Cum Sa Faurim Istoria Prin Rugaciune Si Post

CUM
SĂ
FĂURIM
ISTORIA
PRIN
RUGACIUNE
ȘI POST
Cum pot schimba
creștinii cursul unor
evenimente mondiale
prin simplele dar
puternicele unelte ale
rugăciunii și postului
DEREK PRINCE
Proclamație făcută de
Presedintele
Statelor Unite ale Americii:
În vederea unei zile de smerire, post și
rugăciune întregii națiuni
Întrucît Senatul Statelor Unite, recunoscînd cu

devotament autoritatea supremă și guvernarea
dreaptă a Atotputemicului Dumnezeu, în toate afa-
cerile oamenilor și ale națiunilor, a hotărât, printr-o
rezoluție, sâ ceară Președintelui sâ numeascâ și sâ
pună deoparte o zi de rugăciune și smerire a întregii
națiuni:
Și întrucît este datoria națiunilor și a indivizilor să
recunoască dependența lor de puterea atotstăpîni-
toare a lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele
și fărădelegile, cu căință și smerenie, dar cu asi-
gurarea nădejdii că în urma pocâinței sincere vor
căpăta îndurare și iertare; și pentru a recunoaste
adevărul sublim, vestit în Sfintele Scripturi și dovedit
de istorie, potrivit căruia numai acele națiuni sînt
binecuvîntate ale căror Dumnezeu este Domnul:
6
Și întrucît Stim că, în temeiul legii divine, națiunile
deopotrivâ cu indivizii sînt supuși la pedepse și
mustrări în lumea aceasta, oare nu ar trebui, pe hună
dreptate, sâ ne temem că nenorocirea nespus de mare
a războiului civil, care acum pustiiește țara, este
doar o pedeapsă care s-a abătut asupra noastră
pentru păcatele noastre sfidătoare, care va duce, în
cele din urmă, la refacerea din temelii a întregii
populații? Noi am fost înzestrați din belșug cu cele
mai mari binecuvîntări ale Cerului. De atîția ani, am
fost păstrați în pace și bună stare. Am crescut la
număr și ne-au sporit averile și puterea mai presus de
orice altă națiune. Dar noi L-am uitat pe Dumnezeu.
Am dat uitării mîna bună care ne-a păzit în pace, ne-
a înmulțit, ne-a îmbogățit și ne-a întărit. Și astfel, am
căzut pradă închipuirilor departe, cuprinși de
înșelăciunea inimilor noastre, ajungînd să credem că
toate binecuvîntările acestea sînt rodul unei înțelep-
ciuni sau virtuți superioare de care ne-am face noi
înșine vrednici. Amețiți de beția succesului neîntre-
rupt, am ajuns să credem că nu ne mai lipseste nimic
și astfel am încetat să mai recunoaștem nevoia de a fi
ținuți și răscumpărați de harul divin, am devenit firea
mîndră pentru a ne mai ruga lui Dumnezeu, cel care
ne-a făcut! Prin urmare, se cuvine să ne smerim
înaintea Puterii divine pe care am jignit-o, mărturi-
sindu-ne păcatele naționale și rugîndu-ne pentru
iertare și bunăvoință.
Așadar, potrivit cu cererea făcută, in deplin acord
cu vederile Senatului, numesc și pun deoparte, prin
7
această proclamație, ziua de joi, aprilie 30, 1863, ca

zi de smerire, post și rugăciune națională. Rog întreg
poporul să se abțină în ziua aceasta de la treburile lor
obișnuite, unindu-se, în locurile de închinăciune
publică, precum și pe la casele lor, păstrînd astfel o
zi sfintă pentru Domnul, consacrată îndeplinirii în-
datoririlor religioase proprii acestei zile solemne.
După ce am săvîrșit toate acestea, cu sinceritate și
adevăr, să ne odihnim smeriți în speranta chezășuită
de învățăturile divine, că strigătul unit al Națiunii
întregi se va auzi acolo sus și ni se va răspunde cu
binecuvîntări și ni se vor ierta păcatele naționale iar
sărmana noastră țară dezbinată în prezent va fi iarăși
refăcută și readusă la starea ei fericită de odinioară,
cînd trăia în pace și unitate.
Ca mărturie al documentului de mai sus, mi-am
pus propria mea semnătură și am dispus să se im-
prime sigiliul Statelor Unite.
Încheiat în orasul Washington, azi, treisprezece
martie, în anul Domnului nostru o mie opt sute
șaizeci și trei și al optzeci și șaptelea an de
Independențâ a Statelor Unite.
De Presedinte:
WILLIAM H. SEWAno, Secretar de
Stat
8
Proclamația de pe paginile precedente se pă strează în Bi-
blioteca Congresului, la Anexa nr. 19, volumul 12, al Statelor
Generale ale Statelor Unite. S-a facut la inițiativa și rezoluția
Senatului Statelor Unite, document pe care președintele A-
braham Lincoln l-a facut oficial în ziua de 30 martie 1863.
Mesajul lui conține două teme înrudite, care se cer examinate
de noi cu toată atentia.
Mai întîi, proclamația recunoaște binecuvîntă rile unice de
care se bucură Statele Unite, dar lasă să se înțeleagă că tocmai
binecuvîntă rile acestea au dus la apariția unei atitudini de
mîndrie și înfumurare, care au stat la ră dă cina unei groaznice
crize în viața națiunii. Unele din expresiile folosite s-ar putea
aplica cu aceeași forță 3i valabilitate la starea în care se gă sește
națiunea in ziua de azi: „Am crescut la numă r și ne-au sporit
averile și puterea mai presus de orice altă națiune ... Am că zut
pradă închipuirilor departe, cuprinși de înșelă ciunea inimilor
noastre, ajungînd să credem că toate binecuvîntă rile acestea sînt
rodul unei ințelepciuni sau virtuți superioare de care ne-ann face
noi înșine vrednici ... am ajuns să credem că nu ne mai
lipsește nimic ... am devenit prea mîndri pentru a ne mai ruga
lui Dumnezeu, cel care ne-a facut!“
În al doilea rind, proclamația recunoaște fă ră înconjur
”puterea atotstă pînitoare a lui Dumnezeu“ în afacerile oame-
nilor și ale națiunilor. Ne lasă să înțelegem că în spatele forțelor
pfilitice, ecnomice și militare ale istoriei, operează legi spiri-
tuale divine; și că prin recunoașterea și supunerea unei națiuni în
fața acestor legi, acel popor va putea să -și schimbe destinul,
înlă turind nenorocirea și reciștigîndu-și adevă rata pace și
bună stare. În mod deosebit, proclamația expune om mod precis
și practic prin care o națiune poate să invoce, în apă rarea ei,
”puterea atotstă pînitoare a lui Dumnezeu“ — anume, prin unirea
tuturor în rugă ciune și post.
Autorul acestei proclamații, Abraham Lincoln, este consi-
derat în general, atît de americani, cît și de celelalte popoare, ca
9
unul din cei mai luminași și chibzuiți președinți ai Americii. El a

fost un om cu credință sinceră și convingeri puternice, dar
niciodată n-a că utat să devină membru al vreunei confesiuni
creștine din vremea sa. În nici un fel nu am putea socoti vederile
sale drept lipsite de echilibru sau extreme. Mai mult, procla-
mația aceasta nu a fost doar rodul convingerilor personale ale lui
Lincoln. Ea s-a facut la cererea întregului Senat al Statelor
Unite, care a emis o rezoluție în acest sens.
Cum vom evalua profundele și unanimele convingeri ale unor
bă rbați de un așa calibru? Ne vom gră bi oare să le respingem
deoarece nu sînt lipsite de relevanță sau demodate? Dacă am
proceda așa n-am face altceva decît să dă m dovadă de o pre-
judecată lipsită de orice rațiune.
Mai degrabă , avem datoria să cercetă m onest și atent
această proclamaJie și problemele pe care le ridică . Există oare o
Putere divină care are stă pînire supremă asupra destinului
națiunilor? Putem oare invoca această putere prin rugă ciune și
post?
Tocmai analiză rii acestor întrebă ri ii este consacrată cartea de
față . De fiecare dată , ră spunsul dat va proveni din patru surse
principale: mai întîi, învă ță tura Scripturii; în al doilea rînd,
evenimentele care s-au petrecut în istoria lumii după cel de-al
doilea ră zboi mondial; în al treilea rind, analele istoriei ameri-
cane; în al patrulea rind, mă rturii scrise despre experiențele
personale avute de oameni în domeniul rugă ciunii și postului.
DEREK PRINCE
Cuprinsul
0 proclamație 5
1 Sarea pămîntului 13
2 O împărăție de preoți 25
3 Să ne rugăm pentru guvernul nosmi 36
4 Domnitorii sînt agenții lui Dumnezeu 45
5 Eu am văzut cum se Uaurește istoria prin rugăciune 56
6 Postul intensifică rugăciunea 73
7 Postul aduce izbăvire și biruință 84
8 Postul face să cadă ploaia tîrzie a lui Dumnezeu 95
9 Îndrumări practice pentru post 107
10 Pelerinii au pus o temelie prin post 118
11 Postul public proclamat în istoria Americii 128
12 Punctul culminant: biserica slăvită 138
1
Sarea pămîntului
„Voi sînteți sarea pă mîntului . “ (Matei 5. 13).

Isus le vorbește ucenicilor Lui — nouă tuturor, adică , celor
care Îi recunoaștem autoritatea învă ță turilor. El compară funcția
noastră pe pâmînt cu sarea pământului. Sensul lui ni se va lă muri
de îndată ce vom analiza două întrebuință ri obișnuite ale să rii în
legă tură cu hrana.
Sarea dă gust
Mai întîi de toate, sarea dă gust mîncă rii. Chiar atunci cînd
aceasta nu e prea gustoasă , dacă -i adă ugă m puțină sare, ea va
deveni comestibilă . În cartea lov la 6.6 ideea aceasta este
exprimată sub forma unei interogații retorice: „Poți mînca ce-i
bară gust și bară sare?“ Tocmai sarea este aceea care schimbă
gustul mîncă rii, Pacînd plă cută gurii noastre o mîncare pe care
altfel am respinge-o.
Fiind creștini, funcția noastră este aceea de a da gust pă -
mîntului. Cel care se bucură de acest gust este Dumnezeu.
Prezența noastră face ca pă mîntul să capete trecere înaintea lui
Dumnezeu. Prezenta noastră face pă mîntul vrednic de îndurarea
13
14 Cum să făurim istoria prin rugăciune și post
lui Dumnezeu. Fă ră noi, n-ar fi nimic pe pă mîntul acesta care
să -l facă acceptabil înaintea lui Dumnezeu. Dar pentru că noi ne
află m pe e1, Dumnezeu continuă să se poarte cu har și îndurare
față de acest pă mînt, deși s-ar cuveni să -Ș i arate mînia și
judecata. Nouă ni se datorează această deosebire calitativă .
Principiul expus mai sus e viu ilustrat în relatarea mijlocirii
lui Avraam pentru salvarea Sodomei, pe care o gă sim în Geneza
18. 16-33. Domnul i-a spus lui Avraam că se îndreaptă spre
Sodoma, să vadă dacă ră utatea acelei cetă ți a ajuns dincolo de
orice posibilitate de a mai opri judecata. Apoi Avraam stă de
vorbă cu Domnul, pe drum spre Sodoma, și caută să -L convingă
pe Dumnezeu că , în lumina principiilor Sale referitoare la
judecata Sa, nu s-ar cuveni să nimicească Sodoma.
Mai întîi, Avraam stabilește acel principiu unic care stă la
baza a tot ce urmează : Voia lui Dumnezeu este ca judecata
meritată de cei răi niciodată să nu se abată asupra celor
neprihăniți. „Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel
rău?“ (v. 23) întreabă Avraam. „Să omori pe cel bun împreună
cu cel ră u, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă cu cel ră u,
departe de Tine apa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot
pă mîntul nu va face oare dreptate?“ (v. 25).
În cadrul conversației care urmează , Domnul arată clar că e
de acord cu principiul enunțat de Avraam. Cît de important este
ca toti credincioșii să înțeleagă aceasta! Dacă ann fost Uacuți
neprihă niți prin credință în Cristos și dacă tră im o viață care
exprimă cu adevă rat realitatea credinței noastre, atunci putem fi
siguri că -voia lui Dumnezeu este ca noi să nu fim niciodată
cuprinși în judecă țile trimise de El peste cei ră i.
Din nefericire, creștinii de multe ori nu înteleg aceasta
deoarece nu pot face distincție între două situații aparent simt-
lare, dar avînd în realitate naturi și cauze interne diferite. Pe de o
parte, asistă m la prigoane din pricina neprihă nirii. Pe de altă
parte, vedem judecata lui Dumnezeu asupra celor ră i. Deo-
sebirea dintre aceste două situații e reliefată de urmă toarele
afirmații contrastive: Persecuțiile vin din partea celor ră i, fiind
îndreptate asupra celor neprihă niți; dar judecata vine de la
Sarea pămi“ntului 15
Dumnezeu, care este neprihă nit, fiind îndreptată asupra celor
ră i. Astfel, prigoana penmi neprihă nire și judecata pentru ră u-
tate sînt opuse una alteia în originea lor, în scopul și rezultatul
lor.
Biblia ne atrage atentia cît se poate de ră spicat că creștinii vor
trebui să se aștepte la persecuții. În Predica de pe Munte, Isus le
spune ucenicilor: „Ferice de cei prigoniți din pricina nepri-
hă nirii, căci a lor este Împă ră ția cerurilor! Ferice de voi cînd, din
pricina Mea, oamenii vă vor ocă ri, vă vor prigoni, și vor spune
tot felul de lucruri rele și neadevă rate împotriva voastră !“
(Matei 5. 10- l l). Pavel îi scrie la fel lui Timotei: „De altfel, toți
cei ce voiesc să tră iască cu evlavie în Hristos Isus vor fi
prigoniți“ (2 Timotei 3. 12). Prin urmare, creștinii trebuie să fie
pregă tiți să îndure persecuții din pricina credinței lor și a felului
lor de trai, și să considera aceasta uri privilegiu deosebit de care
se bucură .
În același timp însă , creștinii nu trebuie să fie cuprinși
niciodată în judecă țile lui Dumnezeu asupra celor ră i. Acest
principiu este afirmat de multe ori în Scriptură . În 1 Corinteni
l 1.32 Pavel le scrie tovară șilor să i de credință astfel: „Dar cînd
sîntem judecați [noi, creștinii,], sîntem pedepsiți de Domnul, ca
să nu fim osîndiți odată cu lumea“ (2 Timotei 3.12). Asta
dovedește fapml că e o deosebire între felul cum se poartă
Dumnezeu cu credincioșii și felul cum se poartă El cu lumea.
Noi credincioșii trebuie să ne așteptă m să fim pedepsiți de
Dumnezeu. Dacă dă m dovadă de supunere cînd sîntem
pedepsiți și ne punem viața în ordine, atunci nu mai sîntem
supuși judecă ților care vin peste necredincioși sau peste lume în
general. Dumnezeu nu ne pedepsește pe noi credincioșii cu alt
scop decît acela de a ne păzi ca nu cumva să suferim judecățile
Sale asupra necredincioșilor.
În Psalmul 91.7-8 psalmistul îi dă credinciosului urmă toarea
promisiune: „O mie să cadă ală turi de tine, și zece mii la dreapta
ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii și vei
vedea răsplătirea celor ră i“. Vedem și aici principiul expus mai
sus. Toate judecă țile care vin ca „ră splată a celor ră i“ (adică
Ib Cum să făurim istoria prin rugăciune și post
acele judecă ți pe care le merită ) nu trebuie să cadă peste cei
neprihă niți. Chiar dacă Dumnezeu îi lovește pe cei ră i și-n
drepata și-n stînga, în mijlocul vijeliei cel neprihă nit ră mîne
adă postit și ferit de orice primejdie.
În Exod capitolele 7 la 12, se arată că dumnezeu a adus șapte
judecă ți din ce în ce mai aspre asupra egiptenilor, pentru că
aceștia au refuzat să asculte de profeții Lui, Moise și Aaron. În
toate aceste judecă ți, poporul lui Dumnezeu, Israel, a locuit
chiar acolo în mijlocul Egiptului, dar nici una din acele judecă ți
nu i-a atins cu nimic. În Exod 11.7 gă sim foarte plastic ex-
primată explicația acestui fapt: „Dar dintre toți copiii lui Israel,
de la oameni pînă la dobitoace, nici mă car un cîine nu va
chelă lă i cu limba lui, ca să știți ce deosebire face Domnul între
Egipteni și Israel. “ Asupra Israelului nu s-a abă tut judecata,
deoarece Domnul „a facut o deosebire“ între copiii Lui și
egipteni. Pină și cîinii Egiptului au fost obligați să recunoască
această deosebire, care ră mîne în vigoare și în ziua de azi.
Continuînd conversația sa cu Domnul referitor la Sodoma,
Avraam încearcă să stabilească de cîți oameni neprihâ niți este
nevoie ca toată cetatea să fie scutită de judecată . El începe cu
cincizeci. Apoi, dînd dovadă de uri remarcabil amestec de
reverență și perseverență , reușește să reducă cifra respectivă la
zece. În cele din urmă , Domnul îl asigură pe Avraam că dacă va
gă si zece persoane neprihă nite în Sodoma, va cruța toată cetatea
din pricina celor zece.
Care era ț›opulația Sodomei în vremea aceea? Ar fi greu de
stabilit cifre exacte. Totuși, din datele care s-au pă strat în
legă tură cu alte cetă ți din Palestina antică , prin comparație
putem aproxima numă rul locuitorilor. Pe vremea lui Avraam
zidurile lerihonului îngră deau o suprafață de vreo trei hectare,
teritoriu suficient pentru cel puțin cinci mii de oameni și cel mult
zece mii de locuitori. Dar lerihonul nu era o cetate mare raportat
la celelalte cetă ți de pe vremea aceea. Cetatea cea mai mare din
vremea aceea era Hazorul, care se întindea pe o suprafață de 70
de hectare și se crede că avea o populație de patruzeci pînă la
cinciezci de mii de locuitori. Mai tîrziu, în perioada lui losua,
Sarea pă mrnnifxi 17
află m că populația totală a cetă ții Ai era de două zeci de mii de
persoane (losua 8.25). Textul biblic pare să indice că Sodoma
era pe vremea aceea mai importantă chiar decît Ai.
Luînd în considerare aceste cetă ți, ann putea spune că
populația Sodomei în vremea lui Avraam era probabil de cel
puțin zece mii de locuitori. Dumnezeu l-a asigurat pe Avraam că
zece persoane neprihă nite vor putea asigura, prin simpla lor
prezență , salvarea unei cetă ți de zece mii. Cu alte cuvinte,
raportul era de unu la o mie. Același raport de „unu la o mie“ î1
gă sim in lov 33.23 și Eclesiastul 7.28 și din ambele pasaje se
deduce că „unu“ este o persoană deosebit de neprihă nită , pe
cînd ceilalți sînt sub norma stabilită de Dumnezeu.
E lesne să lă rgim sfera numerică de aplicații a acestui raport.
Prezența a zece persoane neprihănite poate pă stra viața unei
comunită ți de zece mii. Prezența a o sută de persoane neprihă -
nite poate păstm o comunitate de o sută de mii. Prezența a o mie
de oameni neprihă niți poate pă stra o comunitate de un milion.
De cîți oameni neprihă niți este nevoie pentru a păstra o națiune
de mă rimea Statelor Unite, a că rui populație a fost socotită la
210.000.OXl? Ră spunsul: de vreo 210.000.
Cifrele acestea au doar menirea să sublinieze principiul enun-
țat mai sus. Ne dă oare Scriptum asigură ri sau temeiuri să
credem, de pildă , că un sfert de milion de oameni cu adevă rat
neprihă niți, ră spîndiți ca sarea pe tot teritoriul Statelor Unite, ar
fi suficient să pă zească întreaga națiune de judecata lui
Dumnezeu, asigurindu-i în continuare mila și harul lui
Dumnezeu? Ar fi o mare nechibzuință să susținem că apro-
ximă rile noastre sînt exacte. Totuși, Biblia stabilește Gară
echivoc principiul general potrivit căruia prezenta credincio-
șilor neprihă niJi este factorul decisiv în purtarea lui Dumnezeu
față de o anumită comunitate de oameni.
Ilustrind acest principiu, Isus folosește metafora cu „sarea“.
În 2 Corinteni 5.20 Pavel folosește o artă metaforă pentru a
transmite același adevă r. El spune, „Noi sîntem ambasadori
pentru Cristos“. Ce sînt ambasadorii? Sînt persoane împutemi-
cite de guvernul ță rii lor și trimise să -l reprezinte pe teritoriul
t8 Cum să făurim istoria prin rugăciune §i fost
altei ță ri. Autoritatea lor nu se mă soară în funcție de priceperea
lor personală , ci este direct proporțională cu autoritatea gu-
vernului pe care-1 reprezintă .
În Filipeni 3.20 Pavel definește guvernul pe care-1 reprezen-
tă m noi, creștinii. El spune: „Cetă țenia noastră este în cer“. Atît
ediția Phillips, cît și ediția New English Bible redau acest verset
astfel: „Noi sîntem cetă țeni ai cerului“. Astfel pozitia noastră
pe pă mînt este aceea de ambasadori care reprezintă guvernul
cerului. Noi nu avem nici o autoritate să acționă m de capul
nostru, dar atîta vreme cît aplică m cu stră șnicie toate îndru-
mă rile guvernului nostru, toată forța și autoritatea cerului sînt în
sprijinul nostru, întărind fiecare cuvînt pe care-1 rostim și fiecare
mișcare pe care o facem.
Înainte ca un guvern să declare ră zboi împotriva altuia, de
obicei ultimul avertisment al acelui guvern va fi retragerea
ambasadorilor din țara respectivă . Cîtă vreme sîntem lă sați pe
pă inînt ca ambasadori ai cerului, prezenta noastră garantează
continuarea milei și bună voinței lui Dumnezeu față de pă -
mînt. Dar de îndată ce s-au retras ambasadorii, nu va mai exista
nici o opreliște în calea revă rsă rii mîniei și judecă ții divine
asupra pă mîntului.
Cu aceasta ajungem la al doilea efect al prezenței creștinilor,
în calitatea lor de „sare a pă mîntului“.
- Sarea încetinește procesul de stricare a hranei

A doua’funcție a să rii în relație cu hrana este să încetinească
procesul de stricare a ei. Pe vremea cînd nu existau frigidere,
marinarii care-și luau cu ei carne în lungile lor că lă torii pe mare
foloseau sarea din belșug pentru a conserva hrana. Procesul de
stricare începea înainte de a fi fost sărată carnea. Sarea nu putea
opri această stricare, ci doar o suspenda pe durata că lă toriei, așa
încît marinarii să poată consuma carnea și după luni de zile, deși
în condiții obișnuite acea carne s-ar fi stricat demult 31 fl-ar mai fi
putut fi mîncată .
Prezența noastră pe pâ mînt ca ucenici ai lui Cristos operează
Sarea pămîntului 19
identic cu sarea de pe carne. Procesul coruptiv a1 păcatului este
deja activ. Efectele sale se manifestă în toate sferele de activitate
umană — morală , religioasă , socială și politică . Noi nu putem
opri acest proces coruptiv început deja, dar î1 putem ține în frîu
destulă vreme așa încît planurile harului și îndură rii lui
Dumnezeu să să poată fi duse la bun sfirșit. Dar în clipa în care
influența noastră nu se va mai face simțită , ră ul va ajunge
imediat la culme iar degradarea va fi totală .
Comparația aceasta cu sarea menită să țină în frîu strică ciunea
explică învă ță mra lui Pavel de la 2 Tesaloniceni 2.3-12. Pavel
ne avertizează că răutatea omenirii va atinge culmea în persoana
unui domnitor mondial, cu putere supranaturală , condus de
însuși Satan. Pavel îl numește pe conducă torul acesta „omul
păcatului“ (mai exact „omul Uarădelegii“) și „fiul pierză rii“ (v.
3). În 1 loan 2. 18 el este numît „anticristul“, iar la Apocalipsa
13. 4 este numit „fiara“. Acest conducă tor va merge pînă acolo
încît să susțină că este Dumnezeu și va pretinde închinarea
tuturor.
Apariția acestui domnitor satanic este inevitabilă . Pavel
spune cu certitudine, „Ș i atunci se va ară ta acel Nelegiuit. . “
(2 Tesaloniceni 2.8). Pavel mai declară în același verset că
Însuși adevă ratul Cristos va fi acela care îi va aplica judecata
finală acestui Cristos fals — „pe care Domnul Isus îl va nimici
cu suflarea gurii Sale, și-1 va pră pă di cu ară tarea venirii Sale“.
Din nefericire unii predicatori au facut uz de această învă ță -
tură referitoare la anticrist pentru a imprima în credincioși o
atitudine de pasivitate și fatalism. „Vine Anticrist“ spun
aceștia. „Lucrurile merg din ră u în mai ră u și nu putem schimba
cu nimic acest lucru“. Urmarea este faptul că creștinii s-au lă sat
pe tînjală și acum stau cu mîinile în sîn, cuprinși de o întristare
pioasă , dar neUacînd nimic ca să împiedice ravagiile să vîrșite de
Satan pretutindeni în jurul lor.
Această atitudine de pasivitate și fatalism este nu numai de
compă timit, dar în plus mai este și nebiblică . Este adevă rat că
anticrist își va face în cele din urmă apariția, dar nimic nu poate
fi mai neadevă rat decît să afirmi că nu putem face nimic între
timp. Chiar în clipa de față , cînd scriu aceste rinduri, în lume
acționează o forță care confruntă și se opune spiritului lui
anticrist, încercînd să-1 oprească . Lucrarea acestei forțe este
descrisă dc Pavel la 2 Tesaloniceni 2.6-7. Spuse într-o româ -
nească vie, vorbită de cei din vremea noastră , versetele acestea
ar suna în felul următor: „Ș i acum știți ce-1 reține, pînă cînd va fi
descoperit la vremea lui. Că ci puterea secretă a Pară delegii a
intrat deja în acțiune: numai cel care îl ține în friu va
continua să facă așa pînă cînd va fi retras (luat din mijloc). “
Această putere restrictivă , care în prezent împiedică ară tara
deplină și finală a lui anticrist, este prezenta personală a Duhului
Sfint în sînul bisericii. Lucrul acesta devine și mai clar atunci
cînd cercetă m și celelalte texte din Scriptură cu privire la
Persoana și lucrarea Duhului Sfint. Chiar la începutul Bibliei, în
Geneza 1.2, ni se spune că „Duhul lui Dumnezeu se mișca pe
deasupra apelor“. Începînd din acel loc tot Vechiul Testament e
plin de referiri frecvente la activitatea Duhului Sfint pe pă mînt.
Dar la sfirșitul lucră rii publice a lui Isus pe pă mînt, Isus a promis
ucenicilor Lui că Duhul Sfint va veni la ei nu peste mult timp,
într-un mod nou, diferit de tot ce avusese loc pînă atunci pe
pă mînt.
În loan 14. 16-17 Isus face urmă toarea promisiune: „Ș i Eu voi
ruga pe Tată l, și El vă va da un alt Mîngîietor, care să ră mînă cu
voi în veac; și anume, Duhul adevă rului [un titlu al Duhului
S țînt] ... că ci ră mîne în voi, și va fi în voi. “ Ann putea
parafraza promisiunea lui Isus în felul urmă tor: „De trei ani și
jumă tate‘ sînt cu voi prin prezenta mea fizică , personală , iar
acum sînt gata să plec din mijlocul vostru. După plecarea Mea,
va veni o altă Persoană care să-Mi ia locul. Persoana aceasta este
Duhul Sfint. Cînd va veni El, va ră mîne cu voi în veci. “
În loan 16.6-7 Isus repetă promisiunea Sa: „Dar, pentru că
v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. Totuși,
vă spun adevă rul: Vă este de folos să Mă duc; că ci dacă nu Mă
duc Eu, Mingîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L
voi trimite. “ Imaginea este cît se poate de clară . Asistă m la un
schimb de Persoane. Isus a plecati, d8f îR locul Lui a venit o altă
Sarea pâmînmlui 21
Persoană — Mîngîietorul, Duhul Sfint.
În loan 16. 12-13 Isus revine la tema aceasta pentru a treia
oară : „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți
purta ... “ În textul original, în limba greacă , pronumele „e1“
este de genul masculin, dar substantivul „Duhul“ este neutru.
Acest dezacord gramatical de gen scoate în evidență natura
duală a Duhului Sfint — atît personal, cît și impersonal. Lucrul
acesta se potrivește cu limbajul folosit de Pavel în 2 Tesaloni-
ceni capitolul 2, cu privire la puterea care ține în frîu apariția lui
anticrist. În versetul 6 Pavel spune: „Cine î1
reține . . “ (RSV)* iar în versetul 7 el spune: „Cel care îl reține
acum . . “ (Rsv)*. Această similitudine de exprimare con-
firmă identitatea acestei puteri restrictive a Duhului Sfint.
Schimbul de persoane promis de Isus a fost efectuat în două
etape: mai întîi, înă lțarea lui Isus la cer; apoi, zece zile mai
tîrziu, coborîrea Duhului Sfint în ziua de Rusalii. În acest punct
din istorie Duhul Sfint a coborâ t ca o Persoană din cer și Ș i-a
stabilit locuința pe pă mînt. Adevă rata Lui locuință este trupul
adevăraților credincioși, numit „biserica“. Acestui trup de cre-
dincioși Pavel îi adresează în 1 Corinteni 3. 16 urmă toarele
cuvinte: „Nu știți că voi sînteți templul lui Dumnezeu și că
Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?“
Mă reața lucrare a Duhului Sfmt în cadrul bisericii constă in
pregă tirea unui trup împlinit pentru Cristos. După întregime,
acest trup va fi la rîndul lui dă ruit lui Cristos, asemenea unei
mirese care e dă ruită mirelui. De îndată ce această lucrare a
Duhului Sfint în cadrul bisericii s-a terminat, E1 va fi retras din
nou de pe pă mînt, ducînd cu El trupul întregit al lui Cristos.
Astfel ann putea completa afirmația lui Pavel dc la 2 Tesaloni-
ceni 2. 7 in felul urmă tor: „E1 (Duhul Sfint), care acum îl ține (pe
anticrist) în frîu, va continua să facă acest lucru pînă cînd va fi
retras. “
Opoziția dintre Duhul Sfint și duhul lui anticrist este deschisă
și la 1 loan 4.3-4: „Ș i orice duh care nu mă mirisește că Isus a
*RSv în engleză: Revised Standard Version (Edija standard revizuită ) (N.tr)

venit în trup nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui anticrist
de a că rui venire ați auzit. El chiar este în lume acum. Voi,
copilașilor, sînteți din Dumnezeu; și i-ați biruit, pentru că Cel ce
este în voi este mai mare decît cel ce este în lume. “
În lume este duhul lui anticrist, lucrâ nd de zor pentru apariția
lui anticrist însuși. În ucenicii lui hristos este Duhul Sfint, care
ține în loc apariția lui anticrist. Dc aceea, ucenicii în care
locuiește Duhul Sfint, sînt ca o barieră , ținînd în friu izbucnirea
deplină a Uară delegii și ară tarea finală a lui anticrist. Numai
atunci cînd Duhul Sfint, împreună cu trupul întregit al ucenicilor
lui Cristos, va fi retras de pe pă mînt, se vor putea desPașura în
voie forțele rmdelegii, pînă la împlinirea planurilor lui anti-
crist. Între timp, este nu numai privilegiul, dar și responsabili-
tatea ucenicilor lui Cristos, prin puterea Duhului Sfint, să
„biruie“ forțele lui anticrist și să le țină în frîu.
Fiind deci sarea pă mînmlui, noi, ucenicii lui Cristos, avem

două responsabilită ți principale. Întîi, prin prezenta noastră noi
facem pă mîntul acesta vrednic în cpntinuare de haiul și în-
durarea lui Dumnezeu. În al doilea rînd, prin puterea Duhului
Sfint dinlă untrul nostru, {inem în frîu forțele strică ciunii și
Pară delegii pînă la vremea rînduită de Dumnezeu.
În implinirea acestor responsabilită ți, biserica stă ca o barieră
în calea realizâ rii de că tre Satana a ambiției sale supreme, de a
cîștiga stă pînire asupra întregului pă mînt. Așa se explică de ce
Pavel spune în 2 Tesaloniceni 2.3 că trebuie să vină mai întîi o
că dere de la credință , înainte ca omul pă catului [anticrist] să
poată fi descoperit. Cuvîntul tradus prin „că dere de la credință “
este de fapt apostazie — adică , o îndepă rtare de la credință .
Atîta timp cît biserica ră mîne statornică și nu-și compromite
credința, ea are puterea de a ține în friu manifestarea lui anti-
crist. Satan însuși știe prea bine acest lucru și, prin urmare,
obiectivul lui principal este de a submina credinta și nepri-
hă nirea bisericii. De îndată ce a reușit să facă acest lucru, bariera
Sarea pămînmlui 23
din calea scopurilor sale a fost inlă mrată și el este de-acum liber
să cîștige controlul spiritual 3i politic asupra întregului pă mînt.
Să zicem că , datorită eșecului nostru, al creștinilor, de a ne
îndeplini responsabilită țile, Satan ar reuși în planul său. Ei bine,
atunci ce s-ar întîmpla? Isus Însuși ne dă ră spunsul. Noi vom fi
devenit o „sare care și-a pierdut gustul“. E1 ne avertizează cu
privire la soarta care o așteaptă pe o astfel de sare: „Atunci nu
mai este bună de nimic decît să fie lepă dată afară , și că lcată în
picioare de oameni“ (Matei 5. 13).
„Bună de nimic“ ! Aspră condamnare! Ce urmează ? În acest
caz am ajuns să fim „lepă daJi“ — respinși de Dumnezeu.
Atunci vom fi „că lcați în picioare de oameni“. Oamenii vor
deveni insmimentele judecă ții lui Dumnezeu asupra unei bise-
rică apostate, „bară sare“. Dacă noi cei din biserică nu vom ține
în friu forțele ră ută ții, judecarea noastră va fi lă sată tocmai pe
seama acelor forțe.
Alternativele care ne stau la îndemînă ne sînt clar prezentate
de Pavel în Romani 12.21: „Nu te lă sa biruit de ră u, ci biruiește
ră ul prin bine. “ Nu sînt decît două soluții: fie să biruim, fie să ne
lă să m biruiți. Nu este cale de mijloc — a treia cale nu există . Noi
putem folosi binele pe care Dumnezeu ni 1-a pus la dispozitie
pentru a birui ră ul care ne confruntă . Dar dacă dă m faliment în
această privință , amnci chiar ră ul acela se va întoarce împotriva
noastră .
Mesajul acesta se aplică cu urgentă actualitate 1a aceia dintre
noi care locuim în ță ri unde mai există libertatea de a vesti și de a
practica credinta noastră creștină. În multe țări de astăzi creștinii
și-au pierdut această libertate. În același timp, milioane dc
oameni din țările respective au fost sistematic îndoctrinați să
urască și să disprețuiască creștinismul și tot ce reprezintă el.
Pentru oamenii îndoctrinați în felul acesta nu este mai mare
satisfacție decît să calce în picioare pe acei creștini care nu se
află încă sub jugul lor.
Dacă vom lua seama la avertismentul lui Isus și ne vom
împlini funcția de sare pe acest pă mînt, vom avea puterea de a
împiedica un deznodă mînt atît de sumbru. Dar dacă ne vom
neglija responsabilită țile și va trebui să trecem prin judecata care
urmează , reflecția amamică a tuturor va fi: Asta se putea evita.
2
O împărăție de preoți
Dumnezeu ne-a împuternicit — pe noi, poporul Lui credincios

pe acest pămînt — cu autoritatea de a hotărî destinul unor
națiuni și guveme. El se așteaptă ca noi să facem uz de auto-
ritatea acordată în sensul proslăvirii Sale și spre binele nostru.
Dacă nu vom face așa, vom fi răspunzători de consecințe.
Acesta e mesajul Scripturii, care ne este prezentat atît sub forma
preceptelor, cit și a modelelor de urmat. Este un mesaj con-
firmat de experienta personală a multor credincioși, fiind scris
pe filele istoriei multor națiuni. În capitolele urmatoare vom
examiiia cazuri concrete din istoria universală a ultimelor de-
centi, cît și din analele istoriei americane. Dar mai intîi, în
capitolul de fată, vom afla care este temelia biblică a acestei
autorități.
Cuvintele lui Dumnezeu în gura omului

