Belgrad – Orașul meu preferat

Belgrad este capitala și cel mai mare oraș al Serbiei. Este situat la confluența dintre râul Sava și
fluviul Dunărea — două căi navigabile internaționale —, unde Câmpia Panonică întâlnește Balcanii. De
asemenea, orașul este plasat de-a lungul coridoarelor paneuropene X și VII. Cu o populație de 1.756.534
(conform estimărilor oficiale din 2007) de locuitori, care include și cetățenii ce locuiesc temporar în
străinătate, Belgrad este cel mai mare oraș de pe teritoriul fostei Iugoslavii, al treilea de pe Dunăre, după
Budapesta și Viena și al patrulea din sud-estul Europei, după Istanbul, Atena și București.

Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, cu dovezi arheologice ale așezărilor încă din
mileniul al V-lea î.Hr., Belgradul și zona sa urbană au fost locul de naștere al culturii Vinča, cea mai mare
cultură preistorică europeană. Locația a fost descoperită de greci,celții l-au construit și numit Orașul Alb
(nume pe care, tradus în sârbă, încă îl poartă, începând cu anul 878 d.Hr.), iar romanii i-au acordat drepturi
orășenești,înainte să fie populat complet de sârbii albi. Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte
internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori încă din perioada antică de numeroasele armate orientale și
occidentale. În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor,
ungurilor și a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani și a devenit reședința Pașalâcului Belgrad,
fiind declarat principalul oraș al Europei Otomane și printre cele mai mari orașe europene. Orașul a devenit
capitala Serbiei în 1841, după o perioadă de suzeranitate a Imperiilor Austriac și Otoman. Totuși, partea
nordică a orașului a rămas în Austria până în 1918, când s-a destrămat Imperiul Austro-Ungar. Orașul unit a
fost atunci capitala entităților Iugoslaviei, până în 2006, când Muntenegru s-a declarat stat suveran.

Belgradul are statutul de unitate teritorială separată în Serbia, cu un guvern autonom.Teritoriul său
este divizat în 17 municipii, fiecare cu propriul consiliu local. Acoperă 3,6% din întreaga suprafață a țării, iar
24% din populația Serbiei locuiește în acest oraș. Belgrad este totodată și centrul economic, cultural,
educațional și științific al Serbiei.

Geografie

Belgrad se află la 116,75 m deasupra nivelului mării și este situat la confluența râului Sava și a
fluviului Dunărea la coordonatele 44°49′14″N 20°27′44″E. Centrul istoric al Belgradului, Kalemegdan, este
situat pe malul drept al râurilor. Din sec. al XIX-lea orașul s-a extins spre sud și est, iar după sfârșitul celui
de-al doilea război mondial, a fost construit Noul Belgrad pe malul stâng al râului Sava, unind orașul Zemun
cu Belgrad. De asemenea, comunitățile mai mici precum Krnjača și Ovča s-au unit cu orașul.Orașul are o
suprafață urbană de 360 km², în timp ce împreună cu zona metropolitană acoperă 3.223 km². De-a lungul
istoriei, Belgrad a reprezentat o intersecție între lumea occidentală și cea orientală.Pe malul drept al râului
Sava, centrul Belgradului este așezat pe un teren accidentat. Punctul cel mai înalt al orașului este dealul
Torlak cu o înălțime de 303 m. Munții Avala (511 m) și Kosmaj (628 m) sunt situați în partea sudică a
orașului.[20] Dincolo de Dunăre și de râul Sava, cea mai mare parte a terenului este plat, compus din câmpii
aluviale și podișuri de argilă.

Istorie – Orasul antic

Culturile neolitice Starčevo și Vinča s-au dezvoltat în sau în apropiere de Belgrad,

dominând Balcanii (și anumite părți din Europa Centrală și Asia Mică în urmă cu 7.000 de ani. Unii
cercetători cred că semnele preistorice Vinča reprezintă cea mai veche formă de alfabet cunoscută. Locurile
erau populate de triburi paleo-balcanice formate din daci, iliriv și traci înainte ca scordiscii, un trib celtic, să
se fi stabilit aici în sec. al IV-lea î.Hr. și să-i fi dat numele sub care a fost cunoscut orașul, Singidūn, înaintea
romanizării acestuia cu numele Singidunum, în primul secol d.Hr. La mijlocul secolului al II-lea, orașul a fost
proclamat municipium de autoritățile romane, evoluând într-o colonie complet dezvoltată (cea mai mare clasă
de oraș roman) până la sfârșitul secolului. Constantin cel Mare, primul împărat creștinat, s-a născut în Serbia,
la Niș în anul 280, iar Iovian, un împărat roman cunoscut sub numele Flavius Iovianus,
restauratorul creștinismului, s-a născut la Belgrad, în anul 332. Iovian a restabilit creștinismul ca religie
oficială în Imperiul Roman, punând capăt scurtei renașteri a tradițiilor religioase romane sub Iulian
Apostatul, predecesorul său. În 395 d.Hr., locul a trecut sub guvernarea Imperiului Bizantin. Dincolo de râul
Sava de la Singidunum, se afla orașul celtic Zemun, care de-a lungul stăpânirilor romane și bizantine a
împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod).