2022-2023 TAO

2022-2023

Emilia Corina Corbu

UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
 UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE MATEMATICÂ INFORMATICA

TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR
OFFICE

ȘEF LUCR. DR. ING. EMILIA CORINA CORBU

2022 - 2023

I
“În secolul următor, planeta Pământ se va acoperi cu o piele electronică. Ea va utiliza
Internetul ca pe o structură care să-i suporte și să-i transmită senzațiile.“ Neil Gross,
1999

II
 STRUCTURA
cursului
TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR OFFICE
2022 -2023

Cursurile 1-2. TEHNOLOGII ACTUALE ȘI IOT

III
 CUPRINS

CUPRINS................................................................................................................................IV
CAPITOLUL 1........................................................................................................................5
TEHNOLOGII ACTUALE ȘI IOT...................................................................................5
1. 1. Cele mai noi tehnologii................................................................................................5
1.2. Cele mai noi tehnologii în 2016.................................................................................7
1.3. The Internet of Things - IoT. Inteligența obiectelor.............................................9
Lumea obiectelor inteligente...............................................................................................9
1.4. Era sistemelor cognitive. Inteligență Artificială și Big Data...........................10
1.5. Viitorul tehnologiilor...................................................................................................11
1.6. IoT. Beneficii și riscuri...............................................................................................12
Riscurile IoT...........................................................................................................................14
1.7. IoT – schimbarea de paradigmă...............................................................................17

IV
 CAPITOLUL 1
1 TEHNOLOGII ACTUALE ȘI IOT

1. 1. Cele mai noi tehnologii

Aplicații softphone. În 2016, Europa și Statele Unite au adoptat sisteme telefonice
conectate la mai multe linii nu mai necesită o linie fixă. Pentru companiile lansate pe
bază de laptopuri sau aplicații distribuite, CEO-ul de telecomunicații Trey Smith
recomandă alegerea unui sistem softphone ca o soluție de voce rapidă și elegantă, fără
costuri suplimentare. Multe dintre aceste soluții pot oferi unei companii o soluție
combinată de voce și date, care va crește împreună cu compania.

Fig.1.1 Aplicațiile softphone

Aplicații Portabile – NFC. Deși se află încă în curs de dezvoltare, tehnologiile de
comunicare la domiciliu și din apropiere - NFC - Near Field Communications
încorporează locul de muncă interconectat al viitorului. Aceste tehnologii au
potențialul de a revoluționa afacerile prin individualizarea accesului la sistemele de
birou și monitorizarea angajaților în mișcare.
NFC implică o tehnologie Wireless ce permite transferul de date de la un dispozitiv la
altul, cu condiția ca acestea două să nu fie mai departe de 10 cm unul de celălalt.

Fig 1.2 Individuarea sau monitorizarea prin NFC.

5
Utilizarea aplicațiilor inteligente și securitate. Tehnologiile care monitorizează
utilitățile, securitatea și fluxul de angajați reprezintă direcția de dezvoltare aplicațiilor
inteligente.

Fig.1. 3. Progresul utilizarii aplicațiilor înainte de 2005, astăzi, în 2025

Realitatea virtuală și augmentată. Aron Susman spune că tehnologia Virtual Reality

- VR și Augmented Reality - AR ar putea avea mari implicații în orice domeniu
începând cu spațiile de lucru la proprietăți comerciale sau companii. Aceste tehnologii
vor permite accesul către biroul la distanță, reproiectări noțiunii de birou și o nouă
abordare a conceptelor arhitecturale de birou.
Având în vedere revoluțiile actuale în designul spațiului de lucru, realitatea
augumentată ar putea permite acestor tipuri de companii să evalueze mai eficient
traiectoriile dezvoltării lor.

Fig.1. 4. Aplicații ale realității virtuale

2016 este un moment interesant pentru tehnologia afacerilor în care trebuie găsite
tehnologiile potrivite și învățat cum acestea pot fi folosite cu succes.

6
 1.2. Cele mai noi tehnologii în 2016
Cea mai amplă expo-conferință soluții digitale și IT pentru afaceri din Europa Centrală
și de Est, Internet & Mobile World a transformat în perioada 5-6 octombrie
Pavilionul Central de la Romexpo în cel mai mare hub de tehnologie, adunând laolaltă
peste 8500 de de specialiști în IT, marketing și programare.
Evenimentul a atras participanții oferind numeroase beneficii pentru aceștia: o zonă
expozițională cu peste 1800 de soluții și device-uri, astfel încât reprezentanții
companiilor putea găsi uneltele potrivite business-ului propriu, cinci scene de conținut
premium facilitat de 130 speakeri, specialiști în domeniile pe care le reprezintă:
marketing online, inovare în business, e-commerce, Java, JavaScript, soluții enterprise
și multe altele.

Fig.1. 5. Principalele domenii în dezvoltare

Dr. Patrick Kramer, Chief Cyborg Officer Digiwell - susținător al conceptului Internet-of-
US – a atras atenția publicului prin implantarea unui cip de tip NFC în mâna realizatorului
de televiziune, George Buhnici. Prin acest cip, purtătorul poate deschide ușa, mașina sau
poate face plăți și debloca telefonul de la distanță, printr-un simplu gest.

În ceea ce privește conținutul pentru dezvoltatori, discuțiile s-au concentrat asupra

JavaScript și Java, prin dezbaterile deschise de Phil Hawksworth, Technology
Director R/GA, despre Dynamic Static Site Strategies sau de către Geertjan Wielenga,
Principal Product Manager – ORACLE despre JavaScript in the Enterprise for Java
Developers. Scena de soluții Enterprise s-a concentrat pe infrastructură, securitatea
datelor și, mai ales, pe dezvoltare software şi tehnologii cloud.

7
 Fig.1. 6. Modul de lucru Xpert Eye

În fiecare an, gadgeturile inventate sunt tot mai numeroase. Câteva din gadget-urile
prezentate în 2016 sunt:
Xpert Eye, ochelari smart care permit teleconferință wireless;

-
Fig.1. 7. Sistemul eBlocker
eBlocker, care gestionează o navigare sigură pe web, care să nu lase urme
digitale și să nu permită părților terțe colectarea de informații, și care
blochează reclamele online;
ComfyLight, un sistem de iluminare pentru smart homes, care ajută la
siguranța casei atunci când proprietarii nu sunt acasă;

-
Fig.1. 8. Sistemul ComfyLight

8
 Robotul umanoid Pepper În plus, specialiștii în programare au răspuns
provocării Raiffeisen Bank de a coda direct pe roboți și a le schimba acestora
comportamentul și mișcările.

Fig.1. 9. Robotul Pepper

1.3. The Internet of Things - IoT. Inteligența obiectelor.

Lumea obiectelor inteligente.
Pielea umană este o minune inginerească. Având cea mai mare suprafață (1,5 – 2 mp)
din corpul unui adult, ea procesează imense cantități de date despre temperatură,
umiditate și presiunea atmosferică. Înregistrează mișcările aerului, estimează mărimea
obiectele prin distanța dintre punctele de contact, ne alertează când apare un pericol, ne
ajută, prin transpirație, să ne controlăm căldura internă și ne pregătește pentru plăcere.
Dar pielea face mai mult decât să înregistreze evenimente superficiale – ea este și un
controlor de sistem. Ne trimite semnale care reglementează fluxul sanguin, activează
glandele sudoripare, alertează celulele imunitare în cazul unor invazii dăunătoare și
blochează radiațiile ultraviolete. Chiar și atunci când moare, pielea este utilă: celulele
moarte se acumulează în straturi suprapuse pentru a preveni penetrări nedorite.
Dacă și planeta Pământ ar avea o „piele” a ei, prin care să suporte și să transmită
senzațiile terestre, să simtă diverse pericole – activități seismice, furtuni geomagnetice,
erupții vulcanice etc. – ne-ar putea alerta pentru a le evita.
În realitate, există deja o „piele” electronică planetară, formată din multe milioane de
dispozitive electronice de măsurare, monitorizare, alertare etc., conectate între ele prin
Internet: termostate, detectori de poluare, camere video, manometre, microfoane,
senzori de toate tipurile (de ex. pentru tensiunea arterială, nivelul glucozei,
temperatură, presiune), electroencefalograme, electrocardiograme ș.a.m.d. Toate
acestea măsoară și monitorizează orașele, speciile pe cale de dispariție, atmosfera,
vapoarele, autostrăzile, convoaiele de autocamioane, conversațiile noastre, corpurile
noastre: Internet of Things (IoT) - lumea obiectelor inteligente, care crează, sub ochii
noștri, o nouă viziune paradigmatică a secolului al XXI-lea.

9
Inteligența obiectelor nu este totuna cu inteligența umană. Inventat în 1999 de către
antreprenorul britanic Kevin Aston, conceptul The Internet of Things (IoT) semnifică
o structură de obiecte fizice, sau „lucruri”, înzestrate cu componente electronice,
softuri, senzori și conexiuni la internet, prin care se colectează și se distribuie date.
Obiectele sunt unic identificate, sunt „auto-conștiente” și pot comunica între ele, local
sau global, fără intervenția umană (doar pe baza conectivității IP).
IoT reprezintă totodată și conceptul de conectivitate omniprezentă pentru afaceri,
guverne și consumatori, având propriile sisteme de management, monitorizare, calcule
statistice și analiză a datelor.
Inteligența obiectelor este deja o prezență cotidiană în viața multora dintre noi: în
casele noastre, unde:
contoare inteligente coordonează și economisesc consumul de energie
electrică;
în automobilele noastre conectate la Internet, în care sistemul OnStar (SUA)
sau eCall (UE) declanșează un răspuns automat în caz de accident, urmărește
mașina dacă este furată sau oferă asistență tehnică în caz de nevoie;
pe corpurile noastre, ca o inserție în tricoul sau șortul inteligent cu care alergăm,
ori ca un implant auditiv care captează zgomotul mașinii de pompieri
și îl „înmoaie” înainte ca noi să-l auzim.
Există o confluență de câțiva factori care, adunați împreună, au transformat un
domeniu de science-fiction în realitate:
codul de bare (1974);
dispozitivul (eticheta) RFID (Radio Frequency Identification);
scăderea incredibilă a prețurilor dispozitivelor de stocare a bazelor de date,
necesare pentru colectarea, stocarea și procesarea a mii de miliarde biți;
apariția IPv6, protocolul de internet care a înlocuit versiunea precedentă,
IPv4. Cu noul protocol, este posibil ca o adresă de internet să fie disponibilă
în orice obiect car
e are softul stocat în el: periuța de dinți, mașina de cafea, frigiderul, mașina de
spălat vase etc.
Tehnologic, IoT a devenit o colecție de coduri de bare, coduri QR, etichete RFID,
aplicații NFC (Near Field Communication) and SAAS (Software-As-A-Service),
dispozitive de comunicare M2M (Machine-to-Machine), senzori activi, Wi-Fi și IPv6.

1.4. Era sistemelor cognitive. Inteligență Artificială și Big Data

Dar, în opinia mea, factorii determinanți în proliferarea și succesul eclatant al IoT sunt
apariția și dezvoltarea metodelor de inteligența artificială, machine learning și data
mining.

10
Creșterea exponențială a capacității computerelor și apariția IoT ar putea îngropa lumea
în volume uriașe de date neinteligibile. Pentru a rezolva această problemă înainte de a
deveni prea complexă ca să mai poată fi abordată, folosirea metodelor de inteligență
artificială (AI) a devenit opțiunea favorită a companiilor care încearcă să țină sub
control mareea de date (Big Data).
Scopul inteligenței artificiale este de a prelua mari cantități de date nestructurate –
precum cele produse de dispozitivele IoT – și a lua decizii acționabile în legătură cu
aceste date. Pe scurt, AI este tehnologia care dă sens datelor și produce instrucțiuni
semnificative, cum ar fi comenzile date dispozitivelor IoT pentru a efectua acțiuni
specifice.
Machine learning este termenul-umbrelă pentru algoritmii care, automat sau cu ceva
sprijin uman, identifică pattern-uri în fluviile de Big Data și determină care
comportamente ale dispozitivelor IoT tind să creeze cele mai dorite rezultate. Pe baza
algoritmilor de învățare, computerele pot acționa fără a fi programate explicit. În
ultimul deceniu, tehnologia machine learning ne-a dat, printre altele, mașinile fără
șofer, recunoașterea vorbirii, căutarea efectivă pe internet și o vastă înțelegere a
genomului uman. Machine learning este un instrument inteligent atât de prezent astăzi
încât unii dintre noi îl folosim de zeci de ori pe zi fără să ne dăm seama.
Data mining este procesul analitic de explorare a bazelor mari de date– Big Data –
pentru căutarea și găsirea unor pattern-uri consistente sau/și relații sistematice între
diversele variabile, urmat apoi de aplicarea pattern-urilor detectate la noi seturi de date.
1.5. Viitorul tehnologiilor
Inteligența obiectelor - IoT este în esență un flux continuucare se manifestă între:
BAN (body area network): implantul auditiv, tricoul sau șortul inteligent;
LAN (local area network): contorul inteligent ca interfață a locuinței noastre;
WAN (wide area network): bicicleta, automobilul, trenul, autobuzul, drona,
toate inteligente;
VWAN (very wide area network): orașul „inteligent”, în care e-serviciile sunt
omniprezente, fără a mai fi legate de locații fizice.
Cine asigură sustenabilitatea și securitatea rețelelor interconectate devine noul „stăpân
al inelelor”. Un posibil candidat la această poziție este Google cu Glass, PowerMeter,
NEST, automobilul fără șofer și www.google.org. Dar competiția pentru a deveni o
nouă putere în lumea IoT este acerbă și alți jucători importanți ca IBM, CISCO,
Accenture, SAP, Microsoft ș.a. au dezvoltat programe competitive în încercarea de a
atrage noi clienți.
IoT a început să se diversifice pentru a răspunde mai bine cererilor consumatorilor:
Industrial Internet of Things (IIoT), Commercial Internet of Things (CIoT) sau
chiar Architectural Internet of Things (AIoT).

11
Competiția dintre giganții menționați este (vezi figura de mai jos) conform firmei IDC,
până în 2020:
Patru miliarde de oameni vor fi conectați la IoT;
Patru mii miliarde dolari vor reprezenta veniturile firmelor implicate în IoT;
Peste 25 milioane de aplicații vor fi disponibile pentru cei interesați;
Peste 25 miliarde de sisteme incorporate și inteligente vor fi funcționale;
Cantitatea de date manipulate de IoT va atinge 50 mii miliarde GB.
În 2014, mărimea pieței europene pentru IoT a fost de 78,9 miliarde USD.

Fig. 1.10. Cifre ce reflectă conectarea la IoT

Adevărata valoare a IoT constă în abilitatea de a depista, aproape în timp real, calitățile
inerente sau relațiile existente în datele care cresc mereu ca volum, viteză și varietate.
IoT nu are nevoie să fie complicat. Chiar și câteva informații critice, descoperite la
timp și împărtășite cu cine trebuie, pot optimiza procesele de afaceri, conduce la
luarea unor decizii mai rapide, identifica noi oportunități de venituri și prevedea
comportamentul clienților și partenerilor în moduri neimaginate până acum.

1.6. IoT. Beneficii și riscuri

Există o multitudine de domenii unde se aplică în prezent, sau se vor aplica foarte
curând, tehnologiile IoT. Aș vrea doar să evidențiez acele sectoare sau industrii ale
căror activități pot fi dramatic modificate de IoT.
Automatizarea locuințelor. O casă tipică are actualmente o mulțime de dispozitive care
sunt pregătite pentru automatizare prin IoT. Unele se găsesc în zona de entertainment (e.g.,
Smart TV), altele sunt aparate electrocasnice, sau dispozitive de iluminare, acces în
locuință și securitate. Utilizând metode de inteligență artificială, managementul acestor
dispozitive IoT poate produce o creștere dramatică a calității vieții.

12
Automobile inteligente. În prezent, șoferul trebuie să configureze manual
dispozitivele și funcțiile lor, de la radio la încălzire/aer condiționat, navigație și altele.
IoT va transforma aceste dispozitive în obiecte fără folosință curentă, ba chiar le va
înlocui cu totul. Dispozitivele IoT, încorporate în automobilele fără șofer, vor elibera
șoferii de grijile configurărilor manuale a multor aplicații actuale.
Domeniul sănătății. Aici, IoT va avea cel mai mare impact asupra modului în care
bolile sunt diagnosticate și tratate. Practic, prin IoT, îngrijirea sănătății poate deveni
mai accesibilă prin creșterea eficienții cu care pacienții sunt diagnosticați și tratați. De
exemplu, dispozitivele IoT ar putea face posibilă detectarea rapidă și timpurie a
anomaliilor din corpul uman, urmată de stabilirea unui diagnostic și a unui tratament
adecvat. Instituțiile medicale ar putea elibera medicamente mai eficient, pe baza
analizei AI a feedback-ului produs de dispozitivele IoT. Aceste dispozitive pot fi de
diverse dimensiuni, de la cele implantate în corpul uman până la cele care
monitorizează mediul în care trăiește bolnavul. Cu alte cuvinte, dispozitivele IoT pot fi
utilizate pentru a supraveghea sănătatea pacientului și a transmite medicilor toate
informațiile necesare pentru ca ei să ofere o îngrijire mai precisă și personalizată.
Orașele inteligente. Pe măsură ce rețeaua Google Fiber (1 GB/s) devine disponibilă în
tot mai multe orașe, iar IoT cunoaște o dezvoltare impetuoasă, ne putem aștepta ca tot
mai multe orașe inteligente să apară în următorii ani.
Tehnologiile destinate orașelor inteligente vor valora 27,5 miliarde USD până în 2023,
iar numărul acestor orașe va crește la 88 în 2025, conform unui raport publicat de New
Jersey Institute of Technology (NJIT). Datele produse de orașele inteligente vor fi
prelucrate și analizate pentru a se determina cum se poate îmbunătăți calitatea vieții în
fiecare oraș, de la managementul resurselor financiare la lupta împotriva criminalității.
Cel mai mare avantaj al folosirii tehnologiei IoT sunt economiile aduse bugetelor
orășenești. Mixând sistemele IoT cu Big Data s-ar putea produce în SUA economii de
1,200 miliarde USD. Instalarea unor sisteme de transport inteligent în marele orașe (d.
ex., New York, Chicago, Los Angeles, San Francisco) ar contribui 800 miliarde USD
anual, începând din 2030. Alte domenii, în care orașele inteligente vor obține reducerea
cheltuielilor, sunt consumul de apă și de energie, managementul deșeurilor domestice
și industriale, siguranța publică (pompieri, ofițeri de poliție, salvări, controlori de
trafic) sau clădiri inteligente (spre ex., Seattle este un lider mondial în eforturile sale de
a construi clădiri cu consumuri reduse de energie).
În sectorul public al orașelor inteligente, putem, de asemenea, să întâlnim dispozitive
IoT care îndeplinesc o multitudine de roluri – de la monitorizarea nivelului râurilor
la declanșarea alertelor de inundații, la identificarea diverselor tipuri de infractori
etc. Un element cheie pentru creșterea rolului IoT în orașe sunt serviciile deschise,
oferite de diverse firme. Ele sunt publicate pe Web și permit publicului să le
urmărească pe dispozitive portabile, iar aplicații specializate (d. ex., FixMyStreet, UK)
pot raporta diverse probleme fără a recurge la e-mailuri.

13
Poate cel mai bun exemplu de IoT orășenesc vine din Boston (aplicația Street Bump). Acest
mod inovator de utilizare a tehnologiei monitorizează drumurile cetățenilor prin oraș,
detectează inteligent și raportează gropile din asfalt prin zguduituri primite de iPhone și
le raportează imediat oficialităților orașului. În Houston, dispozitivele IoT permit
semafoarelor defecte să se auto-raporteze la autorități (fără a mai fi nevoie de interventia
agenților de circulație), iar cetățenii din locuințele sociale au la dispoziție boilere care auto-
raportează defectele sau cheamă instalatorii de serviciu.
Industria de petrol și gaze. Resursele neconvenționale (țiței și gaze de șist) au
schimbat fundamental industria hidrocarburilor. Explorarea și exploatarea actuală a
rezervoarelor de țiței și gaze necesită noi senzori, destructurarea datelor, analize
predictive, mentenanță preventivă și procese analitice în timp real. Sistemele folosite
au nevoie de conectivitate, monitorizare și control, toate mai bune, ca și de
automatizarea proceselor. Tehnologia folosită anterior limita abilitatea de a integra
rapid și sigur și de a opera robust sistemele de date teren-„nor” („cloud”), în special
când instalațiile folosite erau de proporții mari.
În mediul curent, cu prețuri scăzute, companiile de petrol și gaze și-au dat seama de
beneficiile potențiale oferite de creșterea conexiunilor între mașini, facilități, mijloace
de transport terestru și marin, rețele de internet și chiar oameni – pe scurt, IoT. Aceste
conexiuni multiple pot optimiza operațiile de explorare, exploatare, transport și
rafinare, minimiza riscurile și crea noi surse de venituri.
Se pot distinge cel puțin cinci modalități prin care IoT schimbă actualmente industria
de petrol și gaze: automatizarea operațiunilor din zonele îndepărtate (foraje
oceanice); colectarea masivă a datelor, integrarea analizelor logice; securizarea
operațiunilor pentru detectarea și oprirea încercărilor de hacking; și înlocuirea
softurilor speciale cu platforme IoT.
După ce a creat sistemul cognitiv Watson, IBM a lansat și platforma IoT Maximo
pentru petrol și gaze, care integrează soluții manageriale pentru echipamentele de
producție, facilități, mijloace de transport și infrastructură.
Lista beneficiilor produse de implementarea tehnologiei IoT este mult mai extinsă
decât am descris mai sus și cuprinde, printre altele, controlul poluării aerului,
detectarea incendiilor de pădure, îmbunătățirea calității vinurilor și a apei
potabile, shopping-ul inteligent, parcarea inteligentă, hărți ale zgomotelor urbane,
detectarea nivelelor de radiații nucleare, managementul deșeurilor din containere,
congestia traficului etc.

Riscurile IoT
Implementarea IoT pe scară globală, afectând miliarde de oameni și dispozitive nu are
numai beneficii. Două aspecte – securitatea cibernetică și protejarea intimității

14
personale – mi se par riscurile esențiale cu care se confruntă actualmente IoT.
Secundar, se pot enumera probleme legate integrarea, fiabilitatea și scalabilitatea
datelor folosite. Conectivitatea dispozitivelor IoT este, simultan, o condiție sine qua
non și un călcâi al lui Ahile. De multe ori, legăturile prin internet sunt vulnerabile,
indiferent de tipul lor (WiFi, Bluetooth, celulare, prin satelit sau microunde) sau de
modul cum sunt conectate la „cloud” (PAAS – Platform-As-A-Service – or SAAS) sau
alte servere și servicii setate să caute, să proceseze sau să primească date de la o
aplicație IoT. Clasele de vulnerabilități descoperite, de exemplu, în industria
hidrocarburilor, includ protocoale nedocumentate, protocoale nesigure, parole slabe și
„backdoors” (diverse metode de eludare a autentificării utilizatorilor legitimi).
Aceste vulnerabilități pot permite unui hacker să intercepteze, manipuleze sau
blocheze comunicările, iar în unele cazuri să preia controlul unui dispozitiv fizic. De
exemplu, experții în securitate cibernetică Chris Valasek și Charlie Miller au făcut
senzație când au „spart” computerele din Toyota Prius și Ford Escape, folosind un
laptop cuplat la portul de diagnosticare din cele două automobile. „Hackerii” au putut
apoi să manipuleze luminile, direcția și frânele.
În aprilie 2014, Scott Erven și echipa lui de cercetători au publicat un studiu despre
vulnerabilitatea dispozitivelor medicale. Studiul a scos în evidență probleme majore de
securitate, care ar putea produce amenințări serioase la adresa sănătății și siguranței
pacienților. Ei au demonstrat că pot manipula de la distanță pompele de infuzie a unor
medicamente (de ex.: morfină, antibiotice sau cele utilizate în chimioterapie),
defibrilatoarele, scanerele MRI sau mașinile cu raze X. Este bine-cunoscut cazul
fostului Vicepreședinte american Dick Cheney, al cărui defibrilator a fost modificat în
2007 pentru a nu permite unor teroriști să-i oprească funcționarea.
În 2012, Department of Homeland Security a descoperit o breșă de securitate în
dispozitivele produse de RuggedCom, care asigură buna funcționare a rețelei naționale
de energie. Prin decriptarea traficului dintre consumatorul final și router-ele
RuggedCom, un hacker ar putea lansa atacuri de compromitere a rețelei de energie.
Statisticile despre atacurile cibernetice variază în funcție de sursă, dar toate sunt de
acord că acestea sunt în creștere. Un studiu recent, publicat de Symantec, indică o
creștere cu 91% a atacurilor în 2013 față de anul precedent, incluzând și o creștere cu
62% a numărului de „spargeri”. Un raport IBM afirmă că numai în Statele Unite
numărul atacurilor cibernetice în 2013 a ajuns la circa 1,5 milioane, în timp ce costul
total al unei singure „spargeri” (furt) de date a ajuns la$3,8 milioane, reprezentând o
creștere cu 23% față de 2013.
Indiferent de numere, două tendințe sunt evidente în lumea IoT:
Atacurile cibernetice sunt în continuă creștere;
Atacurile cibernetice devin tot mai distructive, iar impactul atacurilor este tot
mai puternic.