Găsim un exemplu grăitor în viața și activitatea profetului
leremia. În versetele cu care începe capitolul întîi din cartea
leremia, Dumnezeu declară că 1-a pus pe leremia deoparte „ca
profet pentru națiuni“ ( 1.5). Drept răspuns, leremia protes-
25
tează , spunînd că nu e în stare să -și îndeplinească rolul:
eu nu știu să vorbesc, că ci sînt un tînă r“. Totuși
Dumnezeu Își reafirmă chemarea, în termeni și mai puternici,
încheind cu cu vintele: „Iată, astăzi te pun peste neamuri și peste
împă ră ții, ca să smulgi și să tai, să dă rimi și să nimicești, să
zidești și să să dești“ (v. 10).
Ce poziție înălțată pentru un tînăr, să fie „pus peste neamuri și
împă ră ții“ ! Aceasta este o autoritate pe un plan mai înalt decît
cel ocupat de forțele obișnuite care mînuiesc și dau formă scenei
politice a lumii. Dacă ar fi să judecă m după aparențe, ceea ce a
urmat în viața lui leremia după această întîlnire cu Domnul nu
pă rea deloc să indice că ar fi fost înzestrat cu o atare autoritate.
Dimpotrivă , mesajul lui a fost aproape unanim respins, cît
despre el, mereu a avut parte numai de umilințe și prigoniri. A
zăcut mai multe luni în temniță și în cîteva ocazii a fost cît p-aci
să -și piardă viața, fie prin executare, fie prin înfometare.
Cu toate acestea cursul urmat de istorie pînă în clipa de azi a
validat din plin autoritatea lui leremia și a mesajului să u. Mesa-
jele lui profetice au derulat destinul lui Israel și cel al mai tuturor
popoarelor învecinate din Orientul Mijlociu, ba chiar și al celor
din alte meleaguri mai îndepă rtate ale pă mîntului. Au trecut
două mii cinci sute de ani de atunci. În lumina istoriei, putem
face azi o analiză obiectivă . De-a lungul tuturor veacurilor care
s-au scurs pînă azi, fiecare din neamurile acelea a urmat în-
tocmai cursul prezis cu atîta precizie de leremia. O cercetare
mai atentă a istoriei, așa cum o cunoaștem din alte că rți, în
lumina protețiilor lui leremia nu face altceva decît să ne dez-
vă luie tot mai mult cît de exacte au fost aceste profeții și cît de
precis s-au împlinit. Așa se face că leremia, pe drept cuvînt, a
fost „pus peste acele împă ră ții și neamuri“, iar prin profețiile
rostite de el a devenit, în fapt, chiar arbitrul destinului lor.
Pe ce s-a bazat această autoritate extraordinară ? Ră spunsul îl
gă sim în leremia 1.9: „Apoi Domnul Ș i-a întins mîna și mi-a
atins gura. Ș i Domnul mi-a zis: „Iată , pun cuvintele Mele în
gura ta. “ Autoritatea stă tea în înseși cuvintele lui Dumnezeu,
transmise lui leremia. Întrucît cuvintele rostite de leremia nu
0 împărăție de preoți 27
erau ale lui, ci ale lui Dumnezeu, ele aveau aceeași putere în
gura lui leremia pe care ar fi avut-o dacii Dumnezeu Însuși le-ar
fi rostit. În toate afacerile acestui pă mînt, cuvâ ntul ultim este al
lui Dumnezeu. Uneori însă Dumnezeu gă sește cu cale să ex-
prime acest cuvînt prin buzele unui credincios de pe pămînt. Se
poate ca acest cuvînt să fie vestit în public, sub forma unei
profeții, sau în cadrul unei prezentâ ri impună toare din Scrip-
tură . Cel mai adesea însă cuvâ ntul acesta este rostit în câ mă ruța
de rugă ciune, în cererile sau mijlocirile credinciosului.
E important să observă m cele două laturi ale raportă rii lui
leremia la guvernul laic din vremea sa. Pe plan firesc, ca
cetă țean al regatului luda, e1 era supus guvernului națiunii din
care facea parte, guvern al că rui reprezentant era regele și primii
de pe lîngă el. Sub nici o formă , leremia n-a predicat și n-a
practicat subversiunea sau anarhia politică , după cum n-a căutai
niciodată să ignore sau să se opună decretelor emise de guvernul
ță rii împotriva lui, oricît de arbitrare și nedrepte au fost acestea
uneori. Cu totul alta a fost situația pe planul spiritual la care 1-a
înă lțat Dumnezeu pe leremia, în slujba lui de profet. Aici el și-a
exercitat din plin autoritatea asupra acelorași conducă tori că rora
le era supus pe plan firesc.
Sîntem părtași cu Cristos, pe scaunul Lui de domnie

Cariera lui leremia ilustrează un principiu pe care-l gă sim mai
plenar dezvoltat în Noul Testament, și anume: Creștinul are
cet• tenie dublâ. Prin nașterea naturală , el este cetă țean al unei
națiuni de pe pă mînt, fiind supus tuturor legiior și regulilor dc
conviețuire proprii acelui guvern legal constituit. Dar prin re-
nașterea lui spirituală , în urma credinței în Cristos, el este și
cetă țean al împă r‹iției cerești a lui Dumnezeu. Aceasta e baza
declarației lui Pavel, pe care am amintit-o deja în capitolul
precendent: , ,Noi ... sîntem cetățeni ai cerului“ t Filipeni
3. 20, ediția New English B ible).
Ca cetațean al cerului, creștinul e supus legilor împă ră ției
cerești. dar în același timp este îndreptă țit la o parte din auto-
ritatea acelei împă ră ții. La această împă ră ție se referă David în
Psalmul 103. 19: „Domnul Ș i-a așezat scaunul de domnie în
ceruri, și domnia Lui stă pînește peste tot. “ Împă ră ția lui
Dumnezeu este supremă , mai presus de toate celelalte împă ră ții
și forțe care-și desPașoară activitatea pe pă mînt. Planul lui
Dumnezeu prevede împă rțirea autorită ții impă rfiției Sale în co-
mun cu credincioșii Să i. În Luca 12.32 Isus Își asigură ucenicii:
„Nu te teme, turmă mică, pentni că Tată l vostru vă dă cu plă cere
Impă ră ția. “ Mîngîierea adusă de această asigurare nu depinde
de tă ria numerică a turmei, deoarece din capul locului este o
„turmă mică “ — cîteva „oi în mijlocul lupilor“ (Matei 10. 16).
Certitudinea faptului că impă ră ția este a noastră se întemeiază
pe faptul că așa îi place Tată lui să fie, că aceasta e „hotă rirea
Acelui care face totul după sfatul voii Sale“ (Efeseni 1. 11).
Pozitia noastră , a creștinilor, în împă ră ția lui Dumnezeu e
stabilită de legă tura pe care o avem cu Cristos. Pavel explică
lucrul acesta in textul de la Efeseni 2.4-6, care sună așa în
versiunea New English Bible: „Dar Dumnezeu, cel bogat în
îndurare, din pricina iubirii Lui mari pentru noi, ne-a adus la
viață cu Cristos chiar pe cînd noi eram morți în pă catele noastre;
prin har sînteți mîntuiți. Și în unire cu Cristos ne-a înviat și ne-a
întronat împreună cu El pe tă rimurile cerești . “
Harul lui Dumnezeu ne dezvă luie identitatea cu Cristos în trei
etape. Mai întîi, sîntem „aduși la viață “ — sau, altfel spus,
„sîntem înviați“. Împă rtă șim viața lui Cristos. În a1 doilea rind,
sîntem „înîiați“, după cUm 3Î CriStos a fost înviat, din mormînt.
Împă rtă șim învierea lui Cristos. În al treilea rînd, sîntem „întro-
nați“ în împărăția cerească. Împărtă șim cu Cristos autoritatea
Sa regală pe scaunul Lui de domnie. Nimic din toate acestea nu
este la timpul viitor, ci totul e redat la timpul trecut, ca fapt de ja
împlinit. Fiecare din aceste afirmații esfe posibilâ nu yrin
propriile noastre eforturi, ci numai și numai prin actul nostru de
acceptare, prin creâin(ă, de încuviințare a unirii noastre ‹’u
Cristos.
În Efeseni 1 .20-2 1 Pavel descrie pozitia de autoritate
supremă la care L-a înă ițat Tată l pe Cristos: „ ... cînd L-a
înviat din morți, cînd L-a întronat la dreapta Sa în tă rîmurile
cerești, cu mult mai presus de toate guvernele și autorită țile, dc
toate puterile și stă pînirile și de toate titlurile sau suveranită țile
care se pot numi . “ (New English Bible). Autoritatea lui
Cristos la dreapta lui Dumnezeu nu înseamnă neapă rat înlă tura-
rea tuturor celorlalte forme de autoritate sau guvemare, ci doar
faptul că El deține locul primordial deasupra lor. Același adevă r
este exprimat prin titlul adresat de două ori lui Cristos în Cartea
Apocalipsei: „Rege al regilor și Domn al domnilor“ (Apoca-
lipsa 17. 14; 19. 16). Cristos este Domnitorul suprem, peste toți
ceilalti domnitori și Guvernatorul tuturor guvernelor. Iată
pozitia pe care El o împarte cu preaiubiții Să i credincioși,
conducă tori împreună cu El pe scaunul Lui de domnie.
Cum vom putea pă trunde ceva din nemă rginita mă reție de
care ni se face parte? Răspunsul ni-I dă rugă ciunea lui Pavel din
Efeseni capitolul 1:
pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos,

Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și revelație
în cunoașterea Lui, avînd ochii inimii voastre luminați,
pentru ca să puteți cunoaște ... cît de nemăsurată este
măreția puterii Sale în noi cei care credem, după lucrarea
glorioasei Lui puteri pe care a realizat-o în Cristos cînd L-
a înviat din morti și L-a pus să șadă la dreapta Lui în
locurile cerești
(Efeseni 1. 17-20 RSV)
Această revelație nu poate veni pe calea rațiunii sau a

cunoașterii senzoriale, ci numai prin intermediul Duhului Sfint.
E1 este Cel care „luminează ochii inimii noastre“ și ne arată
două adevă ruri îngemănate: mai întîi, faptul că autoritatea lui
Cristos este acum supremă peste întregul univers și apoi
adevărul că aceeași putere care L-a înălțat pe Cristos la această
pozitie de autoritate operează acum și „în noi cei care credem“.
In 1 Corinteni capitolul 2 Pavel explică în continuare aceste
adevăruri, care le sînt descoperite numai creștinilor, de că tre
Duhul Sfint. Să-l ascultăm: „Dar noi împărtășim o înțelepciune
ascunsă , secretă a lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a decre-
tat-o înainte de veacurile glorifică rii noastre. Nici unul din dom-
nitorii veacului acestuia nu au înteles-o; că ci dacă ar fi înteles-o,
nu L-ar fi ră stignit pe Domnul slavei“ (versetele 7 și 8, RSV).
Această „înțelepciune ascunsă și secretă “ Îl descoperă pe
Cristos ca „Domn al slavei“. Ea este spre „glorificarea
noastră “, că ci ne arată deslușit că și noi, prin unirea noastră
cu El, avem pane deplină la slava Sa.
În continuare Pavel spune așa: „Dar, după cum este scris,
„Ceea ce ochiul n-a vă zut, urechea n-a auzit, și inima omului
n-a conceput, iată ce a pregă tit Dumnezeu pentru cei care-L
iubesc“, nouă Dumnezeu ne-a descoperit prin Duhul ... “
(versetele 9 și 10, RSV). Pavel subliniază din nou faptul că acest
fel de cunoaștere nu se capă tă pe calea simțurilor, după cum nu
izvoră 3te din resursele l‹tuntrice ale rațiunii sau închipuirii
omenești, ci este o cunoaștere rezervată în exclusivitate celor
luminați de Duhul Sfint.
În versetul 12 Pavel face un rezumat al acestor adevă ruri:
„Acum noi nu ann primit duhul lumii, ci duhul care e de la
Dumnezeu; pentru ca să cunoaștem lucrurile ce ne sînt date bară
plată de la Dumnezeu. “ Unul dintre lucrurile pe care le primim
este poziția noastră cu Cristos la dreapta lui Dumnezeu. Pavel
pune aici în contrast două surse de cunoaștere. „Duhul lumii“
ne arată lucrurile acestei lumi. Prin acesta înțelegem care e
cetă țenia noastră pă mîntească , împreună cu drepturile și re-
sponsabilită țile pe care le incumbă aceasta. Dar „Duhul care
este dc la Dumnezeu“ ne descoperă împă ră ția lui CristoS și locul
nostru în cadrul ei. Prin ea înțelegem drepturile și responsabili-
tă țile care ne revin ca cet‹tțeni ai cerului.
Dacă se întîmplă , uneori, ca poziția noastră cu Cristos pe
scaunul Lui de domnie să ni se pară ca ceva îndepă rtat sau ireal,
e lesne de gă sit explicația: Noi nu ann primit revelația pe care
Duhul S fint ne-o pune la dispoziție prin Scripturi. Lipsiți de
această revelație, nu vom putea nici să înțelegem, nici să ne
bucură m de binefacerile cetă țeniei noastre cerești. În loc să
domnim ca regi, ne gă sim tot robi trudiți și-mpovă rați.
Din robi în regi

De la început Dumnezeu a plă nuit să împartă stă pînirea
pământului împreună cu omul. În Geneza 1 . 26 este enunțat
scopul inițial al creă ri i omului: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să
facem pe om după chipul Nostru. după asemanarea Noastră ;
eiomenirea] să stă pînească ... peste tot pă mîntul .. “ Din
cauza neascultări i , Adam și urmașii lui și-au ratat pozitia lor de
stă pînire. In loc să domnească și să fie regi, ei au fost subjugați
ca sclavi pă catului și Satanei.
Totuși stă pînirea pe care a pierdut-o întreaga omenire prin
Adam este redata credinciosului în Cristos. „Dacă deci, prin
greșeala unuia singur |a lui Adam], moartea a domnit prin e1
singur, cu mult mai mult cei ce prim,esc, în toată plină tatea,
harul și darul neprihă nirii, vor domni în viață prin acel unul
singur, care este Isus Hristos“ (Romani 5. 17). Consecințele
neascultă rii lui Adam și cele ale ascultă rii lui Cristos se ma-
nifestă și unele și altele încă din viața aceasta. Moartea dom-
nește în prezent peste necredincioși. Tot așa credincioșii dom-
nesc acum în viată prin Cristos. Prin unirea noastră cu Cristos
noi am fost deja înă lțați să împă rțim tronul cu El, și de pe acea
pozitie domnim împreună cu El în clipa de față .
Scopul lui Dumnezeu în ră scumpă rarea omului reflectă
planul urmă rit de El inițial prin crearea omului. Harul ră scum-
pă ră tor îl ridică pe om de la starea lui de sclavie, redîndu-i
poziția de stă pînire. În Vechiul Testament lucrul acesta e de-
monstrat prin izbă virea Israelului din sclavia Egiptului. În Exod
19.6 Dumnezeu îi face cunoscut lui Israel planul urmă rit de El
prin ră scumpă rarea lor: „Îmi veți fi o împă ră ție de preoți și un
neam sfint ... “ „O împă ră ție de preoți“ amintește de reluarea
domniei — adică de înlocuirea sclaviei cu domnia regală .
Dumnezeu i-a oferit Israelului un privilegiu dublu: să slujească
in calitate de preoți și să domnească în calitate de regi. După
cum vom vedea în capitolele ulterioare ale acestei câ rți, unii din
cei mai mari sfinți ai Israelului, cum a fost Daniel, și-au împlinit
chemarea respectivă . În cea mai mare parte însă națiunea în
totalitatea ei a refuzat promisiunile facute ei de Dumnezeu în
harul Să u.
În Noul Testament, Dumnezeu reînnoiește pentru cei ră scum-
pă rați prin credință chemarea adresată inițial Israelului. În 1
Petru 2.5 creștinii sînt numiți „o preoție sfintă “. Ca preoți ai
Noului Testament, slujba lor este „ ... de a aduce jertfe
spirituale, plă cute lui Dumnezeu prin Isus Cristos“. „Jertfele
spirituale“ aduse de creștini iau diferite forme de rugă ciune —
mai ales închinarea și mijlocirea. Apoi la 1 Petru 2.9 creștinii
sînt numiți „o preoție împă ră tească [regală ]“. Expresia „îm-
pă ră ție regală “ corespunde exact cu expresia „o împă ră ție de
preoți“ de la Exod 19.6.
În cartea Apocalipsa gă sim aceeași expresie aplicată de două
ori celor ră scumpă rați prin credinta în Isus Cristos. În
Apocalipsa 1.5-6 citim urmă toarele: „ ... a Lui, care ne
iubește, care ne-a spălat de pă catele noastre cu sîngele Să u și
a facut din noi o împă ră ție și preoți pentru Dumnezeu,
Să u l . “ Din nou la Apocalipsa 5.9- 10: „ . . (Tul ne-ai
Tată
ră scumpă rat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tă u . . și ne-ai
facut regi și preoți Dumnezeului nostru ... “ În toate, scopul
lui Dumnezeu de a face din copiii Lui ră scumpă rați „o împă ră ție
de preoți“ este afirmat de patru ori în Scriptură o dată în
Vechiul Testament și de trei ori în Noul Testament. În toate trei
cazurile din Noul Testament planul lui Dumnezeu este prezentat
nu ca pe ceva care va avea loc în viitor, ci ca un fapt deja împlinit
pentru noi, creștinii, prin pozitia pe care o ocupă m în Cristos.
Noi domnim prin rugăciune

În Psalmul 1 10.1-4 David înUațișează tabloul lui Cristos ca
Rege și Preot domnind împreună cu poporul Să u credincios.
Fiecare amă nunt din scena descrisă este plin de tîlc și merită
toată atentia noastră . Limbajul inspirat al lui David și imaginile
plastice folosite de e1 trebuie interpretate în raportul lor cu
celelalte pasaje înrudite din Scriptură .
În versetul 1 avem revelația lui Cristos Regele, întronat la
dreapta Tată lui: „Domnul mi-a zis: „Stai la dreapta mea, pînă
voi face din dușmanii tă i scaunul picioarelor tale“. Nici un alt
verset din Vechiul Testament nu este citat mai des în Noul
Testament decît acesta. În trei din evanghelii Isus citează cu-
vintele lui David și 1e aplică la El Însuși (Matei 22. 44; Marcu
1 2. 36; Luca 20.42-43). Tot lui Isus I le aplică și Petru în predica
sa din ziua de Rusalii (Fapte 2.34-35). Adevă rul poziției de rege
a lui Cristos este prezentat în mod similar de David în Psalmul
2.6, unde Tată l declară : „Totuși. Eu ann uns pe Împă ratul Meu
pe S ion, muntele Mcu cel sfint“.
În versetul 4 din Psalmul 110 tabloul lui David este completat
de revelația lui Cristos ca Preot: ., Domnul a jurat, și nu-I va
părea ră u: „Tu ești preot în veac, în felul lui N4elhisedec. “
Întreaga învă ță tură a epistolei că tre Evrei cu privire la calitatea
de Mare Preot a lui Cristos se bazează pe acest verset din
Psalmul 1 10. Autorul că rții Evrei subliniază că în Melhisedec
s-au unit doua funcții. cea de rege și cea de preot. Melhisedec a
fost „preot al Dumnezeului Celui Preainalt“. În plus maî era,
prin însuși sensul numelui Să u, „Regele neprihă nirii“ și apoi de
asemenea Regele Salemului, care înseamnă Regele Pă cii“ (E-
vrei 7. 1 -2).
Aceasta e slujba dublă a lui Cristos pe care și-o desUașoară
acum la dreapta Tată lui. Ca Rege. E1 domnește. Ca Preot. El
mijloce3te: „ ... pentru că tră iește pururea ca să inijlocească
pentru ei . “ (Evrei 7.25).
Versetul 2 din psalmul 110 descrie modul în care se exercită
autoritatea regală a lui Cristos: „Domnul va întinde din S ion
toiagul de cîrmuire a1 puterii Tale, zicînd: „Stă pînește în mi jIo-
cui vră jmașilor Tă i!“.
David vorbește despre „toiagul puterii Tale“. Prin acesta
domnește Cristos. „Toiagul“ în Scriptură este
semnul autorită ții conducă torului. Cînd Moise și-a întins toia-
gul, au venit plă gile lui Dumnezeu peste Egipt iar mai tîrziu
Marea Roșie s-a despă rțit în calea Israelului (Exod capitolele
34 Cum să ycurim istoria prin rugăciune și post
7-14). Ca mare preot și că petenie a seminției Levi, Aaron avea
uri toiag pe care era încrustat numele lui (Numeri 17.3). Același
lucru se aplică lui Cristos. Autoritatea Lui devine activă prin
folosirea numelui Să u.
În scena înPațișată de David, toiagul nu este întins chiar de
mîna lui Cristos, ci este trimis „din Sion“. În toată Scriptura
Sionul denotă un loc de strîngere a copiilor lui Dumnezeu.
Vorbind creștinilor, autorul că rții Evrei spune: „Ci v-ați a-
propiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu,
lerusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbă toare,
de Biserica celor întîi nă scuți, cari sînt scriși în ceruri ... “
(Evrei 12.22-23). Pe temeiul dreptului conferit nouă de cetă -
țenia noastră cerească , noi ne ocupă m locul în adunarea aceasta
întrunită pe Sion.
Aici ne îndeplinim rolul în dubla slujbă a lui Cristos. Ca regi,
noi domnim cu El. Ca preoți, luă m parte cu El la slujba de
rugă ciune și mijlocire. Nu trebuie niciodată să încercă m să
separă m aceste două funcții. Ele sînt inseparabile. Dacă vrem să
domnim ca regi, trebuie să slujim ca preoți. Practicarea slujbei
noastre preoțești este cheia exercită rii de că tre noi a autorită ții
regale. Tocmai prin rugăciune și mijlocire aplică m autoritatea
noastră în numele lui Isus.
Cit de minunat ilustrează imaginea lui David slujba de
rugăciune a bisericii! În lume forțele ră ului se înmulțesc la tot
pasul, respingînd autoritatea lui Cristos și opunîndu-se lucră rii
împă ră ției Sale. Dar „în mijloc“ creștinii se adună în cadrul
ordinului - lor divin de regi și preoți. Din adunarea lor toiagul
autorită ții lui Cristos, exercitat în numele Lui, este întins în
afarii prin rugăciunile lor. În toate direcțiile în care este întins
toiagul, forțele ră ului sînt obligate să cedeze, Cristos fiind în
schimb înă ițat și proslă vit, iar împă ră ția Lui propășește tot mai
mult.
Toți creștinii așteaptă cu neră bdare ziua în care dușmanii lui
Cristos vor fi, în cele din urmă , învingi și supuși cu totul, cind El
va fi ară tat tuturor și recunoscut de toti ca Rege. Biblia promite
că ziua aceea va veni. Dar noi nu trebuie să lă să m gloria promisă
0 împără(ie de preo(i 35
a viitorului să ne orbească față de realitatea poziției actuale a lui
Cristos la dreapta lui Dumnezeu. Cristos domnește chiar
acum
„în mijlocul dușmanilor Lui“, iar noi domnim împreună cu El.
Este răspunderea noastră să ne exercităm autoritatea de care
dispunem în numele Lui și în fața tuturor forțelor răului să
demonstrăm că Cristos este deja „Rege al regilor și Domn al
domnilor“.
3
Să ne rugăm
pentru guvernul nostru
Cristos este „Regel• regilor și Domnul domnilor“. El este

Domnitorul domnitorilor pă mîntului și Guvernatorul guvema-
torilor pă mîntului. Autoritatea Lui peste toate guvernele pamîn-
tești este pusă la dispoziția bisericii Sale — adică , tuturor
copiilor Lui credincioși — prin numele Său. Cum a întins Moise
toiagul în numele lui Dumnezeu în Egipt, tot așa și biserica, prin
rugă ciunile ei, întinde autoritatea lui Cristos peste națiuni și
conducă torii acestora.
Uri guvern bun este după voia lui Dumnezeu

In prima epistolă că tre Timotei, Pavel î1 învață pe Timotei
rînduiala și modul de administrație în cadrul bisericii locale, pe
care el o numește „casa lui Dumnezeu“ (vezi 1 Timotei 3. 14-
15). În capitolul 2el dă îndrumă ri legate de slujba de rugă ctune a
bisericii:
Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugă ciuni,

cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru
împă rați și pentru toți cei ce sînt înalțați în dregă torii,
36
Să ne rugăm pentru guvernul nostru 37
ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu
toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun
și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul
nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mîntuiți și să
vină la cunoștința adevărului.
(1 Timotei 2.1-4)
„Mai întîi de toate“, Pavel cere să se facă „rugă ciuni, cereri,

mijlociri, mulțumiri pentru toți ... “ Dacă ar fi să alegem un
termen care să cuprindă toate patru activită țile, acesta ar fi
rugăciunea. Prima îndatorire a creștinilor care se adună la
pă rtă șie este să se roage. De asemenea, este principalul lor
mijloc de extindere.
În versetul 2 Pavel spune că trebuie să ne rugă m „pentru toți
oamenii“. Dumnezeu se interesează de toți oamenii și se aș-
teaptă ca poporul Său să împă rtă șească aceeași preocupare. Cîtă
deosebire aici față de rugă ciunile înguste ale multor creștini,
care nu se roagă decît pentru ei! Cineva a propus urmă toarea
parodie pentru rugă ciunea celor mai mulți cre3tini: „Doamne
binecuvîntează -mă pe mine și pe soția mea. Pe fiu1 meu și pe
soția mea. Pe noi patru — și-atît! Amin!“
După rugă ciunea pentru „toți oamenii“, primul subiect con-
cret este rugă ciunea pentru „regi și toți cei aflați în poziții de
autoritate“. În ță ri ca Statele Unite, unde n-a existat niciodată
monarhia, cuvîntul „regi“ (sau împă rați) nu se aplică . Cu toate
acestea, fie că există monarhie, fie că nu există , expresia „toți
cei ce sînt în poziții de autoritate“ (pentru toți cei ce sînt înalți în
dregă torii) îi cuprinde pe toți cei împuterniciți să guvemeze
națiunea din care facem parte. Grupul acesta de oameni e
cuprins în termenul guvernul.
Astfel primul subiect de rugă ciune rînduit de Dumnezeu
pentru poporul Să u care se adună la pă rtă șie este „guvernul“.
Din multele experiențe pe care le-am avut în această privință ,
m-ann convins că creștinii nu dau prea multă importantă acestui
subiect de rugă ciune. Nu numai că nu se roagă pentru guvern
„mai întîi“, ci nu se roagă deloc pentru e1! Ei se roagă , cu
oarecare regularitate, pentru grupuri de oameni, cum ar fi cei
bolnavi, pentru cei reținuți la pat, pentru cei ce zac în spitale,
pentru predicatori, pentru misionari, pentru evangheliști, pentru
cei nemîntuiți, pentru cei care-și fac serviciul militar — și
pentru cîte și mai cîte grupuri de oameni, numai pentru grupul
numă rul unu de pe lista lui Dumnezeu —adică pentru guvern —
nu se roagă ! Nu exagerez deloc cînd spun că mulți din cei ce-și
spun creștini predați nu se roagă serios pentru guvernul ță rii lor
nici mă car o singură dată pe să ptă mînă !
Cînd ne rugă m pentru guvern, ce anume trebuie să cerem?
Ră spunsul lui Pavel este urmă torul: „ ... ca să putem duce
astfel o viață pașnică și liniștită , cu toată evlavia și cu toată
cinstea. “ Oare are gu vemul aflat la putere vreo înrîurire asupra
modului nostru de viață ? Bineînteles că are! De aceea, dacă
dorim să avem o viață liniștită , atît logica, cît și propriile
interese ne arată limpede că trebuie să ne rugă m pentru guvernul
ță rii noastre.
Lucrul acesta mi s-a întipă rit foarte bine în minte recent, cînd
am facut cerere să devin cetă țean al Statelor Unite. Ca toți
ceilalti candidați, a trebuit să studiez în mare principiile aflate la
baza Constituției Americane și scopurile cu care a fost alcă tuită .
Meditînd la aceste lucruri, m-am întrebat: „Care a fost
obiectivul adevă rat al celor care au conceput Constituția?“
Concluzia pe care ann tras-o este că principalul obiectiv care a
motivat scrierea acestei constituții poate fi rezumat cu toată
precizia în cuvintele lui Pavel: „ ... ca să putem duce astfel o
viață pașnică și liniștită , cu toată evlavia și cu toată cinstea. “
Autorii Constituției au avut ca obiectiv crearea unui stat în care
toți cetă țenii să fie liberi să -și urmă rească interesele lor proprii
legitime, bară nici un amestec din partea altor cetă țeni sau a
guvernului, dar sub ocrotirea guvernului și a slujbașilor lui.
Judecînd după limbajul lor, cei mai mulți — dacă nu chiar toți
— din cei care au alcă tuit Constituția au considerat posibilă
înființarea acestui stat aflat doar sub protecția suverană și
bună voiiița Dumnezeului Atotputernic. Cetă țenii creștini ai
Statelor Unite ar trebui să mulțumească bară încetare pentru că
Să ne ru8Ă fîî pentru 8uvernul nostru 39
documentul de bază al națiunii lor se potrivește atît de exact cu
scopurile și principiile de guvemare rînduite în Scriptură .
În continuarea versetului 3 din 1 Timotei 2, Pavel spune:
„Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu,
Mîntuitorul nostru ... “ „Lucrul acesta“ ne duce înapoi cu
gîndul la subiectul versemlui 2, subiect rezumat de noi cu
cuvintele: „guvern bun“. Dacă înlocuim cuvintele „Lucrul
acesta“ cu realitatea pe care o înlocuiesc, obținem urmă toarea
afirmație: „Guvernul bun este bun și bine primit înaintea lui
Dumnezeu. “ Mai simplu spus: „Guvernul bun este voia lui
Dumnezeu“.
Avem aici o afirmație cu consecințe foarte profunde. Credem
oare în ea? Dacă ar fi să judecă m după cuvintele și acțiunile
multor creștini, am conchide că nu se așteaptă prea mult sau
chiar deloc să aibe un guvern bun. De pe-acuma ei s-au resemnat
cu ideea că guvernul lor este ineficient, risipitor, arbitrar, corupt
și nedrept. În ce mă privește, ann studiat această problemă atent
și îndelung in lumina logicii și a Scripturii, și ann ajuns la o
convingere profundă cu privire la voia lui Dumnezeu în această
privință : Voia lui Dumnezeu este să avem un guvern bun.
De ce dorește Dumnezeu uri guvern bun
Trecâ nd acum la versetul 4, află m de ce un guvern bun este

după voia lui Dumnezeu, în cuvintele lui Pavel: Dumnezeu
dorește „ ... ca toți oamenii să fie mîntuiți și să vină cu-
noștința adevă rului. “ Dumnezeu dorește mîntuirea tuturor
oamenilor cu atîta intensitate încît a facut-o posibilă prin sa-
crificiul suprem al istoriei, moanea ispă șitoare a lui Isus hristos
pe cruce. Prin credinta în ispă șirea lui Cristos, mîntuirea a fost
pusă acum la dispoziția tuturor oamenilor. Totuși, pentru ca
oamenii să fie mîntuiți, ei trebuie să ajungă mai întîi la
cunoștința adevă rului, privitor la ispă șirea lui Cristos. Lucrul
acesta este posibil numai dacă li se predică evanghelia.
Pavel prezintă această problemă foarte limpede în Romani
10. 13-14: „Oricine va chema numele Domnului va fi mîntuit.
40 Cum să făurim istoria prin rugăciune .și post
Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Ș i cum vor
crede în Acela despre care n-au auzit‘? Ș i cum vor auzi despre El
bară propovă duitor?“ Dacă nu li se vestește evanghelia, oamenii
nu se pot folosi de mîntuirea cumpâ rată pentru ei de ispă șirea lui
Cristos.
Am putea rezuma logica acestui argument foarte simplu.
Dumnezeu „dorește ca toți oamenii să fie mîntuiți“. Pentru
aceasta este nevoie ca ei „să vină la cunoștința adevă rului“.
„Cunoștința adevărului“ este posibilă numai prin predicarea
evangheliei. Prin urmare, Dumnezeu dorește ca evanghelia să
fie predicată tuturor oamenilor.
Nu mai ră mîne decît să urmărim legă tura dintre un guvern
bun și predicarea evangheliei. Putem face lucrul acesta
punîndu-ne o simplă întrebare: Care guvern va ajuta predică rii
evangheliei? Guvernul bun? sau guvernul ră u? Ca să că pă tâ m
ră spuns la întrebare, putem face un scurt contrast între efectele
guvernului bun și cele ale guvernului ră u, în legă tură cu pre-
dicarea evangheliei.
Pe de o parte, guvernul bun menține ordinea și legile aflate în
vigoare, pă strează comunicațiile libere, pă zește libertatea
civilă, apără libertatea cuvîntului și libertatea de a se strâ nge.
(Este remarcabil cît de precisă este Constituția Statelor Unite și
în această privință , referindu-se în amă nunt la fiecare din aceste
puncte. ) Pe scurt, bară să intră m în controverse religioase pe
tema aceasta, vom spune că un guvern bun asigură un climat
s ă tos; în care evanghelia poate fi predicată cu putere.
Pe de altă parte, guvernul ră u permite pră bușirea legii și
ordinei sociale, îngăduie deteriorarea că ilor de comunicație și
impune restricții arbitrare și nedrepte. În toate aceste privințe,
dar în diferite grade, guvernele rele împiedică predicarea
eficace a adevă rului. În forma lui cea mai rea, guvernul ră u fie
restrînge, fie suprimă cu totul dreptul universal al tuturor
oamenilor de a crede în Dumnezeu și de a-și exprima credinta
printr-un act public de închinare și proclamare. Asistă in astă zi,
într-un grad sau altul, la predominarea acestor condiții în ță rile
cu regim totalitar.
Să ne rugăm pentru guvernul nostru 41
În concluzie, vom spune că un guvern bun ușurează pre-
dicarea evangheliei, în vreme ce guvernul ră u o împiedică . Din
această privință , guvernul bun este după voia lui Dumnezeu.
Acum sîntem în mă sură să prezentă m învă ță tura de la 1
Timotei 2. 1-4 sub forma unor etape logice:
1. Prima lucrare a credincioșilor care se adună la pă rtă șie

organizată este rugăciunea.
2. Primul subiect concret de rugă ciune este cel al guvernului.
3. Trebuie să ne rugă m pentru un guvern bun.
4. Dumnezeu dorește ca tuturor oamenilor să li se vestească
evanghelia.
5. Guvernul bun ușurează predicarea evangheliei, în vreme
ce guvernul ră u o împiedică .
6. Prin urmare, guvernul bun este voia lui Dumnezeu.
Să ne rugăm în deplină cunoștință

de voia lui Dumnezeu
Ultimul din cele șase puncte de mai sus are consecințele cele
mai profunde pentru rugă ciunile noastre. În toate rugă ciunile
eficace problema de bază care se pune este cunoașterea voii lui
Dumnezeu. Dacă știm care e voia lui Dumnezeu, atunci vom
primi credinta de a cere pentru noi acea voie. Dar dacă nu sîntem
siguri de voia lui Dumnezeu, rugă ciunile noastre vor fi slabe și
lipsite de eficacitate. În lacov 1.6-7, lacov ne avertizează că nu
vom primi ră spuns la rugă ciunile acestea șovă ielnice:
, pentru că cine se îndoiește seamă nă cu valul mă rii,
turburat și împins de vînt încoace și încolo. Un astfel de om să
nu se aștepte să primească ceva de la Dumnezeu. “
Pe de altă parte, loan descrie încrederea care izvoră ște din a-
sigurarea voii lui Dumnezeu: „Îndră zneala, pe care o avem la El
[la Dumnezeu l este că , dacă cerem ceva după voia Lui, ne
ascultă . Ș i dacă știm că ne ascultă , orice i-am cere, știm că sîn-
tem stă pîni pe lucrurile pe care I le-ann cerut“ ( 1 loan 5. 14- 15).
Învă ță tura lui loan din acest pasaj se învîrte în jurul cu-
noașterii voii lui Dumnezeu. Dacă știm că ne rugă m în deplin
acord cu voia lui Dumnezeu, putem fi siguri că vom primi ceea
cc am cerut în rugă ciune. Asta nu înseamnă cd lucrul cerut ne va
fi dat imediat, ci doar că Dumnezeu a încuviințat să ni-l dea și
timpul care se scurge pînă cind îl primim realmente nu poate
clă tina încrederea noastră .
Lucrul acesta este in acord cu învă ță tura de la Marcu 1 1 . 24:
„De aceea, vă spun că , orice lucru veți cere, cînd vă rugați, să
credeti că 1-ați primit și-1 veți avea“. Primim în clipa în care ne
rugăm. După aceea nu mai ră mîne decît să se arate în chip
palpabil lucrul respectiv pe care 1-am cerut, la vremea potrivită .
După această explicatie preliminară , acum vom putea aplica
textului de la 1 loan 5. 14- 15 aceeași analiză logică pe care ann
aplicat-o deja textului de la 1 Timotei 2. 1 -4. Învă țătura lui loan
din aceste versete se poate rezuma în felul urmă tor:
1 . Dacă știm că cerem ceva în rugă ciune după voia lui

