NA
 NAEÎONESCU 

FENOMENUL LEGIONAR   

Cu o introducere 
de 
CONSTANTINPAPANACE 

ANTET 
 

Redactor: Alexandru Iliescu 

Tehnoredactare: Antonia Cristescu 
Coperta: Vladimir Teodor  

ISBN: 973-820346-5 

Lucrarea reproduce textul apărut la editura „Ârmatolii"

sub îngrijirea domnului Constantin Papanace 

Tiparul a fost executat de tipografia 

ANTETXX PRESS 
Fîlipeştii de Târg, Prahova 
Str. Max Heberlin nr. 677 
 

CUVÂNT INTRODUCTIV 

In acest volum se reproduc patru conferinţe ţinute de

 prof
 pr ofes
esor
orulul Na
Naee Ion
Iones
escu
cu în luna
luna mai
mai 193
1938,8, în faţa legio-
narilor, pe când se găsea internat în lagărul de la Mier-
curea Ciuculuî. Aceste conferinţe au fost publicate în „Bu-
letinul informativ" (nr. 2-34-5, august-septembrie 1940),
ce apărea să ptămânal la Berlin, pentru uzul intern al le-
gionarilorr refugiaţi în Germania, în primul exil. 
gionarilo
într-o notă preliminar ă, f ăcuta de redacţia buletinului,
se precizau următoarele: „Sub acest titlu („Fenomenul
legionar"), profesorul Nae Ionescu, pe când se afla în la-
găr, a ţinut în primăvara anului 1938 o serie de conferinţe
legionarilor închişi. Vor fi reproduse succesiv, în acest
 bule
 bu leti
tin,
n, dup
după notele luate de un auditor. Conferinţele ne-
fîind stenografiate, ele trebuie considerate mai mult ca
nişte rezumate". 
Auditorul care a luat notele nu a fost menţionat atunci.
El era r ă po
 posa
satu
tull preo
preott Ştefan Palaghiţă, care ne-a dat asi-
gurarea că gândurile exprimate de ilustrul conferenţiar
au fost notate fidel, aproape cuvânt cu cuvânt, şi că, după 
fiecare conferinţă, îşi confruntase însemnările cu notele
altor camarazi, spre a completa eventualele omisiuni. 
La sfâr şitul volumului reproducem cuvintele comemo-
rative ce le-am rostit în ziua de 24 martie 1940 în faţa ca-
marazilor strânşi la casa de Amalienhof (Berlin) cu oca-
zia mor ţii lui Nae Ionescu, subliniind semnificaţia jertfei
sale. 
 

4   NAEIONESCU  

* 

Din citirea conferinţelor reproduse, se poate observa

clar factura gândirii lui Nae lonescu cu dialectica ei ca
racteristică. Totuşi, uneori, parcă se simte o contracţie
usccă în cursivitatea gândirii, determinată, probabil, de
 brus
 br
vreo lacună în notarea cuvintelor rostite de conferenţiar.
Pe de altă parte, trebuie ţinut seama că, în timpul când
conversa sau rostea o conferinţă, pe lângă dialectica lui
îndr ăcită, Nae lonescu degaja şi o vrajă specifică, ce cap
ta pe auditor. Spre deosebire de alţi conferenţiari, care
obiişnuiesc să citească sau să recite un text elaborat cu
ob
multă trudă   Naae lonescu gândea pe loc. Prin
 N rin aceas- 
ta nu numai că antrena pe auditor în procesul de gândire,
dar îl f ăcea să guste şi deliciul ei, aşa cum se simte aro-
ma pâinii calde abia ieşită din cuptor. De aceea, dacă î înn
rândurile redate, dialectica lui specifică r ămâne adânc
ta face ca ătextul
impregnat , vrajasăconferen ţiarului
 apar ă mai însă, lipse
schematic.   şte. Şi aceas-
Trebuie să menţion ionăm că profesorul Nae lonescu a
ţinut mai^multe conferinţe în legătur ă cu „Fenomenul le-
gionar", în „Buletinul informativ", însă, nu s-au publicat
decât acestea patru pe care le reproducem, întrucât, cu
nr. 7 din 13 septembrie 1940, când a avut loc repatrierea
legionarilor refugiaţi, buletinul şi-a încetat apariţia. ia. 
De aceea, în conferinţele ce le reproducem, se tratea-
ză mai mult problemele generale, menite însă a servi ca
 ba
 baza la exexplica
care
reaa fe
fenomen
menului le legio
ionnar pro
proppriu
riu-zis
-zis.. N
Noo-
tele de la conferinţele succesive nu le-am avut la înde-
mână. 
aceste ştimşdac
 Nu idei i înăalte
 profesorul
conferinNae
ţe saulonescu şi-a dezvoltat
scrieri de-ale dânsu-
lui. In situaţia de acum n-am avut posibilitatea să verifi- 
 

 Fenomenul legionar   5 
cam, fiindcă nu avem la dispoziţie toate articolele, con-
ferinţele sau lucr ările lui. Problema ar putea fi lămurită 
de către aceia care sunt mai la curent cu activitatea pro-
fesională sau publicistică a ilustrului gânditor. Oricum,
ideile expuse în paginile ce urmează ar putea servi, în
mareă.parte,
tizat Trebuie ă relev
ca sbaz ă pentru
ăm, însă, că sunt
o doctrin ă legionara,
şi câteva sistema-
idei care
n-ar concorda cu linia Că pit pitan
anul
uluui. Pe un
unaa di
dint
ntre
re aces
aceste
teaa
am vrea să o relevăm în mod deosebit, fiindcă se  se exal
exalta
ta
 spiritul imperialist  
„Caracterul naţiunii - spune Nae lonescu - e ofensiv
şi imperialist prin excelenţă, adică un organism care nu
 poat
 po atee tr 
tr ăi decât în expansiune, viaţa, dinamism. Sar pu-
tea obiecta: care e poziţia faţă de alte neamuri? Ireduc-
tibilitatea naţiei. 
a)  Nu mă interesează pe mine, naţiune vie, în ofen-
siv
sivă, ci pe ele, Să se aranjeze ele, cum pot, cu mine.
 b)
 b)  Noi
 Noi tr ăim în istorie, unde este păcat, veşni
niccă luptă,
unde trebuie să ne cucerim dreptul la existenţa, prin vred-
nicia noastr ă. (Dacă nu există dreptul de existenţa, am fi
în acest caz îngeri, şi nu sub păcat şi în istorie!)
Aici este adevărata înţelegere a lumii în istorie. Apune
altfel problema este o dobitocie, cei ce o susţin sunt sau
 prooşti, sau imbecili. Prin urmare, cel care vrea să-1 reali-
 pr
zeze pe Dumnezeu nu o va face decât cucerind în afar ă,
strângând de gât pe altul, deci naţiunea e dinamică, este
viaţă ofensivă şi imperialistă. Nu există, altfel zis, cumin-
ţenie şi defensivă în naţionalism, căci neamurile care se
 punn pe o as
 pu astf
tfel
el de tem
temă, poziţie, cad în robie..." (Confe-
ţa a IV-a,
rinAceast ă ideepag. 31). necruţătoare o găsim exprimată 
a luptei
de Că pi
 pita
tann în nişte rânduri trimise Congresului Studen- 
 

6   NAEIONESCU  

ţese ţinut la Berlin, în toamna anului 1930. Scria atunci

Că pitanul: 
„Respingeţi cu îndăr ătnicie toate falsele teorii ale falşi-
lor apostoli umanitarişti şi pacifişti, care tind să vă dezar-
meze sufleteşte. Nu uitaţi că dreptul este o proprietate
adâncul mării şăi pe
care se sprijin ă în
pânfor ţă
ţă.înînălţlume văzduhului,
imile oamenii nu-iă.decât
se lupt Din
o luptă în care animalele se devorează unele pe altele. In
lumea plantelor, în natur ă, în păduri şi pe câmpii, acolo
unde oamenii se duc să guste pacea, nu este în realitate
decât o luptă surdă şi necruţătoare pentru viaţă. Voiesc
să spun că nu există în natur ă „pacea" pe care o cântă t tooţi
 poeeţii şi literaţii, nu există decât o singura realitate, mare,
 po
crudă, superbă: R ĂZBOIUL Neamurile care înţeleg acest
adevăr tr 
tr ăiesc. Celelalte pier. Românii, înconjuraţi pretu-
tindeni de vr ă jm
 jmaaşi cu pofte mari şi invadaţi îînnăuntru de
duşmani care îi slă be  besc
sc şi le macină sistematic puterile
de rezistenţă şi de viaţă, nu vor putea rezista în viitor de- de-
cât dacăţ vor
că solda  ţ elegeîncăp pe
ii caînbrazii  pe pământul
ădure. adevăsrăfunda-
lor trebuie
De la acest  creas-
mental şi în această direcţie spirituală trebuie să porneas-
că întreaga noastr ă activitate. Viaţa acestei Patrii mile-
nare va fi asigurată..." (Circ, pag. 14) 
In „Pentru legionari", şase ani mai târziu, Că pi  pita
tanu
nul,l,
f ăr ă a renunţa la principiul luptei naţionale active, îi dă,
totuşi, o mai mare viziune creştin tină, care formează par-
tea cea mai originală şi patetică a doctrinei legionare. 
„Ţelul final al Neamului - scrie el - este via ţa? Dacă 
este viaţa, atunci nu interesează mijloacele pe care nea-
murile le întrebuinţea eazză spre a şi-o asigura. Toate sunt
 bu
 bune, chiar şi cele mai rele. Se pune deci problema: După 
ce se conduc
legea naţiunile
peştilor din în raport
mare sau cu alte
a fiarelor păţdure?
din na Ţelulă 
iuni? Dup
final nu este viaţa. Ci învierea. învierea neamurilor în 
 

 Fenomenul legionar   7 

numele Mântuitorului lisus Hristos. Creaţia, cultura nu-s

decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a ob-
ţine această înviere. Este rodul pe care Dumnezeu 1-a să-
dit în Neamul nostru, de care trebuie să r ăspundem. Va
veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia,
cu toţilocul
neam mor ţii
săşui înaintea
cu toţi regii şi împ
tronului luiăraţii lor. Având
Dumnezeu. Acestfiecare
mo-
ment final, „învierea din mor ţi", este ţelul ceî mai înalt şi
mai sublim către care se poate înălţa un neam." 
în lumina citatului de mai sus, teoria imperialismului
şi a expansionismului, de esenţă amoral ă , vine în vădită 
contradicţie cu linia creştin tină adoptată de Că pi  pita
tann pen
pentr
truu
Mişcarea Legionar ă. 
Făr ă îndoială, mai mult ca oricare, Nae lonescu tre-
 buie
 bu ie să fi observat această disonanţă. Ar fi extrem de in-
teresant de ştiut ce anume explicaţii a găsit el pentru a
r ămâne nu numai ataşat de Mişcarea Legionar ă, dar şi
 pent
 pe ntru
ru a mărturisi o nestr ămutată încredere în destinul
legionar. încă din
tru legionari", mă1936, probabil
rturisea după apari
unui discipol al sţiăau:că„A
r ţii „Pen-
crede
că o dată cu dispariţia lui Corneliu Codreanu se va nărui
şi opera lui, ar însemna să ne facem o slabă idee despre
adâncimea acestei opere. Minunea pe care a f ăcut-o Cor-
neliu Codreanu
1
e aşa de mare, că de-acum îl depăşeşte
şi pe el".  
Poate Nae lonescu să fi dat această explicaţie în con-
ferinţele despre „fenomenul legionar" ce au urmat şi
care, din cauza încetării apariţiei „Buletinului informa-
tiv", nu s-au mai publicat. De aceea, înainte de a recurge
la alte scrieri ale lui, vom căuta chiar în conţinutul con- 

1.„Nae
Vezi „Legea",
lonescu. anul
FapteII,şinr. 3 - 4, iunie-iulie
cuvinte. Inedit". Ş1957, G. Racoveanu:
i „Orientări", nr. 13,
octombrie 1958. 
 

