Cancerul pielii de piele

-tratamente naturiste-

- Cancer de piele: o rana care nu se vindeca, o alunita sau un neg care se modifica si sangereaza
spontan.

Tumorile epiteliale maligne se denumesc carcinom sau epiteliom. Tesutul neoplazic este albicios-
galbui, cu aspect slaninos sau cu o consistenta dura. Sunt neoformatii nodulare, ulcerate sau
infiltrate, difuze.
Apare de cele mai multe ori la fata sau la buze, sub forma unei mici ulceratii cu margini neregulate
care se extinde si produce sangerari. 84% din cancerele pielii au fost depistate la persoanele blonde
(razele ultraviolete avand probabil un rol). e5h387es86gqj
Exista mai multe forme de cancer al pielii: cancerul negru sau melanomul malign, spinaliom sau
carcinom epitelial in placi si cea mai frecventa este basaliomul sau carcinom al celulei bazale.
Melanomul este cel mai periculos deoarece face metastaze rapide care se intind in toate organele.
Basaliomul nu face metastaze, dar poate distruge tesutul inconjurator. Spinaliomul produce
metastaze in 6 cazuri din 10.
Cancerul pielii are legatura cu pigmentul epidermei (atentie la persoanele blonde) si de modul in
care o protejam la aer de radiatii ultraviolete puternice. Celulele maligne se dezvolta din celule ce dau
coloratia pielii (melanocite). Razele ultraviolete B si mai ales C degaja o energie care nu poate fi
oprita complet de filtrele anti-UV. Se produc modificari in nucleul celulelor care pot determina aparitia
cancerului.
Se schimba culoarea pielii, apar umflaturi, sangerari, pete in podul palmelor si talpi. Deci este
periculos cand apare o pata pigmentara ce prezinta modificare de culoare, marime sau aspect
(umflare, sangerare). La alunite trebuie sa fim atenti la asimetrie, contururi, culoare si diametru. Daca
apare o alunita care este asimetrica sau nu are contururi clare trebuie aratata medicului. La fel, daca
alunitele au culoare neuniforma, de ex. cele maro cu puncte negre. Periculoase sunt si alunitele cu
un diametru mai mare de 5 mm. O metoda ce permite descoperirea precoce a cancerului de piele
este termografia. Prin aceasta metoda se determina si extinderea procesului malign.
• Trebuie apelat la un specialist in produse apicole care sa ofere un tratament extern bazat pe
produsele apicole, tincturi si uleiuri de plante cu proprietati anticancerinogenice.
• O cana pe zi cu macerat vasc de pin. Se bea in 3-4 reprize.
• Se amesteca urmatoarele pulberi: o lingurita brusture cu scaieti (Arctium lappa) + 2 lingurite cu
trei-frati-patati + 2 lingurite cu coada-calului + o lingurita cu radacina si frunze de urzica. Se inmoaie
pulberea cu 1/2 1 apa, de seara pana dimineata, apoi se filtreaza si maceratul se pune deoparte.
Plantele care raman dupa filtrare se fierb 30 min. la foc mic, in 1/2 1 apa. Se amesteca maceratul cu
decoctul racit si se pastreaza la rece. Se bea de 4 ori/zi cate o jumatate de pahar, inainte de masa.
• Daca e o boala maligna inca inchisa a pielii, Rudolf Breuss spune sa se foloseasca tamponarea
cu suc de rostopasca (1/2-1 cm). Daca suprafata este mare, se tamponeaza doar marginea. Iarna se
foloseste pentru tamponari infuzie calduta de rostopasca. Nu se ating rani deschise.
• Daca boala este deja o rana deschisa, rau mirositoare, se fac spalari alternative cu infuzie calduta
de coada-calului si cu ceai de nalba obtinut in extract rece. Marginile ranilor sunt unse cu suc de
rostopasca si apoi cu alifie de filimica (galbenele). Se face terci de frunze de patlagina care se pune
direct pe rana deschisa. Noaptea se pot pune comprese cu infuzie de coada-calului si nalba.
• Se beau 4 cesti cu ceai de urzica, ventrilica, galbenele si coada-soricelului in parti egale (1
lingurita/1 cana apa) sau 100 g ceai de urzica, 300 g galbenele si 100 g coada-soricelului.

• Daca suprafetele deschise sunt multe, se fac bai complete cu coada-calului si nalba sau cimbru.

• Daca sunt boli maligne cu pete bine delimitate, inchise la culoare, asemanatoare unor cruste, se
ung cu suc de dragaica. Alifia de dragaica (sanziene) se face amestecand suc cu unt.
• Cataplasme cu esenta de galbenele diluata cu apa fiarta si racita; alifie de galbenele.
• Decoct din urmatorul amestec: 15 g coada-soricelului, 10 g galbenele, 15 g frunze nuc, 15 g trei
1
frati patati, 30 g coada-calului, 10 g urzica, 5 g lasnicior, 20 g brusture. Se fierb in 1,5 1 apa, timp de
30 min., se lasa la infuzat 15 min. si se strecoara. Se beau 50 ml de 3 ori/zi, inainte de masa. Extern:
daca nu sunt leziuni, se aplica tinctura de arnica, apoi alifie de tataneasa, plop negru, galbenele si
cetina de negi.
• Ungerea zonei cu ulei de ricin, dupa care se aplica o compresa cu apa calduta (38-40 °C) timp de
30 min. Astfel uleiul intra in piele si dreneaza zona. Apoi, se spala usor cu apa si sapun pentru a
indeparta substantele toxice ce rezulta in urma drenarii. Se revine asupra tratamentului a doua zi.
• Bitter suedez, comprese cu varza strivita, sucuri de legume si fructe.
• Reteta din Germania (Bavaria) - comprese pe locul afectat cu frunze proaspete de toporasi
(violete) strivite cu un batator sau cu sticla si aplicate min. 1 h zilnic.
• Daca nu sunt leziuni care sa usture, se pun comprese o data/zi cu tinctura de arnica + marul-
lupului, in proportii egale (sub supravegherea unui specialist). Dupa 2 h se unge cu tinctura de
propolis. Alta varianta: zilnic cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. La 2 zile se fac si clisme cu
marul-lupului.
• Tinctura de muguri de plop negru (compresa 2 h) si apoi unguent de muguri de plop.
• Produsul „Heritage Cat s Claw" (gheara-matei) este un stimulent al cresterii imunitatii si poate
ajuta la prevenirea si ameliorarea cancerului de piele. Este extras din planta Uncaria tomentosa care
creste in jungla amazoniana din Peru. Principiile active din planta stimuleaza fagocitele, inhiba
inflamatia si protejeaza impotriva fotomutagenezei (factorilor cancerigeni) induse de ultravioletele
nocive de la orele amiezei.

Cali Vita

In continuare va oferim o schema detaliata de tratament natural pentru cancerul de piele,

realizata si explicata punct cu punct de medicul nostru consultant pe probleme de terapii si
tratamente natusite - Dr. Doina Teodora - medic rezident in MEDICINA FIZICA, RECUPERARE si
BALNEOLOGIE din cadrul Spitalului Clinic JUDETEAN de Urgenta Craiova si totodata medic
consultant in terapiile BIOREZONANTE, specializat in remedii pe baza de produse naturiste.

Pentru tratarea cancerului de piele recomand personal urmatoarea schema dedicata de tratament
pe baza de produse naturiste CaliVita:

- Shark Aid (2-2-2 dupa masa, 4 luni continuu, are efect antitumoral impiedicand proliferarea
celulelor neoplazice si vascularizatia tumorii)

- Coenzyme Q10 (2-1-0 dupa masa, 3 luni continuu, imbunatateste oxigenarea celulelor normale ale
pielii impiedicand actiunea substantelor cancerigene asupra lor).

- Beta Carotene (0-1-1 in timpul mesei, 2 luni consecutiv, 5 zile pe saptamana \ 2 pauza, este
antioxidantul de baza al tegumentului cu rol de stopare a procesului neoplazic).

- Noni liquid (2-2-2 linguri inainte de masa, 2 luni continuu, intareste sistemul imunitar si rezistenta
organismului imbunatatind starea generala si apetitul de viata).