Dumnezeu, știm că ne ascultă .
2. Dacă știm că Dumnezeu ne ascultă , știm că avem lucrul
pentru care ne-ann rugat. (Asta nu înseamnă neapă rat o
manifestare imediată , ci doar faptul că ann primit imediat
asigurarea obținerii ră spunsului.)
Pentru a inJelege pe deplin ce putem realiza prin rugă ciunea

pentru guvern, trebuie să combînă m învă ță tura lui loan cu cea a
lui Pavel. Rezultatul este urmă torul:
1. Dacă cerem în rugă cine un anumit lucru care e după voia

lui Dumnezeu, avem asigurarea că acel lucru ne este
acordat.
2. Guvernul bun este după voia lui Dumnezeu.
3. Dacă știm aceasta și ne rugă m pentru guvernul bun, avem
asigurarea că acel guvern bun ni se va da.
Cum se face, atunci, că majoritatea creștinilor nu au deloc

asigurarea unui guvern bun? Numai două pot fi motivele: fie că
Să ne rugăm pentru 8• vernul nostf2f 43
nu se roagă deloc pentru guvernul bun, fie că și atunci cînd se
roagă pentru guvern bun, se roagă bară cunoașterea voii lui
Dumnezeu.
Aceste concluzii la care ann ajuns după cerceterea Scripturii
mi-au fost confirmate prin propriile mele observații. Marea
majoritate a creștinilor nu se roagă niciodată serios pentru un
guvern bun. Ș i dintre cei puțini la numă r care se roagă totuși, și
mai puțini sînt aceia care se roagă stă pîniți de convingerea fermă
că aceasta e voia lui Dumnezeu. Oricare din situații s-ar aplica
într-un caz sau altul, concluzia ră mîne aceeași:
Dumnezeu i-a învrednicit pe creștini să asigure existenta unui
guvern bun prin rugă ciunile lor. Creștinii care neglijează e-
xercitarea acestei autorită ți date de Dumnezeu comit un mare
delict — atît față de Dumnezeu, cît și față de țara lor.
Ca unul care ann crescut în Marea Britanie, adesea ră mîn
șocat de felul în care vorbesc americanii în mod obișnuit despre
persoanele oficiale ale guvernului lor. Nu mai știu să fie vreo
altă națiune — decît, probabil, în lagă rul socialist — în care
oamenii să -și permită să vorbească despre cei care-i conduc cu
atîta lipsă dc respect și cinism cum vorbesc oamenii din America
la toate colțurile. Ironia constă în faptul că , întrucît America este
o țară democratică , cu alegeri democrate, cei care nu mai
contenesc să-și critice conducă torii nu fac altceva decît să se
critice pe ei înșiși, deoarece stă în puterea lor să -i înlocuiască cu
alții. Lucrul acesta este de două ori adevă rat în cazul creștinilor
dintr-o asemenea democrație, care, pe lîngă aparatul politic
obișnuit, mai au la dispozitie puterea dată de Dumnezeu prin
rugă ciune, putere prin care pot să producă schimbă rile consi-
derate de ei necesare, fie în ce privește componența guvernului,
fie în ce privește politica lui.
Adevă rul este că creștinii nu sînt trași la ră spundere de
Dumnezeu pentru că -și critică guvernul, dar sînt trași la ră s-
pundere dacă nu se roagă pentru el. Atîta timp cît neglijează
rugăciunea, creștinii nu au dreptul de a critica. De fapt, cei mai
mulți conducă tori și slujbași publici sînt mai conștiincioși în
îndeplinirea îndatoririlor laice decît sînt creștinii în împlinirea
44 Cum să făurim istoria prin ru8 ciune și post
datoriilor lor creștine. Mai mult, dacă creștinii ar începe să
mijlocească serios, curînd ar gă si tot mai puține lucruri de
criticat.
Sînt încredințat că rădăcina problemei la cei mai mulți creștini
nu este lipsa voinței, ci lipsa cunoștinței. Dar să preciză m un
lucru, mai întîi de toate: Guvernul bun este voia lui Dumnezeu.
Lucrul acesta va asigura atît credinta, cît și stimulentul de
care au nevoie creștinii pentru a se ruga cu eficacitate pentru
guvernul lor.
4
Domnitorii sînt
agenții lui Dumnezeu
În politică și în alte domenii de activitate oamenii se luptă în

permanentă pentru a fi promovați. Totuși puțini își pun în-
trebarea: „De unde vine promovarea? Ce putere îi înalță pe
oameni la poziții de autoritate sau îi înlătură din funcțiile lor?“
Promovarea vine de la Dumnezeu

În Psalmul 75 Biblia se ocupă direct cu această întrebare:
Am spus proștilor: „Nu vă purtați nebune3te“ iar celor

ră i: „Nu vă ridicati cornul. Nu vă ridicați cornul pe
înă lțimi. Nu vorbiți cu gîtul înțepenit. Că ci nici de la
ră să rit, nici de la apus, nici din sud nu vine pro-
movarea. Ci Dumnezeu este judecă torul. El coboară
pe unul și înalță pe altul.
(Psalmul 75.4-7)
Psalmisml începe cu avertisment împotriva oamenilor, să nu

se încreadă in ei înșiși și să nu fie aroganți. „A ridica cornul“
45
46 Cum să făurim istoria prin rugăciune și fost
sugerează tendința oamenilor de a se preamă ri pe ei înșiși. „A
vorbi cu gîtul înțepenit“ sugerează faptul că oamenii au obiceiul
să se laude și să se auto-afirme. Nu acestea sînt că ile pe care vine
promovarea. De fapt, promovarea nu are loc la nivel pă mîntesc.
Ann putea interpreta cele trei direcții: est, vest și sud reprezintă
diferitele surse de la care se așteaptă oamenii să le vină înălțarea
pe plan politic, bogățiile, educația, pozitia socială , cunoștințele
cu influență și puterea militară . Cînd oamenii caută să se
preamă rească în felul acesta putem spune că se poartă
„nebunește“. Promovarea vine doar de la Dumnezeu. El este
cel care îi înalță pe oameni și tot El este cel care îi coboară .
Analele administrației celor treizeci 3i șapte de bâ rbați care
au deținut pînă acum postul de Președinte al Statelor Unite
constituie o remarcabilă confirmare a faptului că sursa
puterii politice este în afara celor care o exercită . Lucrul
acesta este bine ilustrat într-un pasaj din scrierile regretatului
Președinte John F. Kennedy:
Această înțelegere profundă a naturii guvernării a-

firmă lecția pe care ann învătat-o din istorie, anume că
nu există nici un curs de formare a unor candidați care
vor să devină președinți; nici un domeniu de cunoștințe
concrete care să aibă vreo relevanță deosebită. Tot așa
calitățile unui mare conducător nu provin numai dintr-
o anumită zonă a țării sau pătură a societății. Nouă
din‘Președinții noștri, printre care au fost unii din cei
mai străluciți care au ocupat această funcție. nu au avut
o educație universitară. Pe de o parte, Thomas Jefferson
a fost unul din marii cărturari ai epocii în care a trăit iar
Woodrow Wilson președintele Universității Princeton.
Am avut președinți care au fost avocați, oameni militari
și profesori. Unul a fost inginer iar altul gazetar. Ei au
fost atrași de acest post din cele mai bogate și mai
distinse familii ale națiunii, după cum unii au provenit
din medii obscure, din sărăcie și anonimat. Unii, pare-
se bine înzestrați cu mari capa-
Domnitorii sînt agenții lui Dumnezeu 47
cități și superbe calități, n-au fost totuși în stare să faca
față cerințelor stringente ale postului, în vreme ce alții
s-au înălțat la culmi care au întrecut cele mai mari
așteptări. (Qc 1962, Parade Publications, Inc. 733
Third Ave. New York, N.Y.)
Dacă ne întoarcem în trecut, la analele regilor Israelului, vom

descoperi cd nici unul din ei nu a cunoscut o înălțare mai
spectaculoasă decît David. Deși la începutul vieții nu a fost decît
un biet păstor la oi, și-a sfirșit zilele în victorie și onoare, ca
domnitor al unui puternic imperiu. Spre deosebire de alți
oameni care au atins culmi de măreție, David a recunoscut de
unde provenea succesul lui. Într-o rugăciune către Dumnezeu
rostită spre sfirșitul vieții, el a atribuit toată măreția numai lui
Dumnezeu: „De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpînești
peste tot, în mîna Ta este tăria și puterea, și mîna Ta poate să
mărească și să întărească toate lucrurile“ (1 Cronici 29. 12).
Înțelept și fericit este conducătorul care recunoaște adevărata
sursă a puterii sale!
Daniel este un alt personaj al Bibliei care a descoperit
adevărata sursă a puterii politice. Cînd regele Nebucadnețar i-a
cerut să dezvăluie visul pe care l-a avut și să i-1 tălmăcească,
Daniel, împreună cu prietenii lui, s-au dus înaintea lui
Dumnezeu, s-au rugat stăruitor și au primit răspunsul prin
revelație directă (Daniel 2. 17- 19). Drept răspuns, Daniel a facut
această rugăciune de recunoștință:
Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din
veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și
puterea. E1 schimbă vremurile și împrejurările; El
răstoarnă și pune pe împărați; El dă ințelepciune și
pricepere celor pricepuți! .
(Daniel 2. 20-21)
În capitolul patru al cărții Daniel profetul este chemat din nou
să interpreteze visul regelui Nebucadnețar. Cu privire la acest
vis, Daniel îi spune regelui:
Hotă rirea aceasta a fost luată în sfatul stră jerilor, și
pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel
Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor, că o dă
cui îi place, și înalță *in ea pe cel mai de jos dintre
oameni.
(Daniel 4. 17)
Dumnezeu vrea ca oamenii să recunoască faptul că El este
conducă torul suprem peste toate afacerile oamenilor și ca
domnitorii pă mîntești sînt înă lțați prin decretul Să u. Nu numai
atît, dar uneori Dumnezeu realmente înalță pe cei mai de jos
dintre oameni la pozitia de conducă tori.
Cum îi folosește Dumnezeu pe domnitorii pămîntești

Oare de ce ar vrea Dumnezeu să -i înalțe pe oamenii de jos
la pozitia de conducă tori. Ră spunsul e dat de cazul lui
Nebucad- nețar. Dumnezeu se folosește de domnitorii
pă mîntești ca instrumente ale judecă ții Sale asupra
propriilor Să i copii. Națiunea ebraică L-a ofensat mereu pe
Dumnezeu prin că derile lor pe plan religios și nedreptă țile lor
sociale. După multe avertismente, Dumnezeu a așezat peste ei
pe regele idolatru și nemilos Nebucadnețar. Într-o serie de
judecă m, care au crescut mereu în asprime, Nebucadnețar i-a
dus mai întîi pe mulți evrei la Babilon, ca prinși de ră zboi,
Uacînd națiunea vasală . În cele din urmă a distrus cetatea
lerusalimului, împreună cu templul și a distrus viă ța lor
națională . Astfel chiar și în josnicia lui — ca om de jos —,
Nebucadnețar a fost instrumentul lui Dumnezeu, menit să aducă
judecată asupra națiunii ebraice ră zvră tite și că zute în pă cat.
Totuși Nebucadnețar este în același timp un exemplu re-
marcabil al modului în care harul și puterea lui Dumnezeu poate
schimba un instrument de judecată într-un instrument de îndu-
rare. Cînd Daniel și tovară șii L-au că utat pe Dumnezeu în
rugă ciune cu stă ruință , Dumnezeu i-a schimbat inima lui
Nebucadnețar. Datorită înțelepciunii deosebite pe care i-a dat-o
Dumnezeu lui Daniel, Nebucadnețar 1-a ridicat pe el și pe
Domnitorii sînt ogen{ii lui f umnezeu 49
tovarășii lui la cea mai mare pozitie de putere. Cei trei tovarăși ai
lui Daniel au devenit conducă tori peste provincia Babilon, în
vreme ce Daniel însuși a devenit prim ministru al întregului
imperiu babilonian, fiind al doilea doar față de Nebucadnețar.
Această schimbare dramatică . atît în atitudinea personală a lui
Nebucadnețar, cît și în pozitia evreilor, a fost efectuată prin
rugă ciunile lui Daniel și ale tovară șilor să i.
Cariera lui Daniel, ca și cea a lui David, este în sine un
exemplu al puterii lui Dumnezeu de a ridica pe un om dintr-o
stare socială umilă la o pozitie de mare putere politică . În
tinerețea sa. Daniel a fost dus la Babilon mai întîi ca un fel de
prizonier politic. Totuși într-un timp foarte scurt el a f‹ist ridicat
la postul de prim ministru. Chiar și după ce a că zut imperiul
babilonian, David a continuat să ocupe un post de mare in-
Fluență și autoritate în noul imperiu mezo-persan, sub condu-
cerea lui Darius și C irus.
În Daniel capitolul 6 avem o imagine a vieții de rugă ciune a
lui Daniel. Textul lasă să se înțeleagă faptul ca practica lui
obișnuită de a se ruga era bine cunoscută la curtea lui Darius.
Roși de invidie. rivalii lui Daniel n-au scă pat prilejul de a-l lovi
în această privință . Astfel ei l-au înduplecat pe Darius să -și pună
semnă tura pe un anumit decret prin care, pe timp de treizeci de
zile, nu avea voie nimeni să se roage nici unei alte persoane decît
lui Darius iar pedeapsa pentru cei care ar fi îndră znit să se opună
urma sa fie moartea prin aruncarea în groapa cu lei.
Răspunsul lui Daniel î l găsim în versetul 10: ..Cînd a aflat
Daniel că s-a iscă lit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele
‹ d3i i de sus erau deschise înspre Ierusalim 3i de trei ori pe zi
încenunchea, se ruga și lă uda pe Dumnezeu, cum facea și mai
inainte. “
Ce minunată normă stabilește Daniel pentru toți cei care
doresc să-1 urmeze in misiunea mijlocirii! Ce model de con-
sacrare și perseverența! Fața îi era îndreptată spre Icrusalim. De
tre i ori pe zi se ruga pentru restaurarea cetații și întoarcerea l ui
Israel din ex i1 în prtipria lor țară. Mi jlocirea lui ncîntrerupt‹:
pentru poporul sau a fost o angajare perscinală atît de solemnă și
urgentă , încît nici amenințarea cu moartea n-a reușit să-1 o-
prească de la aceasta.
Rezultatul mijlocirii lui Daniel este consemnat în cartea 2
Cronici:
În cel dintîi an al lui Cirus, împăratul perșilor, ca să
se implinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui
leremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împă ratul
perșilor, care a pus să se facă prin viu grai și prin scris
această vestire în toată împă ră ția lui: „Așa vorbește
Cirus, împă ratul perșilor: Domnul Dumnezeul ceru-
rilor mi-a dat toate împă ră țiile pă mîntului Ș i mi-a
poruncit să -I zidesc o casă la Ierusalim în luda. Cine
dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul
lui să fie cu el și să plece!“
(2 Cronici 36. 22-23)
În felul acesta Dumnezeu a împlinit promisiunile facute cu
privire la restaurarea Îsraelului, atît prin Isaia, cît și prin
leremia. Promisiunea dată prin Isaia se găsește în tsaia 44. 26-
27; iar cea dată prin leremia se gă sește 1a leremia 25. 12.
Iată un exemplu foarte clar al modului în care Dumnezeu
schimbă gu verne pe pămînt in interesul copiilor Sai. Pe de altă
parte. Dumnezeu judecă pe regele Babilonului împreună cu
supuș*i l ui pentru că s-au pus de-a curmezișul în calea intoarcerii
eyreilor la Ierusalim și a rezidirii templului. (Regele Babilo-
n ului de care se vorbește aici a fost succesorul lui Nebucad-
nețar. ) Pe de altă parte, Dumnezeu a ridicat în locul lui pe Cirus
și imperiul mezilor și al perșilor, Uacînd din ele instrumentele
îndură rii și refacerii pentru evrei și Ierusalim.
Î n spatele acestor evenimente care au schimbat cursul ini-
periilor mondiale, au acționat două forțe spirituale: Cuvântul lui
Dumnezeu rostit prin profeții Lui, Ș‘i rugăciunea de mijlocire a
lui Daniel.
Din aceste exemple ale relațiilor lui Dumnezeu cu națiunea
ebraică prin instrunientele Sale, Nebucadnețar și C irus, se con-
tureaza cîteva principii importante:
1. Dumnezeu se folosește de conducătorii pămîntești ca in-
strumente menite sa implinească planurile Sale în istorie,
în special atunci cînd acestea au legătură cu poporul Său,
cu care El a încheiat uri legămînt.
2. Cînd copiii lui Dumnezeu sînt neascultători și se răz-
vrătesc, Dumnezeu îi lasă să fie stăpîniți de conducători
răi și cruzi.
3. Dacă însă copiii lui Dumnezeu, prin pocăință și rugă-
ciune, primesc mila lui Dumnezeu, El s-ar putea să aducă
o schimbare în cadrul guvernului lor, într-un mod sau
altul: fie prin schimbarea acelui conducător rău cu unul
bun, fie prin schimbarea inimii conducătorului nemilos,
pentru a-1 face instrumentul îndurării, mai degrabă decît al
judecății.
„În folosul vostru“

(„De dragul vostru“)
Aceste principii, desprinse din exemplele istoriei Vechiului
Testament, sînt confirmate de lnvățătura dată creștinilor în Noul
Testament. În 2 Corinteni 4. 15 Pavel spune: „Caci toate aceste
lucruri se petrec în t’olosul vostru “ În purtarea lui
Dumnezeu față de tt›ată lumea putem distinge mereu acest
principiu: împlinirea planuri lor Sale în folosul poporului Său, al
celor care se înrudesc cu Hl prin credinta în Isus Cristos. Peste
toate evenimentele petrecute in ultimii două mii dc ani de istorie
a lumii, Dumnezeu a săpat următoarele cuvinte. atot-cuprin-
zătoare, adresate copiilor Săi: În /olosul vostru
În Romani Pavel aplică acest principiu în special la cei care
detin un post de conducere in guvern:
Toate persoanele trebuie să fie supuse autorității

supreme. Nu ex istă nici o autoritate decît prin decretul
lui Dumnezeu și toate autoritățile care sînt au tost
instituite dc E1; in consecință, oricine se răscoală îm-
potriva autorității se îinpotrivește de fapt unei instituții
52 Cum să făurim istoria f›rin rugăciune și fiost
divine iar cei care se opun astfel vor primi pedeapsa
meritată , pe care și-au atras-o singuri asupra lor. Că ci
guvernul, care este atît de temut de cei care comit
crime și infracțiuni, nu inspiră nici o frică celor care se
poartă frumos. Vrei să nu-ți fie frică deloc de auto-
rită ți? Ei bine, continuă să faci ce este bine și vei fi
aprobat de ele, că ci sînt agenții lui Dumnezeu puși să
lucreze spre binele tau. Dar dacă faci ce este ră u, atunci
bineînteles că ai de ce să te temi, că ci nu degeaba dețin
ei puterea săbiei: ei sînt agenții puși de Dumnezeu să
pedepsească pe ră utacă tor. De aceea ai obligația să fii
supus și obligația aceasta îți este impusă nu numai de
frica de a nu fi pedepsit, ci și de conștiință .
(Romani 13. 1-5 Versiunea New Eriplish Bible)
Din pasai• acesta putem alege trei afirmații care au o

deosebită semnificație: „Nu există nici o autoritate decît prin
decretul lui Dumnezeu . “ „Ei sînt agenții lui Dumnezeu
puși să lucreze spre binele tă u “ (sau alternativa), „ ... ei
sînt agenți i puși de Dumnezeu să pedepsească . . “. Pavel
adreseaza aceste cuvinte în mod deosebit creștinilor. El afirmă
că gu vernul este instaurat printr-uri decret al lui Dumnezeu.
Modul în care îi va afecta acel guvern pe creștini depinde de
atitudinea și conduita creștinilor. Dacă aceștia umblă în as-
c !tare de voia lui Dumnezeu, atunci p•uvernul și slujbașii lui
„sînt agenții 'lui Dumnezeu care lucrează spre binele lor“ Dar
dacă creștinii sînt neascultă tori și nu umblă pe calea voii lui
Dumnezeu. atunci guvernul și slujbașii lui devin „agenții puși
de Dumnezeu să pedepseasca“ Acestea se pot rezuma într-o
singură propoziție scurtă : Creștinii se aleg cu felul de ,guvern pe
‹’are-1 merită.
Ce se întâ mplă cînd creștinii se trezesc conduși de un gu vem
ră u. c‹irupt, nedrept, sau care risipește bună starea lor sau. chiar
luptă activ pentru suprimarea lor, a creștinilor‘? Cum se cuvine
sa reacționeze creștinii'? Cuvîntul lui Dumnezeu le dă libertatea
sâ se plîngă de acel guvern sau să nu i se supună . Cu toate
acestea, el pune asupra lor solemna obligație de a se ruga pentru
acel guvern. Cît despre ei, dacă se vor smeri înaintea lui
Dumnezeu și vor îndeplini condițiile puse de El, atunci El le va
auzi rugăciunile și, din pricina lor, va face o schimbare în cadrul
guvernului care va asigura împlinirea scopurilor Sale și a celor
mai bune interese ale copiilor Săi.
Ce cere Dumnezeu de la cei care conduc

Întrucît stă în puterea creștinilor să stabilească prir ugăciu-
nile lor sub ce fel de guvern își vor trăi viața, este important să
știm pentru ce fel de guvern trebuie să ne rugăm. Ce cere
Dumnezeu de la unul care guvernează? Răspunsul la această
întrebare e dat de Duhul Sfint prin buzele lui David în 2 Samuel.
Duhul Domnului a vorbit prin mine și cuvîntul Lui a
fost pe limba mea. Dumnezeul lui Israel a vorbit.
Stînca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărățește între
oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de
Dumnezeu este ca lumina dimineții, cînd răsare
soarele în dimineața bară nori; ca razele soarelui după
ploaie, care fac să încolțească din pămînt verdeața.
(2 Samuel 23.2-4)
Găsim aici două condiții simple care se cer de la cel ce
conduce: El trebuie sâ fie drept, și să domnească în frica de
Dumnezeu. Fără doar și poate, aici este vorba de o referire
profetică la împărăția lui Cristos iar cuvintele acestea își vor găsi
împlinirea deplină și finală numai în Cristos. Cu toate acestea,
principiul general este bine stabilit și aplicat la toți oamenii care
dețin funcții de conducere în guvern. Cele două lucruri pe care le
cere Dumnezeu de la acel om sînt să fie drept și sâ se teamă
de Dumnezeu. Ori de cîte ori un astfel de om este ridicat să
conducă, Dumnezeu promite că vor curge binecuvîntările: „Va
li ca lumina dimineții, cînd răsare soarele în dimineata bară nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pămînt
verdeața. “
54 Cum sâ fâurim istoria prin rugăciune și posf
Cerințele lui Dumnezeu sînt atît de simple încît anulează
dintr-odată cele mai multe motive și presiuni de care ne lovim 1a
tot pasul pe scena politică din zilele noastre. În Statele Unite și
în Marea Britanie s-a încetă țenit și înră dă cinat un sistem bi-
partit. În Statele Unite avem cele două partide cunoscute sub
numele de Ftemocrciți și Repuhlic’ani. În Marea Britanie există
Laburi Stii și Conservatorii. Numele diferă întrucîtva la cele
două ță ri. dar atitudinile de bază sînt aceleași.
Din nefericire, creștinii din ambele ță ri amintite se lasă
adesea influențați mai mult de sentimente sau afiliații partinice
decît de cerințele divine pentru conducere. Dumnezeu nu pro-
mite binecuvîntări unui guvern doar cu condiția ca acesta să
poarte eticheta unui partid sau a altuia — fie ca e Republican,
Conservator sau Laburist. Du mnezeu a Uagă duit însă că va
binecuvînta guvernul al că rui slu i* aș i îndeplinesc aceste două
cerințe morale de bază . El cere ca ei să fie ., drepți“ și „să se
teamă de Dumnezeu“. Ori de cîte ori este posibil, creștinii
care respectă cerințele lui Dumnezeu ar trebui să -și facă un
principiu
de a nu vota pentru nici un om care nu este drept și nu se teme de
Du mnezeu, indilerent de partidul al cărei haină o poartă . Dacă
creștini i ig noră cerințele lui Dumnezeu și-și dau votul în
favoarea unor oameni nevrednici din punct de vedere moral,
prin aceasta eIl îndeamnă pe Dumnezeu să faca din acei oameni,
odată aleși în respectivele posturi, instrumente ale judecă ții Sale
impotriva propriilor susțină tori care i-au votat.
Mai cu seamă in Statele Unite, ponderea creștinilor din totalul
alegatorilor este suficient de mare ca să le permită să -și exercite
o influență puternic?a asupra candidați1‹ir pe care îi propun în
posturile respective. Lucrul acesta a fost scos în evidență cu
mult timp in urmă , in secolul al nouasprezecelea, de că tre
marele evanghelist Charles Finney. Creștini i de toate nuanțele
pol itice trebuie să ajungi la un acord asupra acestui principiu de
h‹iz‘o: sâ nu voteze yentru nic’i uri c’andidat care nu îttâeplinește
cerințele morale de bază stabilite în Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dacă s-ar stabili definitiv acest principiu și s-ar pune curent în
practică . fiecare din partidele politice majore s-ar simți presate
Domnitorii sînt a 9enții lui Dtumne7eu 55
să-și pr‹ipună în vederea votării numai acei candidați care îm-
plinesc acestecerințe. Urmarea ar ti o elevare a normelor
politice de conduită în guvernul acelei țări la toate nivelele.
În alte țâri și sub alte sisteme de guvernare, copiiî lui
Dumnezeu nu sînt întotdeauna în măsură să aplice acest gen de
presiuni politice. Cu toate acestea. și ei au datoria să se roage
pentru conducăt‹irii țării lor. exercitînd în felul acesta ‹i in-
fluență care se va tace simțită în cursul luat de guvernul lor.
Eu am văzut cum se făurește
istoria prin rugăciune
Pentru mine puterea rugăciunii de a Uauri istoria nu este doar o

formulă teologică abstractă. Eu ann văzut-o demonstrată în
propria mea experiență, în multe ocazii. În capitolul acesta voi
relata patru din aceste ocazii. Pentru a le sport valoarea ilustra-
tivă, ann ales situații în care au fost implicate diferite națiuni și
diferiți factori politiei.
Războiul din Africa de Nord

Din 1941 pînă în 1943 ann slujit în calitate de felcer în cadrul
forțelor britanice staționate în Africa de Nord. Fă ceam pane
dintr-o mică tinitate repartizată pe lîngă două divizii britanice —
Prima Divizie Blindată și A Ș aptea Divizie Blindată . Tocmai
divizia aceasta din urmă a ajuns celebră , cîștigîndu-și porecla de
„șobolani ai deșertului“, purtînd emblema unui jerboa alb
(jerboa = mic rozător african cu pir.ioare lungi).
În vremea aceasta moralul forțelor britanice din deșert era
foane scă zut. Problema care se punea era faptul că oamenii nu
aveau încredere în ofițerii lor. Eu însumi sînt fiul unui ofițer 3i
mulți din prietenii cu care ann crescut provin din același fond
56
Eu am vâzut cum se yaurește istoria prin rugăciune 57
social. Așa se face că posedam într-o oarecare măsură capa-
citatea de a judeca corect lucrurile. Luați în grup, ofițerii
staționați în deșert în perioada aceea erau niște oameni egoiști,
iresponsabili și nedisciplinați. Preocuparea lor de căpetenie nu
era bunăstarea oamenilor aflați în subordinea lor sau bunul mers
al războiului, ci comfortul lor.
Imi aduc aminte de un ofițer care se îmbolnăvise de malarie și
a trebuit să fie evacuat la spitalul bazei din Cairo. În acesc scop,
a fost nevoie să i se pună la dispozitie o salvare întreagă, cu patru
paturi, și un camion de o tonă și jumătate care să-i transporte
echipamentul și lucrurile sale personale. În v remea aceea ni se
spunea mereu cd este o mare criză de benzina și de camioane și
că trebuie să ne silim să facem economie mare în privinta lor.
Din Cairo ofițerul cu pricina a fost evacuat în Marea Britanie
(lucru de prisos, deoarece boala nu era suficient de avansată
pentru a îndreptiiți o atare actiune). Peste citeva luni 1-ann auzit
vorbind în cadrul unei emisiuni radio transmisă din Anglia
povestind cîte greutăți a trebuit sa întîmpine in timpul șederii în
deșert!
În vremea aceea greutatea cea mai mare de care ne loveam era
lipsa de apă. Deoarece cantitățile erau limitate, apa se dădea
după un program strict de raționalizare. Gamelele ni se umpleau
doar o dată la două zile — doar atîta apă aveam voie sa
folosim pentru toate nevoile: spălat, bărbierit, băut. gătit etc.
Cu toate acestea, ofițerii beau în fiecare seară mai multă apă
(in com- binație cu whisky) decît toată cantitatea acordată
soldaților de rînd la un loc.
Rezultatul la toate acestea a fost cea mai lungă retragere
militară din istoria armatei britanice — în total vreo șapte sute de
mile — de la o localitate de lîngă Tripoli numită El Agheila pînă
la El Alamein, la vreo cincizeci de mile vest de Cairo. Aici
forțele britanice au opus ultimul act de rezistență. Dacă El
Alamein cădea, atunci puterile Axei ar fi avut cale liberă să
cucerească Egiptul, Canalul Suez și să intre în Palestina. Or,
aceasta ar fi însemnat ca populației de acolo să i se aplice același
tratament care li s-a aplicat tuturor evreilor din toată Europa
58 Cum să făurim istoria prin rugăciune și fiost
aflați sub stă pînirea naziștilor.
Cu vreo optsprezece luni în urmă , într-o cazarmă din Marea
Britanie, primisem o dramatică și puternică revelație a lui
Cristos. Astfel ann cunoscut în propria mea experiență realitatea
puterii lui Dumnezeu. În deșert nu ann avut nici biserică , nici
pastor care să -mi ofere pă rtă șie și sfaturi. Am fost nevoit să mă
bizui pe cele două elemente de bază puse de Dumnezeu la
dispoz iție tuturor cre3tinilor: Biblia și Duhul Sfint. Încă de
timpuriu ajunsesem să -mi dau seama că , după normele Noului
Testament, postul era o parte normală din disciplina creștină . În
tot timpul cît ann fost în deșert, miercurea mi-o rezervam pentru
post și rugă ciune.
În cursul lungii și demoralizatorei retrageri din fața porților
orașului Cairo, Dumnezeu mi-a pus pe inimă nevoia de a mă
ruga, atît pentru forțele britanice din deșert, cît și pentru toată
situația din Orientul Mijlociu. Totuși nu-mi puteam da seama
cum poate să binecuvînteze Dumnezeu o conducere atit de
nevrednică și delăsă toare. În inimă, ann căutat să găsesc o formă
de rugă ciune pe care s-o pot rosti cu credință adevă rată că va
face față situației în care ne gă seam. După o vreme, mi s-a pă rut
că Duhul Sfint mi-a dat urmă toarea rugă ciune: „Doamne, dă -ne
așa conducători încît victoria obținută prin ci să fie spre slava
Ta. “
Am continuat să mă rog această rugă ciune în fiecare zi. La
vremea potrivită , chiar guvernul britanic s-a decis să -1 schimbe
din post pe comandantul forțelor armate, înlocuindu-l cu un alt
om, pe nume W. H. E. „Strafer“ Gon. Acesta a fost transportat
pe calea aerului de la Cairo, să -și ia în primire postul, dar
avionul cu care că lă torea a fost doborâ t iar el omorît. Astfel, în
punctul acesta critic, forțele britanice din acest teatru major al
luptelor au fost lă sate bară comandant. Winston Churchill, care
era pe vremea aceea Prim Ministru al Marii Britanii, a pornit la
actiune mai mult pe cont propriu. Astfel, el l-a numit pe B. L.
Mongomery, un ofițer mai mult sau mai puțin necunoscut,
comandat al forțelor armate și l-a trimis în grabă pe front.
Mongomery era fiul unui episcop anglican. Din cel puțin
Eu am văzut cum se făurește istoria prin rugăciune 59
două puncte de vedere era un conducă tor după voia lui
Dumnezeu: era drept și se temea de Dumnezeu. Pe deasupra mai
era și un om deosebit de disciplinat. În mai puțin de două luni a
imprimat în ofițerii lui o altă normă de disciplină, reUacînd astfel
încrederea oamenilor în conducă torii lor.
Apoi a urmat marea bă tă lie de la El Alamein, care a constituit
prima victorie de seamă a forțelor aliate pînă în acel moment. În
sfirșit s-a înlă turat amenințarea care planase asupra Egiptului,
Canalului Suez și Palestinei în general, schimbîndu-se întreg
cursul ră zboiului în favoarea forțelor aliate. Nu exageră m deloc
cînd spunem că bă tă lia de la E1 Alamein a fost punctul de
cotitură din ră zboiul din Africa de Nord.
La două -trei zile după bă tă lie, mă gă seam în pustiu, la cîteva
mile în spatele forțelor aliate care înaintau. La bordul unui
camion militar de lîngă mine se auzea la radioul portativ o voce
care descria scena cartierului general al lui Montgomery, așa
cum fusese vă zut acesta de comentatorul de la radio în ajunul
bă tă liei. Reporterul a amintit de faptul că Montgomery a lansat o
chemare publică pentru toți ofițerii să i, să vină la rugă ciune, cu
cuvintele: „Haideti să -L rugâ m pe Domnul, Cel Mă reț în luptă ,
să ne dea victorie. “ Cind ann auzit aceste cuvinte la radio, am
știut cu sigurantă că Dumnezeu vorbește duhului meu și-mi
spune: „Acesta e ră spunsul la rugă ciunea ta. “
Cît de bine confirmă acest incident adevă rul despre promo-
vare, gă sit în Psalmul 75.6-7. Guvernul britanic 1-a ales pe Gott
să preia comanda, dar Dumnezeu 1-a pus deoparte ridicîndu-1 în
schimb pe Montgomery, un om după voia Sa. Dumnezeu a facut
aceasta pentru a-Și da slavă numelui Să u și pentru a răspunde la
o rugă ciune, pe care El Însuși, prin Duhul Să u, a pus-o pe inima
mea de la început. Prin această intervenție, Dumnezeu i-a pă zit
de asemenea pe evreii din Palestina să nu ajungă în mîna
puterilor Axei.
Cred că rugă ciunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu atunci s-ar
putea foarte bine aplica și la alte situații, atît militare, cît și
politice: „Doamne, dă -ne așa conducă tori încît victoria obținută
prin ei să fie spre slava Ta. “
60 Cum să făurim isforia prin rugăciune și post
Cum s-a nîîscut statuÎ Israel
În anul 1947 viitorul Palestinei a fost adus înaintea Adună rii