8   NAEIONESCU  
ferinţelor reproduse elemente care ar putea schiţ
ferinţ schiţa pun-
tea de apropiere a acestor două două concep
 concepţţii deosebite. 
„Naaţionalismul secolului al XX-lea - spune Nae Ionescu
„N
în a IV-a sa conferinţă
conferinţă -  - pleacă
pleacă de la popor, trece la popor
 pentru
 pent ru a ajunge
ajunge la Dumnezeu.
Dumnezeu. Cuvântul lui Hristos Hristos este
unul în cer, pe linia perfecţ
perfecţiunii, dar noi, oamenii care tr ă-
im în istorie, îl înţ
înţelegem deosebit, deci relativ, după după ra-
ţiunea din care facem parte, altfel am fi îngeri. Aş Aşadar,
fiecare om tr ăieieşşte cuvântul lui Dumnezeu în felul să s ău,
conform cu colectivitatea supremă supremă absolut
 absolutăă, în istorie,
care este naţ
naţiunea. In lumea r ăsăritean riteanăă exist
 existăă un simţ
simţ 
mai dezvoltat al realităţ
realităţii, ii, fapt care ne deosebeş
deosebeşte de
Apus, unde domină
domină  simţ simţul generalităţ
generalităţii,ii, al abstracţ
abstracţiunii.
Deci aici, în R ăsărit, există
există deja nuanţ
nuanţe în tr ăirea lui Dum-
nezeu. Dacă
Dacă  na
naţţia realizează
realizează pe Dumnezeu pe pă pământ,
 pe mine nu mă intereseaz
 intereseazăă decât Dumnezeul pe care-1
tr ăiesc eu şi nu ungurii, francezii etc. în Napoli aproape
fiecare stradă
stradă are Madona ei, ceva al str ăzii; aceasta în-
seamnăă necesitatea localiză
seamn localizării, individualiză
individualizării, naţnaţiona-
liză
lizării lui Dumnezeu. Deci, eu sunt dator Iui Dumnezeu
numai în naţnaţia mea. Or, cum naţ naţia este cel mai impor-
tant cerc colectiv în care tr ăie ieşşte omul în istorie, eu n-am
decât un singur tribut de plă plătit în viaţă
viaţă,, faţă
faţă de
 de Dumne-
zeu: prin naţ
naţie. Dacă
Dacă Dumnezeu nu este numai Dumne-
zeul meu, dacă
dacă nu este un Dumnezeu singular, ci este şi
al ungurilor, francezilor etc, atunci eu n-aş n-a ş mai fi român
şi n-aş
n-aş mai putea plă
plăti lui Dumnezeu tributul meu prin na-
ţia mea." 
Ideea relativităţ
relativităţiiii în „veac", adică
adică în istorie, la care se
refer ă Nae Ionescu la începutul paragrafului citat mai sus,
este subliniată
subliniată şi de Că Că pitan. 
„Facem o mare deosebire - scrie el - între linia pe care
mergem noi şi linia Bisericii Creş Creştine" („Pentru legio-
nari", pag. 393). „Linia istorică
istorică este una: aceea pe care o 
 

 Fenomenul legionar    9 

tr ăim noi. Căci noi tr ăim în veac. Linia Bisericii este cu

mult deasupra noastr ă. Către ea tindem, dar nu realizăm
decât puţin. Pentru că tr ăim sub condamnare şi sub pia-
tra de moar ă a păcatelor noastre, a lumii şi a moşi-str ă-
moşilor noştri. Recunoaştem că suntem păcătoşi: aceas-
ta este atitudinea legionar   fa fa  de Biseric " (pag. 109). 
ă ţăse realizeazăă „în veac" din
Şi totuşi, acel „puţin" care
năzuinţa creştintină pentru „învierea neamului", este foarte
mult dacă se compar ă cu tendinţa generală dominantă în
societatea contemporană de a se comporta, exaltând le-
gea junglei, a „peştilor din mare sau a fiarelor din pă-
dure". Specifica omenie românească arată că năzuinţa
cr
creeştin
tină de a depăşi legea junglei este apanajul întregu-
lui popor român. Poate şi el a realizat „puţin" în cursul
zbuciumatei sale istorii, dar n-a păcătuit ca alte popoare,
„strângând de gât pe altul". 
Desigur, pentru cei care au cultul păgân al for ţei ma-
teriale cu sete de putere şi tendinţe de dominaţie impe-
rialistă, această năzuinţă cr  creeştin
tină ar părea ca o mare de-
ficienţă. Că pi
 pita
tanu însă o considera ca un titlu de nobleţe
null îns
istorică a poporului român. Pe această linie orienta el şcoala
legionar ă, menită, după  vindecarea metehnelor impri-
mate de dominaţia fanariotă şi potenţarea virtuţilor, „să 
dea ţării acesteia un mare tip de român. Poate să i iaasă din
ea ceva mare, cum n-a mai fost, care să frângă în două 
întreaga noastr ă istorie şi să pu  punnă temeliile începutului
unei alte istorii româneşti, la care acest popor are drep-
tul, datorită suferinţelor şi r ă bdării îui milenare, precum
şi cur ăţeniei şi nohlepi sale suflete şti, căci este, poate, sin-
 guru
 gu rull pop
popor din
din lum
lume care
care,, în toata
oata isto
istori
riaa sa
sa,, n-
n-aa cu
cuno
nos-
s-
cut păcatul înrobirii, încălcării sau nedrept ătirii altor po-
 poare" („Pentru legionari", pag. 287). 
Desigur, şi această năzuinţă va  va părea celor îmbibaţi de
concepţia amoralismului în politică drept ceva nerealist, 
 

10   NAEIONESCU  

dacă nu chiar utopic. Dar şi aceş

dacă aceştia trebuie să
să ţininăă seam
 seamăă 
că marile avânturi sau salturi în istorie n-au pornit din teh-
nica excesivă
excesivă a calculelor dozate în specularea for ţelor
constituite sau a pasiunilor umane, ci din aspiraţ aspira ţia spre
înalte idealuri, uneori adevă
adevărate utopii. în fiecare om existăexistă 
aceastăă tendin
aceast  tendinţă  de evadare, întreţ
ţă de întreţinut
inutăă de atavica nos-
talgie a paradisului pierdut. Numai asemenea tendinţ tendinţe
 pot desfunda marile ză zăcăminte de energie moralămorală, care
stagneazăă în adâncul oamenilor sau al colectivităţ
stagneaz colectivit ăţilor ilor
umane. 
Poporul român, sufocat de o „pă „pătur ă suprapus
 suprapusăă", de-
crepităă, sediment al unei mixturi eterogene şi nesă
crepit nesănă-
toase, simte adânc nevoia erupţ
erupţiei spre culmi tot mai înal-
te şi senine. Şi aceste culmi i le-a indicat Că Că pita
 pitanul
nul prin
prin
Mişşcarea sa inspirată
Mi inspirată de cea mai autentică
autentică  şi să
sănătoastoasăă 
tradiţţie românească
tradi românească. Oricum, atitudinea de toleranţă
toleranţă   re-
zultăă în mod firesc ca o expresie a dimensiunii creş
zult creştine
a Miş
Mişcării, produs al unui popor care, cum arată arat ă întreaga
lui istorie, totdeauna a fost cu „frica lui Dumnezeu". 
Românii,
atacaţ
ataca care s-auorganic
ţi, au repudiat apărat cultul
apă cu înver 
pă unare
păşgân al când
for ţeiaudefost
„a
strânge de gât alte popoare", spre a se afirma în istorie.
De această
această atitudine constantă
constantă a ţinut seamă
seamă Că C ă pitanu
 pitanull
când a formulat principiile doctrinei sale: dacă dacă în „lupta
necruţă
necru toare pentru viaţă
ţătoare viaţă...
... spre a putea rezista în viitor,
trebuie ca pe păpământul lor să să creasc
 creascăă solda
 soldaţţii ca brazii în
 p
 păădure", pentru a valorifica „talentul pe care Dumnezeu
1-a să
sădit în neamul nostru", trebuie ca „telul final al nea-
mului sa fie învierea. învierea neamurilor în numele
Mântuitorului lisus Hristos". 
In această
această perspectiv
 perspectivăă integral
 integralăă se împacă
împacă atât spiri-
tul combativ eroic preconizat pentru apărare, în „lupta
necru
necruţă toare"„înviere
catul, ţătoare"
pentru din această
aceast
dină via
 viaţă
mor  , cât
ţă,
ţi", şi lupta
acest sfântfinal,
sfântă
moment ă cu păpţăe--
lul cel mai înalt şi mai sublim că către care se poate înă
înălţa 
 

 Fenomenul
 Fenome legionar"  
nul legionar"  11 

un neam". Prin aceşti doi poli, primul situat pe pământ,

în clocotul vieţii acestei lumi şi secundul transpus în cer,
în lumea cealaltă, trece axa verticală a doctrinei legio-
nare fixată de Că pitan. 
Dar, pe lâng-ă această explicaţie de ordin oarecum ide-
strict
alist-transcedentaî,
conjunctura!. mai
Privind ă  şi o justificare
existproblema raporturilor
de ordin
între
 popo
 po poar aree pri
print
ntro
ro pris
prism
mă românească strict politică, adică 
a „tr ăirii în veac", vedem că concepţia Că pi  pita
tanu
nulu
luii apa
apare
re
mult mai oportuna şi mai realist ă decât acea etalata de
reali  şştii care VOT să justifice cultul for ţei. Teoria amorali-
tăţii în politica naţională şi, mai ales, internaţională ar avea
interes să o propage popoare mari (în sens de numeroa-
se) ca ruşii, germanii, americanii, chinezii etc. Dar ar fî
o mare imprudenţă, ca să nu spunem neghiobie, daca ea
ar fi etalată şi justificată de popoare mijlocii sau mici. Căci
s-ar oferi în mod stupid alibiul pe  pent
ntru
ru hr ă păreţii lor ve-
cini! Popoarele mici nu pot concura într-un climat politic
dominat de concep
fizică  este permanentţia luptei amorale.
amenin ţată. Deînsăşaceea, eleţa lor
i existen au
interes să propovăduiască toleranţa între indivizi sau po-
 poar
 po are.
e. Şi să fie adepte [ale] acestei doctrine, dacă la baza
ei stă o concepţie creştin tină sincer ă şi nu calcule interesate
„ale falşilor apostoli umanitarişti şi pacifişti, care tind să 
dezarmeze sufleteşte", pentru a putea mai uşor sâ-şi
întindă st
 stă pân
 pânire
ireaa lor
lor spo
spoli
liat
atoar
oaree şi asupritoare. 
Cât priveşte a£rmarea în istorie, ea trebuie căutată pe
alt teren, în afara for ţei materiale.1
 
Cum am ar ătat şi cu alt prilej , toate fr ământările dis-
tructive ale omenirii provin din faptul că este predomi-
nantă concepţia demoniacă , cu arzatoarea ei sete de stă- 
1. A se vedea în „Orientări" notele: .Afirmarea în istorie", nr. 25,
octombrie 1959 şi „Făuritorii de istorie", nr. 60, septembrie 1962. 
 

12   NAEIONESCU  

 pânire.. Poporu
 pânire Poporull român
român n-a
n-a fost
fost turme
turmenta
ntatt de aace
ceast
astaa pa
pasi-
si-
une şi mulţ
mulţi au considerat acest lucru ca o deficienţă
deficienţă na-
 na-
ţional
ionalăă. Dar afirmarea în istorie nu poate avea numai acest
aspect, oarecum material, erupt din stratul primitiv al su-
fletului uman. Elementul spiritual va trebui într-o zi să să fie
mai
absenţ
absen mult
ţa înapreciat.
manifestîn
manifestă ăriaceastă
aceast ă perspectiv
 perspectivă
a elementului ă poate amintit
demoniac tocmai
care, cum am spus, după după concep
 concepţţia actuală
actuală, este conside-
rat ca o deficien ţă , să constituie mâine, într-o societate
mai evoluată
evoluată şi cu adevăadevărat civilizată
civilizată în sens creş
creştin, un
mare merit  
Că pi
 pita
tanu
null a intui
intuitt acest
acest ad
adev
evăăr de bază
bază când legitimea-
ză afirmarea masivă
masivă în istorie a Neamului românesc, in-
vocând marea lui omenie. Aceast Aceastăă concep
 concepţţie afirmată
afirmată 
într-o lume abrutizată
abrutizată de materialism şi sete de dominare
(prepotenţă
(prepoten ), constituie un „mare moment de ilumina ţ ie"
ţă), ie"
 pe ca
care
re în
înssă mu
 mullţi nu-1 înţ
înţeleg. Ea însă
însă, pe lângă
lângă în
 înăălţimea
moralăă, este pă
moral pătruns
trunsăă şi de un lucid realism politic: noi,
românii,
care domincaăpopor
domină  astăăzimic,
 ast avem interesul
raporturile ca legile junglei,
între popoare, să fie înlo-
să
cuite şi în fapt, cu legea cre ştină. încercarea popoarelor
mici sau mijlocii de a concura pe tă t ărâmul for ţei materiale
le-ar pune în postura ridicolă
ridicolă a broaş
broaştei umflate din fabulă
fabulă.
Prin concepţ
concepţia Că Că pit
 pitanu
anului
lui se pot tătămădui şi acele com-
 plexee de inferior
 plex inferioritaitate,
te, cu nimic
nimic justifi
justificat
cate,
e, ce se observ
observăă 
la unii că
cărturari români, care cred că că Neamul românesc
a fost mai mult un obiect decât subiect de istorie. O do-
vadăă s-a avut cu excentricul scriitor Emil Cioran, adânc
vad
chinuit de un asemenea complex de inferioritate. Când
a reflectat mai adânc însă însă, s-a dezmeticit şi a mărturisit 
„II reste que s'il fut un temp ou j'etais honteux de
faire pârtie d'un peuple mineur, ii n'en va plus de meme
maiîitenant Du moins ecartee l'Histoire, en tirera-t-il la 
 

 Fenomenul legionar   13 

fierte1 de n'avoir pas commis Ies forfaits qui y conduis-
ent"  („Preuves", nr. 14, avril, 1952). 
Marea viziune a istoriei contemplată de
 de Că p
 piitan apare
are
şi mai clar ă in „însemnări de la Jilava". Scrie el în acele
întunecate momente: 
„Caracteristica
dintre timpului
noi şi alţi oameni, nu cunostru: Ne ocup
lupta dintre ăm cu Sfân-
poruncile lupta
tului Duh şi poftele firii noastre pământeşti. Ne preocu-
 păm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile
împotriva Diavolului şi păcatului. Toţi oamenii mari ai
lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc.
sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe. Mişcarea
Legionar ă face excepţie, ocupându-se, dar insuficient, şi
de biruinţa creştin
tină în om, în vederea mântuirii lui. Insu-
ficient! R ăspunderea unui conducător este foarte mare.
El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biru-
inţe pământeşti, nepregătindu-le în acelaşi timp pentru
lupta decisivă, din care sufletul fiecăruia se poate încu-
nuna  cu biruinţa veşniciei sau înfrângerea veşni
59). niccă" (pag.
Aşadar, Neamul românesc se va afirma masiv în isto-
rie nu pe căile bătătorite de la subsolul pasiunilor umane,
ci croindu-şi, prin omenia sa, drum propriu pe înălţimile
spirituale pe care sufletul lui le contemplă î înc
ncă de pe tim-
 pull str 
 pu str ămoşilor „traci nemuritori", aureolate apoi de cre-
din
dinţa creştin
tină. Pentru această afirmare masivă în istorie,
 pe drum
drum nou,
nou, a vr
vrut
ut Că pi
 pita
tanu
null să creeze „un mare tip de
român", repudiind pe oamenii slabi, f ăr ă respiraţie lungă 
sau „căzăturile morale", care sunt gata să-şi renege cre- 
1. „Este adevărat că a fost un timp când ini-a fost ru şine că fac
 parte dintr-
dintr-un
cru. Cel puun
ţin,popor
Istorianeînse
neînsemnat;
mnat;
dată la acumelnu
o parte, îşi mai
va gsimt acelaşi lu-
ăsi mândria de
a nu fi comis cârdăşiile care duc la ea."  
 

