunilor
renale, diminuează calculii renali, este antibiotică,
dezinfectantă, cicatrizantă, analgezică etc. De asemenea, ajută
la distrugerea tuturor microbilor şi reface celulele lezate.
Se spune că argila este atât de inteligentă, încât acţionează
exact acolo unde trebuie, pentru că are în componenţa sa o
serie de minerale care lipsesc în general din alimentaţie.
Consumând
126
Cancerul – tratamente naturiste argilă, de fapt organismul
primeşte un surplus de minerale mai rare, dar indispensabile,
care contribuie foarte mult la refacerea organismului şi la
tratarea multor boli.
Atuul acestui medicament este că poate fi folosit în orice
afecţiune şi nu are nicio contraindicaţie, nici intern, nici
extern. Poate fi administrat cu efecte benefice de către orice
bolnav, indiferent ce afecţiune are, cât de slăbit este
organismul, ce vârstă are sau ce medicamente ia. Concluzia:
are extrem de multe efecte benefice şi este foarte indicat ca
fiecare dintre noi să facă o cură de cel puţin 30 de zile de două
ori pe an cu acest supliment alimentar.
Lista privind bolile la care are efecte deosebit de puternice
este foarte lungă şi cred că nu există afecţiune sau dereglare în
organism care să nu fie influenţată în bine de o cură de argilă.
Esenţial este să se folosească doar argilă din locuri nepoluate.
Se poate folosi orice culoare de argilă – efectele sunt aceleaşi.
Cea mai bună este argila care se foloseşte în locurile de unde
proveniţi, pentru că aceasta poate să completeze în
organismul dumneavoastră exact substanţele care lipsesc în
zona respectivă.
Preparare
Mulţi spun că trebuie preparată în mai multe moduri. Este
greşit. Nu are nevoie de nicio prelucrare. Prelucrarea nu ar
face decât să îi piardă din calităţi. Se poate însă sfărâma. Apoi
se pune la soare. După ce s-a uscat bine, se cerne pentru a nu
avea impurităţi.
Tratament intern
Se pune într-un pahar cu apă (250 ml) o linguriţă de argilă.
Se amestecă, apoi se va lăsa până dimineaţa. Se acoperă cu o
pânză pentru a nu pătrunde impurităţi. Dimineaţa se va
consuma apa din pahar fără să se agite. Se va face acest lucru
câteva zile (5-7), după care se va consuma agitând conţinutul
paharului – evident, fără eventualele pietricele care vor
rămâne la fundul paharului.
În funcţie de gravitatea afecţiunii, se va bea între unul şi trei
pahare pe zi, pe o perioadă cât mai lungă de timp, chiar toată
viaţa.
Tratament extern
Se pot face cataplasme cu argilă care se pun calde sau reci,
în funcţie de toleranţă sau de afecţiune. Pentru un efect mai
puternic, se poate folosi înmuiată cu ceaiuri din plante
medicinale. Se întinde apoi pe o bucată de pânză mai mare
decât locul afectat
Eugen Giurgiu
127
şi se aplică Se păstrează de la câteva minute până la 24 ore,
în funcţie de toleranţa individuală. În orice caz, cu cât va sta
mai mult în contact cu pielea, cu atât va acţiona mai eficient.
Are efect de micşorare a tumorilor, ajută la tratarea nodulilor
şi nu dă voie celulei canceroase să se înmulţească.
Tipuri de argilă
Argila albă (caolin). Este bogată în silicaţi de aluminiu şi
este utilizată intern pentru gargare, înghiţită ca pulbere cu
efect cicatrizant, ca pansament gastric, ca absorbant al
substanţelor toxice şi al gazelor din intestin, iar extern în
cosmetică, intrând în compoziţia unor paste de dinţi, a unor
măşti cosmetice pentru tenurile uscate sau a unor cataplasme
aplicate contra căderii părului. Caolinul este folosit în
medicina alopată ca ingredient în unele medicamente
recomandate în câteva afecţiuni ale aparatului digestiv:
enterite, enterocolite, colite de fermentaţie, sau de putrefacţie.
Are proprietatea de a absorbi toxinele, produşii de putrefacţie
sau de fermentaţie din intestine şi de a creşte consistenţa
scaunelor (efect mecanic antidiareaic). Cu o doză de 5-15 g,
administrată în 2-3 prize, pe nemâncate, timp de câteva zile,
se poate obţine ameliorarea, dacă nu chiar vindecarea, în
numeroase boli digestive în care simptomul dominant este
diareea. Un alt preparat medicamentos bazat pe argilă albă
este silicatul dublu de aluminiu şi magneziu, cunoscut sub
denumirea de smectită sau diosmectită, iar comercial, Smecta
(produs de o renumită firmă farmaceutică franceză). Se
prezintă sub forma unor pulberi fine, care în momentul
utilizării se diluează în apă. Se recomandă mai ales în
tratamentul tulburărilor de tranzit intestinal la copii (de orice
vârstă), dar adeseori şi la adulţi, deoarece acţionează rapid,
are efect absorbant intens şi prelungit, reduce agresivitatea
microbilor din tubul digestiv, neutralizează şi elimină produşii
toxici exogeni sau endogeni din stomac. În plus, ca şi celelalte
argile, nu prezintă efecte adverse şi nu este alergizant.
Argila roşie. Denumită şi bentonită, are proprietatea de a
hidrata şi tonifica pielea, întârziind procesele de îmbătrânire
celulară. Are, în acelaşi timp, şi efecte antiacide (combate
hiperacidi- tatea gastrică şi implicit efectul ei asupra
mucoaselor stomacală şi duodenală) dar şi antialgic (reduce
durerile cauzate de unele procese infecţioase locale).
128
Argila verde. Este bogată în săruri de magneziu şi de calciu,
favorizează vindecarea şi cicatrizarea plăgilor, combate
inflamaţiile reumatismale şi durerile superficiale. În
cosmetică, se indică persoanelor cu tenul gras, acneic şi în
prevenirea căderii părului. Datorită efectului ei decongestiv şi
astringent local, s-a dovedit un bun antihemoroidal.
Argila cenuşie. Denumită şi argilă refractară, este săracă în
oxizi de fier şi substanţe alcaline, motiv pentru care singurele
ei indicaţii terapeutice sunt cele din cosmetică. Se aplică pe
faţă sub forma unor soluţii demachiante sau a unor măşti, în
scopul detoxifierii tenului.
CURA CU ZER
„Zerul” mai este numit şi apa vindecătoare. Este un aliment
şi totodată un medicament. Asigură un bun tranzit intestinal
şi ameliorează asimilarea vitaminelor. Este indicat celor care,
pe lângă cancer, au şi una dintre următoarele afecţiuni:
artroză, balo- nări, gaze stomacale, colesterol ridicat, colită,
constipaţie, cistită, eczeme, hipertensiune arterială, obezitate,
edeme, spasmofilie etc. Un cercetător canadian, T.J.Ellison, a
creat o adevărată revoluţie în lumea producătorilor de
suplimente nutriţionale, prin descoperirea unor proteine cu
efecte excepţionale asupra organismului: proteinele din zer.
Între altele, zerul stimulează producţia de celule imunitare de
tip T, stopează evoluţia sau chiar ajută la remisia tumorilor,
opreşte evoluţia leucemiilor şi a altor forme de cancer.
Zerul rezultă din fabricarea brânzei şi trebuie consumat
imediat ce s-a obţinut, altfel îşi pierde calităţile nutritive.
Acest lichid galben-verzui, translucid, pe care-l găsim
deasupra brânzei proaspete sau iaurtului, este un ansamblu
perfect de minerale, aminoacizi, acizi care favorizează
asimilarea mineralelor, acid lactic (care permite o mai bună
respiraţie a celulelor), lactoză, vitamina B2 şi calciu. În plus,
este sărac în sodiu şi aproape lipsit de substanţe grase şi
colesterol, ceea ce îi permite să se integreze perfect în regimul
alimentar. Nu conţine cazeină, moleculă responsabilă de
intoleranţa la lapte.
Principalul efect al zerului constă în regularizarea
tranzitului intestinal şi îmbogăţirea florei stomacale. El
contribuie astfel la
Eugen Giurgiu
129
uşurarea sarcinii ficatului, care nu mai trebuie să se ocupe
de surplusul de toxine generate de constipaţie.
Se poate folosi când aveţi constipaţie, hemoroizi, boli de
piele, probleme metabolice, pentru că ajută la purificarea
sângelui. Acelaşi efect benefic se răsfrânge asupra organelor
tractului urinar: rinichi, vezică, canale renale.
Putem, de asemenea, să folosim zerul în asociere cu alte
substanţe, întrucât contribuie şi la ameliorarea asimilării
substanţelor nutritive şi principiilor active, oricare ar fi
acestea.
Nu are niciun efect nedorit şi este un bun auxiliar în foarte
multe afecţiuni. Aduce ameliorări rapide şi durabile, elimină
colesterolul în exces, repopulează flora intestinului gros şi a
colonului. Tonifică muşchii intestinali şi favorizează
contracţiile musculare abdominale. Încetineşte proliferarea
bacteriilor patogene şi exercită o acţiune diuretică favorabilă
eliminării sării şi a apei infiltrate în ţesuturi. Contribuie la
scăderea poftei de mâncare. Favorizează restabilirea unei
bune circulaţii şi a unei bune eliminări a surplusului de toxine
din sânge, ceea ce permite dezumflarea picioarelor, şi este
foarte eficient în cazurile de ascită. Are un conţinut
considerabil de potasiu şi magneziu direct asimilabil.
Se începe o cură de 6 zile cu câte 1 litru de zer pe zi
(jumătate la micul dejun, iar restul consumat până la amiază).
Se pare că cel mai eficient în terapie este zerul obţinut din
laptele de capră, dar rezultate bune s-au obţinut şi cu cel de
vacă.
Se urmează o cură de 20 de zile, în care se începe cu un litru
pe zi şi se măreşte apoi porţia cu un sfert de litru pe zi, până se
ajunge la 2 litri, băuţi în 4 reprize. Timp de 12 zile beţi câte 2
litri, apoi scădeţi porţia treptat, astfel încât în ultima zi a curei
să ajungeţi la un litru pe zi. Este una dintre cele mai eficiente
şi simple cure.
VITAMINE Şi MINERALE CU EFECT PROTECTOR
Multe vitamine şi minerale pot avea un rol protector în
tratarea cancerului.
Acidul folie. Neutralizează acţiunea nitrosaminelor
cancerigeni ce se formează în stomac atunci când nitraţii din
alimente se combină cu enzimele naturale.
130
I
Surse naturale: este prezent în ceai verde, usturoi şi
crucifere (broccoli, conopidă, varză, gulii).
Se pot consuma în orice cantitate.
Vitamina A. În urma cercetărilor s-a demonstrat că vitamina
A are o acţiune protectoare în cancerul pulmonar. Măreşte
rezistenţa la infecţii a cartilajelor, a mucoaselor şi a pielii,
ajută vederea şi dezvoltarea scheletului, precum şi la buna
funcţionare a ficatului, tiroidei, reglează somnul, tensiunea
arterială, stimulează creşterea. Necesarul zilnic este de 7500
meg. Se poate obţine consumând o jumătate de morcov crud
sau 200 g de brânză. Doze sintetice mai mari pot provoca
dureri de cap, greaţă, dureri la încheieturi, căderea părului,
pierderea poftei de mâncare, uscarea pielii.
Surse naturale: ficat, ulei de peşte, gălbenuş de ou, unt,
lapte integral, smântână, sardele. Sub formă de provitamina A
sau caroten se găseşte în majoritatea plantelor şi a legumelor
verzi şi în numeroase fructe, mai ales în morcovi, usturoi,
ceapă, roşii, spanac, piersici, banane, nap, ananas, cereale,
afine, zmeură, caise, lămâi, portocale sau măceş. Vitamina A
este sensibilă la oxidare şi lumină, dar nu se distruge la
temperatură. Totuşi, este indicat ca plantele să se folosească
proaspete sau cel mai bine sub formă de suc, pentru că
acestea conţin şi o serie de enzime care ar ajuta digestia.
Enzimele se distrug în totalitate la temperaturi de peste 50 de
grade.
Beta-carotenul. Aparţine familiei carotenoidelor, numărând
peste 600 de pigmenţi galben-portocalii ce dau culoare
fructelor şi legumelor. Beta-carotenul este precursorul
vitaminei A. Rolul său în prevenirea unor boli este cunoscut
deja. Este un antioxidant puternic, capabil să protejeze
sistemul imunitar împotriva radicalilor liberi, extrem de nocivi
sănătăţii. Asociat îndeosebi cu vitaminele C şi E,
beta-carotenul poate juca un rol major în prevenirea
îmbătrânirii, a infarctului şi a cancerului. În plus, evită
apariţia cataractei şi a unor boli de piele, cum ar fi psoriazisul.
Surse naturale: broccoli, caise uscate şi proaspete, cartofi
noi, fenicul, lămâi, mango, morcovi, pepene, piersici,
portocale, roşii, spanac, varză. Frunzele verzi de spanac conţin
mai mult beta-caroten decât portocalele, dar culoarea lor este
atenuată de clorofilă.
Vitamina Bl 7. Este foarte importantă, pentru că previne şi
tratează cancerul.
Eugen Giurgiu
131
Surse naturale: sâmburi de caise, mere, cireşe, piersici şi
prune. Este suficient o cantitate de 10 sâmburi de caise pe zi.