Generale a Națiunilor Unite. În vremea aceea, britanicii mai
guvemau țara în virtutea unui mandat ce li se încredințase de
că tre Liga Națiunilor cu puțin timp înainte de terminarea
Primului Ră zboi Mondial. În noiembrie 29, 1947, Organizația
Națiunilor Unite a votat să împartă fara în două state separate,
repatizînd o mică porțiune unui stat independent israelit, restul
teritoriului ră mînînd în stă pînirea arabilor (orașul Ierusalim
urmînd să tie sub controlul unei comisii internaționale). Data
fixată pentru expirarea mandatului britanic și începutul noii
ordini politice în Palestina a fost mai 14, 1948.
Aproape imediat după luarea deciziei Națiunilor Unite în
favoarea dezmembră rii, arabii din Palcstina, ajutați și încurajați
de agenți de infiltrație ai națiunilor arabe vecine, au pornit un
ră zboi nedeclarat împotriva comunită ților evreiești din mijlocul
lor. Cîteva regiuni mari ale ță rii au fost practic cotropite de
grupuri armate de arabi, populația fiind absolut total lipsită de
prezenta orică rui guvern civil. Așa se face că pe la începutul
anului 1948 comunitatea evreiască din interiorul lerusalimului
avea deja înPațișarea unui oraș asediat. Li s-a tă iat posibilitatea
aprovizionă rii cu apă și hrană , ca să nu mai vorbim de celelalte
bunuri necesare vieții, așa încît oamenii au ajuns în pragul
înfometă rii. '
În ziua. stabilită pentru inaugurarea noului stat ebraic, toate
națiunile arabe vecine au declarat dintr-o dată ră zboi împotriva
lui. Un numă r de vreo 650.000 de evrei, prost echipați cu arme
adunate de aiurea, lipsiți de organizarea militară corespunză -
toare, s-au gă sit înconjurați din toate părțile de valul de ură al
lumii arabe, cu o armată de cincizeci de milioane de soldati bine
instruiți și înarmați. Conducătorii lumii arabe au declarat pe fată
intenția lor de a anihila noul stat israelit și de a-i arunca pe evrei
în mare.
În această perioadă soția mea, Lydia, și cu mine locuiam
împreună cu cele opt fiice adoptive în centrul orașului
Ierusalim, într-o casă mare la colțul de sud-est al intersecției
formate de Calea „Regele George“ și o altă stradă care ducea
spre răsărit, pînă la Poarta Jaffa, în orașul vechi. Lydia locuise
în ultimii douăzeci de ani în Ierusalim sau în apropierea
acestuia. Ea asistase la o serie întreagă de conflicte în zona aceea
iscate între arabi și evrei. Ea și-a adus aminte că mai în toate
cazurile evreii fuseseră prost înarmați și nepregătiți să facă față
atacului. Acum, în acest moment de criză, se părea că sorții
potrivnici evreilor erau mult mai marî decît de alte dăm iar în caz
de înlringere era prea groaznic să te gîndești la consecințele care
aveau să urmeze.
Împreună cu Lydia, ann căutat în Scriptură cuvinte de îmbăr-
bătare și călăuzire de la Dumnezeu. În fiecare zi deveneam tot
mai convingi că trăim zilele refacerii Israelului spre care ne
îndreptaseră privirile profeții în lungile veacuri de agonie și exil.
Aceasta era vremea despre carea vorbește Psalmul 102. 12-13:
„Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta
ține din neam în neam ... Tu Te vei scula și vei avea milă
Sion; căci este vremea să Te înduri
de de e1, a venit vremea hotărită
pentru el. “
Ne dădeam seama că vedeam împlinindu-se sub ochii noștri
promisiunea dată de Dumnezeu lui Israel:
Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce

inapoi neamul tău de la răsărit, și te voi strînge de la
apus. Voi zice miazănoaptei: „Nu opri, ci adu-Mi fiii
din țările depărtate și fiicele de la marginea pămîn-
tului. “
Isaia 43.5-6
Aceste texte din Scriptură și altele ne-au convins că resădirea

evreilor în țara lor era după planul suveran al lui Dumnezeu,
care se împlinea atunci. Or, dacă planul lui Dumnezeu era să
readucă Israelul în țara lui, atunci nu putea să îngăduie să fie
nimicit și alungat. Asta ne-a dat credința necesară să ne rugăm
pentru izbă virea Israelului, bazată nu pe prejudecă ți naționa-
liste, ci pe revelația voii lui Dumnezeu în Sfintele Scripturi.
Cînd Lydia și cu mine au fost uniți astfel de Duhul Sfint în ce
privește voia lui Dumnezeu, rugă ciunile noastre au împlinit
condiția expusă la Matei 18. 19: „Vă mai spun iară și că , dacă doi
dintre voi se învoiesc pe pă mînt să ceară un lucru oarecare, le va
fi dat de Tată l Meu care este în ceruri. “ Într-o zi, pe cînd ne
rugam împreună , am auzit-o pe Lydia rostind această rugă ciune
scurtă : „Doamne, paralizează -i pe arabi!“
Cînd au izbucnit luptele la Ierusalim pe scară largă , casa
noastră se afla la mai puțin de uri sfert de milă de linia frontului,
care urma în mare zidul de vest a1 vechiului oraș. În primele șase
zile de luptă am numă rat aproximativ o sută cincizeci de
Neamuri sparte de gloanțe. Mai tot timpul acesta ann locuit cu
întreaga familie într-o cameră de spă lă torie de la subsol.
Datorită poziției strategice a casei, curtea noastră a fost pre-
luată de Haganah — forța de apă rare voluntară a evreilor, din
care s-a nă scut mai tîrziu armata oficială a Israelului. S-a stabilit
în curte un post de observație, sub comanda unui tînă r pe nume
Fineas. În felul acesta ann ajuns să facem cunoștință cu mulți
tineri evrei — bărbați și femei — care Uaceau de gardă în postul
acela.
La începuml lunii iunie, 1948, Națiunile Unite au reușit să
impună un armistițiu provizonu de patru să ptiimîni, și astfel
pentru o vreme luptele au încetat. Într-o Zi, tinerii noștri prieteni
evfei stă teau de vorbă la noi în sufragerie despre experiențele lor
din prima parte a luptelor.
„Un lucru nu putem înțelege nicicum, “ a spus un tînă r. Cum
se face că deși arabii sînt mai numeroși decît noi, in raport de
unu la zece, și cu toate că sînt mai bine înarmați decît noi, totuși
nu pot să ne țină piept? Uneori s-ar pă rea că sînt de-a dreptul
paralizați! “
Chiar acolo în sufrageria noastră , tînă rul soldat evreu a re-
petat exact cuvintele rostite de Lydia în rugă ciune cu cîteva
să ptă mîni mai înainte! O dată n-ann încetat să mă minunez de
atunci încoace de credincioșia lui Dumnezeu. Nu numai că
Dumnezeu împlinise texmal rugăciunea Lydiei, răspunzînd la
ea prin „paralizarea arabilor“, ci, în plus, ne-a dat ocazia să
ascultăm mărturia obiectivă a unui soldat evreu că Domnul
împlinise cererea noastră! Planul lui Dumnezeu de a da Is-
raelului posibilitatea să locuiască bară întrerupere în țara lor a
fost împlinit astfel în chip miraculos, cu pierderi omenești
mult mai mici decît s-ar fi asteptat cineva.
Arabii invadatori, cu toată superioritatea lor numerică și
militară, au fost cei înfrinți și alungați. În următorii douăzeci de
ani după aceea, victoria aceasta inițială a fost consolidată prin
încă două victorii, la fel de spectaculoase, repurtate de israeliți.
Astăzi statul Israel a fost cimentat de-a binelea și a realizat
progrese uimitoare în aproape toate domeniile de viață.
Pentru Lydia și mine asta are mult mai mare semnificație
decît simpla consemnare a unor realizări politice sau militare.
De fiecare dată cînd primim vreo veste nouă despre continua
propă3ire și dezvoltare a Israelului, ne spunem cu adîncă
satisfacție: „Rugăciunile noastre au jucat un rol în toate
acestea. “
Sfirșitul epocii lui Stalin

Din 1949 pînă în 1956 ann fost pastor al unei adunări din
Londra, capitala Angliei. Încă eram profund interesat de
lucrările lui Dumnezeu cu poporul evreu, interes ce-mi fusese
trezit prima dată cu ocazia înființării statului Israel. Încă de la
începutul anului 1953 ann primit, din surse demne de încredere,
informatii certe despre losif Stalin, care conducea Uniunea
Sovietică în vremea aceea cu spirit despotic, cum că acesta
plănuia o epurare sistematică a evreilor din Rusia.
Meditînd la această stare de lucruri, Domnul mi-a amintit de
îndemnul lui Pavel dat creștinilor dintre neamuri cu privire la
evrei:
După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu

și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare
Cum să făurim istoria prin rugăciune și post
acum, tot așa ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin
îndurarea ară tă vouă , să capete și ei îndurare. “
(Romani 11.30-31)
Cumva m-ann simțit ră spunză tor de soana evreilor din Rusia.

Ann împă rtă șit simță mintele mele cu conducă torii unor mici
grupuri de rugă ciune din diferite pă rți ale Angliei, care erau și ei
adinc preocupați de soarta evreilor. În cele din urmă . ne-am
hotărât să punem deoparte o zi specială pentru rugă ciune și post
în sprijinul evreilor din Rusia. Nu-mi amintesc exact data pe
care am ales-o, dar cred că era într-o joie. Toți membrii
grupurilor noastre s-au hotă rît de bună voie să nu mă nînce nimic
în ziua aceea și să închine timpul lor rugă ciunii, pentru ca
Dumnezeu să intervină în apă rarea evreilor din Rusia. Ș i
adunarea noastră s-a strîns în seara aceea special pentru pro-
blema respectivă .
Nu s-a constatat în rindurilor fraților și surorilor nici o stare
neobișnuită de „binecuvâ ntare“, sau de stîrnire a emoțiilor. Dar
în numai două să ptă mîni de la acea dată cursul istoriei Rusiei a
fost schimbat radical prin moartea lui Stalin, la vîrsta de
3aptezeci și trei de ani. Poporul rus nu fusese avertizat în nici un
fel de această moarte subită , prin nici un semn în să nă tatea
conducă torului. Pină în ultima clipă , șaisprezece din cei mai
buni doctori ai Rusiei au luptat să-i salveze viața, dar în zadar.
Se crede că a murit din cauza unei hemoragii cerebrale.
Să fim înțeleși: nici unul din membrii grupurilor noastre nu s-
a rugat ca Stalin să moară , doar ain încredințat situația care
domnea în Rusia lui Dumnezeu în rugă ciune, avînd încredere
deplină că El, în înțelepciunea Lui, avea să dea ră spunsul
potrivit. Totuși sînt convins că moartea lui Stalin a fost ră s-
punsul dat de Dumnezeu la rugă ciunea noastră .
În Fapte capitolul 12 gă sim uri răspuns asemănător dat primei
biserici. Regele Irod poruncise ca lacov (fratele lui loan) să fie
executat. Apoi l-a arestat și pe Petru, intenționînd să -1 execute
îndată ce au trecut Paștele. În punctul acesta biserica de la
Ierusalim s-a aștemut la rugă ciune stă ruitoare în folosul lui
Eu am văzut cum se fâurește istoria prin rugăciune 65
Petru. Drept urmare, Dumnezeu a intervenit în chip suprana-
tural printr-un înger și Petru a fost izbă vit din închisoare. În felul
acesta, rugă ciunile bisericii pentru Petru au primit ră spuns, dar
încă Dumnezeu nu se ocupase de Irod.
În ultimele versete din Fapte 12, Luca îl descrie pe Irod în
toată splondoarea sa deșartă, cu îmbră că mintea lui regală , în
timp ce ținea o cuvîntare în fața locuitorilor Tirului și Sidonului.
La sfirșitul cuvîntă rii sale, poporul a aplaudat, strigînd: „E
glasul unui zeu, nu al unui om“ (Fapte 12. 22). Plin de îngîmfare
și mîndru peste măsură de propria sa realizare, Irod a primit
aceste aplauze. Dar gă sim scris urmă toarele cuvinte: „Imediat
un înger al Domnului 1-a doborât la pămînt, pentru că nu a dat lui
Dumnezeu slava. Ș i a murit cuprins de groaznice zvîrcoliri, în
chinuri cumplite“ ( 12.23 PHILLIi•s). Rezultatele obținute de
puterea rugă ciunii în istoria omenirii pot fi uneori uimitor de
rapide și cutremură toare.
Mai ră mîne să ară tă m pe scurt consecințele morții lui Stalin.
Epurarea evreilor nu a mai fost pusă în aplicare. În schimb, a
început în Rusia o nouă politică , atît de semnificativă și pro-
fundă în efectele ei, încît a ajuns să fie cunoscută sub numele de
era „destaliniză rii“. La vremea cuvenită , propriul succesor al
lui Stalin și fostul să u asociat, Hrușciov, 1-a denunțat în public
pe Stalin, ca pe un persecutor nedrept și crud a1 poporului rus.
Mai tîrziu, chiar fiica lui Stalin, deși fusese crescută în învă ță -
tura ateistă comunistă , a fugit din patria ei natală , refugiindu-se
în țara pe care tată l ei o urise cu atîta inverșunare. Mai mult, ea
3i-a declarat credinta într-un Evreu crucificat, ai că rui urmași
fuseseră atît de aprig prigoniți de tată l ei.
Chinurile nașterii statului Kenya

Din 1957 pînă în 1961 Lydia și cu mine am slujit în calitate de
misionari și educatori în statul Kenya, din Estul Africii. Eu am
fost directoriul unui institut pedagogic din vestul Kenyei.
În această perioadă , Kenya se lupta din greu să -și revină de pe
urma sîngeroaselor lovituri date de mișcarea Mau Mau, care
66 Cum sâ făurim istoria prin rupăciune și post
crease multă amă ră ciune, neîncredere și ură , atit între africani și
europeni, cît și între diferitele triburi africane. În același timp,
țara se pregă tea în grabă să pună capă t domînației britanice și
să -și cîștige independența națională — fapt realizat în anul
1963.
În 1960 Congoul belgian, la vest de Kenya, și-a cîștigat
independența. Lipsite de pregă tirea corespunză toare, diferitele
grupă ri africane din interiorul Congoului nu au fost in stare să
facă față cerințelor auto-guvernâ rii și astfel au că zut într-o lungă
serie de ră zboaie interne sîngeroase. Mulți din locuitorii euro-
peni din Congo au fugit în Kenya, povestind scenele de groază și
haos la care au asistat în țara pă ră sită de ei.
Pe fundalul acesta, prezicerile expcrților politici cu privire la
viitorul Kenyei au fost cît se poate de sumbre, în sensul că și
Kenya urma să cadă pe panta Congoului . cu deosebirea că
problemele ei erau și mai acute datorită antagonismelor interne
moștenite de la Mau Mau.
În August 1960 ann fost unul din misionarii prezenți la o
convenție de o săptă mînă pentru tineretul din vestul Kenyei.
Erau acolo vreo două sute de tineri africani, cei mai mulți fiind
profesori sau studenți. Un numă r mare dintre ei erau fie studenți
atunci ori foști studenți ai Institutului Pedagogic pe care-1
conduceam.
Convenția s-a terminat într-o sîmbă tă . În cadrul serviciului
fiwal din seara aceea ann asistat la împlinirea profeției lui loel.
citate de Petru la Fapte:
În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi urma din

Duhul Meu peste orice Uaptură; feciorii voștri și fetele
voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și
bătrinii voștri vor visa visuri!
Fapte 2. 17
Un coleg misionar din Canada a ținut cuvîntarea de încheiere,

care a fost tradusă în limba Swahili de un tînăr pe nume Wilson
Mamboleo, care tocmai absolvise cursurile Institutului Peda-
gogic. Primele două ore ale serviciului au decurs în mod nor-
mal, dar după încheierea cuvîntă rii misionariilui, Duhul Sfint
a lucrat cu putere și a înă lțat adunarea pe un plan supranatural.
În urmă toarele două ore aproape toată adunarea — peste două
sute de oameni — au continuat să se închine lui Dumnezeu,
în rugăciune, tari prezenta vreunui conducă tor omenesc
vizibil.
La un moment dat, ann avut convingerea că luaseră m legă tura
în chip direct cu Dumnezeu și că puterea Sa ne stă tea la dis-
pozitie. Dumnezeu a vorbit duhului meu și a spus: „Nu-i lă sa să
facă aceeași greșeală pe care penticostalii au facut-o de atîtea ori
în trecut, risipindu-Mi puterea în auto-complacere spirituală .
Spune-le să se roage pentru viitorul Kenyei. “
Îndată m-ann îndreptat spre podium, cu intenția să transmit
grupului mesajul ce-l primisem cu sigurantă de la Dumnezeu.
Pe drum ann trecut pe lîngă Lydia, care stă tea la margine. Ea a
întins mîna și m-a oprit.
— Ce dorești? — am întrebat-o.
— Spune-le să se roage pentru Kenya, mi-a ră spuns ea.
— Tocmai de aceea mă duc să vorbesc — am continuat eu.
Mi-am dat seama că Dumnezeu îi vorbise soției in același timp
în care îmi vorbise și mie și ann luat-o drept o confirmare a
că lă uzirii Sale.
Ajungînd pe podium, am facut semn grupului să păstreze un
moment de tă cere și le-ann facut cunoscut îndemnul primit din
partea lui Dumnezeu. „Voi sînteți viitorii conducă tori ai
poporului vostru“, le-ann spus eu, „atît în domeniul educației,
cît și în cel al religiei. Biblia așează pe umerii voștri, ai
creștinilor, responsabilitatea de a vă ruga pentru țară și guvernul
ei. T ara voastră trece prin cele mai grele momente din istoria ei.
Să ne unim în rugă ciune pentru viitorul Kenyei. “
Wilson Mamboleo era cu mine pe podium, traducînd cuvin-
tele mele în limba Swahili. Cînd a venit momentul să ne rugă m,
el a îngenunchiat lîngă mine. De îndată ce ann început să ma rog,
aproape toată lumea a inceput să se roage împreună cu mine, cu
voce tare. Volumul combinat a1 vocilor care se înă lțau în
rugă ciune mi-a adus aminte de un pasaj din Apocalipsa 19.6:
„Ș i ann auzit un glas de mare multime, și vocea multor ape și
vocea tunetelor mă rețe . . “ Sunetul rugă ciunii a urcat în
intensitate și apoi a încetat deodată . Era ca și cînd un dirijor
nevă zut și-ar fi coborâ t bagheta.
După cîteva momente de tă cere, Wilson s-a ridicat și a vorbit
adună rii. „Vreau să vă spun ce mi-a ară tat Domnul în timp ce ne
rugam“, a spus el. Mi-ann dat seama că Dumnezeu i-a dat o
viziune în timp ce stă team îngenunchiați la rugă ciune.
Wilson a relatat conținutul viziunii sale, mai întîi în limba
engleză , și apoi în Swahili. „Am vă zut un cal roșu venind spre
Kenya dinspre ră să rit“, a spus el. „Era foarte fioros și pe e1
că lă rea un om foarte negru. În spate veneau alți cai, tot roșii și
fioroși. În timp ce ne rugam, ann vă zut cum toți caii fac stînga
împrejur și pornesc spre nord. “
Wilson s-a oprit o clipă și apoi a continuat: „L-ann rugat pe
Dumnezeu să-mi spună ce înseamnă cele vă zute de mine și
iată ce mi-a spus: Numai puterea supranaturală a rugăciunii
copiilor Mei poate opri necazurile care se abat chiar acum
asupra Kenyei!“
Multe zile după aceea ann continuat să meditez la cele spuse
de Wilson. Mi-ann dat seama că viziunea lui Wilson fusese în
multe privințe asemă nă toare cu cea consemnată la Zaharia
1.7-11. L-ann intrebat pe Wilson dacă -i era cunoscut pasajul
respectiv din Zaharia și el mi-a spus că nu-1 cunoștea. Treptat-
treptat am ajuns la concluzia că prin această viziune Dumnezeu
ne dăruise asigurarea faptului că auzise rugă ciunile noastre
pentru Kenya și că avea să intervină în mod precis în
apă rarea acestei ță ri. Evenimentele care au urmat în Kenya au
confirmat cu prisosință acest adevă r.
În timpul dominației britanice, Kenya era unul din cele trei
state care formau Africa de Est Britanică . Celelalte două state
erau Uganda la vest și Tanganyika la sud. (Tanganyika a fost
ulterior rebotezată drept Tanzania. ) Kenya și-a obținut în cele
din urmă independența în decembrie 12, 1963. Celelalte două
state își cîștigaseră independența ceva mai devreme. Imediat
după independență , a fost ales un guvern national în Kenya,
al
că rui prim președinte a fost Jomo Kenyatta.
În ianuarie 1964 s-a produs în istoria Kenyei o urmare directă
a viziunii lui Wilson. În Zanzibar a izbucnit o revoluție sîn-
gerosă, în dreptul coastei de ră să rit a Kenyei. În fruntea ei era un
african din Uganda, care fusese instruit în tacticile revoluției sub
conducerea lui Castro în Cuba. Revoluția a reușit să-1 răstoarne
pe Sultanul Zanzibarului.
În cursul aceleiași luni, o mișcare revoluționară a pus mîna pe
armata Tanzaniei și influența ei s-a ră spîndit și asupra armatei
Kenyei. Scopul era să se ră stoarne guvernul ales al Kenyei și să
se înlocuiască cu o dictatură militară aflată sub controlul
comunist.
În acest punct critic noul președinte al Kenyei, Jomo
Kenyatta, a procedat cu înțelepciune și fermitate. Cerînd și
obținînd ajutorul armatei britanice, e1 a suprimat mișcarea re-
voluționară din cadrul armatei Kenyei și a impus din nou
ordinea și respectarea legilor în toată țara. În felul acesta auto-
ritatea guvernului Kenyei, al că rui slujitori fuseseră aleși pe cale
democratică , a fost pă strată iar încercarea comunistă de a lua
puterea cu forța a fost ză dă rnicită .
În viziunea lui Wilson caii roșii care s-au întors din drumul lor
spre Kenya au apucat-o spre nord. Dar dacă mergi spre nord din
Kenya, pe coasta oceanului, ajungi în Somalia. Lovitura mili-
tară de genul celui care eșuase în Kenya a reușit în Somalia.
Cineva a descris mai tîrziu Somalia drept „o tabă ră comunistă
militară . “
Celelalte ță ri cu care se învecinează Kenya au tră it și ele
momente grele pe plan politic. La sud, în Tanzania, o puternică
influență comunistă a dus la ciuntirea multor libertă ți politice.
Spre vest, în Uganda, avem o istorie plină de guverne instabile
și lupte tribale interne, cu musulmanii care au încercat să pună
stăpînire pe {ară și să facă islamul religia oficială a națiunii. Cu
toate acestea, Kenya a reușit într-o mă sură foarte mare să
combine ordinea și progresul cu un mare grad de libertate
religioasă și politică .
Atitudinea guvernului Kenyei față de creștinism a fost
7fl Cum să făurim istoria prin rugăciune și post
dintotdeauna prietenoasă și cooperantă . Deși Președintele
Kenyatta nu se declară a fi creștin, el a invitat în mod oficial
diferitele grupări creștine din Kenya să predea mesajul creștin în
toate școlile guvernamentale din țară . În multe privințe Kenya a
devenit un centru strategic localizat din care creștinii pot să se
deplaseze în ță rile din jur ducînd mesajul evangheliei.
Uneori Dumnezeu folosește mijloace neobișnuite de a ne
informa. În octombrie 1966 mă aflam în biroul unei agenții de
voiaj din Copenhaga, în vederea unui zbor ce urma să -1 fac la
Londra. În timp ce așteptam să mi se completeze biletul de zbor,
am luat ziarul London Times, în care tocmai se gă sea un supli-
ment special de șaisprezece pagini , ocupîndu-se exclusiv de
Kenya. În esență tema acestui supliment era faptul că Kenya s-a
dovedit a fi una din cele mai stabile și mai reușite din cele
aproape cincizeci de națiuni noi care au luat ființă pe continentul
african de la cel de-al doilea ră zboi mondial încoace. În timp ce
întorceam pagină după pagină , mi se pă rea că aud glasul lui
Dumnezeu zicînd duhului meu: „Iată ce pot face Eu atunci cînd
cre@stinii se roagă cu credință pentru guvernul națiunii lor“.
Cînd m-ann decis să includ în volumul de față această relatare
despre modul în care a lucrat Dumnezeu în Kenya, i-am scris lui
Wilson Mamboleo, la Nairobi. I-ann descris pe scurt viziunea pe
care i-o dă duse Dumnezeu în 1960 și 1-ann rugat să adauge orice
amă nunte care să poată completa relatarea. De asemenea 1-am
întrebat dacă are de facut unele comentarii cu privire 1a situatia
actuală din Kenya. Iată mai jos cîteva fragmente din
scrisoarea sa, datată iunie 30, 1972:
Vă multumesc pentru scrisoarea dvs. Duhul

Dumnezeului celui viu este Cel care v-a că lă uzit să -mi
cereți să vă scriu aceste lucruri .
Ce minunat a lucrat Domnul! Eu împreună cu un
frate că ruia îi place să se roage v-ann purtat în rugă -
ciune înaintea Domnului și în timp ce ne rugam pentru
dvs. , v-ann primit scrisoarea
Cu privire la viziunea mea din anul 1960, cred că a-ți
Eu am văzut cum se făurește istoria prin rugăciune 7l
prins-o bine în toată esența ei, așa că nu vă d ce aș mai
putea adă uga . .
În momentul de față în Kenya este pace. Dezvol-
tarea economică este în continuă creștere. Investițiile
externe sînt într-o stare bună . Afacerile în rindurile
africanilor merg strună în toate orașele ță rii. Succesele
înregistrate în Kenya se datorează stabilită ții actualului
guvern condus de Excelenta sa Președintele „Mze“
Jomo Kenyatta.
Pot spune cu certitudine că Dumnezeu l-a ales pe
acest om să conducă națiunea noastră în vremuri ca
cele în care trăim și eu, împreună cu mulți alți
creștini din țară , ne rugă m pentru el, ca Dumnezeu
să -i dea înțelepciune.
Mulți oameni din țară nu știu cine-1 va urma la
conducere pe Președintele Kenyatta, cînd el își va sfirși
zilele pe acest pă mînt. În ochii oamenilor, nu este nici
unul de calibrul lui, care să se poată impune cu atîta
prestanță și să fie acceptat cum este Kenyatta. Totuși
cred și iată ce le spun celor pe care îi întîlnesc că
„Dumnezeu va purta de grijă “ aducînd uri om — dar
numai în urma rugă ciunilor persistente ale sfinți-
lor . .
Mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că Kenya se
bucură dc mai multă libertate decît toate celelalte state
învecinate, pentru ca fiecare să se poată închina lui
Dumnezeu după cum are că lă uzire. În Tanzania religia
— și în special creștinismul —— este suprimată . Nu sînt
permise întrunirile evanghelistice în aer liber, decît cu
aprobarea autorită ților ... În Uganda guvernul
militar condus de Generalul Amin, un musulman, în-
deamnă toate grupările religioase să devină ecume-
nice. Recent chiar Generalul Amin a procedat la
amestecarea închină rii —rugă ciuni musulmane au fost
rostite într-o biserică creștină , în prezenta generalu-
lui .
72 cum yaurim istoria prin rugăciune și post
Guvernul militar din Somalia este de gen socialist.
Somalia are legături strînse cu țările blocului răsăritean
cu Uniunea Sovietică și China Roșie. Ajutoare
foarte mari pe plan financiar și material sînt date
Somaliei, tot așa după cum Tanzania își primește
ajutorul de la China (inclusiv instruirea cadrelor mili-
tare și înzestrarea cu avioane de luptă chineze de tipul
MIG) ...
În decursul ultimilor doisprezece ani istoria Kenyei și a

națiunilor învecinate a demonstrat exact rezultatele viziunii pe
care i-a dat-o Dumnezeu lui Wilson în 1960. lntervenția lui
Dumnezeu în sprijinul Kenyei s-a produs printr-un grup de
creștini care s-au unit în rugăciune, după Scriptură, pentru
guvernul și destinul națiunii lor.
Meditînd la aceste cazuri concrete în care Dumnezeu și-a
împlinit cu credincioșie promisiunea, adu-ți aminte de cuvintele
cu care s-a încheiat viziunea lui Wilson: „Numai puterea
supranaturală a rugăciunii copiilor mei poafe opri necazurile
care se abat acum asupra Kenyei.“
Oare nu există destul temei să credem că aceste cuvinte se
aplică cu tot atîta forță țării tale și țării mele?
6
Postul intensifică rugăciunea
În capitolele precedente ne-ann referit de mai multe ori la

practica postului. Acum e timpul sa analizăm mai sistematic
învățătura Scriptuni în privinta acestui subiect. Nu ar strica să
începem cu o simplă definiție. Prin „post“ înțelegem practica
de a ne abține în mod deliberat de la hrană în scopuri spirituale.
Dacă includem în post și abținerea de la apă tsau alte fluide),
lucrul acesta este indicat de context.
Învățătura și exemplul lui Cristos

Cel mai bun punct de pornire pentru un studiu al disciplinei
creștine despre post se gă sește în Predica de pe Munte. În Nlatei
6. 1 - 18 Cristos își instruiește ucenicii cu privire la trei îndatoriri
înrudite: milosteania, rugă ciunea și postul. În fiecare caz El
pune accentul principal asupra motivului și ne avertizează să nu
facem caz de religia noastră , sir nu încercă m sa impresionă m pe
alții. Cu această calificare. El presupune că toți ucenicii Lui vor
practica toate aceste trei îndatoriri. Lucrul acesta ne este ară tat
de limbajul folosit în cazul fiecă reia.
În versetul 2 El spune: „Tu dar cînd faci milostenie ... “ În
73
74 Cum să făurim istoria prin ru8ăciune și f›ost
versetul 6 El spune: Ci tu, cînd te rogi . “ (individual); iar în
versetul 7, Cînd vă rugați ... “ (la plural, în colectiv); iar în
versetul 17, „Ci tu, cind postești . . “ (individual). În nici un
caz Cristos nu spune dacă, ci întotdeauna spune cînd. Nu e greu
să deducem ce vrea să însemne aceasta. Cristos se așteaptă ca
toti ucenicii Lui să practice cu regularitate toate trei îndatoririle.
În special paralela dintre rugă ciune și post este exactă . Dacă
Cristos se așteaptă ca ucenicii Lui să se roage cu regularitate,
atunci tot atît de adevărat este că El așteaptă de la ei să postească
cu regularitate.
Postul a facut parte integrantă din îndatoririle religioase ale
evreilor din vremea lui Cristos. Începînd de prin vremea lui
Moise ei l-au practicat în mod obișnuit. Atît fariseii, cît și
ucenicii lui loan Botezătorul posteau cu regularitate. Oamenii
s-au mirat să constate că ucenicii lui Isus nu Uaceau la fel și I-au
cerut să le explice motivul. Întrebarea lor și ră spunsul lui Cristos
se află la Marcu:
Ucenicii lui loan și Fariseii obișnuiau să postească .

Ei au venit și au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui loan
și ai Fariseilor postesc iar ucenicii Tă i nu postesc?“
Isus le-a ră spuns: „Oare pot posti nuntașii cîtă vreme
este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot
posti. Vor veni zilele cînd va fi luat mirele de la ei și
atunci vor posti în zilele acelea.
Marcu 2. 18-20
Ră spunsul acesta al lui Isus este dat sub forma unei simple
pilde. Este important să interpretă m corect pilda. Mirele aici, ca
de altfel pretutindeni în Noul Testament, este întotdeauna
Cristos Însuși. Nuntașii sînt ucenicii lui Cristos (că ci 1a ei se
referă întrebarea precedentă ). Perioada de timp cît mirele este cu
ei corespunde cu zilele lucră rii lui Cristos pe acest pă mînt, cînd
El era fizic prezent în mijlocul ucenicilor Lui. Perioada în care
Mirele va fi luat de lui ei ’a început atunci cînd Cristos s-a suit la
cer și va continua pînă cînd se va întoarce El să -Ș i ia biserica.
Postul intensifică rugăciunea 75
Între timp, biserica —— mirea,sa — așteaptă întoarcerea mirelui.
Aceasta e perioada în care traim în prezent, despre care Isus
spune foarte hotă râ t: „Atunci vor posti [ucenicii], în zilele
acelea. “ În ziua de azi postul este, prin urmare, semnul
adevă ratei ucenicii, întrucît a fost rînduit chiar de Isus.
Postul este aprobat nu numai de învă ță tura lui Isus, ci și de
propriul Lui exemplu. Imediat după ce a fost botezat în lordan
de loan Boteză torul, Isus a fost dus de Duhul Sfint în pustiu să
petreacă patruzeci de zile în post. Relatarea o gă sim la Luca:
Isus, plin de Duhul S fint, S-a întors de la lordan și a

fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de
diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mîncat nimic în
zilele acelea; și după ce au trecut acele zile, a flă mînzit.
Luca 4. 1-2
Textul spune că Isus nu a mîncat in acele patrueci de zile, dar

nu spune că nu ar fi bă ut apă . De asemenea se spune „După
aceea a flă mînzit“, dar nu se spune că a însetat. Prin urmare,
sîntem îndreptă țiți să presupunem că s-a abținut de la mîncare,
dar nu și de la apă . În această perioadii de patruzeci de zile Isus a
intrat în conflict direct cu Satana.
Este o deosebire semnificativă între expresiile folosite de
Luca pentru a-L descrie pe Isus înainte și după postul Sau. La
început, în Luca 4. 1, citim: „Isus, plin de Duhul Sfint, S-a
întors de la lordan . “ La sfirșit, în Luca 4. 14 citim: „Isus,
plin de puterea Duhului, S-a întos în Galilea . . “
Cînd Isus s-a dus în pustiu, El era deja plin de Duhul Sfînt.
Dar cînd a ieșit din pustiu după ce a postit, S-a intos plin dc
puterea Duhului. S-ar pă rea ca potențialul puterii Duhului Sfint,
pe care Isus 1-a primit cu ocazia botezului Stiu în rîul lordan, nu
s-a manifestat deplin decît după ce Isus Ș i-a încheiat postul.
Postul era faza finală dc firepâtire prin c are a frebuit să treacă
El, înainte dc a intra în luc’rarea Sa publicâ.
Aceleași legi spirituale care s-au aplicat la propria lucrare a
lui Cristos se aplică și la lucrarea ucenicilor Să i. În loan 14. 12
76 Cum să yaurim istoria prin ru8ăciune și post
Isus spune: „Cine crede în Mine va face și el lucră rile pe care le
fac Eu . . “ Prin aceste cuvinte Isus deschide calea pentru
ucenicii Să i, ca ei să urmeze modelul propriei Sale lucră ri.
Totuși în loan 13. 16 Isus spune: „robul nu este mai mare decît
domnul să u, nici apostolul mai mare decît cel ce 1-a trimis. “
Aceasta se aplică la pregă tirea pentru lucrarea creștină . Dacă
postul a fost o parte necesară a pregătirii lui Cristos, ea trebuie să
fie de asemenea o parte din pregă tirea ucenicului.
Pmctica primei biserici