14   NAEI
 NAEION
ONES
ESCU 
CU  
dinţa legionar ă pentru avantaje materiale sau arivisme
dinţ
de tot felul. Acesta este drumul luminos pentru un po-
 por care vrea să
să fie cu adevă
adevărat creş
creştin. 
Dacăă se cercetează
Dac cercetează chestiunea de aproape se poate
vedea că
că, în fond, această
această concep
 concepţţie este împă
împărtăş
rtăşit
ităă  şi
de Nae Ionescu.
lonescu scrie:  Referindu-se la „iertarea creş creştin
tinăă", Nae
„Creşştinismul este religia milei şi a iertă
„Cre iertării. Religia ce-
lor slabi deci? A sclavilor? A, nu! Ci mai degrabădegrabă a eroi-
lor. A eroilor umili şi anonimi; a celor care s-au înfrânt pe
ei, a acelor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui Dumnezeu.
Cine nu mai cere nimic pentru el, e creş cre ştin. Cine nu mai
existăă prin el, e creş
exist creştin. Cine s-a omorât în trupul lui, în
ambiţţiile şi poftele lui, dar tr ăie
ambi ieşşte în spiritul şi în legea
lui Dumnezeu, acela e creş creştin. înseamnă
înseamnă  îns însăă aceasta
că un creş
creştin nu există
există, nu cere nimic, nu vrea nimic, nu
luptăă pentru nimic? Deloc. El este, luptă
lupt lupt ă şi cere împlini-
1
rea legii lui Dumnezeu."  
IV-aConfruntând
reproduse mai acest text cu
înainte, citatele
privitor din conferinţ
conferin
la caracterul ţa a
ofensiv
iunii, care pare că
 şi imperialist al na ţ iunii, că respira voinţ
voinţa de pu-
tere CWille zur Kraft") a lui Nietzsche, apare o evidentă evident ă 
disonanţă
disonan ţă.. Şi cum Nae Ionescu se mă mărturise
rturiseşşte un pro-
fund creş
creştin şi crede, ca şi Că pitanul, cu toată toată  tăria în
„învierea Mântuitorului", trebuie redimensionat sensul
acelor citate. Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât Nae Io-
nescu - cum era şi firesc - respinge teoria lui Nietzsche
 privitoare la creş
creştinism. 
 Nietzsche - scrie el - a crezut că poate arunca su-
 prem
 pr emaa insul
insulttă  cr
creeştinismului, considerându-1 drept o mo-
ral
rală a sclavilor. E o eroare; chiar dacă
dac ă ea vine de la un om 
1. Nae Ionescu: „îndreptar ortodox", pag. 62, Wiesbaden, 1957,
ediţie îngrijită de D.C. Amzăr. 
 

 Fenomenul legionar   15 

de netă
netăgăduit geniu... De sclavi nu putea fi vorba atunci
când se cumpă
cumpăne neşşte structura intimă
intimă a Evangheliei; că căci
recunoaşşterea drepturilor la existenţă
recunoa existenţă a  a durerii nu duce
la luptă
luptă împotriva ei - e drept; dar nu duce nici la resem-
nare... Creş
Creştinismul primeş
primeşte durerea ca o realitate, dar
nu o neagă
neagă, ci o VALORIFICA... Astfel, durerea însăş însăşii
 poate
 poa te deven
devenii izvor
izvor de
de nesfâr 
nesfâr şit
ităă bucurie, dacă
dacă ea îndepli-
ne
neşşte un rost şi îîşşi capă
capătă un sens în încordarea noastr ă 
spre mântuire". (Op. cit., pag. 47-48). 
Am reprodus, in extenso toate aceste pasaje, spre a
se putea vedea mai bine că că, în substanţ
substanţa ei adâncă
adâncă, gân-
direa lui Nae lonescu merge pe aceeaş aceeaşi linie creşcreştin
tinăă ca
a Că
Că pit
 pitanu
anului
lui.. Disco
Discorda
rdannţa ce se observă
observă între teoria „im-
 perialist
 perial istăă" şi „iertarea creş
creştin
tinăă" ar fi cam de aceeaş
aceeaşi na-
tur ă ca aceea semnalată
semnalată mai sus, când am comparat cir-
culara Că Că pitanului cu „lupta necruţă necruţătoare
toare pentru exis-
tenţţa" şi „„ţţelul final al Neamului". 
ten
Primul concept ne ţine ancoraţ ancoraţi în miezul realit ăţ  ăţ iii,
i,
unde trebuie să să ne „apă
„apăr ăm să s ăr ăcia, şi nevoile, şi nea-
mul" pentru a subzista; al doilea ne indică indic ă un ţel sublim,
dumnezeiesc, atr ăgând expansiunea Cimperialismu! nos-
tru") pe linia verticală
verticală ce duce spre nepieritoarele valori
creşştine. Că
cre Căci, dacă
dacă popoarele mici r ămân handicapate
 pe terenul
terenul plat
plat (orizo
(orizontal
ntal)) al material
materialismuismului
lui carac
caracteri
terizat
zat
 prinn cantitate, în schimb, se pot verifica cu mai mult suc-
 pri
ces pe cel vertical, al spiritualităţ
spiritualităţii,ii, unde se cere calita-
tea. Numai prin aceste două două concepte juxtapuse se poate
avea o viziune integrală
integrală a întregii realităţ
realităţi,i, dând Miş
Mişcării
Legionare o complexitate fascinantă fascinantă. 
 Nu este exclus
exclus ca tocm
tocmaiai aceast
aceastăă complexitate să să-1 fi
atras pe Nae lonescu spre ,,militanţ
,,militanţii revoluţ
revoluţiei naţ
naţionale",
cum scrie el (vezi prefaţprefaţa la „Crez de generaţgeneraţie"), mămărtu-
risind asigurată
nare, încredere
asigurat deplin
deplină
ă prin „tr ăă în
ire durabilitatea MişcăriideLegio-
Miş
intensă" si „moarte
intensă mar-
tiri". 
 

16   NAEIONESCU  

Apropierea lui Nae lonescu de Miş Mişcarea Legionar ă  a

f ăcut sâ-i crească
crească simpatiile atât în opinia publică
publică româ-
neascăă, în general, cât şi a studenţ
neasc studenţimii în special. Cât de
mare a devenit, în scurt timp, aceastăaceastă apropiere se poate
vedea din faptul că că, în ziua plecă
plecării spre Spania, Ion Moţ Moţa
i-a lă
lăsat în pă
păstrare mai multe scrisori sigilate şi adresate
 p
 păări
rinnţilor, soţ
soţiei, copiilor, când vor fi mari, şi CăCă pit
 pitanu
anului
lui,,
cu rugă
rugămintea de a fi înmânate numai în cazul mor ţii sale.
Poate această
această încredere şi stimăstimă deosebit
 deosebităă  au f ăcut pe
cei care au editat documentele diplomatice secrete ger-
mane să să noteze pe raportul ministrului, german la Bucu-
reş
reşti, Fabricius, din 17 mai 1938, unde se anunţ anun ţa şi ares-
tarea lui Nae lonescu, că că el este „locţ
„locţiitorul Conducă
Conducă-
torului Gă Gărzii de Fier, Codreanu" („Stellvertreter des
Fiihrers der Eiserne Garde, Codreanu")1. 
Fărâ îndoială
îndoială, cei care au f ăcut această
această not
 notăă au comis
o eroare. Nae lonescu a fost un sincer şi mare prieten
„din vremuri grele" al Miş Mişcării Legionare. Dar niciodată
niciodată 
n-a deţ
deţinut calitatea ce i se atribuie în nota amintită
amintit ă. Mai
mult: el proiecta noţ noţiunea de legionar într-o lumină
lumină atât
de pur ă, încât nu se considera vrednic de a fi chiar un
simplu legionar. Ca unul care trecuse prin „lumea veche",
unde pă păstra încă
încă multe legă
legături, el se considera ca un om
„p
„păătat" şi mămărturisea, în gura mare, acest lucru, tocmai
spre apă
apălmui, cu pilda lui, atâţ
atâţia ariviş
arivişti care dă
dădeau din
coate spre a-ş a-şi face loc în primele rânduri, în loc să s ă se
ţin
inăă „pe linia a doua", cum recomanda Că Că pitan
 pitanul.
ul. 
Reversul simpatiilor atrase de Nae lonescu pentru
apropierea de MişMişcare era ura camarilo-politicianistă
camarilo-politicianistă şi 
1. Vezi: Document 1988/441055-056 reprodus în original în „Ori-
entări pentru legionari", nr. 12 din septembrie 1958. 
 

 Fenomenul legionar   17 

 pizma anumit
 pizma anumitoror „priete
„prietenini ai legion
legionari
arilor
lor".
". Voi rel
releva
eva un
caz din categoria „prietenilor", fiindcă fiindcă mi se pare mai
semnificativ în legă
legătu
tur 
r ă cu poziţ
poziţia lui Nae lonescu, rapor-
tat
tatăă si la situaţ
situaţia actuală
actuală. 
îmi amintesc cu triste e de o r  bufnire ranchiunoas
ranchiunoas  
a lui Nichifor Crainic împotriva
ţ luiă Nae lonescu, pe cândă
ne gă
găseam închiş
închişi la Jilava (ianuarie 1934) după după cazul
Duca. într-o noapte, fiind de planton amândoi în înc încăă pe-
rea subterană
subterană din reduitul central, denumită
denumită eufemistic
„dormitorul doi", unde am fost îngr ămădi diţţi toţ
toţi cei care
f ăceam parte din primul lot de arestaţ
aresta ţi, a venit vorba de
 Nae lonesc
lonescu,
u, despre
despre care
care s-a aflat
aflat că
că fusese arestat Cum
a auzit pomenindu-se de acest nume, faţ faţa buhă
buhăită ită, de cu-
loare păpământie, a lui Crainic parcăparcă a început să să devin
 devinăă 
verzuie. A spus cu o acreală
acreală de pizmă
pizmă coclita: „Acest om
este un impostor! Toate ideile în legă legătur ă cu ortodoxia şi
 proble
 pro blema
ma na
naţional
ionalăă cu care se împă
împăuneaz
uneazăă, le-a luat de la
mine. Acum, când îl vă văd că
că d
 dăă târcoale legionarilor, îmi
 produc
 pro ducee scârb
scârbăă. Este un tip periculos. Eu nu voi putea sta
al
alăături de el. Voi spune aceasta şi lui Corneliu". 
Am r ămas uluit şi îndurerat. Nu bă bănuiam atâta ran-
chiunăă. M-am mă
chiun mărginit săsă spun: „Dacă
„Dacă a fost închis pen-
tru cauza legionar ă, închisoarea va constitui o încercare
şi pă
păcatele despre care se spune că că le are se vor purifica
 prin suferin
suferinţă ". Apoi am schimbat vorba. 
ţă".
De „furarea ideilor lui Crainic" de că către Nae lonescu
nici nu putea fi vorba. Un om ca acesta, al că c ărui creier în
 permanentăă efervescen
 permanent  efervescenţă  scânteia risipind „idei origi-
ţă scânteia
nale" în toate ocaziile, nu avea nevoie să să recurg
 recurgăă la li-
mitatul bagaj de idei greoaie ale lui Crainic. 
Şi apoi chestiunea „ideilor originale" este foarte dis-
cutabilăă: extrem de puţ
cutabil puţine sunt, în istoria culturii, ideile
cu adevă
adevărat original. In mod obiş obişnuit, originalitatea con- 
 