- Optional se va consuma apa alcalina (vezi dispozitivul Aquarion), al carei rol in privinta prevenirii /
stoparii procesului de malignizare (proliferare tumorala) este deosebit de important prin faptul ca un
consum regulat al acestei ape duce la eliminarea din corp a metabolitilor cu potential toxic-
cancerigen, dezacidificarea organelor si tesuturilor, normalizarea absorbtiei intestinale a nutrientilor,
hranirea si hidratarea optima a celulelor, curatirea colonului, ridicarea imunitatii, oxigenarea intregului
corp si in special a creierului. Efectele se manifesta atat la nivelul celor 3 sisteme anatomice de baza
- neuronal, hormonal si imunitar (aflate intr-o stransa interconectare) - precum si la nivelul organelor
si al circulatiei sanguine.

2
- Optional, se poate utiliza dispozitivul energetic de uz personal BioHarmonex, pe programele
Immune (Sistem imunitar), Hormone (Sistem Hormonal), Nerves (Sistem nervos), Relax (Relaxare),
Detox (Detoxifiere), Circulation (Circulatie), Skin (Piele), Meridian (Meridiane energetice).

Observatie: Produsele recomandate in reteta se pot lua impreuna cu alte preparate ale medicinii
clasice.

Dl Nicolae Cnezevici, din Vaslui, ne scrie ca, in vara acestui an, a fost diagnosticat la spital cu
"cancer de piele", la incheietura piciorului sting. Acum, spune dl Cnezevici, "leziunea a acoperit
complet ousorul, se extinde spre laba piciorului si este foarte dureroasa la mers". Desi urmeaza un
tratament cu citostatice si sedinte de radioterapie, dl Cnezevici doreste "si un tratament naturist" sau
"adresa unui terapeut naturist" care l-ar putea ajuta sa scape de acest cancer.
Dl Cnezevici, dupa cum ne-a spus dna Iulia Tunaru, terapeut naturist din Bucuresti (tel. 021/2107816,
dimineata si seara dupa orele 20), membru al ANATECOR, va puteti trata cu succes de aceasta
forma de cancer, consumind, zilnic, cite 2 litri de ceai din coada calului si urzica. Seara, se pune la
macerat cantitatea de plante (o mina de urzica si o mina de coada calului) in apa rece, timp de 12
ore. Dimineata, se filtreaza, iar peste plantele ramase se toarna 1 litru de apa clocotita. Se lasa sa se
infuzeze 20-30 de minute, apoi se combina cu maceratul la rece. Se beau 2 litri de ceai pe zi, vreme
de 2 luni.
In regimul alimentar, trebuie sa consumati multe legume si fructe proaspete. Nu se combina fructele
cu legume, mai ales fructele alcaline cu cele acide. Totul trebuie bine mestecat. Intarirea sistemului
imunitar se obtine prin consumarea zilnica a 50 g miere poliflora amestecata cu fructe de catina, intre
orele 16-19 (peste boabele de catina se toarna miere si se pastreaza intr-un borcan, la rece). Extern,
se pun comprese cu decoct de obligeana si tataaneasa, cit mai fierbinti (se aplica cel putin 2 ore pe
zi), schimbindu-se cind se racesc.
Desigur ca, mai sint si alte formule de tratament, pe care noi le-am prezentat in paginile noastre
trecute si vom reveni asupra lor la timpul potrivit. Pina atunci, pentru a va rezolva problema, il puteti
contacta pe dl Pavel Kozak (tel. 021/3203002) – un terapeut pentru care bolile de piele nu mai au nici
un secret, pe colaboratorul nostru, terapeutul naturist Fanica Voinea Ene (tel. 0244/283328), sau pe
dl dr. acad. Mircea Ciuhrii (tel. 021/2100082; 6193634 sau 0722/620787) ale caror remedii fac
adevarate minuni in tratarea cancerului de piele. (C.Iacob)
Am primit aceasta informatie prin email si vi-o pun la dispozitie.

Franciscanul, care nu se opune dezvaluirii, cauzeaza valuri in regiunea Judea. "Nu este un miracol,
Tu poti trata CANCERUL si alte boli!

Ceea ce veti citi in continuare a fost publicat in ziarul "Listin diario", in Santo Domingo, cu o luna in
urma. Acest remediu este al unui calugar franciscan de origine braziliana, pe nume Fray (calugarul)
Romano. Actualmente este profesor la Seminariul din Belén (Brazilia). Faima sa in toata Judea se
extinde. El spune: "Eu tratez cancerul si fiecare persoana poate sa o faca, fara sa faca miracole, doar
aplicand produsele pe care le produce Mama Natura.

Inainte de a va da reteta, vreau sa va spun despre experienta mea personala asupra Binecuvantatei
Retete. Stiu diverse persoane care s-au vindecat, dupa ce au baut remediul, carora li s-a dat doar 1
luna de trait, avand diverse tipuri de cancere terminale. Deja o sa vedeti rezultatul chiar in saptamana
in care ati inceput sa il luati, va asigur, este ceva ce lucreaza rapid.

Reteta pentru vindecarea cancerului:

1. ˝ sau 1 kg miere de albine

2. 2 frunze mari sau 3 frunze mai mici de Aloe Sábila (Vera)
3. 3 linguri de cogniac, whisky sau tuica (ca dilatator)

3
Se sterge praful de pe frunze si spinii se indeparteaza. Apoi, planta se taie in bucati mici. Astfel taiata
planta, se introduc toate elementele intr-un mixer si se mixeaza, pana se face o pasta vascoasa.
Amestecul se poate pune in frigider sau lasa afara, dupa dorinta.

NU TREBUIE SA SE SCOATA PARTEA EXTERIOARA A FRUNZEI SI NICI SA NU SE TREACA

PRIN SITA ACEST REMEDIU!!!

Calugarul Romano spune ca trebuie luata 1 lingura mare de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de
fiecare masa. Tratamentul trebuie sa dureze cel putin 10 zile si numai daca analizele arata ca nu ati
avut rezultatul scontat, se mai poate repeta inca de 4 ori, pana la remiterea totala. Ceea ce se
mentioneaza este faptul ca pot apare abcese ale pielii, dar acest fapt este un simptom bun si nu
trebuie sa ne ingrijoram.

Contiua zicand ca, daca dupa prima parte a tratamentului (10 zile) nu se vad rezultatele dorite, sa se
repete tratamentul, dupa ce s-au facut examenele necesare care arata ca tumoarea nu a cedat. El
recomanda sa se faca inca pana la 4 tratamente (a cate 10 zile), pana la vindecarea totala. De 6 ani,
calugarul a folosit acest remediu, gratuit, cu rezultate optime. A tratat zeci de persoane in Belén si
imprejurimi. El zice ca acest remediu nu doar trateaza cancerul, ci si il previne.

Trateaza cancerul de piele, de creier, de plamani, de prostata, leucemia, etc. ....

De asemenea povesteste ca a tratat o calugarita tanara, de numai 29 ani, bolnava de scleroza. Cel
ce doreste un testimoniu a unei persoane care s-a vindecat de cancer pulmonar, il poate contacta pe
dl. Fausto Pimentel, in Santo Domingo, la telefonul: (809) 247-2316. Acest domn a publicat ceea ce a
scris mai sus, ca o multumire la Viata, desi i se dadusera doar cateva zile de trait. El spune ca acest
remediu nu trateaza doar cancerul, ci este si un restaurator al celulelor naturale si intareste sistemul
nostru imunitar.

Acest tratament este bun pentru orice tip de cancer? DA.

Ce tipuri de cancer trateaza de fapt? TOATE. Remediul s-a dovedit eficient in tratarea multor forme
de cancer: cancer de piele, gat, san, uter, prostata, creier, ficat, intestin, leucemie

ROSTOPASCA

Mod de intrebuintare:
Pulbere: se administreaza intern numai la recomandarea si sub supravegherea medicului- planta se
macina fin, dupa care se cerne printr-o sita. Se ia, de regula, un varf de cutit (0,25 grame) de 4 ori pe
zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Pulberea nu se pastreaza mai mult de 10 zile, deoarece i se altereaza proprietatile. Infuzie combinata
concentrata: (reteta pentru obtinerea a 250 ml.) - 4 lingurite de pulbere de rostopasca se lasa la
inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se
pastreaza, iar pulberea ramasa se fierbe cu o jumatate de cana de apa 1-2 minute, dupa care se lasa
la racit; se combina cele doua extracte. Se foloseste numai pentru uz extern. Cataplasma: planta se
macina fin, dupa care se amesteca intr-un vas cu apa calduta pana se formeaza o pasta, care se
pune intr-un tifon si se aplica pe locul afectat.