Vitamina C. Este un puternic protector al sistemului
imunitar şi are proprietăţi antioxidante. Ajută la înnoirea
celulelor şi favorizează cicatrizarea. Protejează peretele
arterial, menţine scăzut nivelul colesterolului din sânge şi
previne formarea de ateroame. Carenţa de vitamina C ridează
pielea şi îmbătrâneşte prematur. Necesarul zilnic este de 60
mg pe zi, pe care le puteţi obţine consumând o portocală sau o
jumătate de ardei verde gras. Aportul insuficient se manifestă
prin oboseală, epuizare fizică şi intelectuală, apatie şi stări
depresive. Vitamina C se distruge prin oxidare şi gătire la
temperaturi înalte. Fructele şi legumele care conţin vitamina C
nu trebuiesc spălate din abundenţă, deoarece acidul ascorbic
este solubil în apă.
Surse naturale: cătină, roşii, conopidă, ardei, citrice (lămâi,
portocale, grapefruit, mandarine), kiwi, fructe de culoare roşie,
pătrunjel, piersici, ananas, căpşunele, varza etc.
Cantităţi mai mari sintetice pot provoca diaree, greaţă şi pot
agrava litiaza renală. Se mai afirmă că doze mari pot
determina în cazul terapiei anticancer multe probleme greu de
remediat.
Vitamina E. Este prin excelenţă o vitamină
„antiîmbătrânire”. Stimulează producerea de anticorpi şi
activitatea celulelor imunitare, în special la persoanele în
vârstă. Îşi datorează această reputaţie proprietăţilor sale
antioxidante. Previne îmbătrânirea tenului şi îl apără de
acţiunea soarelui. Ca antioxidant, protejează vasele de sânge
împotriva radicalilor liberi de pe pereţii arterelor. Este o
vitamină solubilă în grăsimi. Se distruge la temperatură, adică
în procesul de pregătire al hranei. Necesarul zilnic: 10 mg, dar
nici 750 mg nu sunt dăunătoare. Necesarul poate fi asigurat
de un pumn de seminţe de floarea soarelui sau de o porţie
mare de spanac gătit. Vitamina E subţiază sângele, aşa că nu
este indicată în cazul în care luaţi medicamente
anticoagulante. În doze mai mari de 1000 mg (lg) poate
provoca greaţă, vomă şi diaree.
Surse naturale: se găseşte în cantitate mare în uleiurile
extrase din boabele germinate de cereale, uleiuri de soia, nuci,
verdeţuri, ficat, ouă, unt.
Seleniu. Potrivit specialiştilor, seleniul în doze mari este
eficient împotriva cancerului, dar abuzul de săruri de seleniu
are şi efecte toxice asupra organismului. Conţine
metilselenocisteină, o mole
132
Cancerul – tratamente naturiste culă din care corpul
extrage un agent anticanceros – metilsele- nolul. Antioxidant,
previne formarea cheagurilor ce pot astupa vasele de sânge.
Seleniul îmbunătăţeşte funcţia imună în special la persoanele
în vârstă.
Necesarul zilnic este de 70-100 meg pentru bărbaţi şi 50
meg pentru femei. Peste 300 meg pe zi, seleniul devine toxic.
Excesul de seleniu poate duce la orbire, paralizia muşchilor şi
la tulburări respiratorii.
Surse naturale: în cantităţi mici, seleniul se găseşte în
diverse produse îndeosebi de origine vegetală, cum ar fi
broccoli, ceapă, roşii, germeni de grâu, tărâţe de grâu, dar şi în
produse alimentare, precum ficatul rinichii, carnea de peşte
etc. Conform unor nutri- ţionişti, ar exista seleniu şi în varza
crudă şi cea murată, care, astfel, ar avea proprietatea de a
împiedica apariţia cancerului de colon şi de rect.
Există şi alte minerale care ajută la prevenirea şi chiar la
tratarea cancerului: calciul, magneziul, zincul, fierul, cuprul.
Fiecare are rol de protecţie a organismului şi de luptă
împotriva celulelor canceroase. Se cunoaşte faptul că lipsa
unei cantităţi dintr-un mineral, oricare ar fi el, declanşează o
serie de modificări nedorite în organism, care duc la
diminuarea imunităţii organismului. Toate acestea se pot
administra prin alimentaţie, dacă aceasta este compusă din
alimente naturale, fără adaosuri de materii şi substanţe
chimice nedorite (conservanţi, aditivi, emulgatori, afânători,
coloranţi etc.).
CONCENTRATE Şi SUPLIMENTE UTILE
Arginina – dilată arterele şi ajută la o mai bună circulaţie a
sângelui. Se ia câte 1 g de 3 ori pe zi. Se găseşte la magazinele
naturiste sau la farmaciile mai bine aprovizionate.
Cartilajul de rechin – preparatul Shark Aid, produs de
Wallmark. Shark Aid. Ajută foarte mult la distrugerea celulei
canceroase. Se ia conform prospectului. Se găseşte la orice
farmacie.
Cantastimul – obţinut din culturi microbiene de Pseudo-
monas aeruginosa.
Eugen Giurgiu
133
Coenzima Q10 – întăreşte miocardul, ajută la o mai bună
circulaţie a sângelui, luptă împotriva degradării celulelor. Are
şi efect antiinflamator şi ajută în lupta cu cancerul, întărind
imunitatea organismului. Se ia conform prospectului.
Cordiceps chinesis – preparatul Cordiceps-miceliu se
găseşte la toate magazinele naturiste şi se va folosi conform
indicaţiilor producătorului.
Culevit – se găseşte la magazinele naturiste. Ajută la
distrugerea celulei canceroase. Se va lua conform
prospectului.
Drojdia de bere – se administrează sub formă de tablete, pe
care le găsim în farmacii şi în magazinele naturiste, fiind
extracte atomizate de drojdie. De regulă, sunt foarte eficiente
în terapie, fiind obţinute din culturi de drojdie selecţionate,
astfel încât să aibă o concentraţie ridicată de vitamina B şi
seleniu. Se administrează conform prospectului. O cură cu
drojdie durează 30 zile (pentru a nu afecta flora intestinală),
urmate de o săptămână de pauză, după care tratamentul se
poate relua. Studii foarte recente făcute în Germania la
institute oncologice arată că acest remediu este extrem de
eficient în tratarea majorităţii formelor de cancer. De
asemenea, este recomandat în mod special persoanelor cu
limfoame, limfosarcoame, sarcoame etc. Supuse la
cobaltoterapie. Cura cu drojdie de bere ajută organismul să
reziste mai bine la acest tratament invaziv şi măreşte rata
supravieţuirii.
Holican – un produs tibetan foarte util în cancer. Are efecte
antioxidante foarte puternice, este anticancerigen, distrugând
celula canceroasă, împiedicând multiplicarea ei în organism.
Se poate folosi absolut în toate formele de cancer cu orice
localizare sau stadiu de boală. Se ia conform indicaţiilor
producătorului.
Protect 4 Life. Este un supliment nutritiv care se găseşte la
farmacii. Contribuie la o bună funcţionare a creierului,
normalizează tensiunea arterială. Contribuie substanţial la
dispariţia depresiei şi a stărilor anxioase. Are acţiune benefică
în toate bolile bătrâneţii şi, de asemenea, în toate tipurile de
cancer. Nu are nicio contraindicaţie. Se vor putea lua 3 tablete
pe zi. Conţine beta-caroten, vitamina C, vitamina E, seleniu,
ginko-biloba. Deci, este un antioxidant foarte util.
Tian Xian Liquid China 1. Este un produs naturist
chinezesc, foarte eficient în toate formele de cancer.
Ameliorează efectele secundare ale chimioterapiei şi
radioterapiei, este un antioxidant
134
Cancerul – tratamente naturiste puternic, care protejează
organismul de efectele toxice. Are, de asemenea, efecte
antivirale, detoxifiante şi antiinflamatoare. Este util chiar şi în
fazele mai avansate. Este indicat să se ia conform prospectului
producătorului.
Oncoxin şi Viusid – se pot procura de la farmacii sau la
telefon 021.224.67.44. Sunt foarte utile în toate afecţiunile
cancerigene. Se folosesc conform indicaţiilor producătorului.
Eugen Giurgiu
135
ALIMENTAŢIA ÎN PREVENIREA CANCERULUI
r
Experienţele făcute în paralel de un grup de medici
nutriţionişti şi oncologi au evidenţiat o legătură strânsă între
alimentaţie şi cancer. S-a demonstrat că anumite alimente
sunt anticancerigene, iar altele ajută la dezvoltarea
cancerului. Alimentaţia poate avea un impact major în
prevenirea cancerului. De exemplu, şansele de apariţie a
cancerului de sân sau a cancerului pulmonar scad cu 30%
până la 70% la persoanele care urmează o dietă corectă.
Niciodată nu-i prea târziu să ne schimbăm deprinderile
alimentare.
La ora actuală, în Occident există tendinţa de reîntoarcere la
alimentaţia naturală, pe cât posibil neprelucrată termic,
pentru ca alimentele să-şi păstreze principiile active (enzime,
vitamine, hormoni) intacte. Trebuie să ne obişnuim să gătim
prin fierbere, nu prin prăjire, proces în care apar acrolamide,
care sunt cancerigene. Pregătirea bucatelor pe aburi, după
modelul oriental, s-a dovedit modul optim de preparare.
Mâncărurile simple, precum sosul de roşii cu usturoi şi ulei
de măsline, sunt adevărate medicamente. De exemplu, roşia şi
usturoiul au acţiune antioxidantă, luptând împotriva şi
radicalilor liberi. Usturoiul este un puternic anticancerigen,
alături de varză, broccoli şi morcovi. Alimentele pot avea un rol
esenţial nu numai în tratarea, ci şi în prevenirea foarte multor
afecţiuni, inclusiv a cancerului.
Alimentaţia trebuie însă diversificată. Se ştie că vegetarienii
sunt mai sănătoşi decât restul populaţiei, însă este foarte
dificil pentru un om care are o afecţiune gravă să-şi modifice
radical alimentaţia şi să treacă brusc la hrana vegetală.
Esenţial este ca hrana să fie cât mai diversificată şi
administrată la ore fixe, pentru a obişnui organismul cu un
anumit orar, lucru extrem de important pentru digestie.
De asemenea, postul de două zile pe săptămână, eventual
miercurea şi vinerea, în care se elimină complet consumul de
carne,
136
Cancerul – tratamente naturiste s-a dovedit foarte util
organismului. O dietă sănătoasă implică, totodată, un consum
mai mare de peşte, de cel puţin două ori pe săptămână,
preferabil la distanţe egale. Cina, de asemenea, trebuie luată
nu mai târziu de ora 19:00, constând din alimente uşor
digerabile. La fel de important este ca atunci când stăm la
masă să nu citim ziarul, să nu ne uităm la televizor şi, mai
ales, să nu discutăm lucruri neplăcute sau în contradictoriu.
Este bine ca în timpul meselor atmosfera să fie relaxantă,
pentru a asigura o mai bună digestie.
Alimentaţia ideală: 55% glucide, 30% lipide şi doar 15%
proteine.
ACIZII GRAŞI
Acizii graşi omega 3 şi omega 6 care se găsesc, în general, în
peştii graşi, sunt recunoscuţi pentru rolul lor benefic în
prevenirea bolilor cardio-vasculare şi a cancerului. În plus,
sunt indispensabili dezvoltării structurilor nervoase. Menţin o
bună fluiditate sanguină, scad cantitatea de colesterol rău din
sânge şi permit regenerarea retinei. Sunt foarte indicaţi pentru
toţi cei care suferă de cancer.
Cele mai importante surse de acizi graşi esenţiali sunt:
scrumbii, heringi, ton, uleiuri de soia, seminţe de în, rapiţă,
nuci, germeni de grâu, nuci, porumb, floarea soarelui, în
sâmburii de strugure, fructe uscate. Universitatea din Chicago
a demonstrat că acizii omega-3 ucid celulele canceroase în
cazul cancerului de sân, plămân, prostată, fără să distrugă
celulele sănătoase.
ALCOOLUL
Un pahar de vin roşu este sănătos pentru că furnizează
organismului o serie de substanţe foarte utile, dar aceasta nu
înseamnă că două pahare sunt la fel de sănătoase. Deci,
limitaţi-vă la un singur pahar zilnic. În acelaşi timp, vinul,
aplicat simplu sau pus cu miere de albine în părţi egale, este
unul dintre cele mai simple şi eficiente tratamente ale
cancerului de piele.
Alcoolurile tari se vor exclude cu desăvârşire.
De asemenea, se pot bea 500 ml de bere zilnic, pentru că
berea are rol depurativ, favorizând curăţarea organismului de
toxine,
Eugen Giurgiu
137
în special la nivelul renal. Dar trebuie să fiţi atenţi ce fel de
bere consumaţi. Personal, indic berea Ursus, preparată la
Cluj, nu Timişoreană sau cea de Bucureşti. Pentru că aici este
vorba în primul rând de apa cu care se prepară berea şi de
condiţiile de igienă din fabrică.
APA
Omul are nevoie de 1,5 – 2 litri de apă pe zi. Practic, se poate
măsura cantitatea de urină eliminată şi aceasta trebuie să fie
de minimum 1,5 1 pe zi.