18   NAEIONESCU  

st
stăă mai mult în felul nou sau specific de prezentare a unor
idei vechi. 
în cazul nostru, însă
însă, problema se simplifică
simplifică  şi mai
mult, dat fiind stilul de gândire şi exprimare diametral
opus al acestor doi rivali culturali. între ei» deosebirea nu
era numai de metodă
metodă, dar şi de structur ă. Pentru Nae
lonesou, Nichifor Crainic trebuie să să fi avut şi el „incapa-
citatea de a se împă
împăca - fie şi numai teoretic - cu me-
toda sa de cercetare a întâmplă
întâmpl ărilor" (Op. cit, pag. 9).
Şi viceversa. 
De altfel, această
această diferen
 diferenţă  se putea observa uş
ţă se uşor atât în
conferinţţele publice sau prelegerile universitare, cât şi
conferin
în scrisul lor cotidian de la „Calendarul" şi „Cuvântul".
„Articolele d-îui Crainic - scrie Că Că pitanu
 pitanull - erau ade-
vărate lovituri de tun care f ăceau ravagii în lumea antiro-
mâneascăă" („Pentru legionari", pag. 411). Ele erau impe-
mâneasc
cabile ca formă
formă, dar se simţ
simţea truda grea cu care erau
elaborate, pe canavaua unui numă număr restrâns de idei, de-
venite monotone prin repetiţ
repetiţia lor. Erau gustate, dar şi
greu digerate. 
Dimpotrivăă: varietatea şi efervescenţă
Dimpotriv efervescenţă ideilor
 ideilor lui Nae
lonescu valorificate printr-o dialectică
dialectică îndr ăcită
cită şi unică
unică 
în felul ei, confer ă acestor idei un farmec deosebit. Pros-
 peţţimea de gândire le f ăcea să
 pe să fie că
căutate ca „pâinea cal-
dă". Şi acest fapt f ăcea săsă dospeasc
 dospeascăă nesecata pizmăpizmă a
lui Nichifor Crainic. 
Dar diferenţ
diferenţa nu se mă
mărgine
rgineşşte numai la acest aspect.
Apropierea lor de Miş Mişcare Legionar ă s-a f ăcut - cum s-a
 putut vedea cu trecerea timpului - din mobiluri deose-
 bite, în caracteristica
caracteristica lui înfumurare,
înfumurare, Crainic manifesta
 preten
 pret enţţia de a fi „doctrinarul", dacă
dacă nu chiar „mentorul"
Mişşcării Legionare. Era o dovadă
Mi dovadă că că el n-a înţ
înţeles nimic
dinDe
fenomenul
pozilegionar.
pe o poziţ  
ţie diametral opusă porne
opusă  porneşşte Nae lonescu.
Cu luciditatea şi onestitatea lui în gândire, el mă
m ărturi- 
 

 Fenomenul legionar   ] 9 

se
seşşte, chiar cu umilinţă
umilinţă,, ccăă s-a apropiat de Miş
Mişcarea Le-
gionar ă spre a cunoaş
cunoaşte şi a tr ăi acest fenomen spiritual
şi politic românesc, unic prin originalitatea lui. Felul pă pă-
trunzăător cum Că
trunz Că pitanul intuia esenţ
esenţa lucrurilor şi re-
zolva prolemeîe cele mai complicate, îi stârnea uimire şi
admiraţţie. Cât priveş
admira priveşte doctrina legionar ă, Nae lonescu
a precizat, cu marea lui autoritate, că că ea „se creează
creează prin
fapta de fiecare zi a Legiunii, aş aşa cum se desprinde ea
din hotă
hotărârea celui aş aşezat de Dumnezeu in locul în care
1
se porunceş
porunceşte" . 
Gradul de sinceritate al acestor apropieri de Miş Mi şca-
rea Legionar ă s-a verificat urmă urmărind traiectoria evolu-
ţiei lor ulterioare. Lipsit de credinţă
credinţă sincer 
 sincer ă  şi tă
t ărie de
caracter, Crainic a alunecat repede în rândurile adver-
sarilor Miş
Mişcării. 
Scrie Că
Că pit
 pitanul
anul aceste
aceste rândur
rândurii pline
pline de amă
amăr ăciune şi
dezgust: 
„Mulţţumesc lui Dumnezeu că
„Mul că m
 măă pedepse
 pedepseşşte pentru
 p
 păăcatul'meu punând, în aceste vremuri grele pentru noi,
 pe acest
acest om, că căruia eu i-am acordat prietenia mea şi pri-
etenia vitejiei şi gloriei voastre, ca să să m
 măă insulte astă
astăzi şi
să m
 măă loveasc
 loveascăă în ceasul greu de acum, cu ciocanul în
moalele capului, ală alături de grupa iudeo-cuzisto-liberalo-
masonăă, în care toţ
mason toţi vr ă jma
 jmaşşii naţ
naţiei româneş
româneşti şi-au pus
ultima lor speranţă
speranţă"" (Circ. pag. 47). 
Cu totul alta a fost traiectoria evoluţ
evoluţiei lui Nae lonescu:
a stat în lagă
lagăre, în închisori, nu cu aer de om deprimat sau
intrat în panică
panică, aaşşa cum am avut prilejul să să constat la
Crainic, ci cu senină
seninătatea pe care o poate da numai o
mare credinţ
credinţa. Tr ăia intens fenomenul legionar  şi,  prin
exemplul lui, r ăspândea încredere, chiar când situaţ situaţia
ap
apăărea disperata. Erau momente când, după dup ă concep
 concepţţia
lui profund
de nesfâr  ităăcreş
şit creştin
tinăă, „durerea
 bucurie, dacă ea însăş
dacă însăşii poate
îndepline
îndeplineşşte deveni
un rost izvor
şi îş
îşi
capăătă un sens în încordarea noastr ă înspre mântuire". 
cap
 

20   NAEIONESCU  

Aceasta idee, transformată în atitudine în vremuri gre-

le, Nae lonescu n-a luat-o de la Nichifor Crainic, fiindcă 
acesta n-a avut-o. Iar în cazul că a avut-o, s-a codit să o
tr ăiască. 
De aceea, la un pătrar de veac de la asasinarea Că pi
 pi--
tanului, ţcând
„concep ia pocită aşbol
acela şevismului"
i nenorocit de Crainic
- cum opream ăreşel
denumea te
alt
altădat
dată - şi denigrează „concepţia integrală a spiritua-
lismului", împroscând cu „bale de venin" memoria Că pi  pi-
tanului şi a tuturor Martirilor noştri, am găsit necesar să 
reproducem aici gândurile  fi  filo
loso
soMu
Mui-i-ma
martkînn leg
rtkî legătu
tur 
r ă 
cu fenomenul legionar, exprimate acum 25 de ani, în vre-
muri de cumplită prigoană. 
Este un semn de omagiu şi pentru memoria lui. 
Constantin PAPANACE 
 

 NAE
 NAE I0
I0NE
NESC
SCU
U 
FENOMENUL LEGIONAR  
Patru conferinţ
conferinţe 
 

 
 

CONFERINŢA I 

România legionară nu
 nu este un fept simplu, d complex 

Adică viziunea
cuprinde întreaga legionar  ă a realit
manifestare ăţiiţăeste
de via , aşaocum
formula care
se înca-
drează ea în istorie. România legionar ă va fi o formă de
via
viaţa politică, economică, spirituală, alta decât cea de as-
tăzi. Punctul de plecare este istoria, Tot ce se întâmplă,
se întâmplă în în timp şi spaţiu, adică în istorie; teologii spun
în veac. întâmplările curg în istorie, adică istoria însăşi
curge, fiindcă istoria tr ăieşte sub o coordonată, anume a
timpului, care este o continuă curgere. Filosofii istoriei
cred că istoria curge încotrova, că are o direcţie, un sens.
 Nu e de de cre
crezu
zutt că ea are un sens, după cum nici viaţa nu
curge încotrova, ci duce la sfâr şit, la moarte, început şi
sfâr şit 
Istoria nu se înşir ă evolutiv (evoluţia este o idee ne-
creştin
tină, nu anticreştină, introdusă în gândirea noastr ă 
în secolul al XJX-îea). Ea a căutat să găsească un sens
vie
vieţii plecând de la un om, nu de la Dumnezeu. Istoria
este o realitate necesar ă, dar şi schimbătoare, deoarece
şi faptele care o constituie se schimbă. Asta înseamnă că 
tot ce se întâmplă în istorie, adică în timp şi spaţiu, este
relativ. Atunci şi întâmplările sunt relative, în înţelesul că 
nu reprezintă un sens în sine, nu se produc după o lege
anumită. Mentalitatea creştin tină este o mentalitate realistă, 
 

24   NAEIONESCU  

întrucât ea primeş
primeşte tot ceea ce este dat în chip normal.
Lumea adică
adică este aş
aşa cum este ea în chip normal, nu cum
vrem noi să
să fie. Exista deci un criteriu de apreciere, de
măsur ă a faptelor, chiar în această
această relativitate a istoriei:
normalitatea. 
de De pild
pildă
grâu, ă, un
asta estegr normalul,
ăunte de grâu
nu unpus
puiîndepă
păgă
gmânt
inăă, dă
ăin danormal.
ă un fir
Anormalitatea înseamnă
înseamnă dezechilibru în aş aşezarea firească
firească 
a lucrurilor. Cum se stabileş
stabileşte normalitatea şi anormali-
tatea? Normal înseamnă
înseamnă ceea ce este mai ales (frecvenţ
(frecvenţa).
Tipul românului este între blonzi şi bruni (ş (şateni), aces-
ta este normal. Normalitatea este şi ea aproximativă
aproximativă. Con-
ceptele cu care mă măsur ăm normalitatea sunt instrumente
aproximative. Ca să să putem spune că că un fapt este normal
sau anormal trebuie, întâi, să să fie ca fapt. Faptele istorice
se grupează
grupează într-un anumit loc şi timp - au un fel de aer
comun, un fel de familie. Sunt mai multe fapte însă îns ă, şi
asta dă
dă caracterul colectiv. Faptele se schimbă
schimbă în raport
cu timpul
ma şi aici
absolutist
absolutistăă destă
stăconducere
 relativitatea. Bunăoar ădar
Bună
a faptelor, , există
exist ă şi for-
şi una de-
mocraticăă. Din faptul că
mocratic că exist
 existăă mai multe forme de con-
ducere lumea crede că că poate săsă aleag
 aleagăă;  fals,  pentru că 
formele acestea nu existăexistă în sine, ele fiind în funcţ
funcţie de
un anumit timp, de anumite condiţ condiţii istarice. Aici este
relativitatea. Exemplu: să să umbli în chiloţ
chiloţi trebuie să să fie
var ă, căci dacă
dacă este iarnă
iarnă, lumea te crede nebun; aş aşa şi
cu forma de conducere. 
Când lumea este condusă
condusă de principii democratice e
nebun cel care este absolutist (adică(adică umbl
 umblăă iarna cu chi-
lo
loţţi) .Formele de viaţă
viaţă sunt
 sunt legate de un anumit timp şi
loc. în momentul, de exemplu, în care masele participă participă 
activ
alege la viaţa politică
viaţ
formele politică, după
politice.după placul
Regele dmeu,
îşi dă
îş adiccă
adică
ă seama căă eu nuvrea
  ţara pot
un principiu autoritar. Altul era însă
însă principiul autoritar  
 

legionar  
 Fenomenul legionar  25 
 pe vrem
vremeaea llui
ui Caro
Caroll cel
cel Mare,
Mare, alt
altul
ul este
este ast
astăăzi. Principiul
autoritar al Regelui nostru este cel al lui Carol cel Mare.
Şi anume principiul autoritar de astă astăzi este altul. Astă
Astăzi
 particip
 participăă maseLe, ader ă, nu deleagă
deleagă, ca în sistemul de-
mocraţţiei. Exemplu: un alegă
mocra alegător, întrebat pe cine votează
votează,
r 
ăspunde;
care-1 Nu
aleg.  interesează
interesează pe cine, ci ce spune acela pe
 Fiecare
 Fiecare mome
moment nt isto
istoric
ric îsi aare
re forma llui
ui de vi
viata,
ata, iar
iar
oamenii sunt lega ţ i de ea. Istoria este relativă
relativă fa
 faţă de timp,
ţă de
dar nu şi faţă
fa ţă de
 de oamenii care tr ăiesc într-un moment.
Fiecare moment istoric reprezintă
reprezintă o formă
formă istoric
 istoricăă, obli-
gatorie pentru oamenii care participă
participă la ea. 