TATANEASA

Mod de intrebuintare:
Maceratul la rece: (reteta pentru obtinerea a 200 ml.) o lingurita de pulbere de tataneasa se lasa la
inmuiat intr-o jumatate de pahar de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul
4
obtinut se bea de regula inainte de masa cu un sfert de ora. Doza: 2- 3 cani pe zi. Infuzie combinata:
(reteta pentru obtinerea a 250 ml.) 1-2 lingurite de pulbere din radacina de tataneasa se lasa la
inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se
pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte timp de 20 de
minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; acest preparat se bea cu un sfert
de ora inainte de masa. Doza - 3 cani pe zi. Cataplasma: planta se macina fin, dupa care se
amesteca intr-un vas cu apa calduta pana se formeaza o pasta, care se pune intr-un tifon si se aplica
pe locul afectat. Maceratul concentrat: se prepara din 1 lingura de pulbere la o cana cu apa. Este
indicat pentru uz extern, in cazul spalarii ranilor greu vindecabile, comprese sau pentru spalaturi
bucale si gargara.

Keratoza actinica - keratoza solara sau senila, informatii medicale, dermatologie

Keratoza actinica este o leziune a pielii indusa de ultraviolete care poate progresa la carcinom
scuamos celular. Este de departe cea mai comuna leziune cu potential malign a pielii. Keratoza
actinica este observata la persoanele cu piele subtire pe zone care au fost expuse la soare pe
termen lung.
Natura premaligna a keratozei actinice a fost recunoascuta in urma cu 100 de ani iar numele
inseamna literar cresterea ingrosarii pielii (keratosis) cauzata de soare (actinic) . O keratoza actinica
poate urma 3 cai: poate regresa, poate persista neschimbata sau poate progresa la carcinom celular
scuamos invaziv. Procentul actual care progreseaza la carcinom scuamos celular ramine
necunoscut, dar se estimeaza a fi intre 0. 1 si 10%. Datele recente sugereaza ca keratoza actinica
poate progresa la carcinom bazal celular.
Prognosticul keratozei actinice este bun. Keratoza actinica apare mai ales la albi, frecventa se
coreleaza cu expunerea la soare. Mai mult frecventa creste cu virsta, proximitatea fata de ecuator si
ocupatiile in mediu deschis. Keratoza actinica este observata mai mult la barbati decit la femei si se
coreleaza cu o dieta bogata in grasimi.
Leziunile debuteaza ca pete rugoase abia perceptibile pe piele, mai bine simtite decit observate.
Leziunile timpurii se resimt la palpare ca rasspapirul, mai tirziu devin eritematoase, placi groase care
se pot largi la citiva cm. Leziunile pot ramine nemodificate pentru ani de zile, pot regresa spontan sau
pot progresa la carcinom celular scuamos invaziv. Cele mai multe keratoze actinice nu progreseaza
la carcinom totusi cele mai multe carcinoame scuamoase invazive deriva dintro keratoza actinica
preexistenta. Carcinomul scuamos invaziv poate produce morbiditate semnificativa prin extensie
directa in structurile faciale. In mai putin de 10% din cazuri carcinomul scuamos celular poate
metastaza cu o rata de supravietuire la 5 ani scazuta.
Tratamentul adecvat este in general ales in functie de numarul de leziuni prezente si de eficacitatea
tratamentului. Tratamentul consta din 2 categorii largi : distrugerea chirurgicala si terapia
farmacologica. Pacientul trebuie educat pentru a limita expunerea la soare. De asemeni trebuie sa
foloseasca creme de protectie adecvate si haine. Terapia medicala aproba administrarea a 4 agenti:
5-fluorouracil, imiquimod, diclofenac gel si PDT cu acid delta-animolevulinic.
Scopul terapiei chirurgicale este de a eradica complet keratoza actinica, prin distrugere fizica fara a
leza tesutul adiacent. Cind diagnosticul este incert si este posibila prezenta unei tumori invazive este
indicata biopsia. De obicei biopsia lasa cicatrice. Se foloseste criochirurgia, chiuretajul, excizia
tangentiala sau conventionala si procedurile de cosmetizare a fetei in care este inlaturat intreg
epidermul.
Prognosticul keratozei actinice este bun. Cu supraveghere si tratament continuu aceste leziuni pot fi
controlate. Oportunitatea de a se transforma malign poate fi prevenita prin terapie agresiva si
protectie solara. Totusi prognosticul la o persoana cu expunere de termen lung este mai rezervat
datorita multitudinii leziunilor. Unele leziuni pot progresa si dezvolta carcinoame. Pacientii cu afectare
extensiva care nu raspunde la criochirurgie si terapie topica poate beneficia de dermoabraziune,
peeling chimic si terapie laser.
Patogenie si cauze
Keratoza actinica apare la persoanele cu piele subtire pe zonele cu expunere intensa la soare, cum
sunt fata, urechile, scalpul, bratele, si fata dorsala a minilor. Totusi acestea pot apare si pe o zona
5
care este repetat expuse la soare cum este spatele, pieptul si picioarele. Expunerea pe termen lung
la ultraviolete este cauza celulelor tumorale ale pielii.
Keratoza actinica se coreleaza frecvent cu expunerea cumulativa la soare. De aceea frecventa
keratozei actinice creste cu fiecare decada a vietii, este mai mare la rezidentii tarilor cu soare de linga
ecuator si mai mare la persoanele cu ocupatii in spatiu deschis.
Clinic keratoza actinica variaza de la pete rugoase abia perceptibile pe piele pina la placi
supradenivelate, hiperkeratozice de citiva cm. Cel mai frecvent apar ca leziuni keratozice multiple,
plate, discrete. Tipic au o baza eritematoasa acoperita de tesut rugos, uscat-keratoza. Sunt de 3-10
mm in diametru si se maresc gradat.
In timp se poate transforma in carcinom celular scuamos invaziv. Media timpului de trasformare este
de 2 ani. Dezvoltarea neoplasmului poate debuta timpuriu in decada a treia sau a patra de viata. De
obicei pacientii prezinta si alte leziuni ale pielii prin expunere la soare: teleangiectazii, elastoza si
lentigo pigmentat.
In parametrii histologici si moleculari keratoza actinica imparte caracteristici ale carcinomului
scaumos. Keratoza actinica este o leziune epidermica caracterizata de agregate de keratinocite
atipice, pleomorfice in stratul bazal care se pot extinde si implica stratul granular si cel cornificat.
Epidermul arata o arhitectura anormala cu acantoza, parakeratoza si diskeratoza. Atipia celulara este
prezenta iar keratinocitele variaza in dimensiune si forma. Sunt prezente si mitoze.
Cauze si factori de risc.
Keratoza actinica este indusa de lumina ultravioleta. Studiile moleculare si epiemiologice arata ca
ultravioletele pot induce keratoza actinica. Sensibilitatea la lumina ultravioleta este mostenita.
Keratoza actinica apare mai frecvent la persoanele cu piele subtire, cu par roscat sau blond,
persoanele care se ard frecvent la soare si se bronzeaza putin. Cresterea expunerii la soare creste
nesansa de a dezvolta keratoza actinica. Imunosupresia dupa transplantul de organ creste dramatic
riscul de keratoza actinica, totusi aceasta nu apare fara expunere la soare.
Studiile arata asocierea dintre human papillomavirus si keratoza actinica. Rolul acestui virus in
tumorigeneza pielii a fost descoperit in 1950 iar tipurile asociate au fost clasificate drept beta-
papillomavirusuri. Mecanismul dintre actiunea virusului si tumorigeneza pielii este necunoscut.
Semne si simptome
Prevalenta keratozei actinice este mai ridicata la barbati decit la femei. Unul dintre cei mai importanti
determinanti ai keratozei actinice este virsta, evaluata alaturi de factori de predictie cum sunt
expunerea la soare, locul de nastere, ocupatia si tipul de piele. Keratoza actinica poate apare la
persoanele intre 20-30 de ani dar este mai frecventa la cei peste 50 de ani.
Keratoza actinica este observata exclusiv la albi, mai ales la cei cu tip de piele I si II. Incidenta creste
cu fiecare decada de viata, iar barbatii au o frecventa mai crescuta a keratozei actinice. Este corelata
cu expunerea la soare pe termen lung. Pacientii care sunt imunosupresati dupa un transplant de
organ sunt la risc crescut de a dezvolta keratoza actinica. Leziunile apar tot in zonele expuse la soare
si sunt considerate a fi induse actinic.
Examen fizic.
Pacientul tipic cu keratoza actinica este un batrin, cu piele subtire, fotosensibil. Leziunile apar in
zonele de expunere la soare incluzind fata, urechile, scalpul fara par la barbati si fata dorsala a
minilor. Keratoza actinica incepe prin pete rugoase mici care sunt mai usor de palpat decit de vazut,
descrise frecvent ca similare cu rasspapirul. Cu timpul leziunile se maresc devin rosii si rugoase. Cele
mai multe au doar 3 mm, dar se pot mari pina la citiva cm.
Pacientii pot dezvolta leziuni multiple pe o singura zona anatomica. Leziunile conflueaza si produc
keratoza actinica confluenta. Variantele pot fi maro-keratoza actinica pigmentata, atrofica,
bowenoida, lichen planus-like sau cu hiperkeratoza exagerata producind o proiectie cornoasa pe
suprafata pielii ca un corn cutanat.
Diagnostic
Proceduri efectuate.
Biopsia pielii este indicata pentru a confirma diagnosticul si a exclude carcinomul scaumos celular
invaziv pentru leziuni avansate (hiperkeratoza pronuntata, cresterea eritemului, induratie sau
nodularitate. Biopsia este indicata si pentru leziunile care nu raspund la tratament.
Fluorescenta cu folosirea unui agent fotosensibilizant este folosita in terapia fotodinamica-PDT