15
Conform unui studiu din 2012 (Global Oil and Gas Infrastructure Security Market
Assesment), cheltuielile totale pentru asigurarea securității cibernetice a infrastructurii
de petrol și gaze vor crește de la $18 miliarde/an în 2011 la $31 miliarde/an în 2021. O
mare parte din acești bani va fi folosită pentru a contracara ceea ce se numește
Advanced Persistent Threat – APT Amenințare Avansată Permanentă.
I din IoT înseamnă Intimitate sau Identitate, pentru o mulțime de oameni. Pe măsură ce
companiile tehnice și agențiile guvernamentale dezvoltă tot mai multe mijloace
intruzive de urmărire și influențare a oamenilor, cum mai putem trăi vieți libere?
Omniprezența dispozitivelor conectabile prin intermediul internetului și folosirea
cvasi-permanentă a telefoanelor inteligente au sporit și posibilitățile celor interesați de
a ne cunoaște tot felul de intimități (comerciale, politice, și nu numai).
De exemplu, reprezentanții diverselor corporații și ai guvernului știu unde mă aflu.
Google își amintește tot ce am căutat vreodată, BuzzFeed știe exact cum am marcat
chestionarele lor, operatorul meu de telefonie mobilă știe cu cine și ce vorbesc.
În România, interceptarea convorbirilor telefonice private, urmată de publicarea lor în
scopuri politice, au devenit un fel de sport național. Protecția victimelor înregistrate de
arena publică pare inexistentă.
Numeroase companii colectează date despre mine, le stochează un timp nedefinit și le
utilizează cum vor ele. Tot acolo le vor găsi și FBI, NSA sau alții interesați.
Ne intersectăm cu computerele în fiecare zi și toate produc meta-date. Chiar dacă
conținutul mesajelor noastre nu apare pe internet, părțile interesate pot să spună cu
precizie unde, când și cui le-am trimis.
Tot ce facem online se înregistrează, nu numai ceea ce postăm sau cumpărăm.
Facebook salvează ceea ce scriem, ștergem sau nu postăm deloc.
Când acele date, fără știrea sau consimțământul meu, ajung într-un algoritm, care
încearcă să-mi prevadă comportamentul într-o situație anume și, pe cât posibil, să-l
manipuleze. Pierderea vieții private, pierderea voinței libere – un gând paranoic, care
îmi dă frisoane.
Un exemplu recent a fost publicat, sub titlul Neuropolitics, Where Campaigns Try to Read
Your Mind, în The New York Times. Autorul articolului descrie un hol dintr-o clădire
publică din Mexico City, prin care oamenii trec cu diverse treburi. În drumul lor, ei aruncă
o scurtă privire către un afiș digital, reprezentând un candidat pentru Congresul mexican.
Fără ca ei să știe, și afișul îi privea pe cetățeni! În interiorul lui, o cameră digitală înregistra
expresiile faciale ale trecătorilor și, printr-un algoritm, le citea reacțiile emoționale
provocate de poza candidatului: fericire, surpriză, mânie, dezgust, frică sau tristețe. Datele
erau apoi transmise campaniei candidatului, unde, experții PR ajustau mesajul lui electoral
pentru a produce o versiune pe care alegătorii ar fi găsit-o mai bună.

16
 1.7. IoT – schimbarea de paradigmă
Tehnologii precum codarea facială, bio-feedback-ul și imaginea creierului au fost
folosite de multă vreme de companii în speranța că-și vor putea lărgi piața produselor
proprii și dezvoltarea unora noi. Însă utilizarea acestor tehnologii de către partidele
politice și guverne pentru promovarea agendelor/intereselor ideologice a devenit un
fenomen îngrijorător. Consultanții neuropolitici conduc cercetări în peste 12 țări,
incluzând Argentina, Brazilia, Costa Rica, El Salvador, Rusia, Spania, Polonia, Turcia,
Mexic și mai puțin SUA. Ei argumentează că beneficiile cercetărilor lor sunt evidente:
anchetele și investigațiile pre-electorale nu sunt demne de încredere pentru că adeseori,
oamenii nu știu, nu pot exprima sau sunt reținuți în a spune ce simt ei în realitate
despre un candidat.
În contrast, undele craniene, expresiile faciale și neurobiologia trădează opiniile și
sentimentele alegătorului, astfel că aceste tehnologii devin un predictor mai bun al
comportamentului în cabina de votare.
Pe măsură ce IoT se maturizează, obiectele casnice și altele vor deveni tot mai
interconectate. Luminile din tavan, termostatul din perete, aragazul, chiar și ciorapii
sau tricourile vor fi dotate cu echipamentul necesar interconectării și vor putea
transmite date despre noi prin internet.
The Internet of Things reprezintă un salt paradigmatic și o schimbare ontologică. IoT
introduce o a treia dimensiune în relațiile existențiale actuale: Big Data, algoritmi
specifici și un scenariu realistic prezent întotdeauna în orice interacțiune subiect-obiect.
Dacă este să ne raportăm la „următoarea invenție epocală” a omenirii, se spune că IoT
este la fel de important ca focul sau cartea – o schimbare de paradigmă.

17
 CAPITOLUL 2
2 SISTEME DE OPERARE
2.1. Sisteme de operare. Definiţii
Sistemul de operare reprezintă ansamblul de programe care asigură utilizarea optimă
a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul. El are rolul de a gestiona
funcţionarea componentelor hardware ale sistemului de calcul, de a coordona şi
controla execuţia programelor şi de a permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de
calcul. Pe scurt, sistemul de operare este componenta software care coordonează şi
supraveghează întreaga activitate a sistemului de calcul şi asigură comunicarea
utilizatorului cu sistemul de calcul.
Din punct de vedere:
al utilizatorului, rolul său este exclusiv de a asigura rularea în bune condiţii a
programelor de aplicaţii.
al programatorului de aplicaţii, sistemul de operare este în principal un furnizor
de servicii la care poate apela pentru rezolvarea problemelor întâlnite.
al interacţiunii cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi după
modul de implementare a software-ului, sistemul de operare este organizat pe
două niveluri: nivelul fizic şi nivelul logic
A. Nivelul fizic include componenta firmware a sistemului de calcul:
acest nivel oferă servicii privind lucrul cu componentele hardware ale sistemului
de calcul şi cuprinde acele elemente care depind de structura hardware a
sistemului.
sunt incluse programe a căror execuţie este indispensabilă, de exemplu programul
care lansează încărcarea automată a sistemului de operare, la pornirea
calculatorului.
Comunicarea cu sistemul de calcul se realizează prin intermediul sistemului de
întreruperi, prin care se semnalează anumite evenimente apărute în sistem; la apariţia
unei întreruperi, controlul este dat unor rutine de pe nivelul următor al sistemului de
operare;
La sistemele de calcul compatibile PC, componenta sistemului de operare de pe nivelul
fizic este componenta ROM-BIOS. Aceasta include programe grupate după funcţia lor
în :
programele care se execută la pornirea sistemului de calcul : programul POST
(Power-On Self-Test), care verifică starea de funcţionare a sistemului de

29
 calcul şi programele de iniţializare a activităţii sistemului (rutina de încărcare a
primului sector al discului sistem) ;
rutinele care fac posibilă utilizarea componentelor fizice ale sistemului de calcul,
rutine numite drivere fizice ; ele oferă servicii pentru lucrul cu configuraţia
hardware standard a sistemului de calcul : consola, tastatura, imprimanta,
perifericele standard şi ceasul sistemului. Avantajul acestei soluţii este că
asigură independenţa software-ului de pe nivelul logic faţă de caracteristicile
constructive ale componentelor hardware de bază, ele fiind tratate unitar, prin
intermediul driverelor.
Nivelul logic include partea de programe a sistemului de operare şi oferă
utilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul.
Comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul se realizează prin comenzi
adresate sistemului de operare sau prin intermediul instrucţiunilor
programelor pe care le execută; invers, comunicarea se realizează prin
intermediul mesajelor transmise de sistemul de operare către utilizator.
Programele nivelului logic adresează dispozitivele hardware prin intermediul
programelor nivelului fizic al sistemului de operare şi din acest motiv ele sunt
independente de structura hardware a sistemului de calcul : nivelul fizic constituie o
interfaţă între hardware şi nivelul logic al sistemului de operare.

2.2. Fişiere. Structura de dosare

Sistemul de operare este o colecţie de programe destinate a gestiona resursele hard ale
sistemului de calcul. Acesta conţine programe de control cât şi programe utilitare
destinate copierii, salvării, listării şi vizualizării informaţiei conţinute de fişiere.
Utilizatorul unui calculator vede însă informaţia într-o formă mult mai prietenoasă.
Aceasta formă e materializată de fişiere. Fişierul este o forma condensată şi organizată
după anumite criterii a informaţiei (colecţie de date ce se referă la acelaşi subiect).
Fişierele în funcţie de scopul şi rolul lor se grupează în câteva mari categorii:
Fişiere executabile ce au extensiile: *.EXE, *.COM, *.BAT, *.DLL (pentru
WINDOWS)

Fişier DLL folosit ca Application Extension- un dll este un fişier binar ce exportă unele
funcţii sau constante care ulterior pot fi utilizate în alte aplicaţii

30
Fişier INI folosit la Configuration Settings
Fişiere de tip bază de date ce au extensiile: *.DBF (pentru fişierele create în
DBASE şi FOX ), *.DB (pentru fişierele create în PARADOX ), *.MDB ( pentru fişiere
Access )

Fişiere de tip foaie de calcul tabelar ce au extensiile: *.WKS ( pentru Lotus

123 ), *.WQ1 (pentru Quattro Pro ), *.XLS (pentru Excel );

4. Fişiere de tip text ce au extensiile:*.DOC ( pentru Word ), *.TXT, *.WRI;
Observaţie: Din aceasta grupe de fişiere fac parte şi fişierele de tip non-
document, denumite şi fişiere ASCII create de editoarele mediilor de programare (surse
de programe) precum şi de către editoarele sistemului de operare sau prin salvare în
mod expres de tip TXT în editoarele de texte.

Fişiere grafice ce au extensiile: *.BMP, *.JPG, *.GIF; *.CDR ( pentru Corel)

6.Fişiere de tip arhivă ce au extensiile: *.ZIP, *.ARJ, *.PAK, *.ARC;

Fişiere de tip sunet ( muzica comprimată *.MP3), sau animaţie (film *.DAT

Fişiere specifice unor softuri de proiectare asistată (Autocad *.DWG,

SolidWorks *.SLD) sau limbaje de programare ( Visual Basic, *.APP )

31
Legătura dintre informaţia stocată pe un calculator şi utilizator este realizată de
sistemelor de operare (interfeţe soft ce fac această legătură ).
Pentru ca accesul să fie cît mai facil, sistemele de operare organizează informaţia sub
formă de "arbore ". Dosarele (folder) sau directoarele sau cataloage sunt ramuri ale
acestui arbore conţin fişiere care în general păstrează informaţii ce se referă la același
subiect.
Dosarul este elementul de bază ce descrie organizarea fişierelor pe o unitate logică de
memorie de pe HD, FD, CD. Acesta este un nod dintr-o structură arborescentă ataşată
fiecărei unităţi logice de memorie. Sistemul de operare utilizează acest concept pentru
gruparea mai multor fişiere într-o zonă de memorare în vederea localizării eficiente a
lor, gruparea fiind o opţiune a utilizatorului. Această organizare este o “tablă de
materii” (cuprins) pentru unitatea logică de memorie.
Exemplul 1 :
Structură arborescentă de dosare în Windows

Observaţie: Orice dosar poate conţine pe lângă fişiere şi subdosare.

2.3. Structura sistemelor de operare

Componentele de bază ale unui sistem de operare sunt:
1. Gestiunea proceselor
Un proces este un program în execuţie. Pentru a-şi îndeplini sarcinile, un proces
necesită anumite resurse, incluzând timpul UCP, memorie, fişiere şi dispozitive de I/E.
Pentru gestionarea proceselor, SO este responsabil cu următoarele activităţi:
creare şi ştergere proces
suspendare şi reactivare proces
furnizarea de mecanisme pentru: sincronizare procese sau comunicare între procese
2. Gestiunea memoriei interne
Memoria este un tablou foarte mare de cuvinte sau octeţi, fiecare cu propria sa adresă.
Ea este un depozit de date uşor accesibile, partajate de UCP şi dispozitivele de I/E.

32
Memoria internă este un dispozitiv de păstrare a datelor volatil. Ea îşi pierde conţinutul
la oprirea alimentării sau la defect.
Pentru gestionarea memoriei, SO trebuie să execute următoarele activităţi:
să urmărească cu care parte a memoriei este utilizată la momentul curent şi de către
cine
să decidă care procese vor fi încărcate când spaţiul de memorie devine disponibil
să aloce şi să dealoce spaţiu de memorie când este necesar.
3. Gestiunea memoriei externe
Deoarece memoria internă este volatilă şi prea mică pentru a păstra toate datele şi
programele permanent, sistemul de calcul trebuie să poată salva conţinutul acesteia.
Cele mai multe sisteme de calcul utilizează ca mediu de memorare on-line atât pentru
date cât şi pentru programe discul magnetic. Pentru gestiunea discului magnetic, SO
trebuie să execute următoarele activităţi:
gestiunea spaţiului liber
alocarea de spaţiu de memorare
planificarea discului
Sistemul de I/E constă din:
memoria tampon (cache)
o interfaţă generică pentru driverele de dispozitiv
driverele pentru dispozitive hardware specifice
4. Gestiunea fişierelor
Un fişier este o colecţie de informaţii înrudite, definite de creatorul său. În mod uzual
fişierele reprezintă programe (atât sursă cât şi obiect) şi date. Pentru gestiunea
fişierelor, SO trebuie să execute următoarele activităţi:
creare şi ştergere fişier
creare şi ştergere director
suport pentru primitive de manipulare fişiere şi directoare
păstrarea fişierelor în memoria externă.
5. Sistemul de protecţie
Protecţia se referă la un mecanism de control a accesului programelor, proceselor sau
utilizatorilor la resursele sistem şi utilizator. Mecanismul de protecţie trebuie să:
distingă între utilizarea autorizată şi neautorizată
specifice controalele care se impun

33
 furnizeze un mijloc de forţare.
6. Lucrul în reţea (Sisteme distribuite)
Un sistem distribuit este o colecţie de procesoare care nu partajează memoria sau un
clock. Fiecare procesor are propria sa memorie. Procesoarele sunt conectate în sistem
printr-o reţea de comunicaţie. Un sistem distribuit permite accesul utilizatorului la
diferite resurse ale sistemului. Accesul la resursele partajate permite:
calcul cu viteză crescută
creşterea disponibilităţii datelor
îmbunătăţirea fiabilităţii
Interpretorul de comenzi
Multe comenzi sunt date de SO prin propoziţii de control care se ocupă cu:
creare şi gestiune proces
tratare I/E
gestiune memorie externă
gestiune memorie principală
acces la sistemul de fişiere
protecţie
lucrul în reţea
Programul care citeşte şi interpretează propoziţiile de control este numit diferit:
interpretor al cartelelor de control
interpretor linie de comandă
shell (în Unix)
Funcţiile sale sunt să primească şi să execute următoarea propoziţie de comandă.

2.4. Funcțiile sistemelor de operare

Serviciile oferite de Sistemele de Operare sunt:
execuţie program – capabilitatea sistemului de a încărca un program în memorie
şi de a-l executa
operaţii de I/E – deoarece programele utilizator nu pot executa direct operaţii de
I/E, sistemul de operaţii trebuie să furnizeze anumite metode de lucru cu I/E
manipulare sistem de fişiere – capabilitatea programului de citire, scriere şi
ştergere fişiere

34
 comunicaţii – schimbul de informaţii între procesele ce se execută fie pe acelaşi
calculator, fie pe sisteme diferite conectate într-o reţea, implementate prin
partajarea memoriei sau schimburi de mesaje
detecţia erorilor – asigură calcul corect prin detecţia erorilor în UCP, memorie,
dispozitive de I/E sau în programe utilizator.
Funcţii suplimentare ale SO
Funcţiile suplimentare ale SO nu sunt pentru a ajuta utilizatorul, ci mai degrabă pentru
a asigura o operare eficientă a sistemului:
alocarea resurselor – alocă resurse mai multor utilizatori sau lucrări ce se execută
în acelaşi timp
contabilizare – păstrează urma şi înregistrează care utilizator, ce cantitate şi ce tip
de resursă calculator a folosit, pentru bilanţ contabil şi pentru statistică
protecţie – asigură că întreg accesul la resursele sistem este controlat.

Concepţie simplificată
MS-DOS – a fost scris astfel încât să ofere cât mai multă funcţionalitate în cât mai
puţin spaţiu. Caracteristici:
este nedivizat în module
deşi MS-DOS are o anumită structură, interfaţa sa şi nivelele de funcţionalitate nu
sunt bine separate.
UNIX – limitat de funcţionalitatea hardware, SO UNIX original a avut o structură
limitată. SO UNIX constă din două părţi separabile:
programele sistem
nucleul (kernel)
constă din tot ceea ce se afla sub interfaţa de apeluri sistem şi deasupra
hardware fizic
conţine sistemul de fişiere, planificarea UCP, gestiunea memoriei şi
celelalte funcţii ale SO; un număr prea mare de funcţii pentru un
singur nivel.

Concepţie pe nivele
SO este divizat într-un număr de straturi (nivele), fiecare din ele construit deasupra
nivelului anterior. Nivelul cel mai de jos (stratul 0) este hardware, iar nivelul cel mai
înalt (stratul N) este interfaţa utilizator.

35
Printr-o proiectare modulară, straturile sunt selectate astfel încât fiecare utilizează doar
funcţiile (operaţiile) anterioare.
Ex.: SO THE pe 6 nivele (strat 5: programe utilizator; strat 4: tampon pentru dispozitive
de I/E; strat 3: driver pentru dispozitivul consola operator; strat 2: gestiunea memoriei;
strat 1: planificarea UCP; strat 0: hardware.

Sistemul de fişiere
Un sistem de fișiere reprezintă modul de organizare şi stocare a informaţiilor pe un
suport de memorie externă (HD,FD,CD) în vederea accesării şi prelucrării lor de către
sistemul de operare.
Orice sistem de operare trebuie să aibă propriul său sistem de fişiere, de aceea există
mai multe tipuri de sisteme de fişiere:
sistemul de fişiere FAT – pentru MS-DOS;
sistemul de fişiere VFAT32 – pentru Windows95 OSR2;
sistemul de fişiere NTFS – pentru Windows NT.
Sistemul Linux are propriu său sistem de fişiere şi care se numeşte ext2fs (extended 2-
nd file system) şi care oferă multe facilităţi noi faţă de alte sisteme de operare.

2.4. Sistemul de operare Windows

Principalele caracteristici sunt: stabilitate, viteza şi comportament bun în reţea. De fapt,
Microsoft a luat câteva caracteristici de la Windows 3.x, a adăugat altele de la
Windows NT şi a mai adăugat altele noi. Este un mediu pe 32 de biţi mult mai stabil şi
de fapt un sistem de operare complet nou.
De la o versiune la alta, Microsoft a adăugat noi caracteristici din care exemplificăm:
Interfaţa nouă şi anume Explorer-ul;
Administrarea configuraţiei prin intermediul regiștrilor
Aplicaţiile distribuite şi anume Apeluri de proceduri la distanţă
Suport pentru tipărire
Suport pentru DDE/OLE ( Dynamic Data Exchange (comunicare între
programe ), Object Linking Embedding lucrează online
Suport pentru necesitaţi speciale: Accessibility Options (opţiuni pentru
accesibilitate)
Modernizarea sistemului de fişiere : nume lungi de fişiere.
Cele 10 noi caracteristici aduse de Windows 10 sunt:

36
...Laborator 1-2

2.5. Interfaţa Windows – Desktop-ul

Prezentarea suprafeţei de lucru
Desktop-ul este suprafaţa de lucru, numită şi desktop, împreună cu mulţimea de
obiecte grafice care apar pe ecran şi care accesate vor iniţia acţiunile pe care le dorim.

Fig. 2.1. Desktop Windows 10

Meniul Start - este accesat prin butonul Start plasat în colţul stâng al barei de
aplicaţii şi prin el vom putea alege una din opţiunile:
Meniu (se extinde pentru a afișa numele tuturor elementelor de meniu)
Cont
Explorer
Setări
Alimentare
Pentru a face alte modificări la aspectul meniului Start, selectați butonul Start , apoi
selectați Setări > Personalizare > Start pentru a modifica ce aplicații și foldere apar în
meniul Start.
Executând cu mouse-ul un dublu-clic pe un icon, se va porni programul pe care-l
reprezintă. Cele mai comune pictograme de pe desktop sunt:
My Computer - program cu care se manevrează directoare şi fişiere,
Recycle Bin - recipient de colectare a fişierelor şi directoarelor şterse,

37
Icon-urile pentru directoare au ca imagine o mapă galbenă, distingându-se doar prin
numele care însoţeşte fiecare pictogramă.
Pictogramele care au în stânga-jos o săgeată curbă într-un pătrăţel se numesc icon-uri
scurtătură (schortcut), folosite pentru a apela mai uşor programe sau fişiere care nu se
află la îndemâna utilizatorului.
Prompter-ul este o reprezentare grafică a poziţiei curente de pe ecran, focalizând
atenţia asupra locului în care vor avea loc acţiunile determinate de apăsarea butoanelor
mouse-ului
Bara de sarcini - Taskbar
Taskbar este zona de comandă centrală pentru majoritatea lucrurilor care se pot
realiza în Windows. Ea conţine trei elemente principale:
Meniul Pornire (Start)
Lista de sarcini (Task List)
Zona Parametrii (Settings)

Fig. 2.2. Bara de sarcini Windows 10

Modalităţi de configurare a barei de sarcini:

Se apucă bara cu cursorul mouse-ului şi se repoziţionează în oricare din cele 4
parţi.
Dacă se execută clic dreapta pe Taskbar şi se selectează opţiunea Properties se
deschide o casetă de dialog care are două pagini: una controlează configuraţia
meniului Start, iar cealaltă controlează chiar bara cu taskuri.
Exemple: dezactivând câmpul Întotdeauna deasupra (Always on Top) se poate
ascunde bara sau câmpul AutoAscundere (Auto Hide) realizează taskbar ca pe
o linie subţire de culoare gri, taskbar îşi reia dimensiunea normală când
cursorul mouseului se apropie de ea.
Opţiunile prezente în meniul ce se deschide cu un clic dreapta pe Taskbar sunt
următoarele:
Cascada (Cascade) - când se selectează aceasta opţiune, toate aplicaţiile sunt
redimensionate la aceeaşi dimensiune. Şi sunt așezate în diagonală, în cascadă.
(din fiecare aplicaţie fiind vizibilă doar linia de titlu.
Tile - Placi de gresie orizontale sau verticale opţiune cu care se vizualizează la un
moment dat zona fereastră a tuturor aplicaţiilor odată (fiecare aplicaţie primeşte
cam aceeaşi cantitate de spaţiu şi sunt așezate una alături de cealaltă)
Minimizare (Minimize) - Micşoraţi toate ferestrele este opţiunea utilizată pentru a
face curăţenie în cazul în care ecranul este atât de aglomerat încât nu se mai
poate spune la un moment dat ce este deschis şi ce nu.

38
 Meniul Start

Fig. 2.3. Meniul Start Windows 10

Meniul Start apare în mod normal în partea cea mai din stânga a barei cu taskuri. El
conţine o listă completă cu toate aplicaţiile utilizatorului, acces la unii parametrii ai
sistemului şi alte câteva lucruri utile. Meniul StartWindows 10 este reconfigurat și are
opțiunile :
Meniu (se extinde pentru a afișa numele tuturor elementelor de meniu)
Cont
Explorer
Setări
Alimentare

Meniu este lista aplicaţiilor instalate pe calculator. Interfaţa Explorer da posibilitatea să se

plaseze dosare în dosare. Se pot plasa aplicaţiile pe mai multe niveluri de adâncime
în interiorul meniului arbore.
Documente (Documents) și Imagini (Images) se utilizează această opţiune pentru a
selecta un document care s-a deschis anterior utilizând interfaţă Explorer. Aceasta listă
poate conţine până la 15 nume de documente.
Parametrii (Settings) Meniul Settings este o locaţie centrală ce furnizează modalităţi
de modificare a mediului. El furnizează acces la Control Panel, dialogul de configurare
Printers şi dialogul de configurare a barei cu taskuri.
Căutare (Find) Această opţiune deschide acelaşi dialog care se vede atunci când se
utilizează comanda Find din meniul Tools din interfaţa Explorer. Ea va da posibilitatea
să găsiţi orice fişier de pe unitatea de hard disc sau de reţea utilizând o diversitate de
criterii de căutare. Se poate căuta un fişier atât după nume şi locaţie cât şi după data
modificării lui. Eticheta Advanced (Avansat) din acest dialog va da chiar posibilitatea
de a căuta un fişier pe baza conţinutului acestuia sau a dimensiunii lui.

39
 Fig. 2.4. Zona Parametrii (Settings) Windows 10

Centrul de informare – This PC

Centrul de informare furnizează informaţii complete atât în interiorul cât şi în
exteriorul lui. Aceasta spune utilizatorului tot ce acesta trebuie să ştie despre mediul
Windows. Daca se execută dublu clic pe pictograma My Computer din Desktop, este
afişata imaginea:

Fig. 2.5. This PC

Elementele centrului de informare sunt următoarele:

Unitățile Windows oferă trei instrumente diferite care se pot utiliza pentru
administrarea unităţilor. În figura de mai sus pot fi identificate:
Dacă se execută clic dreapta pe oricare dintre unităţi, se deschide caseta de dialog
Proprietăţile unităţilor (Drive Properties) care conţine trei pagini:
Pagina General unde sunt precizate trei elemente esenţiale:
eticheta de unitate
indicatorul Spațiu liber (Free space) comunica cât spaţiu liber este pe unitate.
Similar, indicatorul Spaţiu folosit (Used space) comunică cât spaţiu este
utilizat pe unitate.