Pentru a acoperi necesarul de apă, puteţi bea apă minerală,
apă de izvor sau apă plată, în care radeţi 2 morcovi (la 2 litri), o
rădăcină de pătrunjel şi puţină ţelină. După 24 ore, amestecul
se poate consuma. De asemenea, puteţi bea apă în care puneţi
argilă: 1 linguriţă de argilă la 2 litri de apă. Se ţine, de
asemenea, la macerat timp de 24 ore.
Apa este necesară pentru eliminarea deşeurilor şi a
toxinelor din organism. Ea nu trebuie să conţină clor, microbi,
bacterii, impurităţi. Apa de la robinet se exclude. Se poate bea
numai dacă montaţi un filtru la robinet.
CARNEA
De regulă, ar trebui să se consume doar de două ori pe
săptămână. În trecut, românii mâncau carne doar duminica
sau la sărbători. Astăzi, se consumă aproape zilnic şi sunt
familii în care nu se găteşte fără carne. Consumul în exces al
cărnii în tratamentul cancerului este foarte nociv pentru că
aceasta va furniza materie primă pentru formarea celulelor
canceroase.
În orice caz, se exclude consumul de carne provenită de la
animale crescute cu hrană artificială, cu chimicale sau în
crescătorii. Ca să dau numai un singur exemplu. Un pui
crescut în mod artificial ajunge la vârsta biologică de 2 ani în
45 de zile şi i se multiplică celulele aşa cum se întâmplă cu
celulele canceroase. Ca atare, feriţi-vâ de astfel de carne,
indiferent că este albă sau roşie. Evident, aici intră absolut
toate subprodusele (mezeluri, cârnaţi, alte preparate).
138
La noi în ţară încă se mai cresc animale biologic. Vaci, viţei,
oi sau alte ierbivore încă mai consumă iarbă nestropită cu
chimicale. De asemenea, nici carnea de porc nu trebuie
exclusă din alimentaţie, însă trebuie excluse toate cărnurile
care au fost pregătite în saramură sau afumate.
În mod normal, omul are nevoie de 100-150 g de carne pe zi,
dar, chiar şi în situaţii normale, două zile pe săptămână nu ar
trebui să se consume carne.
Carnea este necesară pentru aportul ei de proteine de bună
calitate, uşor asimilabile de organism. Dar nu trebuie uitat că
acestea se mai pot lua şi din vegetale. Fasolea, soia, nucile,
alunele, ciupercile, conţin tot atâtea proteine ca şi carnea.
Avantajul lor însă este că nu au colesterol care pot înfunda
vasele de sânge.
Carnea roşie este o excelentă sursă de fier. Nu este însă
indicat să se consume carne grasă, pentru că aceasta ajută la
creşterea colesterolului rău din organism. Cel mai bine ar fi să
limitaţi consumul cărnii roşii la 100-150 g de carne pe
săptămână, de preferinţă la prânz. Carnea albă conţine mai
puţin fier, dar şi mai puţine grăsimi. Se poate consuma de trei
ori pe săptămână, în total 300 g pe săptămână, preferabil la
prânz sau cină.
Se vor evita preparatele cu sosuri sau carnea prăjită în ulei.
Optaţi pentru carnea fiartă şi fără pieliţe (la cea de pui în
special). Se poate înlocui carnea cu un ou sau o farfurie de
legume uscate amestecate cu cereale.
FĂINA Şi PASTELE FĂINOASE
Este dovedit faptul că făina albă, după prelucrare, nu mai
are decât calorii, pierzându-şi vitaminele şi fibrele vegetale
care sunt numai în învelişul cerealei. Este bine să se consume
deci făină integrală, cu tărâţe cu tot, pentru că acestea conţin
foarte multe minerale, vitamine şi aminoacizi. Foarte
sănătoase sunt grâul, ovăzul, orzul, secara, hrişcă etc. Nici
pastele făinoase nu fac excepţie. Depinde însă din ce făină
sunt făcute. Se recomandă consumul a 50-70 g la o masă.
Dacă se mănâncă însă spaghete, acestea nu se vor combina cu
carne grasă, cu sosuri, brânzeturi grase, care nu sunt indicate
într-un regim caloric. Pastele făinoase însă sunt foarte
sănătoase în alimentaţie, deoarece conţin glucide cu
Eugen Giurgiu
139
metabolizare lentă, care menţin senzaţia de saţietate pe
termen lung şi nu creează hipoglicemie.
FRUCTELE
Nu mai este un secret faptul că cele mai sănătoase alimente
sunt fructele şi legumele, în special cele proaspete. De aceea,
obligatoriu se vor consuma de cel puţin două ori pe zi. Fructele
sunt bogate în vitamine, minerale şi fibre. Au însă şi zaharuri,
dar aproape toate conţin vitamina C, care este un foarte bun
antioxidant. În plus, căpşunile, cireşele, pepenii, piersicile
conţin şi vitamina A, care este de asemenea foarte utilă
organismului. Terpenele existente în citrice stopează
dezvoltarea tumorii canceroase, împiedică formarea unor noi
tumori şi stopează creşterea unor celule deja modificate
genetic (adică încetinind şi stopând metastazele). Pigmenţii din
fructe şi legumele viu colorate ar putea fi elemente importante
în realizarea unor tratamente eficace în lupta contra
cancerului. Conform experimentelor, antocianina este un
compus natural, ce încetineşte dezvoltarea cancerului la colon
şi, în unele cazuri, distruge complet tumorile. Acest pigment se
găseşte în componenţa strugurilor roşii, a boabelor de soc, a
ridichilor şi a coacăzelor.
Cu cât se consumă mai multe fructe crude sau sub formă de
sucuri proaspete (nu cu conservanţi şi preambalate), cu atât
este mai favorizat procesul de vindecare. Dacă aveţi balonări
sau probleme intestinale, faceţi compot, dar fără zahăr. Ideal
ar fi să înlocuiţi complet zahărul cu mierea în alimentaţie.
Menţionăm aici siropul de cătină, coacăze sau afine, din care
se vor putea lua zilnic câte 2-3 linguriţe de către toate
persoanele care frac tratamente medicamentoase contra
cancerului sau chimioterapie.
GRĂSIMILE
Există studii care susţin că grăsimile vegetale sunt la fel de
nocive ca cele animale, mai ales dacă sunt solidificate. În acest
caz, este de preferat să consumăm unt în loc de margarină, dar
nu mai mult de 5 g (o linguriţă) la o masă. Desigur, este bine să
se consume cât mai puţine grăsimi. Ideal ar fi să se înlocuiască
140
Cancerul – tratamente naturiste aceste grăsimi cu ulei de
măsline virgin, obţinut prin presare la rece, dar numai o
lingură pe zi, sau cu ulei din peşte oceanic.
De regulă, consumul de grăsimi nu trebuie să depăşească 1
lingură de grăsimi pe zi, adică aproximativ 30 g. Un sfert poate
fi acoperit de carne şi trei sferturi de ulei vegetal. Grăsimile
„rele”, cele saturate, se găsesc în unt, mezeluri, ouă şi carne.
Consumul lor în exces provoacă creşterea colesterolului” rău”
din organism. Grăsimile „bune”, nesaturate, se găsesc în
uleiurile vegetale, legumele oleaginoase şi peşte. Acestea
contribuie la scăderea colesterolului” rău” din organism şi
fluidifică circulaţia sângelui.
Se va evita la gătit grăsimea, cu excepţia uleiului de măsline
care rezistă la căldură. Se poate însă adăuga o linguriţă de
unt.
LACTATELE
Bogate în proteine, calciu etc., lactatele sunt foarte indicate
în special pacienţilor care fac chimioterapie. Se recomandă
mai ales iaurtul, care este mai uşor asimilabil şi în plus este
util în lupta cu boala şi cu efectele nedorite ale chimioterapiei.
Se poate consuma zilnic iaurt în orice cantitate, în funcţie de
toleranţa individuală. Este util şi în lupta cu candidoza, care
este, din păcate, foarte prezentă la cei care fac tratamente cu
multe antibiotice sau medicamente de sinteză.
LEGUMELE
Legumele proaspete sunt surse de fibre, minerale şi
vitamine şi vor constitui o parte însemnată din hrana zilnică.
Ideal ar fi să se consume cinci porţii de legume şi fructe pe zi.
Legumele de culoare galbenă sau roşie (morcovi, sfeclă,
tomate, ardei) sunt foarte bogate în beta-caroten, care este un
element indispensabil în lupta împotriva cancerului.
Carotenoidele, de exemplu din gogoşari, neutralizează radicalii
liberi, împiedicând în acest fel formarea substanţelor
cancerigene. Anumite biosubstanţe, de exemplu cele din varză
sau morcovi, stimulează unele enzime speciale care fac
inofensive substanţele cancerigene, chiar dacă acestea au
pătruns deja în celulele somatice. Potrivit cercetătorilor, un
caz aparte este porumbul roşu, extrem de puternic în distru
Eugen Giurgiu
141
gerea celulelor canceroase. În urma testelor de laborator,
cercetătorii au descoperit că porumbul roşu reuşeşte să
distrugă până la 20% din celulele canceroase şi nu atacă
celulele sănătoase.
Iată de ce e bine ca legumele să fie consumate în cantităţi
cât mai mari. De preferinţă, crude sau sub formă de sucuri
care, de asemenea, se vor putea consuma în orice cantitate, în
funcţie de toleranţa individuală. Indicate atât pentru consum,
cât şi pentru suc, sunt legumele proaspete, crescute fără
adausuri chimice.
OUĂLE
Oul este un aliment foarte complex şi foarte sănătos, dar
foarte greu, în special pentru ficat. Se recomandă în general 2
ouă pe săptămână, nu mai mult. Cei care au nivelul
colesterolului mare vor trebui însă să se ferească de acest
aliment. Copiii pot consuma chiar şi 3-4 ouă proaspete pe
săptămână, cu condiţia să provină de la animale crescute în
libertate.
SUCURILE
Sucurile din legume şi fructe preparate cu ajutorul
storcătorului de fructe electric sunt extrem de sănătoase; orice
cantitate este admisă, în funcţie de toleranţa organismului şi
de posibilităţile financiare. Nu contează combinaţiile care se
fac, ci doar să se facă din fructe şi legume proaspete şi să se
consume imediat după preparare, înainte de a apuca să se
oxideze. Indicat este să vă preparaţi doar cât consumaţi în acel
moment.
Sucurile preambalate sau prefabricate conţin toate o serie
de substanţe chimice, care sunt total nesănătoase pentru
organism, de aceea, pe cât posibil, se vor evita. Pentru a vă
convinge, faceţi o probă: luaţi un ficat de pasăre. Tăiaţi-l în
două şi puneţi-l în două boluri. Într-unul puneţi sucul pe care
doriţi să-l consumaţi şi în celălalt apă sau lapte. Lăsaţi-le apoi
în frigider. După 24 ore, scurgeţi apa sau laptele şi, de
asemenea, sucul. Vedeţi cum arată cele două bucăţi de ficat de
pasăre şi comparaţi-le. Apoi gândiţi-vă că la fel se va întâmpla
şi cu ficatul dumneavoastră după ce aţi consumat sucul
respectiv.
142
Cancerul – tratamente natui isU
ALIMENTE CU PROPRIETĂŢI ANTICANCERIGENE:
Alune. Sunt bogate în vitamina E, un important antioxidant
care luptă împotriva procesului de îmbătrânire a celulelor.
Ardei. Conţine quercitină, care nu dă voie celulelor
canceroase să se înmulţească. Se poate folosi în alimentaţie
crud sau sub formă de salate. Stimulează secreţiile digestive,
indicat în cazurile de anorexie prezente uneori la mulţi
bolnavi. Nu se foloseşte la cei cu afecţiuni intestinale. Ardeiul
iute se poate de asemenea utiliza sub formă de tincturi, care se
aplică pe piele pentru a activa circulaţia sângelui.
Banane. Sunt bogate în vitamine (în special cele din grupa
B) şi minerale (magneziu, fier), care dau energie organismului.
Cafea verde. Boabele de cafea verde se folosesc mai ales la
concentrate, în combinaţii cu castan, vâsc, în special în cazul
tumorilor cu localizare craniană.
Ceapă. Este bogată în quercitină, care luptă împotriva
înmulţirii celulelor canceroase. Se poate consuma în cantităţi
mari, crudă sau sub formă de sucuri. Prin fierbere,
proprietăţile sale anticancerigene se diminuează mult.
Crucifere. Sunt recunoscute deja pentru efectul lor benefic
în prevenirea cancerului. Broccoli, varză, varză de Bruxelles,
varza albă şi conopidă conţin substanţe anticancerigene.
Deocamdată, este încă neclar prin ce mecanisme reuşesc să
restrângă numărul îmbolnăvirilor de cancer, întărind sistemul
imunitar, atacând celulele maligne sau poate blocându-le
accesul la nutri- enţii speciali, ce le sunt indispensabili. Dar
indiferent cum ar acţiona ele, studiile efectuate prin
monitorizarea pacienţilor cu cancer de vezică şi de colon au
dus la concluzia că 50% dintre cei care au mâncat săptămânal
şapte porţii (sau mai mult) din legumele amintite au izbutit să
împiedice evoluţia bolii.
Dovleac. Datorită conţinutului bogat în substanţe
carotenoide, dovleacul este un puternic antioxidant, care
stimulează imunitatea organismului şi luptă împotriva
maladiilor cardiovasculare sau a unor forme de cancer.