6
descrisa ca diagnostica pentru keratoza atinica. Zonele afectate si cele oculte de piele normala emit
fluorescenta roz la lampa Wood sau lampa de fototerapie.
Examenul histologic. Keratoza actinica este caracterizata de displazie si alterarea arhitecturii
epidermului. Keratinocitele stratului bazal sunt anormale si variabile ca dimensiune si forma.
Polaritatea celulara este alterata se se observa atipie nucleara. Aceste alterari se pot extinde la
stratul granular. Epidermul prezinta hiperkeratoza si parakeratoza cu acantoza neregulata. In general
foliculii de par, glandele sebacee si ductele apocrine si ecrine nu sunt implicate.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: carcinomul celular bazal, carcinomul celular
scuamos, boala Bowen, lupus eritematos discoid, porokeratoza, keratoza seboreica, negii
nongenitali.
Tratament
Keratoza actinica poate raine nemodificata, se remite spontan sau progreseaza la carcinom scuamos
celular invaziv. Aceste modificari sunt imposibil de prezis. Desi riscul de progresie a keratozei
actinice este mic-10% un pacient poate prezenta numeroase leziuni iar riscul devine semnificativ. In
plus, keratoza actinica poate fi clinic nediferentiabila de lentigo malign si carcinom scuamos. Terapia
este in general bine tolerata si simpla, de aceea tratarea este garantata.
Tratamentul adecvat este in general ales in functie de numarul de leziuni prezente si eficacitatea
acestuia. Variabilele aditionale considerate includ persistenta leziunilor, virsta, categoria de cancer de
piele si tolerabilitatea la modalitatea de tratament. Tratamentul consta din 2 categorii principale:
chirurgical si farmacologic. Pacientul trebuie educat pentru a evita expunerea la soare de la ora 10.
00 dimineata pina la 3. 00 dupa-amiaza. Trebuie sa foloseasca creme de protectie si haine.
Terapia farmacologica.
Are avantajul de a putea trata zone mari cu multe leziuni. Dezavantajul include tratamentul
indelungat, iritatia si discomfortul. S-au aprobat 4 medicamente pentru tratamentul keratozei actinice.
5-fluorouracil topic, diclofenac gel topic, crema imiquimod 5% si fototerapia dinamica PDT cu acid
delta-animolevulinic topic.
Cea mai utilizata terapie este cea cu 5 fluorouracil, cunoscuta a inhiba timidilat sintetaza si cauza
moartea celulalor proliferative activ. Sunt disponibile citeva formule care contin 5% substanta-crema
si 2%-solutie, 1% crema sau solutie si cel mai recent crema cu 0. 5%. cea mai populara formula este
crema cu 5% care este aplicata de 2 ori pe zi. In timpul fazei de tratament leziunile devin mai
eritematoase si pot determina discomfort. Leziunile mici subclinice devin vizibile. Acest tratament
poate fi temporar desfigurant cu ulceratii eritematoase si formare de cruste. Totusi cind pacientul
termina tratamentul leziunile se vindeca in 2 saptamini.
Imiquimod este un agent topic care regleaza eliberarea de citokine si invoca un raspuns imun
nespecific si unul specific. Se aplica de 2 ori pe saptamina pina la 4 luni, desi este indeajuns o luna.
Reactia la medicament este idiosincrazica, unii pacienti abia raspund in timp ce altii dezvolta
inflamatie marcata. Leziunile subclinice devin inflamate. La pacientii cu raspuns inflamator sever
doza este redusa la o singura aplicare pe saptamina, cu prezervarea eficacitatii si cresterea
tolerabilitatii.
Gelul cu diclofenac topic este un antiinflamator nesteroidian aprobat pentru tratamentul keratozei
actinice. Mecanismele de actiune impotriva keratozei sunt necunoscute. Este eficient cind se aplica
de 2 ori pe zi pentru 3 luni. o terapie mai scurta este dramatic mai putin eficienta. Avantajul principal
este acela ca nu produce inflamatie si este astfel bine tolerat.
Fototerapia dinamica-PDT foloseste un component sensibil la lumina care se acumuleaza in celulele
keratozice unde poate fi activat printro lungine adecvata de radiatie. Acidul delta-aminolevulinic este
un component a caii biosintezei hemului care se acumuleaza preferential in celulele displazice. O
data intrat in celule este transformat in protoporfirina IX un fotosensibilizant puternic. Cu expunerea la
lumjina speciala radiaclii liberi de oxigen sunt generati si rezulta moartea celulei.
Pacientii experimenteaza durere in zonele tratate. Leziunile pot deveni eritematoase si crustoase. Si
pacientii cu imunosupresie pot beneficia de acest tratament pentru a preveni cancere
nonmelanomice ale pielii.
Terapia chirurgicala.
Scopul acestei terapii este eradicarea completa a keratozei actinice de obicei prin distrugere fizica
fara a leza pielea sanatoasa. Cind diagnosticul nu este clar si se suspecteaza o tumora invaziva este

7
indicata biopsia.
Criochirurgia se refera la folosirea unui criogen pentru a scade temperatura pielii si produce moartea
celulara. Criogenul folosit este nitrogenul lighid. Keratinocitele mor la -50 de grade C. Alte structuri
ale pielii cum este colagenul, vasele de singe si nervii sunt mai rezistenti la efectele letale ale frigului.
Melanocitele sunt mai sensibile decit keratinocitele de aceea criochirurgia lasa de obicei pete albe.
Chiuretajul poate fi folosit pentru tratarea leziunilor sugestive pentru cancerul invaziv. Se poate folosi
excizia tangentiala sau cea conventionala, care permite si prelevarea unei probe pentru histologie.
Aceste tratamente necesita anestezie locala, produc o plaga care necesita timp de regenerare si
cicatrice.
Procedurile de cosmetizare in care intreg epidermul este inlaturat, citeodata cu o portiune a dermului
sunt eficiente pentru keratoza actinica. Includ peelingurile medii si profunde, dermabraziunea si
laserul cu ablatie. Toate aceste proceduri poarta riscul infectiei si a cicatricilor.