40
 locaţia unităţii. Se poate vedea dacă unitatea este locală sau se pot face
modificări în paginile cu unităţi de reţea.

Control Panel

Fig. 2.6. Fereastra Control Panel

Alte elemente conţinute de Control Panel sunt System and Security, Network and
Internet, Hardware and Sound, Programs, User Accounts, Appearance and
Personalisation, Clock and Region și Ease of Access.

Fig. 2.7. Setări disponibile în Control Panel

41
 2.7. Exploratorul de resurse File Explorer
File Explorer se utilizează în primul rând pentru organizarea dosarelor şi fişierelor de
pe PC. Pentru lansarea în execuţie se execută clic pe butonul Start, se alege apoi
Programs sau apoi pictograma specifică File Explorer din Taskbar.
Fereastra Explorer este împărţită în două panouri.

Fig. 2.10. Fereastra Explorer

Panoul din stânga prezintă o organizare ierarhizată a organizării dosarelor de pe PC.

în partea de sus a acestei structuri ierarhice se găseşte pictograma Desktop.
dosarul This PC în care se găsesc toate resursele PC-ului. Acesta include unităţile
de disc şi hard discurile locale.

Fig. 2.11. Principalele instrumente si grupul Home Explorer

Principalele instrumente și grupuri sunt:

Grupul Clipboard cu:
Cut - tăiere şi menţinerea conţinutul în Clipboard
Copy - copiază şi menţine conţinutul în Clipboard
Paste – lipire - aduce elementul şters sau copiat din Clipboard
Grupul Organise cu: Move to, Copy To, Rename și Delete.

42
Grupul New și grupul Properties sunt grupuri prezente, fiecare cu comenzi specifice.
Explorarea conţinutului unui dosar
Panoul din dreapta al File Explorer. afişează conţinutul oricărui dosar selectat în
panoul din stânga. Astfel, când se execută clic pe o pictogramă de unitate, în panoul
din dreapta sunt afişate dosarele şi fişierele conţinute de unitatea respectivă.
Imaginea ierarhică din panoul din stânga poate fi extinsă sau restrânsă pentru a afişa
mai multe sau mai puţine detalii:
Dacă apare semnul plus în stânga pictogramei din panoul din stânga înseamnă că
acel dosar conţine dosare suplimentare. Pentru a vedea aceste dosare se
execută clic pe semnul plus sau dublu clic pe pictograma dosarului.
Pentru a ascunde dosarele dintr-un dosar se execută clic pe semnul minus din
stânga pictogramei dosarului.

Funcțiile îndeplinite de File Explorer Windows 10

Gestionarea fişierelor şi dosarelor
Exploratorul Windows este un instrument esenţial pentru gestionarea fişierelor
şi dosarelor de pe calculator. Se foloseşte pentru crearea unor noi dosare şi fişiere,
pentru mutarea şi copierea lor dintr-un loc în altul, de pe un disc pe altul, ştergerea şi
redenumirea dosarelor şi fişierelor.
Selecţia fişierelor şi dosarelor
Selecţia unui singur fişier sau dosar se face simplu, prin clic stânga pe
pictograma corespunzătoare fişierului sau dosarului, sau cu ajutorul tastelor săgeţi.
Selectarea mai multor fişiere sau dosare este foarte utilă în cazul în care se doreşte
mutarea sau copierea lor în alt loc pe acelaşi disc sau pe un alt disc.
Pentru a selecta mai multe fişiere cu ajutorul mouse-ului:
se execută clic pe primul fişier, se ţine apăsată tasta Ctrl şi se execută clic pe
celelalte fişiere. Pentru a deselecta un fişier selectat se ţine în continuare
apăsată tasta Ctrl şi se execută clic pe fişierul selectat.
Pentru a selecta un grup continuu de fişiere, se selectează primul fişier din grup,
se ţine apăsată tasta Shift şi se selectează ultimul fişier din grup. Vor fi astfel
selectate toate fişierele din grup, de la primul până la ultimul.
Pentru a selecta mai multe fişiere adiacente cu ajutorul tastaturii: se apasă tasta
Tab pentru a trece în panoul din dreapta, după care, cu ajutorul tastelor săgeţi
urmează poziţionarea pe primul fişier. Se ţine apăsată tasta Shift în timp ce se
parcurg fişierele cu tastele săgeţi.

43
 Pentru a selecta mai multe fişiere neadiacente cu ajutorul tastaturii, se selectează
primul fişier, se menţine apăsată tasta Ctrl după care se utilizează tastele săgeţi
pentru poziţionarea pe următorul fişier şi se apasă tasta Spaţiu. În timp ce se
menţine apăsată tasta Ctrl se utilizează tastele săgeţi pentru deplasare la fiecare
fişier care urmează să fie selectat, după care se apasă tasta Spaţiu.
Pentru a deselecta un fişier, păstrând celelalte selecţii se menţine apăsată tasta Ctrl,
se utilizează tastele săgeţi pentru deplasare la fişierul care urmează să fie
deselectat şi se apasă tasta Spaţiu.
Pentru a selecta toate fişierele din panoul din dreapta, se apelează comanda Select
All din meniul Edit al barei de meniuri, sau se apasă combinaţia de taste
Ctrl+A.
Pentru a deselecta fişierele selectate şi a le selecta pe cele care nu sunt selectate, se
apelează comanda Invert Selection din meniul Edit al barei de meniuri.
Pentru a anula selecţiile făcute este suficient să se selecteze alt fişier sau alt dosar.

Fig. 2.12. Selecţia fişierelor neadiacente şi Selecţia fişierelor adiacente

3. Crearea dosarelor noi

Dosarele sunt cheia organizării fişierelor de pe calculator. Sistemul de organizare al
dosarelor pe calculator poate fi analog cu sistemul de organizare a hârtiilor de la birou.
Pentru a crea un dosar nou, se execută paşii:
În panoul din stânga al Exploratorului se selectează dosarul (sau unitatea de disc)
în care se doreşte crearea unui nou dosar.

44
 Se apelează comanda Dosar (Folder) din fereastra derulantă a comenzii Nou
(New) existentă în meniul File. În panoul din dreapta va apărea un nou dosar
pregătit pentru a fi denumit.
Se introduce de la tastatură numele dosarului după care se apasă Enter.
Dosarele, ca şi fişierele pot avea în denumire 255 de caractere, mai puţin caracterele: \ ?
:„<> .
Observaţie: La opţiunea New apar variante de creare de noi fişiere pentru toate
aplicaţiile instalate pe sistem ( arhive, imagini, fişiere Office, etc ).
Mutarea şi copierea fişierelor şi dosarelor
Mutarea şi copierea fişierelor şi dosarelor se poate realiza prin mai multe metode: Copy
Paste, meniuri contextuale şi Drag and Drop
Metoda Copy- Paste:
În panoul din dreapta se selectează fişierele sau dosarele ce urmează să fie
copiate sau mutate.
Pentru a muta obiectele se execută clic pe butonul Cut din bara cu
instrumente standard sau se apelează comanda Cut din meniul Edit sau se
execută clic dreapta şi se alege Cut din meniul derulant astfel apărut pe ecran
(Ctrl+X).
Pentru a copia obiectele se execută clic pe butonul Copy din bara cu
instrumente standard sau se apelează comanda Copy din meniul Edit sau se
execută clic drepta şi se alege Copy din meniul derulant astfel apărut pe
ecran (Ctrl+C).
În panoul din stânga se selectează cu butonul drept dosarul ce va conţine
obiectele mutate sau copiate şi se execută clic pe comanda Paste din
meniul derulant, sau se execută clic pe butonul Paste din bara cu
instrumente sau se apasă combinaţia de taste Ctrl + V.
Metoda prin tragere şi fixare (Drag and Drop):
În panoul din dreapta se selectează fişierele sau dosarele ce urmează să fie copiate sau
mutate.
Dacă în panoul din stânga nu este vizibil dosarul în care se doreşte mutarea sau
copierea obiectelor, se va utiliza bara de derulare pentru a-l aduce în imagine
Pentru a muta obiectele selectate, acestea se trag în noul dosar din panoul
stâng al exploratorului.
Pentru a copia obiectele selectate, se menţine apăsată tasta Ctrl şi acestea se
trag în noul dosar din panoul stâng al exploratorului. Când se menţine
apăsată tasta Ctrl în partea de jos a indicatorului mouse-ului va apărea
semnul plus, fapt ce arată acţiunea de copiere a obiectelor.

45
Pentru a crea pe suprafaţa de lucru o pictogramă de accelerare pentru un program, se
procedează astfel:
Se selectează programul dorit în panoul din stânga;
Se execută clic dreapta pe program şi se alege Copy;
Se execută clic dreapta pe suprafaţa de lucru şi se alege Paste Shortcut din
meniul derulant. Pictograma astfel apărută pe suprafaţa de lucru poate
fi mutată prin tragere, în orice locaţie.
Ştergerea fişierelor şi a dosarelor
Pentru ştergerea şi copierea dosarelor se procedează astfel:
Se selectează obiectul sau obiectele care se doresc a fi şterse.
Se execută clic pe butonul Ştergere (Delete) din bara cu instrumente, se apelează
comanda Delete din meniul Fişier (File), sau se execută clic dreapta şi se alege Delete
din meniul derulant.
b.
Se execută clic pe Yes la apariţia casetei de dialog confirmă ştergerea
fişierului (Confirm File Delete) sau clic pe No dacă se doreşte
abandonarea ştergerii;
Dacă se şterg mai multe obiecte, caseta de dialog ce apare este Confirmă Ştergerea
Mai Multor Fişiere (Confirm Multiple File Delete).
Atenţie: Dacă se şterge un dosar, se vor şterge toate fişierele şi dosarele conţinute în el.
În cazul în care ştergeţi un fişier program Windows avertizează asupra acestui lucru.
Observaţie: Fişierele şi dosarele pot fi şterse trăgându-le peste pictograma Recycle Bin
de pe suprafaţa de lucru.
Refacerea fişierelor şterse
Pentru refacerea fişierelor şi dosarelor şterse se procedează astfel:
Se execută dublu clic pe pictograma Recycle Bin de pe suprafaţa de lucru;
Se selectează fişierul sau fişierele ce urmează să fie refăcute;
Se execută clic dreapta pe fişierele selectate şi apoi clic pe Restore
(restabileşte) sau se alege Restore din meniul File.
Fişierele sunt refăcute în dosarele din care au fost şterse. Dacă dosarul în care au
existat fişierele a fost şters, acesta se va reface la rândul lui.
Golirea dosarului Recycle Bin
Pentru a se goli dosarul Recycle Bin se execută una din operaţiile:

46
 dacă dosarul Recycle Bin este deja deschis în Windows Explorer, se alege din
meniul File comanda Goleşte lada de gunoi (Empty Recycle Bin );
dacă vă aflaţi pe suprafaţa de lucru (desktop), executaţi clic dreapta pe
pictograma dosarului Recycle Bin iar apoi clic pe Empty Recycle Bin.
Observaţie: Odată ce coşul de gunoi s-a golit, fişierele nu mai pot fi recuperate.
Pentru a goli doar o parte din obiectele existente în coşul de gunoi, acestea trebuie să
fie selectate, după care se execută clic dreapta pe fişierele selectate şi se alege comanda
Delete, după care se confirmă ştergerea cu Yes.
Găsirea fişierelor
Pentru a găsi un fişier sau un grup de fişiere asociate se urmează paşii:
Se execută clic pe butonul Start de pe bara de lucrări, se deschide meniul
Găseşte (Find) şi apoi Fişiere sau Dosare (Files or Folders), sau în
cadrul Exploratorului, se alege din meniul Tools, comanda Find,
şi apoi, din meniul derulant Files or Folders.
Dacă se cunoaşte numele integral al fişierului, acesta se introduce de la
tastatură în caseta Named, iar dacă se cunoaşte doar o parte din acesta
este suficientă introducerea oricărei porţiuni din el. Windows 9X va
găsi toate fişierele care conţin acele caractere. Se pot, de asemenea,
folosi caracterele de înlocuire (metacaracterele ? si *).
În caseta Caută în (Look In) se va indica locul în care se va căuta fişierul
. Pentru a găsi calea dorită se răsfoiește conţinutul discului cu ajutorul
butonului Răsfoire (Browse).
Pentru a limita căutarea la fişierele create sau modificate într-o anumită
perioadă de timp se execută clic pe eticheta Date Modified.

Se poate restrânge căutarea la fişierele create sau modificate între două date indicate
sau se pot căuta fişierele create sau modificate pe durata unui număr indicat de luni sau
zile, anterioare datei curente.
Pentru a detalia şi mai mult căutarea se execută clic pe eticheta Avansat
(Advanced)
în lista derulantă După Tip (Of Type) se selectează un tip de fişier pentru a
limita căutarea la acel tip.
în caseta Conţinând Textul (Containing Text) se va introduce o secvență
de text pentru a căuta fişierele care o conţin.
în caseta Dimensiunea Este (Size Is) se indică dimensiunea fişierului.
După ce s-a terminat stabilirea parametrilor căutării se execută clic pe butonul Găseşte
Acum (Find Now).

47
 Fig. 2.12. Partajarea Share
Proprietăţile unui dosar sau ale unui fişier şi modificarea acestora
În Windows XP, proprietăţile unui fişier sau ale unui dosar selectat sunt uşor de aflat.
Se pot afla astfel informaţii referitoare la:
tipul fişierului;
locul în care se găseşte;
spaţiul pe care îl ocupă pe disc (dimensiunea);
numele sub MS-DOS;
când a fost creat fişierul sau dosarul;
data ultimei modificări şi data ultimului acces la el.
atribute de fişiere.

Se selectează fişierul;
Se execută clic dreapta şi se alege Proprietăţi (Properties) sau File Properties.

Fig. 2.14. Caseta de dialog Proprietăţi

Atributele de fişiere sunt:

48
 Read Only – împiedică modificarea sau ştergerea unui fişier sau al unui dosar.
Observaţie: Cu ajutorul programului Explorer, fişierele pot fi şterse totuşi chiar dacă au
acest atribut. Înainte însă va apărea o casetă de avertizare.
Archive – Marchează cu un A orice fişier care a fost modificat de la ultima operaţie
de realizare a copiei de siguranță, realizată cu programul Backup care este
distribuit odată cu Windows. Dacă nu apare caracterul A, fişierul nu a fost
modificat de la ultima operaţie de realizare a copiei de siguranță.
Hidden – Atributul împiedică afişarea fişierelor în Explorator sau în fereastra
My Computer.
System – împiedică afişarea fişierelor. Fişierele sistem sunt acelea de care are
nevoie calculatorul pentru a lucra. Ştergerea unui fişier sistem poate aduce
după sine imposibilitatea de lucra cu calculatorul. Dosarele nu pot avea
atribute sistem.
Observație: Dacă doriţi să reduceţi probabilitatea modificării sau ștergerii accidentale a
unui fişier este bine să i se dea atributele Read Only şi Hidden sau System. Chiar dacă
există fişiere cu aceste atribute, pentru a fi vizualizate în panoul din Explorer este
necesar apelarea opţiunii Show All, eticheta View din caseta de dialog Option
corespunzătoare comenzii Options din meniul View.

2.8. Teste
Fişierele în funcţie de scopul şi rolul lor se grupează în câteva mari categorii:
fişiere executabile, fişiere de tip bază de date, fişiere de tip foaie de
calcul tabelar, fişiere de tip text, fişiere grafice, fişiere de tip
arhivă, fişiere de tip sunet, fişiere specifice unor softuri de
proiectare asistată.
fişiere executabile, fişiere de tip bază de date, fişiere de tip foaie de
calcul tabelar, fişiere de tip text, fişiere grafice, fişiere de tip sunet,
fişiere specifice unor softuri de proiectare asistată
fişiere executabile, fişiere de tip foaie de calcul tabelar, fişiere de tip
text, fişiere grafice, fişiere de tip arhivă, fişiere de tip sunet, fişiere
specifice unor softuri de proiectare asistată

Pentru ca accesul să fie cît mai facil sistemele de operare organizează

informaţia sub formă de:
arbore cu foarte multe ramuri

49
 "arbore ". Dosarele (folder) sau directoarele sau cataloage sunt
ramuri ale acestui arbore.
directoare.

Serviciile oferite de Sistemele de Operare sunt:

execuţie program, operaţii de intrare/ieşire, manipulare sistem de
fişiere, comunicaţii, detecţia erorilor.
operaţii de intrare/ieşre, manipulare, comunicaţii şi detecţia
erorilormanipulare a sistemului de fişiere în vederea comunicării
şi a detecţiei erorilor.

O fereastră Windows are ca elemente principale: bara de titlu cu butoanele de

minimizare, maximizare şi închidere, bara de meniuri, bara de instrumente,
bara de stare, suprafaţa de lucru şi:
Barele de străngere
barele de derulare
Barele de blocare

Operaţiile ce se pot realiza cu ferestre Windows sunt: deschiderea, mutarea,

redimensionarea, maximizarea, minimizarea, închiderea şi:
Restructurarea
Restaurarea
reiniţializarea

Control Panel - folosit pentru a controla o serie de parametri interni de

funcţionare a calculatorului se găseşte în:
meniul Start, Parametrii Settings.
pe Desktop
pe bara de aplicaţii Taskbar

Bara de aplicaţii (Taskbar) uzual amplasată în partea de jos a ecranului

afişează numele aplicaţiilor deschise sub forma unor butoane; ori de câte
ori avem nevoie să accesăm un program, îl vom putea activa prin:
clic-stânga, folosind mouse-ul.

50
 clic dreapta
dublu clic

Cele mai comune pictograme de pe Desktop sunt My Computer, Recycle Bin,

Network Internet, Explorer Neighborhood. Recycle Bin este un:
program care manevrează directoare şi fişiere
recipient de colectare a fişierelor şi directoarelor şterse.
program prin care se pot accesa celelalte calculatoare din reţea

Opţiunea Programe (Programs) din meniul Start reprezintă:

lista documentelor deschise anterior
lista aplicaţiilor deschise anterior
lista aplicaţiilor instalate pe calculator

Opţiunea Căutare (Find) dă posibilitatea să găsirii:

fişierelor de pe unitatea de hard disc din anumite dosare
anumitor programe.
oricărui fişier de pe unitatea de hard disc sau de reţea utilizând o
diversitate de criterii de căutare

51
52
Windows 10
Tehnologia aplicațiilor Office L4
10 cele mai bune caracteristici
Windows 10
 Windows 10 – ultimul SO
Microsoft
 De la Xbox pentru
Windows și Cortana pe
desktop la un Start Menu
regândit ca un nou
instrument multitasking,
prezentăm cele mai bune
caracteristici Windows 10.
1. Meniul Start

Windows 8 nu a avut succes, astfel Microsoft a regândit Start Menu.

Butonul Start din stânga jos a ecranului deschide două paneluri unul lângă altul,
cu o coloană în dreapta ce arată cele mai utilizate aplicații.
De asemenea în stânga se găsește butonul Hibernate, Standby and
Shutdown, și celelalte opțiuni de la Windows 8. În dreapta se găsește o
coloană cu o selecție de mini ferestre (tiles) care pot fi aranjate,
redimensionate și reorganizate de fiecare utilizator.
Câmpul Search va căuta în Internet rezultatele ca în Windows 7.
Se poate expanda meniul Start la întreg ecranul la nevoie eliminând Modern UI
Start Screen.
Cortana pe
Desktop
Microsoft aduce voice-controlled
digital assistant Cortana pe
desktop, fiind mult mai facilă
interacțiunea cu dispozitivul
fără să se ridice un deget.
Se pot căuta informații pe hard,
anumite fișiere, se pot
identifica fotografii după o
anumită dată sau se
lansează prezentări
PowerPoint presentations
doar spunând PC-ului sî o
facă.
Poți spune Cortana să trimită un
email, în timp ce tu lucrezi
la un alt task, făcând astfel
multi-tasking mult mai facil
3. Xbox App Xbox app for Windows 10.
Noul SO are ca suport jocurile pe
platforme Xbox în streaming
(conectat la Internetul de acasă)
Cu viteză sporită și performanțe
grafice datorită suportului
DirectX 12 .
Xbox App îți dă posibilitatea să
înregistrezi, editezi și share
victoriile cu Game DVR feature,
Se pot întâlni prieteni de pe alte
platforme Xbox, via Xbox Live.
4. Proiectul browser Spartan

 Internet Explorer nu mai este

actual. Browser-ul cel mai
longeviv va fi înlocuit de Spartan.
 Noul Spartan include noi
caracteristici pentru lucrul cu pdf-
uri, layout pentru articole de mari
dimensiuni.
 Spartan și Cortana lucrează
împreună pentru a facilita multe
taskuri.
Multitasking îmbunătățit

Un nou Multiple Desktops

Caracteristica dă posibilitatea
vizualizării unui set de ferestre pe
multor ecrane, fără monitorul fizic.
Este caracteristica similară lui
Apple Spaces Apple's Spaces . Fiind
de un real ajutor ân a gestiona mai
multe ferestre și aplicații
Se pot seta Desktop-uri pentru acasă
unde să ruleze aplicații ca
Netflix și Amazon și se pot crea
alte dektop-uri pentru Word,
Excel și Internet.
Windows 10 este un nou mod de a
gestiona aplicațiile deschise Alt-
Tab este combinația scurtătură
pentru a comuta între diversele
aplicații deschise.
Aplicații universale. Universal App

Universal Apps reprezintă o nouă categorie de

aplicații care utilizează același cod dar își
adaptează interfața la dispozitivul utilizat.
Universal apps includ Photos, Videos,
Music, Maps, People & Messaging și Mail &
Calendar, toate funcțiille se pot utiliza în
același mod pe tablete, telefoane și PC-uri.
Conținutul este stocat și sincronizat via
Microsoft cloud service OneDrive

Aplicația Mail app a fost îmbunătățită cu noul

Outlook.
7. Aplicații Office prin Touch Support

O nouă versiune de aplicații office Word, Excel, PowerPoint

ași Outlook este disponibilă pe telefoane, tablete și PC-
uri prin intermediul unei interfețe grafice touch-first.
Funcția ribbon persistă, doar că este sub forma unei bare
în partea superioară a ecranului și se deschide sub
formă de ribbon când este apelată.
În Outlook se regăsesc câteva funcții noi pentru ștergerea
mesajelor spre exemplu Swiping la dreapta flags that
message. Aplicațiile vor arăta și performa pe
dispozitivele mobile ca și pe PC.
8. Continuum

Odată cu apariția dispozitivelor hibride laptop-

tabletă, Microsoft vrea să faciliteze
comutarea dintre dispozitive.
Sistemul va detecta dacă ai o tastatură
conectată sau un mouse și comută în
modul cerut.
9. Action Center

Windows 10 furnizează un mod nou de a

afișa notificările și locul în care
acestea sunt afișate.
Action Center colectează alertele de la
dispozitive, de la aplicații similar
celor din iOS și Android.
Action Center oferă de asemenea un
mod rapid de afișare a opțiunilor de
precum și setări ale display-ului cum
ar fi luminozitatea
și contrastul.
Setări unificate / Control Panel
În loc de două aplicații pentru
controlul setării dispozitivelor in
Control Panel și PC Settings,
Microsoft face lucrurile mai
puțin confuze ș le aduce
împreună.
Windows 11

https://www.microsoft.com/ro-ro/windows/windows-11
Windows 11
https://www.microsoft.com/ro-ro/windows/features
Organizați rapid aplicațiile deschise
Treceți cu mouse-ul peste butonul de maximizare a unei
ferestre sau apăsați pe tasta cu sigla Windows + Z, apoi
alegeți un aspect de aliniere pentru a vă optimiza spațiul
de ecran și productivitatea.
Adăugați widgeturi pe un panou
Deschideți setările pentru widgeturi selectând avatarul
dvs. Sub Adăugați un widget, selectați semnul Plus (+)
din dreptul oricărui widget pe care doriți să-l adăugați
pe tablou.
Mențineți siguranța copiilor dvs. în mediul online
Deschideți Microsoft Edge, selectați-vă profilul și
alegeți Navigare în modul Copii. Modul Copii afișează
doar conținut adecvat vârstei și are controale de
confidențialitate care permit copiilor să exploreze webul în
siguranță.
Windows 11
https://www.microsoft.com/ro-ro/windows/features
Gestionați parolele folosind Microsoft Edge
Atunci când vă conectați la site-uri, Microsoft Edge se va
oferi să vă salveze parolele și să le completeze automat
în locul dvs. Pentru a vă gestiona parolele salvate,
selectați Setări și altele > Setări > Profiluri > Parole.

Rămâneți dintr-o privire la curent cu noutățile

Personalizați-vă fluxul de conținut cu ajutorul widgeturilor,
astfel încât să puteți vedea rapid toate lucrurile pe care vă
place să le urmăriți, de la sport și vreme până la
programul dvs. și sarcinile pe care le aveți de îndeplinit.
Acum le puteți vedea pe toate într-un singur loc, cu doar
o glisare rapidă a ecranului spre stânga.

Digitalizați-vă fișierele fizice

Scanați documentele pe suport de hârtie în fișiere digitale
și mențineți-vă organizarea cu OneDrive.
Windows 11
https://www.microsoft.com/ro-ro/windows/features
Scanați PC-ul pentru detectarea virușilor
Selectați Start > Setări > Confidențialitate și securitate >
Securitate Windows > Protecție împotriva virușilor și a
amenințărilor > Scanare rapidă pentru a vă scana PC-ul și
a vedea dacă există ceva care vă necesită atenția.

