Radiațiile

Ce sunt radiaţiile?

Radiația reprezintă energia emisă de o sursă şi transmisă prin spaţiu sub formă de unde sau particule.

Zilnic, corpul uman este expus la radiaţii naturale constant, dar în cantităţi reduse şi fără a fi
dăunătoare sănătăţii. Sursele radiaţilor naturale sunt din cele mai diverse, precum:

-radiaţii terestre – materiale precum gresia, faianţa sau piatra au un caracter radioactiv

-radiaţii cosmice – produse de Soare, planete sau corpuri cosmice

-radiaţii interne – izotopul de potasiu, găsit în toate organismele vii, are efect radioactiv

-radiaţii atmosferice – radonii, agenţii radioactivi ce provin din roci şi sol, se răspândesc şi în atmosferă

De unde provin radiațiile?

Radiaţiile apar atunci când există o sursă de radiaţii. Sursele de radiaţii ionizante sunt grupate în
două mari categorii:

-surse naturale – materiale radioactive existe în mod natural în mediu

-surse artificiale – materiale radioactive produse artificial sau generatoarele de radiații (dispozitive
capabile să genereze radiații ionizante, precum raze X, neutroni, electroni sau alte particule încărcate) .

Tipuri de radiații

Din punctul de vedere al dualismului undă-corpuscul, radiațiile pot fi:

-ondulatorii

-corpusculare.

După natura lor, radiațiile ondulatorii se împart în: -acustice,

care se propagă sub formă de unde acustice;

-electromagnetice, specifică undelor elctromagnetice.

-radiație gravitațională
 Dupe felul particulelor care le compun (particule alfa, electroni, atomi, molecule), radiațiile
corpusculare pot fi:

-radiație alfa

-radiație beta

-radiație gama

-radiație atomică

-radiație moleculară

-radiație catodică

-radiație canal.

Argumente pro si contra radiațiilor

Argumente pro :

-costuri mici de întreținere și operare a centralelor atomice ; deși tehnologia folosită și construcția
reactoarelor dintr-o centrală atomică este costisitoare, odată puse în funcțiune, acestea nu solicită
revizii tehnologice foarte dese sau operațiuni frecvente de întreținere, așa cum este cazul centralelor
termoenergetice bazate pe cărbune, petrol sau gaze naturale. Duratele de operare ale unei centrale
atomoelectrice sunt foarte lungi, depășind adesea 70 de ani de funcționare continuă. Practic, atât timp
cât există combustibil nuclear, o centrală atomică poate funcționa fără întrerupere.

-lipsa problemelor legate de poluare ; este cunoscut faptul că legislația tot mai strictă în privința
prevenirii poluării aduce o serie de impedimente construirii de noi centrale electrice bazate pe
combustibili fosili. Arderea cărbunelui, în principal, dar și a gazelor naturale, într-o mai mică măsură,
conduce la emisii masive de CO2 în atmosferă, fapt ce adaugă la accelerarea încălzirii globale cu efecte
dramatice și costuri enorme pentru întreaga planetă

Argumente contra :

-radioactivitatea letală ;  chiar dacă poate părea o sursă curată de energie electrică, combustibilul
nuclear folosit în reactoarele centralelor atomice, este foarte radioactiv. Durata de neutralizare se
poate întinde pe secole întregi dacă nu chiar milenii, fapt ce constituie un pericol destul de mare
pentru viață. În plus, pot apărea o serie de accidente cu deversări de material radioactiv care afectează
mediul înconjurător pe o rază foarte mare în jurul epicentrului.
Explozia radiațiilor de la Cernobîl

Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei nucleare din Cernobîl explodează, cauzând ceea ce
Organizația Națiunilor Unite avea să numească mai târziu „cel mai mare dezastru ecologic din istoria
umanității..În urma exploziei și a incendiului, clădirea reactorului e demolată și cantități mari de radiații
sunt eliberate în atmosferă. Măsurile de siguranță sunt ignorate, iar uraniul din reactor se supraîncălzește
și se topește prin bariera protectoare.