SURSA 02

Keratoza actinica, denumita si keratoza solara sau senila, este o leziune precanceroasa a pielii care
apare pe pielea expusa la soare, mai ales la nivelul fetei, mainilor, antebratelor si gatului. Este
intalnita mai frecvent la persoanele cu tenul deschis la culoare, par blond, cu ochii deschisi la
culoare, debutand la varsta de 30 sau 40 de ani si devenind mai frecventa cu inaintarea in varsta.
Simptome
Keratoza actinica are aspectul unei papule (proeminenta emisferica, consistenta solida) rosiatica,
maro care nu dispare. Cel mai adesea apare pe cap, gat sau maini si mai poate fi intalnita si in alte
parti ale corpului. De obicei nu apare numai o leziune (izolata).
Acestea pot fi:
-cu aspect rugos
-pruriginoase (care produc mancarimi) calde, dureroase
-de dimensiuni cuprinse intre 1 si 3 mm ( de marimea unui bob de mazare)
-numeroase, mai multe papule grupate
-inconjurate de un halou rosiatic, piele iritata.
Consultul de specialitate
Keratoza actinica necesita sa fie examinata de un medic specialist, mai ales daca keratoza devine
dureroasa, sangereaza, se exulcereaza, se infecteaza sau creste in dimensiune.
Diagnostic
Keratoza actinica este diagnosticata printr-o examinare a pielii. Medicul poate folosi lumina
fosforescenta sau lupa, pentru a analiza excrescenta (tumora), alunitele sau leziunile. Scalpul este
examinat pe langa portiunea paroasa. Daca se suspecteaza cancer, medicul trebuie sa preleveze o
mostra de tesut cutanat (biopsie).
Tratament
Tratamentul de inceput al keratozei actinice este indicat pentru a stopa progresiunea acesteia spre
cancer de piele (carcinom scuamos). Tratamentul trebuie sa cuprinda:
-criocauterizarea leziunii folosind azot lichid (crioterapie) pentru a o distruge: vindecarea apare de
regula in 7-14 zile si daca leziunea este mica si nu este gratata, la pacientii cu ten inchis la culoare
ramane o zona depigmentata; acest procedeu poate fi efectuat in cabinetul medicului specialist
-decaparea (razuirea) si folosirea curentului electric (electrocauterizare): pielea este amortita si
tumoreta este decapata utilizand o chiureta (instrument in forma de lingura); dupa decapare,
cauterizarea poate fi facuta si pentru hemostaza locala si pentru a distruge resturile de tesut lezat;
chiuretajul este o metoda rapida de tratament, dar poate justifica si decaparea (razuire); uneori dupa
chiuretaj se dezvolta o cicatrice densa sau cheloida; cicatricea cheloida poate produce mancarimi
sau poate creste in dimensiuni in timp, dar nu necesita tratament
-5-fluorouracilul (5-FU): medicament care se poate aplica direct pe leziune
-crema Imiquimod: medicament care recent a fost aprobat pentru tratamentul keratozei actinice;
aceasta crema moduleaza raspunsul imun la expunerea la soare, ajutand la prevenirea formarii
keratozelor.
Evolutie

8
Daca pacientul prezinta keratoza actinica, are un risc crescut sa dezvolte carcinom scuamos. Nu
exista nici o metoda care sa identifice care leziune de keratoza actinica va evolua spre carcinom
scuamos sau cat de rapid se poate produce aceasta. Keratoza urechii si buzei prezinta cel mai mare
risc de a se transforma in cancer, deoarece urechea si buza sunt sensibile la expunerea la soare.
Profilaxie
Se poate preveni keratoza actinica prin evitarea expunerii la soare si folosirea unei creme cu factor
de protectie solara. Trebuie examinata pielea pentru afectiuni sau alte tumorete suspecte, o data pe
luna, in special daca expunerea la soare este mai indelungata.
Protectia pielii
Pentru a proteja pielea se recomanda:
-sa se limiteze expunerea la soare, mai ales in intervalul 10-16 (orele de varf ale expunerii la UV)
-purtarea de haine de protectie, incluzand palarie cu boruri largi, camasa cu maneci lungi si pantaloni
-purtarea de ochelari de soare cu filtru pentru razele UV
-utilizarea unei creme cu ecran de protectie pentru UV (atat UVA cat si UVB) si cu factor de protectie
(SPF) de cel putin 15 in fiecare zi, chiar si cand este noros
-a se feri de incaperile si neoanele care emit UV si pot cauza lezarea pielii si care cresc riscul de
cancer de piele.

SURSA 03

Ce este keratoza actinica?

Keratoza actinica este o afectiune a pielii care se manifesta prin aparitia unor pete scuamoase pe
fata, buze, urechi, palme, antebrate, scalp si gat.
Cauza afectiunii este reprezentata de expunerea frecventa sau prelungita la razele ultraviolete ale
soarelui. Keratoza actinica este considerata de catre numerosi medici drept o leziune precanceroasa,
deoarece poate evolua in cancer cutanat.
Keratoza actinica evolueaza lent si nu prezinta alte simptome decat micile pete de pe piele. Aceste
leziuni se dezvolta in cativa ani si apar de obicei la adultii tineri. Netratate, intre 2 si 5% din cazurile
de keratoza actinica evolueaza intr-o forma grava de cancer de piele, numita carcinom scuamos.
Cum se manifesta?
Keratoza actinica are aspectul unei papule (proeminenta emisferica, consistenta solida) rosiatica,
maro care nu dispare. Cel mai adesea apare pe cap, gat sau maini si mai poate fi intalnita si in alte
parti ale corpului. De obicei nu apare numai o leziune (izolata).
Acestea pot fi:
- cu aspect rugos
- pruriginoase (care produc mancarimi) calde, dureroase
- de dimensiuni cuprinse intre 1 si 3 mm ( de marimea unui bob de mazare)
- numeroase, mai multe papule grupate
- inconjurate de un halou rosiatic, piele iritata.
Keratoza actinica este diagnosticata printr-o examinare a pielii. Medicul poate folosi lumina
fosforescenta sau lupa, pentru a analiza excrescenta (tumora), alunitele sau leziunile. Scalpul este
examinat pe langa portiunea paroasa. Daca se suspecteaza cancer, medicul trebuie sa preleveze o
mostra de tesut cutanat (biopsie).
Tratamentul de inceput al keratozei actinice este indicat pentru a stopa progresiunea acesteia spre
cancer de piele (carcinom scuamos). Tratamentul trebuie sa cuprinda:
- criocauterizarea leziunii folosind azot lichid (crioterapie) pentru a o distruge: vindecarea apare de
regula in 7-14 zile si daca leziunea este mica si nu este gratata, la pacientii cu ten inchis la culoare
ramane o zona depigmentata; acest procedeu poate fi efectuat in cabinetul medicului specialist
- decaparea (razuirea) si folosirea curentului electric (electrocauterizare): pielea este amortita si
tumoreta este decapata utilizand o chiureta (instrument in forma de lingura); dupa decapare,
cauterizarea poate fi facuta si pentru hemostaza locala si pentru a distruge resturile de tesut lezat;
chiuretajul este o metoda rapida de tratament, dar poate justifica si decaparea (razuire); uneori dupa
chiuretaj se dezvolta o cicatrice densa sau cheloida; cicatricea cheloida poate produce mancarimi
sau poate creste in dimensiuni in timp, dar nu necesita tratament

9
- 5-fluorouracilul (5-FU): medicament care se poate aplica direct pe leziune
- crema Imiquimod: medicament care recent a fost aprobat pentru tratamentul keratozei actinice;
aceasta crema moduleaza raspunsul imun la expunerea la soare, ajutand la prevenirea formarii
keratozelor.
Cel mai bine este sa urmezi aceste sfaturi, pentru a evita riscurile expunerii la soare:
- Este bine ca expunerea la soare sa nu se faca intre orele 11.00 - 17.00, deoarece exista riscul de
arsuri solare si/sau insolatie.
- Intre orele 7.00 - 10.00 este foarte bine pentru copii sa fie lasati dezbracati sa se joace pe nisip in
apropierea marii, deoarece aerosolii sunt benefici pentru protejarea arborelui bronsic.
- Protectia pielii persoanelor cu sensibilitate crescuta (blonzi, albinosi) trebuie sa se faca cu crema de
protectie solara.
- Foarte mare grija trebuie sa aiba persoanele cu nevi pigmentati multipli (alunite), ce se gasesc pe
zonele de expunere! Este de preferat ca aceste zone cu nevi pigmentati sa nu fie expuse prea mult
razelor solare si, mai ales, nu in perioada 11.00 - 17.00. Accentuez acest lucru, deoarece nevii
pigmentati sunt foarte periculosi daca se malignizeaza; melanomul malign este cel mai metastazant
cancer. Pentru persoanele doritoare sa elimine un factor de risc, exista si posibilitatea excizarii
chirurgicale a acestor "alunite".
- In aceasta perioada caniculara, trebuie sa avem grija sa ne hidratam corespunzator - peste 3-4 litri
de lichide pe zi. In functie si de cum transpiram si de cat de mult ne expunem la temperaturi ridicate,
este recomandat sa se mareasca aceasta cantitate de lichide consumate, pana la 5-6 litri/zi.
- Este important ca lichidele pe care le bem sa fie apa minerala plata sau carbogazoasa, sucuri,
compoturi, ceaiuri.
- Este bine sa stii ca, mai ales in aceasta perioada, in care soarele "arde" pe cer, trebuie sa eviti
consumul de alcool, cafea si tigari.