Pentru securitate și performanță optime ale PC-ului,

obțineți actualizări
Accesați Start > Setări > Windows Update pentru a vă
asigura că PC -ul este actualizat. Veți beneficia și de
actualizări de drivere, ceea ce va îmbunătăți performanța
și securitatea PC-ului.
Windows 11
https://www.microsoft.com/ro-ro/windows/features

Căutați orice
Apăsați pe tasta cu sigla Windows + S pentru a obține
rezultate de căutare personalizate când căutați persoane, e-
mailuri și fișiere în spații locale sau partajate sau pe web.

Ajutați la protejarea parolelor dvs. online

Microsoft Edge are un Monitor de parole încorporat
care verifică integritatea parolelor dvs. salvate la breșele
de securitate a datelor și vă trimite o alertă dacă parola
este nesigură, astfel încât să o puteți schimba imediat.

Faceți o captură de ecran

Apăsați pe tasta cu sigla Windows + Shift + S pentru a
captura și a marca integral sau parțial ecranul PC-ului
sau orice imagine, apoi salvați și partajați.
Windows 11
https://www.microsoft.com/ro-ro/windows/features

Deschideți panoul de widgeturi

Apăsați pe tasta cu sigla Windows + W sau trageți
cu degetul marginea stângă a ecranului pentru a
accesa direct panoul de widgeturi.
2022-2023 TAO
2022-2023

Emilia Corina Corbu

UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
 UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE MATEMATICÂ INFORMATICA

TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR
OFFICE

ȘEF LUCR. DR. ING. EMILIA CORINA CORBU

2022 - 2023

I
“În secolul următor, planeta Pământ se va acoperi cu o piele electronică. Ea va utiliza
Internetul ca pe o structură care să-i suporte și să-i transmită senzațiile.“ Neil Gross,
1999

II
 STRUCTURA
cursului
TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR OFFICE
2022 -2023

Cursurile 1-2. TEHNOLOGII ACTUALE ȘI IOT

III
 CUPRINS

CUPRINS ....................................................................................................... IV
CAPITOLUL 1 .................................................................................................... 5
1 ............................................................................................................................ 5
TEHNOLOGII ACTUALE ȘI IOT .................................................................... 5
1. 1. Cele mai noi tehnologii ................................................................................ 5
1.2. Cele mai noi tehnologii ................................................................................. 7
1.3. The Internet of Things - IoT. Inteligența obiectelor. .................................... 9
Lumea obiectelor inteligente. ............................................................................... 9
1.4. Era sistemelor cognitive. Inteligență Artificială și Big Data ...................... 10
1.5. Viitorul tehnologiilor .................................................................................. 11
1.6. IoT. Beneficii și riscuri ............................................................................... 12
Riscurile IoT .................................................................................................. 15
1.7. IoT – schimbarea de paradigmă .................................................................. 17
CAPITOLUL 2 .................................................................................................. 29
2 .......................................................................................................................... 29
SISTEME DE OPERARE ................................................................................. 29
2.1. Sisteme de operare. Definiţii ....................................................................... 29
2.2. Fişiere. Structura de dosare ........................................................................ 30
2.3. Structura sistemelor de operare .................................................................. 33
2.4. Funcțiile sistemelor de operare ................................................................... 35
2.5. Sistemul de operare Windows .................................................................... 37
2.6. Interfaţa Windows – Desktop-ul ................................................................. 38
2.7. Exploratorul de resurse File Explorer ......................................................... 43
3 .......................................................................................................................... 55

IV
 CAPITOLUL 1
1 TEHNOLOGII ACTUALE ȘI IOT

1. Cele mai noi tehnologii

Aplicații softphone. În 2016, Europa și Statele Unite au adoptat sisteme telefonice
conectate la mai multe linii nu mai necesită o linie fixă. Pentru companiile lansate pe
bază de laptopuri sau aplicații distribuite, CEO-ul de telecomunicații Trey Smith
recomandă alegerea unui sistem softphone ca o soluție de voce rapidă și elegantă, fără
costuri suplimentare. Multe dintre aceste soluții pot oferi unei companii o soluție
combinată de voce și date, care va crește împreună cu compania.

Fig.1.1 Aplicațiile softphone

Aplicații Portabile – NFC. Deși se află încă în curs de dezvoltare, tehnologiile de
comunicare la domiciliu și din apropiere - NFC - Near Field Communications
încorporează locul de muncă interconectat al viitorului. Aceste tehnologii au
potențialul de a revoluționa afacerile prin individualizarea accesului la sistemele de
birou și monitorizarea angajaților în mișcare.
NFC implică o tehnologie Wireless ce permite transferul de date de la un dispozitiv la
altul, cu condiția ca acestea două să nu fie mai departe de 10 cm unul de celălalt.

Fig 1.2 Individuarea sau monitorizarea prin NFC.

5
Utilizarea aplicațiilor inteligente și securitate. Tehnologiile care monitorizează
utilitățile, securitatea și fluxul de angajați reprezintă direcția de dezvoltare aplicațiilor
inteligente.

Fig.1. 3. Progresul utilizarii aplicațiilor înainte de 2005, astăzi, în 2025

Realitatea virtuală și augmentată. Aron Susman spune că tehnologia Virtual Reality

- VR și Augmented Reality - AR ar putea avea mari implicații în orice domeniu
începând cu spațiile de lucru la proprietăți comerciale sau companii. Aceste tehnologii
vor permite accesul către biroul la distanță, reproiectări noțiunii de birou și o nouă
abordare a conceptelor arhitecturale de birou.
Având în vedere revoluțiile actuale în designul spațiului de lucru, realitatea
augumentată ar putea permite acestor tipuri de companii să evalueze mai eficient
traiectoriile dezvoltării lor.

Fig.1. 4. Aplicații ale realității virtuale

2016 este un moment interesant pentru tehnologia afacerilor în care trebuie găsite
tehnologiile potrivite și învățat cum acestea pot fi folosite cu succes.

6
 1.2. Cele mai noi tehnologii
Cea mai amplă expo-conferință soluții digitale și IT pentru afaceri din Europa Centrală
și de Est, Internet & Mobile World a transformat în perioada 5-6 octombrie
Pavilionul Central de la Romexpo în cel mai mare hub de tehnologie, adunând laolaltă
peste 8500 de de specialiști în IT, marketing și programare.
Evenimentul a atras participanții oferind numeroase beneficii pentru aceștia: o zonă
expozițională cu peste 1800 de soluții și device-uri, astfel încât reprezentanții
companiilor putea găsi uneltele potrivite business-ului propriu, cinci scene de conținut
premium facilitat de 130 speakeri, specialiști în domeniile pe care le reprezintă:
marketing online, inovare în business, e-commerce, Java, JavaScript, soluții enterprise
și multe altele.

Fig.1. 5. Principalele domenii în dezvoltare

Dr. Patrick Kramer, Chief Cyborg Officer Digiwell - susținător al conceptului Internet-of-
US – a atras atenția publicului prin implantarea unui cip de tip NFC în mâna realizatorului
de televiziune, George Buhnici. Prin acest cip, purtătorul poate deschide ușa, mașina sau
poate face plăți și debloca telefonul de la distanță, printr-un simplu gest.

În ceea ce privește conținutul pentru dezvoltatori, discuțiile s-au concentrat asupra

JavaScript și Java, prin dezbaterile deschise de Phil Hawksworth, Technology
Director R/GA, despre Dynamic Static Site Strategies sau de către Geertjan Wielenga,
Principal Product Manager – ORACLE despre JavaScript in the Enterprise for Java
Developers. Scena de soluții Enterprise s-a concentrat pe infrastructură, securitatea
datelor și, mai ales, pe dezvoltare software şi tehnologii cloud.

7
 Fig.1. 6. Modul de lucru Xpert Eye

În fiecare an, gadgeturile inventate sunt tot mai numeroase. Câteva din gadget-urile
prezentate în 2016 sunt:
Xpert Eye, ochelari smart care permit teleconferință wireless;

-
Fig.1. 7. Sistemul eBlocker
eBlocker, care gestionează o navigare sigură pe web, care să nu lase urme
digitale și să nu permită părților terțe colectarea de informații, și care
blochează reclamele online;
ComfyLight, un sistem de iluminare pentru smart homes, care ajută la
siguranța casei atunci când proprietarii nu sunt acasă;

-
Fig.1. 8. Sistemul ComfyLight

8
 Robotul umanoid Pepper În plus, specialiștii în programare au răspuns
provocării Raiffeisen Bank de a coda direct pe roboți și a le schimba acestora
comportamentul și mișcările.

Fig.1. 9. Robotul Pepper

1.3. The Internet of Things - IoT. Inteligența obiectelor.

Lumea obiectelor inteligente.
Pielea umană este o minune inginerească. Având cea mai mare suprafață (1,5 – 2 mp)
din corpul unui adult, ea procesează imense cantități de date despre temperatură,
umiditate și presiunea atmosferică. Înregistrează mișcările aerului, estimează mărimea
obiectele prin distanța dintre punctele de contact, ne alertează când apare un pericol, ne
ajută, prin transpirație, să ne controlăm căldura internă și ne pregătește pentru plăcere.
Dar pielea face mai mult decât să înregistreze evenimente superficiale – ea este și un
controlor de sistem. Ne trimite semnale care reglementează fluxul sanguin, activează
glandele sudoripare, alertează celulele imunitare în cazul unor invazii dăunătoare și
blochează radiațiile ultraviolete. Chiar și atunci când moare, pielea este utilă: celulele
moarte se acumulează în straturi suprapuse pentru a preveni penetrări nedorite.
Dacă și planeta Pământ ar avea o „piele” a ei, prin care să suporte și să transmită
senzațiile terestre, să simtă diverse pericole – activități seismice, furtuni geomagnetice,
erupții vulcanice etc. – ne-ar putea alerta pentru a le evita.
În realitate, există deja o „piele” electronică planetară, formată din multe milioane de
dispozitive electronice de măsurare, monitorizare, alertare etc., conectate între ele prin
Internet: termostate, detectori de poluare, camere video, manometre, microfoane,
senzori de toate tipurile (de ex. pentru tensiunea arterială, nivelul glucozei,
temperatură, presiune), electroencefalograme, electrocardiograme ș.a.m.d. Toate
acestea măsoară și monitorizează orașele, speciile pe cale de dispariție, atmosfera,
vapoarele, autostrăzile, convoaiele de autocamioane, conversațiile noastre, corpurile
noastre: Internet of Things (IoT) - lumea obiectelor inteligente, care crează, sub ochii
noștri, o nouă viziune paradigmatică a secolului al XXI-lea.

9
Inteligența obiectelor nu este totuna cu inteligența umană. Inventat în 1999 de către
antreprenorul britanic Kevin Aston, conceptul The Internet of Things (IoT) semnifică
o structură de obiecte fizice, sau „lucruri”, înzestrate cu componente electronice,
softuri, senzori și conexiuni la internet, prin care se colectează și se distribuie date.
Obiectele sunt unic identificate, sunt „auto-conștiente” și pot comunica între ele, local
sau global, fără intervenția umană (doar pe baza conectivității IP).
IoT reprezintă totodată și conceptul de conectivitate omniprezentă pentru afaceri,
guverne și consumatori, având propriile sisteme de management, monitorizare, calcule
statistice și analiză a datelor.
Inteligența obiectelor este deja o prezență cotidiană în viața multora dintre noi: în
casele noastre, unde:
contoare inteligente coordonează și economisesc consumul de energie
electrică;
în automobilele noastre conectate la Internet, în care sistemul OnStar (SUA)
sau eCall (UE) declanșează un răspuns automat în caz de accident, urmărește
mașina dacă este furată sau oferă asistență tehnică în caz de nevoie;
pe corpurile noastre, ca o inserție în tricoul sau șortul inteligent cu care alergăm,
ori ca un implant auditiv care captează zgomotul mașinii de pompieri
și îl „înmoaie” înainte ca noi să-l auzim.
Există o confluență de câțiva factori care, adunați împreună, au transformat un
domeniu de science-fiction în realitate:
codul de bare (1974);
dispozitivul (eticheta) RFID (Radio Frequency Identification);
scăderea incredibilă a prețurilor dispozitivelor de stocare a bazelor de date,
necesare pentru colectarea, stocarea și procesarea a mii de miliarde biți;
apariția IPv6, protocolul de internet care a înlocuit versiunea precedentă,
IPv4. Cu noul protocol, este posibil ca o adresă de internet să fie disponibilă
în orice obiect car
e are softul stocat în el: periuța de dinți, mașina de cafea, frigiderul, mașina de
spălat vase etc.
Tehnologic, IoT a devenit o colecție de coduri de bare, coduri QR, etichete RFID,
aplicații NFC (Near Field Communication) and SAAS (Software-As-A-Service),
dispozitive de comunicare M2M (Machine-to-Machine), senzori activi, Wi-Fi și IPv6.

1.4. Era sistemelor cognitive. Inteligență Artificială și Big Data

Dar, în opinia mea, factorii determinanți în proliferarea și succesul eclatant al IoT sunt
apariția și dezvoltarea metodelor de inteligența artificială, machine learning și data
mining.

10
Creșterea exponențială a capacității computerelor și apariția IoT ar putea îngropa lumea
în volume uriașe de date neinteligibile. Pentru a rezolva această problemă înainte de a
deveni prea complexă ca să mai poată fi abordată, folosirea metodelor de inteligență
artificială (AI) a devenit opțiunea favorită a companiilor care încearcă să țină sub
control mareea de date (Big Data).
Scopul inteligenței artificiale este de a prelua mari cantități de date nestructurate –
precum cele produse de dispozitivele IoT – și a lua decizii acționabile în legătură cu
aceste date. Pe scurt, AI este tehnologia care dă sens datelor și produce instrucțiuni
semnificative, cum ar fi comenzile date dispozitivelor IoT pentru a efectua acțiuni
specifice.
Machine learning este termenul-umbrelă pentru algoritmii care, automat sau cu ceva
sprijin uman, identifică pattern-uri în fluviile de Big Data și determină care
comportamente ale dispozitivelor IoT tind să creeze cele mai dorite rezultate. Pe baza
algoritmilor de învățare, computerele pot acționa fără a fi programate explicit. În
ultimul deceniu, tehnologia machine learning ne-a dat, printre altele, mașinile fără
șofer, recunoașterea vorbirii, căutarea efectivă pe internet și o vastă înțelegere a
genomului uman. Machine learning este un instrument inteligent atât de prezent astăzi
încât unii dintre noi îl folosim de zeci de ori pe zi fără să ne dăm seama.
Data mining este procesul analitic de explorare a bazelor mari de date– Big Data –
pentru căutarea și găsirea unor pattern-uri consistente sau/și relații sistematice între
diversele variabile, urmat apoi de aplicarea pattern-urilor detectate la noi seturi de date.

1.5. Viitorul tehnologiilor

Inteligența obiectelor - IoT este în esență un flux continuucare se manifestă între:
BAN (body area network): implantul auditiv, tricoul sau șortul inteligent;
LAN (local area network): contorul inteligent ca interfață a locuinței noastre;
WAN (wide area network): bicicleta, automobilul, trenul, autobuzul, drona,
toate inteligente;
VWAN (very wide area network): orașul „inteligent”, în care e-serviciile sunt
omniprezente, fără a mai fi legate de locații fizice.
Cine asigură sustenabilitatea și securitatea rețelelor interconectate devine noul „stăpân
al inelelor”. Un posibil candidat la această poziție este Google cu Glass, PowerMeter,
NEST, automobilul fără șofer și www.google.org. Dar competiția pentru a deveni o
nouă putere în lumea IoT este acerbă și alți jucători importanți ca IBM, CISCO,
Accenture, SAP, Microsoft ș.a. au dezvoltat programe competitive în încercarea de a
atrage noi clienți.

11
IoT a început să se diversifice pentru a răspunde mai bine cererilor consumatorilor:
Industrial Internet of Things (IIoT), Commercial Internet of Things (CIoT) sau
chiar Architectural Internet of Things (AIoT).
Competiția dintre giganții menționați este (vezi figura de mai jos) conform firmei IDC,
până în 2020:
Patru miliarde de oameni vor fi conectați la IoT;
Patru mii miliarde dolari vor reprezenta veniturile firmelor implicate în IoT;
Peste 25 milioane de aplicații vor fi disponibile pentru cei interesați;
Peste 25 miliarde de sisteme incorporate și inteligente vor fi funcționale;
Cantitatea de date manipulate de IoT va atinge 50 mii miliarde GB.
În 2014, mărimea pieței europene pentru IoT a fost de 78,9 miliarde USD.

Fig. 1.10. Cifre ce reflectă conectarea la IoT

Adevărata valoare a IoT constă în abilitatea de a depista, aproape în timp real, calitățile
inerente sau relațiile existente în datele care cresc mereu ca volum, viteză și varietate.
IoT nu are nevoie să fie complicat. Chiar și câteva informații critice, descoperite la
timp și împărtășite cu cine trebuie, pot optimiza procesele de afaceri, conduce la
luarea unor decizii mai rapide, identifica noi oportunități de venituri și prevedea
comportamentul clienților și partenerilor în moduri neimaginate până acum.

1.6. IoT. Beneficii și riscuri

Există o multitudine de domenii unde se aplică în prezent, sau se vor aplica foarte
curând, tehnologiile IoT. Aș vrea doar să evidențiez acele sectoare sau industrii ale
căror activități pot fi dramatic modificate de IoT.
Automatizarea locuințelor. O casă tipică are actualmente o mulțime de dispozitive care
sunt pregătite pentru automatizare prin IoT. Unele se găsesc în zona de entertainment (e.g.,
Smart TV), altele sunt aparate electrocasnice, sau dispozitive de iluminare, acces

12
în locuință și securitate. Utilizând metode de inteligență artificială, managementul
acestor dispozitive IoT poate produce o creștere dramatică a calității vieții.
Automobile inteligente. În prezent, șoferul trebuie să configureze manual
dispozitivele și funcțiile lor, de la radio la încălzire/aer condiționat, navigație și altele.
IoT va transforma aceste dispozitive în obiecte fără folosință curentă, ba chiar le va
înlocui cu totul. Dispozitivele IoT, încorporate în automobilele fără șofer, vor elibera
șoferii de grijile configurărilor manuale a multor aplicații actuale.
Domeniul sănătății. Aici, IoT va avea cel mai mare impact asupra modului în care
bolile sunt diagnosticate și tratate. Practic, prin IoT, îngrijirea sănătății poate deveni
mai accesibilă prin creșterea eficienții cu care pacienții sunt diagnosticați și tratați. De
exemplu, dispozitivele IoT ar putea face posibilă detectarea rapidă și timpurie a
anomaliilor din corpul uman, urmată de stabilirea unui diagnostic și a unui tratament
adecvat. Instituțiile medicale ar putea elibera medicamente mai eficient, pe baza
analizei AI a feedback-ului produs de dispozitivele IoT. Aceste dispozitive pot fi de
diverse dimensiuni, de la cele implantate în corpul uman până la cele care
monitorizează mediul în care trăiește bolnavul. Cu alte cuvinte, dispozitivele IoT pot fi
utilizate pentru a supraveghea sănătatea pacientului și a transmite medicilor toate
informațiile necesare pentru ca ei să ofere o îngrijire mai precisă și personalizată.
Orașele inteligente. Pe măsură ce rețeaua Google Fiber (1 GB/s) devine disponibilă în
tot mai multe orașe, iar IoT cunoaște o dezvoltare impetuoasă, ne putem aștepta ca tot
mai multe orașe inteligente să apară în următorii ani.
Tehnologiile destinate orașelor inteligente vor valora 27,5 miliarde USD până în 2023,
iar numărul acestor orașe va crește la 88 în 2025, conform unui raport publicat de New
Jersey Institute of Technology (NJIT). Datele produse de orașele inteligente vor fi
prelucrate și analizate pentru a se determina cum se poate îmbunătăți calitatea vieții în
fiecare oraș, de la managementul resurselor financiare la lupta împotriva criminalității.
Cel mai mare avantaj al folosirii tehnologiei IoT sunt economiile aduse bugetelor
orășenești. Mixând sistemele IoT cu Big Data s-ar putea produce în SUA economii de
1,200 miliarde USD. Instalarea unor sisteme de transport inteligent în marele orașe (d.
ex., New York, Chicago, Los Angeles, San Francisco) ar contribui 800 miliarde USD
anual, începând din 2030. Alte domenii, în care orașele inteligente vor obține reducerea
cheltuielilor, sunt consumul de apă și de energie, managementul deșeurilor domestice
și industriale, siguranța publică (pompieri, ofițeri de poliție, salvări, controlori de
trafic) sau clădiri inteligente (spre ex., Seattle este un lider mondial în eforturile sale de
a construi clădiri cu consumuri reduse de energie).
În sectorul public al orașelor inteligente, putem, de asemenea, să întâlnim dispozitive IoT
care îndeplinesc o multitudine de roluri – de la monitorizarea nivelului râurilor la
declanșarea alertelor de inundații, la identificarea diverselor tipuri de infractori etc. Un
element cheie pentru creșterea rolului IoT în orașe sunt serviciile deschise, oferite de
diverse firme. Ele sunt publicate pe Web și permit publicului să le urmărească pe

13
dispozitive portabile, iar aplicații specializate (d. ex., FixMyStreet, UK) pot raporta
diverse probleme fără a recurge la e-mailuri.
Poate cel mai bun exemplu de IoT orășenesc vine din Boston (aplicația Street Bump). Acest
mod inovator de utilizare a tehnologiei monitorizează drumurile cetățenilor prin oraș,
detectează inteligent și raportează gropile din asfalt prin zguduituri primite de iPhone și
le raportează imediat oficialităților orașului. În Houston, dispozitivele IoT permit
semafoarelor defecte să se auto-raporteze la autorități (fără a mai fi nevoie de interventia
agenților de circulație), iar cetățenii din locuințele sociale au la dispoziție boilere care auto-
raportează defectele sau cheamă instalatorii de serviciu.
Industria de petrol și gaze. Resursele neconvenționale (țiței și gaze de șist) au
schimbat fundamental industria hidrocarburilor. Explorarea și exploatarea actuală a
rezervoarelor de țiței și gaze necesită noi senzori, destructurarea datelor, analize
predictive, mentenanță preventivă și procese analitice în timp real. Sistemele folosite
au nevoie de conectivitate, monitorizare și control, toate mai bune, ca și de
automatizarea proceselor. Tehnologia folosită anterior limita abilitatea de a integra
rapid și sigur și de a opera robust sistemele de date teren-„nor” („cloud”), în special
când instalațiile folosite erau de proporții mari.
În mediul curent, cu prețuri scăzute, companiile de petrol și gaze și-au dat seama de
beneficiile potențiale oferite de creșterea conexiunilor între mașini, facilități, mijloace
de transport terestru și marin, rețele de internet și chiar oameni – pe scurt, IoT. Aceste
conexiuni multiple pot optimiza operațiile de explorare, exploatare, transport și
rafinare, minimiza riscurile și crea noi surse de venituri.
Se pot distinge cel puțin cinci modalități prin care IoT schimbă actualmente industria
de petrol și gaze: automatizarea operațiunilor din zonele îndepărtate (foraje
oceanice); colectarea masivă a datelor, integrarea analizelor logice; securizarea
operațiunilor pentru detectarea și oprirea încercărilor de hacking; și înlocuirea
softurilor speciale cu platforme IoT.
După ce a creat sistemul cognitiv Watson, IBM a lansat și platforma IoT Maximo
pentru petrol și gaze, care integrează soluții manageriale pentru echipamentele de
producție, facilități, mijloace de transport și infrastructură.
Lista beneficiilor produse de implementarea tehnologiei IoT este mult mai extinsă
decât am descris mai sus și cuprinde, printre altele, controlul poluării aerului,
detectarea incendiilor de pădure, îmbunătățirea calității vinurilor și a apei
potabile, shopping-ul inteligent, parcarea inteligentă, hărți ale zgomotelor urbane,
detectarea nivelelor de radiații nucleare, managementul deșeurilor din containere,
congestia traficului etc.

