Bucuresti, 24 iunie 2021

Draga jurnalule,

Imi trece prin minte o prima imprejurarea in care am invatat ce inseamna sa te maturizezi, iar, in
mintea mea, maturizarea se afla in stransa legatura cu responsabilitatea.

Totul a inceput acum cativa ani, cand m-am trezit cu zambetul pe buze. Era ziua mea de nastere,
prilej de bucurie si relaxare, de vorbe bune si rasfat! M-am dat jos din pat mai devreme ca de obicei, cu
un sentiment de curiozitate si nerabdare. Atunci cand am iesit din camera mea, o vad pe mama cu
telefonul la ureche, vorbind cu cineva:

-Ii trebuie un patut al lui! In primul rand, nu va putea dormi cu Danut, n-o sa incape amandoi in
acelasi pat! In al doilea rand, daca il invatam de mic ca are voie in pat, atunci nu-l vom mai putea
dezvata.

In minte imi alergau o multime de ganduri: Oare despre ce putea fi vorba?

Atunci, mama s-a uitat in spatele ei si m-a vazut pe mine, stand in pragul usii camerei mele.
Imediat ma strange in brate si imi face multime de urari. Il caut din priviri pe tata si sunt nedumerit sa
nu-l vad. O intreb de el si din felul in care imi raspunde, incep sa banuiesc ca i-am luat prin surprindere
trezindu-ma asa de dimineata.

Dupa jumatate de ora, tata intra pe usa. Ducea in mana un cos de nuiele, cum sunt cele de
picnic, acoperit cu o paturica subtire.

-E al tau, asa cum stim ca ti-ai dorit. E o mare bucurie, dar vine si cu o mare responsabilitate.
Catelul va fi in grija ta.

Amandoi imi intend cosuletul, din care sare un pui de catel. A inaintat spre mine, dand din
codita, si m-a lins pe mana. Astfel, am devenit din prima clipa prieteni. Eram tare mandru ca parintii mei
au avut incredere ca voi putea avea grija de un sufletel ca el. I-am Imbratisat pe amandoi cu multa
caldura.

Ziua aceea a fost plina de emotie. Duke a fost cadoul perfect, dar si un prim pas in maturizarea
mea, prin asumarea unei responsabilitati. Ramane un moment important in calea devenirii mele,
deoarece m-a invatat sa inteleg ce inseamna resposabilitatea, cum ea vine cu un efort, dar iti ofera si
satisfactii. Sunt poate prea serios, dar din toamna intru intr-o noua etapa, viata de licean. Si eu ma
minunez cum trec anii.