M2 T-Tehnoredactarea computerizată a lucrărilor de accidenţă

Bibliografie

1. Dicţionar enciclopedic ilustrat Chişinău , Editura Cartier 1999.

2. Nelson, Stephan. (2000). Ghid de orientare Microsoft Word. Bucureşti:
Editura Teora
3. Ionescu, Bogdan; Florin, Mihai; Stanciu, Andrei; Ionescu, Iuliana; Oancea,
Mirela; Mihailov, Gabriel. (2001). Birotica 2000. Bucureşti: Editura
InfoMega
4. Miloşescu, Mariana. (2004). Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.
5. http://facultate.regielive.ro/cursuri/calculatoare.html (26.04.2009)
6. http://document.dictionarweb.com/am.php?
action=citeSource&word=document (05.05.2009)
7. http://euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/birotica-practic/word/5-1-2.htm
(06.05.2009)
8. http://11cbudure.blogspot.com/2008/05/familia-de-litere-cunoscut-sub.html
(07.05.2009)
9. http://www.afaceri-poligrafice.ro/2.pdf (12.05.2009)
10. Mihai Lescu –Activitatea editorială – Ciclul de prelegeri Chişinău 2005
11. Schwer Philippe- Tratat practic de editare, Timişoara edituara AMARCORD ,
1999
12. Biblioteconomie şi ştiinţa informării .Rprelegeri Chişinău 2002

Tehnoredactarea este operaţia de pregătire tehnică şi grafică a unui manuscris

destinat imprimării şi cuprinde: stabilirea tipului de imprimare, a formatului
documentului, indicarea tipului de caracter adecvat textului, titlurilor, subtitlurilor,
paginaţia, dimensionarea şi amplasarea imaginilor, tabelelor etc. utilizând un
procesor de text.

Cărţile şi broşurile sunt lucrări cu cele mai mici grade de libertate aproape toate aspectele
realizate sunt strict reglementate. Pot fi diversificate în special prin forme grafice ( formatele
rămân impuse).Colecţiile de ediţii de carte , chiar şi copertele sunt la fel.

Ziarul este caracterizat de mai multe grade de libertate.Printre acestea pot fi specificate:
Realizări în termeni foarte restrănşi, economici şi uşor de parcurs bayată pe o machetă
preformată păstrată adesea ani de zile. Libertatea este extinsă şi în alegerea titlurilor şi paginarea
diverselor elemente de grafică şi text.Soluţionarea artistică-estetică ca cerinţă are o semnificaţie
destul de mare , dar nu definitorie. Diversificarea este soluţionată prin mijloace tehnice standard.
Revista are un caracter preponderent artistic.Fiecare pagină este o creaţie mai mult sau mai puţin
originală care este creată şi se avizează individual.Latura tehnică se rezumă la păstrarrea
coloanelor, formatelor de text, textul cedănd prioritar imaginilor.

Accidenţa este originală (artistică) prin definiţie. Libertatea de forme, formate , culori şi
tonalităţi îi este caracteristică. Aproape arice este admis , aparent nu sunt respectate reguli, dar
numai aparent , deoarece lucrarea trebuie sa-şi atingă ţinta , iar acesta impune rigurozităţi
esenţiale prezente mai mult sau mai puţin evident , dar obligatorii pentru o lucrare profesional
realizată.

Ediţie totalitatea exemplarelor unei tipărituri (carte, ziar) dintr-unul sau mai multe tiraje pentru
care s-a folosit acelaşi zaţ tipografic .
Ediţiile pot fi :
 Ediţii speciale tiraj suplimentar al unui ziar publicat înb afara periodicităţii .obişnuite cu
prilejul unui eveniment important , al unei sărbători
 Ediţii crtice ediţii a unui text (vechi , clasic) stabilit prin compararea variantelor şi însoţit
de comentarii şi de aparatul critic necesar
 Ediţii definitive ediţii a căror text a fost văzut de autor şi considerat definitiv.

Exemple de standarde utilizate în tipografie:

 STAS 885 şi N.T.R. 312/1969 – "Formatele oglinzii paginii şi ale ramelor

albe pentru cărţi, buletine şi reviste";
 STAS 2106/1984 – "Cărţi şi broşuri. Reguli de paginaţie";
 STAS 10830/1984 – "Ziare";
 STAS 6524/1982 – "Manuscrise pentru reproducere poligrafică";
 STAS 6073/1988 – "Prezentarea redacţională a publicaţiilor periodice";
 STAS 8660/1982 – "Cărţi şi broşuri. Prezentare redacţională";
 STAS 1508/1981 – "Reguli privind scrierea şi tipărirea notaţiilor în fizică şi
matematică".