Reduce riscul melanomului, al cancerului de prostată sau al
bolilor renale etc. Conţine, totodată, acizi graşi Omega 6,
benefici pentru buna funcţionare a sistemului imunitar. De
asemenea, conţine cupru, de aceea este util în absorbţia
fierului şi formarea hemoglobinei. Are numeroase enzime care
participă
Eugen Giurgiu
143
la protecţia organismului împotriva radicalilor liberi. Se pot
lua zilnic 2-3 linguri de seminţe, care trebuie bine mărunţite
înainte.
Drojdie de bere. Conţine o serie de minerale şi complexul de
vitamine B. Se iau 2 linguriţe de drojdie pe zi. Se pot lua
împreună cu miere. Este utilă şi în cazurile în care se constată
o slăbire a organismului sau în afecţiunile cerebrale ori
afecţiuni ale nervilor cu diferite localizări.
Fructe de pădure. Conţin quercitină, care nu dau voie
celulelor canceroase să se dezvolte. Se pot consuma cel mai
bine crude sau chiar sub formă de siropuri ori extrase din
fructe. Luate sub diferite forme ajută bolnavul să suporte mai
bine tratamentul împotriva cancerului, favorizând eliminarea
toxinelor care nu sunt necesare organismului.
Grapefruit. Studii recente au evidenţiat importanţa unor
substanţe conţinute în grapefruit – limonoizii – în inhibarea
formării tumorilor canceroase şi totodată efectul benefic pe
care consumul constant de suc de grapefruit îl are pentru
sănătatea femeilor care au deja cancer de sân. Ajută totodată
la creşterea densităţii osoase, împiedicând apariţia
osteoporozei. Grapefruit-ul nu ar trebui să lipsească mai ales
din dieta femeilor care duc o viaţă foarte activă, deoarece
constituie un veritabil rezervor de licopen – un antioxidant
foarte puternic, care îndepărtează riscul cancerului sau al
bolilor cardiovasculare.
Iaurt. Originar din Asia, iaurtul este recunoscut pentru
refacerea florei microbiene din organism (tubul digestiv,
intestine etc.) Are efecte deosebite asupra întregului traiect
intestinal. Prin fermentarea lui, creşte nivelul vitaminelor din
grupul B, inclusiv vitamina B12. De asemenea, prin acest
proces multe minerale ajung să fie mai concentrate, iaurtul
fiind bogat în potasiu şi calciu uşor asimilabil. Conţine de
asemenea acid lactic, în cantitate mare. Cel mai important,
însă, este conţinutul ridicat de acid linoleic, care are
importante proprietăţi imuno-stimulatoare şi anticanceri-
gene. Este bine să fie consumat zilnic în funcţie de toleranţa
individuală.
Feriţi-vă de iaurturile tratate termic după fermentare. În
mod normal, trebuie să conţină germeni vii din: lactobacilus
Bulgaricus, Lactobacilus Acidophilus, Streptococcus
Thermophilus.
Mere. Un studiu american confirmă efectul merelor asupra
cancerului. Ele conţin o substanţă denumită quercitină, care
îm
144
Cancerul – tratamente naturiste piedică transformarea
canceroasă a celulelor prostatei şi chiar încetinirea bolii.
Conform studiului, quercitina blochează efectul cancerigen al
hormonilor masculini, iar în viitorul apropiat s-ar putea să
facă parte din tratamentul clasic al cancerului, după cum
afirmă cercetătorii de la clinica Mayo din Rochester (SUA).
Morcovi. Conţin mult beta-caroten, un puternic antioxidant,
care este uşor absorbit de organism când este gătit. Se pot
consuma cruzi, raşi sau sub formă de suc. Se pot de asemenea
folosi sub formă de ceai – infuzie din frunze sau seminţe de
morcovi, care sunt foarte utile pentru reglarea hormonilor
masculini. Dar sucul de morcovi ar trebui să nu lipsească din
nicio dietă a bolnavilor de cancer. Se poate consuma în orice
cantitate tolerată de către organism, dar minimum 300 ml pe
zi. Se poate de asemenea folosi în orice combinaţii.
Mure. Cercetătorii au descoperit că aceste fructe pot limita
răspândirea celulelor canceroase, îndeosebi cele localizate în
zona pulmonară, şi inhibă producerea metastazelor. Se pot
consuma în orice cantitate tolerată de organism.
Nuci. Se pot folosi frunzele, atât intern cât şi extern,
benefice pentru efectul lor astringent şi antihemoragic.
Seminţele sunt utile pentru conţinutul lor de ulei extrem de
eficient. De asemenea, sunt foarte hrănitoare. Pacienţilor cu
anemii, slăbiţi de boală, li se recomandă consumul zilnic de
nuci. Coaja de la seminţe se foloseşte pentru diminuarea
secreţiilor interne. Pericarpul nucilor se poate folosi extern,
pentru vindecarea diferitelor răni infectate. Nucile sunt
indicate în special celor cu afecţiuni tiroidiene.
Pepene galben, spanac. Reprezintă surse bogate în vitamina
A, beta-caroten şi vitamina C, au valoare calorică scăzută şi
conţin fibre vegetale utile tratamentului.
Ridichi. Sunt capabile să încetinească dezvoltarea
cancerului de colon cu 50% până la 80%. Cercetătorii caută în
prezent o metodă de a dezvolta anumiţi compuşi din aceste
legume pentru a mări efectele acestora.
Roşii. Conţin quercitină, care nu dă voie celulelor
canceroase să se înmulţească. Se recomandă crude sau sub
formă de suc proaspăt, nu cel conservat. Se pot lua câte 100
ml de 3 ori pe zi sau chiar mai mult, în funcţie de toleranţa
organismului.
Sfecla roşie. Se consumă sub formă de suc şi este indicată
în toate formele de cancer. Este mai activă în diferite
combinaţii (în special cu suc de morcovi) – se iau câte 100 ml
de 3 ori pe zi. Se
Eugen Giurgiu
145
va consuma doar cu 15 minute înainte de mese şi niciodată
după mese.
Soia. Genisteina (un hormon vegetal) din boabele de soia
poate să distrugă tumorile mici, blocând vasele de sânge din
tumoare şi suprimând astfel „seva” celulelor canceroase. Soia
acţionează mai ales în cazurile de cancer de prostată, de sân,
uterin sau colon. Se poate consuma în orice cantitate.
Tărâţe de grâu. Conţinutul de fibre alimentare ajută la
prevenirea cancerului de colon (se recomandă câte 35 g de
fibre zilnic).
Tărâţe de porumb. Asigură protecţia împotriva multor
agenţi cancerigeni.
Ton, somon, sardine, macrou. Au un conţinut ridicat de
acizi graşi omega-3, care ajută sistemul imunitar împiedicând
extinderea proceselor canceroase (opreşte metastazele).
Usturoi. Multe studii recente scot în evidenţă proprietăţile
anticancerigene ale usturoiului. Alicinul pe care îl conţine este
un puternic antiseptic şi un antibiotic natural. Poate
neutraliza nitrosaminele, scoţând pur şi simplu din luptă
anumite enzime Cu cât este mai proaspăt, cu atât efectele lui
sunt mai puternice. Potrivit altor studii, usturoiul acţionează
ca un puternic antioxidant şi protejează organismul împotriva
poluării şi a radicalilor liberi.
Varză. Scade riscul cancerului acolo-rectal. Doar 2 linguri
de varză călită pe zi contribuie la prevenirea riscului de cancer
al stomacului.
ALIMENTE CE TREBUIESC EVITATE
Se vor elimina: afumăturile, zahărul (se înlocuieşte cu
miere), grăsimile prăjite, coloranţii, aditivii alimentari şi se va
căuta ca hrana să fie una biologică, la care nu s-au folosit
îngrăşăminte sau alte chimicale.
De regulă, trebuie evitate: margarina, zahărul, uleiul
rafinat, alimentele cu E-uri, alimentele conservate timp
îndelungat, fierte sub presiune şi în cuptoare cu microunde,
abuzul de carne, în special din crescătorii unde se cresc cu o
serie de hormoni şi chimicale, băuturile răcoritoare chimizate
şi tot ce conţine substanţe chimice. În plus, e bine să se evite:
fasolea, mazărea, lintea
146
Cancerul – tratamente naturiste şi toate alimentele (legume,
fructe) care produc deranjamente digestive. Se vor consuma,
de asemenea, cât mai puţine grăsimi alimentare, care ar trebui
înlocuite cu grăsimi vegetale. Totodată, se va reduce
considerabil consumul de sare.
Trebuie să se ştie că nu toată lumea răspunde pozitiv la o
dietă fără carne şi doar cu legume, fructe sau sucuri. În unele
cazuri, această alimentaţie poate produce agravarea bolii. O
alimentaţie corectă pentru un pacient poate să fie incorectă
pentru altul. Se va testa de aceea fiecare în parte pentru a
observa ceea ce poate şi ceea ce nu poate tolera organismul
său. Se cunoaşte faptul că’ nu există doi gemeni identici şi în
niciun caz nu vor fi nici doi bolnavi care să răspundă identic la
acelaşi tratament sau alimentaţie.
În toate cazurile, se va încerca combaterea constipaţiei,
deoarece eforturile la defecaţie sunt foarte nocive şi pot agrava
afecţiunea. Este bine ca reglarea digestiei să se facă cu
ajutorul unei alimentaţii cât mai potrivite pentru bolnav.
Eugen Giurgiu
147
TERAPIA PRIN DIETĂ
Se aud din ce în ce mai multe cazuri de vindecări datorită
unei anumite diete. Ei bine, se cunoaşte faptul că maladia
cancerului afectează întreg organismul şi nu numai un anumit
grup de celule. Deci, este foarte utilă o dietă care să ajute le
refacerea întregului organism. Se vor elimina pentru aceasta
în primul rând toate grăsimile animale prăjite sau care, înainte
de a se consuma, au suferit un proces termic prin care pot
deveni toxice. Se vor înlocui în toate cazurile cu uleiuri
vegetale consumate crude.
Zahărul va fi scos definitiv din alimentaţie şi înlocuit cu
miere.
Se vor consuma cât mai multe legume şi fructe proaspete
sau cu minime transformări, eventual sub formă de sucuri de
legume şi fructe proaspete. Nu se admit conservanţii, aditivii
alimentari şi alte adaosuri sintetice. De asemenea, este foarte
indicat să se consume aceste alimente înainte de a se oxida.
Având în vedere faptul că unele dintre fructele şi legumele
chiar proaspete fiind, în momentul în care se vor transforma în
sucuri, trec printr-un proces foarte rapid de oxidare (şi prin
aceasta la o degradare care nu este indicată organismului),
este recomandat să se consume cât mai repede. Nu se vor
prepara sucuri din legume şi fructe decât în cantitatea
necesară pe moment.
În unele cazuri în care nu se pot consuma fructe şi legume
proaspete, se vor prepara sub formă de fierturi (legumele),
compoturi (fructele), şi în niciun caz nu se vor pregăti cu
ajutorul uleiurilor, chiar vegetale, prin încălzire sau prăjire.
Carnea trebuie consumată mai mult fiartă, fiind mult mai
uşor acceptată de către toate organismele, chiar şi cele foarte
slăbite de boală.
Sunt indicate în special: cartofii copţi sau fierţi în coajă,
roşiile crude, morcovii fierţi sau sub formă de suc, fasolea
verde fiartă (fasolea uscată nu este permisă), lapte de soia,
cereale germinate (grâu, ovăz, orez, secară, porumb, mei). Este
bine ca în dietă să
148
Cancerul – tratamente naturiste fie incluse zilnic cel puţin
200 g de seminţe germinate pe perioade cât mai lungi de timp.
Bineînţeles că această cantitate se poate mări în funcţie de
toleranţa individuală. Acestea vor contribui la o alimentaţie cu
vitamine naturale, care vor ajuta la o mai rapidă redresare a
organismului. Ele conţin, de asemenea, o serie de minerale
foarte utile organismului, enzime etc. În cazul în care bolnavul
nu dispune de o dantură sănătoasă, ele se pot trece de două
ori prin maşina de carne înainte de a fi administrate. Se vor
consuma de asemenea seminţe oleaginoase zilnic: floarea
soarelui, dovleac, soia.
Dintre fructe, menţionăm toate fructele de pădure ca fiind
foarte utile în alimentaţie. Acestea se pot da fie crude, fie sub
formă de sucuri sau, în cazurile de intoleranţă alimentară, se
vor da sub formă de compoturi cu miere (nu cu zahăr), dacă
trebuie îndulcite.
Alimentaţia trebuie să conţină puţine grăsimi, fără zahăr
rafinat, cu foarte multe vitamine şi minerale naturale.
Consumul băuturilor alcoolice de orice fel este strict
interzis. Cel mult, se vor putea lua tincturi din diferite plante
medicinale, care se administrează diluate.
Alimente care favorizează vindecarea: căpşune, castravete,
cătină, ceapă, cireşe, coacăz, dovleac, floarea soarelui, grâu,
lămâi, măcriş, nuc, orez, ovăz, pătrunjel, pătlăgeaua vânătă,
pepeni, prun, ridiche neagră, roşii, salată, sfeclă, soia, spanac,
ţelină, usturoi, varză, vişin.
Seminţele de caise, piersici, prune. Se consumă câte 7
seminţe pe zi perioade lungi de timp. Acestea conţin vitamina
B15.
PROGRAM DE DIETĂ PENTRU ORICE FORMĂ DE CANCER
Micul-dejun. E bine ca duşul de dimineaţă să se facă cu
săpun cu cât mai puţine chimicale, preferabil chiar un săpun
făcut în casă, iar ştergerea se va face cu un prosop moale, din
fibre naturale. După baie, e indicat să se ungă pielea cu
extracte uleioase aplicate în strat fin, printr-un masaj blând.