Carcinomul bazocelular.

Formă de cancer localizat, (al pielii), fără tendinţa de extindere la grupurile de ganglioni limfatici
regionali. Apare sub forma unor tumorete (noduli) pe piele. Unii autori nu o includ în cancerul pielii,
pentru că malignitatea sa este mult redusă, limitându-se la zona afectată. În cele mai multe cazuri nu
dă metastaze ganglionare sau la distanţă. Este cel mai frecvent tip de cancer, dar este cel mai uşor
de tratat şi mai puţin probabil să se extindă. Apare de regulă sub forma unei umflături de consistenţă
grasă, pe faţă, urechi şi gât, ori sub forma unor leziuni de culoare roşietică sau maronie, pe spate sau
pe piept. Caracteristica principală este aspectul uşor perlat, vizibil pe marginea leziunii.

Tratament:

Se va evita expunerea la soare sau aplicarea de unguente inadecvate. Se va insista pe îndepărtarea

chirurgicală a tumorii.

Preventiv: se va feri de expunerile prelungite la soare şi de asemenea se indică folosirea unor crème
protectoare împotriva radiaţiilor UV. Persoanele cu numeroşi nevi cutanaţi (aluniţe, negi, pete,
pistrui), precum şi femeile cu noduli (displazii) la sân ar fi bine să evite în general expunerile la soare.
În cazul în care se constată o modificare a acestora se va prezenta obligatoriu la medic pentru a
stabili ce este de făcut în situaţia dată.

Tratamentele naturiste cu imunostimulente, antitumorale, tonice generale, alimentaţie naturală şi

apiterapie este doar în complectarea tratamentului medical care nu este indicat să fie suprimat.

Predispoziţie au cei care în copilărie au suferit o arsură solară şi cei care au peste 20 de aluniţe pe
corp. Acestora li se contra indică bronzarea sau expunerea la soare exagerat.

Se poate local folosi una sau mai multe din următoarele plante medicinale: aloe, angelică, anin
negru, armurar, arnică, bănuţi, brânca ursului, brustur, carpen, călin, cătină, cânepa codrului, ceapă,

10
coacăz negru, coada calului, coada racului, coada şoricelului, curcubeţică, dovleac, dracilă,
gălbenele, grâu, in, limba boului, mazăre, mărul lupului, morcov, mur, nalbă, năprasnic, năsturel, nuc,
obligeană, orez, orz, ovăz, pătlagină, pătlăgeaua vânătă, pedicuţă, pelin, plop negru, pufuliţă cu flori
mici, rostopască, salată, sânzâiene, scai măgăresc, schinduf, sfeclă, soc, spanac, stejar, tătăneasă,
troscot, ţelină, urechelniţă, urzică, varză, ventrilică, zmeur.

Modul de folosire al plantelor medicinale.

Aloe (Aloe vera)- se poate pune sucul obţinut din planta proaspătă. Se va pune de mai multe ori pe
zi. Se mai poate pune frunză tăiată proaspăt care se aplică cu partea cu tăietura pe rană. Se lasă în
funcţie de toleranţă până la 24 ore. Praf de plantă uscată se poate după măcinare şi cernere să se
aplice pe rană de mai multe ori pe zi, apoi se pansează. Se poate ţine 24 ore, după care se spală şi
se aplică din nou. O bucată de frunză proaspătă se macină cu maşina de carne şi se amestecă cu
praf de coajă de stejar sau anin negru şi se aplică pe rană sub pansament. În cazul infecţiei se
amestecă cu muguri de plop măcinaţi sau propolis. Există creme care se pot folosi uneori.

Tinctură- 1 linguriţă de tinctură diluată la 100 ml apă şi aplicat local. În funcţie de toleranţă se poate
folosi o cantitate mai mare de tinctură.

Angelică (Angelica archangelica) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pentru efectul antitumoral
intern. Se poate folosi şi rădăcina- 1 linguriţă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5
minute, după care se strecoară. Se foloseşte tot pentru acelaşi efect tot 3 căni pe zi, înainte de mese.
Praf din plantă se poate pune pe răni cu scopul de a se vindeca mai ales în amestec cu năprasnic.

Anin negru (Alnus glutinosa) se foloseşte coaja uscată care se macină cu râşniţa de cafea, apoi se
trece prin sită. Se aplică pe rănile zemuinde sau care sângerează.

Armurar (Silibum marianum) se macină seminţele doar câte 1 linguriţă şi imediat după măcinare,
până nu se oxidează se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară.
Se consumă pentru efectul care-l are asupra ficatului. Se iau 3 căni pe zi. Se indică mai ales la cei
care au făcut sau fac chimioterapie.

Arnică (Arnica montana)- tinctură-am trecut doar tinctura care se găseşte în magazinele naturiste
fiind foarte activă şi utilă în toate formele de cancer de piele. Este o veche credinţă că această
tinctură vindecă toate bolile pielii, chiar când alte plante nu pot să facă acest lucru.

Bănuţi (Bellis perenis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi.

Brânca ursului (Heracleum spondylium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Se mai
poate folosi tinctura care există la toate magazinele naturiste. Intern se ia conform indicaţiilor
producătorului şi extern se pune 1 linguriţă la 100 ml apă şi se pun comprese sterile îmbibate cu
acest lichid de mai multe ori pe zi. Este o plantă cu o foarte mare putere de cicatrizare. Există creme
care se pot folosi uneori.

Brustur (Arctium lapa) rădăcina- 1 linguriţă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5
minute, după care se strecoară. Se foloseşte tot pentru acelaşi efect tot 3 căni pe zi, înainte de mese.
Praf din plantă se poate pune pe răni cu scopul de a se vindeca mai ales în amestec cu năprasnic,
pelin sau pătlagină (pentru răni umede). Se mai poate pune însă şi comprese cu ceai cu ajutorul
tampoanelor sterile (în cazul rănilor uscate). Există creme care se pot folosi uneori.

11
Carpen (Carpinus betulus) 1 linguriţă de frunze mărunţite sau coajă măcinată se pune la 250 ml
apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se consumă intern câte 3 căni de către cei care au prea multe
secreţii pentru diminuarea acestora. Extern se poate aplica sub formă de praf simplu sau în amestec
cu alte plante în special cu rostopască şi pelin, pentru răni umede şi ceai comprese la rănile uscate.
Se face de mai multe ori pe zi.

Călin (Viburnum opulus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Extern se poate pune
praf simplu sau în amestec cu nalbă sau pătlagină pe rănile umede şi ceai pe cele uscate.

Cătină (Tamarix ramosissima) se folosesc fructele intern câte 2 linguriţe de 3 ori pe zi, sau ulei câte
1 linguriţă pentru multele vitamine (este o polivitamină naturală). Extern se aplică praf din coajă pe
rănile umede şi ulei pe cele uscate Are mare putere de regenerare a pielii. Există creme care se pot
folosi uneori.

Cânepa codrului (Eupatoria canabis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Este
indicată în cazurile în care există şi dureri fiind una dintre plantele care calmează durerea. Local
extern se pune praf de plantă de mai multe ori pe zi.

Ceapă (Allium cepa) se consumă intern în alimentaţie crudă şi extern se pune ceapă coaptă şi
pasată cu o furculiţă apoi aplicată cu ajutorul unui pansament. În cazul rănilor uscate se amestecă cu
ulei de măsline presat la rece şi se ţine în funcţie de toleranţa individuală 12 ore.

Coacăz negru (Rubrum nigrum) se indică folosirea fructelor în alimentaţie câte 100 g pe zi în 3
reprize, în special de cei care au făcut radioterapie. În lipsă se poate folosi şi siropul câte 1 linguriţă
de 3 ori pe zi, asigurând dezintoxicarea organismului de toxine şi suplimentarea cu multe vitamine.
Extern praf din frunze pe rănile umede.

Coada calului (Equisetum arvense)- se poate folosi în toate formele de cancer însă se va folosi în
mai multe feluri şi anume:

-Ceai concentrat- se pune 2-4 linguriţe de plantă la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se
strecoară apoi şi cu acest ceai se vor spăla rănile sau se umezeşte un pansament pus în mai multe
straturi. Se lasă pe rană în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Este util mai ales pentru a curăţa rana
de diferite secreţii.

-Praf- se obţine din plantă uscată măcinată cu râşniţa de cafea care se va aplica pe rană. Este foarte
util mai ales în cazul rănilor zemuinde sau cu secreţii. Se pune de mai multe ori pe zi, după ce s-a
spălat local. Se poate folosi şi în diferite combinaţii cu alte plante medicinale. Este foarte util pus pe
argilă.