14
 Riscurile IoT
Implementarea IoT pe scară globală, afectând miliarde de oameni și dispozitive nu are
numai beneficii. Două aspecte – securitatea cibernetică și protejarea intimității personale
– mi se par riscurile esențiale cu care se confruntă actualmente IoT. Secundar, se pot
enumera probleme legate integrarea, fiabilitatea și scalabilitatea datelor folosite.
Conectivitatea dispozitivelor IoT este, simultan, o condiție sine qua non și un călcâi al
lui Ahile. De multe ori, legăturile prin internet sunt vulnerabile, indiferent de tipul lor
(WiFi, Bluetooth, celulare, prin satelit sau microunde) sau de modul cum sunt
conectate la „cloud” (PAAS – Platform-As-A-Service – or SAAS) sau alte servere și
servicii setate să caute, să proceseze sau să primească date de la o aplicație IoT. Clasele
de vulnerabilități descoperite, de exemplu, în industria hidrocarburilor, includ
protocoale nedocumentate, protocoale nesigure, parole slabe și „backdoors” (diverse
metode de eludare a autentificării utilizatorilor legitimi).
Aceste vulnerabilități pot permite unui hacker să intercepteze, manipuleze sau
blocheze comunicările, iar în unele cazuri să preia controlul unui dispozitiv fizic. De
exemplu, experții în securitate cibernetică Chris Valasek și Charlie Miller au făcut
senzație când au „spart” computerele din Toyota Prius și Ford Escape, folosind un
laptop cuplat la portul de diagnosticare din cele două automobile. „Hackerii” au putut
apoi să manipuleze luminile, direcția și frânele.
În aprilie 2014, Scott Erven și echipa lui de cercetători au publicat un studiu despre
vulnerabilitatea dispozitivelor medicale. Studiul a scos în evidență probleme majore de
securitate, care ar putea produce amenințări serioase la adresa sănătății și siguranței
pacienților. Ei au demonstrat că pot manipula de la distanță pompele de infuzie a unor
medicamente (de ex.: morfină, antibiotice sau cele utilizate în chimioterapie),
defibrilatoarele, scanerele MRI sau mașinile cu raze X. Este bine-cunoscut cazul
fostului Vicepreședinte american Dick Cheney, al cărui defibrilator a fost modificat în
2007 pentru a nu permite unor teroriști să-i oprească funcționarea.
În 2012, Department of Homeland Security a descoperit o breșă de securitate în
dispozitivele produse de RuggedCom, care asigură buna funcționare a rețelei naționale
de energie. Prin decriptarea traficului dintre consumatorul final și router-ele
RuggedCom, un hacker ar putea lansa atacuri de compromitere a rețelei de energie.
Statisticile despre atacurile cibernetice variază în funcție de sursă, dar toate sunt de
acord că acestea sunt în creștere. Un studiu recent, publicat de Symantec, indică o
creștere cu 91% a atacurilor în 2013 față de anul precedent, incluzând și o creștere cu
62% a numărului de „spargeri”. Un raport IBM afirmă că numai în Statele Unite
numărul atacurilor cibernetice în 2013 a ajuns la circa 1,5 milioane, în timp ce costul
total al unei singure „spargeri” (furt) de date a ajuns la$3,8 milioane, reprezentând o
creștere cu 23% față de 2013.
Indiferent de numere, două tendințe sunt evidente în lumea IoT:

15
 Atacurile cibernetice sunt în continuă creștere;
Atacurile cibernetice devin tot mai distructive, iar impactul atacurilor este tot
mai puternic.
Conform unui studiu din 2012 (Global Oil and Gas Infrastructure Security Market
Assesment), cheltuielile totale pentru asigurarea securității cibernetice a infrastructurii
de petrol și gaze vor crește de la $18 miliarde/an în 2011 la $31 miliarde/an în 2021. O
mare parte din acești bani va fi folosită pentru a contracara ceea ce se numește
Advanced Persistent Threat – APT Amenințare Avansată Permanentă.
I din IoT înseamnă Intimitate sau Identitate, pentru o mulțime de oameni. Pe măsură ce
companiile tehnice și agențiile guvernamentale dezvoltă tot mai multe mijloace
intruzive de urmărire și influențare a oamenilor, cum mai putem trăi vieți libere?
Omniprezența dispozitivelor conectabile prin intermediul internetului și folosirea
cvasi-permanentă a telefoanelor inteligente au sporit și posibilitățile celor interesați de
a ne cunoaște tot felul de intimități (comerciale, politice, și nu numai).
De exemplu, reprezentanții diverselor corporații și ai guvernului știu unde mă aflu.
Google își amintește tot ce am căutat vreodată, BuzzFeed știe exact cum am marcat
chestionarele lor, operatorul meu de telefonie mobilă știe cu cine și ce vorbesc.
În România, interceptarea convorbirilor telefonice private, urmată de publicarea lor în
scopuri politice, au devenit un fel de sport național. Protecția victimelor înregistrate de
arena publică pare inexistentă.
Numeroase companii colectează date despre mine, le stochează un timp nedefinit și le
utilizează cum vor ele. Tot acolo le vor găsi și FBI, NSA sau alții interesați.
Ne intersectăm cu computerele în fiecare zi și toate produc meta-date. Chiar dacă
conținutul mesajelor noastre nu apare pe internet, părțile interesate pot să spună cu
precizie unde, când și cui le-am trimis.
Tot ce facem online se înregistrează, nu numai ceea ce postăm sau cumpărăm.
Facebook salvează ceea ce scriem, ștergem sau nu postăm deloc.
Când acele date, fără știrea sau consimțământul meu, ajung într-un algoritm, care
încearcă să-mi prevadă comportamentul într-o situație anume și, pe cât posibil, să-l
manipuleze. Pierderea vieții private, pierderea voinței libere – un gând paranoic, care
îmi dă frisoane.
Un exemplu recent a fost publicat, sub titlul Neuropolitics, Where Campaigns Try to Read
Your Mind, în The New York Times. Autorul articolului descrie un hol dintr-o clădire
publică din Mexico City, prin care oamenii trec cu diverse treburi. În drumul lor, ei aruncă
o scurtă privire către un afiș digital, reprezentând un candidat pentru Congresul mexican.
Fără ca ei să știe, și afișul îi privea pe cetățeni! În interiorul lui, o cameră digitală înregistra
expresiile faciale ale trecătorilor și, printr-un algoritm, le citea reacțiile emoționale
provocate de poza candidatului: fericire, surpriză, mânie, dezgust, frică sau tristețe. Datele
erau apoi transmise campaniei candidatului, unde, experții PR ajustau mesajul lui electoral
pentru a produce o versiune pe care alegătorii ar fi găsit-o mai bună.

16
 1.7. IoT – schimbarea de paradigmă
Tehnologii precum codarea facială, bio-feedback-ul și imaginea creierului au fost
folosite de multă vreme de companii în speranța că-și vor putea lărgi piața produselor
proprii și dezvoltarea unora noi. Însă utilizarea acestor tehnologii de către partidele
politice și guverne pentru promovarea agendelor/intereselor ideologice a devenit un
fenomen îngrijorător. Consultanții neuropolitici conduc cercetări în peste 12 țări,
incluzând Argentina, Brazilia, Costa Rica, El Salvador, Rusia, Spania, Polonia, Turcia,
Mexic și mai puțin SUA. Ei argumentează că beneficiile cercetărilor lor sunt evidente:
anchetele și investigațiile pre-electorale nu sunt demne de încredere pentru că adeseori,
oamenii nu știu, nu pot exprima sau sunt reținuți în a spune ce simt ei în realitate
despre un candidat.
În contrast, undele craniene, expresiile faciale și neurobiologia trădează opiniile și
sentimentele alegătorului, astfel că aceste tehnologii devin un predictor mai bun al
comportamentului în cabina de votare.
Pe măsură ce IoT se maturizează, obiectele casnice și altele vor deveni tot mai
interconectate. Luminile din tavan, termostatul din perete, aragazul, chiar și ciorapii
sau tricourile vor fi dotate cu echipamentul necesar interconectării și vor putea
transmite date despre noi prin internet.
The Internet of Things reprezintă un salt paradigmatic și o schimbare ontologică. IoT
introduce o a treia dimensiune în relațiile existențiale actuale: Big Data, algoritmi
specifici și un scenariu realistic prezent întotdeauna în orice interacțiune subiect-obiect.
Dacă este să ne raportăm la „următoarea invenție epocală” a omenirii, se spune că IoT
este la fel de important ca focul sau cartea – o schimbare de paradigmă.

17
 CAPITOLUL 2
2 SISTEME DE OPERARE
2.1. Sisteme de operare. Definiţii
Sistemul de operare reprezintă ansamblul de programe care asigură utilizarea
optimă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul. El are rolul de a
gestiona funcţionarea componentelor hardware ale sistemului de calcul, de a
coordona şi controla execuţia programelor şi de a permite comunicarea
utilizatorului cu sistemul de calcul. Pe scurt, sistemul de operare este componenta
software care coordonează şi supraveghează întreaga activitate a sistemului de
calcul şi asigură comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul.
Din punct de vedere:
al utilizatorului, rolul său este exclusiv de a asigura rularea în bune condiţii
a programelor de aplicaţii.
al programatorului de aplicaţii, sistemul de operare este în principal un
furnizor de servicii la care poate apela pentru rezolvarea problemelor
întâlnite.
al interacţiunii cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi
după modul de implementare a software-ului, sistemul de operare este
organizat pe două niveluri: nivelul fizic şi nivelul logic
A. Nivelul fizic include componenta firmware a sistemului de calcul:
acest nivel oferă servicii privind lucrul cu componentele hardware ale
sistemului de calcul şi cuprinde acele elemente care depind de structura
hardware a sistemului.
sunt incluse programe a căror execuţie este indispensabilă, de exemplu
programul care lansează încărcarea automată a sistemului de operare, la
pornirea calculatorului.
Comunicarea cu sistemul de calcul se realizează prin intermediul sistemului de
întreruperi, prin care se semnalează anumite evenimente apărute în sistem; la
apariţia unei întreruperi, controlul este dat unor rutine de pe nivelul următor al
sistemului de operare;

29
La sistemele de calcul compatibile PC, componenta sistemului de operare de pe
nivelul fizic este componenta ROM-BIOS. Aceasta include programe grupate
după funcţia lor în :
programele care se execută la pornirea sistemului de calcul : programul
POST (Power-On Self-Test), care verifică starea de funcţionare a
sistemului de calcul şi programele de iniţializare a activităţii sistemului
(rutina de încărcare a primului sector al discului sistem) ;
rutinele care fac posibilă utilizarea componentelor fizice ale sistemului de
calcul, rutine numite drivere fizice ; ele oferă servicii pentru lucrul cu
configuraţia hardware standard a sistemului de calcul : consola,
tastatura, imprimanta, perifericele standard şi ceasul sistemului.
Avantajul acestei soluţii este că asigură independenţa software-ului de
pe nivelul logic faţă de caracteristicile constructive ale componentelor
hardware de bază, ele fiind tratate unitar, prin intermediul driverelor.
Nivelul logic include partea de programe a sistemului de operare şi oferă
utilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul.
Comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul se realizează prin
comenzi adresate sistemului de operare sau prin intermediul
instrucţiunilor programelor pe care le execută; invers, comunicarea
se realizează prin intermediul mesajelor transmise de sistemul de
operare către utilizator.
Programele nivelului logic adresează dispozitivele hardware prin intermediul
programelor nivelului fizic al sistemului de operare şi din acest motiv ele sunt
independente de structura hardware a sistemului de calcul : nivelul fizic
constituie o interfaţă între hardware şi nivelul logic al sistemului de operare.

2.2. Fişiere. Structura de dosare

Sistemul de operare este o colecţie de programe destinate a gestiona resursele
hard ale sistemului de calcul. Acesta conţine programe de control cât şi
programe utilitare destinate copierii, salvării, listării şi vizualizării informaţiei
conţinute de fişiere.
Utilizatorul unui calculator vede însă informaţia într-o formă mult mai
prietenoasă. Aceasta formă e materializată de fişiere. Fişierul este o forma
condensată şi organizată după anumite criterii a informaţiei (colecţie de date ce
se referă la acelaşi subiect).
Fişierele în funcţie de scopul şi rolul lor se grupează în câteva mari categorii:

30
 Fişiere executabile ce au extensiile: *.EXE, *.COM, *.BAT, *.DLL
(pentru WINDOWS)

Fişier DLL folosit ca Application Extension- un dll este un fişier binar ce

exportă unele funcţii sau constante care ulterior pot fi utilizate în alte aplicaţii

Fişier INI folosit la Configuration Settings

Fişiere de tip bază de date ce au extensiile: *.DBF (pentru fişierele
create în DBASE şi FOX ), *.DB (pentru fişierele create în PARADOX ),
*.MDB ( pentru fişiere Access )

Fişiere de tip foaie de calcul tabelar ce au extensiile: *.WKS ( pentru

Lotus 123 ), *.WQ1 (pentru Quattro Pro ), *.XLS (pentru Excel );

Fişiere de tip text ce au extensiile:*.DOC ( pentru Word ), *.TXT,
*.WRI;
Observaţie: Din aceasta grupe de fişiere fac parte şi fişierele de tip non-
document, denumite şi fişiere ASCII create de editoarele mediilor de
programare (surse de programe) precum şi de către editoarele sistemului de
operare sau prin salvare în mod expres de tip TXT în editoarele de texte.

5. Fişiere grafice ce au extensiile: *.BMP, *.JPG, *.GIF; *.CDR ( pentru

Corel)
6.Fişiere de tip arhivă ce au extensiile: *.ZIP, *.ARJ, *.PAK, *.ARC;

31
 Fişiere de tip sunet ( muzica comprimată *.MP3), sau animaţie (film
*.DAT

Fişiere specifice unor softuri de proiectare asistată (Autocad *.DWG,

SolidWorks *.SLD) sau limbaje de programare ( Visual Basic, *.APP
)

Legătura dintre informaţia stocată pe un calculator şi utilizator este realizată de

sistemelor de operare (interfeţe soft ce fac această legătură ).
Pentru ca accesul să fie cît mai facil, sistemele de operare organizează
informaţia sub formă de "arbore ". Dosarele (folder) sau directoarele sau
cataloage sunt ramuri ale acestui arbore conţin fişiere care în general păstrează
informaţii ce se referă la același subiect.
Dosarul este elementul de bază ce descrie organizarea fişierelor pe o unitate
logică de memorie de pe HD, FD, CD. Acesta este un nod dintr-o structură
arborescentă ataşată fiecărei unităţi logice de memorie. Sistemul de operare
utilizează acest concept pentru gruparea mai multor fişiere într-o zonă de
memorare în vederea localizării eficiente a lor, gruparea fiind o opţiune a
utilizatorului. Această organizare este o “tablă de materii” (cuprins) pentru
unitatea logică de memorie.
Exemplul 1 :
Structură arborescentă de dosare în Windows

32
Observaţie: Orice dosar poate conţine pe lângă fişiere şi subdosare.

2.3. Structura sistemelor de operare

Componentele de bază ale unui sistem de operare sunt:
1. Gestiunea proceselor
Un proces este un program în execuţie. Pentru a-şi îndeplini sarcinile, un
proces necesită anumite resurse, incluzând timpul UCP, memorie, fişiere şi
dispozitive de I/E. Pentru gestionarea proceselor, SO este responsabil cu
următoarele activităţi:
creare şi ştergere proces
suspendare şi reactivare proces
furnizarea de mecanisme pentru: sincronizare procese sau comunicare între
procese
2. Gestiunea memoriei interne
Memoria este un tablou foarte mare de cuvinte sau octeţi, fiecare cu propria sa
adresă. Ea este un depozit de date uşor accesibile, partajate de UCP şi
dispozitivele de I/E. Memoria internă este un dispozitiv de păstrare a datelor
volatil. Ea îşi pierde conţinutul la oprirea alimentării sau la defect.
Pentru gestionarea memoriei, SO trebuie să execute următoarele activităţi:
să urmărească cu care parte a memoriei este utilizată la momentul curent şi de
către cine
să decidă care procese vor fi încărcate când spaţiul de memorie devine
disponibil
să aloce şi să dealoce spaţiu de memorie când este necesar.
Gestiunea memoriei externe

33
Deoarece memoria internă este volatilă şi prea mică pentru a păstra toate datele
şi programele permanent, sistemul de calcul trebuie să poată salva conţinutul
acesteia. Cele mai multe sisteme de calcul utilizează ca mediu de memorare on-
line atât pentru date cât şi pentru programe discul magnetic. Pentru gestiunea
discului magnetic, SO trebuie să execute următoarele activităţi:
gestiunea spaţiului liber
alocarea de spaţiu de memorare
planificarea discului
Sistemul de I/E constă din:
memoria tampon (cache)
o interfaţă generică pentru driverele de dispozitiv
driverele pentru dispozitive hardware specifice
Gestiunea fişierelor
Un fişier este o colecţie de informaţii înrudite, definite de creatorul său. În mod
uzual fişierele reprezintă programe (atât sursă cât şi obiect) şi date. Pentru
gestiunea fişierelor, SO trebuie să execute următoarele activităţi:
creare şi ştergere fişier
creare şi ştergere director
suport pentru primitive de manipulare fişiere şi directoare
păstrarea fişierelor în memoria externă.
5. Sistemul de protecţie
Protecţia se referă la un mecanism de control a accesului programelor,
proceselor sau utilizatorilor la resursele sistem şi utilizator. Mecanismul de
protecţie trebuie să:
distingă între utilizarea autorizată şi neautorizată
specifice controalele care se impun
furnizeze un mijloc de forţare.
6. Lucrul în reţea (Sisteme distribuite)
Un sistem distribuit este o colecţie de procesoare care nu partajează memoria sau
un clock. Fiecare procesor are propria sa memorie. Procesoarele sunt conectate în
sistem printr-o reţea de comunicaţie. Un sistem distribuit permite accesul

34
utilizatorului la diferite resurse ale sistemului. Accesul la resursele partajate
permite:
calcul cu viteză crescută
creşterea disponibilităţii datelor
îmbunătăţirea fiabilităţii
Interpretorul de comenzi
Multe comenzi sunt date de SO prin propoziţii de control care se ocupă cu:
creare şi gestiune proces
tratare I/E
gestiune memorie externă
gestiune memorie principală
acces la sistemul de fişiere
protecţie
lucrul în reţea
Programul care citeşte şi interpretează propoziţiile de control este numit
diferit:
interpretor al cartelelor de control
interpretor linie de comandă
shell (în Unix)
Funcţiile sale sunt să primească şi să execute următoarea propoziţie de comandă.

2.4. Funcțiile sistemelor de operare

Serviciile oferite de Sistemele de Operare sunt:
execuţie program – capabilitatea sistemului de a încărca un program în
memorie şi de a-l executa
operaţii de I/E – deoarece programele utilizator nu pot executa direct
operaţii de I/E, sistemul de operaţii trebuie să furnizeze anumite metode
de lucru cu I/E
manipulare sistem de fişiere – capabilitatea programului de citire, scriere
şi ştergere fişiere

35
 comunicaţii – schimbul de informaţii între procesele ce se execută fie pe
acelaşi calculator, fie pe sisteme diferite conectate într-o reţea,
implementate prin partajarea memoriei sau schimburi de mesaje
detecţia erorilor – asigură calcul corect prin detecţia erorilor în UCP,
memorie, dispozitive de I/E sau în programe utilizator.
Funcţii suplimentare ale SO
Funcţiile suplimentare ale SO nu sunt pentru a ajuta utilizatorul, ci mai degrabă
pentru a asigura o operare eficientă a sistemului:
alocarea resurselor – alocă resurse mai multor utilizatori sau lucrări ce se
execută în acelaşi timp
contabilizare – păstrează urma şi înregistrează care utilizator, ce cantitate şi
ce tip de resursă calculator a folosit, pentru bilanţ contabil şi pentru
statistică
protecţie – asigură că întreg accesul la resursele sistem este controlat.

Concepţie simplificată
MS-DOS – a fost scris astfel încât să ofere cât mai multă funcţionalitate în cât
mai puţin spaţiu. Caracteristici:
este nedivizat în module
deşi MS-DOS are o anumită structură, interfaţa sa şi nivelele de
funcţionalitate nu sunt bine separate.
UNIX – limitat de funcţionalitatea hardware, SO UNIX original a avut o
structură limitată. SO UNIX constă din două părţi separabile:
programele sistem
nucleul (kernel)
constă din tot ceea ce se afla sub interfaţa de apeluri sistem şi
deasupra hardware fizic
conţine sistemul de fişiere, planificarea UCP, gestiunea memoriei
şi celelalte funcţii ale SO; un număr prea mare de funcţii pentru
un singur nivel.

Concepţie pe nivele

36
SO este divizat într-un număr de straturi (nivele), fiecare din ele construit
deasupra nivelului anterior. Nivelul cel mai de jos (stratul 0) este hardware, iar
nivelul cel mai înalt (stratul N) este interfaţa utilizator.
Printr-o proiectare modulară, straturile sunt selectate astfel încât fiecare
utilizează doar funcţiile (operaţiile) anterioare.
Ex.: SO THE pe 6 nivele (strat 5: programe utilizator; strat 4: tampon pentru
dispozitive de I/E; strat 3: driver pentru dispozitivul consola operator; strat 2:
gestiunea memoriei; strat 1: planificarea UCP; strat 0: hardware.

Sistemul de fişiere
Un sistem de fișiere reprezintă modul de organizare şi stocare a informaţiilor pe
un suport de memorie externă (HD,FD,CD) în vederea accesării şi prelucrării
lor de către sistemul de operare.
Orice sistem de operare trebuie să aibă propriul său sistem de fişiere, de aceea
există mai multe tipuri de sisteme de fişiere:
sistemul de fişiere FAT – pentru MS-DOS;
sistemul de fişiere VFAT32 – pentru Windows95 OSR2;
sistemul de fişiere NTFS – pentru Windows NT.
Sistemul Linux are propriu său sistem de fişiere şi care se numeşte ext2fs
(extended 2-nd file system) şi care oferă multe facilităţi noi faţă de alte sisteme
de operare.

2.5. Sistemul de operare Windows

Principalele caracteristici sunt: stabilitate, viteza şi comportament bun în reţea.
De fapt, Microsoft a luat câteva caracteristici de la Windows 3.x, a adăugat
altele de la Windows NT şi a mai adăugat altele noi. Este un mediu pe 32 de
biţi mult mai stabil şi de fapt un sistem de operare complet nou.
De la o versiune la alta, Microsoft a adăugat noi caracteristici din care
exemplificăm:
Interfaţa nouă şi anume Explorer-ul;
Administrarea configuraţiei prin intermediul regiștrilor
Aplicaţiile distribuite şi anume Apeluri de proceduri la distanţă

37
 Suport pentru tipărire
Suport pentru DDE/OLE ( Dynamic Data Exchange (comunicare
între programe ), Object Linking Embedding lucrează online
Suport pentru necesitaţi speciale: Accessibility Options (opţiuni
pentru accesibilitate)
Modernizarea sistemului de fişiere : nume lungi de fişiere.
Cele 10 noi caracteristici aduse de Windows 10 sunt:
...Laborator 1-2

2.6. Interfaţa Windows – Desktop-ul

Prezentarea suprafeţei de lucru
Desktop-ul este suprafaţa de lucru, numită şi desktop, împreună cu mulţimea
de obiecte grafice care apar pe ecran şi care accesate vor iniţia acţiunile pe care
le dorim.

Fig. 2.1. Desktop Windows 10

Meniul Start - este accesat prin butonul Start plasat în colţul stâng al barei de
aplicaţii şi prin el vom putea alege una din opţiunile:
Meniu (se extinde pentru a afișa numele tuturor elementelor de meniu)
Cont
Explorer

38
 Setări
Alimentare
Pentru a face alte modificări la aspectul meniului Start, selectați butonul Start ,
apoi selectați Setări > Personalizare > Start pentru a modifica ce aplicații și
foldere apar în meniul Start.
Executând cu mouse-ul un dublu-clic pe un icon, se va porni programul pe
care-l reprezintă. Cele mai comune pictograme de pe desktop sunt:
My Computer - program cu care se manevrează directoare şi fişiere,
Recycle Bin - recipient de colectare a fişierelor şi directoarelor şterse,
Icon-urile pentru directoare au ca imagine o mapă galbenă, distingându-se doar
prin numele care însoţeşte fiecare pictogramă.
Pictogramele care au în stânga-jos o săgeată curbă într-un pătrăţel se numesc
icon-uri scurtătură (schortcut), folosite pentru a apela mai uşor programe sau
fişiere care nu se află la îndemâna utilizatorului.
Prompter-ul este o reprezentare grafică a poziţiei curente de pe ecran,
focalizând atenţia asupra locului în care vor avea loc acţiunile determinate de
apăsarea butoanelor mouse-ului
Bara de sarcini - Taskbar
Taskbar este zona de comandă centrală pentru majoritatea lucrurilor care se
pot realiza în Windows. Ea conţine trei elemente principale:
Meniul Pornire (Start)
Lista de sarcini (Task List)
Zona Parametrii (Settings)

Fig. 2.2. Bara de sarcini Windows 10

Modalităţi de configurare a barei de sarcini:

Se apucă bara cu cursorul mouse-ului şi se repoziţionează în oricare din cele
4 parţi.
Dacă se execută clic dreapta pe Taskbar şi se selectează opţiunea Properties
se deschide o casetă de dialog care are două pagini: una controlează
configuraţia meniului Start, iar cealaltă controlează chiar bara cu
taskuri.

39
 Exemple: dezactivând câmpul Întotdeauna deasupra (Always on Top) se
poate ascunde bara sau câmpul AutoAscundere (Auto Hide) realizează
taskbar ca pe o linie subţire de culoare gri, taskbar îşi reia dimensiunea
normală când cursorul mouseului se apropie de ea.
Opţiunile prezente în meniul ce se deschide cu un clic dreapta pe Taskbar sunt
următoarele:
Cascada (Cascade) - când se selectează aceasta opţiune, toate aplicaţiile
sunt redimensionate la aceeaşi dimensiune. Şi sunt așezate în diagonală,
în cascadă.(din fiecare aplicaţie fiind vizibilă doar linia de titlu.
Tile - Placi de gresie orizontale sau verticale opţiune cu care se
vizualizează la un moment dat zona fereastră a tuturor aplicaţiilor odată
(fiecare aplicaţie primeşte cam aceeaşi cantitate de spaţiu şi sunt așezate
una alături de cealaltă)
Minimizare (Minimize) - Micşoraţi toate ferestrele este opţiunea utilizată
pentru a face curăţenie în cazul în care ecranul este atât de aglomerat încât
nu se mai poate spune la un moment dat ce este deschis şi ce nu.
Meniul Start

Fig. 2.3. Meniul Start Windows 10

Meniul Start apare în mod normal în partea cea mai din stânga a barei cu
taskuri. El conţine o listă completă cu toate aplicaţiile utilizatorului, acces la
unii parametrii ai sistemului şi alte câteva lucruri utile. Meniul StartWindows
10 este reconfigurat și are opțiunile :
Meniu (se extinde pentru a afișa numele tuturor elementelor de meniu)
Cont
Explorer

40
 Setări
Alimentare

Meniu este lista aplicaţiilor instalate pe calculator. Interfaţa Explorer da

posibilitatea să se plaseze dosare în dosare. Se pot plasa aplicaţiile pe mai multe
niveluri de adâncime în interiorul meniului arbore.
Documente (Documents) și Imagini (Images) se utilizează această opţiune
pentru a selecta un document care s-a deschis anterior utilizând interfaţă
Explorer. Aceasta listă poate conţine până la 15 nume de documente.
Parametrii (Settings) Meniul Settings este o locaţie centrală ce furnizează
modalităţi de modificare a mediului. El furnizează acces la Control Panel,
dialogul de configurare Printers şi dialogul de configurare a barei cu taskuri.
Căutare (Find) Această opţiune deschide acelaşi dialog care se vede atunci
când se utilizează comanda Find din meniul Tools din interfaţa Explorer. Ea va
da posibilitatea să găsiţi orice fişier de pe unitatea de hard disc sau de reţea
utilizând o diversitate de criterii de căutare. Se poate căuta un fişier atât după
nume şi locaţie cât şi după data modificării lui. Eticheta Advanced (Avansat)
din acest dialog va da chiar posibilitatea de a căuta un fişier pe baza
conţinutului acestuia sau a dimensiunii lui.

