Marile descoperiri geografice din a doua jumatate a secolului al XV-lea si din

secolul al XVI-lea au constituit o etapa decisiva in domeniul cunoasterii globului

pamantesc, avind multipleconsecinte, pe plan economic si social, politic si
stiintific. Dintre evenimentele care au marcat începutul erei moderne nici unul nu
a avut urmări maiînsemnate decât descoperirea Americii şi a drumului maritim spre
Indiile Orientale. Cu acestedescoperiri începe expansiunea care avea să impună
celorlalte continente stăpânirea Europei şisupremaţia civilizaţiei europene. După
căderea Imperiului Roman de Apus, Europa a suferit mai multe lovituri. Cele mai
puternice au fost din partea popoarelor scandinave, care, în sec. VIII d.Hr., au
început o serie deexpansiuni teritoriale. Aceşti marinari războinici sunt cunoscuţi
sub numele de vikingi saunordici. Principala cauză a expansiunii a fost probabil
suprapopularea, şi este posibil ca laînceput vikingii să fi debarcat în noi regiuni
pentru a face comerţ. Însă ei şi-au dat seamacurând că le pot cuceri şi stăpâni.
Imboldul de a părăsi Scandinavia i-a determinat pe vikingi săcaute pământuri
nefolosite.Precursorii Spaţiul mongol, apoi civilizaţia chineză au fost făcute
cunoscute europenilor prinCartea minunilor lumii, scrisă de veneţianul Marco Polo
(1254 – 1324), după ocălătorie de aproape un sfert de secol în Extremul Orient
(1271-1295). În lucrarea sa sunt prezentate descrieri ale diferitelor oraşe,
regiuni şi ţări din Asia, insistându-se asupra Chinei.Cartea a fost scrisă în cea
mai mare parte pe baza observaţiilor personale, relatându-seobiceiurile aafaf
geografiei sial cartografiei.Din secolul al XV-lea au inceput sa se foloseasca
caravelele. Pentru orientare, dela sfarsitul secolului al XIII-lea a inceput sa se
foloseasca busola, s-au imbunatatit metodele decalcul a latitudinii si
longitudinii, indeosebi cu ajutorul astrolabula