Coada racului (Geum urbanum) rizomi mărunţiţi 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml
apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi.
Extern se poate pune praf simplu sau în amestec cu nalbă sau pătlagină pe rănile umede şi ceai pe
cele uscate. În general se foloseşte praful pentru diminuarea secreţiilor sau chiar pe răni sângerânde,
fiind un bun hemostatic.

Coada şoricelului (Achillea milefolium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Extern se
poate pune compresă cu ceai pe rănile uscate. Are şi efect antibiotic. Există creme care se pot folosi
uneori.

12
Curcubeţică (Aristolochia clematis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte numai extern pentru dezinfecţie,
spălături sau comprese.

Dovleac (Curcubita pepo) pastă de dovleac (după ce se macină cu maşina de carne. Se aplică
extern pe rănile uscate. Intern se consumă fiert pentru efectul laxativ. De asemenea se poate folosi
uleiul în special cel presat la rece pentru efectul emolient.

Dracilă (Berberis vulgaris) 1 linguriţă de lemn măcinat se pune la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi
12 ore şi se mai dă un clocot. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi. Este indicat celor care au
avut parte de chimio şi radioterapie. Extern se poate aplica compresă cu ceai pe orice fel de rană în
diferite amestecuri.

Gălbenele (Calendula officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită (flori) se pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni şi extern se
aplică comprese în special pe rănile uscate. Se poate folosi şi tinctura care există la magazinele
naturiste şi care se pune 1 linguriţă la 100 ml apă şi se spală sau se pun comprese pe răni. Există
creme care se pot folosi uneori.

Grâu (Triticum aestivum) se folosesc seminţele încolţite câte 100 g pe zi în cure de lungă durată
pentru compoziţia în vitamine, minerale, enzime, aminoacizi, etc. De asemenea se pun tărâţe şi se
fierb şi cu lichidul acesta se spală rănile uscate. Ulei din germeni de grâu se foloseşte la ungerea
rănilor uscate de 2-3 ori pe zi.

In (Linum usitatissimum) 1 linguriţă de făină de in se pune pe un pansament după ce s-a umezit şi

se aplică pe rănile uscate. De asemenea se poate folosi uleiul în ungeri de mai multe ori pe zi, în
special la rănile uscate. Intern se consumă câte 1 linguriţă de seminţe pentru a înlătura constipaţia şi
a elimina toxinele acumulate în special în colon.

Limba boului (Anchusa officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte numai extern pentru dezinfecţie,
spălături sau comprese.

Mazăre (Pisum sativum) se transformă în făină boabele uscate şi se aplică pe rănile umede de mai
multe ori pe zi. În alimentaţie se poate folosi pentru suplimentarea cu mineralele care le conţine.

Mărul lupului (Aristolochia clematitis)- se face praf din plantă uscată cu ajutorul râşniţei de cafea
apoi separat se face praf din rădăcină de tătăneasă. Se amestecă ambele prafuri în cantităţi egale şi
se presară pe locul afecţiunii în cazurile care zemuiesc. Dacă este o rană uscată se face o pastă cu
acest amestec de praf care se aplică local. Se mai poate amesteca cu miere în aşa fel ca să formeze
o pastă care se aplică local de 2-3 ori pe zi. Este cea mai eficientă metodă de vindecare.

Morcov (Daucus carota) morcov rădăcină ras se aplică cu ajutorul unui pansament pe răni cu
scopul cicatrizării. De asemenea se poate folosi sucul în comprese externe. Intern se indică să se
folosească cât mai mult suc de morcovi de 3 ori pe zi, înainte de mese. Se poate folosi şi în diferite
combinaţii cu alte legume. Este unul dintre cele mai eficiente tratamente interne care ar fi bine să fie
folosit de fiecare bolnav.

Mur (Rubus fruticosus) 1 linguriţă de frunze şi ramuri tinere se pune la 250 ml apă şi se fierbe
pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se folosesc intern 2-3 căni şi extern se poate folosi la spălături
sau chiar comprese care se schimbă tot la 3-6 ore.

Nalbă (Malva crispa) 1 linguriţă de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15
minute, apoi se strecoară. Se mai poate folosi şi rădăcina 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la

13
250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se consumă intern 2-3 căni pentru efectul
emolient şi mai ales după ce s-a făcut chimioterapie. Extern este o plantă emolientă foarte utilă celor
cu răni uscate. Se poate aplica ceai sau chiar praf din plantă preferabil în amestec cu alte plante,
fiind mai eficient aşa. Există creme care se pot folosi uneori.

Năprasnic (Geranium robertiarum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Extern se va aplica praf
de plantă eventual cu pelin, coada racului sau stejar pentru răni umede şi cu nalbă, in, sau chiar
diferite uleiuri pentru rănile uscate. Este foarte eficientă. De asemenea intern se mai poate lua de la
magazinele naturiste caşete sau alte preparate din această plantă, caz în care se indică respectarea
indicaţiilor producătorului.

Năsturel (Nasturtium officinale) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Extern se aplică praf în
amestec cu pătlagină sau rostopască. Se pune pe rănile umede.

Nuc (Juglans regia) 1 linguriţă frunze de nuc se pun la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se
strecoară şi apoi se consumă 2-3 căni pentru diminuarea secreţiilor. Extern se poate aplica compresă
pe rănile umede.

Obligeană (Acorus calamus) şi tătăneasă (Sympytum officinalis)-se amestecă în părţi egale. Se

pun 4 linguri de amestec la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi apoi se pun pe o
bucată de pânză şi se aplică cataplasmă cu planta fiartă după strecurare cât mai fierbinte. Se poate
umezi cu ceaiul reâncălzit cât mai fierbinte. Ser poate face de asemenea o mămăliguţă mai tare şi pe
aceasta se pun plantele fierbinţi şi se aplică local. Se poate face acest lucru apoi se acopere cu ceva
de lână pentru menţinerea mai mult timp a căldurii locale. Se face de 2 ori pe zi. O dată dimineaţa şi
o dată seara. Se poate face perioade lungi de timp.

Orez (Oryza sativa) se macină cu râşniţa de cafea orezul boabe şi se aplică praful acesta pe rănile
zemuinde cu rolul de a diminua secreţiile.

Orz (Hordeum vulgare) se indică folosirea internă a sucului obţinut din mlădiţe tinere. Se ia câte 1
linguriţă de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor. De asemenea se mai poate folosi şi boabe
germinate şi măcinate eventual în amestec cu miere. Extern se poate folosi un ceai obţinut din 4
linguri de seminţe care se fierb timp de 30 minute la 500 ml apă, apoi se strecoară. Se folosesc în
general la rănile uscate.

Ovăz (Avena sativa) se indică folosirea internă a sucului obţinut din mlădiţe tinere. Se ia câte 1
linguriţă de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor. De asemenea se mai poate folosi şi boabe
germinate şi măcinate eventual în amestec cu miere. Extern se poate folosi un ceai obţinut din 4
linguri de seminţe care se fierb timp de 30 minute la 500 ml apă, apoi se strecoară. Se folosesc în
general la rănile uscate.

Pătlagină (Plantago lanceolata)- se poate aplica frunza spălată pe răni în mai multe straturi. În
funcţie de toleranţă se vor lăsa până la 12 ore. Praf de plantă uscată, măcinat cu râşniţa de cafea se
pune în cazul rănilor care zemuiesc sau sunt infectate. Se aplică după ce s-a spălat local cu un ceai
din plante. Rădăcina 1 linguriţă fiartă în 100 ml apă timp de 5 minute se poate de asemenea folosi
caz în care se fac spălături locale sau se pun comprese cu tifon umed cu ceai. Există creme care se
pot folosi uneori.

Pătlăgeaua vânătă (Solanum melongena) se taie fructul proaspăt şi se aplică felii pe rănile uscate
de mai multe ori pe zi. Este foarte util acest tratament în combinaţie şi cu alte procedee.

14
Pedicuţă (Lycopodium clavatum) praf din spori se aplică pe răni cu scopul cicatrizării. De
asemenea intern se poate consuma 2-3 căni de ceai din 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250
ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi,
pentru ajutorul care-l dă organismului în lupta cu boala.