Fig. 2.4. Zona Parametrii (Settings) Windows 10

Centrul de informare – This PC

Centrul de informare furnizează informaţii complete atât în interiorul cât şi în
exteriorul lui. Aceasta spune utilizatorului tot ce acesta trebuie să ştie despre
mediul Windows. Daca se execută dublu clic pe pictograma My Computer din
Desktop, este afişata imaginea:

41
 Fig. 2.5. This PC

Elementele centrului de informare sunt următoarele:

Unitățile Windows oferă trei instrumente diferite care se pot utiliza pentru
administrarea unităţilor. În figura de mai sus pot fi identificate:
Dacă se execută clic dreapta pe oricare dintre unităţi, se deschide caseta de dialog
Proprietăţile unităţilor (Drive Properties) care conţine trei pagini:
Pagina General unde sunt precizate trei elemente esenţiale:
eticheta de unitate
indicatorul Spațiu liber (Free space) comunica cât spaţiu liber este pe
unitate. Similar, indicatorul Spaţiu folosit (Used space) comunică cât
spaţiu este utilizat pe unitate.
locaţia unităţii. Se poate vedea dacă unitatea este locală sau se pot face
modificări în paginile cu unităţi de reţea.

Control Panel

Fig. 2.6. Fereastra Control Panel

42
Alte elemente conţinute de Control Panel sunt System and Security, Network
and Internet, Hardware and Sound, Programs, User Accounts, Appearance and
Personalisation, Clock and Region și Ease of Access.

Fig. 2.7. Setări disponibile în Control Panel

2.7. Exploratorul de resurse File Explorer

File Explorer se utilizează în primul rând pentru organizarea dosarelor şi fişierelor
de pe PC. Pentru lansarea în execuţie se execută clic pe butonul Start, se alege
apoi Programs sau apoi pictograma specifică File Explorer din Taskbar.
Fereastra Explorer este împărţită în două panouri.

43
 Fig. 2.10. Fereastra Explorer

Panoul din stânga prezintă o organizare ierarhizată a organizării dosarelor de

pe PC.
în partea de sus a acestei structuri ierarhice se găseşte pictograma
Desktop.
dosarul This PC în care se găsesc toate resursele PC-ului. Acesta include
unităţile de disc şi hard discurile locale.

Fig. 2.11. Principalele instrumente si grupul Home Explorer

Principalele instrumente și grupuri sunt:

Grupul Clipboard cu:
Cut - tăiere şi menţinerea conţinutul în Clipboard
Copy - copiază şi menţine conţinutul în Clipboard
Paste – lipire - aduce elementul şters sau copiat din Clipboard
Grupul Organise cu: Move to, Copy To, Rename și Delete.
Grupul New și grupul Properties sunt grupuri prezente, fiecare cu comenzi
specifice.
Explorarea conţinutului unui dosar
Panoul din dreapta al File Explorer. afişează conţinutul oricărui dosar selectat
în panoul din stânga. Astfel, când se execută clic pe o pictogramă de unitate, în
panoul din dreapta sunt afişate dosarele şi fişierele conţinute de unitatea
respectivă.
Imaginea ierarhică din panoul din stânga poate fi extinsă sau restrânsă pentru a
afişa mai multe sau mai puţine detalii:
Dacă apare semnul plus în stânga pictogramei din panoul din stânga înseamnă
că acel dosar conţine dosare suplimentare. Pentru a vedea aceste

44
 dosare se execută clic pe semnul plus sau dublu clic pe pictograma
dosarului.
Pentru a ascunde dosarele dintr-un dosar se execută clic pe semnul minus
din stânga pictogramei dosarului.

Funcțiile îndeplinite de File Explorer Windows 10

Gestionarea fişierelor şi dosarelor
Exploratorul Windows este un instrument esenţial pentru gestionarea
fişierelor şi dosarelor de pe calculator. Se foloseşte pentru crearea unor noi
dosare şi fişiere, pentru mutarea şi copierea lor dintr-un loc în altul, de pe un
disc pe altul, ştergerea şi redenumirea dosarelor şi fişierelor.
Selecţia fişierelor şi dosarelor
Selecţia unui singur fişier sau dosar se face simplu, prin clic stânga pe
pictograma corespunzătoare fişierului sau dosarului, sau cu ajutorul tastelor
săgeţi.
Selectarea mai multor fişiere sau dosare este foarte utilă în cazul în care se
doreşte mutarea sau copierea lor în alt loc pe acelaşi disc sau pe un alt disc.
Pentru a selecta mai multe fişiere cu ajutorul mouse-ului:
se execută clic pe primul fişier, se ţine apăsată tasta Ctrl şi se execută clic
pe celelalte fişiere. Pentru a deselecta un fişier selectat se ţine în
continuare apăsată tasta Ctrl şi se execută clic pe fişierul selectat.
Pentru a selecta un grup continuu de fişiere, se selectează primul fişier din
grup, se ţine apăsată tasta Shift şi se selectează ultimul fişier din grup. Vor
fi astfel selectate toate fişierele din grup, de la primul până la ultimul.
Pentru a selecta mai multe fişiere adiacente cu ajutorul tastaturii: se apasă
tasta Tab pentru a trece în panoul din dreapta, după care, cu ajutorul
tastelor săgeţi urmează poziţionarea pe primul fişier. Se ţine apăsată
tasta Shift în timp ce se parcurg fişierele cu tastele săgeţi.
Pentru a selecta mai multe fişiere neadiacente cu ajutorul tastaturii, se
selectează primul fişier, se menţine apăsată tasta Ctrl după care se
utilizează tastele săgeţi pentru poziţionarea pe următorul fişier şi se
apasă tasta Spaţiu. În timp ce se menţine apăsată tasta Ctrl se utilizează
tastele săgeţi pentru deplasare la fiecare fişier care urmează să fie
selectat, după care se apasă tasta Spaţiu.

45
 Pentru a deselecta un fişier, păstrând celelalte selecţii se menţine apăsată
tasta Ctrl, se utilizează tastele săgeţi pentru deplasare la fişierul care
urmează să fie deselectat şi se apasă tasta Spaţiu.
Pentru a selecta toate fişierele din panoul din dreapta, se apelează comanda
Select All din meniul Edit al barei de meniuri, sau se apasă combinaţia
de taste Ctrl+A.
Pentru a deselecta fişierele selectate şi a le selecta pe cele care nu sunt
selectate, se apelează comanda Invert Selection din meniul Edit al barei
de meniuri.
Pentru a anula selecţiile făcute este suficient să se selecteze alt fişier sau alt
dosar.

Fig. 2.12. Selecţia fişierelor neadiacente şi Selecţia fişierelor adiacente

3. Crearea dosarelor noi

Dosarele sunt cheia organizării fişierelor de pe calculator. Sistemul de
organizare al dosarelor pe calculator poate fi analog cu sistemul de organizare a
hârtiilor de la birou.
Pentru a crea un dosar nou, se execută paşii:
În panoul din stânga al Exploratorului se selectează dosarul (sau unitatea de
disc) în care se doreşte crearea unui nou dosar.

46
 Se apelează comanda Dosar (Folder) din fereastra derulantă a comenzii
Nou (New) existentă în meniul File. În panoul din dreapta va apărea un
nou dosar pregătit pentru a fi denumit.
Se introduce de la tastatură numele dosarului după care se apasă Enter.
Dosarele, ca şi fişierele pot avea în denumire 255 de caractere, mai puţin
caracterele: \ ? : „ < > .
Observaţie: La opţiunea New apar variante de creare de noi fişiere
pentru toate aplicaţiile instalate pe sistem ( arhive, imagini, fişiere Office, etc ).
Mutarea şi copierea fişierelor şi dosarelor
Mutarea şi copierea fişierelor şi dosarelor se poate realiza prin mai multe metode:
Copy - Paste, meniuri contextuale şi Drag and Drop
Metoda Copy- Paste:
În panoul din dreapta se selectează fişierele sau dosarele ce urmează să
fie copiate sau mutate.
Pentru a muta obiectele se execută clic pe butonul Cut din bara cu
instrumente standard sau se apelează comanda Cut din meniul Edit
sau se execută clic dreapta şi se alege Cut din meniul derulant astfel
apărut pe ecran (Ctrl+X).
Pentru a copia obiectele se execută clic pe butonul Copy din bara cu
instrumente standard sau se apelează comanda Copy din meniul Edit
sau se execută clic drepta şi se alege Copy din meniul derulant astfel
apărut pe ecran (Ctrl+C).
În panoul din stânga se selectează cu butonul drept dosarul ce va conţine
obiectele mutate sau copiate şi se execută clic pe comanda Paste din
meniul derulant, sau se execută clic pe butonul Paste din bara cu
instrumente sau se apasă combinaţia de taste Ctrl + V.
Metoda prin tragere şi fixare (Drag and Drop):
În panoul din dreapta se selectează fişierele sau dosarele ce urmează să fie
copiate sau mutate.
Dacă în panoul din stânga nu este vizibil dosarul în care se doreşte mutarea sau
copierea obiectelor, se va utiliza bara de derulare pentru a-l aduce în imagine
Pentru a muta obiectele selectate, acestea se trag în noul dosar din
panoul stâng al exploratorului.

47
 Pentru a copia obiectele selectate, se menţine apăsată tasta Ctrl şi
acestea se trag în noul dosar din panoul stâng al exploratorului.
Când se menţine apăsată tasta Ctrl în partea de jos a indicatorului
mouse-ului va apărea semnul plus, fapt ce arată acţiunea de
copiere a obiectelor.
Pentru a crea pe suprafaţa de lucru o pictogramă de accelerare pentru un
program, se procedează astfel:
Se selectează programul dorit în panoul din stânga;
Se execută clic dreapta pe program şi se alege Copy;
Se execută clic dreapta pe suprafaţa de lucru şi se alege Paste
Shortcut din meniul derulant. Pictograma astfel apărută pe
suprafaţa de lucru poate fi mutată prin tragere, în orice locaţie.
Ştergerea fişierelor şi a dosarelor
Pentru ştergerea şi copierea dosarelor se procedează astfel:
Se selectează obiectul sau obiectele care se doresc a fi şterse.
Se execută clic pe butonul Ştergere (Delete) din bara cu instrumente, se
apelează comanda Delete din meniul Fişier (File), sau se execută clic dreapta şi
se alege Delete din meniul derulant.
b.
Se execută clic pe Yes la apariţia casetei de dialog confirmă
ştergerea fişierului (Confirm File Delete) sau clic pe No dacă se
doreşte abandonarea ştergerii;
Dacă se şterg mai multe obiecte, caseta de dialog ce apare este Confirmă
Ştergerea Mai Multor Fişiere (Confirm Multiple File Delete).
Atenţie: Dacă se şterge un dosar, se vor şterge toate fişierele şi dosarele
conţinute în el. În cazul în care ştergeţi un fişier program Windows avertizează
asupra acestui lucru.
Observaţie: Fişierele şi dosarele pot fi şterse trăgându-le peste pictograma
Recycle Bin de pe suprafaţa de lucru.
Refacerea fişierelor şterse
Pentru refacerea fişierelor şi dosarelor şterse se procedează astfel:
Se execută dublu clic pe pictograma Recycle Bin de pe suprafaţa de
lucru;

48
 Se selectează fişierul sau fişierele ce urmează să fie refăcute;
Se execută clic dreapta pe fişierele selectate şi apoi clic pe Restore
(restabileşte) sau se alege Restore din meniul File.
Fişierele sunt refăcute în dosarele din care au fost şterse. Dacă dosarul în care
au existat fişierele a fost şters, acesta se va reface la rândul lui.
Golirea dosarului Recycle Bin
Pentru a se goli dosarul Recycle Bin se execută una din operaţiile:
dacă dosarul Recycle Bin este deja deschis în Windows Explorer, se
alege din meniul File comanda Goleşte lada de gunoi (Empty Recycle
Bin );
dacă vă aflaţi pe suprafaţa de lucru (desktop), executaţi clic dreapta pe
pictograma dosarului Recycle Bin iar apoi clic pe Empty Recycle Bin.
Observaţie: Odată ce coşul de gunoi s-a golit, fişierele nu mai pot fi recuperate.
Pentru a goli doar o parte din obiectele existente în coşul de gunoi, acestea
trebuie să fie selectate, după care se execută clic dreapta pe fişierele selectate şi
se alege comanda Delete, după care se confirmă ştergerea cu Yes.
Găsirea fişierelor
Pentru a găsi un fişier sau un grup de fişiere asociate se urmează paşii:
Se execută clic pe butonul Start de pe bara de lucrări, se deschide
meniul Găseşte (Find) şi apoi Fişiere sau Dosare (Files or
Folders), sau în cadrul Exploratorului, se alege din meniul Tools,
comanda Find, şi apoi, din meniul derulant Files or Folders.
Dacă se cunoaşte numele integral al fişierului, acesta se introduce de
la tastatură în caseta Named, iar dacă se cunoaşte doar o parte
din acesta este suficientă introducerea oricărei porţiuni din el.
Windows 9X va găsi toate fişierele care conţin acele caractere.
Se pot, de asemenea, folosi caracterele de înlocuire
(metacaracterele ? si *).
În caseta Caută în (Look In) se va indica locul în care se va căuta
fişierul . Pentru a găsi calea dorită se răsfoiește conţinutul
discului cu ajutorul butonului Răsfoire (Browse).
Pentru a limita căutarea la fişierele create sau modificate într-o
anumită perioadă de timp se execută clic pe eticheta Date
Modified.

49
Se poate restrânge căutarea la fişierele create sau modificate între două date
indicate sau se pot căuta fişierele create sau modificate pe durata unui număr
indicat de luni sau zile, anterioare datei curente.
Pentru a detalia şi mai mult căutarea se execută clic pe eticheta
Avansat (Advanced)
în lista derulantă După Tip (Of Type) se selectează un tip de fişier
pentru a limita căutarea la acel tip.
în caseta Conţinând Textul (Containing Text) se va introduce o
secvență de text pentru a căuta fişierele care o conţin.
în caseta Dimensiunea Este (Size Is) se indică dimensiunea
fişierului.
După ce s-a terminat stabilirea parametrilor căutării se execută clic pe butonul
Găseşte Acum (Find Now).

Fig. 2.12. Partajarea Share

Proprietăţile unui dosar sau ale unui fişier şi modificarea
acestora
În Windows XP, proprietăţile unui fişier sau ale unui dosar selectat sunt uşor de
aflat. Se pot afla astfel informaţii referitoare la:
tipul fişierului;
locul în care se găseşte;
spaţiul pe care îl ocupă pe disc (dimensiunea);
numele sub MS-DOS;
când a fost creat fişierul sau dosarul;

50
 data ultimei modificări şi data ultimului acces la el.
atribute de fişiere.
Pentru a afişa atributele unui fișier se urmează paşii:
Se selectează fişierul;
Se execută clic dreapta şi se alege Proprietăţi (Properties) sau File
Properties.

Fig. 2.14. Caseta de dialog Proprietăţi

Atributele de fişiere sunt:

Read Only – împiedică modificarea sau ştergerea unui fişier sau al unui
dosar.
Observaţie: Cu ajutorul programului Explorer, fişierele pot fi şterse totuşi chiar
dacă au acest atribut. Înainte însă va apărea o casetă de avertizare.
Archive – Marchează cu un A orice fişier care a fost modificat de la ultima
operaţie de realizare a copiei de siguranță, realizată cu programul Backup
care este distribuit odată cu Windows. Dacă nu apare caracterul A, fişierul
nu a fost modificat de la ultima operaţie de realizare a copiei de siguranță.
Hidden – Atributul împiedică afişarea fişierelor în Explorator sau în
fereastra My Computer.
System – împiedică afişarea fişierelor. Fişierele sistem sunt acelea de care
are nevoie calculatorul pentru a lucra. Ştergerea unui fişier sistem poate
aduce după sine imposibilitatea de lucra cu calculatorul. Dosarele nu pot
avea atribute sistem.
Observație: Dacă doriţi să reduceţi probabilitatea modificării sau ștergerii
accidentale a unui fişier este bine să i se dea atributele Read Only şi Hidden sau

51
System. Chiar dacă există fişiere cu aceste atribute, pentru a fi vizualizate în
panoul din Explorer este necesar apelarea opţiunii Show All, eticheta View din
caseta de dialog Option corespunzătoare comenzii Options din meniul View.

2.8. Teste
Fişierele în funcţie de scopul şi rolul lor se grupează în câteva mari
categorii:
fişiere executabile, fişiere de tip bază de date, fişiere de tip foaie
de calcul tabelar, fişiere de tip text, fişiere grafice, fişiere de
tip arhivă, fişiere de tip sunet, fişiere specifice unor softuri
de proiectare asistată.
fişiere executabile, fişiere de tip bază de date, fişiere de tip foaie de
calcul tabelar, fişiere de tip text, fişiere grafice, fişiere de tip
sunet, fişiere specifice unor softuri de proiectare asistată
fişiere executabile, fişiere de tip foaie de calcul tabelar, fişiere de
tip text, fişiere grafice, fişiere de tip arhivă, fişiere de tip sunet,
fişiere specifice unor softuri de proiectare asistată

Pentru ca accesul să fie cît mai facil sistemele de operare organizează

informaţia sub formă de:
arbore cu foarte multe ramuri
"arbore ". Dosarele (folder) sau directoarele sau cataloage sunt
ramuri ale acestui arbore.
directoare.

Serviciile oferite de Sistemele de Operare sunt:

a. execuţie program, operaţii de intrare/ieşire, manipulare
sistem de fişiere, comunicaţii, detecţia erorilor.
operaţii de intrare/ieşre, manipulare, comunicaţii şi detecţia
erorilormanipulare a sistemului de fişiere în vederea
comunicării şi a detecţiei erorilor.

52
O fereastră Windows are ca elemente principale: bara de titlu cu
butoanele de minimizare, maximizare şi închidere, bara de meniuri,
bara de instrumente, bara de stare, suprafaţa de lucru şi:
Barele de străngere
barele de derulare
Barele de blocare
Operaţiile ce se pot realiza cu ferestre Windows sunt: deschiderea,
mutarea, redimensionarea, maximizarea, minimizarea, închiderea şi:
Restructurarea
Restaurarea
reiniţializarea
Control Panel - folosit pentru a controla o serie de parametri interni de
funcţionare a calculatorului se găseşte în:
meniul Start, Parametrii Settings.
pe Desktop
pe bara de aplicaţii Taskbar
Bara de aplicaţii (Taskbar) uzual amplasată în partea de jos a ecranului
afişează numele aplicaţiilor deschise sub forma unor butoane; ori de
câte ori avem nevoie să accesăm un program, îl vom putea activa
prin:
clic-stânga, folosind mouse-ul.
clic dreapta
dublu clic
Cele mai comune pictograme de pe Desktop sunt My Computer,
Recycle Bin, Network Internet, Explorer Neighborhood. Recycle
Bin este un:
program care manevrează directoare şi fişiere
recipient de colectare a fişierelor şi directoarelor şterse.
program prin care se pot accesa celelalte calculatoare din reţea
Opţiunea Programe (Programs) din meniul Start reprezintă:
lista documentelor deschise anterior

53
 lista aplicaţiilor deschise anterior
lista aplicaţiilor instalate pe calculator
Opţiunea Căutare (Find) dă posibilitatea să găsirii:
fişierelor de pe unitatea de hard disc din anumite dosare
anumitor programe.
oricărui fişier de pe unitatea de hard disc sau de reţea utilizând o
diversitate de criterii de căutare

54
 CAPITOLUL 3
3 PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

3.1. Prezentarea procesorului de texte Word

Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Microsoft Word. Spaţiului de
lucru. Microsoft Office 2010 vine cu o interfaţă total schimbată, de un puternic
impact viziv unde totul porneşte de la asa-numitele instrumente care
simplifică. Meniurile Office 2007, respectiv 2010 diferă din punct de vedere al
modului de afişare în mare măsură faţă de Ms Office 2003, Ms Office 2000 şi
Ms Office 1997, pachete de aplicaţii birotice care au fost aproape similare din
punct de verdere al interfeţei mai bine de 10 ani.

Fig. 3.1. Ecranul principal Word 2010

In fiecare versiune Word începând cu 2007, caracteristicile și îmbunătățirile

aduse pot fi rezumate astfel:
Crearea de documente cu aspect profesional. Construcţia unei noi
interfeţe orientată pe rezultate face posibilă vizualizarea instrumentelor
atunci când sunt necesare într-un mod clar şi organizat. În acest mod
este posibilă: economia de timp şi obţinerea de rezultate bune cu
funcţionalitatea avansată a lui Word, prin utilizarea stilurilor predefinite,
formatelor de tabele şi de liste, efectelor grafice etc.
Condividerea protejată a documentelor. Când este transmis un document
către mai mulţi colegi, Office Word 2007 dă posibilitatea gestionării în
mod eficient ale documentelor revizuite şi a comentariilor introduse
prin: confruntarea rapidă a două versiuni a unui document, căutarea şi
înlăturarea metadatelor ascunse şi a informaţiilor personale

55
 din documente, adăugarea unei semnături digitale şi a unui rând ca
semnătură documentelor, conversia automată a documentelor Word în
fişiere cu extensiile pdf sau xps, etc.
Pentru ca documentele să poată fi arhivate în fişiere de dimensiuni reduse,
stabile (de încredere), în măsura să suporte un număr mare de platforme,
Microsoft Office System a ajuns în faza de evoluţie de suport XML.
Instrumente optimizate care consimt realizarea recuperării
documentelor, în cazul în care a fost verificată existenţa unei probleme
cu Office Word cum sunt: diagnosticarea Office, repornirea aplicaţiilor.
Word simplifică colaborarea şi navigarea cu / prin documentele mari. Pentru
un mai mare impact, noile caracteristici se concentrează asupra documentului
final. Cu această versiune, se poate accesa Word din browser sau de pe
telefonul mobil. Principalele caracteristici noi aduse de Word 2010 sunt:
Aducerea celor mai bune idei în realitate. Word 2010 îmbină
caracteristicile funcţionale (cum sunt tabelele, antetele şi subsolurile,
mulţimile de stiluri) cu efecte speciale cu priză la utilizatori,
caracteristici noi şi navigarea mai facilă.
Lucrul mai simplu. Se poate aranja spaţiul de lucru astfel încât cele mai
utilizate comenzi să fie împreună. De asemenea, se pot accesa versiuni
anterioare ale documentului şi se poate lucra mai uşor cu textul din alte
limbi.
Se lucrează mai bine împreună. Word 2010 ajută colegii să lucreze mai
eficient. Include caracteristici ce ţin informaţia mai în siguranţă la lucru
şi menţin siguranţa sistemului.
Se lucrează în Word de oriunde. Se pot vizualiza, naviga şi edita
documente Word din browser sau din telefonul mobil fără a se pierde
bogăţia docmentelor.
Odată cu ultimele versiuni de Office, aplicaţiile încorporate creează fişiere într-
un format specific, incompatibile cu versiunile anterioare. Pentru
compatibilizare se foloseşte opţiunea Save as Word 97-2003 document;
extensiile de fişier nemaifiind doc ci docx.
În cazul Wordului apare în bara de titlu în partea stângă a acestuia aşa numitul
Quick Access Toolbar, adică o bară de butoane de comandă (sau instrumente)
cel mai des utilizate. Acestea se customizează de către utilizator, şi de aceea diferă
de la un calculator la altul în funcţie de preferinţele utilizatorului.

56
 Fig. 3.2. Comenzi rapide Word, meniul Customize Quick Access Toolbar

Bara de meniuri clasică pentru mai bine de 15 ani, se transformă într-o bară de
tab-uri, fiecare derulând în partea dreaptă grupuri de comenzi specifice pe noul
element denumit Ribbon (Bandă).

Fig. 3.3. Word Office 2010. Tab-ul Home şi grupurile de instrumente specific acestuia

Bara de meniuri şi tab-uri are 8 intrări: File, Home, Insert, Page Layout,
References, Mailings, Review, View.

Fig. 3.4. Bara de meniu Word 2010

În cazul Word 2010 pe cea de a treia linie apare astfel aşa numitul Ribbon în
care sunt amplasate cele mai uzuale comenzi comasate în grupuri. În tab-ul
(foaia) Home, Ribbon desfăşoară următoarele grupuri de elemente:
grupul Clipboard – tăiere, copiere, alipire
grupul Font - formatări la nivel de font
grupul Paragraph - formatări la nivel de paragraf
grupul Stil - formatări la nivel de stil
grupul Editing - comenzi găsire, înlocuire, selectare.
Celelelte tab-uri, conţin grupuri de comenzi specific, ce se derulează pe Ribbon.