În această privință Pavel a fost adevă ratul ucenic al lui Isus.
Postul a jucat un rol vital în lucrarea lui. Imediat după prima lui
întîlnire cu Cristos pe drumul Oamascului, Pavel a postit trei
zile (post care a cuprins și abJinerea de la consumul de apă ) (vezi
Fapte 9.9). După aceea postul a fost o parte obișnuită din
disciplina sa spirituală . În 2 Corinteni 6.3- 10 Pavel înșiră di-
feritele moduri prin care s-a verificat că este un adevă rat slujitor
al lui Dumnezeu. În versetul 5 gă sim două din aceste moduri:
„în vegheri, în posturi“. Vegheri presupune să stai trez, deci să
renunti la somn; posturi presupune renunțarea la hrană . Pavel le
practica pe amâ ndouă în folosul lucră rii sale.
Din nou la 2 Corinteni 11. 23-27, Pavel se întoarce la această
temă . Vorbind despre ceilalti oameni care au încercat să
rivalizeze cu el în lucrare, Pavel spune: „Sînt ei slujitori ai lui
Hnstos'? .. '. eu sînt și mai mult ... “ Apoi el enumeră o listă
lungă a modurilor în care s-a dovedit el un adevărat slujitor al lui
Cristos. În versetul 27 el spune: „În osteneli și necazuri, în
priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea . . “ Iată -
1 din nou pe Pavel asociind vegherea cu postul. Forma plurală :
in posturi adesea indică faptul că Pavel postea de foarte multe
ori. Foaineu ș’i setea se referă 1a ocaziile în care nu se găsea
nici hran‹t, nici bă umră . Posturile se referă la ocaziile în care ex
ista hrană dar Pavel a renuntat de bună voie la ea din motive.
spirituale.
Creștinii Noului Testament nu numai că au practicat postul
individual, ci au facut din el o parte a disciplinei lor personale.
În plus, îl practicau în comun, ca parte din slujba lor publică fațiÎ
de Dumnezeu. Faptul e atestat de relatarea lui Luca de la Fapte:
În Biserica din Antiohia erau niște prooroci și în-

vă ță tori: Bamaba, Simon numit Niger, Luciu din
Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu
cîrmuitorul Irod, și Saul. Pe cînd slujeau Domnului și
posteau, Duhul Sfint a zis: „Puneți-Mi deopane pe
Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-ann
chemat. “ Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au
pus mîinile peste ei, și i-au lă sat să plece.
Fapte 13. 1-3
În această biserică locală din Antiohia cinci lucră tori de

seamă — numiți prooroci și învă ță tori — se rugau și posteau
împreună . Aceasta înseamnă „a sluji Domnului“. Majoritatea
conducă torilor creștini sau a adună rilor de azi cunosc foarte
puțin despre acest aspect al lucră rii de slujire. Totuși în cadrul
ordinii divine, slujirea pentru Domnul vine înainte de slujirea
pentru oameni. Din slujirea pentru Domnul, Duhul Sfint face să
iasă la iveală că lă uzirea și puterea necesară pentru o slujbă
eficace.
Așa a fost la Antiohia. Pe cînd acești cinci conducă tori se
rugau și posteau împreună , Duhul Sfint le-a descoperit că are o
sarcină specială pentru doi dintre ei: Barnaba și Saul (numit mai
tîrziu Pavel). El a spus: „Puneți-i deoparte pe Bamaba și pe Saul
pentru lucrarea la care i-ann chemat. “ În felul acesta acești doi
oameni au fost chemați la o lucrare deosebită .
Totuși ei nu au fost gata să -și ia în primire sarcina. Aveau
nevoie ca mai întîi să li se dea harul și puterea deosebită pentru
sarcina care le stă tea în față . Apoi, după ce au postit a doua oară ,
ceilalți conducă tori și-au pus mîinile peste Bamaba și Pavel și
i-au trimis să -și îndeplinească misiunea.
Astfel, prin rugă ciune și post în comun, Barnaba și Pavel au
primit mai întîi revelația unei sarcini speciale, și în al doilea rînd
78 Cum sa yaurim istoria prin rugăciune și post
harul și puterea necesare pentru a împlini acea sarcină . În timp
ce se rugau 3i posteau cu toții, Bamaba și Pavel — ca de altfel și
ceilalti trei oameni — au primit „recunoașterp•a“ de yrofeți și
învățători. Dar după ce au fost trimiti în misiunea lor, îi gă sim
descriși sub denumirea de apostoli. ț vezi Fapte 14.4, 14). Prin
urmare, putem spune că lucrarea apostolică a lui Bamaba și
Pavel s-a nă scut din rugă ciunea și postul în colectiv a cinci
conducă tori ai bisericii din Antiohia.
La timpul potrivit, această practică a rugă ciunii și postului în
comun a fost transmisă de Barnaba și Pavel adună rilor de noi
ucenici care s-au stabilit în diferitele orașe ca urmare a lucră rii
lor. Înfi ințarea propriu-zisă a fiecărei adună ri s-a realizat prin
numirea propriilor presbiteri locali, așa cum reiese din cartea
Faptelor Apostolilor:
După ce au propovă duit Evanghelia în cetatea

aceasta și au facut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la
lconia și Antiohia, întă rind sufletele ucenicilor. El îi
îndemna să stăruie în credință și spunea că în Împără ția
lui Dumnezeu trebuie să intră m prin multe necazuri.
.Au rinduit presbiteri în fiecare Biserică, și după ce s-au
rugat și au postit, i-au încredințat în mîna Domnului, în
care crezuseră .
(Fapte 14.21-23)
În Fapte 14. 22 aceste grupuri de credincioși din fiecare oraș

sînt nuinite ucenici Dar în versetul urmă tor autorul le numește
biserfci. Trecerea de la „ucenici“ la „biserică “ s-a realizat prin
„rinduirea“ conducă torilor locali în fiecare adunare — prin
numirea presbiterilor. În fiecare caz, atunci cînd au fost numiți
presbiteri, frații „sau rugat și au postit“. De aceea, se cuvine să
spunem că înființarea unei biserici în fiecare oraș s-a realizat
prin rugă ciune și post în comun.
Luate împreună , capitolele 13 și 14 din cartea Faptelor
Apostoii or indică faptul că rugă ciunea 3i postul în comun au
jucat un rol vital în înființarea și dezvoltarea bisericii nou
testamentale. Prin rugă ciune și post cu toată fră țietatea, primii
creștîni au primit că lă uzire și putere deosebită de la Duhul Sfint
în vederea hotă ririlor și sarcinilor importante ce le stă teau în
față . În exemplele pe care 1e-ann analizat, ordinea a fost ur-
mătoarea: mai întîi, numirea și trimiterea apostolilor: în a1
doilea rind, numirea presbiterilor și înființarea de biserici
locale.
Cum funcționează postul

Sînt diferite că i în care postul îl ajută pe creștin să primească
că lă uzire și putere de la Duhul Stint. Într-un anumit sens, postul
este un fel de plîns. Dîn punct de vedere psihologic, nimă nui
nu-i place să plîngă , după cum, din punct de vedere fizic,
nimă nui nu-i suride ideea de a posti. Totuși sînt ocazii în care
atît plînsul, cît și postul au efect binetacator. Plînsul își are locul
în cadrul „fericirilor“. În Matei 5.4 Isus spune: „Ferice de cei
ce plîng. căci ei vor fi mîngîiați! “. În Isaia 61 .3 Domnul promite
binecuvîntă ri speciale celor care „plîng în Sion“. El le promite
„cununa impă ră tească în loc de cenușă , untdelemnul bucurîei în
locul plînsului, haina de laudă în locul unui duh mîhnit . “
Plînsul în Sion nu este o remușcare a omului preocupat
de doar
sine, nici desnă dejdea comună a necredinciosului, ci ră s-
punsul credinciosului la șoapta Duhului S fint, prin care el îm-
pă rtă șește intr-o mică mă sură însăși întristarea lui Dumnezeu
pentru pă catul și nebunia omenirii. Cînd ne gîndim la propriile
noastre scă deri și eșecuri, în viața de creștini, și cînd privim
dincolo de noi înșine la mizeria și răutatea lumii din jurul nostru,
constată m că sînt motive destule pentru acest fel de plîns. În 2
Corinteni 7. 10 Pavel pune în contrast întristarea evlavioasă a
credinciosului cu desnă dejdea necredinciosului: „În adevă r,
cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce ci pocă ință
care duce la mîntuire și de care cineva nu se că iește niciodată ; pe
cînd întristarea lumii aduce moartea. “ Întristarea aceasta după
voia lui Dumnezeu este urmată , la vremea cuvenită , de unt-
delemnul bticuriei ș’i haina laudei.
80 Cum să yaurim istoria prin rugăciune și post
În cadrul vechiului legă mînt, Dumnezeu a rinduit pentru
Israel o zi specială pe an în care „să -și smerească sufletele“.
Aceasta era Ziua Ispă șirii. În Levitic 16.3 1 Domnul dă aceste
învățături Israelului: „Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o
zi de odihnă , în care să vă smerim sufletele. Aceasta să fie o lege
veșnică . “ De la Moise încoace, evreii au luat această poruncă
drept un îndemn la post. În Fapte 27.9 această Zi a Ispă șirii este
numită , ,postul“.
Nouă sprezece secole mai tîrziu, avînd în ebraică numele de
Yom Kippur, Ziua Ispă șirii este ținută în continuare de evreii
ortodocși din toată lumea ca zi de post.
În doi din psalmii să i, David vorbește și el despre post în
același sens. În Psalmul 35. 13 el spune: „Îmi smeream sufletul
cu post . . “ Cuvîntul tradus aici prin verbul „a smeri“ este
acela3i cu cel de la Levitic 16.3 1, referitor la Ziua Ispășirii. Din
nou, în Psalmul 69. 10 David spune: „Plîng și postesc ... “
Putem combina diferitele expresii folosite aici și spune că
postul, așa cum e practicat aici, este o formă de plîns, un mijloc
de auto-smerire, de auto-disciplinare.
Postul este, de asemenea, mijlocul prin care credinciosul își
aduce trupul în stă pînire. În 1 Corinteni 9.27 Pavel spune: „Ci
mă port aspru cu trupul meu, și-1 țin în stă pînire, ca nu cumva,
după ce am propovă duit altora, eu insumi să fiu descalificat. “
Trupul nostru, cu organele și apetiturile sale fizice, este minunat
ca slujitor, dar vai, groaznic e ca stă pîn! Prin urmare, e nevoie
să -l ținem totdeauna în supunere. Odată am auzit lucrul
acesta bine exprimat de un coleg pă stor, în felul urmă tor:
„Nu stomacul meu îmi spune cînd să mă nînc, ci eu îi spun
stomacului cînd e ora mesei. “ De fiecare dată cînd creștinul
practică postul în acest scop, îi dă de 3tire trupului că este
slujitor, nu stă pin!
În Galateni 5. 17 Pavel dezvă luie puternica opoziție dintre
Duhul Sfint și firea veche a omului: „Că ci firea pă mîntească
poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva firii pâ mîntești:
sînt lucruri potrivnice unele altora ... “ Postul se ocupă de
cele două mari bariere care sînt ridicate în calea Duhului Sfint de
Postul intensifică ruR âciunea 81
firea veche a omului. Acestea sînt voința proprie a sufletului
omului, care insistă totdeauna să -și faci pc voie și apetiturile sau
poftele trupului, care cer să fie implinite. Dacă practică m posml
în mod corect, atît trupul, cît și sufletul vor fi aduse la supunerea
față de Duhul Sfint.
Este important să înțelegem că postul î1 schimbă pe om, nu p9
Dumnezeu. Duhul S fint, tJind El Însuși Dumnezeu, este om-
nipotent și neschimbă tor. Postul zdrobește barierele din firea
veche a omului. care stau în calea atotputemiciei Duhului Sfint.
Odată înlă turate aceste bariere, Duhul Sfint poate să lucreze
nestingherit în toată plină tatea prin rugă ciunile noastre.
În Efeseni 3.20, Pavel caută să exprime inepuizabilul poten-
țial al rugă ciunii: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în
noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, a
Lui să fie slava in Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam,
în veci i vecilor! Amin. “ Puterea care lucrează in noi și prin
rugă ciunile noastre este Duhul Sfint. Înlăturînd barierele firii
vechi, postul face loc atotputernîciei Duhului Sfint, să lucreze
„nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi“ la împlinirea
promisiunilor lui Dumnezeu.
Într-adevă r, numai o singură limitare a atotputemiciei lui
Dumnezeu există și aceea este neprih‹inirea eternă a lui
Dumnezeu. Postul nu va putea schimba niciodată normele
neprihănirii lui Dumnezeu. Dacă vreun lucru este in afara voii
lui Dumnezeu, postul nu va reuși niciodată să-I aducă în lăuntrul
voii lui Dumnezeu. Dacă este greșit sau pă că tos, tot greșit sau
pă că tos ră mâ ne, oricît ne-ann ruga sau am posti.
Gă sim un exemplu în acest sens la 2 Samuel capitolul 12.
David a să vîrșit adulter, din care a rezultat un copil. Dumnezeu
a spus cd o parte din pedeapsă va consta din faptul că acel copil
va muri. David a postit șapte zile, dar n-a putut împiedica
moartea copilului, deoarece nici postul de șapte zile n-a putut
schimba judecata pe care dumnezeu, în neprihanirea Sa, a
adus-o peste pă catul lui David. Dacă lucrul respectiv este greșit,
postul nu-l va putea îndrepta. Nimic nu va putea face asta.
Postul nu este nici o șmecherie sau leac pentru orice pro-
blemă . Dumnezeu nu se ocupă cu astfel de lucruri. E1 ne-a
înzestrat cu tot ce ne trebuie ca să tră im o viață deplină , atît pe
plan spiritual, cît și fizic și material. Postul este unul din
elementele pe care ni le-a pus El 1-a dispoziție, în grija Sa față de
noi. Postul nu poate înlocui nici unul din elementele de bază cu
care ne-a înzestrat Dumnezeu. Tot așa, nici un alt element al
înzestră rii din partea lui Dumnezeu nu poate înlocui postul.
În Coloseni 4. 12 citim că Epafra s-a rugat pentru tovară șii lui
de credință ca aceștia să poată stea „desă vîrșiți și compleți în
toată voia lui Dumnezeu. “ Asta presupune că trebuie să facem
față unui standard foarte ridicat iar mijlocul spiritual care ni s-a
dat pentru a atinge această normă este postul.
Putem ilustra relația dintre post și voia lui Dumnezeu printr-o
simplă diagramă :
»
B
Tot triunghiul A8C reprezintă voia completă a lui Dumnezeu
pentru fiecare credincios. Partea de jos a triunghiului, trunchiată
(DBCE j reprezintă acea parte din voia lui Dumnezeu pe care
ne-o putem însuși prin rugă ciune fă ră post. Triunghiul mai mic
de la vîrf, ADE (hașurat) reprezintă acea parte a voii lui
Dumnezeu care nu se poate însuși de că tre cineva decît prin
Postul intensifică 8ăciunea 83
rugăciune combinată cu post.
Dacă un anumit țel este în afara zonei A8C, atunci este cu
adevărat total în afara voii lui Dumnezeu. Nu putem să-1 ob-
ținem prin nici un mijloc biblic. Dacă țelul respectiv este în
cadrul zonei ADU, î1 putem obține numai prin rugăciune și post.
Multe df’n asigurările cele mai alese ale lxi Dumnezeu se afiă
în triunghiul mic de la vîrf, ADE.
7
Postul aduce izbăvire

și biruință
Dacă cercetăm analele istoriei Vechiului Testament, vom

găsi mai multe ocazii în care postul și rugăciunea în comun au
adus intervenția directă și puternică a lui Dumnezeu. Vom
examina patru din aceste ocazii.
losafat cucerește bară să lupte

Primul nostru exemplu se găsește în 2 Cronici 20. 1-20.
losafat, regele ludei, a prins de veste că o mare oștire din
teritoriile Moabului, Amonului și de la muntele Seir a invadat
hotarele regatului său, în partea de răsărit. Dîndu-și seama că nu
fie resurse militare cu care să facă față atacului, losafat s-a
îndreptat. spre Dumnezeu, cerîndu-I ajutor. Primul lui act de-
cisiv este descris în ’versetul 3: „a vestit un post pentru tot luda“.
În felul acesta poporul lui Dumnezeu a fost chemat să postească
și să se roage în mod public, pentru intervenția divină. Versetul
13 indică faptul că la această actiune au participat cu toții — și
bărbați, și femei, și copii.
De la chemarea inițială de a posti, evenimentele s-au succedat
rapid, atingînd un dramatic punct culminant. Primul rezultat îl
84
Postul aduce izbăvire și biruință 85
gă sim consemnat în versetul 4: „luda s-a adunat să cheme pe
Domnul, și au venit din toate cetă țile lui luda să caute pe
Domnul. “ Primejdia care amenința toată țara a avut efectul de a
strînge tot poporul lui Dumnezeu la un loc. Aceeași situație de
criză care amenința o comunitate sau un oraș îi amenința pe toți
deopotrivă . Fă ră îndoială vor fi existat anumite gelozii sau
rivalită ți între unele din orașele reprezentate. Dar în fața
pericolului comun a1 invaziei dușmanului toate acestea au fost
puse deoparte. Copiii lui Dumnezeu au fost chemați să-și apere
moștenirea comună , și nu să -și promoveze deosebirile lor
individuale.
Cînd tot poporul din luda s-a adunat cu un singur gînd, losafat
l-a condus în rugă ciune, amintindu-I lui Dumnezeu de
legă mîntul încheiat cu Avraam și de promisiunile Lui de îndu-
rare bazate pe legă mînt. Rugă ciunea lui losafat a primit răspuns
imediat și supranatural de la Dumnezeu, pe care î1 găsim descris
în versetele 14 la 17. Printr-unul din leviții prezenți acolo, pe
nume lahaziel, Duhul Sfint a rostit un puternic mesaj profetic, în
care erau cuprinse încurajare, asigurare și că lă uzire.
Mesajul profetic al lui lahaziel a fost primit cu bucurie de
losafat și toți oamenii, care îndată s-au închinat și I-au adus
laude lui Dumnezeu. Prin urmare, losafat a luat mă suri ca
închinarea și lauda să continue, într-o formă organizată , și apoi
și-a condus poporul la luptă , pe care o gă sim descrisă în 2
Cronici 20.:
losafat s-a plecat cu fața la pămînt și tot luda și

locuitorii lerusalimului s-au aruncat înaintea
Domnului să se închine înaintea Lui.
versetul 18
Leviții ... s-au sculat și au lăudat cu glas tare și

puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
versetul 19
Apoi în învoire cu poporul, a numit niște cîntăreți care,

îmbră cați cu podoabe sfinte, și mergînd înaintea oș-
tirii, lă udau pe Domnul și ziceau: „Lă udați pe
Domnul, că ci îndurarea Lui ține în veac!“
versetul 21
Rezultatul mmror acestor lucruri se gă sește în versetele 22 la

30. Poporul nu a avut nevoie să folosească nici o armă militară .
Toată oștirea dușmanilor lor s-a distrus singură și n-a mai rămas
nici un suprax‘iețuitor. Poporul lui Dumnezeu n-a avut decît să
strîngă , timp de trei zile, prada de ră zboi și apoi să se întoarcă
triumUator la Ierusalim, înă lțîndu-și glasul cu laudă și mulțumire
că tre Dumnezeu. Mai mult, efectul acestei izbînzi nemaipome-
nite și supranaturale s-a facut simțit la toate neamurile înveci-
nate. De atunci încolo nici o altă națiune n-a mai îndră znit să se
ia la harță cu losafat și poporul lui.
Trei sînt învă ță mrile practice pe care le putem desprinde din
victoria lui losafat, toate aplicîndu-se în egală mă sură la
creștinii din veacul de acum.
Mai întîi de toate, forțele anti-creștine care acționează în
lume astă zi sînt tot atît de ostile și înverșunate cum era oștirea
care amenința luda în zilele lui losafat. Aceste forțe puternice
sînt legate prin ura și opoziția lor fată de toți cei care-L iubesc cu
adevă rat pe Domnul Isus Cristos și-L slujesc cu scumpă tate. Ele
nu-și fac probleme despre deosebirile interne de confesiune
dintre creștini — acestea nu au nici o importantă pentru ele, că ci
nu-i vor cruța nicicînd pe baptiști, cu prețul sacrifică rii meto-
diștilor, nici pe catolici cu prețul penticostalilor. De aceea, nu e
deloc vremea ca noi creștinii să ne pierdem timpul subliniind
deosebirile sectare sau confesionale dintre noi, care de atîtea ori
în trecut ne-au dezbinat. Ci, dimpotrivă , este timpul ca toți
copiii lui Dumnezeu să urmeze exemplul lui luda și să se
unească în post și rugă ciune.
În al doilea rînd, istoria lui losafat demonstrează nevoia
darurilor spirituale. Darul profeției a fost mijlocul prin care s-a
dat poporului încurajare și că lă uzire, în ceasul de grea cumpă nă
al lui luda. Darurile supranaturale ale Duhului Sfint sînt tot atît
de necesare azi în biserică ca și altădată. Nu găsim nici indiciu în
Biblie după care aceste daruri ar fi fost retrase din bîserică.
În 1 Corinteni 1.7-8 Pavel mulțumește lui Dumnezeu pentru
credincioșii corinteni, spunînd: „Așadar nu vă lipsesc darurile
spirituale, în timp ce voi așteptați arătarea Domnului Isus
Cristos, Cel care vă va susține pînă la sfirșit, bară vină în ziua
Domnului Isus CristOS“ (RSv). E foarte limpede că Pavel se
aștepta și dorea ca darurile spirituale să-și continue acțiunea în
biserică pînă la întoarcerea lui Cristos la sfirșitul epocii actuale.
Tot așa, în Fapte Petru citează profeția lui loel și o aplică la
epoca noastră:
În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din

voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și
bătrinii voștri vor visa visuri!
Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi
turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor
prooroci ...
Fapte 2. 17-18
Aceste cuvinte ale lui loel, citate de Petru, confirmă pe cele

rostite de Pavel la 1 Corinteni. Nu găsim nici o aluzie la faptul că
darurile supranaturale ale Duhului Sfint ar fi fost retrase din
biserică, ci mai degrabă faptul că ele se vor manifesta tot mai
mult, cu cît ne apropiem de sfirșitul epocii actuale.
A treia lecție pe care o putem învăța din întîmplarea cu losafat
este supremația puterii supranaturale peste puterea Crească. În 2
Corinteni 10.4 Pavel spune; „Căci armele cu care ne luptăm noi
nu sînt supuse firii pămîntești, ci sînt puternice, întărite de
Dumnezeu, ca să surpe întăriturile.“ Există două feluri de arme:
spirituale și firești. Dușmanii lui losafat s-au bizuit pe armele
firești. losafat și cu poporul său au folosit numai arme spirituale.
Rezultatul încăierării demonstrează supremația absolută a
domeniului supranatural asupra celui firesc.
Dar care anume au fost armele spirituale folosite de losafat cu
88 Cum să făurim istoria prin rupăciune și post
atîta putere? Le putem rezuma pe scurt după cum urmează: 1)
postul în comun, 2) rugăciunea unită; 3) darurile supranaturale
ale Duhului Sfint; 4) închinarea și lauda în comun. Aceste arme,
folosite în mod spiritual de creștinii de astăzi, vor aduce izbînzi
tot atît de puternice și zpuduitoare ca cele cîștibate de luda în
zilele lui losafat.
Ezra obține permis de liberă trecere din partea Cerului

Acum să deschidem la Ezra, unde vom găsi al doilea exemplu
de post și rugăciune în colectiv:
Acolo, la rîul Ahava, ann vestit un post de smerire

înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o
călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și
pentru tot ce era al nostru.
Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și
călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe
drum, căci spusesem împăratului: „Mîna
Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei
ce-L caută . “
Pentru aceasta ann postit și ann chemat pe
Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.
Ezra 8.21-23
‘ Ezra a procedat cum procedăm noi de obicei. După ce i L-a

vestit pe Domnul regelui, s-a văzut dintr-odată în postura în care
era nevoit să trăiască pe măsura mârturiei date. Căci el îi spusese
așa regelui: „Noi sîntem slujitorii Dumnezeului celui viu.
Dumnezeul nostru ne apără și ne poartă de grijă în toate nevoile
noastre. “ Peste puțin timp s-a ivit prilejul ca Ezra să poată porni
cu un grup de evrei exilați înapoi la Ierusalim. Aveau de
străbătut cale lungă, fiind pîndiți pe drum de tot felul de pri-
mejdii, mai cu seamă de pericolul unor triburi sălbatice și a unor
tîlhari. Pe lîngă soțiile și copiii lor, mai aveau cu ei vasele sfinte
din templu, care valorau sute de mii de lei (în banii de azi). O,
Postul aduce izbăvire (i biruință 89
cum ar fi dorit hoții să pună mîna pe aceste vase scumpe!
S-a pus problema: cum se vor apă ra în că lă toria lor de la
Babilon la Ierusalim? Să se fi dus oare Ezra la rege și să -i fi cerut
o escortă militară de soldați și că lă reți? Negreșit regele le-ar fi
acordat cererea, dar lui Ezra i-a fost rușine să facă această
cerere, deoarece deja dă duse mă rturie regelui despre puterea
Dumnezeului lor, a singurului Dumnezeu adevă rat, de a-i ocroti
pe toți cei ce-L slujesc.
Ajunși la această ră scruce, Ezra și cei ce urmau să se întoarcă
din exil au luat o decizie vitală : anume să nu se bizuie pe soldati
și că lă reți, ci să nă dă jduiască în Domnul, fiind încredințați că E1
îi va ocroti în chip supranamral. Nu ar fi fost deloc greșit din
punct de vedere moral ca să-i ceară regelui să le dea o escortă
militară , dar asta ar fi însemnat să se bizuie pe mijloace firești.
În schimb, ei s-au încredințat, cu post și rugă ciune colectivă , lui
Dumnezeu, așteptînd numai ajutorul și ocrotirea Lui, din sfera
supranaturală a puterii Lui.
Ezra a urmat aceeași procedură ca și losafat. Fiind conducă tor
al poporului, el „a vestit“ un post. Motivul invocat de el: „ca să
ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o
că lă torie fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și pentru tot ce
era al nostru“. În capitolul precedent ann vă zut (din Psalmi și din
exemplul Zilei Ispă șirii) că postul era recunoscut de evrei, și
aprobat de Dumnezeu, ca mijloc prin care oamenii să se poată
smeri înaintea Lui, admițînd totala lor bizuire pe El. Ezra
încheie cu cuvintele: „Pentru aceasta am postit și ann chemat pe
Dumnezeul nostru. Ș i E1 ne-a ascultat. “
Rezultatul postului și rugă ciunii în colectiv pentru Ezra și
însoțitorii lui a fost tot atît de decisiv cum fusese pentru losafat și
locuitorii ludei. Ceata de foști exilați și-a încheiat cu bine lunga
și primejdioasa lor că lă torie, în deplină pace și sigurantă . Nu
le-au ieșit în cale nici bandiți, nici triburi să lbatice, iar avutul lor
a ră mas neatins. Astfel, lecția demonstrată de losafat a fost
confirmată în continuare de Ezra: Este de o importantă
covîrșitoare să cîștigăm biruință mai întîi Pe plan spiritual.
Bă tă lia se cîștigă prin arme spirituale. După aceea victoria se va
90 Cum să făurim istoria firin rugăciune și post
manifesta în toate domeniile naturale și materiale.
Estera transformă dezastrul în biruință

Exemplul al treilea de rugă ciune și post colectiv de care ne
vom tolosi se găsește in cartea Estera. Aici luă m act de cea mai
mare criză care a confruntat poporul evreu în toată istoria lui de
atunci și pînă în prezent — mai mare chiar decît pericolul
prezentat de furia lui Adolf Hitler, că ci acesta nu avea decît o
treime din toți evreii la cheremul lui. Împă ratul Persiei avea în
mînă tot neamul evreiesc. S-a dat un decret. prin care se urmărea
anihilarea lor într-o singură zi. Numele acelui avocat al Satanei
a fost Haman.
Acest eveniment a dat naștere praznicului evreiesc Purim,
care înseamnă „zaruri“ Se numește așa deoarece Haman a
arucat cu zarurile pentru a stabili ziua în care să fie nimiciți
evreii. Aruncarea zarurilor era o formă de ghicire. Haman că uta
un semn de la puterile oculte. E1 se bizuia pe forțele spirituale
nevă zute, ca acestea să -1 că lă uzească în exterminarea evreilor.
Dar prin această actiune, lupta s-a mutat pe plan spiritual. Nu
mai era vorba de o bă tă lie „corp la corp“, ci „duh împotriva
altui duh“. Prin Haman, Satan Îl înfrunta chiar pe Dumnezeu și
puterea Lui,. Că ci dacă ar fi reușit să -i nimicească pe evrei, asta
ar fi adus ocară eternă numelui Domului.
Dar cînd a ieșit decretul pentru nimicirea evreilor, Estera
împreună cu cameristele ei nu s-au dat în lă turi de la sarcina grea
care le stătea în față . Ele au înteles că era vorba de un conflict pe
plan spiritual, și ră spunsul dat de ele a fost tot de natură
spirituală . Ele s-au învoit să postească trei zile și trei nopți — să
nu mă nînce și să nu bea nimic. Apoi au con venit cu Mardoheu
ca acesta să-i adune pe toți evreii la Ș ușan, capitala imperiului,
și să postească împreună cu ei în același timp. (Observați din
nou, că în ceasul încercă rii, copiii lui Dumnezeu „s-au adunat
împreună “, ca pe vremea lui losafat.) Astfel toți evreii din
Ș ușan împreună cu Estera și fetele din jurul ei, au postit și s-au
rugat timp de trei zile — șaptezeci și două de ore — bară să
mă nînce și bară să bea.
Rezultatul postului și rugă ciunii lor este descris în celelalte
capitole din cartea Estera. Noi vom spune pe scurt că toată
politica imperiului persan s-a schimbat in favoarea evreilor.
Haman împreună cu fiii lui au pierit. Dușmanii evreilor din tot
imperiul persan au suferit înfringere totală . Mardoheu și Estera
au devenit persoanele cele mai influente din cadrul aparamlui
politic al imperilui persan. Evreii de pe toate meleagurile s-au
bucurat de nespusă pace, bună voință și prosperitate. Toate
acestea pot fi atribuite direr.t unei singure cauze: rugăciunea și
postul în comun al copiilor lui Dumnezeu.
Ninive este cruțată iar Samaria distrusă

Primele trei exemple de post și rugăciune în colectiv le-ann
luat din istoria Israelului. Acum vom examina cel de-al patrulea
și ultimul exemplu luat din viața neamurilor, la una din celelalte
națiuni. Cartea lona consemnează felul cum s-a purtat
Dumnezeu cu cetatea Ninive, capitala Asiriei, în vremea aceea
cel mai puternic imperiu din lume. Biblia o înUațișează pe
Ninive drept o cetate a cruzimii, violenței și idolatriei mertînd
din plin asprimea judecă ții divine. Dumnezeu l-a chemat pe
lona să se ducă și s-o avertizeze pe Ninive că judecata stă gata să
se abată .
La început lona a refuzat să se ducă . El era cetă țean al
regaului de nord al Israelului și știa că imperiul asirian era în
vremea aceea dușmanul național al propriului să u popor.
Judecata asupra lui Ninive ar fi înlă turat primejdia amenință rii
asiriene asupra Israelului, după cum dacă Dumnezeu avea îndu-
rare de Ninive, asta ar fi însemnat, [omenește vorbind, N. tr.] o
sporire a acelui pericol. Astfel, nu e de mirare că lona se codește
cînd e rugat de Dumnezeu să ducă mesajul despre apropiata
judecată asupra lui Ninive.
Totuși, cînd este chemat a doua oară , după ce este aspru
mustrat și disciplinat de Dumnezeu, lona se duce în Ninive.
Mesajul lui a fost extrem de simplu: „ ... încă patruzeci de
zile, și Ninive va fi nimicită “ (lona 3.4). Ră spunsul ninivenilor
a fost imediat și profund, așa cum îl gă sim în urmă toarele cinci
versete:
Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au

vestit un post și s-au îmbră cat cu saci, de la cei mai
mari pînă la cei mai mici. Lucrul acesta a ajuns la
urechea împă ratului din Ninive; e1 s-a sculat de pe
scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a
acoperit cu un sac și a șezut în cenușă . Ș i a trimis să se
dea de știre în Ninive, din porunca împă ratului și a mai
marilor lui, urmă toarele. „Oamenii și vitele, boii și
oile să nu guste nimic, să nu pască , 3i nici să nu bea apă
deloc! Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să
strige cu putere că tre Dumnezeu, și să se întoarcă de la
calea lor cea rea și de la faptele de asuprire, de care
le sînt pline mîinile. Cine știe dacă nu Se va întoarce
Dumnezeu și Se va că i, și dacă nu-Ș i va opri mînia Lui
aprinsă , ca să nu pierim!“
lona 3.5-9
În toată istoria Vechiului Testament nu găsim un exemplu

mai profund de pocăință totală din partea unei întregi comunități
de oameni. Toate activitățile obișnuite ale întregului oraș au
încetat. Regele și nobilii de la curte au vestit un post și s-au dat
pe ei înșiși exemplu. Exemplul lor a fost urmat nu numai dc
oameni,. ci și de turmele și cirezile lor. Întreaga cetate s-a
aruncat la picioarele lui Dumnezeu, cerîndu-I mila. Cuvintele
sînt prea slabe pentru a descrie scena care s-a petrecut acolo.
Postul — pe scară generală și publică — a devenit cea mai
completă și mai potrivită expresie de adîncă jale lăuntrică și
smerire de sine.
Răspunsul lui Dumnezeu la postul lui Ninive este descris în
ultimul verset a1 capitolului 3: „Dumnezeu a văzut ce Uaceau ei
și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a
căit de răul pe care se hotărise să li-l facă și nu l-a facut. “ Istoria
consemnează faptul că Ninive, după ce a fost cruțată in ceasul al
unsprezecelea, și-a continuat existenta ca oraș mai mult sau mai
puțin prosper timp de mai bine de o sută cincizeci de ani, fiind în
cele din urmă nimicitâ în anul 612 î.Cr., după cum au prezis
profeții de mai tîrziu, Naum și Ț efania.
Principii care se aplică și azi

Felul lui Dumnezeu de a se purta cu Ninive prin intermediul
lui lona ilustrează un principiu care este mult mai bine conturat
de profetul leremia. În cartea leremia Domnul spune:
Deodată zic despre un neam, despre o împă ră ție,

că -1 voi smulge, că -1 voi surpa, și că -1 voi nimici; dar
dacă neamul acesta, despre care ann vorbit astfel, se
întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău de
ră ul pe care Îmi pusesem în gînd să i-1 fac.
Tot așa însă , deodată zic despre un neam, sau despre
o împă ră ție, că -1 voi zidi sau că -l voi să di. Dar dacă
neamul acesta face ce este ră u înaintea Mea, și nu
asculta glasul Meu, amnci Îmi pare ră u și de binele pe
care aveam de gînd să i-L fac.
leremia 18.7-10
În purtarea lui Dumnezeu față de națiuni, promisiunile Lui de

a binecuvînta și avertiză rile Sale cu privire la judecată sînt
condiționate. Judecata poate fi oprită — chiar și în ceasul al
unsprezecelea — prin pocă ință . Tot așa, binecuvîntarea poate fi
pierdută prin neascultare.
Punînd în contrast destinul Asiriei cu cel al regatului de nord
al Israelului, putem desprinde principiile care stau 1a baza
lucrărilor lui Dumnezeu cu popoarele lumii, principii care încă
se aplică și azi.
În secolul al optulea înainte de Cristos, cetatea pă gînă Ninive
a primit un singur avertisment despre judecata care stiitea să se
abată asupra ei, printr-un singur profet: lona. Drept ră spuns,
întreaga populație, cu mic, cu mare, s-a pocă it. În aceeași
perioadă , regatul de nord al Israelului a auzit repetatele aver-
tiză ri ale lui Dumnezeu venite nu numai prin gura lui lona, ci cel
putin prin alți patru profeți — Amos, Osea, Isaia și Mica. Cu
toate acestea, locuitorii Israelului i-au respins pe acești profeți și
au refuzat să se pocă iască .
Care a fost rezultatul? Imperiul asirian, cu capitala la Ninive,
a devenit instrumentul judecă ții lui Dumnezeu asupra Israelului.
În anul 721 î. Cr. regii Asiriei au cucerit și distrus în întregime
Samaria, capitala Israelului, ducîndu-i toată populația în
captivitate.
Sfirșitul jalnic al regatului de nord pare să se potrivească
cunoscutei zicale: „Familiaritatea aduce dispreț“. Israel, în
lunga lui istorie de revelații speciale de la Dumnezeu, a auzit
mesajul multor profeți dar i-a respins. Ninive, tă ră să mai fi
primit vreo revelație specială de la Dumnezeu, n-a avut ocazia
să audă decît un singur profet, dar pe acesta 1-a primit. Lecția
aceasta luată din istorie cuprinde un avertisment special pentru
aceia dintre noi care tră im în țâ ri cu o îndelungată istorie de
influență și învă ță tură creștină . Sâ ne ferim de a permife ca
familiaritatea cu mesajul vestit sâ ne împiedice să-i recu-
noaștem urgenta!
Astă zi Dumnezeu vorbește din nou, prin solii Să i și prin
Duhul Să u, cetă ților și națiunilor, orașelor și popoarelor. El
cheamă la pocă ință , la post și la smerire de sine. Cei care
ascultă , (cum a ascultat Ninive), vor fi cercetați de dumnezeu în
mila Lui, dar cei care resping mesajul Lui (cum a facut Israel)
vor fi cercetați de Dumnezeu în mînia Lui.
8
Postul face să cadă
ploaia tirzie a lui Dumnezeu
De la un capă t la altul al Bibliei ne întîlnim mereu cu un

delicat echilibru între împlinirea planurilor dinainte stabilite ale
lui Dumnezeu și exercitarea voinței libere a oamenilor. Pe de
altă parte, sfaturile veșnice ale lui Dumnezeu, descoperite în
profețiile și promisiunile Cuvînmlui Să u, se vor împlini
negreșit. Pe de altă parte, existe ocazii în care Dumnezeu cere
exercitarea voinței umane ca o condiție indispensabilă a îm-
plinirii sfaturilor Sale. A întelege acest echilibru și a-1 aplica în
rugă ciune este esența adevă ratei mijlociri.
Modelul mijlocirii lui Daniel