Eventual, se pot folosi creme de gălbenele, cătină etc. Aceasta
vor pune sângele în mişcare şi vor restabili pofta de mâncare,
de multe ori perturbată la foarte
Eugen Giurgiu
149
mulţi bolnavi. Ar fi bine să facă şi câteva mişcări de
gimnastică, în cazul în care se poate.
Înainte de micul-dejun, se bea apă, care va asigura digestia
hranei ce o vom consuma. Masa de dimineaţă trebuie să fie cea
mai importantă masă a zilei. Un vechi proverb latin spunea:
„masa de dimineaţa mănâne-o singur, masa de prânz
împarte-o cu un prieten, iar masa de seară dă-o duşmanului”.
Este foarte adevărat. Dimineaţa trebuie să consumăm
suficient pentru ca organismul să poată face faţă unei zile
întregi.
Mulţi consumă fructe după mese. De această dată, este
foarte bine ca fructele să fie consumate înainte de mese cu 15
minute, pentru a fi mai bine asimilate. Deci, începeţi masa cu
apă, apoi fructe şi faceţi o pauză, în care, eventual, vă puteţi
plimba puţin.
Masa de dimineaţa se poate compune din: cereale
germinate, în orice cantitate şi sub diferite forme. Nu putem să
dăm reţete de preparare, pentru că ar cuprinde prea mult
spaţiu, dar putem spune că peste cereala pusă la încolţit şi
apoi măcinată, se va pune miere poliflorâ (în niciun caz nu se
va mai folosi zahărul). Deasupra se vor putea pune seminţe
mărunţite de caise, prune, alune, nuci etc. De asemenea, se
mai pot face terciuri, adică se macină cerealele încolţite şi se
pun cu apă clocotită sau chiar se fierb. Bineînţeles că în acest
fel se distrug mai multe vitamine şi enzime, dar rămân foarte
multe minerale care sunt utile organismului.
Se mai pot consuma pâine integrală, unt natural,
brânzeturi, lactate, iaurt în special, ceai din plante medicinale,
pâine prăjită.
De asemenea, se poate consuma în orice cantitate lapte de
soia. Are gustul asemănător laptelui de vacă, dar nu conţine
colesterol şi este foarte util în tratarea bolii.
Legumele se pot consuma şi ele în orice cantitate – crude
sau în cel mai rău caz fierte. Nu este bine să fie amestecate
legumele cu fructele.
Sucuri de legume şi fructe se pot consuma pe tot parcursul
zilei, în orice cantitate se doreşte. Se pot lua atât pentru
calmarea setei, cât şi pentru tratament. Nu există tratament
naturist care să nu indice folosirea sucurilor de legume şi
fructe, pentru că acestea asigură organismului vitaminele,
enzimele, mineralele şi chiar fitohormonii necesari. Prin
urmare, se poate consuma orice cantitate de sucuri – în
funcţie de toleranţă şi de posibilităţi.
150
Prânzul. Dacă masa de dimineaţa este cea mai importantă,
urmează prânzul care, de asemenea, prezintă mare
importanţă. Se începe tot cu un pahar de 200 ml de apă,
pentru a asigura o digestie mai uşoară.
Un meniu foarte bun este cel care constă doar în legume,
cereale, nuci, alune sau seminţe oleaginoase. În funcţie de
posibilităţi, acestea se vor putea combina în multe feluri şi de
asemenea se pot prepara în diferite moduri, pentru a fi mai
atractive. Se pot folosi de asemenea plante aromate pentru a
ajuta la o mai uşoară digestie. Carnea se poate înlocui foarte
bine cu soia, care are suficiente proteine pentru a hrăni corpul
şi a favoriza vindecarea. Se mai pot adăuga supe, ciorbe de
legume, pâine integrală uscată sau prăjită, ciuperci, paste
făinoase cu brânză sau cu nuci. Este interzisă pâinea caldă în
alimentaţie.
La toate acestea se pot adăuga terciuri din cereale. Supa se
poate face nu numai din carne de pui fără pieliţă, ci din orice
carne, inclusiv din cea de peşte. Mai hrănitoare este în acest
caz o supă din oase de vită, la care se va lua grăsimea de la
suprafaţă după răcire şi în care se fierb tăiţei. Se serveşte cu
multe frunze de pătrunjel şi ţelină tăiate mărunt.
Se pot de asemenea face salate diferite cu ulei de măsline.
Acestea se pot consuma chiar la începutul mesei, pentru ca
pelicula de ulei să se poată aşeza pe pereţii stomacului şi în
acest fel să-l protejeze.
Un lucru care trebuie de asemenea cunoscut este faptul că,
după masă, nu este bine să vă aşezaţi în pat. Este foarte bine
ca după ce aţi mâncat să vă mişcaţi puţin, eventual o plimbare
în aer curat ar fi foarte indicată. Acest lucru va ajuta la o mai
bună asimilare a hranei care a fost consumată.
Orice aliment inclus în dietă ar trebui să fie cât mai natural,
să nu conţină substanţe chimice, lucru care este foarte
important. Dacă doriţi neapărat să consumaţi carne, e bine ca
aceasta să provină de la cei care au crescut animalele cu
hrană naturală, nu cu concentrate şi diferiţi hormoni. În
privinţa preparării, optaţi pentru fierbere, care este mai
sănătoasă. Este bine totuşi ca o perioadă să vă abţineţi de la
consumul cărnii de orice fel, pentru că aceasta este cea care
alimentează celula canceroasă.
Cina. În primul rând, nu se mai consumă niciun aliment
după ora 19:00, pentru a da posibilitate organismului să se
odihnească.
Eugen Giurgiu
151
în al doilea rând, se consumă doar o masă frugală, cu
alimente care stagnează puţin în tubul digestiv.
Se pot consuma sucuri de legume sau fructe, legume fierte,
cereale, soia, fructe.
Se mai pot include pâinea integrală uscată, brânzeturi,
paste făinoase, orez fiert la aburi, măsline, ciuperci, fructe cât
mai multe. Zahărul va fi înlocuit, evident, cu miere.
Încă un lucru foarte important în ce priveşte alimentaţia.
Întotdeauna când vă sculaţi de la masă, nu trebuie să fiţi
sătuli, să mai lăsaţi un pic de loc gol după masă în stomac.
Somnul. Înainte de culcare este bine să se facă o plimbare
uşoară, care va contribui la un somn mai uşor. Nu este
sănătos să vă obişnuiţi cu calmante şi somnifere, pentru că,
odată organismul învăţat cu ele, foarte greu se mai redresează.
Un duş înainte de culcare este de preferat unui somnifer.
Împotriva insomniei se pot administra diferite ceaiuri şi
preparate din plante medicinale.
De asemenea, calitatea somnului este foarte importantă,
pentru că, pe durata nopţii, organismul trebuie să se refacă.
De aceea, trebuie respectate orele de somn, care nu trebuie să
înceapă mai târziu de 21:00. Cel mai important somn este cel
de dinainte de miezul nopţii şi la fel de important este ca în
timpul somnului corpul să fie orientat cu capul spre nord.
Acest lucru este absolut necesar în timpul tratamentului.
De asemenea, în timpul somnului, dormitorul trebuie să
beneficieze de aer curat şi de suficientă umezeală.
Dezintoxicarea organismului. Acest lucru este obligatoriu
înainte de orice tratament. În orice organism se strâng în
decursul prelucrării alimentelor o serie de substanţe care
trebuie eliminate înainte de a face orice tratament. În cazul în
care nu se începe tratamentul cu o dezintoxicare serioasă, mai
mult ca sigur tratamentul nu-şi va atinge ţelul. Clismele,
purificarea organismului prin post sau prin alimentaţia doar
cu alimente vegetale timp de una-douâ zile pe săptămână,
sucurile de legume şi fructe, ceaiurile diuretice şi laxative sunt
tot atâtea metode de dezintoxicare a organismului. Aşadar,
începeţi orice tratament cu o dezintoxicare a organismului şi
veţi avea mult mai multe şanse de reuşită.
Postul. Este şi el foarte important pentru tratament. Un om
bolnav nu are cum să se vindece dacă nu ţine din când în când
152
Cancerul – tratamente naturiste post. Postul ar trebui să fie
post negru, timp în care nu se consumă decât apă şi, eventual,
sucuri de legume şi fructe. Este bine ca acest post să fie ţinut
timp de două zile pe săptămână.
Postul fără carne se poate ţine, de asemenea, timp de
două-trei zile.
Meditaţia. Orientalii, care au studiat mai mult decât noi
energia psihicului, au ajuns la concluzia că meditaţia este cea
mai simplă metodă prin care sufletul omului poate să se
cureţe de o serie de lucruri negative acumulate în cursul
existenţei. Ar fi bine să vă rezervaţi în fiecare zi o oră de
meditaţie.
CURA DE DEZINTOXICARE
Când şi cine ar trebui să facă această cură?
Răspunsul este simplu: absolut toţi oamenii ar trebui să
facă o cură de dezintoxicare de două ori pe an. Se poate face
foarte bine primăvara, cu bani puţini, pentru că majoritatea
plantelor recomandate se pot culege primăvara şi sunt
accesibile. Al doilea moment este toamna, când este din nou
indicată o cură de dezintoxicare, înainte de sezonul rece, în
care se consumă multe grăsimi.
De asemenea, se indică absolut tuturor celor care suferă de
diferite afecţiuni, inclusiv cancer, şi care doresc să facă un
tratament naturist. Niciun tratament naturist nu dă
rezultatele scontate dacă nu se face înainte o cură de
dezintoxicare.
Clisme
Se va începe cu clisme zilnice. Clismele se vor face cu apă
caldă la temperatura corpului (preferabil cu ceaiuri din
plante), cu irigatorul. Este bine să se facă timp de 10 zile,
zilnic.
Plante indicate pentru clisme: albăstrele, anason, anghi-
nare, arnică, boz, brad, brusture, cerenţel, chimen, cicoare,
cimbru, ciuboţica cucului, coada calului, coada şoricelului,
creţişoară, crin, dovleac, dud, fasole, fenicul, frag, gălbenele,
gorun, gutui, iarbă grasă, iasomie, în, isop, levănţică,
leuştean, lichen de islanda, limba mielului, lumânărică, mac,
măceş, mărar, merişor, mesteacăn, muşeţel, nuc, obligeană,
osul iepurelui, păducel, păpădie, pătlagină, pătrunjel, pelin,
pin, pir, plămânărică, plop, porumbar, răchitan, ricin, roibă,
roiniţă, salcie, salcâm, salvie, săpunariţă, scai vânăt, schinel,
sclipeţi, sânzâiene, soc, stejar,
Eugen Giurgiu
153
stânjenel, strugurii ursului, sulfină, talpa gâştei, tătăneasă,
traista ciobanului, trandafir, trei fraţi pătaţi, trifoi, troscot,
turiţă mare, unguraş, urzică, urzică moartă albă, volbură,
zmeur.
În general, la 1 litru de apă clocotită se pun 4 linguri de
plantă mărunţită. Seminţele şi rădăcinile se pun şi se fierb
timp de 10 minute. Se strecoară, apoi se face clismă la
temperatura corpului cu jet nu prea puternic.
Alimentaţie
Este bine ca această cură să se facă o dată cu perioada
postului, în timpul curei nu se vor consuma absolut deloc
produse din carne, lapte sau altele produse animale, ci numai
hrană vegetală. Este foarte important acest lucru şi ar trebui
respectat cu stricteţe. Deci, fără carne, mezeluri, grăsimi
animale, conservanţi, ci numai fructe şi legume. Ideal ar fi ca
cel puţin 10 zile să nu se consume alimentele preparate
termic, nici măcar legumele şi fructele. Pentru cei care execută
munci grele, cu eforturi fizice mari, este foarte indicat să
consume multe sucuri de legume şi fructe.
Se poate ţine însă această cură şi pe perioade mai lungi de
timp, nu numai 10 zile. Organismul are cu ce se hrăni dacă
primeşte suficiente sucuri de legume şi fructe.
Apa în timpul curei se vor consuma zilnic 2 litri de apă sau
ceaiuri din plante medicinale. Este cantitatea minimă
necesară pentru eliminarea toxinelor în cursul anului.
Atenţie însă! Apa conţine foarte mulţi microbi şi impurităţi
culese din ţevile de canalizare, de pe conductele de apă sau
chiar din sursa de apă. Faceţi o probă: lăsaţi un litru de apă
peste noapte şi veţi descoperi pe fundul vasului o serie de
depuneri. Acestea se acumulează în organism şi pot produce
foarte multe alte afecţiuni. Pentru a îmbunătăţi calitatea apei:
— Se va consuma apă direct de la izvoare, acolo unde există
posibilitatea.
— Se va consuma apă plată sau apă vie (apă tratată cu
ajutorul curentului electric şi colectată de la polul pozitiv).
— Se poate adăuga argilă. Argila trebuie să provină din
locuri nepoluate şi de la cât mai mare adâncime, pentru a nu fi
ea însăşi sursă de poluare. Se poate folosi argila galbenă,
verde, roşie. Nu este indicată cea albă pentru că aceasta
conţine numai caolin, fără
154
Cancerul – tratamente naturiste alte substanţe minerale, ca
celelalte soiuri de argilă. După recoltare, se va întinde în strat
subţire la soare şi apoi se cerne pentru a îndepărta eventualele
resturi de pietre. Nu se alege argila care este nisipoasă, ci se
preferă argila mai grasă.