3.2. Selectarea şi editarea textului

Introducerea textului. Textul conţine toate caracterele alfanumerice (litere şi
numere) şi caracterele speciale iar un document este de fapt un fişier care conţine

57
un text aranjat într-o anumită formă (paginat, aliniat, introdus cu anumite stiluri
de corp de caracter) şi îmbogăţit cu imagini, grafice sau tabele.
Introducerea textului presupune introducerea caracterelor unul după altul
construind în acest fel cuvinte, propoziţii şi/sau paragrafe.
Paragraful este porţiunea de text cuprinsă între două caractere Enter.
Alineatul este distanţa între una dintre marginile laterale ale documentului şi
începutul unui paragraf sau rând de text.
Există două posibilităţi de a edita un text: inserare şi suprascriere. Prin inserare,
textul se introduce începând din poziţia curentă a prompter-ului iar prin
suprascriere cu noul text începând de asemenea din poziţia curentă a prompter-
ului înlocuieşte vechiul text. Comutarea între cele două moduri de introducere a
textului se realizează prin acţionarea tastei Ins.
Când se lansează Word-ul, se deschide un document nou. Cursorul are forma
unei bare verticale pâlpâitoare şi care indică locul în care urmează a fi introdus
textul; acest loc se numeşte punct de inserare. La sfârşitul de rând nu este
nevoie să se acţioneze tasta Enter, Word-ul rupând linia şi trecând automat la
rândul următor. Tasta Enter are rolul de trecere forţată la rândul următor.
În cazul în care se doreşte vizualizarea unei porţiuni de text din afara zonei de
afişare se folosesc barele de derulare aflate în dreapta şi în partea de jos a ferestrei
de editare. Pentru schimbarea scării de vizualizare se foloseşte lista Zoom ( % ).
Selectarea textului
Selectarea textului este utilă în vederea realizării operaţiilor de editare într-unul
sau simultan în mai multe documente. Bara de selecţie, invizibilă este plasată în
imediata vecinătate a marginii din partea stângă a oricărui document.
Selectarea textului cu ajutorul mouse-ului se realizează ţinând cont de câteva
tehnici:

un cuvânt - dublu clic-stânga pe cuvântul respectiv, înaintea sau imediat

după ultimul caracter din cuvânt;
un bloc de text - clic-stânga înaintea primului cuvânt din blocul de text,
eliberarea butonului stâng al mouse-ului după care prin apăsarea cu
menţinere a tastei Shift se punctează cu clic-stânga sfârşitul blocului de
text dorit a se marca;
un rând din text - clic-stânga în bara de selecţie în imediata apropiere a
rândului de text (partea stângă a textului);

58
 mai multe rânduri dintr-un text clic-stânga cu menţinere în bara de
selecţie în imediata apropiere a primului rând din text, după care prin
glisarea mouse-ului în sus sau în jos se vor marca toate rândurile dorite
din text;
o propoziţies e menţine apăsată tasta <Ctrl> în timp ce se execută clic-
stânga oriunde pe propoziţia în cauză;
un paragraf - dublu clic-stânga în bara de selecţie în imediata vecinătate a
paragrafului; sau triplu clic-stânga oriunde pe paragraf;
tot documentul - se ţine apăsată tasta <Ctrl> şi se execută clic-stânga pe
bara de selecţie.
Deselectarea unui text se realizează prin eliberarea tastelor şi prin operaţia
clic-stânga cu mouse-ul oriunde pe textul documentului.
Selectarea textului cu ajutorul tastaturii:
Se fixează punctul de început al selecţiei;
Se acţionează tasta funcţională F8 - în acest moment indicatorul
prompterului se transformă dintr-o bară verticală care apare şi dispare
intermitent, într-un dreptunghi fix;
Pentru a selecta:
un cuvânt - se acţionează tasta Space;
mai multe cuvinte succesive - se acţionează tasta Space în mod repetat;
o propoziţie - activează tasta. (punct);
un paragraf - se acţionează tasta Enter;
Pentru a dezactiva caracteristica de selecţie a textului ajutaţi doar de tastatură
se va apăsa tasta Esc.
Mutarea şi copierea textului. Grupul Clipboard
Cea mai uşoară metodă pentru mutarea şi copierea textului este metoda Drag
and Drop (târâre şi lăsare sau tragere si aruncare). Pentru mutarea textului
folosind metoda Drag and Drop se urmează paşii:
se selectează textul;
se plasează cursorul de la mouse peste textul selectat;
se mută cursorul de la mouse ţinând butonul din stânga apăsat până la
destinaţie, după care se relaxează butonul.
Pentru copierea textului prin aceaşi metodă, în timp ce se deplasează mouse-ul
se va ţine apăsat şi butonul Ctrl.
Pentru documentele lungi se folosesc comenzile Cut, Copy, Paste din grupul
Clipboard. Pentru copierea/mutarea textului, se procedează astfel:

59
 se selectează textul ce urmează a fi mutat/copiat;
se alege comanda Cut/Copy grupul Clipboard;
se poziţionează punctul de inserare în noua poziţie, după care se
selectează comanda Paste.

Fig. 3.5. Grupul Clipboard şi conţinutul clipboardului

Căutarea şi înlocuirea textului
Pentru căutarea şi înlocuirea textului se utilizează comenzile Find şi Replace
din grupul Editing, foaia Home.

Fig. 3.6. Grupul Editing, caseta de dialog Find and Replace

Pentru localizările rapide de termeni în text, respectiv înlocuiri se utilizează

caseta de dialog Find and Replace (Găsire şi înlocuire) care se deschide la
comanda Find and Replace (Ctrl+F) din grupul Editing. Pentru a găsi un
anumit cuvânt sau text în documentul activ (indiferent de numarul de pagini) se
foloseşte comanda Find (Găsire).

3.3. Formatarea caracterelor

Pentru a modifica aspectul caracterelor, acestea trebuiesc selectate mai întâi şi
abia după aceea li se aplică formatul dorit.

Fig. 3.7. Grupul Font şi caseta de dialog Font fila Advanced

60
Prin corp de literă se înţelege aspectul literei. Acest aspect include forma,
stilul, mărimea, culoarea şi evidenţierea literelor folosind diferite efecte vizuale
pentru caracterele care alcătuiesc textul dintr-un document. Formatarea este
realizabilă în timpul introducerii textului sau după completarea unui document.
Cu ajutorul butoanelor de formatare din grupul de instrumente Font, al Foii
Home se aplică cele mai comune formate:
tipul de caractere din lista Font
dimensiunea caracterelor din lista Size;
caracteristicile cele mai utilizate, folosind butoanele B (îngroşat), I
(înclinat), U (subliniat), sau combinaţii ale acestora.
Formatele mai speciale de caractere se pot seta, alegând comanda Font a
grupului Font, în caseta de dialog Font se pot realiza următoarele:
forma caracterelor din caseta cu lista Font – (implicit este Times New
Roman);
stilul de scriere al caracterelor din caseta cu lista Font style;
dimensiunea caracterelor din caseta cu lista Size;
culoarea caracterelor din caseta cu lista derulantă Font color;
tipul liniei de subliniere din caseta cu lista derulantă Underline style;
efecte textului marcat, se bifează căsuţele de validare din grupul de căsuţe
de validare Effects;
se previzualizează forma finală a textului marcat Preview;
ca aceste setări să devină implicite şi pentru alte eventuale modificări de
aspect de corp de literă, se acţionează butonul Set as Default...

Spaţierea caracterelor se realizează în fila Advanced din caseta de dialog

Font utilizând următoarele opţiuni:
scara de dimensiune din caseta cu lista derulantă Scale;
spaţierea tip condensat sau expandat din caseta Spacing; acţionând cele
două săgeţi din caseta By se setează numărul de puncte între două
caractere;
din caseta Position se alege varianta dorită; acţionând cele două săgeţi
din caseta By alăturată pentru a seta numărul de puncte;
dacă se doreşte ca aceste setări să devină implicite la o nouă deschidere
se acţionează butonul Set As Default…

3.4. Formatarea paragrafelor

Se pot modifica următoarele aspecte ale formatului unui paragraf: alinierea,
indentarea, distanţa dintre rânduri, distanţa dintre paragrafe, chenarele, umbrirea şi
numerotarea. Pentru a realiza aceste modificări, primul pas este întotdeauna
selectarea paragrafului respectiv sau poziţionarea pe paragraful respectiv.

61
Alinierea paragrafelor. Alinierea paragrafelor într-un document, este relativă
la marginile din stânga şi dreapta ale documentului. Există patru posibilităţi de
a alinia un paragraf:
aliniere la stânga (Left Alignment) textul este aliniat la marginea din stânga, iar
marginea din dreapta a rândurilor de text este de forma neregulată; aliniere
implicită la deschiderea unui document nou.
aliniere la dreapta (Right Alignment) textul este aliniat la marginea din dreapta iar
marginea din stânga a rândurilor de text este de forma neregulată;
centrare (Center) - textul este centrat între marginea din stânga şi din dreapta a
documentului;
aliniere stânga-dreapta (Justify) - textul este aliniat atât la stânga cât şi la
dreapta astfel încât ambele margini sunt drepte.

Fig. 3.8. Grupul Paragraph, caseta de dialog Paragraph

Alinierea unui paragraf se realizează cu umătoarele opţiuni:

se selectează poziţia curentă de inserare (într-un document nou) sau
paragrafele pe care doriţi să le aliniaţi;
se selectează comanda dorită din grupul Paragraph al foii Home - apare
caseta de dialog Paragraph;
selectaţi eticheta Indents and Spacing;
din caseta cu lista derulanta Alignment, alegeţi modul dorit de aliniere a
textului
dacă doriţi să spaţiaţi paragrafele marcate accesaţi casetele de text din
grupul Spacing;
se validează prin acţionarea butonului Ok.
Indentarea paragrafelor
Stabilirea indentarilor (distanţări) se poate realiza cu instrumentele din grupul
Paragraph:
se fixează punctul curent de inserare în paragraful dorit sau se selectează
paragrafele dorite;

62
 se selectează unul din instrumentele Decrease Indent Increase
Indent – din grupul Paragraph; de câte ori acţionaţi butonul se va mări
sau micşora alineatul cu câte încă o jumătate de inch.

Fig. 3.9. Aplicarea de chenare la nivel de paragraf în Word

Introducerea de indentări prin utilizarea comenzii Paragraph din grupul

Paragraph:
se fixează punctul curent de inserare în paragraful dorit sau se selectează
paragrafele dorite;
se selectează comanda Paragraph dingrupul Paragraph;
în caseta de dialog Paragraph, ăn casetele de text din grupul Indentation,
este posibilitate să setaţi dimensiunea spaţiului lăsat la stânga, dreapta
paragrafului sau indentarea specială;
se validează prin acţionarea butonului OK.
Introducerea de indentări prin utilizarea riglei. Rigla are câte un marcaj
pentru introducere de indentare la stânga pentru primul rând din paragraf şi la
dreapta pentru tot paragraful (la capătul din stânga, respectiv din dreapta, pe
rigla).
Pentru a fixa alineate prin utilizarea grilei se parcurg paşii: se fixează punctul
curent de inserare în paragraf si trage marcajul pentru introducere de alineat: din
stânga, din dreapta sau din ambele părţi (prezente pe riglă), până în poziţia dorită.
Pentru a aplica un chenar unui paragraf:
din grupul Paragraph se alege instrumentul Borders and Shading. În
acest moment pe ecran va apărea o fereastră cu trei file: Borders, Page
Border şi Shading. Se alege cu mouse-ul componenta Borders;
se stabileşte tipul liniei cu care va fi înconjurat paragraful cu Style;
se selectează una din opţiunile: Box pentru aplicarea liniei simplu sau
Shadow pentru aplicarea unei linii cu umbră

63
 alege butonul Ok.

Fig. 3.10. Grupul Paragraph. Instrumentul Bullets. Instrumentul Numbering

Pentru a schimba culoarea si modelul umbrei din caseta de dialog Borders

and Shading se alege fila Shading.Pentru a dezactiva aceste formatări se
parcurg paşii anteriori, numai că se alege şi în cazul liniilor şi în cazul
fondurilor opţiunea None.
Numerotarea paragrafelor sau punctarea permite evidenţierea etapelor unui
algoritm sau punctarea unei enumerări se realizează cu instrumentele Bullets,
Numbering, Multilevel List din grupul Paragraph.
3.5. Definirea şi setarea paginii de lucru
Pentru punerea în pagină a documentului ce urmează a fi tipărit stabilirea
marginilor se face cu instrumentul Margins din grupul Page Setup sau
comanda Page Setup din grupul Page Setup, apoi foaia Margins. În fila
Margins se stabilesc: dimensiunea marginilor documentului; amplasarea
marginii de îndosariere Gutter, orientarea documentului orientarea
documentului Orientation (verticală Portrait, sau orizontală Landscape),
cărei părţi din document se aplică această formatare Apply To.

Fig. 3.11. Grupul Page Setup, fila Margins şi stabilirea marginilor

64
 Fig. 3.12. Grupul Page Setup, filele Paper şi Layout, stabilirea formatului de pagină

Pentru stabilirea formatului de pagină, se alege fila Paper a casetei de dialog

Page Setup se stabilesc: formatul de pagină Paper Size, cu lăţimea Width
respectiv înălţimea hârtiei Height, opţiuni pentru tipărirea documentului Print
Options.
În fila Layout se stabilesc detalii de afişare pe pagină şi anume: punctul de
început al unei anumite secţiuni Section start, amplasarea diferită pe paginile
pare, respectiv impare a natetelor şi subsolurilor Headers and Footers, lăţimile
pe pagini aferente antetelor şi subsolurilor From edge, alinierea în plan vertical
a paginii Page – Vertical alignment, porţiunii din document căreia i se aplică
alinierea Apply to, numerotarea liniilor unor pagini din document Line
Numbers, ataşarea de chenare unor pagini Borders.

3.6. Inserarea paginilor, tabelelor şi imaginilor

Inserarea paginilor

Fig. 3.13. Grupul Page din tab-ul Insert, galeria Cover Page

65
În tab-ul Insert, grupul Page vine cu instrumentele: Cover Page ce deschide
galeria de pagini create de Microft, Blank Page inserează o pagină goală, Page
Break inserează un sfârşit forţat de pagină.
Inserarea tabelelor
Elementele unui tabel sunt rândurile, coloanele şi celulele. Rândurile sunt
orientate pe orizontală, iar coloanele pe verticală. Intersecţia unui rând şi a unei
coloane generează o celulă. Un tabel poate fi creat în documentul Word curent
prin inserare sau prin desenare. În tab-ul Insert, grupul Tables conţine
principalele comenzi pentru crearea unui tabel: prima opţiune este o matrice
interactivă ce crează instantaneu tabelul prin selectarea directă a rândurilor şi
coloanelor, Insert Table... inserarează un tabel prin introducerea numărului de
coloane Numbers of columns, respectiv a numărului de rânduri Numbers of
rows. Excel Spredsheet inserează foi de lucru Excel, Quick Tables afişează
galeria de modele de tabele gata create.

Fig. 3.14. Grupul Tables, caseta Insert Tables şi galeria tabele Quick Tables

Inserarea de imagini, clipart-uri, forme, smartArt sau grafice

Pentru îmbunătăţirea aspectului profesional al documentelor se inserează imagini,
ClipArt-uri, Forme, SmartArt sau Grafice. Toate opţiunile de inserare sunt grupate
în foaia Insert, grupul Illustrations. Imaginile salvate la o anumită locaţie se
inserează cu Insert Picture from File, Insert Clip Art inserează desene, filme,
sunete sau fotografii salvate care ilustrează un anumit concept, Shapes inserează
forma gata create cum ar fi linii, dreptunghiuri, săgeţi, diagrame, semne indicatoare
de comentarii, stele; Insert SmartArt Graphic inserează grafice
complexe,diagrame Venn, grafice de organizare etc; Insert Chart inserează grafice
pentru ilustrarea evoluţiei datelor, Screenshot inserează o imagine a oricărui
program care nu este minimizat pe bara de sarcini.

66
 Fig. 3.15. Inserarea imaginilor. Grupul Illustration şi diverse componente ale acestuia

Elementele de grafică au rolul de a atrage atenţia utilizatorilor asupra

documentelor. Ele ajută şi la o mai bună înţelegere a problematicii tratate.
Adaugarea imaginilor în documentele Excel, Word sau Access se poate realiza
din mai multe surse :
imagini de tip ClipArt – imagini utilizate în publicaţii – desene simple
ce conţin doar câteva linii sau caricaturi
fişiere grafice create în Corell Draw sau Paint
imagini scanate
fotografii stocate pe discuri sau CD-uri
desene create în Word sau Excel cu ajutorul instrumentelor proprii de
desenare
Imaginile pot fi tratate ca obiecte care pot fi inserate, legate sau încapsulate.
Aplicaţia Power Point folosită la crearea unor prezentări care conţin diverse
fişiere de tip Office, alte obiecte (în special obiecte grafice) şi efecte de tranziţie
sau animaţie la trecerea de la un cadru la altul al prezentării. Prezentările sunt
electronice şi pot fi de tip pliant, tranziţie, construcţie sau animaţie. Un exemplu
de tranziţie (efecte de trecere de la o pagină la cealaltă) ar fi: pagina apare în
partea dreaptă a ecranului, se construieşte în mod gradat sau apare din spatele
fundalului paginii precedente. Un exemplu de construcţie (efecte ce apar în
cadrul aceleaşi pagini): iniţial pagina afişează doar titlul, iar punctele cu
simboluri (bullet-urile) se adaugă unul câte unul.

3.7. Inserarea legăturilor, semnelor de carte şi a referinţelor încrucişate

În tab-ul Insert, grupul Links se găsesc: Hyperlink pentru inserarea legăturilor
în documentele Word, Bookmark pentru inserarea semnelor de carte în
documente, Cross-reference pentru inserarea referinţelor încrucişate.

67
 Fig. 3.16. Inserarea legăturilor, semnelor de carte şi inserarea referinţelor încrucişate

3.8. Inserarea antetelor şi subsolurilor

Antetele şi subsolurile apar pe fiecare pagină sau numai pe anumite paginii ale
documentului. Crearea unui antet/subsol se face astfel: din tab-ul Insert se
alege grupul Header and Footer. Pentru antete se alege butonul Header care
contine câteva modele construite şi apoi comenzi necesare editării de antete,
pentru editarea subsolurilor se alege Footer, iar pentru inserarea numerotării
paginilor se alege Page Number. În aceste zone se mai pot introduce
următoarele elemente: text, elemente grafice, precum şi data şi ora curentă.

Fig.3.17. Inserarea antetelor, subsolurilor şi a numerotării paginilor

Sunt posibile următoarele specificări: aşezarea cu Top of Page şi Bottom of

Page, marginile Page Margins, poziţia curentă Current Positions, formatul
numărului de pagină Format Page Numbers.

68
3.9. Inserarea casetelor text, Quick Parts, WordArt şi a altor obiecte text
Inserarea acestora se realizează cu grupul Text

Fig. 3.19. Inserarea casetelor text, Quick Parts, WordArt şi a altor obiecte text

3.10. Inserarea simbolurilor, caracterelor speciale şi a ecuaţiilor

Pe lângă litere, cifre şi semne de punctuaţie marcate pe tastatură, se pot
introduce în text simboluri, caractere speciale, diacritice, etc. Simbolurile se
introduc din grupul Symbol, butonul Symbol.

Fig. 3.20. Inserarea simbolurilor şi ecuaţiilor

Un simbol mai des folosit se poate insera în text mai simplu dacă i se asociază o
combinaţie de taste. Acest lucru se realizează astfel: se selectează butonul
Symbol din tab-ul Insert, se alege opţiunea More Symbols..., apoi setul de
caractere care conţine simbolul dorit, se activează simbolul respectiv cu click,
se alege Shortcut Key, se completează câmpul Press new shortcut key cu
combinaţia de taste dorită.
Pentru inserarea de ecuaţii se alege butonul Equation al grupului Symbol din
tab-ul Insert.

69
 3.11. Verificarea corectitudinii şi ortografierii – Spelling&Grammar
Greşelile de ortografie sunt semnalate prin sublinierea cu o linie roşie ondulată
a cuvântului respectiv. Corectarea se poate face apelând comanda Spelling and
Grammar din grupul Proofing al tab-ului Review. În mod similar greşelile
gramaticale sunt semnalate prin sublinierea cu o linie ondulată verde.

Fig. 3.21. Grupul Proofing al tab-ului Review. Instrumentul Translate. Caseta Language

3.12. Teste Word

Să se creeze un nou document și să se salveze cu TAO 22-23 L5-6.docx
în Lucrările cursului din Clasa virtuală TAO 22-23.
Să se introducă un Cover page personalizat apoi:
pag. 1 Cuprins
pag. 3 Test practic 1
pag. 4 Test practic 2
pag.10 Test practic 3
Să se creeze un stil propriu cu denumirea Emstil bazat pe Normal TNR 12
aliniere Justify.
Test practic 1 – Arial Black 14
Să se editeze, formateze și să se afișeze într-o pagina Word urmatoarele
paragrafe:
Ca o definiţie, editoarele de tabele organizează datele,
stabilesc de asemenea conexiuni între datele existente,
ajutând la luarea deciziilor în timp real, în funcţie de
variaţiile dinamice ale datelor de intrare.
Formatare caractere: Arial 12 B

70
Formatare paragraf: Aliniere Justify
Indentare: 1 cm stânga
Formatare pagină: A4 Portret
Antet: TAO – L5 Font: Times New Roman 9
Subsol: Nume Prenume – VinerHand 9
2. Să se insereze un tabel de forma:
Enrollment in local colleges, 2005

Nr. Nume și prenume Email Telefon

crt

Asupra tabelului să se efectueze următoarele modificări:

Să se aplice întregului tabel o formatare Calibri 9, centrat
Să se modifice chenarul cu o variantă la alegere
Să se aplice umbririle din liniile 2 şi 8
Să se editeze ecuaţia:
∞ ∞ ∞ 1/2

∫
− 2
= [∫ − 2
∫ − 2
]

−∞ −∞ −∞

1/2
2 ∞

= [∫ ∫ − 2
]
0
1/2

−
[ ∫ ]
0
=√

Test practic 2
Sa se editeze, formateze si sa se afiseze intr-o pagina Word urmatoarele
paragrafe:
Puterea unui program de calcul tabelar nu constă în viteza de realizare a unor
operaţii aritmetice, ci în accesoriile ce pot fi ataşate datelor din tabele (solvere,

71
analizoare de scenarii şi agregări de date, calcule statistice) ajutând la
particularizarea unor situaţii economice şi la adoptarea unor decizii rapide şi
corecte.

Formatare caractere: Times New Roman 10 Bold Italic

Formatare paragraf: Aliniere Centrat
Spaţiere: 1,15
Before: 6pt; After: 6pt
Formatare pagină: A4 Landscape
Antet: TAO L7 Font: Times New Roman 9
Subsol: Inserare numerotarea paginii - pară în stânga, pagina impară în dreapta

2. Să se insereze formele de mai jos:

Să se respecte chenarele, culorile şi efectele de umbrire din imagine.

3. Să se insereze imaginea Clip Art:

Să se aplice imaginii o operaţie de tăiere Crop simplă pentru obţinerea imaginii

din dreapta. Imaginea întreagă să se plaseze în spatele celei Crop. Apoi să se
grupeze cele două imagini și să se numerot

72
Test practic 3
1. Să se realizeze tabelul organizational de mai jos cu respectarea alinierii,
formatului şi culorilor din imagine.