Un exemplu luminos al acestei mijlociri îl gă sim în lucrarea
lui Daniel. El spune:
în anul dintîi al domniei lui {a lui eu,
Daniel, am vă zut
Darius l. din că rți că trebuiau să treacă
șaptezeci de ani pentru dă rimă turile lerusalimului,
după numă rul anilor despre care vorbise Domnul că tre
proorocul leremia. Și mi-ann întors fața spre Domnul
Dumnezeu, ca să -L caut cu rugă ciune și cereri, postind
95
în sac și cenușă . .
Daniel 9.2-3
Daniel nu era doar profet. ci și cercetă tor al profeției. Pe cînd

studia profețiile lui leremia, a descoperit promisinea la care se
referă : „Dar iată ce zice Domnul: De îndată ce vor trece
șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi și
voi împlini față de voi Uagă duința Mea cea bună , aducîndu-vă
înapoi în locul acesta [leremia 29. 101 (leremia 29. 10). Daniel
știa că vremea rînduită de șaptezeci de ani se apropia de sfirșit.
Prin urmare, el a înțel•s că ceasul promis al izbă virii și re-
staură rii se apropia cu repeziciune.
În capitolul 4 a1 acestei cărți ann menționat rugăciunea Uacută
de Daniel în cartea Daniel la capitolul 6. 10. Reiese clar din acel
pasaj că Daniel își Uacuse deja obiceiul de a mijloci, de trei ori pe
zi, pentru restaurarea Israelului și readucerea lui în țara sa.
Acum revelația profeției lui leremia i-a ară tat că venise vremea
ca Durrinezeu să-i răspundă la rugăciunile sale. Studiind ră s-
punsul lui Daniel la această revelație, vom dobîndi o învă ță tură
vitală pentru lucrarea de mijlocire. O persoană firească ar fi
interpretat promisiunea din leremia drept încetarea obligativi-
tă ții de a se mai ruga. Din moment ce Dumnezeu a promis să
restabilească pe Israel la acea dată , ce nevoie mai era să se
roage?
Ră spunsul lui Daniel a fost exact contrar. El nu a luat pro-
misiunea ltli Dumnezeu drept un îndemn să înceteze să mai facă
mijlocire, ci mai degrabă o chemare la o apropiere și mai mare
de Dumnezeu, că utîndu-L cu și mai mare rivnă . Această rîvnă
sporită este minunat exprimată în cuvintele sale: „mi-am întors
fața spre Dumnezeu“ (Daniel 9.3). În viața de rugă ciune a
fiecă ruia dintre noi vine o vreme cînd trebuie să ne întoarcem
fata. Din acel moment, nici o descurajare, nici o distractie, nici
o opoziție nu mai are voie să ne țină în loc —nu ne vom opri pînă
nu am obținut asigurarea deplină a unui ră spuns pe care
Dumnezeu ne îndreptițește să credem din toată inima că este al
nostru.
Postul face să cadă ploaia tîmie a lui Dumnezeu 97
În acest punct al că ută rii lui Daniel după Dumnezeu cu cea
mai mare intensitate, eI a înteles că rugă ciunile sale trebuie să fie
întă rite de post. El spune: „mi-ann întos fața spre Domnul
Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac
și
în cenu3ă . “ Sacul și cenușa erau o dovadă primită de toți a
faptului că cineva este îndoliat sau adînc îndurerat. Vedem din
nou cît de strînsă e legă tura dintre post și jale.
Trecînd acum la rugă ciunea propriu-zisă a lui Daniel, con-
semnată în versetele urmă toare, vedem cum postul și jelitul au
fost asociate cu smerirea de sine. Din toate punctele de vedere
omenești, Daniel era unul din cei mai neprihă niți și mai temă tori
de Dumnezeu oameni din Scriptură cu toate acestea, nici o
dată nu î1 gă sim înPațișîndu-se pe sine mai neprihă nit decît cei
pentru care mijlocea. Fă ră nicî o excepție, mereu el se identifică
cu propriul să u popor, care se ră zvră tise și că zuse atît de
amamic. Strigă ml să u este: „Noi ann pă că tuit, am să v irșit
nelegiuire ... Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se c:ivine
astăzi să ni se umple fața de rușine . “ (versetele 5,7). Mereu
folosește pronumele noi, niciodată nu spune ei. Vină la sfirșitul
rugă ciunii sale, Daniel ia locul celor pe drept supuși judecă ții lui
Dumnezeu.
Astfel rugă ciunea lui Daniel este cu atît mai practică cu cît el
participă personal la ea. Lucrul acesta e exprimat în trei moduri
înrudite: prin post, prin jelii ș‘i prin smerire de sine.
În 2 Cronici Dumnezeu afirmă condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească poporul Să u pentru vindecarea ță rii lor:
Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele

Meu, se va smeri, se va ruga, și va că uta Fața Mea, 3t
se va abate de la că ile lui rele, — î1 voi asculta din
ceruri, îi voi ierta pă catul, și-i voi tă mă dui țara.
2 Cronici 7. 14
Patru lucruri cere Dumnezeu: ca poporul Să u să se

smerească, să se roage, sâ cuute fata Lui, )’i să se întuarcâ de la
căile lor rele. Dacă sînt îndeplinite aceste condiții, Dumnezeu
promite că va asculta rugăciunea poporului Său și le va vindeca
fara.
În exemplul lui Daniel care ne stă în față, învățăm ce în-
seamnă fiecare din aceste condiții. Daniel s-a smerit; s-a rugat; și-
a îndreptat fața să-L caute pe Dumnezeu; s-a identificat cu
păcatele poporului său; a renuntat la acele păcate și s-a abătut de
la ele. Apoi, urmează rezultaml acelor acțiuni, împlinirea cre-
dincioșiei lui Dumnezeu în Vinerea promisiunilor Sale, ori de
cîte ori sînt împlinite condițiile puse de El. Căci prin mijlocirea
lui Daniel a fost reUacut Israelul și a fost vindecată țara lui.
Dintre toate personajele mărețe din Biblie, Daniel exem-
plil*ică poate cel mai bine și mai clar tema acestei cărti: făurirea
istoriei prin ru8ăciune și post. CîRd a venit prima dată la
Babilon, în tinerețea sa, rugăciunile lui (combinate cu darul
revelației) au fost acelea care au schimbat inima Regelui
Nebucadnețar, aducîndu-le evreilor o schimbare favorabilă a
statutului lor la Babilon. Mai tîrziu, către sfirșitul vieții lui
Daniel, cînd imperiul babilonian a fost înlocuit cu cel al mezilor
și al perșilor, rugăciunea și postul lui Daniel au fost acelea care
au deschis în cele din urmă calea pentru refacerea Israelui și
aducerea lui in patrie. De-a lungul unei perioade de aproape
șaptezeci de ani, mai toate schimbările principale din destinul
poporului lui Dumnezeu se pot atribui rugăciunilor lui Daniel.
O importantă lecție se desprinde din mijlocirea lui Daniel.
Profețiile și promisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu nu sînt
niciodată o scuză pentru a înceta sir ne rugăm. Dimpotrivă, ele
au menirea să ne îndemne să ne rugăm cu și mai mare rîvnă și
intelegere. Dumnezeu ne dezvăluie scopurile și planurile Sale,
nu ca noi să fim niște spectatori pasivi, stînd pe „tușa“ istoriei,
ci chiar noi înșine sa fie identificați personal cu planurile Sale și
astfel să ne angajăm activ în împlinirea lor. Descoperirea re-
clamă onpa jare.
Chemarea lui loel, rostită de trei orl

Lecția aceasta se aplică mai cu seama la revărsarea Duhului
Postul face să cadă plouia tîrzie a lui Dumnezeu 99
din zilele de pe urmă, care lasă o înrurire tot mai mare asupra
tuturor sectoarelor creștinismului din toate colțurile pămîntului.
Marele profet care a vorbit despre această revărsare este loel,
căci în proorocia lui își descoperă Dumnezeu planul Său suveran
de a trimite Duhul Sfint asupra întregii omeniri:
După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice
Uaptură; fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrînii
voștri vor visa visurî, și tinerii vor avea vedenii.
loel 2. 28
În ziua Rusaliilor, cînd Duhul Sfint a fost turnat prima dată,

Petru a citat acest verset din loel;
Ci aceasta este cc a fost spus prin proorocul loel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din
voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii. și
bătrînii vor visa visuri.
Fapte 2. 16-
17
Între pasajul din loel și cel din Fapte există o deosebire
semnificativă. Cînd Inel spune: După aceea “, Petru zice:
În zilele de pe urmă . “. Petru a apl icat aceste cuvinte la
evenimentele care aveau loc chiar atunci. Putem trage astfel
concluzia că ziua Rusaliilor a marcat începutul perioadei numite
în Scriptură: „zilele de pe urmă“. tcecsta penoada a zilelor de
pe urmâ continuă și astăzi, pînă la încheierea epocii actuale.
Astfel, cuvintele lui Petru constituie punctul de plecare al ul-
timelor zile.
În legătură cu aceasta, este important să observăm, de
asemenea, că revărsarea Duhului Sfint prezisă de Ioe1 avea să tie
împârțită în două etape principale: ,.pl‹iaia timpurie“ și „ploaia
tîrzie“ Lucrul acesta e exprimat la loel 2. 23: „ . . El
(Du mnezeu) vă va da ploaie la vreme, va va trimite plt›aie
timpurie și tirzie, ca odinioară. “ Ploaia este elementul care Î1
întruchipează pe Duhul Stint — cu alte cuvinte, plc aia este tipul
1OO Cum să făurim istoria prin rugăciune și post
iar arhetipul este Duhul Sfint. Raportînd lucrurile la condițiile
climaterice ale Israelului, ploaia timpurie cade la începutul
iernii (prin noiembrie) iar ploaia tîrzie cade la sfirșitul iernii
(prin martie sau aprilie). Astfel ploaia tîrzie coincide, mai mult
sau mai puțin, cu Paștele, care după calendarul ebraic are loc pe
la mijlocul , ,primei luni“ ț vezi Exod 12.2).
Dacă efectuăm transferul de la tip la arhetip, sîntem în măsură
să facem urmă toarea deducție: ploaia timpurie a Duhului Sfint
marchează începutul „zilelor de pe urmă“, în vreme ce ploaia
tîrzie a Duhului Sfint marchează sfirșitul ultimelor zile.
Dumnezeu își începe și își sfirșește lucrarea Sa cu biserica pe
pă mînt printr-o revă rsare universală a Duhului Să u cel Sfint.
Prima ploaie a Duhului Sfint a că zut peste biserica de la început.
Ploaia a doua a Duhului Sfint cade acum peste biserica de azi,
din lumea întreagă . Acesta e subînțelesul cuvintelor folosite de
Petru: „în zilele de pe urmă “.
Să deschidem acum la forma inițială în care a fost dată
profeția cu pricina, așa cum o gă sim în loel 2.28: „După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice Uaptură ... “ Cînd Petru
spune in zilele de pe urmă loel spune după aceea. Pentru a
înțelege pe deplin mesajul lui loel, trebuie să interpretă m corect
cuvintele după aceea. Ce vrea să spună loel prin „după aceea“?
După ce? Evident se referă la un lucru pe care 1-a amintit mai
inainte în profeția sa.
Dacă ne întoarcem la începutul profeției lui loel, sîntem
confruntați cti scena unei pustirii totale și nespus de jalnice.
Fiecare parte a moștenirii lui Dumnezeu este afectată . Totul este
lovit de tă ciune — nimic nu mai dă roadă . Nu mai e nici o rază
de speranță , nici o solutie omenească . Ce le spune Dumnezeu
copiilor Lui să facă ? Remediul prescris de Dumnezeu este
postul unit.
Sfințiți un post, chemați o adunare de să rbă toare;

stringeți pe bă trîni, pe toți locuitorii ță rii, în Casa
Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați că tre
Domnul. loel 1.14
Postul face sd cadâ ploaia tîrzie a lui Dumnezeu 101
A sfinți înseamnă aici a pune deoparte. Chemarea lui
Dumnezeu la post trebuie să fie mai presus de orice. Orice altă
activitate, religioasă sau ne-religioasă , trebuie să ocupe locul
doi. Se pune un accent deosebit pe bătrâni sau presbiteri. Con-
ducă torii poporului lui Dumnezeu au o deosebită ră spundere în
această privință . Totuși, toti locuitorii Mării sînt cuprinși. No
trebuie să existe nici o excepție. Copiii lui Dumnezeu sînt
chemați să se unească în nevoile lor. Ei sînt chemați să se adune
la un loc pentru a posti, întocmai ca pe vremea lui losafat, Ezra
și Estera.
În loel 2. 12 se repetă chemarea: „Dar chiar acuma, zice
Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu
plînset și bocet!“ În ceasurile de grea încercare cum sînt cele
prin care trecem azi, rugă ciunea nu este de ajuns. Ea trebuie să
fie însoțită de post, plîns și bocet. (Observă m din nou strînsa
legă tură dintre post și plîns).
În loel 2. 15 chemarea la post vine a treia oară : „Sunați cu
trîmbița în Sion! Sfințiți un post, chemați o adunare dc
să rbă toare! “ Sionul este adunarea copiilor lui Dumnezeu.
Sunatul din trimbiță este cea mai publică formă de proc1ama{ie
posibilă . Nu există nimic secret la un post de genul acesta.
Biblia arată clar că sînt vremuri cînd postul trebuie vestit public
pentru toți copiii lui Dumnezeu.
Pasajul continuă :
Strîngeți poporul, țineți o adunare sfintă! Aduceți pe

bătrîni, strîngeți copiii, și chiar pruncii de la țîță!
Preoții, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă și
altar .
versetele 16-17
Încă o dată , deși e vorba de participarea întregului popor, se

pune accent deosebit pe conducă tori: preoții, slujitorii
Domnului, și bătrînii. În capitolul 6 al acestei că rți am vă zut că
ră spunderea conducătorilor de a da exemplu în post se continuă
în Noul Testament.
102 Cum o ycurim istoria prin rugăciune și post
De trei ori în aceste versete de la loel, Dumnezeu Își cheamă
poporul la post. Apoi urmează promisiunea: „După aceea Îmi
voi turna Duhul Meu peste orice Uaptură . . “ După ce? După
ce copiii lui Dumnezeu au ascultat chemarea Lui la post și
rugă ciune. Astă zi Duhul lui Dumnezeu e turnat în mă sură tot
mai mare. Existe suficiente dovezi potrivit că rora a venit vre-
mea ploii tîrzii a lui Dumnezeu. Dar încă nu vedem decît o mică
pă rticică din revă rsarea prezisă bară echivoc de Scriptură .
Dumnezeu așteaptă ca noi să îndeplinim condițiile puse de El.
Pentru a primi toatâ plinătatea ploii tîrzii, este nevoie de
rugăciunea și postul nostru unit, al tuturora.
În această privință , poziția noastră a celor de azi se aseaină nă
cu cea a lui Daniel de la începutul domniei lui Darius. El a vă zut
mîna lui Dumnezeu într-o situație politica. E1 a vă zut din
Scriptură că a venit vremea nnduită de Dumnezeu pentru re-
facerea poporului lui. Vă zînd clar mîna lui Dumnezeu în această
dublă mă rturie, s-a dă ruit cu totul rugă ciunii și postului. Numai
în felul acesta puteau fi împlinite promisiunile lui Dumnezeu.
Scopul central urmă rit de Dumnezeu în zilele lui Daniel a fost
restaurarea. Dumnezeu lucra la aducerea poporului Său înapoi
în țara ce i se dă duse ca moștenire, pe care ei o pierduseră prin
neascultare. Același lucru e valabil și astă zi. Revă rsarea
Duhului Sfint este mijlocul rinduit de Dumnezeu pentru restau-
rare. Dumnezeu Însuși declară acest lucru in Ioe1 2.25: vă voi
reface anii mîncați de lă custe ... “
‘ Acum trei secole și jumă tate biserica a tră it experienta re-
formei. Astă zi Dumnezeu nu mai e interesat de reformă . Scopul
Lui este restaurarea. Dumnezeu vrea să refaca toate domeniile
moștenirii poporului Sau în starea lor de la început. „Ploaia de l a
început“ a dat naștere unei biserici care a satisUacut normele dc
puritate, putere și ordine stabilite de Cer. Ploaia a doua de Ja
urmă va readuce biserica la aceleași norme. Atunci — și numai
atunci — va fi biserica în stare să -și împlinească destinul in
lume. Acesta e țelul urmă rit de Dumnezeu.
Postul face să cadă ploaia tîrzie a lui Dumnezeu 103
Marele capitol din Isaia despre post

Este potrivit să încheiem studiul nostru despre postul Vec-
hiului Testament cu capitolul 55 din Isaia. Este prin excelenta
„marele capitol despre post“ din Vechiul Testament. În acest
capitol Isaia descrie două moduri diferite de a posti. În versetele
3-5 Isaia descrie postul pe care nu-1 primește Domnul. Apoi în
versetele 6- 12 el descrie postul plăcut lui Dumnezeu.
Principalul cusur al primului fel de post c‹instă în motivele și
atitudinele care-i animă pe cei care se angajează să postească.
în ziua postului vostru, vă lăsați în voia

pornirilor voastre, și asupriți pe simbriașii voștri.
Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să
bateți răutăcios cu pumnui
Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască
omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să
se culce pe sac și cenușâ?“
Isaia 58.3-5
Pentru oamenii descriși aici, postul era doar o parte a

ritualului lor religios. Era felul de post practicat de fariseii din
vremea lui Isus. Ei nu dădeau deloc dovadă de poc'aință sau
smerire de sine. Dimpotrivă, ei își vedeau mai departe de
treburile lor lumești și nu se lepădau de atitudinile lor rele de
lăcomie, egoism, mîndrie și asuprire. „Plecarea capului ca un
pipirig“ este o descriere foarte plastică a anumitor f‹arme de
rugăciune practicate de unii evrei ortodocși, in cadrul cărora ei
își leagănă capetele încolo și-ncoace, repetînd la nesfirșit
aceleași rugăciuni fixe pe care nici nu le înțeleg prea bine.
Pe de altă parte, postul care e plăcut lui Dumnezeu izvorăște
din motive și atitudini total diferite. În versetul 6. Isaia definește
motivele care stau la baza acestui post: „dezleagă lanțurile
răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și
rupe orice fel de jug. “ Biblia și experienta confirmă faptul că
sînt multe legături ce nu pot fi desUacute, mulțe lanțuri ce nu pot
fi dezlegate și multe poveri ce nu pot fi ușurate, multe juguri ce
nu pot fi sUarimate și mulți asupriți ce nu pot fi eliberați pînă cînd
copiii lui Dumnezeu — și în special conducă torii lor — nu dau
ascultare chemă rii pe care le-o face Dumnezeu să postească și să
se roage.
În versetul 7 Isaia descrie atitudinile față de ceilalti oameni —
în special față de cei nevoiașî și asupriți — care fac parte din
postul aprobat de Dumnezeu. „Împarte-ți pîinea cu cel flă mînd
și adu în casa ta pe nenorociții bară adă post; dacă vezi pe un om
gol, acopere-l, și nu întoarce spatele semenului tă u. “ Acest fel
de post trebuie unit cu dragostea manifestată în mod practic și
sincer, în relațiile noastre cu alți oameni — în special cu cei care
au nevoie de ajutorul nostru în probleme materiale și financiare.
Isaia ne avertizează potriva atitudinilor greșite asociate cu
acest fel de post care nu e plă cut înaintea Domnului și pune în
contrast aceste atitudini cu adevă rata dragoste, ce se manifestă
în practică .
. Atunci tu vei chema, și Domnul va ră spunde,

vei striga și El va zice: „Iată -Mă !“ Dacă vei îndepă rta
jugul din mijlocul tă u, amenință rile cu degetul și vor-
bele de ocară , dacă vei da mîncarea ta celui flă mînd,
dacă vei să tura sufletul lipsit, atunci lumina ta va ră să ri
peste întunecime și întunericul tă u va fi ca ziua în
amiaza .mare!“
Isaia 58.9- 10
Jugul din mijlocul tă u, amenință rile cu degetul și vorbele

departe“ se pot rezuma în trei cuvinte: legalism, spirit de critică,
și nesinceritate.
Acum să analiză m binecuvîntă rile promise de Isaia celor care
practică acest fel de post plă cut Domnului. Le gă sim înșirate
în mai multe etape în versetele 8 la 12. Mai intîi, Isaia descrie
binecuvîntă rile de să nă tate și neprihă nire:
Postul face să cadă ploaia tîrzie a lui Dumnezeu 105
Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta
va incolți repede; neprihănirea ta îți va merge inainte,
și slava Domnului te va însoți.
versetul S.
Aceasta e în armonie cu promisiunea de la Maleahi 4.2:

„Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va ră sâ ri
neprihă nirii și tă mă duirea va fi pe aripile Lui .
Soarele “ În Maleahi
contextul ne arată că versetul acesta se aplică în mod deosebit la
perioada premergă toare sfirșitului veacului în care tră im chiar
acum.
În versetul 9 Isaia descrie binecuvîntă rile rugă ciunii
ascultate: „Atunci tu vei chema, și Domnul va ră spunde, vei
striga. și El va zice: . .Iată -Mă ! “ Îl vedem aici pe Dumnezeu la
dispoziția omului, gata să răspundă la toate cererile și nevoile
sale.
Apoi Isaia descrie binecuvîntă rile că lă uzirii și rodniciei.
atunci lumina ta va ră să ri peste întunecime și

întunericul tă u va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te
va că lă uzi neîncetat, îți va să tura sufletul chiar în locuri
bară apă și va da din nou putere mă dularelor tale; vei fi
ca o gră dină bine udată , ca un izvor ale că rui ape nu
seacă .
versetele 10- 11
În cele din urmă, Isaia descrie binecuvîntările restaurării:
Ai tă i vor zidi iarăși pe dă rimă turile de mai înainte, vei

ridica din nou temeliile stră bune; vei fi numit „Dre-
gă tor de spă rturi“, „Cel ce drege drumurile și face țara
cu putință de locuit“.
v. 12
Asemenea lui loel, Isaia scoate în evidență strînsa legătură

dintre post și refacerea poporului lui Dumnezeu. Isaia își încheie
mesajul despre post cu tema: „zidire pe dă rimă turile de mai
înainte ... dregerea spă rturilor . . repararea drumurilor. “
Această lucrare de restaurare este scopul lui Dumnezeu pentru
copiii Să i în momentul de față . Mijloacele pe care le-a rînduit E1
în acest scop sînt rugăciunea și postul.
În lumina acestui mesaj clar și consecvent din Cuvîntul lui
Dumnezeu, fiecare dintre noi este pus în situatia să ia o decizie
personală . În Ezechiel 22.30 Dumnezeu spune: „Caut printre ei
un om care să înalțe un zid, și să stea în mijlocul spâ rturii
înaintea Mea pentru țară , ca să n-o nimicesc“. Astă zi
Dumnezeu caută din nou un astfel de om. N-ai vrea oare să te
oferi pe tine însuți în acest scop? N-ai vrea să te dă ruiești
rugăciunii și postului? N-ai vrea să te unești în pă rtă șie cu alții ce
posedă asemenea viziune și hotă rîre, unindu-vă în rugă ciune și
post în anumite perioade de timp dinainte stabilite?
Să sfin im uit post! Să convocăm o adunare solemnă! Să

ne strîngem laolaltă!
9
Îndrumări practice
pentru post
Pentru mulți din creștinii de azi — dacă nu, pentru cei mai
mulți dintre ei — perspectiva de a posti le este tare neobișnuită
și-i cam sperie, în cele mai multe cazuri. Adesea, după ce ann
predicat la cîte o adunare despre post, oamenii vin la mine să mă
întrebe: „Cum să încep să postesc?“ „Sînt pericole deosebite de
care trebuie să mă feresc?“ „N-ați putea să ne dați unele indi-
cații practice?“
Postul este asemănător rugăciunii

Aproape toți cei care pun aceste întrebă ri cunoscut într-o
mă sură mai mare practicarea rugăciunii. Prin urmare, va fi de
folos dacă vom scoate în evidență , pentru început, cîteva asemă -
nă ri dintre post și rugă ciune.
Fiecare creștin responsabil trebuie să cultive viața sa
personală de rugă ciune pe bază regulată . Celor mai mulți
creștini le vine ușor să -și rezerve un anumit timp în fiecare zi
pentru rugă ciune personală . Destul de frecvent, acest timp este
dimineata, devreme, înainte de a-și începe activitiițile mondene.
Altora le vine mai ușor să -și facă timp pentru rugă ciune la
107
sfirșitul zilei, în vreme ce o altă categorie de creștini se roagă și
dimineața, și seara. Pentru fiecare credincios problema se va
rezolva în funcție de împrejură rile în care se gă sește și de lumina
pe care i-o dă Duhul Sfint.
Totuși, pe lîngă aceste perioade obișnuite de rugăciune, mai
toți creștinii constată că Duhul Sfint îi cheamă uneori la
momente speciale de rugă ciune. Acestea pot fi generate de vreo
criză neașteptată sau de vreo problemă gravă care n-a putut fi
rezol vată prin rugăciunea zilnică. Adesea aceste momente
speciale de rugă ciune sînt mai intense și mai lungi decît
perioadele de rugă ciune obișnuite de zi cu zi.
Același principiu se aplică și la post. Fiecare creștin care se
decide să facă din post o parte a disciplinei sale spirituale e
sUatuit să -și pună deoparte anumite perioade din să ptă mînă
pentru scopul acesta. În felul acesta, postul devine o disciplină
spirituală obișnuită , la fel ca rugă ciunea. Totuși pe lîngă aceste
perioade săptămînale de post, s-ar putea să existe 3i alte ocazii în
care Duhul Sfint ne va chema să postim mai îndelung și mai
intens.
Este uimitor cît de repede se adaptează trupul nostru la un
program normal de postire regulată . Din 1940 pînă în 1956 ann
fost pă storul unei adună ri din Londra, Anglia. În anii aceia,
soția și cu mine posteam în fiecare joi. Am descoperit că
stomacurile noastre se obișnuiseră cu această zi, pînă acolo încît
se comportau asemenea unui ceas deșteptă tor. Cind venea ziua
de‘ joi, chiaf dacă nouă ni se întîmpla să uită m ce zi e,
stomacuriJe noastre nu mai cereau de mîncare. Mi-aduc aminte
ce mi-a spus odată Lydia: „Trebuie să fie joi, devreme ce nu ann
nici o poftă de mîm:are în dimineata asta!“
În zilele de la începutul mișcă rii metodiste se punea un mare
accent pe postirea regulată . John Wesley însuși a integrat postul
în disciplina sa personală . El spunea că prima biserică practica
postul miercurea și ’vinerea, în fiecare să ptă mâ nă , și-i îndemna
pe metodiști să facă și ei la fel în aceste zile. De fapt, nu ordina
pentru lucrarea metodistă pe nici un om care nu știa să postească
în fiecare miercuri și vineri pînă la ora 4 după masă .
Îndrumări practice pentru post 109
Desigur, atît în cazul rugă ciunii, cît și al postului trebuie să ne
pă zim ca nu cumva să dă m în legalisin și în robie. În Galateni
5. 18 Pavel spune: „Dacă sînteți că lă uziți de Duhul, nu sîntem
sub Lege. “ Pentru creștinul condus de Duhul Sfint, nici
rugă ciunea, nici postul nu trebuie să devină niciodată o cerință
legalistă, închistată , ca cele impuse asupra Israelului în cadrul
legii lui Moise. De aceea, s-ar putea ca un creștin să considera
oricînd binevenită o schimbare în rutina rugă ciunii 3i a postului,
după cum o cer împrejură rile sau după cum îl că lă uzește Duhul
Sfint. Nu trebuie să îngă duie niciodată ca această schimbare să -i
aducă un sentiment de vinovă ție sau osîndire de sine.
În capitolul 6 al acestei că rți am vă zut că , în Predica de pe
Munte, Isus a folosit în legă tură cu postul același limbaj pe care l-
a folosit și în cazul rugă ciuniî. El a dat îndrumă ri pentru
rugă ciunea personală a fiecă ruia: „Cînd te rogi [singul l “
Dar a dat îndrumă ri și pentru rugă ciunea colectivă : „Cînd vă
rugați [plural] . “ Tot așa, El a dat instrucțiuni și pentru
postul individual, și pentru cel colectiv. „Cînd postești ... “
se aplică la individ. „Cînd postiți ... “ se aplică la un grup de
pă rtă șie.
Creștinii sînt familiarizați cu practica stringerii într-uri grup
de rugă ciune publică . În cele mai multe biserici „ora dc
rugă ciune“ este o pane din programul obișnuit al să ptă mînii.
Găsim tot atît de multe precedente biblice pentru strîngerea
regulată, să ptăminală în vederea postului. În capitolele 7 și 8 din
această carte ann examinat o întreagă serie de exemple din
Vechiul Testament în care Dumnezeu și-a chemat copiii să
postească în colectiv. În capitolul 6 am vă zut din Noul Testa-
ment că la prima biserică se practica postul cu toată adunarea,
incepînd de la exemplul dat de conducă tori.
Uneori oamenii obiectează împotriva faptului că Isus și-a
avertizat ucenicii cu privire la postul în public. Ei citează în
acest sens din Matei:
Ci tu, cînd postești, unge-ți capul, și spală -ți fața, ca

să te ară ți că postești nu oamenilor, ci Tată lui tă u, care
este în ascuns; și Tată l tă u, care vede în ascuns, îți va
ră splă ti.
Matei 6. 17-18
Am ară tat deja că Isus vorbește aici la singular, individului. E

logic să fie așa. Un credincios care postește de unul singur nu are
de ce să facă chestiunea postului să u publică .
Dar în versetul precedent Isus vorbește la plural despre postul
în comun:
Cind postiți să nu vă luați o înUațișare posomorîtă , ca

Uațarnicii, care își slujesc fețele, ca să se arate
oamenilor că postesc. Adevă rat vă spun că și-au luat
ră splata.
Matei 6. 16
În versetul acesta Isus ne avertizează împotriva gesturilor

ostentative, inutile, dar nu cere ca postul să se facă în taină . Ș i
asta e logic să fie așa. Evident oamenii nu pot să se adune pentru
post decît dacă cineva a facut un anunț în acest sens. Or, prin
simplul anunț s-a rupt tă cerea și nu mai e nici un secret.
Fă ră îndoială , diavolul este cel care se luptă să propage ideea
potrivit că reia creștinii nu trebuie să postească decît în taină . A
face așa înseamnă a-i deposeda pe copiii lui Dumnezeu de o
puternică armă din întreg arsenalul cu care sînt echipați — cea a
postului public, unit. Cei care se pronunță împotriva postului
public de obicei accentuează latura „umilinței“. Dar în contex-
tul în care apare textul respectiv așa numita umilintă nu este
altceva decît un mod amabil de a numi necredința sau
neascultarea.
După ce ann stabilit aceste principii de bază , care se aplică atît
la rugă ciune, cît și la post, acum ne putem îndrepta atentia mai
concret la practicarea postului. De-a lungul anilor, în urma
multor experiențe personale, ann ajuns în posesia unor îndrumări
practice menite să ne ajute să beneficiem la maximum de pe
urma postului. Am să le redau pe scurt mai jos. Din motive
practice, ne vom ocupa mai întîi de postul individual, iar apoi de
cel colectiv.
Îndrumări pentru postul individual

(1) Intră în perioada de post cu credință pozitivă .
Dumnezeu cere astfel de credință de la toți cei care Îl
caută . „Ș i bară credință este cu neputință să -I fim plă -
cuți! Că ci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să
creadă că El este și că ră splă tește pe cei ce-L caută . “
(Evrei 1 1.6). Dacă te-ai hotă râ t să -L cauți pe Dumnezeu
din toată inima prin intermediul postului, ai temeiuri
biblice să te aștepți ca Dumnezeu să te ră splă tească . În
Matei 6. 18 Isus îi da credinciosului care postește dintr-o
motivație corectă urmă toarea promisiune: „ ... Tată l
Tă u, care vede în secret, te va ră splă ti pe față . “
(2) Nu uita că „credinta vine prin auzire iar auzirea prin

cuvînml lui Dumnezeu“ (Romani 10. 17). Postul tă u
trebuie să se bazeze pe convingerea că așa te îndeamnă
Cuvîntul lui Dumnezeu, să faci din el practica și disci-
plina ta obișnuită . Sper că cele trei capitole precedente
ale acestei că rți te-au ajutat să ajungi la această
convingere.
(3) Nu aștepta să intervină cine știe ce situație deosebită sau

criză pentru ca să fii împins să postești. Este mai bine să
postești cînd ești în vigoare spirituală , decît atunci cînd
ești doborâ t. Legea progresului în Împă ră ția lui
Dumnezeu este urmă toarea: „din tă rie în tă rie“
(Psalmul 84.7); „din credință în credință “ (Romani
1. 17); „din slavă în slavă “ (2 Corinteni 3. 18).
(4) Nu-ți impune perioade prea lungi de postire la început.

Dacă postești pentru prima dată , începe prin a să ri peste
o masă sau două. Apoi mărește treptat perioada de post,
la o zi sau două. Este mai bine să începi prin a-ți
propune sâ postești perioade mai scurte de post, de care
să te poți ține. Dacă-ți propui să postești prea mult la
inceput și nu reu.șești să duci postul pînă la capăt. mai
mult ca sigur te vei descuraja și vei renunta definitiv 1a
post.
(5) În timpul postului acordă multă atenție citirii Bibliei.