 în ce const
constaa o form
formă istorică? 
Renaşterea, clasicismul sunt nume ce caracterizează
Renaş caracterizează 
forme istorice; o formă
formă istoric
 istoricăă cuprinde toată
toată via
 viaţţa ome-
neascăă ce are diferite aspecte, elemente constitutive: fe-
neasc
udal. Renaş
Renaşterea, lumea greacăgreacă, romană
romană... Toate acestea
la un loc constituie istoria la un moment dat, dar toate
aceste aspecte au între ele o diferenţă
diferen ţă particular 
 particular ă. Intre
toate există
există, în chip normal, o legă legătur ă. De exemplu: nu
 pot fi ortodox dacă
dacă sunt capitalist, idealist sau nomina-
list în filosofie, individualist în etică
etică, democrat în politică
politică.
Dacăă sunt protestant nu pot fi decât aş
Dac aşa. Există
Există, deci, o
corelaţţie între elementele constitutive, într-un moment
corela
dat. Această
Această corela
 corelaţţie dă
dă diagrama, profilul formei isto-
rice. Deci, o formă
formă istoric
 istoricăă este o unitate organică
organică, pen-
tru că
că diferitele pă
păr ţi nu sunt puse la întâmplare, ci sunt
legate într-un fel. 
element
Se poate
constitutiv,
identificaadică
adic
o epocă
epoc
ă totul
ă istoric
 istorică
prin ăparte,
 pornind
cu odecondi-
la un
ţie însă
însă: epoca istorică
istorică s
 săă fie bine definită
definită, să
să fie ajunsă
ajunsă la 
 

26   NAEÎONESCU  

normalitate. Formele istorice sunt succesive: se nasc şi

mor. Intre început şi sfâr şit există un moment optim. Ne
trebuie o anumită înaintare în timp ca să putem identi-
fica forma istorică din care facem parte. 
Dar se mai întâmplă ceva: o epocă ce moare este co-
ce
existent
moare ă cu
şi una
cea care începe.
începe?Cum
Aprecierea
putem elementelor
identifica epoca
de-
finitorii este o chestiune de artă personală. Există şi ele-
mente obiective. 
17 mai 1938 
 

CONFERINŢA A II-A 

Faptele istorice 

miteFaptele
unităţi,i,istorice
unităţ se înş
înlăuntrul
înlă încă
cşăir 
ă în diferite
rora timp, seelemente
grupeazăconstitu-
grupează  în anu-
tive stau într-o strânsăstrânsă corela
 corelaţţie. Pentru fiecare element
constitutiv şi fiecare individ care face parte dintr-o for-
mă istoric
 istoricăă, aceasta este obligatorie, nu exista cauzalitate
şi sens în istorie. Există Există forme istorice pure şi impure.
Cele pure se nasc acolo unde condiţ condiţiunile istorice se su-
 prapu
 pr apunn cu ccel elee geogr
geografafic
ice.e. O for
form
mă istoric
 istoricăă apare, de obi-
cei, în locul cel mai potrivit Dar nu tr ăieş ieşte numai acolo,
ci are tendinţ
tendinţa de a lua în stă stă pânir
 pâniree şi alte locuri ce nu îi
sunt proprii. De pildă pildă: forma de viaţă viaţă a a Greciei vechi a
luat în stă
stă pân
 pânire ire şi alte domenii, ca Italia, Asia Mică Mică, gu-
rile Dună
Dunării etc. Aici a gă găsit alte condiţ
condiţiuni, alte posibilităţ
posibilităţii
de valorificare a existenţexistenţei. 
 Nominali
 Nomi nalismulsmul este
este o şcoal
coalăă filosofic
 filosoficăă ce pune cuvin-
tele sau numele la baza concepţ concepţiei noastre despre lume.
Aceste concepţ
concepţii înlocuiesc realitatea. Pentru noţ noţiunile:
a intra, a ieş
ieşi, a coborî, a urca, după după cum se vede, româ-
nul are termeni deosebiţ deosebiţi, pe când neamţ neamţul zice: unter-
gehen, auf etc. îsfominalismul stă stă la baza culturii noastre
de la Renaş
Renaştere până până ast
 astăăzi. Aceasta este o epocă epocă ştiin
tiinţţi-
ficăă, tehnică
fic tehnică, cu aplicaţ
aplicaţii etc. Nominalismul s-a nă născut în
Anglia, şi anume la franciscani, şi numai acolo se putea 
 

28   NAEIONESCU  

na
naşşte, întrucât exista o tendinţă
tendinţă de
 de abstractizare. Apoi,
a început săsă cunoasc
 cunoascăă şi alte domenii, cu el s-a altoit pe
un alt material ce nu era propriu. AşA şa s-a întâmplat cu li-
 berali
 ber alismu
smull şi democraţ
democraţia la noi. Democraţ
Democraţia este o formă
formă 
istoricăă. Ea în sine nu este nici bună
istoric bună, nici rea. Trebuie să
să 
ţcinem
ă s-a seama
născut întâi
nă unde a apă
apEuropei
în sud-vestul ărut. N-aşiprins la noi.
de acolo s-aFaptul
întins
în alta parte dovedeş
dovedeşte căcă sunt forme viabile. Putem însăînsă 
noi sa oferim elementele, condiţ
condiţiunile în care săsă rodeas-
că? Nu, căcăci nu avem condiţ
condiţiuni. Democraţ
Democraţia a fost bună
bună 
acolo, însă
însă nu la noi. Nu tot ce este bun la ei este bun şi
la noi. în Anglia, de pildă
pildă, de la 10 până
până la 3 P.M., negus-
torii din Londra umblau cu joben, pe când la noi ar da
na
naşştere la ridicol. 

Ce presupune liberalismul? 
O mentalitate individualistă
individualistă. Formele de viaţă
viaţă reduse
 reduse
la individ. Unde s-a nă născut individualismul, s-a nă născut şi
 protestant
 prote stantismul
ismul,, care este o formă
formă individualist
 individualistăă de tr ă-
ire a lui Dumnezeu. Proprietatea, în Apus, era individu-
al
alăă, în Apus era formula: jus utendi
utendi,, fruendi
fruendi etabut
etabutendi
endi..
La noi nu este aş aşa. De pildă
pildă, proprietatea rurală
rurală. 
Iar acum câţ
câţiva ani ziarele au scris despre numă numărul
membrilor familiei. Aceasta înseamnă
înseamnă că  că la noi proprie-
tatea nu este un bun individual, ci familial, legat de for ţa
de lucru a familiei. Raportul dintre bun şi proprietar este
altul la noi, ţăranul
ţăranul nu este proprietarul terenului în sen-
sul formulei romane, ci este slujitorul pă p ământului. Nu
existăă concep
exist  concepţţie individualistă
individualistă în România. în 1933, când
era criza,
n-ar ţăranul
ţăranul
fi existat. cump
cumpă
La noi ăra teren agricol
liberalismul nu gă camaterialul
găsea şi când criza
ne-
cesar. Aş
Aşa se explică
explică de ce statul nostru este r ău. Pentru 
 

legionar- 
 Fenomenul legionar- 29 
ţăran, statul a fost simţ
ţăran, simţit ca un vr ă jm
 jmaaş, pentru că
că lua, f ăr ă 
scrupule, impozite multe şi, în schimb, nu da nimic. De
exemplu, statul liberal are justiţ
justiţie. La baza ei stă
stă o idee
de drept, care este o idee abstractă
abstractă. La noi, însă
însă, oamenii
nu ţineau seama de justiţ
justiţie, ci de dreptate. Exemplu:
Ivaşştotuş
Iva
tor, cu din
totu Tătara,
Tă
şi împă
împ ăr ţeadeş
deşi nu eraţăranilor.
dreptate de nimeni
ţăranilor.   numit judecă
judec ă-
Iar acum câţ
câţiva ani ziarele au scris despre un popă pop ă 
din judeţ
judeţul Tulcea care a fost arestat fiindcă
fiindcă  împ
împăăr ţea
dreptate. De ce se duceau ţăranii
ţăranii la aceş
aceştia. Fiindcă
Fiindcă ace
 aceşş-
tia reprezentau un prestigiu şi o conş
conştiin
tiinţţa. Dreptatea este
un element psihologie şi nu abstract. Şi ţăranul ţăranul trebuie
să aib
 aibăă încredere în dreptate. La noi, în loc de dreptate
este legea, care este un aparat str ăin, adă adăugat pe deasu-
 pra. De aceea,
aceea, ţăranul
ţăranul consider ă legea ca ceva duş duşman.
Exemplu cu logof ătul care a spus că că el a avut dreptate,
dar paragraful i-a mâncat capul. 
Rin urmare, statul liberal la noi trebuia să să lucreze în
conditiuni
Critica extrem
statului de grele.
liberal, Aă de
f ăcut
cută fostjunimiş
obligat
junimi şti,să
săcă
c împrumute.
ă nu trebuie
să-1 acceptă
acceptăm, este o copilă
copilărie, că
căci chiar junimiş
junimiştii au fost
obligaţţi să împrumute elemente liberale. Exemplu: Le-
obliga
gea minerilor, a lui Carp, a meseriilor, a lui Neniţ Neniţescu,
care erau conservatori. De ce? FiindcăFiindc ă erau obligaţ
obligaţi de
necesităţ
necesit ile timpului. Toată
ăţile Toată lumea era liberală
liberală, căcăci, toţ
toţi
fiind capitaliş
capitalişti, şi noi trebuia săsă fim la fel. Altfel deve-
neam colonie. Am intrat în formula liberală liberală (1829); Ţă Ţă--
rile Române au intrat în aria internaţ
internaţional
ionalăă, deci au îm-
 prumutat
 prum utat formul
formulaa liberal
liberalăă, prin englezii care lucrau prin
levantini (negustorii din Constantinopol). 
Apoi, vin germanii, care înlocuiesc pe levantini prin
 ji
 jida
dani
ni.. Că
chestie. CăNu
 noinen-am
putemînflorit
izolasub
însaceastă
aceast
însă ă formul
 formulă
ă. Chiar ă este nu
Germania o altă
altseă 
 putea
 put ea sustrag
sustrage,
e, de
deşşi avea o cultur ă mai bine definită
definită, mai 
 

30   NAEIONESCU  

 bine exprim
exprimata
ata decât
decât a noastr 
noastr ă. A existat, înainte de r ăz-
 boi, o Germanie
Germanie capitalis
capitalisttă  şi liberală
liberală. O formă
formă istoric
 istoricăă,
deci, se poate întinde şi în ţările
ţările unde nu găgăse
seşşte condi-
ţiunîle proprii, dând naş
naştere la forme hibride, improprii,
impure. Aş
Aşa a fost cu liberalismul în sud-estul Europei,
de
deşşi a fostcebun
elemente în Apus.
îi sunt O atât
proprii, formlaă istoric
formă  istorică
acasăă întrebuin
ea acasă  întrebuinţ ţăeaz
ează
rileă 
, cât şi în ţţările
unde se întinde. Forma liberală
liberală, protestantă
protestantă, capitalistă
capitalistă,
individualistăă, convine şi spiritului iudaic. Aş
individualist Aşa se explică
explică 
cr
creeşterea iudaismului în secolul al XEX-lea, prin ca-
 pitali
 pit alismu
smull bancar
bancar.. Capita
Capitalis
lismul
mul bancar
bancar înseamn
înseamnă posibi-
litatea de a mă
măsura orice bun prin ban. Banul este carac-
teristica economiei capitaliste, care nu consider ă bunul
în el însuş
însuşi, ci în valoarea lui de schimb. Un român zice:
Am cinci pogoane; jidanul zice: Am două două milioane. Jida-
nii au tr ăit pretutindeni în forme de viaţă viaţă care
 care erau ale
lor. Ei se năş
năşteau
teau în forme istorice în care noi trebuia să s ă 
ne acomodă
acomodăm. Aici stă stă succesul lor în secolul al XK-lea! 
undeFormele
apar şiistorice se succed
chipul cum f ăr ăun
apar este  să
 s ă se cauzeze.
mister. Locul
Nu ştim ce
se va întâmpla după după o formă
formă istoric
 istoricăă. Adoptă
Adoptăm o atitu-
dine de aş aşteptare. O formă
formă istoric
 istoricăă este o unitate orga-
nicăă. Ca şi la organism, intervin cazuri de boală
nic boală ce se nu-
mesc crize. Crizele, care sunt trecă trec ătoare şi mortale, prin
ce se deosebesc? Criză Criză înseamn
 înseamnăă  schimbarea raportu-
rilor dintre elementele constitutive. Avem o epocă epoc ă  ce
este protestantă
protestantă. Dacă
Dacă este protestantă
protestantă trebuie să să fie ca-
 pitalist
 pita listăă în economie, democratică
democratică în politică
politică, individu-
alistăă în etică
alist etică (democratic
 (democraticăă, parlamentar ă), raţ raţionalist
ionalistăă 
şi idealistă
idealistă în filosofie etc. 
La un moment dat, apare în această această lume un filosof
care, în loc să să fie raţ
raţionalist şi idealist este realist şi mis-
tic. El face oarecare vâlvă
vâlvă, adepţ
adepţi, şcoal
coalăă. Concepţ
Concepţia lui nu
se încadrează
încadrează în chip organic în realitatea istorică
istorică pe care 
 

 Fenomenul legionar   31 

o reprezintă
reprezintă. Dacă
Dacă el şi şcoala dispar după
după câ
 câţţiva ani, criza
a fost trecă
trecătoare. Dacă
Dacă el câş
câştig
tigăă aderen
 aderenţţi în diferite sec-
toare ale vieţ
vieţii şi dacă
dacă exist
 existăă tendin
 tendinţţe de corelaţ
corelaţie, în-
seamnăă c
seamn  căă avem de-a face cu o nouă
nouă form
 formăă istoric
 istoricăă. De
 pildăă: apare un curent antidemocratic în politică
 pild politic ă  şi un
 pri
 princ
ncipi
totală
total ăipiuu de econo
 (mortală
 (mortal ecă).onomi
miee dir
Acesteadirij
ijat
atăă în
sunt economie,
elementele avem o după
obiective, criză 
criză
dup
care putem cunoaşcunoaşte forma istorică
istorică. 
Pe la 1870 apare în Franţ Franţa impresionismul în pictur ă.
Tot aici se încadrează
încadrează şi literatura rusească
rusească. De ce? Pen-
tru că
că a găsit teren. Atât impresionsimul francez, cât şi
romanul rus reprezintă
reprezintă disocierea. Lucrurile acestea sunt
foarte simple. In România lumea nu le înţ în ţelege. Până
Până în
1933 noi puneam criza pe seama r ăzboiului; aş aşa se ex-
 plicăă aducerea partidului liberal la guvern. Criza era mai
 plic
gravăă îns
grav  însăă. începutul se f ăcuse înainte de r ăzboi, iar după
după 
r ăzboi s-a agravat. 
 
19 mai 1938
 

 
 

CONFERINŢA A III-A 

Profilul istoric al epocii 

ne Saflă
ă încerc
afl încercă ăm să
ăm. Plecând să stabilim profilul
de la afirmaţ
afirma ţia istoric al moment
că orice
că epocii în isto-
care
ric, privind o unitate organică
organică, se poate defini printr-un
singur element constitutiv, înseamnă înseamnă  că vom putea înf ă-
ţişa profilul întregului moment istoric de azi. Epoca în-
ceputăă cu Renaş
ceput Renaşterea, din punct de vedere al metodei
de cercetare ştiin tiinţţific
ificăă, st
stăă sub semnul metodei experi-
mentale. Adică
Adică eu studiez un fapt singur şi din aceasta
 pot formula o lege generalăgenerală. Exemplu: a că căzut un mă măr,
 Newton
 Newt on a scos
scos o lege,
lege, grav
gravita
itaţţia universală
universală. Legea aceas-
ta este valabilă
valabilă pentru toate corpurile care cad. Deci,
 pleci
 ple ci de
de la un sing
singur
ur fapt
fapt şi formulezi o lege valabilă
valabilă pen-
tru o serie de fapte. Cu o condiţ condiţie însă
însă: faptul după
după care
stabilesc o lege universală
universală trebuie să să fie caracteristic. Eu
văd un grup de oameni pe care îi mă măsor. GăGăsesc 1,65;
1,75; 1,82 metri. Constat că că  în
înăălţimea variază
variază. Nu pot
spune că că to
 toţţi oamenii variază
variază între 1,65-1,82 m. Vă Văd mai
mulţţi cocoş
mul cocoşi cu mai multe culori. Nu pot spune că c ă to
 toţţi co-
co
coşşii au mai multe culori. Pot fi şi de o singur ă culoare.
Deci, cu că căderea mă mărului am stabilit o lege valabilăvalabilă pen-
tru enorm de multe fapte, deş deşi a fost un singur fapt şi,
deci, în celelalte cazuri, plecând de la mai multe fapte, nu
 pot stabili
stabili o lege.
lege. Alt exem
exemplu:plu: toate
toate lebed
lebedele
ele era
erauu so
soco-
co- 
 

34   NAEIONESCU  

tite albe, astfel că

că expresia lebă
lebădă alb
 albăă era un pleonasm.
Totuşşi, s-au gă
Totu găsit lebede negre. Explicaţ
Explicaţia: sunt fapte ca-
racteristice sau esenţ
esenţiale, sau fapte necaracteristice, adică
adică 
neesenţţiale. Dintr-un fapt caracteristic se poate scoate o
neesen
lege, pe când dintr-umil necaracteristic nu. Ce vrem să să 
dovedim
Metodacuexperimentală
aceasta?  ă lucreaz
experimental  lucreazăă  cu fapte caracteristice
reprezentative. Este acelaş
acelaşi lucru cu preocuparea etică etică 
de pe vremea aceea, care căuta omul caracteristic, care
crea legea, adică
adică istoria. De pe la sfâr şitul secolului al
XK-lea nu se mai lucrează
lucrează cu metoda experimentală
experimentală, ci
cu cea statistica. Există
Există o teorie ce vrea să
să explice ce este
un,gaz. Se spune căcă înl
 înlăăuntrul unei molecule de gaz sunt
 particule
 particule ce
ce se miş
mişcă pe linii arbitrare, f ăr ă regul
 regulăă, anar-
hice. Toate aceste miş
mişcări considerate în media lor dau
molecula. 
Alt exemplu: avem într-un vas bile mici de aceeaşaceeaşi for-
mă, unele albe, altele negre. BăBăgăm întâi pe cele negre,
apoi
unde peumblcele
umblă albedar,
ă ele, şi după
le amestecă
dupamestec ăm. Nu ăşmtimmult,
ă ce le amestecă
amestec cumvedem
şi pe
că cele albe se amestecă
amestecă în chip egal cu cele negre. Deci,
la urmă
urmă s-a stabilit un fel de echilibru. Teoretic, se poate
spune căcă exist
 existăă posibilitatea ca miş
mişcând bilele albe să
să se
separe de cele negre. Ce face bila, pe unde umblă umbl ă, nu in-
tereseazăă. Fapt este că
tereseaz că se amestecă
amestecă. 
Alt exemplu: aruncă
aruncăm un ban cu cap şi efigie (pajur ă).
Cade o dată
dată capul, altă
altă dat
 datăă pajura. Cu cât aruncă
aruncăm de
mai multe ori, diferenţ
diferenţa dintre numă
numărul de căcăderi cu cap
şi pajur ă este din ce în mai micămică. Şi, continuând mereu,
diferenţţa dintre cap şi pajur ă va scă
diferen scădea până
până la nulitate.
Cândva că cădea cap şi pajur ă nu ştim, dar cert este că că di-
feren
ferenţ
ce nuţaseva fi mică
mai mic
leagăă. de
leagă Acestea suntfapt,
un singur întâmpl
întâmplă
ci deărio sumă
caracteristice,
sum ă de fapte
la fel. Suma de fapte la fel se numeş
numeşte în ştiin
tiinţă
ţă  colectiv. 
 

 Fenomenul legionar   35 

Sunt fapte ce se leagăleagă nu de întâmplă
întâmplări individuale, ci
de colectiv, adică
adică suma de fapte la fel. De exemplu: fie-
care bilă
bilă î îşşi urmează
urmează drumul ei pe care nu-1 ştim, dar ştim
şi ne interesează
interesează c  căă la sfâr şit totul ia un aspect cenuş
cenuşiu,
care nu este o calitate a fiecă
fiec ăreia, adică
adică în parte, ci a tu-
turor la un loc.
sinuciderilor, potîntr-un oraşsinucideri
oraş
stabili câte , în care sevorţine
fi îno statistică
statistic ă a
anul 'viitor.
Cum se explică
explică aceasta, că căci sinuciderea este un act de
voinţă
voin  individualăă! Sinuciderea este un element individual
ţă individual
al colectivului ce se cheamă
cheamă Bucure
 Bucureşşti. Acelaş
Acelaşi lucru îl
 pot stabili cu naşnaşterile, că
căsătoriile etc, care sunt funcţ funcţi-
uni ale colectivului Bucureş
Bucureşti. 
Colectivul acesta Bucureş
Bucureşti este o fiinţă
fiinţă de
 de sine stăstătă-
toare, nu numai în numă număr de oameni. Acţ Acţiunea noastr ă 
individualăă nu este relevantă
individual relevantă în colectivul din care fac
 partee eu. Eu
 part Eu vreau
vreau să
să m
 măă c
 căăsătoresc, de pildă
pildă. Mai târziu
mă r ăzgândesc. Se gă găse
seşşte altul însă
însă în locul meu care
se că
căsătore
toreşşte, aş
aşa că
c ă fapta mea nu este relevantă
relevant ă. Fap-
tele acestea
mai politicseă,studiază
în politică studiaz  prină,statistică
ci şi înăfizică
fizic statistic
mecanic
mecanicăă. ăEa se aplică
aplică nu
, matematică
matematic nu-
ă etc. 
Ce este un fapt fizic? în genere, orice fapt este posi-
 bil de a fifi mă
măsurat Ce înseamnă
înseamnă o mă măsur ă? Iau o lungime
 pe care
care o stabi
stabiles
lescc ca unitat
unitatee de măsur ă şi vă văd de câte ori
se cuprinde în obiectul pe care-1 am de mă m ăsurat. Dacă
Dacă 
masori de mai multe ori, rezultatul difer ă. 
în fizică
fizică, teoretic şi practic vorbind, mă măsur ătoarea este
valoarea medie a unui numă număr infinit de mă măsur ări. 

Deosebirea Intre metoda statistica şi

cea experimentala 

Metoda experimentală
experimentală ia un fapt reprezentativ şi acesta
impune legea. în metoda statisticăstatistică  o colectivitate im-
 punee llege
 pun egeaa iindi
ndivid
vidulu
ului.i. Lucrul
Lucrul acesta
acesta îl ştia şi Platon, care 
 

36   NAEIONESCU  

spunea căcă un lucru din lumea sensibilă

sensibilă nu există
există decât în
măsura în care participă
participă la Idee, care era, după
după el, o exis-
tenţţa cu adevă
ten adevărat reală
reală, pe când obiectele, faptele pe care
le tr ăim noi erau de mai puţpu ţin
inăă realitate. In mă
măsura în
care lucrul sau fapta participă
participă la o Idee, în aceeaş
aceeaşi mă
m ă-
 
sur Un
ă lucrul sau fapta
colectiv aceeaa există
are o lege exist ă. se miş
lui. Iudeii mi şcă dup
 dupăă le-
gea lor. Individul va avea contururi mai precise numai
atunci când se va comporta după după legea colectivului din
care face parte. Exemplu: se zice că c ă Zaharia este român.
Când este român? Adică Adică atunci când se aseamă aseamănă foarte
mult cu ceea ce noi numim român. Românul este tipul de
om care se gă găse
seşşte în colectivul român. Individul se de-
fineşşte astă
fine astăzi în funcţ
funcţie de colectivul din care face parte.
Aceasta este deosebirea între Renaş Renaştere şi vremea noas-
tr ă. 
Să vedem dacă dacă aceasta schimbare ce se întâmplă întâmplă în
domeniul metodei este aplicabilă
aplicabilă şi în alte domenii. Ce se
întâmpla în Renaş Renaştere când guverna metoda experimen-
tal
talăă în domeniul religiei; de pildă pildă, în acelaş
acelaşi timp cu Re-
na
naşşterea apare Reforma. Ce este ea? Reforma se sprijină sprijină 
 pe afirma
afirmaţţia căcă Biblia şi raţraţiunea omenească
omenească sunt sufici-
ente pentru a da omului adevă adevărul în materie de creş creşti-
nism. Ea renunţă
renunţă la  la forma istorică
istorică religioas
 religioasăă de la Hris-
tos şi până
până atunci. Reforma este întoarcerea la origine,
la izvor. întoarcerea aceasta trebuie valorificată
valorificată dup
 dupăă ra-
ţiunea omenească
omenească, adică adică nu numai după după Biblie. Cele ce
se întâmplă
întâmplă în viaţ viaţa religioasă
religioasă se întâmplă
întâmplă în toate refor-
mele. Reforma nu atinge nici ţările ţările ortodoxe, nici cele
catolice, ci numai pe cele protestante. în ţările ţările ortodoxe
şi catolice este o renaş renaştere pentru religie. La protestanţ
protestanţi
este o criză
criză religioas
 religioasăă. Anglicanii au venit acum câţ câţiva
ani la noişi şei
să intre i au
în cerut să-i recunoaş
să recunoa
colectivitatea creşştem
creş tinăă,de
tin s ăcreş
să cre ştini, adică
 recunoaş
 recunoa adic
ştemă 
că a
 auu şi ei o ierarhie preoţ
preoţeasc
eascăă. Dar de ce? Ce-i jenează
jenează? 
 

 Fenomenul legionar   37 

Care e deo sebirea între felul nostru a de a mai crede

şi al lor? Ei zic: Cu Biblia şi raţ
raţiunea se poate înţ
înţelege ce
a zis şi a vrut lisus. Noi spunem nu, numai Biserica este
în stare săsă  ştie ce a vrut şi spus lisus. Biserica trebuie
în
înţţeleas
eleasăă ca întreaga comunitate, toţtoţi credincioş
credincioşii de la
Hristos
ceea ce până
pân ă azi, uniţ
Că pitanul
Că uni
înţţielege
înţ prin iubire în timp şi spaţ
prin ecumenicitate. spa ţiu. Este
Dupăă cum în ştiin
Dup tiinţă  metoda experimentală
ţă metoda experimentală dicteaz
 dicteazăă,
tot aş
aşa şi în religie se recunoaş
recunoaşte căcă adev
 adevăărul religios este
numai adevă
adevărul colectivităţ
colectivităţii.
ii. (Adică
(Adică se întâmplă
întâmplă în do-
meniul metodei ştiin tiinţţifice.) 

Care este aspectul politic al mentalităţ

mentalit ăţii
ii
instituite prin Renaş
Renaştere? 
Individul domină
domină lumea, nu Dumnezeu. Individul este
în centrul lumii. (Antropocentrism, nu teocentrism.) Noi,
oamenii, ne naş naştem egali, avem o demnitate, aceleaş acelea şi
drepturi. Societatea nu este decât creaţcreaţia noastr ă, voinţ
voinţa
noastr ă. Sa încheiat un fel de contract cu reguli..., adicăadică 
la baza societăţ
societăţii
ii stă
stă individul. Am încheiat un contract
şi dispunem de ceea ce se întâmplă
întâmpl ă. Prin ce? Hotă
Hotăr ăsc
cei mai mulţ
mulţi. La baza înţînţelegerii lumii stă
stă voin
 voinţţa indivi-
dualăă şi nu voinţ
dual voinţa naţ
naţiunii în sens de colectivitate, enti-
tate, sinteză
sinteză, sumă
sumă. Democraţ
Democraţia a vorbit de popor în înţ înţe-
les de majoritate de voturi, ceea ce nu înseamnă
înseamnă voin
 voinţţa
na
naţţiunii. 
Azi au apă
apărut în lume forme politice noi: fascism, hit-
lerism, legionarism. Atât fascismul, cât şi, mai ales, hitle-
rismul se sprijină
sprijină numai pe naţnaţiune, naţ
naţiunea luată
luată nu în
sens democratic, pentru că că fascismul şi hitlerismul nu au
nevoie de voturi. Voturile de acolo, chiar şi atunci când
se recurge la vot, nu sunt voturi individuale. Acolo po-
 porul este considera
consideratt ca unitate,
unitate, iar
iar oameni
oameniii ca
care
re st
stau
au în 
 