Se pune 1 lingură de argilă la fiecare litru de apă şi se lasă
timp de 24 ore, timp în care argila are posibilitatea să distrugă
germenii patogeni din apă şi să adauge o serie de substanţe
minerale. Este poate cea mai simplă şi mai eficientă metodă de
decontaminare a apei şi, totodată, una benefică pentru
organism.
Unii cred că argila din apă se va depune pe diferite organe
(pietre le rinichi, fiere etc.). Este complet greşit. Argila
contribuie de fapt la dizolvarea acestor pietre, mai ales în
cazurile când acestea se produc din cauza dereglării
metabolice (peste 80% din cauze). Înainte oamenii consumau
apă din izvoare şi fântânile erau construite cu argilă care era
pusă între pietrele din fântâni. Se consumau o serie de
preparate făcute în oale de argilă. Şi nu s-a înregistrat niciun
efect advers sau nedorit pentru organism.
Aport de vitamine în cazurile în care se doreşte un aport de
vitamine, nu întotdeauna este indicat să se apeleze la
suplimentele chimice. Mai sănătoase sunt vitaminele naturale
care pot fi introduse prin alimentaţie. Este chiar o greşeală să
se administreze vitamine chimice fără o recomandare a
medicului, deoarece consumul lor poate genera o serie de
afecţiuni nedorite. Nu acelaşi lucru se va întâmpla însă în
cazul când acestea se administrează sub formă de alimente.
Cele care sunt în exces vor fi eliminate prin urină sau fecale.
În cazul în care se doreşte o suplimentare cu vitamine, se
recomandă să se pună în apa de băut o serie de legume rase.
De exemplu, la 2 litri de apă se pot pune 2 morcovi raşi, 1
pătrunjel şi puţină ţelină, toate rase sau, dacă sunt frunze,
tocate mărunt. Se lasă timp de 24 ore, după care se bea
această apă care va conţine foarte multe vitamine naturale,
uşor de asimilat de organism, mai ales dacă este vorba despre
un organism bolnav.
Această apă îmbunătăţită se poate administra în toate
afecţiunile. Se pot de asemenea adăuga o serie de fructe rase
sau chiar alte legume. Nu uitaţi că varza, ridichile (frunze),
frunzele de gulii şi alte verdeţuri ca frunze de pătrunjel, de
morcovi conţin nu numai clorofibră, care este foarte utilă
organismului, ci şi multe vitamine.
Eugen Giurgiu
155
Ceaiuri depurative
Nu trebuie să se omită faptul că în timpul curei de
dezintoxicare indicat este să se consume ceaiuri din plante
medicinale, care ajută foarte mult la detoxifierea
organismului. Acestea se pot consuma în orice cantitate. Dacă
organismul primeşte suficiente lichide, defecaţia este mult
uşurată, se evită formarea hemoroizilor şi a altor afecţiuni.
Se vor putea folosi ceaiuri din următoarele plante
medicinale: albăstrele, angelică, asmăţui, bănuţi, babornic,
boz, brustur, castravete, ceapă, cicoare, coada calului, coada
şoricelului, cruşin, curcubeţică, dovleac, dracilă, drobiţă,
fasole, fenicul, frasin, fumăriţă, grâu, hrean, iarbă neagră, în,
lemnul domnului, lemn dulce, leurdă, leuştean, limba
mielului, măceş, măslin, micşunele ruginite, mur, muştar alb,
mutătoare, nalbă, năsturel, obligeană, păpădie, păducel,
pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă, pedicuţă, pelin, pepene
galben, pir, porumb, praz, priboi, prun, ricin, rozmarin,
roiniţă, salată, secară, sfeclă roşie, soc, soia, spanac, stân-
jenel, şofrănaş, ştevie, talpa gâştei, toporaş, trandafir, trei fraţi
pătaţi, untul pământului, urzică, urzică moartă albă, varză,
viţă de vie, volbură, zmeură.
Este indicat să se consume 2-3 căni de ceai pe zi din una
sau mai multe plante. Nu ar trebui însă să beţi ceai din aceeaşi
plantă mai mult de 3 săptămâni. După această perioadă,
schimbaţi cura cu altă plantă medicinală. Se poate face în
acest fel tratament permanent ani de zile, cu efecte benefice
pentru organism.
Să dăm câteva exemple din plantele cel mai uşor de
procurat:
Castravete (Cucumis sativus) – este unul dintre cele mai
simple şi mai puternice depurative. Consumul castravetelui
crud în diferite salate ajută la curăţarea organismului. Nu
acelaşi lucru este valabil pentru castravetele murat, care
conţine prea multă sare şi poate favoriza retenţia de apă în
organism.
Cicoare (Cichorium inthybus) – florile se culeg şi se usucă.
Se pot folosi tot anul sub formă de praf (1 linguriţă) care se va
pune sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghite cu puţină
apă. Planta proaspătă se poate folosi la salate de crudităţi. Se
culege, se spală, apoi se pune pe ea puţin suc de lămâie,
pentru a nu fi prea amară. Planta uscată – 1-2 linguriţe se pun
la 250 ml apă clocotită, se acoperă pentru 15 minute, apoi se
strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Dacă se foloseşte şi
rădăcina, atunci se va
156
Cancerul – tratamente naturiste fierbe timp de 10 minute,
apoi se strecoară şi se consumă. Rădăcina se poate usca şi
prăji în cuptor până se închide la culoare. Se macină cu
râşniţa şi se prepară din ea cafea, aşa cum se face cafea cu
praf din boabe de cafea. Are un gust care seamănă cu cafeaua,
însă este mult mai sănătoasă pentru organism.
Şi cicoarea este una dintre cele mai bune plante care se
poate folosi la dezintoxicarea organismului, în special
primăvara.
Păpădie (Taraxacum officinalis) – cea mai simplă metodă de
folosire a păpădiei primăvara este să se consume tijele florale
înainte de apariţia florii. Se rupe tija şi se spală, apoi se
consumă zilnic: dimineaţa 10 tije florale timp de 20-30 zile.
Acestea ajută la eliminarea toxinelor, scad glicemia şi reduc
nivelul colesterolului din sânge. Este unul dintre cele mai
eficiente depurative.
Se pot folosi şi rădăcina şi frunzele tinere. Se culeg, se spală
bine, apoi se pune puţin suc de lămâie peste ele şi se lasă timp
de 30 minute, pentru a mai scădea din gustul amar pe care-l
au. Se pot consuma zilnic în orice cantitate.
— Plantă cu rădăcină uscată puteţi avea tot anul. Se culege
cu rădăcină cu tot cu ajutorul unui hârleţ şi apoi se spală şi se
taie în bucăţi pentru a se usca mai repede şi pentru a nu se
altera în procesul de uscare. Se poate folosi sub formă de praf,
care se obţine cu ajutorul râşniţei de cafea, apoi se cerne. Se
pune sub limbă o linguriţă, apoi se înghite cu puţină apă. Se
poate face acest lucru de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea celor
3 mese principale.
— Din planta uscată şi mărunţită se pun 1-2 linguriţe la
250 ml apă, apoi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi se
pot consuma 3 căni pe zi. Este preferabil să se consume
înainte de masă.
— Din păpădie se pot face multe alte produse. De exemplu,
se poate face un sirop foarte gustos. Există mai multe
modalităţi de preparare a acestui sirop. Eu voi descrie unul, pe
care îl consider mai uşor de preparat şi care este foarte gustos
şi poate fi dat chiar şi la copii. Se culeg florile de păpădie
atunci când este soare. Se spală foarte bine, apoi se pun în
borcan împreună cu un strat de flori peste care se presară
zahăr, apoi alt strat de flori. În acest fel, se umple borcanul. Se
va avea grijă ca ultimul strat să fie de zahăr. Se lasă la soare
pentru 7-8 zile, acoperit cu un tifon. Se agită puţin borcanul
zilnic. După această perioadă, se strecoară. Se pune în sticle
de culoare închisă, astupate ermetic, şi se
Eugen Giurgiu
157
păstrează la rece. Se poate lua câte 1 lingură de sirop care se
pune în 250 ml apă şi se bea ca orice suc. Este foarte gustos şi
are şi un puternic rol de dezintoxicare a organismului.
Urzică (Urtica clioica) – se poate folosi sub formă de suc. Se
culeg urzici proaspete, se spală şi se lasă umede puţin. Se pun
în storcătorul de fructe şi se obţine un suc. Din reziduuri se
mai pune puţină apă peste el şi se mai trece o dată prin
storcător. În general, din 500 g de urzici proaspete se pot
obţine 200 ml de suc. Este unul dintre cele mai ieftine sucuri,
foarte utile primăvara. Este detoxifiant şi remineralizant,
având în componenţa lui foarte multe substanţe minerale,
vitamine, enzime. Este util în orice afecţiune, inclusiv în
cancer.
— Planta uscată se face praf şi, după ce s-a cernut, se pune
câte 1 linguriţă sub limbă de 3 ori pe zi.
— Planta uscată se mărunţeşte şi se pun 2 linguriţe la 250
ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară,
apoi se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
— Rădăcina plantei este şi ea utilă. Se pune 1 linguriţă de
rădăcină mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10
minute. Se strecoară, apoi se pot consuma 2-3 căni pe zi.
— Seminţele plantei mărunţite sunt, de asemenea,
eficiente. Se macină şi se pune apoi 1 linguriţă la 250 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se beau 2-3 căni
pe zi.
— Se poate folosi ca adaos la orice mâncare care se
consumă zilnic, fără să producă niciun efect secundar. În
schimb, ajută la purificarea organismului, refacerea sângelui,
reducerea colesterolului şi a glicemiei. Se poate folosi timp
îndelungat.
— Tinctură cu 1 parte plantă şi 5 părţi alcool alimentar de
70 de grade. Se ţine timp de 15 zile, agitând zilnic de mai multe
ori, apoi se strecoară. Se ia o linguriţă diluată cu 100 ml apă
de 3 ori pe zi, preferabil înainte de mesele principale.
Uleiul vegetal – cel mai bun ulei este uleiul preparat prin
presare la rece. Se poate lua în fiecare seară câte 1 lingură,
după care se înghite puţin suc de lămâie, pentru a „tăia”
greaţa. Acest ulei ajută organismul să elimine eventualele
toxine care ar putea rămâne stagnante în colon, stimulează
funcţiile bilei şi „curăţă” ficatul. Se va face o cură de minimum
15 zile (preferabil 30). Se va putea folosi orice ulei vegetal
presat la rece (măsline, dovleac, soia, germeni de grâu, floarea
soarelui etc.).
158
Durata curei de dezintoxicare în funcţie de afecţiune,
această cură se poate întinde de la 10 zile la 30 zile, sau chiar
mai mult. Medicul specialist vă poate spune cât timp este
indicat să faceţi cura aceasta.
Ce se mai poate consuma: în timpul curei este foarte indicat
să se consume cereale încolţitp zilnic şi foarte multe legume şi
fructe crude şi cât mai proaspete. Se pot de asemenea folosi
sucuri de legume şi fructe în orice cantitate.
Eugen Giurgiu
159
INTARIREA IMUNITĂŢII
r
Este de la sine înţeles că orice afecţiune scade rezistenţa şi
puterea de apărare a organismului. De aceea, se impune un
program de vitaminizare şi întărire a imunităţii. În alimentaţie
se vor folosi cât mai multe sucuri proaspete, atât cât tolerează
organismul. Se recomandă condimente ca ceapă, usturoi,
cimbru, busuioc, oregano, seminţe neprăjite de floarea
soarelui, dovleac, alune, nuci, supe calde cu foarte multe
zarzavaturi, fulgi de cereale, cereale germinate. Acestea vor
întări imunitatea organismului. Se elimină din alimentaţie
zahărul, dulciurile, grăsimile animale, afumăturile, uleiul
vegetal prăjit.
Se folosesc următoarele plante medicinale: afin, astra-
galus, ciuboţica cucului, echinaceea, ginseng, ginkgo biloba,
hydrastis, măcriş, măceş, nuc, orz, păpădie, pin, vâsc. Vă
oferim câteva reţete utile:
Astragalus (Astragalus membranaceus). Are efecte tonice şi
întăreşte sistemul imunitar. Se ia câte o jumătate de linguriţă
de tinctură diluată în 100 ml de apă pe zi sau eventual 2
capsule.
Cantastim. Se găseşte la orice farmacie şi se va face câte 1
injecţie subcutanat. În total, e nevoie de 10 injecţii pentru
întărirea imunităţii organismului. Ajută chiar şi în cazul
gripelor sau al cancerului. Este unul dintre cele mai eficiente
preparate care ajută la reglarea imunităţii şi se poate folosi şi
în cazul gripelor, al cancerului sau al bolilor alergice. Se poate
lua cu orice alte medicamente.
Ceai verde. Un studiu realizat în Japonia afirmă că ceaiul
verde este unul dintre cele mai eficiente medicamente pentru
întărirea imunităţii corpului.
Coriceps. Este un produs tibetan care ajută la întărirea
imunităţii organismului. Dilată venele coronare şi previne
boala ischemică şi infarctul miocardic.
160
Chitosan. Un produs tibetan care are efecte de purificare a
organismului, normalizează activitatea tractului digestiv,
scade colesterolul din sânge, are un efect antioxidant şi
antihipertensiv. Se va folosi conform indicaţiilor
producătorului. Este recomandat în special pentru efectul lui
purificator.