Pelin (Artemisia absinthum) se face praf planta şi se amestecă în părţi egale cu tătăneasă praf. Se
aplică extern sub formă de praf sau se pun 4 linguriţe (tătăneasă 2 şi 2 pelin)de plantă la 250 ml apă
şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară şi cu lichidul acesta se pun comprese sau chiar cataplasme
de mai multe ori pe zi. Se poate pune eventual în cazurile mai grave şi puţin praf de rostopască, în
amestec cu pelin şi tătăneasă.

Plop negru (Populus nigra) 1 linguriţă de muguri zdrobiţi se pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Intern se pot consuma 3 căni pe zi şi extern se pun
comprese sau se fac spălături cu acest ceai. Există şi creme cu muguri de plop care se pot folosi în
unele cazuri. Există creme care se pot folosi uneori.

Pufuliţă cu flori mici (Epilobium parviflorum) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Rostopască (Chelidonium majs)- se foloseşte sucul de rostopască proaspăt care curge din planta
proaspăt recoltată. Se pune pe rană de mai multe ori pe zi. Este util în cazurile în care este vorba
despre un cancer incipient care nu are răni mari. Dacă există răni mai mari se poate pune praf de
plantă obţinut din planta uscată care se va măcina cu râşniţa de cafea. Se poate aplica de 2-3 ori pe
zi. salată,

Sânzâiene (Asperula odorata) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Extern se pune
compresă cu ceai sau praf de plantă. Se pot face şi combinaţii eventual cu pelin şi năprasnic sau în
cazul rănilor uscate cu in sau nalbă.

Scai măgăresc (Onopordon acanthium) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Extern se
pune compresă cu ceai sau praf de plantă. Se pot face şi combinaţii eventual cu pelin la rănile umede
cu praf.

Schinduf (Trigonela foenum graecum) se macină seminţele şi se aplică pe răni uscate. Intern se ia
o jumătate de linguriţă de praf sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghite cu apă. Se ia intern pentru
reglarea activităţii pancreasului, ficatului şi splinei.

Sfeclă roşie (Beta vulgaris rubra) se indică folosirea sucului în special cu suc de morcovi sau alte
legume zilnic.

Soc (Sambucus nigra) florile- 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sau extern comprese pe
rănile umede şi uscate. Coaja de soc se poate pune 4 linguri mărunţite la 500 ml apă şi apoi se fierbe
până scade apa la jumătate apoi se strecoară. Se consumă pentru eliminarea apei în exces.

Spanac (Spinacea oleraceae) se pun frunze muiate în ulei pe rănile uscate şi se ţin până la 24 ore,
după care se schimbă. Intern se consumă suc împreună cu sucul de morcovi în special pentru cei
care au probleme cu constipaţia.

Stejar- se foloseşte coaja de stejar măcinată cu râşniţa de cafea. Aceasta se presară pe rană. Este
utilă în cazurile rănilor zemuinde, pentru a se strânge. Conţine mult tanin.

15
Tătăneasă (Sympytum officinalis) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se
fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se poate consuma şi intern 2-3 căni. Extern se aplică
comprese. Există în comerţ şi creme cu această plantă care se pot şi ele folosi în anumite cazuri.

Troscot (Polygonum aviculare) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sau extern comprese pe
rănile umede şi uscate. Conţine acid salicilic şi are şi acţiune antiinflamatoare.

Ţelină (Apium graveolens) se indică folosirea sucului din rădăcină şi frunze, împreună cu sucul de
morcovi câte 20 ml de suc din acesta la 150 ml suc de morcovi sau varză.

Urechelniţă (Sempervivum tectorium) suc din plantă proaspătă se pune pe rănile uscate şi praf din
plantă uscată pe rănile umede.

Urzică (Urtica dioica) suc proaspăt de urzică obţinut cu storcătorul de fructe se poate consuma câte
1 linguriţă de 3 ori pe zi. Extern se aplică suc proaspăt pe rănile uscate sau praf obţinut din planta
uscată pe rănile umede. Se poate folosi şi în amestec cu alte plante

Varză (Brasica oleracea) se indică folosirea sucului câte 200 ml de 3 ori pe zi intern. Extern se pune
compresă cu acest suc sau cu foi de varză strivite şi aplicate în mai multe straturi.

Ventrilică (Veronica officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sau extern comprese pe
rănile umede şi uscate. Conţine acid salicilic şi are şi acţiune antiinflamatoare.

Zmeur (Rubus idaeus) se indică folosirea internă a sucului proaspăt sau a fructelor crude sau chiar
sub formă de sirop zilnic. Extern din ramuri tinere sau chiar muguri se poate face un ceai- 1 linguriţă
mărunţită la 250 ml apă şi aplicat extern pe răni cu scopul cicatrizării.

Atenţie! În funcţie de tipul afecţiunii, întindere, fază de evoluţie, cum este organismul de slăbit şi
multe alte lucruri un bun terapeut va şti să aleagă care din acestea este mai bine să fie folosit. Dacă
se fac combinaţii de mai multe plante atunci este şi mai bine fiind mai eficient tratamentul pentru că
combinând mai multe plante se cumulează efectele lor.

Tincturi- este bine să se folosească cele care există gata preparate în magazinele naturiste şi
acestea se vor putea aplica diluate în funcţie de toleranţa locală (100 ml apă cu o linguriţă de tinctură
sau se poate pune până la 4 linguriţe). Se poate numai tampona cu acest lichid de mai multe ori pe
zi, sau se pune un pansament muiat în lichid şi menţinut umed până la 24 ore, după care se spală
local şi se aplică alt pansament. Se pot folosi toate tincturile din una din plantele de mai sus sau se
poate face combinaţii de mai multe plante.

Cataplasme- se poate face un terci din mai multe plante (din cele de mai sus). Acesta se va pune pe
un tifon care se va aplica peste rană şi se lasă peste noapte. Plantele se pot de fiecare dată opării şi
apoi se vor transforma în terci sau pastă în funcţie de cantitatea plantelor folosite.

Argilă- se poate folosi orice tip de argilă care se va muia cu ceai din una din plantele de mai sus. Se
întinde apoi pe un pansament şi se aplică direct pe rană cu argila (nu cu pânza). Se ţine în funcţie de
toleranţă până la 24 ore. Nu se aplică pe rănile care zemuiesc mult.

Propoderm- este o alifie cu propolis care este foarte util să fie folosit în tratarea acestei afecţiuni.

Propolis- se poate pune propolis brut care se pune înainte pe un pansament şi se întinde eventual la
cald pe toată porţiunea pansamentului. Se aplică local şi se poate ţine 24-48 ore. La fel se poate
aplica o placă de propolis brut local cu scopul de a ajuta la vindecare. Este unul din cele mai eficiente

16
tratamente care se poate folosi la toate tipurile de cancer ale pielii. Are rol cicatrizant, dezinfectant şi
totodată de calmarea durerii fiind anesteziant.

De asemenea propolis se poate pune la toate ceaiurile fiind mai eficiente în acest caz. Se mai poate
pune chiar şi sub formă de tinctură în diferite proporţii în funcţie de toleranţa individuală. Cu cât mai
concentrat cu atât mai bine.

Sulf- se poate folosi în unele cazuri spălături cu săpun din sulf care se găseşte la ori ce farmacie.
Este bine să nu se dea pe rană cu el. De asemenea praf de sulf se poate aplica pe rană şi peste el
să se pună eventual terci din pătlagină şi să se panseze.

Uleiuri din plante- există la orice plafar sau magazin naturist. Se vor folosi pentru ungerea pielii
lezate: muşeţel-pentru calmare, cedru-calmant şi sedativ, isop-decongestiv. Iasomie –calmant şi
relaxant. Ajută şi la afecţiune şi la întreg organismul. Se pot de asemenea folosi la băi. La acestea se
mai poate adăuga ulei de sunătoare, levănţică şi multe latele care pot fi folosite conform prospectelor
producătorului.

Aspecte ce trebuie supravegheate:

-Dacă aluniţa îşi schimbă culoarea, devenind brun-închis sau chiar negru.

-dacă îşi pierde aspectul omogen şi se măreşte (conturul ei devine neregulat)

-Dacă pe o aluniţă mai veche apare o nouă pată de culoare.

-Dacă provoacă mâncărimi.

-Dacă se constată dureri sau sângerări la nivelul ei.

-Dacă se observă apariţia recentă a unei pete brune care se întinde.

Şansele de vindecare sunt cu atât mai mari cu cât a fost depistată mai rapid şi s-a început
tratamentul medicamentos cât mai precoce.

17