38   NAEIONESCU  

capul statului (în fruntea poporului) sunt consideraţ

considera ţi ca
emanatiuni ale poporului, sunt ca naţ naţiunea. Hotă
Hotărârea
lor este prezentata a fi hotă
hot ărârea întregului popor. De
aceea, se zice totalitar, că
căci individul e complet topit în
colectivitate. Se aleg şi acolo de mai multe ori prin vot,
dar
 pod.votul are mai
Se adună
adun multe funcţ
ă oamenii func ţiuni.alege
şi satul Se rupe, într-un
pe cei saţ un
saţ
ce trebuie
sări repare. Alegerea este bună
bună. Dacă
Dacă în
 înssă ne-ar duce pe
noi de aici în satul respectiv şi ne-ar întreba pe cine să s ă 
alegem săsă-1 repare, n-am şti. Alegerea este valabilă
valabilă când
votezi în cunoş
cunoştin
tinţă  de cauză
ţă de cauză. Asta înseamnă
înseamnă că  că lucru-
rile despre care am cunoş
cunoştin
tinţă  de cauză
ţă de cauză le tr ăiesc prin
experienţţa mea, le cunosc prin mintea mea. In logică
experien logică, asta
se cheamă
cheamă concret şi abstract. Statul este concret pen-
tru noi, pentru ţărani
ţărani este abstract Funcţ
Funcţioneaz
ioneazăă şi în
statul totalitar alegerea, dar cu alte rosturi decât în de-
mocraţţie. In statul totalitar se face numai pe baza concre-
mocra
tului. De aceea există
există la ei autonomia comunală
comunală. Deci, în
 poli
 politic
ticaa actual
cu legile ac
ei,tuală
ă hot
 hotăăr ăăşte
individul şte colectivitatea
supunându-se care este olegile.
şi împlinindu-i fiinţă  
fiinţă
In viaţ
viaţa economică
economică, din epoca Renaş Renaşterii şi până
până la r ăz-
 boiull mondi
 boiu mondial, al, a domin
dominat at liber
liberalis
alismul
mul sau capital
capitalismu
ismul,l,
adicăă priceperea individului, munca şi lupta lui. Dar azi?
adic
In toate statele apare principiul economiei dirijate. Statul
se amestecă
amestecă, nu dă dă voie individului să să fac
 facăă ce vrea. Sta-
tul este reprezentant al intereselor colectivităţ
colectivităţii,
ii, hotă
hotărând
activitatea individului. Aş Aşadar, peste tot domină
domină colecti-
vitatea. Totul este r ăsturnat în locul individului avem na-
ţiunea. Interesul individual (particular) trece după dup ă cel
colectiv. Individul trebuie să să se încadreze în legile colec-
tivităţ
tivit ii, că
ăţii, căci altfel avem o stare anormală
anormală, dezechilibrată
dezechilibrată,
 
de boală
boală în colectivitate.
21 mai 1938 
 

CONFERINŢA A IV-A 

Tr ădarea 

1) Tr ăşdarea
se define te prineste ruperea din
colectivitate, comunitate.
comunitate. NuUn individ
exista ade-
văr individual absolut decât unul: adevărul comunităţii
(de destin, de dragoste etc). A te rupe din comunitate
înseamnă a nu mai vorbi, simţi, gândi, lucra ca ea, adică 
a nu mai recunoaşte singurul adevăr absolut, firesc, ca
şi ereticii. Deci, o anormalitate.
 Nu int
2) Nu inter
eres
eseează cauzele, intenţiile tr ădării, nici chiar
 pedea
 pedeapspsaa ei, căci fapta se defineşte prin ea însăşi. Nu
spun eu sau altul, nu impun eu sau altul o atitudine fa ţă 
de tr ădători, ci faptul în sine mă obligă sa rup relaţiile
cu un individ care nu mai există. A lua contact cu el în-
seamnă a tr ăda cauza ta. Tr ădarea admite numai jude-
căţi de existenţă (constatare), nu de valoare.
3) Tr ădare şi convertire. Convertitul pleacă dintr-o co-
munitate trecând în alta, pe când tr ădătorul r ămâne izo-
lat, suspendat Mai mulţi tr tr ădători nu pot forma o comu-
nitate, căci la temelia comunităţii lor nu stă ceva pozitiv,
ci o negaţie.
 

40   NAEIONESCU  

 Naţiunea 
 Naţ
Secolul al XDC-lea este cunoscut ca secolul naţna ţionalis-
mului, al statului naţ
naţional. Naţ
Naţiunea se bazează
bazează pe ideea
de stat şi de cetăţ
cetăţean,
ean, pentru că
că statul nu este o realitate
organic
organică
mit ţinut, ă, iar 
ci ăe aalcă
alc ătuitaceeaş
avea din şindivizi
aceea i origine,care locuiesc
acelea
aceleaş un anu-
şi drepturi sta-
 bilite de legi pe care le confer ă statul. 
De exemplu: ConstituţConstituţia de la 1923 consider ă statul ca
o existenţă
existenţă juridic
 juridicăă. Toţ Toţi locuitorii care alcă alcătuiesc statul
român sunt români. Deş Deşi nu sunt toţ toţi de origine româ-
neascăă, statul le confer ă, totuş
neasc totuşi, anumite drepturi cuprin-
se în anumite legi. Constituţ Constituţia era, deci, o lege juridică juridică,
nu organică
organică. 
Secolul al XX-lea dă dă o altă
altă interpretare naţ naţiunii şi na-
ţionalismului. Naţ Naţionalismul are un suport organic: po-
 porul.l. Ce este poporal? Orice naţ
 poru naţiune este conturată
conturată nu-
mai relativ (teoria cunoaş cunoaşterii), tot aş aşa şi cu poporul. Po-
 porul este o realitate organică organic ă: tr ăieş ieşte, creş
creşte, moare.
Poporul este ca şi un câine care ştie, vede, cunoaş cunoaşte, dar
n-are conş
conştiin
tiinţă  de sine. Câinele e subiect faţă
ţă de faţă de
 de lumea
înconjur ătoare, pe când omul este şi subiect şi obiect,
adicăă are şi ştiin
adic tiinţăţă   şi conş
conştiin
tiinţă
ţă.. între om şi câine, deş deşi
sunt două
două realit
 realităţ ăţii organice, există
există totu
 totuşşi şl această
această de-
osebire fundamentală
fundamentală. 
Când un popor capă capătă  conş
conştiin
tiinţă  de sine, încetează
ţă de încetează 
de a mai fi un popor şi devine naţ naţiune, adică
adică o realitate
spiritualăă, cu conş
spiritual conştiintiinţă  de sine necunoscută
ţă de necunoscută. în trecut. O
naţ
naţiune, ca o colectivitate organică organică şi spirituală
spirituală, are anu-
mite legi fireşfireşti. Acestea trebuie realizate în formă formă op-
timăă, ccăăci nu se putea că
tim cădea la tranzacţ
tranzacţie în realizarea lor.
Aceasta realizare a lor în formă formă optim
 optimăă se cheamă
cheamă ideal.
O naţ
naţie tr ăie ieşşte în timp şi spaţ spaţiu, în istorie, în veac. Cel
mai mare cerc colectiv din care face parte omul este na-
ţiunea. Omul tr ăie ieşşte în mai multe colectivităţ
colectivităţi:i: familia, 
 

legionar  
 Fenomenul legionar  41 

 biserica, meseria etc. Biserica şi naţ

na ţiunea la noi, orto-
docşşii, se suprapun. Pentru individ, deci, adică
doc adică în istorie,
na
naţţiunea este un absolut. 
 Naţţiunea având legi fireş
 Na fireşti, acestea se impun aşaşa cum
sunt ele, după
după state, nu cum vrem noi. Adevă
Adevărul în pri-
vin
vinţţa acestor
colectiv, legice
în ceea nugândeş
e la noi,
gânde indivizii,
şte naţ
na ci în consemnul
ţia. De exemplu: unirea
tuturor românilor era o lege fireascăfirească, nu o dorinţă
dorinţă a
 a oa-
menilor (motiv politic). Dumnezeu a f ăcut neamuri, toate
cu o singur ă datorie, de a realiza legea firească fireasc ă pe care
Dumnezeu a pus-o în ele. Rida talanţ talanţilor, că
căci astfel rea-
lizeazăă pe Dumnezeu, în istorie, în veacul de acum, nu
lizeaz
în cel viitor, când va fi o turmă
turmă şi un pă păstor, realizând le-
gea firească
firească pus
 pusăă de Dumnezeu, ca orice existenţexistenţa lă
lăsat
satăă 
de Dumnezeu. Deci, o naţ naţiune trebuie să să se realizeze în
legile sale fireş
fireşti. 
Fiecare naţ naţiune reprezintă
reprezintă un fel ireductibil de exis-
ten ţ ââ.. De exemplu: trecerea de la un popor la altul este
încăă posibil
înc  posibilăă, dar de la o na ţ ieie la alta este imposibili O
na
naţţie poate să să moar ă, dar nu se poate scMmba. 
Caracterul naţ naţiunii: ofensiv şi imperialist  prin exce- »
lentăă, adică
lent adică un organism care nu poate tr ăi decât în ex-
 pansiune,
 pansi une, viaţă
viaţă,, dinamism. S-ar putea obiecta: Care este
 poziţţia faţă
 pozi faţă de
 de alte neamuri? Ireductibilitatea naţ naţiei. 
a)  Nu
Nu mă
mă intereseaz
 intereseazăă pe mine, naţ
naţiune vie în ofensivă
ofensivă,
ci pe ele. Să
Să se aranjeze ele, cum pot, cu mine.
 b)  Noi
Noi tr ăim în istorie unde este pă
păcat, veş
veşnic
nicăă lupt
 luptăă,
unde trebuie să să ne cucerim dreptul la existenţă
existenţă prin
 prin vred-
nicia noastr ă. (Dacă
(Dacă nu există
există dreptul de existenţă
existenţă,, am fi
în acest caz îngeri, şi nu sub pă păcat şi în istorie!)
Aici este adevă
adevărata înţ
înţelegere a lumii în istorie. A pune
altfel
 pro
 proşşti,problema este Prin
sau imbecili. o dobitocie, cei care
urmare, cel ce o vrea
susţinsă
susţ săsunt sau
-1 reali-
zeze pe Dumnezeu nu o va face decât cucerind în afar ă, 
 

42   NAEIONESCU  

strângând de gât pe altul, deci naţnaţiunea este dinamică

dinamică,
este viaţ
viaţa ofensivă
ofensivă  şi imperialista. Nu există
există, altfel spus,
cuminţţenie şi defensivă
cumin defensivă în naţ
naţionalism, că căci neamurile
care se pun pe o astfel de temă
temă, poziţ
poziţie, cad în robie. Un
exemplu: orice formulă
formulă de viaţă
viaţă cultural
 culturalăă, politica etc. se
na
naşştefiresc
chip în chip organic
să ia
să în stă într-un
stă pânir
 pânire anumit
i şi loc,
e locuri
locur naţiidar
naţ careeanu-i
tinde în
sunt
 proprii. 

Concluzia logică
logică 
Orice formulă
formulă de viaţă
viaţă a
 a unei naţ
naţiuni vii, în expansiune,
are clientelă
clientelă (tributuri), în mod fatal. Naţ Naţiile clientelă
clientelă sunt
astfel forme hibride. Exemplu: cultura hibridă hibridă veche care
s-a r ăspândit în Asia, Africa, Italia (de sud), malurile Mă Mă-
rii Negre. 
Deci, imperialismul unei naţ naţii este justificat întrucât re-
alizeazăă o formulă
alizeaz formulă de cultur ă nou nouăă, o formulă
formulă nou
 nouăă spiri-
tualăă. Altfel zis, imperialismul este justificat în mă
tual măsura
în care voieş
voieşte să
să realizeze pe Dumnezeu, adică adică să să repre-
zinte o nouă
nouă formul
 formulăă spiritual
 spiritualăă de viaţă
viaţă,, nu să
să realizeze pe
Diavol: mongoli, ruş ruşi, turci, austro-ungari, evrei, că căci ide-
alul tuturor celorlalte popoare fiind contrar nouă nouă  este
contrar Dumnezeului nostru. 
Rezumând până până aici cele trei consecinţ
consecinţe, prin naţ naţiona-
lismul secolului al XX-lea se înţ înţelege potenţ
potenţarea existen-
ţei în realităţ
realităţii organice devenite prin conş conştiin
tiinţă  de sine
ţă de
realităţ
realităţii naţ
naţionale care, în absolut, tind la identificarea na-
ţiunii cu Dumnezeu, prin realizarea completăcompletă a legilor lor
fireşşti. 
fire
Deci, naţ
naţionalismul secolului al XX-lea pleacă
pleacă de la po-
 por, trece la popor pentru
pentru a ajunge
ajunge la Dumnezeu.
Dumnezeu. 
Cuvântul lui Hristos este unul în cer, pe linia perfec-
ţiunii, dar noi, oamenii, care tr ăim în istorie, îl înţ înţelegem 
 

legionar  
 Fenomenul legionar  43 

deosebit, deci relativ, după

după na
 naţţiunea din care facem parte,
altfel am fi îngreri. Aş
Aşadar, fiecare om tr ăieş
ieşte cuvântul
lui Dumnezeu în felul să său, conform cu colectivitatea su-
 premăă absoluta, în istorie, care este naţ
 prem naţiunea. 
în lumea r ăsăritean
riteanăă, exista un simţ
simţ mai dezvoltat al
realităţ
realit
sim
simţ ii,
ţulăţii, fapt care
generalit
generalităţ ii,neal deosebeş
ăţii, deosebe şte deDeci
abstractului. Apus, unde
aici, domin
domină
în R ăsărit,ă 
existăă deja nuanţ
exist nuanţe în tr ăirea lui Dumnezeu. Dacă Dacă  naţ
naţia
realizeazăă pe Dumnezeu pe pă
realizeaz pământ, pe mine nu mă mă inte-
reseazăă decât Dumnezeul pe care-1 tr ăiesc eu şi nu un-
reseaz
gurii, francezii etc. în Napoli aproape fiecare stradă stradă are
Madona ei, ceva al str ăzii; aceasta înseamnăînseamnă necesitatea
localizăării, individualiză
localiz individualizării, naţ
naţionaliz
ionalizăării lui Dumnezeu. 
Deci, eu sunt dator lui Dumnezeu numai în naţ naţia mea.
Or, cum naţ naţia este cel mai important cerc colectiv în care
tr ăie
ieşşte omul în istorie, eu n-am decât un singur tribut de
 plăătit în viaţă
 pl viaţă,, faţă
faţă de
 de Dumnezeu: prin naţ naţie. Dacă
Dacă Dum-
nezeu nu este numai Dumnezeul meu, dacă dacă nu este un
Dumnezeu singular, ci este şi al ungurilor, francezilor
etc, atunci eu n-aşn-aş mai fi român, şi n-aş
n-aş mai putea plăplăti lui
Dumnezeu tributul meu prin naţ naţia mea. 