Echinacea (Echinacea purpurea). Are efecte tonice asupra
sistemului imunitar şi ajută organismul în lupta cu infecţiile.
Se va putea lua o jumătate de linguriţă de tinctură la 100 ml
apă de 2-3 ori pe zi, sau 2-3 capsule de 500 mg pe zi. Se fac 4
zile tratament şi apoi 4 zile pauză.
Fructe şi legume crude. Conţin beta-caroten, vitamina C şi
alte substanţe cu efect antiviral şi antioxidant care contribuie
la protejarea organismului de boli.
Ginseng (Panax ginseng). Stimulează energia întregului
organism şi puterea de a lupta cu boala. Se ia o jumătate de
linguriţă de tinctură în 100 ml apă sau ceai. Se mai pot lua şi 2
capsule pe zi. Se poate, de asemenea, folosi rădăcina: se pune
1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml apă. Se fierbe apoi
timp de 15 minute şi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe
zi.
Ginseng siberian (Eleutherococcus senticosus). Stimulează
glandele suprarenale şi întăreşte rezistenţa organismului în
special la stres, este util în toate formele de cancer. Se ia o
jumătate de linguriţă de tinctură la 100 ml apă, de 2-3 ori.
Hydrastis (Hydrastis canadensis). Această plantă
stimulează funcţia globulelor albe, contribuind foarte mult la
lupta organismului cu diferitele infecţii. Se va putea lua câte o
jumătate de linguriţă de 2-3 ori pe zi, diluată în 100 ml apă,
sau 2-3 capsule de 250 mg pe zi.
Imunoplus. Supliment nutriţional care ajuta ia fortificarea
organismului şi a sistemului imunitar. Este recomandat mai
ales în perioada gripelor. Se poate găsi la toate farmaciile
naturiste. Se ia conform indicaţiilor producătorului. Este
produs de Vitacare internaţional, Bucureşti.
Lăptişor de matcă. Este unul dintre cele mai eficiente
preparate care se pot folosi în timpul unor afecţiuni grave, cum
ar fi cancerul, sau în convalescenţă. Consumând acest
produs, capacitatea organismului de a produce hormoni
creşte şi, o dată cu aceasta, va creşte şi imunitatea
organismului. Se va face o cură de mai lungă durată (1-3 luni).
Se iau câte 50 mg de lăptişor de
Eugen Giurgiu
161
matcă zilnic. Acesta se ţine sub limbă, apoi se înghite. Este
mai eficient dacă se va consuma concomitent şi miere de
albine în locul zahărului. (Nu se ia în boli endocrine, alergii,
diabet, hipertiroidie, agitaţii psihice şi obezitate).
Măceş. Conţine multă vitamina C naturală şi ajută la
întărirea imunităţii, în special în perioada gripelor şi a
răcelilor. Se pun 4 linguri de fructe zdrobite de măceş în 500
ml apă, de seara până dimineaţa. Se strecoară dimineaţa şi se
îndulceşte cu miere. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Mărar. Mărarul verde şi seminţele măcinate se pot lua zilnic
pentru că ajută la reglarea glandulară şi întărirea imunităţii
naturale a organismului.
Mazăre. Se poate consuma crudă în salate, sau fiartă la
aburi. Ajută sistemul imunitar, combate stările de slăbiciune,
ridică randamentul intelectual, întârzie îmbătrânirea.
Momordica Charantia. Găsiţi acest produs la magazinele
naturiste şi este foarte eficient pentru întărirea imunităţii
organismului. Se foloseşte conform indicaţiilor
producătorului. De obicei, este sub formă de capsule de 500
mg. Are efect antimicrobian, antitumoral şi
imunomodulatoare. Se iau 2-6 capsule pe zi, în funcţie de
indicaţii. Este eficient şi în infecţiile cu E.Coli,
Y.Enterocolitica, Stafilococus aureus, pseudomonas
aeruginosa.
Nuc. Se spală 100 g muguri de nuc. Se zdrobesc şi se pun la
fiert în 200 ml apă, până ce lichidul scade la jumătate. Zdrobiţi
apoi mugurii şi amestecaţi-i cu 150 g miere, până la
omogenizare. Se toarnă într-un borcan sau sticlă de culoare
închisă şi se ţin la rece. Se administrează copiilor între 3-6 ani
câte 1 linguriţă dimineaţa, între 6-9 ani 1 linguriţă dimineaţa
şi 1 seara, între 9-12 ani 3 linguriţe pe zi. Adulţii pot lua 3
linguri pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă. Se face
cură, pentru întărirea imunităţii, timp de 30 zile. Se combină
cu câte o bucată de fagure consumat zilnic.
Pătrunjel. Salatele cu mult pătrunjel şi sucul de pătrunjel
este foarte indicat pentru întărirea imunităţii organismului,
ajutând şi la reglarea glandulară. Este foarte util chiar şi în
cazul cancerului, pentru că combate totodată multe dintre
efectele nedorite produse de tratamentul cu citostatice sau de
radioterapie. Nu este indicat femeilor gravide pentru că
favorizează contracţiile uterine. Doza suficientă în toate
cazurile este de 20 ml suc de 3 ori pe zi
162
Cancerul – tratamente naturiste în amestec cu 200 ml de
suc de morcovi, de exemplu, sau cu suc de sfeclă roşie.
Polinesian Noni. I se spune regele fructelor şi este un
supliment nutritiv care se găseşte la toate farmaciile – se va
lua conform indicaţiilor producătorului. Este un sirop care se
foloseşte de sute de ani în Polinesia, China, India etc. Şi este
socotit un adevărat panaceu universal. Ajută foarte mult la
întărirea imunităţii organismului. Inhibă şi celulele
canceroase prin stoparea multiplicării lor şi stimularea
formării celulelor T ale sistemului imunitar.
Propolis. Este unul dintre cele mai eficiente preparate
pentru întărirea imunităţii.
Rhodiolin. Este un supliment nutritiv care se găseşte la
farmaciile naturiste. Se administrează 1-3 capsule pe zi.
Acestea conţin zinc şi extract de Rhodiola roşea. Este un
echilibrant al stresului, are efect antidepresiv, stimulează
imunitatea organismului, creşte nivelul serotoninei şi al
dopaminei, are efect puternic antioxidant, normalizează
producerea insulinei, reglează bătăile inimii.
Roşii. Consumul roşiilor proaspete are efect în purificarea
sângelui, eliberând toxinele acumulate în organism. Sunt
eficiente şi în tratarea reumatismului, artrozelor, artritelor. Au
efect diuretic şi laxativ uşor, măresc rezistenţa organismului la
infecţii, întărind sistemul imunitar. Se poate face o cură: în
prima săptămână se mănâncă dimineaţa 3-4 roşii, peste zi ar
fi bine să mâncaţi un regim vegetarian. În a doua săptămână,
la micul-dejun şi cină, consumaţi numai roşii crude, doar cu
sare. La prânz nu consumaţi carne. În a treia săptămână,
rezervaţi micul-dejun exclusiv pentru roşii proaspete, iar la
prânz şi seara alegeţi un meniu vegetarian. La începutul celei
de treia săptămâni, rezervaţi-vă două zile numai cu roşii, fără
alte alimente. Această cură dă rezultate şi în colite,
ameliorează simptomele nefritei şi ale litiazei urinare şi biliare.
Se poate urma cura aceasta şi cu suc de roşii, eventual chiar
combinat cu suc de morcovi, de pătrunjel sau ţelină.
Septilin. Un preparat indian naturist foarte eficient. Se
foloseşte conform prospectului producătorului timp de 21 de
zile.
Ţelină. Este foarte indicat ca în toate cazurile să se adauge
la sucurile de legume şi puţin suc de ţelină (5-10 ml la un
pahar de suc). Acesta favorizează reglarea hormonală,
combate durerile
Eugen Giurgiu
163
sferei genitale şi întăreşte organismul pentru a lupta mai
uşor cu boala. ’
Usturoi. Este cel mai puternic antibiotic naturaj
(contracarează şi efectul radicalilor liberi asupra
organismului). Se zdrobesc după curăţare 40 g usturoi (4
linguri de supă) şi se lasă la macerat în 200 ml alcool
alimentar de 70 de grade. Se ţin timp de 15 zile, se strecoară,
apoi se pun câte 10 picături de 3 ori pe zi în lapte sau pe o
bucată de zahăr. Se iau o perioadă de 10 zile, de 3 ori pe zi. Are
o puternică acţiune antibacterianâ şi protejează organismul de
infecţiile datorate sistemului imunitar slăbit.
„Vitamina C 180 cu Echinaceea”. Este un stimulent care se
poate găsi la orice farmacie şi se ia conform indicaţiilor
producătorului. Întăreşte imunitatea şi dă un surplus de
vitamina C.
PREPARATE
1. Se stoarce sucul de la o lămâie, o portocală şi un
grapefruit. Se adaugă cojile rase înainte. Se amestecă, în
aceeaşi cantitate, de apă de izvor şi tot atâta miere. Se lasă
apoi la macerat timp de 24 ore. Se pune apoi la rece şi se vor
lua câte 3 linguriţe pe zi. Efectul antiinfecţios este foarte
puternic datorită vitaminei C şi a flavonelor din cojile fructelor.
2. Se ia un borcan cu capac de 800 g. Se pun în el 200 g
polen de albine cumpărat de la Apicola. Se toarnă apoi în
borcan conţinutul a 2 sticluţe de tinctură de Echinaceea,
cumpărate de la magazinele naturiste. Se acoperă cu capac
pentru 2 ore, apoi cu o lingură se vor sfărâma toate
grăuncioarele de polen din borcan. În cazul în care nu este
suficient lichid, se va putea pune suc de lămâie. Trebuie
sfărâmate foarte bine toate grăuncioarele de polen, pentru că
altfel acestea se vor elimina intacte prin fecale, pentru că
organismul nu are posibilitatea să dizolve echina în care sunt
învelite grăuncioarele de polen. Cei care doresc o întărire mai
puternică a organismului pot adăuga şi 5 fiole de lăptişor de
matcă, care se vor dizolva în solvent. După ce s-a sfărâmat
foarte bine polenul, se va completa borcanul cu miere polifloră.
Adulţii vor lua câte o lingură de 3 ori pe zi, până la
terminarea borcanului. Cei care au greutatea peste normal vor
lua acest preparat cu 15 minute înainte de mese. Cei care au
sub greutate
164
Cancerul – tratamente naturiste voi’ lua acest preparat
după mese cu 15 minute. Copiii peste 5 ani vor lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi. Cei slabi după mese, cei graşi înainte de
mese, pentru că „taie” pofta de mâncare. E bine să se facă
această cură de 2 ori pe an. Este foarte utilă pentru întărirea
imunităţii, vitaminizare, îngrăşare sau chiar pentru cei care
doresc să-şi modeleze corpul (culturism). De asemenea, este
cel mai eficient mod de a feri organismul de răcelile iernii sau
de gripă.
Nu are contraindicaţii decât la diabetici, din cauza mierii. În
toate cazurile, este bine ca pe parcursul acestei cure să se
scoată din alimentaţie zahărul şi să fie înlocuit cu miere.
AUTOSUGESTIA
Poate nu vă vine să credeţi, dar autosugestia contribuie în
mod substanţial la vindecare. Sunt multe cazuri în care
bolnavii de cancer nu mai au nicio speranţă de supravieţuire,
de însănătoşire, după lungi suferinţe şi dureri atroce, şi-au
pierdut încrederea în viitor.
Ce este de fapt subconştientul? S-au scris foarte multe cărţi
despre acest subiect şi tot nu a fost epuizat. Este foarte dificil
ca în câteva cuvinte să fac un mic rezumat al acestor cărţi. De
aceea, aş dori să spun pentru cei care nu au citit nimic despre
subconştient că el acţionează ca o forţă motrice pentru
organism.. De exemplu, în cazul digestiei, omul nu mai ştie ce
se întâmplă cu hrana odată intrată în tubul digestiv.
Subconştientul însă face tot ceea este necesar ca organismul
să asimileze numai ce îi este util şi să elimine tot ce nu îi este
util. Un alt exemplu este bătaia inimii, care este reglată în
funcţie de necesităţi tot de către subconştient, în aşa fel încât
atunci când este nevoie de o suplimentare a sângelui într-o
anumită regiune, se va pompa în regiunea respectivă exact
cantitatea de sânge necesară. Respiraţia este şi ea reglată şi
controlată tot de subconştient, ca şi funcţionarea întregului
organism.
În cazul unei afecţiuni, de multe ori este foarte util să
convingi subconştientul să lucreze în favoarea vindecării şi
pentru aceasta i se indică anumite sugestii, autosugestii,
hipnoză etc.
Eugen Giurgiu
165
Subconştientul este un rezervor de informaţii care
înmagazinează toate informaţiile primite de către organele de
simţ. El recepţionează şi înregistrează absolut tot ceea ce
transmit cele cinci simţuri, indiferent dacă în memoria
cognitivă figurează sau nu. Nu are rost să intrăm aici în prea
multe detalii, dar este suficient să spunem că dacă veţi lua în
mână o carte şi veţi răsfoi filă cu filă fără să citiţi cartea,
subconştientul va înregistra absolut tot textul, ba mai mult, va
reţine şi forma hârtiei, culoarea, formatul şi foarte multe alte
informaţii care au fost primite o dată cu răsfoirea cărţii. Se
poate însă reda acest lucru? întrebarea este foarte interesantă,
pentru că ar presupune că în creier sunt înmagazinate de fapt
extrem de multe informaţii care nu sunt valorificate.