Sistemul de măsură tipografic este un semn tolerat în ţara noastră şi se

utilizează pentru determinarea dimensiunilor. Unitatea de măsură a lungimii, în
tipografie, este "punctul tipografic"

În STAS-ul 6302/1971 se arată că relaţia dintre sistemul metric şi sistemul de

măsură tipografic este următoarea: - punct tipografic (p) este egal cu 0,376065
mm la 20 °C; deci 1 m (mai precis 1000,333 mm) la 20 °C = 2660 p.
 Reguli şi recomandări de tehnoredactare.

Pentru obţinerea unui document bun pentru imprimare trebuiesc parcurşi mai
mulţi paşi şi, în mod obligatoriu, trebuie să fie respectate anumite reguli.

În primul rând trebuie să fie definit conţinutul documentului sub forma unui
manuscris. Pe baza acestuia se stabileşte o schema de aranjare în pagină
numită schemă de tehnoredactare. Aici se stabilesc: formatul paginii, margini,
numerotarea paginilor, tipurile de fonturi folosite, încadrarea imaginilor,
dimensiunea fontului, etc.

Tot aici se ţine cont de regulile generale ale tehnoredactării.

Lungimea unui rând nu trebuie să depăşească 66 de caractere.

Contraste grafice agreate sunt Italic şi Bold.

Trebuie evitat stilul Underline care se va înlocui cu Bold.

Trebuie evitate fonturile ilizibile (ex. Blackadder ITC).

Pentru text se vor utiliza fonturi Serif iar pentru titluri fonturi Sans Serif.

Fonturie Serif sunt preferate în cărţi, ziare, scrisori iar fonturile Sans Serif
în documente oficiale.

Fonturile trebuie folosite în funcţie de context, destinatar. De exemplu,

pentru SUA, fondul standard este Arial; pentru România este Time New
Roman.

Nu se recomandă mai mult de două fonturi diferite pe pagină. Combinarea

acestora trebuie să realizeze un contrast agreabil. De exemplu, font
luminos şi rar cu un font întunecos şi des; font de dimensiuni reduse cu
unul de dimensiuni mai mari.

Nu se combină două fonturi Sans Serif (de exemplu Arial cu Century

Gothic) deorece au un contrast slab între ele.

Fonturile cu înălţimi mai mari dau senzaţia de robusteţe şi stabilitate (de

exemplu Times New Roma faţă de Garamond).

După semnele de punctuaţie se lasă un spaţiu (nu şi înaintea lor).

Înainte şi după paranteze se lasă un spaţiu.

Alinierea, de regulă, este de tip Justify.

Productia ziarelor si revistelor cuprinde toate publicatiile periodice exprimate prin
numarul titlurilor imprimate si editate in tara oferite publicului si care in general ar trebui
sa figureze in bibliografia nationala a tarii, exceptand publicatiile editate in scopuri
publicitare: reclama comerciala, industriala, turistica, publicatiile produselor si serviciilor
furnizate de editori, publicatii cu caracter ocazional: orare, tarife, anuare telefonice,
programe de spectacole, expozitii, targuri, statute si bilanturi ale societatilor, directive si
circulare, calendare si opere muzicale, productia cartografica (cu exceptia atlasurilor si
hartilor). Mai sint cuprinse in productia de ziare si reviste: colectii de legi si regulamente
ale administratiei publice (cu exceptia celor confidentiale sau rezervate unor distributii
interne), periodicele academice si stiintifice, universitare si ale institutiilor de cercetari
sau culturale, periodice ale organizatiilor profesionale, sindicale, politice, sportive,
buletine parohiale si scolare, programele de radioteleviziune daca sunt publicate sub
forma de reviste.
Se inregistreaza numarul titlurilor de :
- ziar - publicatie cotidiana sau necotidiana in care se publica stiri, informatii, comentarii
a celor mai recente evenimente interne si internationale: politice, sociale, culturale,
profesionale, sportive. Ziarele sunt clasate dupa frecventa de aparitie;
- revista - publicatie periodica care, fie trateaza un subiect de interes general, fie este
consacrata in mod special unor studii si informatii documentare referitoare la unele
probleme din domeniile: legislatie, politic, economic, finante, comert, cultural, filosofic,
tehnic, medical, moda, sport, turism, istorie, geografie, religie, magazine pentru femei,
etc. Revistele sint clasate dupa frecventa de aparitie: cel putin de 4 ori pe saptamina; 1-3
ori pe saptamina; 2-3 ori pe luna; 8-12 ori pe an; 5-7 ori pe an; 2-4 ori pe an; o data pe an;
la intervale