Despre constituţ
constituţie 
Constituţia presupune un regim politic. Regim consti-
Constituţ
tu
tuţţional: obligaţ
obligaţii reciproce. Doi factori: poporul şi capul
statului, între care se stabileş
stabileşte un raport (pact funda-
mental). Dacă
Dacă este pace, viaţ
viaţa dinlauntrul unui stat este
exprimarea de voinţă
voinţă de
 de ambele păpăr ţi şi un acord per-
fect. 
tu în
înţţaelesul
tuţţia cevaacesta
se înţ este fals,
înţelege felulnu-i obligatoriu.
în care Prin
acel ceva esteconsti-
con-
stituit şi cum funcţ
funcţioneaz
ioneazăă el firesc. Cuvântul constituţ
constituţie 
 

44   NAEIONESCU  

exprimă o stare de fapt firească

exprimă fireasc ă şi se poate aplica acest
cuvânt când e vorba de un stat. 
Legea poate fi înţ
înţeleas
eleasăă în două
două feluri: 
1)  Felul general în care se întâmpl
întâmplăă anumite lucruri;
2)  Felul general în care trebuie săs ă se întâmple anu-
mite lucruri.
Deci, un înţ
înţeles de constatare şi altul de normă normă, re-
gulăă a întâmplă
gul întâmplării. Adică
Adică morala şi dreptul, cu legile nor-
mative şi ştiintiinţţele naturii, cu legile care constată
constată stă
 stările
de fapt. Legile-norme sunt existenţ existenţe deosebite, sau nu?
Dreptul zice că că exist
 existăă o autonomie a normei. Morala zice:
Existăă o autonomie a valorilor morale. Dacă
Exist Dacă exist
 existăă legi-
norme ca realităţ
realităţii independente, atunci şi constituţ
constituţia
 poate fi o învoială
învoială. 
Legea de drept dă dă constrângere unui conţ conţinut moral.
Dar normele juridice nu sunt realităţ realităţii autonome, ci con-
cluzii. Deci nu există
există o ştiin
tiinţă  a dreptului şi a moralei ca
ţă a
ştiin
tiinţă
ţă,, ci numai ca tehnică
tehnică, fiindcă
fiindcă o ştiin
tiinţă nu se înteme-
ţă nu
iaz
iază
o auă pe
numai
corolarii,
legilepenaturale,
concluzii.
nu şDeci,
i legile
existen
existenţ
normative.
ţa autonomă
autonom
Deci,ă 
constituţţia, în înţ
constitu înţeles de pact, este de două
două feluri: înţ
înţeles
de existenţă
existenţă,, de voinţă
voinţă fireasc
 fireascăă şi cum trebuie să să fie. 
Când creă
creăm cu privire la noi o constituţ
constituţie facem ceva
arbitrar, o formă
formă care să să nu se potrivească
potrivească cu realitatea.
Ca o constituţ
constituţie săsă fie bună
bună, ssăă fie expresia realităţ
realităţii,
ii, nu
 pleci nici
nici de la
la principiu,
principiu, nici
nici de la norme,
norme, ci trebuie
trebuie să 
studiezi forma normală
normală a statului. 
De exemplu: constituţ
constituţia corpului omenesc, autonomia
şi fiziologia. Deci, constituţ
constituţia este starea de fapt a unui
neam şi nu o învoială
învoială între diferite pă păr ţi. 
Constituţţia nu trebuie să
Constitu să fie deci o normă
normă, ci totalita-
tea formelor fireş
fireşti. Azi, mentalitatea juridică
juridică trebuie în-
locuităă cu mentalitatea
locuit mentalitatea organică
organică. De la statul juridic până
până 
la statul organic este tot atâta distanţă
distanţă cât
 cât este de la Re-
na
naşştere până
până ast
 astăăzi. 
 

EPILOG 

SEMNIFICAŢIA JKRTFEî PROFESORULUI '

SEMNIFICAŢ
 NAEIONESCU 

Cuvâait comemorativ de
Constantin PAPANACE 
.Nota: Am publicat: în acest „Buletin informativ" gân-
durile profesorului Nae lonescu privitoare h multe: pro-
 blem
 bl emee care
care se
se pun
pun Miş
Mişcării legionare. Moartea. IUN pre  pre--
matur ă, survenită
survenită în condiţ
condiţii nelă
nelămurite, a secat acest
izvor de adâncă
adâncă gândire legionar ă. Dar, totodată
totodată, aceas-
tă n soarte le a. sfinţ
sfinţit şi Ie-a dat ţoal
oală 'tă
 'tăria pentn i konea 
 Â 
'\(  HWI ar ă de acum şi de mai târziu. Miş Mişcarea legionar ă 
nu va uitîf niciodată
niciodată semnifica
 semnificaţţia jertfei profesorului Nae 
lonescu. 
Reproduceai" cuvintele comei noratîve rostite cu oca-. 
zia mor ţii lui şi la o grea cotitur ă pentru Miş Mişcarea f egio- 
nar ă. 

 Ne-am
 Ne-a m st
strâ
râns
ns la
laol
olal
alttă, ssăă ne reculegeai! câteva clipe pen-
teu sufletul profesorului Nae lonescu. 
Profesorul nae lonescu a că căzut în lupta pe reduta mioa-
rei legionare. Pierderea lui esie imensă
imensă penlru întregul 
 

46   JVA.fi I.UP,!.K~{"U  

 Neam românesc. Cu el sa dus o Iunie de gânduri cum

rai" se să
sălăşluieşşte într-un cap omenesc atât de tor/aida
ăşluie
 bill orga
 bi organi
niza
zat:
t:,, Bux
Buxel
elee iiui
ui n ci
ci aauu ză
zăvorât pentru totdeauna
un verb încă
încărcat de vrajă
vrajă... Pleoapele lui s-au lă lăsat grele
 peste acele priviri pă pătrunz
trunzăătoare care au scrutat adânc
 p
 pă ământul
atracţ
atrac i cerulţieromânesc.
ţie şi şeducaţ
educa socratică al
socratică S-aculturii
stins unromâneş
mare focar
române de
şti.  Iha;
din jertfa lui,, a ţâşnit o imensă imensă flac
 flacăăr ă care luminează
luminează 
calea destinului acestui neam în zilele tenebroase er ie
st
str 
r ă ba
 batetetn
tn,, când
când înl
înlam
amee ururze
zeli
li por
porne
nesc sc cli
clinn to
toat
atee ut ,>'
,>'•• ?■ 
rele, 
E plină
plină de adânc înţ înţeles jertfa profesf "uhu Nae Io-
nescu! El n-a fost din generaţ generaţia Că Că pitanului, Era mai
vârstnic. N-a trecui; prin şcoala Fr ăăţiilor ţiilor de Cruce Nn şi-;\
f ăcut educaţ
educaţia în cuib. N-a deţ deţinut vreun grad legionai
 Nu se legase
legase prin
prin jur 
jur ăminte sfinte şi nu purtase să săcuş
cuşo
rul. S-a apropiat circumspect de Miş Mişcare. Drumul lui n-a
.fost un drum obiş obişnuit. N-a venit în Legiune din elan ti-
neresc, fiindcă
fiindcă era în plină
plină maturitate atunci când a apă apărut
Legiunea. Nu 1-a furat vreun val efemer al populari-taţ populari-taţii,,
fiindcăă, prin statura lui, era tică
fiindc ticălos de lucid. 'No K mânat,
oportunismul politic, pe care totdeauna l-'a detestat, şi
aici vreun gând de a-ş a-şi „face situaţ
situaţii", A, tare. de atâtea
ori, a refuzai să să le primească
primească, în sn>ecial după după re re--
stauraţţie. 
staura
Duppă experien
Du  experienţţa cu ţărânism.i.ij
ţărânism.i.ij românesc, care a eş eşuat
atât de lamentabil profesorul Nae. lonescu a încero.t o
mare deziluzie. Dar acest lucru nu i-a descurajat. 
Dimpotrivăă, a continuat să
Dimpotriv să adânceasc
 adânceascăă mai umil ex-
 plor 
 plo r ările lui f ăcute ani de a rândul pe tă tărâmul mateiii! şi
spiritual al obiditului Neam românesc. Atunci a va?,m el
cum toate izvoarele de viaţ viaţa ale acestui Neam - pornite
din adâncurile pă pământului şi istorici româneş
româneşti ■ ■ fornv -azi
marele fluviu al spiritualităţ
spiritualităţii
ii şi energiei legionare, ea re 
 

 Fenomenul legionar   47 

curge când maiestos, când învolburat în matca adâncit adâncităă 

 printr-
 printr-oo via
viaţă de trudă
ţă de trudă şi jertf ă a Că
Că pit
 pitanu
anului
lui.. Cu aacea
ceasta
sta,,
 profesorul
 profes orul Nae lonescu
lonescu şi-a gă găsit sensul existenţ
existenţei sale
 pe care
care atâta
atâta amar dede vreme
vreme 1-a că căutat prin toate păpăr ţile
mintea lui cuprinză
cuprinzătoare. 
Deărul,
adev
adevă acum cuîncolo,
deplina unicul
mulţlui
mulţ gândcă
umire cva
ă aficunoscut
s ă propov
să  propovăşăi duiasc
duiască
înţe-ă 
a înţ
les pe Că
Că pitan. 
De matca acestui torent de nouănouă via
 viaţă  româneascăă nu
ţă româneasc
s-a îndepă
îndepărtat nici o clipă
clipă. L-a urmat pretutindeni, prin
 beciurilee poliţ
 beciuril poliţiei, în lagă
lagăre, în închisori, prin infirmerii
murdare şi cu cât a suferit mai mult, cu atât s-a îndr ăgit
mai mult de el. 
Când însă
însă  a văzut căcă la cotitura zilelor de astă
ast ăzi se
sapăă diabolic această
sap această matc
 matcăă  şi se încearcă
încearcă deturnarea
curentului de nouă
nouă via
 viaţă spre mocirla pestilenţ
ţă spre pestilenţială
ială a lu-
mii vechi, plină
plină de bube fizice şi morale, pe care el le-a
identificat atât de bine, s-a opus cu toată
toat ă rezisten
 rezistenţţa fiin-
ei simbol
ţca sale. Ladetemelia acesteia rezistenţ
jertf ă pentru rezisten
se puteaţedura
a că
cădigul
zut corpul său, 
să
salvator.
In faţ
faţa jertfei lui se apleacă
apleac ă smeri
 smeriţţi legionarii să să-şi ia
noi puteri de luptă
luptă. Ce vor fi înţ înţeles din această
această impresi-
onantăă jertf ă unii bieţ
onant bieţi intelectuali pretenţ
pretenţioioşşi şi înfumu-
ra
raţţi, care cu greu pot gângavi un silogism de-al maestru-
lui, puţ
puţin interesează
interesează. 
Adevăărata intelectualitate românească
Adev românească vede prin jertfa
celui mai de rasărasă intelectual român, definitiva ei încadrare
în spiritualitatea legionar ă. 
Prin moartea lui Nae lonescu, Miş Mişcarea Legionar ă 
face un mare pas spre învierea Neamului românesc care,
 peste
 pes te to
toat
atee unelt
uneltir
iril
ilee şi miş
mişeliile întunericului, va învinge. 
BEKLIN-AMALIENHOF
24 mai 1940 
 

CUPRINS 

Cuvântt intro
Cuvân introdu
duct
ctiv...........
iv....................
...................
...................
.............33 
Conferinţa I ..
....
...... ___
____.. __ ____ .. ___ ... ....
....
....
...2.233 
 
Conferinţa a IiIi-a
IlI-
Il-a..................
I-aa...............................
...............................
...........................................33
............. ___...
___
............33
... .27  
Conferinţa a IV-a
IV-a ...............................
............................... ___.. .39 
Epil
Epilog...............
og........................
...................
...................
..................
..............
..... .45 
 

Eu sunt dator lui Dumnezeu

numai în natia mea. Or, cum natia
este cel mai important cerc colectiv
 în care tr ăieşte omul în istorie, eu
nu amîndecât
plătit viaţă, un
faţăsingur tribut de
  de Dumnezeu:
prin naţie. 
Dac
Da că Dumnezeu nu este numai
Dumnezeul meu, dacă  nu este un
Dumnezeu singular, ci este şi al un-
gurilor, francezilor etc, atunci eu
nu aş mai fi român şi n-aş mai putea
plăti lui Dumnezeu tributul meu. 

 Nae lonescu, primăvara anului 1938