Răspunsul este pozitiv. S-a ajuns ca, datorită hipnozei, să se
poată citi o serie de informaţii stocate în subconştient.
Subconştientul reţine imaginea întregii pagini şi apoi o poate
reda în anumite circumstanţe. În concluzie, este sigur că
subconştientul are mult mai multe informaţii decât are omul
conştient.
Un fapt oarecare din copilărie este reţinut, să spunem, sub
forma unei informaţii foarte vagi, însă în subconştient este
înregistrată absolut toată întâmplarea respectivă, cu mult mai
multe emoţii şi simţiri decât cele care au fost recepţionate la
vremea respectivă în mod conştient. Ce s-a reţinut conştient
este doar o sinteză, şi nu întreg ansamblul de trăiri, emoţii,
sentimente înregistrate în subconştient.
Cum poate ajuta autosugestia în tratarea cancerului?
Foarte simplu! în momentul în care subconştientul este
convins, de exemplu, că din zi în zi sunteţi tot mai sănătos, va
face totul pentru a realiza acest lucru.
Doctorul Emile Coue, din Nance, Franţa, a construit chiar o
clinică în care se tratau foarte mulţi oameni cu ajutorul
autosugestiei şi a înregistrat foarte multe reuşite în tratament.
Ar fi foarte indicat să se folosească metoda acestui eminent
om, deoarece este o metodă verificată în foarte mulţi ani şi cu
certe rezultate în multe afecţiuni. În plus, este foarte simplă.
Se recomandă ca subconştientului să-i dai sugestii pozitive,
pentru că niciodată nu va accepta o sugestie negativă. Deci,
nu se vor folosi în sugestii fraze care să cuprindă cuvântul nu.
De exemplu: „din zi în zi sunt tot mai sănătos”. Aceasta este
fraza pe care a folosit-o acest om în majoritatea cazurilor. Nu
se spune
166
Cahcerul – tratamente naturiste
„din zi în zi nu mai sunt bolnav”, pentru că în acest caz
există o negaţie, care nu poate fi acceptată de subconştient.
Cel mai greu însă este să se ajungă la subconştient şi să se
imprime comanda dorită. Pentru acest lucru este necesar ca
organismul să ajungă în starea alfa, starea cea mai apropiată
de subconştient. Pentru aceasta însă, este necesar să ştiţi cum
anume funcţionează creierul uman. Creierul mare este format
din două emisfere. Emisfera stângă reprezintă partea
raţională, analitică a fiinţei. Aici este localizat şi centrul
vorbirii şi multe alte centre. Emisfera dreaptă are însă rol în
toate funcţiile imaginative, creative, emotive etc.
Ritmurile cerebrale sunt cuprinse între 1-40 ciclii.
Starea beta. În starea de veghe, creierul uman emite între
12-40 ciclii. În această stare, omul este perfect lucid, poate
raţiona şi poate îndeplini anumite lucruri pe care le doreşte.
Starea alfa. Este de fapt starea la care se ajunge în timpul
meditaţiei, înainte de culcare sau chiar imediat după trezire.
Există însă şi posibilitatea de a fi în starea alfa atunci când
sunteţi obligat să ascultaţi ceva ce nu vă interesează şi vă
detaşaţi de momentul şi locul respectiv, sau când mergeţi cu o
maşină pe o şosea mărginită de pomi care sunt la distanţe
egale. De asemenea, puteţi atinge starea alfa atunci ascultaţi
anumite ritmuri muzicale repetitive. În această stare, creierul
emite între 7-12 cicli pe secundă. Este starea care este cel mai
des folosită de către hipnotizatori şi starea în care
subconştientul, prin repetare, poate să înregistreze anumite
dorinţe. Unii reuşesc după anumite exerciţii să intre în această
stare foarte rapid.
Starea teta. La ritmul de 4-7 ciclii pe secundă aproape nu ne
mai simţim corpul. Este starea de hipnoză. În Statele Unite,
s-au făcut chiar în ultimul timp operaţii fără nicio anestezie,
cu ajutorul stării de hipnoză. Se poate atinge această stare teta
şi cu ajutorul autosugestiei. Este foarte simplu în momentul în
care omul reuşeşte să comande anumite lucruri
subconştientului. Cu ajutorul acestei stări, durerile nu mai
sunt resimţite, indiferent cât de puternice sunt.
Starea delta. Ritmul este de 1-4 ciclii pe secundă şi
corespunde unui somn profund. În general, se crede că fiecare
om doarme în acest ritm cam 45 minute pe noapte. Este
suficient să se reuşească să se atingă acest stadiu de emisie
pentru ca fiecare om să poată,
Eugen Giurgiu
167
după un timp mult mai scurt, să se scoale foarte odihnit. Cu
cât durata de somn în această fază este mai lungă, cu atât mai
repede se reface organismul.
Modalităţi de a ajunge la starea alfa:
— O muzică repetitivă, dar numai în surdină.
— Sugestia sau autosugestia.
— Lumini repetitive.
— Aparatul „Brain waves synchroniser” care emite pulsaţii
luminoase ciclice, al căror ritm este cuprins între 1-40 pulsaţii
pe secundă. Acesta se pune la început la viteză maximă (40),
pentru ca treptat aceasta să scadă până la ritmul pe care vrem
să-l obţinem.
Subconştientul nu are capacitatea de a raţiona. El însă
recepţionează şi înmagazinează tot ce poate. Din aceste
informaţii el va lua doar ceea ce este necesar pentru a realiza
ceea ce-şi propune să realizeze. Dar este important să ştiţi că
subconştientul este cel care poate să realizeze mult mai mult
decât vă închipuiţi dumneavoastră că poate să facă. Este
practic un mic vrăjitor care, dacă ştii cum să-l conduci, poate
face minuni.
168
ÎNCHEIERE
Este foarte dificil ca într-o asemenea carte să fie cuprinse
toate formele de cancer (pentru că există foarte multe) şi cu
atât mai greu este să poţi cuprinde toate tratamentele care se
pot face.
De asemenea, este imposibil de prevăzut cum va reacţiona
un anumit organism, într-o anumită fază a bolii, pentru că de
multe ori acelaşi tratament poate fi eficient la un bolnav, la
altul poate să nu producă niciun efect notabil şi altuia poate
să-i producă agravarea bolii, mai ales în cazul diverselor
alergii. Se ştie faptul că cei bolnavi de cancer au imunitatea
foarte scăzută şi sunt foarte sensibili la anumiţi germeni
patogeni.
Acolo unde există posibilitatea, ar fi foarte bine să se facă
markerul tumoral, care vă poate spune dacă un tratament este
eficient sau nu. De asemenea, este foarte indicat să se
urmărească VSH-ul, care vă poate indica dacă există şi o
infecţie în organism. Bineînţeles, toate acestea se vor face la
indicaţia medicului curant care vă tratează.
Cartea aceasta nu vrea să înlocuiască medicul, care este
indispensabil pentru toţi bolnavii, ci se vrea a fi un ajutor în
tratarea bolii.
Trebuie de asemenea să se cunoască faptul că nu se poate
face un tratament pe perioade foarte lungi de timp cu aceeaşi
plantă. Un om se satură şi de mâncărurile bune care îi plac,
dacă îi sunt servite zilnic. Prin urmare, nu este de mirare dacă
după 20 de zile ar trebui să schimbaţi tratamentul şi să folosiţi
alte plante. Sper ca această carte să vă fie de ajutor.
Cei care au anumite nelămuriri sau doresc relaţii
suplimentare pentru anumite cazuri concrete, pot să-mi scrie:
Eugen Giurgiu – Alba Iulia Aleea Detunata Bloc D2 Scara A ap
19 cod poştal 510064
Sau să mă contacteze la: telefon: 0741928880
Sau: eugen.giurgiu@gmail.com
Eugen Giurgiu
169
TRATAMENTUL CANCERULUI
Orice tumoare aparent malignă este condiţionată de o
incapacitate funcţională a ficatului, adică de o insuficienţă
hepatică. Se va face totul pentru regăsirea sănătăţii ficatului,
caz în care forţa bolii ar fi întreruptă indiferent de localizare.
De aceea este foarte important să se facă prima dată o
dezintoxicare a organismului şi apoi tratamentul pentru
refacerea hepatică. Funcţionarea corectă a ficatului va fi prima
treaptă în vindecare.
Ficatul este laboratorul organismului, dacă acesta
funcţionează la parametrii normali, nu poate exista cancerul.
Deci în toate formele de cancer se va căuta şi să redreseze
funcţia ficatului, cu prioritate.
Biblia spune: „Domnul face să crească leacuri pe pământ şi
acela care este înţelept nu le dispreţuieşte” Ecleziastul 38/4.
Catechina – este o bioflavonă prezentă mai ales în fructele
de pădure şi ceaiul verde şi ajută în cazurile de cancer gastro-
intestinal.
Cătina (Tamarix ramosissima)— unguent pentru piele –
uleiul gras conţine cantităţi mari de vitamina A şi E. Se
înglobează în ulei de măsline, lanolină sau untură curată de
porc. În acest fel se obţine o alifie foarte eficientă care poate
ajuta la diferite afecţiuni ale pielii, inclusiv canceroase.
Creţişoară (Alchemilla vulgaris) – se va lua praf de creţi-
şoară de 3 ori pe zi câte o linguriţă. Acesta se vă pune sub
limbă pentru 15 minute, apoi se va înghiţi cu puţină apă. Se
mai poate face ceai din 2 linguriţe de plantă mărunţită puse la
250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se
strecoară. Se vor bea 3 căni pe zi. Este foarte util, în special la
afecţiunile feminine, unde substituie o serie de hormoni. Este
un puternic reglator hormonal. Se indică în special atunci
când este prezentă şi o hemoragie chiar uterinâ sau de altă
natură. În prolaps (uterin, anal, etc) se vor face băi de şezut cu
plantă sau la femei se mai poate folosi la spălături cu
irigatorul.
170
CUPRINS
Introducere 5
Terminologie 5
Plante medicinale în tratamentul cancerului 7
Modul de folosire al plantelor medicinale 9
Plante, fructe şi legume benefice 13
Plante toxice 31
ABC medical 33
Acantozis nigricans 33
Adenita acută 33
Adenocarcinom 35
Aluniţe 36
Ameţeli (vertij) 38
Angiosarcomul 40
Anorectita 40
Anus contra naturii 41
Ascita 42
Boala Hodgkin 50
Cancer de col uterin 52
Cancerul bronho-pulmonar 55
Cancerul cavităţii bucale 56
Cancerul de colon şi rect 57
Cancerul de pancreas 60
Cancerul de prostată 61
Cancerul de sân la bărbaţi 64
Cancerul de sân la femei 65
Cancerul gastric 69
Cancerul glandelor salivare 70
Cancerul hepatic 71
Cancerul nazal 73
Cancerul osos 74
Cancerul ovarian 74
Cancerul penian (carcinomul penian) 76
Cancerul pielii 76
Cancerul testicular 82
Cancerul tiroidian 82
Cancerul vezicii urinare 83
Cancerul zonelor genitale şi igiena intimă 84
Carcinom bazocelular 89
Carcinom spinocelular 89
Ciroza hepatică ascitogenă 89
Edemul cerebral 92
Edemul pulmonar 93
Leucemia mieloidă cronică 96
Leucemiile acute (Leucoză) 99
Limfoamele maligne nehodkiene 100
Limfogranulomatoză malignă (boala Hodgkin) 101
Liposarcomul 103
Necroza lipoidă 104
Neurofibrosarcomul (sarcom neurogen) 105
Nevi 105
Sarcomul epiteloid 110
Sarcomul Kaposi 110
Sarcomul sinovial 110
Spina 111
Tumorile maligne 112
Ulceraţiile pielii 113
Speranţe în tratarea cancerului 115
Taxol (Taxus baccata) 115
Tuia (Thuya occidentalis) 116
Ganoderma (Ganoderma Lucidum) 116
Efectele miraculoase ale Ganodermei 116
Principiile de acţiune ale Ganodermei 117
Indicaţii pentru folosirea Ganodermei 119
Cure, terapii, suplimente 121
Api terapie 121
Cura cu struguri 123
Cura cu argilă, 126
Cura cu zer 129
Vitamine şi minerale cu efect protector 130
Concentrate şi suplimente utile 133
Alimentaţia în prevenirea cancerului 136
Acizii graşi 137
Alcoolul 137
Apa 138
Carnea 138
Făina şi pastele făinoase 139
Fructele 140
Grăsimile 140
Lactatele 141
Legumele 141
Ouăle 142
Sucurile 142
Alimente cu proprietăţi anticancerigene 143
Alimente Ce trebuiesc evitate 146
Terapia prin dietă 148
Program de dietă pentru orice formă de cancer 149
Cura de dezintoxicare 153
Clisme 153
Alimentaţie 154
Apa 154
Aport de vitamine 155
Ceaiuri depurative 156
Durata curei de dezintoxicare 159
întărirea imunităţii 160
Preparate 164
Autosugestia 165
încheiere 169
Tratamentul cancerului 170

Eugen Giurgiu Cancerul Tratamente Naturiste

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eugen Giurgiu Cancerul Tratamente Naturiste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VOI ÎNVINGE BOALA!

CANCERUL TRATAMENTE NATURISTE

S-ar putea să vă placă și