Cînd e posibil, citește un text din Scriptură înainte
fiecărei rugăciuni. Psalmii sînt deosebiți de folositori în
acest sens. Citește-i cu voce tare, identificîndu-te cu
rugăciunile exprimate în cadrul lor, cu laudele și
mărturisirile din ei.
(6) Adesea e bine să-ți fixezi anumite obiective pentru care

să postești și să faci o listă cu ele. Dacă vei păstra lista
întocmită și vei reveni după un timp la obiectivele
notate, credinta îți va fi întărită cînd vei vedea cît de
multe din ele au fost realizate.
(7) Evită orice spectacol, orice paradă, orice lăudăroșenie

și tot ce este ostentativ. În afară de anumite perioade
speciale de rugăciune și alte îndeletniciri spirituale,
viața ta trebuie să se desUașoare cît mai normal și mai lin
posibil. La asta se rezumă avertismentele date de Isus la
Matei 6. 16- 18. Nu uita că „lăudăroșenia este exclusă
de legea credinței“ ț vezi Romani 3.27). Postul nu ne
ajută să dobîndim nici un fel de insigne de merit sau
medalii din partea lui Dumnezeu. Este o parte din
datoria ta de creștin predat. Ai mereu în vedere aver-
tismentul dat de Isus la Luca 17. 10: „Tot așa și voi,
după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți:
„Sîntem niște robi netrebnici; ann facut ce eram datori
să facem. “
(8) Fii mereu treaz și veghează să fii motivat de temeiuri

Îndrumări practice pentru post 1 13
să nă toase ori de cîte ori postești. Fă -ți timp să citești
Isaia 58. l- 12 încă o dată . Observă motivele și atitu-
dinile care nu-I fac plă cere lui Dumnezeu. Apoi
studiază motivele și obiectivele care-I fac plă cere lui
Dumnezeu. Motivele și obiectivele tale trebuie să se
încadreze pe linia acestora din urmă .
Aspectul fizic al postului

Atunci cînd este practicat cu grijă și cumpă tare, postul este
bineUacă tor pentru trupul fizic. Iată cîteva lucruri de care trebuie
să ții seama dacă dorești să obții binefacerile postului.
( 1) Nu uitați că „trupul vostru este templul Duhului Sfint“

( 1 Corinteni 6. 19). Ești plă cut lui Dumnezeu cînd ai
grijă de trupul tău, căutînd să faci din el un templu curat
și să nă tos pentru Duhul Să u. Să nă tatea este una din
binefacerile concrete care decurg din postul practicat
corect (Isaia 58.8).
(2) Dacă ești cumva într-o perioadă de tratament și iei

medicamente în mod regulat, sau dacă suferi de vreo
boală pustiitoare, cum ar fi diabetul sau tuberculoza, e
bine să consulți un doctor înainte de a te apuca să
postești mai mult de un sfert de zi sau o jumătate de zi.
(3) La începutul unui post, s-ar putea să ai senzații fizice

neplă cute, cum ar fi amețeală , dureri de cap sau greață ,
etc. De obicei acestea sint o dovadă că postul era dc
mult necesar și că ai nevoie de acțiunea purificatoare a
postului în diferitele zone ale corpului tă u. Nu lă sa ca
această stare de neputință fizică să te împiedice să ții
postul. „Întoarce-ți fata“ și bine postul așa cum ți-ai
propus. De obicei, după o zi sau două , aceste reacții
neplă cute vor înceta.
(4) Nu uita că foamea este — cel puțin în parte — o
chestiune de obicei. În primele faze ale unui post,
foamea va reveni, probabil, la ora fiecărei mese pe care
obișnuiai s-o iei. Dar dacă reziști, senzația de foame va
dispare, chiar bară să mănânci nimic. Uneori vei putea să-
ți păcălești stomacul cu un pahar de apă în locul hranei.
(5) Păzește-te de constipație. Înainte de a posti și după post,

alege mîncare adecvată în acest sens: fructe proaspete sau
sucuri naturale de fructe; smochine uscate, prune uscate sau
piersici etc.
(6) Unii nu beau decît apă cînd postesc. Alții iau diferite lichide,
cum ar fi sucuri de fructe, supă, lapte acru etc. E bine să te
abții de la stimulenți puternici, cum ar fi ceaiul sau cafeaua.
Dar nu te lăsa robit de teoriile altora. Dezvoltă-ți programul
propriu de postire care ți se potrivește cel mai bine ție
personal.
(7) Este nebiblic ca uneori să te te abții și de la lichide, și de la

solide. Dar nu te abține de la lichide pentru o perioadă mai
mare de șaptezeci și de două de ore. Aceasta a fost limita
impusă de Estera și cameristele ei (Estera 4. 16). Ar însemna
să se supui la pericole mari dacă treci de șaptezeci și două de
ore bară 6ă consumi lichide. Este adevărat că Moise a
petrecut de două ori cîte patruzeci de zile bară să mănînce și
bară să bea (Deuteronom 9.9- 18). Dar Moise se afla atunci
pe plan supranatural, în imediata prezentă a lui Dumnezeu.
Afară doar dacă nu cumva și tu te afii pe același plan
supranatural, nu încerca să urmezi exemplul lui Moise.
(8) Întrerupe postul treptat. Începe cu mese ușoare, care se

digeră bară probleme. Cu cît a fost postul mai lung, cu atît
mai atent trebuie să fii cînd îl întrerupi . În acest punct trebuie
să dai dovadă de auto-stăpînire. A mînca prea mult imediat
după întreruperea postului îți poate produce grave tulburări
și poate anula efectele bineUacătoare obținute prin post.
(9) În timpul postului ce depășește două zile, stomacul tău se va

contracta. Nu-1 readuce la mărimea dinainte de post. Dacă ai
avut în trecut tendința să mănînci prea mult, veghează ca nu
cumva să te întorci la acest obicei. Dacă te vei obișnui să
mănînci mai ușor, stomacul se va adapta.
Îndrumări pentru postul în colectiv

Pentru perioadele de post colectiv, toate îndrumă rile date mai
sus referitoare la postul personal se aplică . În plus, dă m mai jos
cîteva observații particulare:
( 1) În Matei 18.9 Isus a subliniat puterea specială care e

eliberată atunci cînd credincioșii „se învoiesc“ îm-
preună în rugăciune. În acest scop, toți participanții la
postul colectiv trebuie să-și dea toate silințele să rea-
lizeze și să păstreze acordul dintre ei.
(2) Cei care participă la un post colectiv trebuie să-și ia

angajament să se roage concret pentru fiecare în timpul
perioadei postului.
(3) Trebuie ales un loc de întîlnire unde participanții la post

sâ se poată strînge la un loc la ore stabilite în comun.
O evidență a credincioșiei lui Dumnezeu
Este potrivit să încheiem acest capitol cu o mă rturie personală

a credincioșiei lui Dumnezeu. În ultimii treizeci de ani, m-ann
dă ruit din cînd în cînd unor perioade speciale de rugă ciune și
post. Unele din aceste perioade au fost rezervate unor obiective
precise de atins în rugăciune și ann ținut o eviden{ă, pe care o mai
am și acum.
Uitîndu-mă acum peste aceste însemnă ri, ră mîn uimit să
constat de cîte ori și în cîte feluri mi-a ră spuns Dumnezeu la
rugă ciuni. Uneori exista un interval mare între data la care ann
facut o anumită rugă ciune și data la care am primit răspuns. De
multe ori ann trecut în camețel cereri de care am uitat mai tîrziu.
Dar privind în urmă , constat că Dumnezeu n-a uitat. În felul
Lui, la timpul Lui, Dumnezeu a ră spuns chiar și la acele cereri
de care eu însumi ann uitat.
Acum, cind scriu aceste rînduri, am în față însemnă rile
speciale facute într-o astfel de perioadă de post și rugă ciuni, în
anul 195 1 . După notițele mele, această perioadă a început în
iulie 24 și a continuat pînă în august 16 — în total două zeci și
patru de zile. În vremea aceasta eram pastor plin la o biserică .
Îmi desPașuram normal toatea activită țile legate de pastorat,
activități care cuprindeau pregă tirea a cinci predici pe să ptă mînă
precum și predicarea la întruniri ținute în stradă .
Mă amuz să constat că pentru perioada respectivă ann întocmit
o listă completă cu lucrurile pentru care mă rugam în greaca
Noului Testament. Lucrurile pentru care mă rugam erau atît de
intime și di: sacre pentru mine încît doream ca lista lor să nu fie
cunoscută decît de mine și de Dumnezeu. Din această pricină ,
le-am notat într-o limbă pe care cei mai mulți din zilele noastre
n-o înțeleg!
Am împă rțit această listă în cinci categorii principale: A)
nevoile mele spirituale, B) nevoile familiei, C) nevoile bisericii,
DJ nevoil ță rii mele (Marea Britanic.) și E) nevoile lumii.
Multe din lucrurile pentru care m-ann rugat sînt și acum prea
personale pentru ca să le pot divulga. Totuși sînt unele puncte
despre care ann libertatea de a vorbi.
Răsfoind paginile care se referă la diferitele cereri facute de
mine cu privire la familia mea, vă d că fiecare din ele a primit
ră spuns. Ultima cerere din categoria respectivă se referea la
mîntuirea mamei mele — cerere care s-a împlinit după
paisprezece ani.
Printre cererile facute pentru mine personal, una se referea la
exercitarea darurilor spirituale. În vremea aceea nu înțelegeam
prea bine natura darurilor căutate de mine. Astă zi însă pot spune
că toate aceste patru daruri se manifestă în mod obișnuit în
lucrarea mea.
Cererile pe care le-ann facut pentru biserică și pentru lume își
primesc ră spuns general prin revă rsarea Duhului Sfint care are
loc astă zi. Totuși cred că dacă poporul lui Dumnezeu Îl va că uta
pe Dumnezeu cu și mai multă rîvnă , cu post și cu rugă ciune pe
scară mai largă , vom vedea o mai mare mișcare a Duhului Sfint
în toată lumea, așa cum istoria n-a vă zut încă . Într-adevă r, vom
vedea împlinită profeția de la Habacuc 2. 14: „Căci pă mîntul va
fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca apele ce acopă r
marea. “
Din cererile facute pentru Marea Britanie, numai o mică parte
au primit încă ră spuns. Totuși în anul 1953 — la doi ani după
această perioadă de post — Dumnezeu m-a trezit într-o noapte și
mi-a vorbit cu glas tare. Prima promisiune pe care mi-a dat-o
a fost: „Se va face o mare trezire în Statele Unite și în Marea
Britanie“. Această trezire a început deja în Statele Unite și sînt
semne că e gata să înceapă și în Marea Britanie. Nu ann nici o
îndoială în inimă că promisiunile lui Dumnezeu pentru Marea
Bntanie se vor împlini. Prin harul Său, mă aștept să fiu martor la
această trezire.
Meditînd din nou la aceste experiențe personale ale puterii și
credincioșiei lui Dumnezeu, eu însumi mă trezesc repetînd
spontan cuvintele lui Pavel:
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi,

poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim
noi, a Lui să fie slava în Biserică și în vecii vecilor!
Amin.
Efeseni 3.20-21
Pelerinii au pus
o temelie prin post
În 1970 și 1971 orașul Plymouth din statul Massachusetts a

sărbătorît a trei sute cincizecea aniversare a debarcării peleri-
nilor în acel punct de pe coasta Americii. S-a înființat un comitet
special din partea orașului, care să organizeze diferitele ac-
tivități festive asociate cu această ocazie. Comitetul respectiv
mi-a facut onoarea deosebită de a mă invita să țin o serie de
cuvîntări în Biserica Pelerinajului din orașul Plymouth. În
timpul vizitei la Plymouth, doi membri ai comitetului mi-au
arățat, cu multă amabilitate, locurile istorice de interes și mi-au
dat posibilitatea să văd unele documente originale din perioada
pelerinilor. În felul acesta, pentru prima dată în viață, ann facut
cunoștință cu istoria Plantației de la Plymouth, scrisă de Wil-
liam Bradford.
De unde proveneau pelerinii

Ca unul care ann fost educat în Marea Britanie, nu-mi
amintesc să fi învâțat ceva la Scoală despre pelerini. Cuvintele
„părintii pelerini“, atît de mult folosită de americani, mi-a creat
în minte o impresia vagă a unor bătrîni severi și posaci, cu bărbi
118
Pelerinii au pus o temelie prin post 119
lungi, albe, îmbră cați probabil în haine de culoare închisă , de
felul celor purtate de clerici. Am ră mas suprins să descopă r că
majoritatea pelennilor, în perioada imediată după sosirea lor în
America, erau tineri și tinere. De pildă , William Bradford nu
avea decît treizeci și unu de ani în 162t , cînd a fost numit prima
dată guvernator a1 coloniei. Cei mai mulți pelerini erau cam de
aceeași vîrstă sau chiar mai tineri. Așa cum i-ann văzut înUațișați
în macheta de ceară a vasului Moyflower, din portul Plymouth,
cu care au sosit pelerinii, Bradford și cu tovară șii lui îmi
amintesc de așa numiții „Jesus People“ (urmași ai lui Isus, sau
oamenii Isus, N. tr.), care și-au facut apariția pe acest continent
în anii ’60.
Studiind relatarea Uacută de Bradford la persoana întîi, despre
Colonia Plymouth și greută țile prin care au trecut coloniștii la
început, ann constat o puternică apropiere de duhuri între mine și
acești pelerini. Am descoperit că întreg felul lor de viață se baza
pe studierea sistematică a Scripturilor și pe aplicarea acestora.
M-am gă sit in deplin acord cu principalele concluzii și convin-
geri pe care Ie-au tras ei de pe urma acestui studiu. De fapt,
aceste concluzii și convingeri sînt în acord cu temele principale
dezvoltate în cartea de față .
Ca licențiat al Universită ții din Cambridge și cercetă tor post-
universitar al instituției King’s College din Cambridge, ann fost
deosebit de interesat să vă d cîți din conducă torii spirituali ai
pelerinilor își Pacuseră studiile la Cambridge. Trei dintre cei mai
strîns asociați cu istoria pelerinilor au fost Richard Clyfton,
John Robinson și William Brewster. Clyfton a fost presbiterul
adună rii inițiale, din Scrooby, Anglia. Robinson era presbiterul
adună rii de pelerini din Leyden, Olanda. Brewster era pres-
biterul care a că lă tont pe vasul Mayflower 3i a devenit con-
ducă torul spirimal al coloniei inițiale de la Plymouth. Toți
oamenii acești și-au facut studiile la Cambridge.
În lunile care au urmat după vizita mea la Plymouth, ann
că lă torit mult și ann ținut adunâ ri în diferite pă rți ale Statelor
Unite ale Americii. Am început să împă rtă șesc cu cei pe care îi
intîlneam cîteva din stimulentele descoperiri facute de mine din
cartea lui Bradford: Despre Plontația de la Pl ymouth. Spre
surprinderea mea, ann constatat că nu se cunoștea aproape nimic
despre subiecml respectiv. Mulți oameni cu educație medie,
nă scuți și crescuți în Statele Unite, au mă rturisit că nu au auzit
niciodată de cartea respectivă . Doar cîțiva au auzit de cartea
respectivă , dar, după cîte îmi amintesc, nici unul nu o citise.
Din această cauză , nu cred că trebuie să -mi cer scuze pentru
faptul că ann citat mai multe pasaje din canea lui Bradford, care
se referă la tema studiului nostru de față . Toate citatele care
urmează sînt luate din ediția publicată de Modern Library
Books, cu introducere și note de Samuel E. Morison.
Întreg cursul vieții lui Bradford a fost stabilit de experiențele
spirituale din copilă ria și tinerețea sa. În introducerea lui Mori-
son la această ediție a cărții lui Bradford, experiențele respective
sînt descrise pe scrut, după cum urmează :
William Bradford s-a nă scut la Austerfield, co-

mitatul Yorkshire, în primăvara anului 1950 ... La
vîrsta de doisprezece ani a devenit un cititor permanent
al B ibliei — versiunea de Geneva, pe care o citează e1
în general — și pe cînd era doar copil, a fost atît de
mișcat de Cuvînt încît s-a unit cu un grup de Puritani,
care se adunau pentru rugă ciune și discutarea a
Cuvîntului în casa lui William Brewster, în satul în-
vecinat, Scrooby. Cînd acest grup, inspirat de
Reverendul Richard Clyfton, s-a organizat ca adunare
separată sub numele de Biserica Congregaționalistă în
anul 1606, Bradford s-a unit cu ei, în ciuda „mîniei
unchilor lui“ și a „batjocurii vecinilor“ De la data
aceea, pînă la moartea sa, jumătate de veac mai tîrziu,
viața lui Bradford s-a invîrtit în jurul bisericii sau
adună rii sale, mai întîi în Scrooby, iar apoi în T le de
Jos și apoi în Noua Anglie.
Restaurare, nu reformă
Deși pelerinii au fost inițial asociați cu puritanii, au existat
deosebiri importante între ei. Ambele grupuri au vă zut nevoia
unei reforme religioase, dar s-au deosebit în ce privește mij-
loacele prin care urma să se realizeze această reformă . Puritanii
s-au hotă rît să rămînă în cadrul bisericii lor stabilite și să impună
reforma dină untru — la nevoie, prin contrîngere. Pelerinii au
că utat să obțină libertate religioasă pentru ei, dar au refuzat să
facă uz de aparatul de stat al guvernului laic pentru a-și impune
vederile asupra altora. Aceste puncte deosebite de vedere sînt
exprimate în urmă torul pasaj din lucrarea lui Leonard Bacon
Geneza bisericilor din Noua Anglie:
În Lumea Veche de cealaltă parte a oceanului,

puritanul era un naționalist, crezînd că o națiune
creștină este o biserică creștină și cerind sus și tare ca
Biserica Angliei să treacă printr-o reformă severă . În
vreme ce pelerinul era un separatist, nu numai față de
Cartea Anglicană de Rugă ciune și episcopatul reginei
Elizabeta, ci față de toate bisericile naționale .
Pelerinul voia libertate pentru el însuși, pentru soția și
cei mici ai lui, și pentru frații lui, să umble cu
Dumnezeu în viața creștină așa cum i-au fost revelate
regulile și motivele acestei vieți din Cuvîntul lui
Dumnezeu. Pentru a realiza această libertate, el s-a dus
în exil; din această pricină a traversat oceanul; din
această pricină și-a facut casa în pustiu. Ideea puri-
tanului nu era Jibertatea, ci guvernul corespunză tor în
biserică și în stat —un asemenea guvern care nu numai
să -i permită lui, ci să -i oblige și pe alții să umble pe
calea cea dreaptă .
Deosebirea dintre puritani și pelerini se poate exprima în două

cuv'inte Reformă și Restaurare. Puritanii că utau să producă o
reformă în biserică , s-o aducă la starea ei inițială , din primele ei
zile. Pelerinii credeau că scopul final al lui Dumnezeu este de a
restaura biserica la starea ei inițială, așa cum este ea înUațișată în
Noul Testament. Lucrul acesta stră lucește foarte luminos din
primul paragraf al primului capitol din cartea lui Bradford
(pagina 3), unde e1 exprimă viziunea de restaurare a pelerinilor
în urmă toarele cuvinte:
. bisericile lui Dumnezeu revin la puritatea lor

stră veche și-3i redobîndesc libertatea și frumusețea lor
primitivă [adică „inițială “].
Mai încolo în acest capitol (pagina 6), Bradford se întoarce la

această temă cînd declară scopul pelerinilor:
[Ei au muncit din greu] să aibă inchinarea cores-

punză toare în fața lui Dumnezeu și disciplina lui
Cristos profund stabilite în cadrul bisericii, conform
simplită ții evangheliei, bară amestecul invențiilor
oamenilor; și să aibă și să fie conduși de legile
Cuvîntului lui Dumnezeu, dispensate în acele posturi
și prin acei dețină tori de posturi cum ar fi Pă storii,
Învă ță torii și Presbiterii, etc. conform Scripturilor.
Avînd acest scop în vedere, grupul inițial de credincioși din

Noțtinghamshire, Lincolnshire și Yorkshire:
. s-au unit (printr-un legă mînt al Domnului) în

starea de biserică , în pă rtă șia bisericii, să umble în
toate că ile Sale cunoscute sau să li se aducă la
cunoștință aceste că i, dîndu-și toate silințele să
realizeze acest lucru, oricît i-ar costa, bizuindu-se în
acest sens pe ajutorul Domnului. Vezi pagina 9.)
Mai tîrziu cînd adunarea s-a mutat la Leyden, în Olanda,

Bradford descrie modul lor de viață de acolo:
ei s-au apropiat atît de mult de modelul primitiv
[inițial] al primei biserici ca oricare altă biserică sau
biserici din vremea din urmă . {Vezi pagina 19.)
Din nou, în capitolul al patrulea al cărții sale (la pagina 25),

Bradford descrie motivul principal pentru care pelerinii au
pornit în că lă toria lor spre America:
La urmă (dar nu pe locul cel mai puțin important), ei aveau o

mare nădejde și rîvnă pentru a pune o temelie bună ... pentru
propagarea și înaintarea evangheliei împără ției lui Cristos pe
acele plaiuri îndepărtate ale lumii, chiar dacă ei nu erau decît
niște punți de legătură pentru alții care aveau să săvîrșească o
lucrare și mai mare în această privință .
Proclamarea zilelor de post public
O practică distinstivă folosită de pelerini pentru a realiza

țelurile lor spirituale a fost cea a rugăciunii și postului unit.
Gă sim mai multe referiri la aceasta în cartea lui Bradford. Unul
din pasajele cele mai ilustrative în acest sens este cel care descrie
pregătirea pelerinilor pentru plecarea lor de la Leyden:
Așadar, fiind gata de plecare, ei au avut un moment de

adîncă umilire, în cadrul căruia păstorul lor [John
Robinson] a luat un text din Ezra 8.21: „Acolo, la rîul
Ahava, ann vestit un post de smerire înaintea
Dumnezeului nostru, ca să cerem de la E1 o călătorie
fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și pentru tot ce
era al nostru“. După care el [Robinson] a petrecut o
bună parte din ziua respectivă în mod foarte util și
potrivit cu ocazia aceea; restul timpului a fost folosit
pentru a-și vărsa inimile în rugă ciuni fierbinți către
Domnul, avînd ochii plini de lacrimi. (Vezi pagina 47.)
Faptul că Bradford folosește cuvîntul umilire arată că

124 Cum să făurim istoria prin ru8ăciune și post
pelerinii înțelegeau legă tura biblică (explicată în capitolele 6 1a
8 ale acestei că rți) dintre post și smerirea de sine. Textul ales de
Robinson din Ezra este cît se poate de nimerit. Atît în motivație,
cît și în experiență, există o paralelă strînsă între pelerinii care au
plecat spre Lumea Nouă și ceata de exilați a lui Ezra, care se
întorcea din Babilon la Ierusalim să ajute la restaurarea
templului.
Sfirșitul cuvîntă rii lui Robinson este redat de Edward Wins-
low în lucrarea lui Verna M. Hall Christian History and the
Constitution (Istoria creștină și constituția), pg. 184. :
Nu mai e mult pînă cînd ne vom despă rți și numai

Domnul știe dacă el [Robinson] va tră i să ne vadă din
nou fața. Dar dacă Domnul a rinduit aceasta sau nu, e1
negreșit ne-a însă rcinat înaintea lui Dumnezeu și a
îngerilor Lui binecuvîntați să -1 urmă m doar în mă sura
în care și el Îl urmează pe Cristos; iar dacă va fi ca
Dumnezeu să ne descopere ceva printr-un alt instru-
ment al Să u, să fim gata să primim acel lucru, cum am
primi orice alt adevă r prin lucrarea lui; că ci e1 era
încreză tor că Domnul avea mai mult adevă r și mai
multă lumină să ne descopere din Cuvîntul Să u cel
Sfînt. El a s-a referit de asemenea la condiția jalnică în
care se află bisericile Reformate care ajunseseră la un
impas în religia lor și nu mai înaintau dincolo de
instrumentele reformei lor [adică , cei care fuseseră
conducă torii Reformei].
De pildă , luteranii nu pot fi înduplecați să treacă
dincolo de ce a spus Luther; că ci orice parte a voii lui
Dumnezeu pe care E1 a gă sit cu cale să o descopere lui
Calvin este cu neputință să fie îmbră țișată de ei [lute-
rani]. Ș i tot așa, spune el, îi vedeți pe calviniști cum se
țin morțiș numai de învă ță turile la care i-a lă sat Calvin
— o stare tare deplorabilă! Că ci deși aceste adevă ruri
ei au fost lumini scumpe 1a vremea lor, Dumnezeu nu
le-a descoperit toată voia Sa iar dacă ei ar mai tră i și
azi, spune el, ar fi gata să îmbră țișeze luminia
adițională care a dat-o Dumnezeu între timp, cum au
îmbră țișat-o pe cea pe care le-o daduse Dumnezeu lor.
Aici din nou e1 ne-a amintit de legă mîntul nostru
bisericesc, cel puțin de acea parte prin care promitem și
facem legă mînt cu Dumnezeu și unul cu altul să
primim orice lumină sau adevă r ce ni se va face
cunoscut din Cuvîntul Să u cel scris; dar în toate el ne-a
îndemnat să luă m seama ce primim ca adevă r și să
examină m și să compară m acel lucru cu alte texte din
Scriptură care vorbesc despre adevă r înainte de a-l
primi. Că ci, spunea el, nu este posibil ca lumea
cre3tină să iasă așa de curînd din pîcla anticristică și
desă vîrșireacunoștinței să vină dintr-odată .
Mesajul ținut de John Robinson cu această ocazie rezumă

esența poziției teologice a pelerinilor. Asta e indicat prin
folosirea numelui de pelerini chiar de ei înșiși. Ei nu au pretins
că au ajuns deja la o înțelegere deplină a adevă rului. Ei erau
într-un pelerinaj și așteptau în continuare să li se dezvă luie
adevă rul pe mă sură cei ei înaintau în ascultarea de adevă rul deja
Chiar Bradford însuși credea cu fermitate că el și tovară șii lui

se aflau în aceeași categorie de pelerini spirituali cu sfinții din
Vechiul și Noul Testament și el recurgea mereu la limbajul
Bibliei pentru a exprima sentimentele și reacțiile sale. În
capitolul IX el descrie sosirea vasului Mayfiower la Capul Cod,
și multele pericole și greută ți pe care le-au întîmpinat pelerinii.
În incheierea capitolului, e1 declară urmă toarele:
Oare ce-i mai putea ține acum decît Duhul lui

Dumnezeu și harul Său‘? Oare nu puteau zice, pe bună
dreptate, copiii acestor pâ rinți: ., Părintii noștri au fost
englezi care au traversat acest mare ocean șî și-au pus
viața în pericol în pustiul acesta; dar ei au strigat la
Domnul și El le-a auzit glasul și a privit asupra
12d Cum să făurim istoria firin rugăciune și post
greutăților prin care treceau ei. “ [Urmează o parafra-
zare a textului de la Deuteronom 26.5,7 Uacută de
Bradford] „De aceea, să laude pe Domnul, că ci El este
bun: și îndură rile Lui țin în veac. Totuși, cei care au
fost răscumpărați de Domnul să arate cum i-a izbăvit E1
din mîna asupritorului lor. Cind au ră tă cit în pustiu,
departe de cărare, și n-au gă sit nici o cetate în care să
locuiască , fiind înfometați și însetați, sufletul le era
copleșit. Să mă rturisească înaintea Domnului
dragostea și îndelunga Lui ră bdare și lucră rile Lui
minunate înaintea fiilor oamenilor. “ [Aceasta este ver-
siunea proprie a lui Bradford pentru Psalmul 107. 1-
5,8]
Nu se pot cita toate cazurile de rugăciune ascultati din re-

latarea lui Bradford, dar există încă un caz de post public pe care
trebuie să-1 amintirri. În vara anului 1623 recolta de grîu a
pelerinilor, plantată cu atîta gri jă, era amenințată:
de o mare secetă care a durat din a treia

să ptă mâ nă a luniî mai pînă pe la mijlocul lui iulie, bară
ploaie și cu mare că ldură în cea mai mare parte, pînă
acolo încît griul a început să se usuce . a început să
se îmbolnă vească și în unele pă rți mai uscate a început
să fie pirjolit ca finul ... Drept care ei au rinduit o zi
de solerrlnă umilire să -L caute pe Domnul prin
rugă ciune și smerenie . Toată dimineata și o bună
parte din zi bă tea un soare dogorîtor pe cerul bară nici
un nor. Totuși că tre seară s-a înnourat și curind după
aceea a început să cada o ploaie torențială dulce, care
i-a facut să izbucnească de bucurie și laudă că tre
Dumnezeu
În mod normal, și dacă ar fi plouat în aceste condiții ploaia ar

fi fost însoțită de tunete iar grîul ar fi fost culcat la pămînt,
distrugînd ultima speranță a unei recolte. Dar de data aceasta,
conform spuselor lui Bradford
ploaia a venit bară vînt și bară tunete sau altă

formă de violență și treptat-treptat, părnîntul fiind
îmbibat în curind cu apă. Și astfel pământul s-a reUacut
și a înviat atît de repede grîul aproape distrus și
celelate roade, încît a fost o minune să le vezi, stirnind
pînă și mirarea indienilor. După aceea Domnul le-a
trimis ploi la timp, însoțite de vreme caldă, frumoasă,
ceea ce, prin binecuvîntarea Lui, a dus la obținerea
bogate
unei ... Pentru care. la vremea cuvenită, ei au pus
recolte
deoparte o zi de mulțumire. (Vezi 131 -2. )
Practica aceasta de a pune deoparte zile speciale de

rugăciune și post a devenit o parte acceptata a vieții
Coloniei din Plymouth. În noiembrie 15, 1636, s-a
votat o lege care permitea guvematorului și asistenților
lui „să poruncească zile solemne de umilire și post,
etc. și de asemenea pentru mulțumire. “
În capitolul 8 al acestei cărți am examinat pro-
misiunile date în Isaia celor care practică postul ap-
robat de Dumnezeu și am văzut că ele ating culmea în
versetul următor:
Ai tăi vor zidi iarăși pe dărîmăturile de mai înainte. vei

ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit ., Dre-
gător de spărturi“, „Cel ce drege drumurile, și face
țara cu putință de locuit. “
Isaia 58. 12
Istoria a demonstrat că rezultatele postului promise în ver-

setul acesta au fost realizate de pelerini. Atît din punct de vedere
spiritual, cît și politic, ei au ,.ridicat temelii pentru multe
eenerații“. Trei secole și jumătate mai tîrziu, locuitorii Statelor
Unite clădesc pe temeliile puse de pelerini.
11
Postul public proclamat în
istoria Americii
Modelul dat de pelerini, de a proclama zile publice de post a

fost urmat de generațiile următoare ale diferitelor instituții ale
guvernului și de către cei mai renumiți conducători individuali
ai Americii. iată cîteva exemple grăitoare în acest sens:
George Washington și adunarea din Virginia

În mai 1774 la Williamsburg, în statul Virginia, a ajuns
vestea că Parlamentul Britanic a ordonat un embargo asupra
portului Boston, Massachusetts, urmînd să intre în vigoare la l
iunie în anul acela. Îndată edilii orașului și conducătorului
statului au votat o rezoluție prin care protestau împotriva acestei
legi, și au pus deoparte o zi anumită — chiar ziua începerii
embargoului — Ca T.i de post, umilire și rugăciune.
Dăm mai jos o parte principală din rezoluția cu pricina, așa
cum se gâsește consemnată aceasta în Journals Of The House Of
Burgesses Of Virginia, 1773-177d, editată de John Pendleton
Kennedy:
Marii, 24 mai, 14 Geo. III. 1774
Casa aceasta, fiind adînc impresionată de marile
128
Postul public proclamat în istoria Americii 129
pericole puse Americii Britanice de invazia ostilă a
cetă ții Boston, în colonia noastră soră , Massachusetts
Bay, a1 că rei comerț și port vor fi oprite prin forța
armată de la întîi iunie, socotește extrem de necesar să
pună deoparte numita zi de întîi iunie, de că tre membrii
acestei case, ca zi de post, umilire 3i rugă ciune, im-
plorînd cu devoțiune intervenția divină , pentru
aplanarea calamită ții ce amenință să nimicească
drepturile noastre civile 3i să aducă relele ră zboiului
civil; să ne dea El o inimă și un gînd să ne opunem, prin
toate mijloacele drepte și cuvenite, orică rei ciuntiri a
drepturilor americane
Se ordonă, prin urmare, ca membrii acestei case să
fie prezenți la locurile lor, la ceasul a1 zecelea înainte
de masă, în ziua de întîi iunie, împreună cu Vorbitorul
și Biserica din acest oraș pentru scopurile mai sus
amintite; și Reverendul D1. Price va citi Rugă ciunile
iar Reverendul D1 Gwatkin va predica o predică ,
potrivită cu ocaziunea.
Faptul că această rezoluție s-a pus în aplicare este atestat de

însuși George Washington, care a scris urmă toarele în jurnalul
său pentru ziua de 1 iunie: „M-ann dus la biserică 3i ann postit
toată ziua. “ {Jurnalele lui George Washington, 1748-1799,
editate de John C. Fitzpatrick.)
Biserica amintită în această rezoluție și în jurnalul lui
Washington a fost Biserica Parohială din Bruton, în orașul
Williamsburg.
Washington nu numai că a crezut în rugă ciune ca mijloc de
intervenție divină , ci a crezut și în recunoașterea publică a
acestei intervenții după ce a fost ascultată rugă ciunea. În
ianuarie 1, 1795, ca președinte al Statelor Unite, Washington a
dat o proclamație stabilind ziua de februarie 19, 1795 ca zi de
mulțumire publică și rugă ciune. Cele urmă toare fac parte din
textul proclamației lui Washington:
130 Cum să fâurim istoria prin rugăciune și post
Cînd facem o trecere în revistă a calamită ților care
afectează atîtea națiuni, starea actuală a Statelor Unite
ne dă un prilej de multă mîngîiere și satisfacție
Într-o asemenea stare de lucruri, este în mod deosebit
datoria noastră de oameni să recunoaștem cu adîncă
reverență și recunoștință profundă multele și mă re{ele
binecuvîntări ale lui Dumnezeu Cel Atotputernic și să -1
imploră m să continue să confirme binecuvîntă rile pe
care le experimentă m.
Adînc pă truns de acest sentiment, Eu, GEORGE
WASHINGTON, Președinte al Statelor Unite, reco-
mand ca toate societă țile și contcsiunile, cu toate per-
soanele care locuiesc pe teritoriul Statelor Unite, să
pună deoparte și să țină ziua de joi, 19 februarie, ca zi
de rugă ciune și mulțumire publică ; și în ziua aceea să
se adune laolaltă și să dea mulțumiri sincere din inimă
Stă pînitorului Națiunilor pentru îndură rile Sale unice,
care fac națiunea noastră să se deosebească de alte
națiuni . . și în acelasi timp, să se smerească și să
caute fierbinte să-L roage pe Autorul accstor bine-
cuvîntă ri dintr-o solemnă obligație, ca El să ne ajute să
le mă sură m imensa valoare, și să ne pă zească de
aroganța prosperită ții de de pericolul de a pierde a-
vantajele pe care le avem prin căută ri înșelă toare; să ne
facă să merită m continuarea favorurilor Sale, și să nu
abuzăm de ele, ci să fim recunoscă tori pentru ele și să
ne pu.rtăm ca cetățeni și ca oameni; să facem din țara
aceasta un leagă n mai potrivit și mai sigur pentru
nefericiții din alte ță ri; să facem să propă șească printre
noi dezvoltarea cunoștin{elor adevă rate și utile; să
ră spîndim și să stabilim obiceiuri de cumpă tare, or-
dine, morală și pioșenie și, în cele din urmă , să facem
parte din toate binecuvîntă rile de care ne bucură m noi
sau le cerem pentru noi înșine întregii familii a
omenirii. (Apendicele nr. 5 din volumul 11 al
Statutelor generale ale Statelor Unite.)
Postul puhlic firoclamat în istoria Americii 131
Postul vestit de Adams și Madison

Sub ctinducerea următorului președinte, John Adams, Statele
Unite au ajuns pe muche de război cu Franța. În martie 23,
1795, Adams a proclamat ziua de 9 mai 1798 ca zi de umilire
soleir nă, post și rugăciune. Dăm mai jos un extras din
proc lamația lui:
Întrucît siguranta și prosperitatea națiunil‹ir depin-

de. în ultimă analiză , de ocrotirea și binecuvâ ntarea lui
Dumnezeu, Cel Atotputernic, iar recunoașterea
acestui adevă r de că tre o națiune este nu numai o
datorie indispensabilă , pe care oamenii sînt datori să o
dea lui Dumnezeu, ci și o datorie a că rei influente
naturale este favorabilă promovă rii moralei și pioșe-
niei, bară de care nu poate exista fericire socială , nici
binecuvîntâ rile guvernului liber și întrucît Statele
Unite ale Americii se află , în prezent, puse într-o
situatie periculoasă și îngrijoră toare, datorită dispo-
ziției, purtâ rii și pretențiilor neprietenoase ale unei
Puteri Stră ine [adică Pranța] . . A vînd în vedere
aceste considerații mi s-a pă rut că este datoria noastră
să imploră m îndurarea și binecuvâ ntarea Cerului peste
țara noastră și aceasta necesită atentia speciala im-
ediată a locuitorilor ță rii.
De aceea, ann considerat nimerit să recomand ca
ziua de miercuri 9 mai să fie ținută în tot cuprinsul
Statelor Unite ca zi solemnă de umilire, post și
rugă ciune: pentru ca cetă țenii acestor state, prin
abț inerea de la ‹icupațiile lor obișnuite, să se îndrepte
cu evlavie că tre Piirintele Îndură rilor, învoindu-se să
participe la acele acțiuni sau metode pe care deja le-au
adoptat în trecut ca fiind cele mai potrivite în acest
sens: anume ca toate adună rile religioase, cu adîncă
smerenie, să recunoască înaintea lui Dumnezeu
multele și feluritele păcate și Uarădelegi de care ne-au
facut vinova{i atît ca indivizi, cît și ca națiune, rugîndu-
L în același timp, la tronul harului Său nemărginit, prin
Răscumpărătorul Lumii, să ne dea bară platit iertarea
tuturor greșelilor noastre și, prin Duhul Sfint, să ne
îndemne la o pocăință și reformare sinceră, care să ne
dea nădejdea harului Său nespus de mare și a
binecuvîntării sale Cerești: Pentru ca toți să ceară cu
stăruință ca țara noastră să fie ocrotită de toate
pericolele care o amenință: Și pentru ca privilegiile
noastre civile și religioase să fie păstrate inviolabile și
perpetuate din generație în generație ... (Apendice
nr. 7 la volumul 1 l din Statutele Generale ale Statelor
Unite.)
Sub conducerea celui de-al patrulea președinte, James Madi-

son, Statele Unite s-a aflat în război cu Britania. În fața acestei
situații, cele două camere ale Congresului au votat o rezoluție
comună prin care își exprimau dorința tinerii unei zile speciale
de smerire publică, post și rugăciune. Drept răspuns, Madison a
fixat ziua de 12 ianuarie 1815 în acest scop. Iată cum începea
proclamația sa:
Cele două case ale acestui for legislativ național,

printr-o rezoluție comună, și-au exprimat dorința ca, în
acest tinjp de război și calamitate publică, să se recom-
aude ca locuitorii Statelor Unite să țină o zi de smerire
și post, cu rugăciune către Dumnezeu Cel Atotpu-
ternic, pentru siguranta și bunăstarea acestor State, ca
binecuvîntarea Sa să fie peste bratele lor și E1 să
readucă degrabă domnia păcii. Prin urmare, am socotit
de cuviință să recomand ca ziua de joi 1 ianuarie să fie
pusa deopane ca zi în care toți să poată aduce, de
bună voie, în adunările religioase din care fac parte,
adorarea lor umilă marelui Suveran al Universului, cu
mărturisirea păcatelor și Parădeligilor lor și întărirea
jură minteor lor de pocă ință și îndreptare . . (Aperi-
dice nr. 14 la volumul 1 1 din Statutele Generale ale
Statelor Unite.)
Rexultatul acestei zile naționale de post și rugă ciune prezintă

o împlinise istorică a promisiunii lui Dumnezeu date în Isaia
65.24: „Înainte ca să Mă cheme, le voi raspunde; înainte ca să
ispră vească vorba, îi voi asculta. “
Cu patru zile înainte de ziua stabilită de Madison, ultima
bă tă lie din cadrul acestui război s-a dat la New Orleans, aducînd
victorie pentru Statele Unite. Curind a urmat pacea. Ca urmare,
ambele camere ale Congresului au cerut lui Madison să
proclame o zi de mulțumire publică . Ziua rînduită a fost joi, 2
aprilie 18 15. Iată mai jos o parte din proclamația lui:
Senatul și Camera Reprezentanților a Statelor Unite

Și-au exprimat, printr-o rezoluție comună , dorința de a
se recomanda o zi pe care poporul Statelor Unite s-o
țină cu toată solemnitatea ca xi de mulțumire și ev-
lavioasă recunoaștere a lui Dumnezeu Cel Atotpu-
ternic pentru bunătatea Lui cea mare arătată în faptul că i-
a dat din nou binecuvîntarea pă cii.
Nici un alt popor nu ar trebui să simtă mai mare
obligație de a să rbă tori bună tatea Celui Care ține toate
evenimentele și destinele națiunilor în mîna Lui, decît
poporul Statelor Unite. Bună tatea Lui i-a condus la
început la una din cele mai bune porțiuni de pă mînt dat
mă reței familii a omenirii. El i-a ocrotit și i-a îngrijit,
prin toate greutățile și încercările la care au fost expuși
în zilele de la început. Sub grija Lui protectoare,
obiceiurile lor, sentimentele 3i preocupă rile lor i-au
pregă tit pentru tranziția care a avut loc, la vremea
potrivită, Ia o stare de independență și auto-guvernare.
În lupta lor aprigă prin care s-au realizat toate acestea ei s-
au distins prin multele semne ale bună voinței Sale. În
intervalul care a urmat, El i-a crescut în tă rie și i-a
134 Cum sa yaurim istoria prin rugăciune și post
înzestrat cu resursele care i-au învrednicit să-și afirme
drepturile lor naționale și să le fortifice caracterul na-
tional, în alt conflict aprig, care acum s-a terminat atît
de bine prin pace și împăcare cu cei care au fost
dușmanii noștri .
Pentru binecuvintări ca acestea și în special pentru
refacerea binecuvîntării păcii recomand acum ca ziua
de 2 aprilie să fie pusă deoparte ca zi în care oamenii de
toate confesiunile religioase să-și unească inimile și
glasurile în adunări solemne, spre cerescul lor Bine-
tacător, aducîndu-I omagiul mulțumirii și cîntările lor
de laudă. (Apendice nr. 16 volumul 1 l din Statutele
Generale ale Statelor Unite.)
Trei posturi proclamate de Lincoln
În timpul preșidenției lui Abraham Lincoln s-au proclamat

trezi zile separate de smerire națională, rugăciune și post. Cauza
primară pentru acestea a fost Războiul Civil iar tema centrală a
cererii a fost restaurarea păcii și unității naționale.
Prima proclamație a lui Lincoln a fost cerută de un comitet
comun al ambelor camere ale Congresului iar ziua pusa deoparte
a fost joi 1 septembrie 1861. lată un pasaj din acea proclamație:
Întrucît un comitet comun al ambelor camere ale

‘ Congresului au așteptat ca Președintele Statelor Unite
și i-au cerut acestuia să „recomande o zi de smerire
publică, rugăciune și post, car<• să fie ținută de
locuitorii Statelor Unite cu solemnități religioase și să
se aducă cereri fierbinți la Dumnezeu cel Atotputernic
pentru siguranta și bunăstarea acestor State, binecu-
vîntarea Lui asupra armelor lor și grabnica refacere a
păcii. “
Și întrucît este bine și potrivit ca toți oamenii, din
toate timpurile, să recunoască și să se teamă de
Guvernul Suprem al lui Dumnezeu; să se plece cu
supunere smerită in fața mustră rilor Sale; să mă rturi-
sească și să deplîngă pă catele și Uară delegile lor, cu
convingerea deplină că frica de Domnul este începutul
înțelepciunii, și să se roage cu toată rîvna și pă rerea de
ră u, pentru iertarea greșelilor lor din trecut și pentru
binecuvâ ntare peste actiunea lor actuală și cea vii-
toare
Prin urmare, eu, ABRAHAM LINCOLN, Preșe-
dinte al Statelor Unite, rînduiesc ultima joi din luna
septembrie ca zi de smerire, rugă ciune și post, pentru
toți locuitorii acestei națiuni. Ș i recomand cu căldură
tuturor oamenilor, în special lucră torilor creștini și
învă ță torilor de religie, din toate confesiunile, și
tuturor capilor de familie, să țină și să respecte acea zi,
după crezurile lor proprii și felul propriu de închi-
nă ciune, cu toată smerenia și solemnitatea religioasă ,
avînd un singur scop: ca rugă ciunea unită a întregii
națiuni să se poată sui la Tronul de Har și să aducă de
acolo binecuvintă ri bogate asupra ță rii noastre.
(Apendicele nr. 8 din volumul 12 de Statute Generale
ale Statelor Unite. )
Prin faptul că s-a referit concret în proclamația sa la capii de

familie, se pare că Lincoln a prevă zut că rugă ciunea și postul se
vor face în casele locuitorilor acestei națiuni, unde pă rintii și
copiiiqse vor uni în închinăciune, aducîndu-și cererile înaintea
Lui. In cazul acesta, ca de altfel în multe alte cazuri, atît
limbajul, cît și spiritul proclamației sînt în total acord cu
Scriptura.
Cea de-a doua proclamație a lui Lincoln este cea pe care am
reprodus-o în întregime la începutul acestei că rți.
Cea de-a treia proclamație a lui Lincoln a fost Pacută la
cererea ambelor camere ale Congresului iar ziua stabilită a fost
prima joi din luna august, anul 1864. În paragraful de încheiere
al proclamației sale Lincoln a facut apel că lduros la cooperarea
tuturor celor care dețineau poziții de autoritate în toate
136 Cum să făurim istoria prin ru8ăciune și fost
domeniile vieții naționale:
Prin prezenta invit și cer tuturor șefilor departa-

mentelor executive ale acestui guvern, împreună cu
toți legiuitorii, toți judecă torii și magistrațîi, și toate
persoanele care exercită autoritatea în țara aceasta
și toate celelalte persoane care respectă legea de
pe teritoriul Statelor Unite, să se adune în locurile
preferate de ei pentru închinare în ziua respectivă și să
aducă acolo, la data aceea, omagiu Stă pînitorului
Atotputernic și Îndură tor, mă rturisindu-se înaintea Lui
și aducîndu-I cererile congresului Statelor Unite . .
cu solemnitate, cu rivnă și cu toată reverența cuvenită .
(Apendicele nr. 17 din volumul 13 al Statutelor
Generale ale State!or Unite )
Nu se spune nică ieri în lista zilelor de post dată mai sus că

numai acestea ar fi fost zilele de post. Totuși, dacă analiză m
aceste date în asociație cu materialul prezentat anterior în
capitolul despre pelerini, nu ne va fi greu să stabilim un im-
portant fapt istoric:
De la începutul secolului al șaptesprezecelea și pînâ în a doua
jumătate a secolului al nouăsprezerelea, zilele publice de post
cx jucat un rol vital și permanent în făurirea destinului national
al Statelor Unite.
În lumina 'acestor documente naționale oficiale, americanii
înțelepți și sinceri ar trebui să -și pună întrebarea: , ,Cîte din
binecuvîntă rile și privilegiile de care ne bucură m în prezent au
fost obținute pentru noi prin rugă ciunile conducă torilor 3i
guvernelor noastre din generațiile trecute?
Astă zi, cînd privim în urmă , la mai bine de trei sute de ani de
istorie a Americii, dobîndim impresia unui tipar elaborat, țesut
din fire de culori și compoziție diferită . Fiecare fir reprezintă un
alt fond și este asociat cu alte motive și scopuri. Dar pe tot
parcursul putem distinge limpede firul puternic al planului di-
vin. Acest plan s-a nă scut din pă rtă șia pelerinilor și rugă ciunea
și postul lor unit. În fiecare generație care a urmat acest fir a fost
susținut și continuat prin credință, prin rugăciunea și postul unor
credincioși pă trunși de aceleași gînduri și simță minte. Rezul-
tatul deplin și final, deplina desPașurare și împlinire a acestui
12
Punctul culminant:
biserica slăvită
În primele capitole ale acestei că rți, am vă zut că în epoca

actuală biserica lui Isus Cristos, în care locuiește Duhul Sfint,
este reprezentantul principal al lui Dumnezeu pe pă mînt și
agentul principal al planurilor lui Dumnezeu pentru lume. Mai
tîrziu, în capitolul 8, ann vă zut că , prin ploaia tîrzie a Duhului
Sfint, Dumnezeu readuce acum biserica la normele de puritate,
putere și ordine stabilite de E1. Astfel reUacută , biserica va putea
împlini apoi destinul ce i 1-a rinduit Dumnezeu în lume, pentru
ca planurile lui Dumnezeu să ajungă la gloriosul lor punct
culminant, odată cu încheierea epocii actuale.
Imaginea bisericii împlinite, zugrăvită de Pavel

În scrisoarea sa că tre Efeseni, Pavel arată cum va fi împlinită
biserica și cum va ară ta cînd este gata. În Efeseni 1.22-23 el ne
spune că biserica este trupul lui Cristos și că Cristos este sin-
gurul Cap suveran a1 bisericii. Apoi în capitolul 4 Pavel
enumeră principalele lucră ri sau slujbe pe care le-a încredințat
Dumnezeu bisericii și scopul cu care i le-a dat:
138
Punctul culminant: biserica slăvită 139
Și E1 a dat pe unii apostoli; pe alții prooroci; pe alții
evanghel iști; pe alții păstori și învățători pentru de-
săvîrșirea sRnți Io , în vederea lucrârii de slujire,
pentru zidirea trupului lui Hristos, pînă vom ajunge toți
la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui
Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii
plinătății lui Hristos.
Efeseni 4. 11-13
Cele cinci slujbe principale ale bisericii sînt enumerate în

versetul 11: apostoli, f›rooroci, evangheliști, păstori și în-
vățători. Versetul 12 ne spune care este scopul acestor slujbe:
edificarea (desăvîrșirea) trupului lui Cristos. Versetul 13 ne dă
patru caracteristici ale tmpului împlinit al bisericii. Versetul
acesta se poate reda mai literal in felul următor: „Pină vom
ajunge cu toții la unitatea credinței și la recunoașterea Fiului lui
Dumnezeu, pînă la statura de om mare, la măsura staturii care Îl
reprexintă pe Cristos în plinătatea Sa. “
Prea de multe ori concepem biserica ca avînd o condiție
statică. Biserica este într-o stare permanentă de creștere și
dezvoltare. Cuvintele cu care începe versetul 13, „pînă cînd“,
indică faptul că înaintăm către un sfirșit predeterminat, fapt
confirmat de expresia „pînă la unitatea credinței“. Acum nu
sintem încă în unitatea credinței. Nu e nevoie decît să ne uităm
în jur, la diferitele grupuri și confesiuni din jurul nostru și vom
întelege că așa stau lucrurile. Dar înaintăm în directia atingerii
finale a acestei unități. Va veni vremea cînd toți creștinii
adevărați vor fi uniți în credinta lor.
Calea către această unitate este trasată de Pavel în urmă-
toarele cuvinte: „recunoașterea Fiului lui Dumnezeu“. Toate
doctrinele Noului Testament își au centrul în Persoana și lu-
crarea Mîntuitorului. Doctrina vindecării își are centrul în Vin-
decător. Doctrina sfințirii: în Sfințitor. Doctrina izbăvirii: în
Izbăvitor. Și așa e cu toate celelalte doctrine mari ale creștinis-
mului. Adevărata și deplina expresie a fiecărei doctrine este
Persoana și lucrarea lui Cristos. Istoria a demonstrat că creștinii
140 Cum sâ făurim istoria prin rugăciune și post
nu realizează unitatea prin discutarea unei doctrine la modul
abstract. Dar pe măsură ce creștinii sînt gata să -L recunoască pe
Cristos în toată plină tatea Lui și să -1 dea pozitia ce I se cuvine în
vietile lor și în biserică , diferitele doctrine ale creștinismului se
îmbină toate la un loc în E1, ca spițele unei roți centrate în jurul
butucului. Astfel „unitatea credinței“ se realizează treptat pe
mă sură ce „Îl recunoaștem“ pe Fiul lui Dumnezeu.
Dar Pacînd așa, vom ajunge și la statura de om mare. Biserica
crește mereu, pînă cînd va ajunge la maturitate. Numai în statura
de om mare va putea să -L reprezinte pe Cristos în toată
plină tatea Lui. Acest om matur va fi, în sensul cel mai real,
întruparea lui Cristos. El va constitui împlinirea planurilor lui
Dumnezeu pentru biserică , ca trup al lui Cristos: adică , revelația
desă vîrșită a lui Cristos. Înzestrată cu orice har, dar și slujbă ,
această biserică împlinită va putea să înUațișeze lumii un Cristos
complet.
În Efeseni capitolul 5 Pavel completează imaginea bisericii
de la sfirșitul epocii actuale. Deja a prezentat biserica în
calitatea ei de trup al lui Cristos. Aici el prezintă biserica în
calitatea ei de mireasă a lui Cristos, comparînd relatia lui Cristos
față de biserica Sa cu cea dintre soț și soție:
Bă rbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos

Biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o
sfințească , după ce a cură țit-o prin botezul cu apă prin
Cuvînt ., . .
Efeseni 5.25-26
În aceste versete Pavel Îl înUațișează pe Cristos în două

aspecte principale: întîi ca Răscumpărător, apoi ca Sfințitor.
Mijlocul răscumpărării este sîngele lui Cristos. Mijlocul sfințirii
este Cuvînml lui Dumnezeu. Cristos și-a răscumpărat mai întîi
biserica prin sîngele Lui, vărsat pe cruce, pentru ca după aceea
s-o sfințească prin Cuvîntul Său. Operația de sfințire a
Cuvîntului lui Dumnezeu se compară cu spălarea cu apă curată.
Este nevoie de ambele slujbe pentru ca biserica să poată fi
Punt tul culminant: biserica slăvită 141
desă vîrșită de Cristos.
faptul acesta e în acord cu imaginea lui Cristos prezentată în 1
loan 5.6: „E1, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă și cu sînge;
nu numai cu apă , ci cu apă și cu sînge; și Duhul mă rturisește
despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevă rul. “
Prin sîngele Lui, vă rsat pe cruce, Cristos este Ră scumpă ră -
torul bisericii. Prin apa curată a Cuvîntului lui Dumnezeu,
Cristos este Sfințitorul bisericii. Duhul Sfint este Cel ce
mă rturisește cu privire la aceste două aspecte ale slujbei lui
Cristos. În faza actuală de revasare a Duhului, corespunză toare
cu „ploaia tîrzie“, Duhul Sfint pune din nou tot accentul auto-
rită ții Sale divine asupra acestor două elemente puse la dis-
pozitia bisericii: ră scumpă rarea prin sîngele lui Cristos și
sfințirea prin Cuvîntul lui Dumnezeu. Ambele sînt esențiale
pentru împlinirea bisericii.
În Efeseni 5. 27 Pavel descrie în continuare rezultatele pe care
le va realiza Cristos în biserică prin această slujbă dublă :
„Pentru ca să înPațișeze înaintea Lui această Biserică slă vită ,
bară plată , bară sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfintă și
bară prihană . “
Prima și cea mai evidentă tră să tură a bisericii descrise aici
este faptul că va fi „slă vită “. Adică va fi pă trunsă de slava lui
Dumnezeu. Cuvîntul „slavă “ denotă prezenta personală a lui
Dumnezeu, Uacută cunoscută nouă prin simțurile noastre. După
izbă virea Israelului din Egipt, slava aceasta a luat forma unui
nor, care a umbrit tabernacolul (cortul din pustie) și a umplut și
luminat Sfinta Sfintelor din cort. În același mod, biserica în-
tregită va fi umbrită , umplută și luminată de slava descoperită a
lui Dumnezeu. Ca urmare a acestui fapt, biserica va fi și ea
sfintă și bară pată sau zbîrcitură .
Biserica înPațișată de Pavel în Efeseni va fi împlinirea
rugă ciunii lui Cristos că tre Tată l pentru ucenicii Să i în loan
17. 22: „Eu le-ann dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei
să fie una, cum și noi sîntem una. “ Slava este aceea care va
întregi unitatea. Tot așa numai o biserică unită își va putea ară ta
slava. În versetul precedent, Isus spune: „pentru ca lumea să
creadă“ iar în versetul următor spune: „ ... pentru ca lumea să
cunoască“ Biserica unită și slăvită va fi martorul lui Cristos
pentru lumea întreagă.
Combinînd imaginea bisericii schițată de Pavel la Efeseni
4. 13 cu cea de la Efeseni 5.27, ajungem la șapte semne
caracteristice ale bisericii de la sfirșitul epocii actuale:
1. Biserica va fi unită în credinta ei.
2. Biserica Î1 va recunoaște pe Cristos Capul ei în toate

aspectele Persoanei și lucrării Lui.
3. Biserica va fi matură (ajunsă ca un om mare).
4. B iserica întregită va prezenta de-acum lumii uri Cristos

complet.
5. Biserica va fi pă trunsă de slava lui Dumnezeu.
6. B iserica va fi sfintă .
7. Biserica va fi bară pată sau sbîrcitură .
Dintre aceste șapte semne, primele patru descriu biserica

— trupul întregit al lui Cristos. Ultimele trei descriu biserica
— rrÎireasa întregită a lui Cristos.
Portretul facut de Isaia bisericii de la sfirșitul timpului

Această imagine nou-testamentală a bisericii de la sfirșitul
epocii actuale este confirmată de diferite profeții din Vechiul
Testament. Una din cele mai izbitoare din aceste profeții se
găsește la Isaia, începînd cu capitolul 59 versetul 19 și con-
tinuînd pînă la capitolul 60, versetul 5. Pe fondul lumii cuprinse
de întuneric, suferință și confuzie, Isaia zugrăvește biserica de
la sfirșitul timpului, care iese la lumină slăvită și puternică:
Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la
apus și de slava Lui cei de la răsăritul soarelui; cînd va
năvăli vrăjmașul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune
pe fugă. 59. 19
Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru
cei ai lui lacov, care se vor întoarce de la păcatele lor,
zice Domnul. 59.20
Și iată legămînml Meu cu ei, zice Domnul: „Duhul
Meu, care Se odihnește peste tine, și cuvintele Mele,
pe care Ie-ann pus în gura ta nu se vor mai depărta din
gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor
copiilor tăi, de acum și pînă-n veac, zice Domnul. “
59.21
Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și
slava Domnului răsare peste tine. 60. 1
Căci iată, întunericul acoperă pămîntul și negură
mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul și slava
Lui se arată peste tine. 60.2
Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați în
strălucirea razelor tale. 60.3
Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strîng și
vin spre tine! Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sînt
purtate pe brațe. 60.4
Cînd vei vedea aceste lucruri vei tresări de bucurie și
îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se
vor întoarce spre tine 3i vistieriile neamurilor vor veni
la tine. 60.5
În prima parte a versetului 19 din capitolul 59, Isaia declară

scopul planului final a1 lui Dumnezeu, care urmează să se
realizeze prin evenimentele care vor urma: „Atunci se vor teme
de Numele Domnului cei de la apus și de slava Lui cei de la
răsăritul soarelui“. Această va fi măreața demonstrație a slavei
lui Dumnezeu, declanșată pe scară mondială, care va pune în
uimire pe toate neamurile.
A doua parte a acestui verset dezvăluie faptul că Satana,
„vră jmașul“, va veni ca un rîu, încercînd să se împotrivească
planurilor lui Dumnezeu, dar opoziția lui va fi învinsă de Duhul
Sfint. Pe plan istoric, acesta este ceasul cel mai întunecat, ceasul
nevoit celei mai mari a omenirii, care reclamă intervenția
puternică a lui Dumnezeu. Unde „abundă pă catul“ harul
abundă și mai mult“ (Romani 5.20).
Duhul Sfint este prezentat aici de Isaia ca Purtă tor al
Stindardului oștirii lui Dumnezeu. Tocmai atunci cînd copiii lui
Dumnezeu sînt în pericolul cel mai mare de a fi total împră știați
și înfrinți, Duhul Sfint ridică stindardul divin. Încurajați de
dovada faptului că Dumnezeu le vine în ajutor, copiii lui
Dumnezeu din toate colțurile pă mîntului se adună în jurul
stindardului înălțat și se regrupează pentru o nouă ofensivă .
Care este stindardul ridicat de Duhul Sfint aici? În loan
16. 13- 14 Isus a vorbit despre venirea Duhului Sfint astfel: „El
mă va proslă vi“. Duhul Sfint nu are decît uri stindard de înă lțat.
Acest stindard nu este o instituție, nici o confesiune, nici o
doctrină , ci o Persoană — „Isus Cristos, același ieri și azi și în
veci“ (Evrei 13.8). Pentru fiecare credincios adevă rat, loiali-
tatea față de acest stindard — Isus Cristos — este de o im-
portantă capitală . Orice alt angajainent, față de orice instituție,
confesiune sau doctrină , este de importantă secundară . Oriunde
credincioșii de felul acesta Îl vor vedea pe Cristos înălțat de
către Duhul Sfînt ei se vor aduna.
În deceniile care s-au scurs de la terminarea celui de-al doilea
ră zboi mondial, profeția aceasta din ultima parte a versetului 19
din Isaia 59 s-a împlinit întocmai. Mai întîi, „vră jmașul a
nă vă lit ca un riu“. S-a înregistrat o adevă rată invazie bară
precedent a influenței lui Satan în toate domeniile vieții — în cel
religios, moral, social și politic. În al doilea rind, „Duhul Sfint a
înălțat un stindard împotriva lui. “ În toate sectoarele creștină tă-
ții a început să se simtă cercetarea suverană și supranaturală a
Duhului Sfint. Această cercetare se centrează în jurul lui Isus
Cristos. În jurul persoanei lui Isus Cristos, înă lțat de Duhul
Sfint, copiii lui Dumnezeu din toate clasele și proveniențele se
strîng acum la un loc.
Isaia 59. 19-20 descrie diferitele aspecte ale acestei cercetă ri.
Copiii lui Dumnezeu se întorc la El cu pocă ință . Cristos lucrează
acum din nou în biserica Sa, aducînd ră scumpă rare și izbăvire.
El Își reînnoiește legă mîntul și reface plină tatea Duhului Său cel
Sfint. lară și copiii lui Dumnezeu au devenit martorii Lui. Cu
Duhul Sfint care este peste ei, Cuvîntul Lui este vestit pe buzele
lor.
Toate categoriile de vîrstă sînt cuprinse în această cercetare. ,
Este pentru toți pă rintii și copiii, precum și pentru copiii
copiilor. Într-adevă r se pune un accent deosebit pe tineri. Este
aceeași revă rsare de care vorbește loel 2.28 și Fapte 2. 17: Fiii și
fiicele voastre vor profeți iar tinerii voștri vor avea viziuni. “
Apoi această cercetare nu este de scurtă durată sau temporară,
ci este „de-acum și pînă în veac“. Plină tatea Duhului Sfint,
readusă copiilor lui Dumnezeu în prezent, nu va mai fi luată de
la ei niciodată .
Primele două versete din Isaia capitolul 60 subliniază con-
trastul izbitor dintre lumină și întuneric. „Întunericul va acoperi
pă mîntul, întunericul gros va acoperi toate popoarele“. Dar cu
cît este pîcla mai neagră , cu atît va stră luci peste copiii lui
Dumnezeu puternic lumina și slava prezenței Sale. Da, întuneri-
cul e tot mai apă să tor, dar lumina stră lucește și ea tot mai
puternic. Acesta este ceasul deciziei, ceasul despă rțirii unora de
alții. Nu mai poate exista neutralitate, nu mai poate fi vorba de
nici un compromis; „că ci ce pă rtă șie poate exista intre neprihă -
nire și Uară delege? Ș i ce comuniune între lumină și întuneric?“
(2 Corinteni 6.14).
În versetul 3, Isaia descrie imparctul produs asupra lumii de
arătarea slavei bisericii. Națiunile și conducă torii acestora se
vor întoarce și vor cere ajutor. Despre acest ceas a vorbit Isus în
Luca 2 l .25: „strimtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să
facă “. Atît de mult s-au inmulțit problemele cu care e con-
fruntată lumea în ultimele decenii încît cei aflați la cîrma
națiunilor nici nu mai ascund faptul că au epuizat toate soluțiile.
De aceea. popoare întregi se vor întoarce la Cristos iar El Î3i va
dezvă lui înțelepciunea și puterea prin biserică .
146 Cum să făurim istoria prin rugăciune (i post
În Isaia 60.4 biserica e îndemnată să privească peste marele
val de oameni care vin înăuntru mereu. Din nou, se pune accent
deosebit pe tineri: „fiii tăi“ și „fiicele tale“.
Versetul 5 aduce partea aceasta a profeției la punctul ei
culminant. „Vei vedea și vei curge la un loc“. Cind văd copiii
lui Dumnezeu ce face El, se adună la un loc. Din toate păturile
istorice și din toate domeniile creștinătății vor curge șuvoaiele
trezirii, unindu-se în cele din urmă într-un riu măreț, căruia nu-i
va putea sta nimeni în cale. „Îți va bate inima și se va lărgi“. Un
fior sfint îi va cuprinde pe copiii lui Dumnezeu la vederea slavei
și puterii Sale. Dar va avea loc și o lărgire a inimii — o sporire a
capacității de a întelege și împlini planurile lui Dumnezeu.
Copiilor lui Dumnezeu astfel regrupați, strinși, uniți și îm-
puterniciți li se vor pune la dispoziție uria3e resurse financiare și
materiale: „bogățiile mării“ și „vistieriile neamurilor“.
Dumnezeu a pus deoparte deja aceste resurse în vederea sarcinii
finale pe care o are de îndeplinit biserica.
Ultima sarcină mare

În Matei 24.3 ucenicii I-au pus lui Isus o întrebare:
care va fi semnul venirii Tale și al sfirșitului epocii
acesteia?“ (RSV). Întrebarea lor a fost la obiect. Ei nu au cerut
semne la plural, ci semnul — unul singur, cel final, adică
dovada faptului cd epoca actuală este pe sfirșite.
În versetele 5 la 13 lsus le-a dat diferite semne — diferite
evenimente sau curente care aveau să caracterizeze această
perioadă. Totuși Domnul nu le-a răspuns direct la întrebare decît
în versetul 14: „Și evanghelia aceasta a impărăției va fi pre-
dicată în toată lumea ca mărturie pentru toate națiunile; și apoi
va veni sfirșitul. “
Iată răspunsul direct la întrebarea lor. Cînd va veni sfirșitul?
Cînd evanghelia aceasta a împărăției va fi fost predicată în toată
lumea, la toate națiunile. Lucrul acesta confirmă o temi ce a fost
subliniată din plin pe paginile acestei cărți: Inițiativa în treburile
acestei lumi este luată de Dumnezeu și dc copiii Lui. Epoca în
care tră im nu va atinge punctul ei culminant prin acțiunile
guvernelor laice sau prin puterea militară , nici prin potopul de
înșelă ciune și Pară delege satanică . Ci activitatea decisivă va fi
predicarea evangheliei împă ră ției. Aceasta e sarcina pe care
numai biserica lui Isus Cristos o poate realiza.
Scriptura e foarte precisă cînd e vorba de mesajul ce urmează
să fie predicat. El trebuie să fie: „evanghelia aceasta a îm-
pă ră ției“. Este același mesaj care a fost predicat de Cristos și de
primii ucenici, mesaj care Îl prezintă pe prim plan pe Cristos, în
victoria și puterea sa de Rege suprem. „pentru că vorbele
împă ratului au putere“ („Unde-i cuvîntul Regelui acolo-i
puterea“) (Eclesiastul 5.4). „Că ci Împă ră ția lui Dumnezeu nu
stă în vorbe, ci în putere“ ( 1 Corinteni 4.20). Evanghelia im-
pă ră ției este atestată în chip supranatural „ cu semne, puteri și
felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfint ... “ (Evrei 2.4).
Va fi o mărturie adevărată și eficace pentru „toate națiunile“.
Astă zi scena e pregă tită pentru cel mai mare act din drama
istoriei. Pentru prima dată în istoria omenirii sarcina vestirii
evangheliei la toate națiunile se poate împlini într-o singură
general ie. Tehnologia modernă a pus la dispozitie atît
mijloacele necesare de că lă torie, cît și cele de transmitere a
mesajului. Costul utiliză rii acestor resurse va fi uriaș, dar în
Isaia 60.5 Dumnezeu a promis bisericii de la sfirșitul timpului
„bogă ția mă rii“ și „vistieria neamurilor“ . Aceste sînt
mijloacele rÎnduite de El. Resursele financiare și tehnologice ale
națiunilor urmează să fie puse 1a dispoziția bisericii pentru
îndeplinirea ultimei sarcini mari a acesteia pe pă mînt.
În același timp, ploaia din urmă a Duhului Sfint aduce, aȘ a
cum a promis loel, o oaste de tineri și tinere devotați și dornici să
împlinească sarcina încredințatii de lsus la Fapte 1 . S: „Dar voi
veți primi putere după ce va veni Duhul Sfint peste voi: și-Mi
veți fi martori . . pînă la marginile pă mîntului“. Aceasta e
generația pe care o aștepta cu atîta bucurie și nerăbdare David în
psalmul 22.30: , ,O să mînță Îl va sluji; va fi socotită înaintea
Domnului ca o generație“. De asemenea, este perioada amintită
de Isus la Matei 24.34: „Generația aceasta nu va trece pînă cînd
nu se vor împlini toate acestea“.
Astfel, pentru împlinirea finală a planurilor Sale, Dumnezeu
strânge diversele resurse necesare: resursele omenești ale
tinerilor plini de Duhul Sfint, precum și resursele materiale de
bogăție și tehnologie avansată. În ambele aspecte, Statele Unite
au de adus o contribuție unică. Prima mare revărsare a Duhului
Sfint peste tinerii de azi a avut deja loc în Statele Unite și
acum străbate țara de la un capăt la altul. În același timp,
resursele financiare și tehnologice ale Statelor Unite sînt cele mai
mari din lume. Națiunea care a reușit să trimită prima un om pe
lună este echipată în mod unic să așeze mesageri ai evangheliei
impărăției în toate națiunile de pe pămînt. Prin această ofrandă
combinatii de resurse — umane și materiale — pentru vestirea
pe scară mondială a evangheliei împărăției, Statele Unite va
completa firul destinului divin care a străbătut istoria sa de trei
secole și jumătate încoace.
Acest plan special al lui Dumnezeu pentru Statele Unite s-a
născut din părtășia pelerinilor. Viziunea pe care le-a dat-o
Dumnezeu a fost pentru restaurarea bisericii. În vederea ei, s-au
consacrat cu multă trudă și jertfe, cu rugăciune și post. Astăzi
cei care sînt pătrunși de viziunea pelerinilor întrezăresc deja
această împlinire, o văd cum se apropie. Biserica tuî Isus Cristos
e gata pregătită să ducă evanghelia împărăției la toate națiunile
de pe pămînt. Prin realizarea acestei sarcini finale biserica se va
întregi ea însăși.
‘Din studiul Scripturilor pelerinii au învătat două mari
adevăruri, pe care la rîndul lor și ei le-au dat transmis urmașilor
lor în țara lor și în alte țări. Mai întîi, planul lui Dumnezeu
pentru sfirșitul vremurilor este restaurarea și întregirea
bisericii. În al doilea rînd, sursa puterii pentru realizarea acetui
scop este rugăciunea unită cu postul.

Cum Sa Faurim Istoria Prin Rugaciune Si Post

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cum Sa Faurim Istoria Prin Rugaciune Si Post

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUM

Întrucît Senatul Statelor Unite, recunoscînd cu

această proclamație, ziua de joi, aprilie 30, 1863, ca

unul din cei mai luminași și chibzuiți președinți ai Americii. El a

„Voi sînteți sarea pă mîntului . “ (Matei 5. 13).

- Sarea încetinește procesul de stricare a hranei

*RSv în engleză: Revised Standard Version (Edija standard revizuită ) (N.tr)

Fiind deci sarea pă mînmlui, noi, ucenicii lui Cristos, avem

Dumnezeu ne-a împuternicit — pe noi, poporul Lui credincios

Cuvintele lui Dumnezeu în gura omului

Sîntem părtași cu Cristos, pe scaunul Lui de domnie

pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos,

Această revelație nu poate veni pe calea rațiunii sau a

Din robi în regi

Noi domnim prin rugăciune

Cristos este „Regel• regilor și Domnul domnilor“. El este

Uri guvern bun este după voia lui Dumnezeu

Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugă ciuni,

„Mai întîi de toate“, Pavel cere să se facă „rugă ciuni, cereri,

De ce dorește Dumnezeu uri guvern bun

Trecâ nd acum la versetul 4, află m de ce un guvern bun este

1. Prima lucrare a credincioșilor care se adună la pă rtă șie

Să ne rugăm în deplină cunoștință

1 . Dacă știm că cerem ceva în rugă ciune după voia lui

Pentru a inJelege pe deplin ce putem realiza prin rugă ciunea

1. Dacă cerem în rugă cine un anumit lucru care e după voia

Cum se face, atunci, că majoritatea creștinilor nu au deloc

În politică și în alte domenii de activitate oamenii se luptă în

Promovarea vine de la Dumnezeu

Am spus proștilor: „Nu vă purtați nebune3te“ iar celor

Psalmisml începe cu avertisment împotriva oamenilor, să nu

Această înțelegere profundă a naturii guvernării a-

Dacă ne întoarcem în trecut, la analele regilor Israelului, vom

Cum îi folosește Dumnezeu pe domnitorii pămîntești

„În folosul vostru“

Toate persoanele trebuie să fie supuse autorității

Din pasai• acesta putem alege trei afirmații care au o

Ce cere Dumnezeu de la cei care conduc

Pentru mine puterea rugăciunii de a Uauri istoria nu este doar o

Războiul din Africa de Nord

Cum s-a nîîscut statuÎ Israel

În anul 1947 viitorul Palestinei a fost adus înaintea Adună rii

Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce

Aceste texte din Scriptură și altele ne-au convins că resădirea

Sfirșitul epocii lui Stalin

După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu

Cumva m-ann simțit ră spunză tor de soana evreilor din Rusia.

Chinurile nașterii statului Kenya

În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi urma din

Un coleg misionar din Canada a ținut cuvîntarea de încheiere,

Vă multumesc pentru scrisoarea dvs. Duhul

În decursul ultimilor doisprezece ani istoria Kenyei și a

În capitolele precedente ne-ann referit de mai multe ori la

Învățătura și exemplul lui Cristos

Ucenicii lui loan și Fariseii obișnuiau să postească .

Isus, plin de Duhul S fint, S-a întors de la lordan și a

Textul spune că Isus nu a mîncat in acele patrueci de zile, dar

Pmctica primei biserici

În Biserica din Antiohia erau niște prooroci și în-

În această biserică locală din Antiohia cinci lucră tori de

După ce au propovă duit Evanghelia în cetatea

În Fapte 14. 22 aceste grupuri de credincioși din fiecare oraș

Cum funcționează postul

Postul aduce izbăvire