C1
C2
C3 C4 C5
InsertEndnote
Bibliografie
Mail Merge…
Zotero

73
Teste Teoretice
Cea de a treia linie în Word 2010, aşa numitul Ribbon conţine:
cele mai uzuale comenzi comasate în grupuri.
meniuri şi tab-urile Home şi Insert
grupurile Clipboard, Font, Paragraf, Stil

În tab-ul Home regăsim următoarele grupuri de elemente:

Bold, Font, Paragraph, Stil, Editing
Clipboard, Font, Paragraph, Stil, Editing
Clipboard, Font, Paragraph, Stil, Finding

Cu ajutorul butoanelor de formatare din grupul de instrumente Font, al

Foii Home se aplică cele mai comune formate:
Stilul caracterelor, dimensiunea caracterelor, caracteristicile cele
mai utilizate
tipul de caractere, dimensiunea caracterelor, caracteristicile cele mai
utilizate
tipul de caractere, dimensiunea caracterelor, culoarea caracterelor

Formatele mai speciale de caractere se pot seta, alegând comanda Font a

grupului Font, în caseta de dialog Font se pot realiza următoarele:
dimensiunea caracterelor, culoarea caracterelor, tipul liniei de
subliniere, efecte ale textului marcat.
stilul de scriere al caracterelor, dimensiunea caracterelor, culoarea
caracterelor, efecte ale textului marcat.
stilul de scriere al caracterelor, dimensiunea caracterelor, culoarea
caracterelor, tipul liniei de subliniere, efecte ale textului marcat.
Spaţierea caracterelor se realizează:
în fila Advanced din caseta de dialog Font utilizând următoarele opţiuni:
scara de dimensiune;
în fila Font din caseta de dialog Font utilizând următoarele opţiuni: scara de
dimensiune respectiv spaţierea tip condensat sau expandat

74
în fila Advanced din caseta de dialog Font utilizând următoarele opţiuni:
scara de dimensiune Scale respectiv spaţierea tip condensat sau
expandat Spacing By

Pentru a aplica un chenar unui paragraf din grupul Paragraph se alege

instrumentul Borders and Shading. În acest moment pe ecran va
apărea o fereastră cu trei file:
Borders, Style şi Shading. Se alege componenta Borders; se stabileşte
tipul liniei cu care va fi înconjurat paragraful cu Style; se selectează una
din opţiunile: Box sau Shadow pentru aplicarea unei linii cu umbră
Borders, Page Border şi Shading. Se alege componenta Borders; se
stabileşte tipul liniei cu care va fi înconjurat paragraful cu Style; se
selectează una din opţiunile: Box sau Shadow pentru aplicarea unei linii
cu umbră
Borders, Page Border şi Shading. Se stabileşte tipul liniei cu care va fi
înconjurat paragraful cu Style; se selectează una din opţiunile: Box sau
Shadow pentru aplicarea unei linii cu umbră

Numerotarea paragrafelor permite evidenţierea etapelor unui algoritm sau

punctarea unei enumerări şi se se realizează:
cu instrumentele Bullets respectiv Numbering din grupul
Paragraph.
cu instrumentele Bullets, Numbering, Multilevel List din grupul
Paragraph
cu instrumentele Bullets, Numbering, Increase Indent, Decrease
Indent din grupul Paragraph

În stabilirea opţiunilor pentru tipărirea documentului, formatul de pagină se

realizează astfel:
în fila cu eticheta Margins a casetei de dialog Page Setup se
stabilesc: formatul de pagină Paper Size, cu lăţimea Width
respectiv înălţimea hârtiei Height
în fila cu eticheta Paper a casetei de dialog Page Setup se stabilesc:
formatul de pagină Paper Size, cu lăţimea Width respectiv
înălţimea hârtiei Height

75
 în fila cu eticheta Paper a casetei de dialog Page Setup se stabilesc:
formatul de pagină Paper Size, cu lăţimea Top respectiv
înălţimea hârtiei Bottom

Pentru stabilirea marginilor şi a orientării documentului ce urmează a fi

tipărit se:
alege instrumentul Margins din grupul Page Setup sau comanda
Page Setup din grupul Page Setup, apoi foaia Margins. În fila cu
eticheta Margins se stabilesc: mărimea marginilor
documentului; orientarea documentului Orientation (verticală
Portrait, sau orizontală Landscape).
alege instrumentul Margins din grupul Page Setup În fila Margins
se stabilesc: mărimea marginilor documentului; în fila
Layout se stabilesc orientarea documentului Orientation
(verticală Portrait, sau orizontală Landscape).
alege instrumentul Margins din grupul Page Setup sau comanda
Page Setup din grupul Page Setup, apoi foaia Margins. În fila cu
eticheta Margins se stabilesc: mărimea marginilor
documentului; orientarea documentului Orientation (verticală
Landscape, sau orizontală Portrait).

Tab-ul Insert respectiv grupul Tables conţine principalele comenzi pentru

crearea unui tabel. Prima opţiune a grupului şi totodată element nou
adus de Word 2010 este:
Insert Table... inserează un tabel prin introducerea numărului de
coloane Numbers of columns, respectiv a numărului de rânduri
Numbers of rows.
o matrice interactivă ce crează instantaneu tabelul prin selectarea
directă a rândurilor şi coloanelor,
Excel Spredsheet inserează foi de lucru Excel, Quick Tables
afişează galeria de modele de tabele gata create.

76
 UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE MATEMATICÂ INFORMATICA

TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR
OFFICE

ȘEF LUCR. DR. ING. EMILIA CORINA CORBU

2022-2023
 STRUCTURA
cursului
TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR OFFICE
2022 - 2023

Cursurile 1-2. TEHNOLOGII OFFICE ȘI IOT

Cursurile 3-4. STRUCTURA HARDWARE A CALCULATOARELOR
PERSONALE. SISTEME DE OPERARE
Cursul 5. WINDOWS 10. Windows 11
Cursurile 6. PROCESOARUL DE TEXTE. MICROSOFT OFFICE WORD
Cursurile 8-9-10. PROCESOARE DE CALCUL TABELAR.
MICROSOFT OFFICE EXCEL
Cursurile 11. MICROSOFT OFFICE POWER POINT
Cursurile 12. PROCESOARE DE BAZE DE DATE. MICROSOFT
OFFICE DBASE
Cursurile 13-14. ULTIMELE TEHNOLOGII OFFICE. NOTE ONE ȘI
GOOGLE DRIVE

ii
 CUPRINS
CAPITOLUL 5...................................................................................................77
PROGRAMUL DE CALCUL TABELAR........................................................77
EXCEL...............................................................................................................77
5.1. Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Excel din..................................77
Microsoft Office 2010 - 2019.............................................................................77
5.2. Fereastra Excel. Butoanele din barele cu instrumente................................ 78
5.3. Crearea şi operarea în registrele Excel........................................................79
5.4. Foile de lucru. Editarea acestora.................................................................81
5.5. Editarea în foile de lucru şi a conţinutului unei celule................................84
5.6. Definirea formatării şi componentele formatului........................................85
5.7. Tipărirea foilor de lucru. Punerea în pagină a documentului......................88
5.8. Definirea unei formule. Operatori. Operanzi. Formule...............................90
5.9. Referinţele................................................................................................... 91

iii
“În secolul următor, planeta Pământ se va acoperi cu o piele electronică.
Ea va utiliza Internetul ca pe o structură care să-i suporte și să-i transmită
senzațiile. “
Neil Gross, 1999

iv
 CAPITOLUL 5
PROGRAMUL DE CALCUL TABELAR
5
EXCEL

5.1. Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Excel din

Microsoft Office 2010 - 2019
În 2000, Microsoft scotea pe piaţă Microsoft Office 2000 în română cu o multitudine
de caracteristici noi pentru acea vreme şi îmbunătăţiri. Principalele caracteristici noi şi
îmbunătăţiri în Excel 2000 puteau fi grupate în următoarele categorii :
Importanţa acordată Web-ului îmbunătăţeşte crearea documentelor HTML în Excel
şi capacităţile de publicare în Web. Apar noi instrumente de colaborare on-line.
Instrumentele îmbunătăţite de analiză a datelor pentru susţinerea deciziilor includ
adăugiri la tabelele pivot cum ar fi AutoFormat şi diagrame pivot şi capacitatea
de a pivota datele când sunt salvate în format HTML.
Accesul la datele de întreprindere permite crearea tabelelor pivot OLAP şi utilitarea
noilor tehnologii Excel de acces la date OLE DB şi ADO într-un mediu SQL
Server.
Componentele Web ale Office permite ca obiectele Excel să fie manevrate prin
intermediul browserului de Web.
Îmbunătăţirile interfeţei includ noi indicatoare de mouse, instrumente mai bune de
realizare a diagramelor, caracteristici AutoFill mai bune şi support pentru anul
2000.
Memoria Clipboard a fost extinsă pentru a permite până la 12 selecţiidin toate
aplicaţiile Office care pot fi stocate simultan.
Formatul monetar include moneda Euro – simbol şi cod ISO-.
Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Excel 2010:
Interfaţa utilizator orientată pe rezultate simplifică foarte mult munca.
Mai multe rânduri şi coloane şi noi limite. Office Excel 2010 suportă până la 1
milion de rânduri şi 16000 coloane într-o foaie de calcul. Noua grilă din Office
Excel 2010 poate conţine până la 1.048.576 rânduri per 16.384 coloane cu o
îmbunătăţire de 1.500 % a numărului de rânduri şi 6.300% al numărului de
coloane raportat la Microsoft Excel 2003. Ultima coloană este acum XFD.
Teme Office şi stiluri Excel. este posibilă formatarea foarte rapidă a datelorîn foile
de calcul în funcţie de aplicaţie, de o anumită temă şi de un anumit stil.
Formatarea condiţională poate fi utilizată pentru inserarea de note vizuale în
interiorul datelor pentru execuţia de analize şi prezentări.

77
Scrierea semplificata a formulelor.
Noi formule OLAP şi funti cub.
Îmbunătăţiri ale operaţiilor de ordonare şi filtrare.
Îmbunătăţiri ale foilor de calcul tabular cu mar fi: rânduri de intestazione ale
tabelelor, coloane calculate, filtre automate activate automat, referinţe
structurale, rânduri totale, stiluri de tabele.
Noul aspect al graficelor.
Funcţionalitatea de creere a graficelor utilizzabile de aplicaţii multiple.
Tabelele pivot şi utilizarea mai facilă a acestora.
Conexiuni rapide a datelor externe.
Noi formate de fişiere.
O mai bună tipărire şi acces la un număr crescut de modele.

5.2. Fereastra Excel. Butoanele din barele cu instrumente

În cadrul ferestrei Excel se pot identifica următoarele elemente:

Fig. 5.1. Fereastra Excel

bara de titlu – afişează numele produsului; la extremitatea ei stângă este plasat

butonul de control, iar la dreapta Quick Access Toolbar.
bara de meniuri – conţine denumirile tab-urilor disponibile (Home, Insert, Page
Layout, References, Mailings, Review, View).
bara Ribbon grupuri de comenzi, respectiv instrumente specifice unui anumit tab
în contextul de la un moment dat.
bara de formule – este plasată sub bara Ribbon din partea superioară a ferestrei
Excel.
fereastra pentru documente – posedă toate caracteristicile ferestrelor Windows şi
asupra ei pot fi efectuate operaţiile de comutare între ferestre, defilare a
conţinutului, dimensionare, mutare, etc.
butoanele pentru defilarea foilor – sunt plasate la extremitatea din stânga jos a
ferestrei documentului şi se folosesc pentru deplasarea printre foile registrului

78
 etichetele pentru foi – sunt plasate în partea din stânga-jos a ferestrei
documentului şi sunt folosite pentru identificarea şi selectarea foilor unui
registru.
bara de stare – este afişată în partea de jos a ferestrei Excel şi conţine texte
explicative privitoare la comanda selectată sau acţiunea în curs şi casete cu
rezultatul produs de facilitatea AutoCalculate.
indicatorul mouse-ului – are aspectul unei săgeţi dar, în funcţie de facilitatea
Excel folosită, poate lua şi alte forme: reper masiv în formă de cruce, un reticul
“fir de păr” în formă de cruce, un reper în formă de palmă.

5.3. Crearea şi operarea în registrele Excel

Structura în care Excel păstrează datele utilizatorului poartă numele de registru Excel.
Acesta constituie principalul document din Excel. Registrele conţin foi. Excel recunoaşte
următoarele tipuri de foi: foi de lucru, foi pentru diagrame, foi pentru module Visual Basic,
foi cu casete pentru dialog şi foi pentru macro-comenzi provenite din versiunile anterioare
de Excel. Excel după 2010 vine cu o multitudine de modele de registre gata create –
templates, destinate diverselor sarcini pe care utilizatorul vrea să le desfăşoare (agende, foi
de buget, calendare, rapoarte de cheltuieli, formulare, inventare, facturi, etc.)
Crearea unui nou registru. Operarea în registrele de lucru. Salvarea. La începerea
nei sesiuni de lucru, Excel deschide un nou registru. Nume implicit al acestuia este
Book1 şi apare în bara de titlu.
Pentru crearea unei registru se acţionează butonul Microsoft Office Excel, se alege
opţiunea New din meniul File. Registrul care este afişat pe ecran poartă numele de
registru activ. Toate operaţiile executate au loc în registrul activ. Chiar dacă există
mai multe registre deschise, unul singur este activ.

Fig. 5.2. Crearea unui nou registru Excel

Operarea în registre este extrem de simplă şi rapidă. Lucrul cu registrele presupune,

în primul rând, selectarea domeniului de interes, după care se execută toate operaţiile
asupra acestuia.

77
Pentru selectarea unei foi din registru, se acţionează eticheta foii, aflată în partea de jos
a ferestrei Excel. Dacă eticheta dorită nu este vizibilă, se acţionează butoanele de
derulare a foilor. După selectarea unei foi din registru, eticheta acesteia este
evidenţiată, iar numele ei este afişat cu caractere îngroşate. Se pot selecta mai multe foi
deodată, în vederea efectuării unor operaţii în toate foile selectate.
Selectarea. Pentru selectarea foii următoare sau anterioare din registru se ţine
apăsată tasta Ctrl şi se acţionează tasta Page Down sau Page Up.

Fig 5.3. Selecţie multiplă adiacentă. Selecţie multiplă neadiacentă

Pentru efectuarea unei:

selecţii multiple adiacente: se selectează prima foaie şi se ţine apăsată tasta Shift în
timp ce se acţionează eticheta ultimei foi din grup.
selecţii multiple neadiacente: se selectează prima foaie şi se ţine apăsată tasta Ctrl
în timp ce se acţionează, pe rând, etichetele celorlalte foi din grup.
Introducerea unei foi. Se selectează foaia înaintea căreia urmează să fie
introdusă noua foaie. Se alege Insert din grupul Cells al tab-ului Home, apoi Insert
Sheet.

Fig. 5.4. Meniul contextual pentru foi de lucru. Grupul Cells. Meniul Inserare. Meniul Eliminare

Salvarea unui registru nou. Se execută comanda Save As, din meniul File
pentru salvarea cu un alt nume. Pentru salvarea cu acelaşi nume se alege Save sau
alege butonul de acces rapid Save.

Fig. 5.5. Meniul File din Excel 2010. Meniul Protect Workbook

80
 Închiderea unui registru. Pentru închiderea unui registru se execută comanda
Close, din meniul File.
Protejarea documentelor. Pentru protejarea prin parolă a unui registru se
alege Info din meniul File, apoi butonul Protect Workbook, din meniul reprezentat ăn
figură se alege opţiunea dorită.Tot din acest meniu se ataşează şi semnături digitale.
Lucrul cu mai multe registre. Excel permite lucrul în mai multe ferestre
simultan, prin deschiderea acestora şi plasarea unor registre diferite, foi diferite din
acelaşi registru sau registre diferite în aceste ferestre. Pentru crearea unei noi ferestre,
se execută comanda New Window, din tab-ul View.

Fig. 5.6. Tab-ul View

Şabloanele şi utilizarea lor. Şablonul este un tip special de document creat ca

un tip de bază în scopul de a-l folosi pentru crearea de alte documente similare. Excel
permite utilizarea a două tipuri de şabloane pentru registre: şabloane automate şi
şabloane definite de utilizator.
Şabloanele automate - la lansarea în execuţie a Excel sau atunci când se acţionează
butonul New, se creează un nou registru având formatul implicit. Acest format este
definit de şablonul Book.XLT din subdirectorul XLStart. El defineşte conţinutul şi
formatul implicit al registrelor nou create şi este denumit şablon automat pentru
registre. Şabloanele definite de utilizator Excel permite definirea propriilor şabloane,
particularizate scopurilor specifice ale utilizatorului.
Modalităţile de creare şi utilizare ale acestor şabloane sunt: Se execută comanda Save
As, din meniul File, se introduce numele şablonului, în caseta File Name. Se alege
tipul de fişier Template, în caseta Save As Type. Se trece automat în dosarul C:\
Windows\Application Data\Microsoft\Templates. Se acţionează butonul Save.

5.4. Foile de lucru. Editarea acestora

Foaia de lucru este principalul document folosit în Excel pentru memorarea,
organizarea şi prelucrarea datelor. Foile de lucru sunt documente ataşate unui registru.
Foile de lucru se completează prin introducerea în celule a două feluri de informaţii:
valori şi formule.
Foaia de lucru este o grilă dreptunghiulară formată mai multe rânduri şi coloane.
Office Excel 2010 suportă până la 1 milion de rânduri şi 16000 coloane într-o foaie de
calcul. Noua grilă din Office Excel 2010 poate conţine până la 1.048.576 rânduri per
16.384 coloane

77
Etichetarea se face astfel:
Coloanele sunt etichetate de la stânga la dreapta, de la A la Z, iar după Z
etichetarea continuă cu AA până la AZ, etc. Identificatorul coloanei este plasat
în antetul de coloană.
Rândurile sunt numerotate de sus în jos, de la 1 la 65536, iar identificatorul
rândului apare în antetul de rând.
Celula se identifică prin specificarea coloanei şi a rândului de care aparţine. Acest
identificator poartă numele de referinţă sau adresă a celulei. Reţeaua de
celule a unei foi de lucru este delimitată prin linii subţiri de caroiaj.
Selectarea celulelor din foaia de lucru se face astfel:
Se acţionează celula dorită, iar în jurul celulei va apare un chenar îngroşat care
marchează selecţia şi referinţa ei va fi afişată în caseta pentru nume din bara
pentru formule. Celula astfel selectată devine activă sau celula curentă.
Sau se pot folosi tastele săgeţi, cu ajutorul cărora se selectează celula alăturată
celulei active, în sensul indicat de săgeată. În colţul chenarului ce înconjoară
celula apare un pătrat, de culoare închisă, numit mâner.
Pentru selectarea:
unui domeniu de celule adiacente se plasează mouse-ul pe prima linie dorită şi se
antrenează mouse-ul în diagonală peste celelalte celule ce se doresc a fi
selectate.
unui domeniu de celule neadiacente: se acţionează mouse-ul pe prima celulă şi se
antrenează peste primul domeniu, se ţine apăsată tasta Ctrl în timp ce se
acţionează mouse-ul pe prima celulă a domeniului următor şi, apoi, se
antrenează mouse-ul peste restul de celule al domeniului, se repetă pasul doi
pentru restul domeniilor dorite.
unui rând întreg sau a unei întregi coloane se acţionează antetul rândului sau al
coloanei.
tuturor celulelor dintr-o foaie se acţionează butonul de selecţie generală, aflat la
intersecţia antetelor de rând cu cele de coloană.

Introducerea informaţiilor într-o foaie de lucru. În celulele unei foi de lucru Excel se
pot introduce două tipuri de informaţii: valori şi formule. Valorile sunt date constante care
se modifică doar la intervenţia utilizatorului. Excel acceptă următoarele tipuri de valori:
text (care este o combinaţie de litere, cifre şi caractere tipăribile, lungimea maximă a unui
text fiind de 255 de caractere), număr (alcătuit din cifre şi caractere speciale, Numerele pot
fi afişate în trei formate predefinite: format întreg (iii),format fracţie zecimală (fff.zzz),
format ştiinţific (n.mmmE+/-ee).); dată calendaristică şi marcă de timp (în Excel atât
datele calendaristice, cât şi mărcile de timp sunt numere, pentru care Excel oferă formate
predefinite şi pot fi folosite în operaţii aritmetice); logic (valorile logice sunt TRUE şi
FALSE şi rezultă din formule care conţin funcţii logice

82
sau o inecuaţie); eroare (valorile de eroare rezultă din imposibilitatea Excel de a
evalua o formulă).
Introducerea şi afişarea valorilor. Pe măsură ce datele sunt introduse, Excel afişează
introducerea efectuată atât în celulă, cât şi în bara pentru formule. Modificările pot fi
făcute direct în celulă sau în bara pentru formule. După efectuarea corecturilor
necesare, confirmarea introducerii făcute se realizează prin apăsarea tastei Enter.
Accelerarea introducerii datelor se realizează prin liste personalizate şi crearea de
serii de date.
Listele personalizate reprezintă instrumentul puternic şi flexibil utilizat pentru
crearea etichetelor de linie şi coloană. Pentru completarea unor celule cu aceeaşi
valoare se poate selecta celula se plasează indicatorul mouse-ului pe mânerul celulei
selectate, se apasă tasta Ctrl şi când indicatorul mouse-ului s-a transformat într-un reper
în cruce, se antrenează mouse-ul în direcţia dorită. În momentul eliberării butonului de
mouse, domeniul se completează cu valoarea din prima celulă.

Fig. 5.7. Comanda Fill. Meniul Fill. Subcomanda Series…

2. Crearea unor serii de date şi folosirea facilităţii AutoFill. Excel oferă

posibilitatea creării unor serii de valori pentru serii de numere, date calendaristice şi
texte cu elemente de ordonare.
Pentru crearea unor serii de valori, Excel pune la dispoziţia utilizatorului două
mecanisme:
mânerul din chenarul unei selecţii sau subcomanda Series a comenzii Fill din grupul
Editing, tab-ul Home. În ambele cazuri se pot crea serii de valori folosind
componenta Excel numită AutoFill care oferă posibilitatea creării următoarelor
tipuri de serii: timp (se pot include incremente măsurate în zile, săptămâni, luni şi
care sunt specificate de utilizator; pot fi generate secvenţe repetitive pe baza zilelor
săptămânii, numele lunilor, trimestrelor); liniare (valorile sunt incrementate sau
decrementate cu o valoare constantă); de creştere (seria se obţine prin înmulţirea
valorilor printr-un factor constant); “inteligente” de valori. Comanda poate fi
folosită direct prin antrenare sau prin execuţia subcomenzii Series a comenzii Fill,
din meniul Edit sau din meniul contextual.

77
 5.5. Editarea în foile de lucru şi a conţinutului unei celule
Editarea în bara de formule se realizează astfel: Se selectează celula. Se activează bara
pentru formule. Activarea este marcată prin apariţia butoanelor Enter - , Cancel - ,
Edit Formula - , cât şi a indicatorului pentru introducere - . Se efectuează
modificările dorite.
Pentru editarea direct în celulă se acţionează un dublu clic pe celula vizată.
Indicatorul de introducere apare în celulă. Selectarea caracterelor supuse editării se
poate face atât cu mouse-ul (se plasează indicatorul pentru introducere înaintea
primului caracter, prin acţionare cu mouse-ul se antrenează mouse-ul peste caracterele
vizate) cât şi cu tastatura (se ţine apăsată tasta Shift şi se apasă repetat tasta săgeată
corespunzătoare direcţiei în care se doreşte efectuarea selectării).
Tehnicile de lucru pentru efectuarea modificărilor sunt aceleaşi, indiferent de metoda
aleasă. Ele folosesc comenzile şi zona tampon numită Clipboard. Toate aceste comenzi
au butoane corespondente în grupul Clipboard din tab-ul Home. Comenzile grupului
Clipboard: Cut (înlătură conţinutul selecţiei şi-l depune în Clipboard); Copy (copiază
conţinutul selecţiei şi-l depune în Clipboard); Paste (copiază conţinutul Clipboard-ului
în locul indicatorului pentru introducere); Clear (şterge conţinutul selecţiei); Undo
(anulează efectul comenzii de editare anterioare); Repeat (repetă comanda anterioară).

Fig. 5.8. Grupul Clipboard. Meniul Clear. Meniul Delete. Meniul Insert – caseta de dialog Insert. Move or
Copy

Ştergerea conţinutului unei selecţii. Se utilizează comanda Clear din grupul Editing,
tab-ul Home. Din meniul Clear se alege subcomanda adecvată sarcinii ce trebuie
îndeplinită.
Eliminarea unor celule, rânduri sau coloane. Se selectează celula sau domeniul, se
execută comanda Delete din grupul Cells al tab-ului Home, subcomanda
corespunzătoare componentei care se doreşte a fi eliminată.
Inserarea rândurilor şi coloanelor. Se vor folosi comanda Insert, grupul Cells al tab-
ului Home. Pentru inserarea unui domeniu de celule se selectează domeniul în care
se doreşte introducerea celulelor noi. Dacă se doreşte inserarea unui rând sau a unei
coloane întregi, din caseta de dialog Insert se alege butonul de opţiune Entire Row sau
Entire Column.

84
 5.6. Definirea formatării şi componentele formatului
Formatarea datelor este operaţia de modificare a aspectului valorilor dintr-o celulă,
casetă cu text sau buton al unei foi de lucru, cu scopul de a le pune în evidenţă, de a
crea un aspect mai sugestiv şi mai atrăgător. Atributele de format sunt ataşate celulei
şi intră în acţiune în momentul afişării valorii memorate.

Fig. 5.9. Grupul Number. Caseta de dialog Format Cells

Formate pentru reprezentarea valorilor numerice. Excel pune la dispoziţia

utilizatorului o serie de formate predefinite pentru reprezentarea valorilor numerice din
foile de lucru, grupate pe categorii:
Categoria General - aplică formatul General pentru valori numerice, cuprinde lista
formatelor predefinite care a fost transferată în categoria Custom;
Categoriile Number, Fraction, Scientific - conţin formate predefinite pentru
reprezentarea unor valori numerice care nu au o semnificaţie anume;
Categoriile Date şi Time - conţin formate predefinite pentru valori numerice care
reprezintă date calendaristice;
Categoriile Currency şi Percentage - înglobează formatele predefinite pentru
reprezentarea valorilor numerice cu semnificaţie de sume de bani;
Categoriile Special şi Custom - Categoria Special include formate pentru anumite
valori numerice specifice: coduri poştale, numere de telefon, numărul de asigurări
sociale, etc. Categoria Custom cuprinde formatele predefinite pentru valori
numerice şi o casetă pentru introducerea celor definite de utilizator.
Alegerea unui format pentru reprezentare. La crearea unei noi foi de lucru, toate
celulele folosesc, implicit, formatul General pentru numere. Pentru atribuirea unui alt
format pentru reprezentarea valorilor numerice, se aplică următorul procedeu: se
selectează domeniul dorit, se execută subcomanda dorită din grupul Numbers al tab-
ului Home. În caseta de dialog Format Cells se fac setările dorite.

77
 Fig. 5.10 . Fila Font din caseta Format Cells. Fila Alignment din caseta Format Cells

Alegerea atributelor pentru caractere. Atributele pentru caractere sunt grupate în

grupul cu grupul Font al tab-ului Home. Pentru alegerea atributelor pentru caractere:
se selectează domeniul dorit, se execută subcomanda din grupul Font. În caseta de
dialog Format Cells, în fila cu eticheta Font se găsesc lista fonturilor disponibile -
Font, stilurile fonturilor - Font Styles şi dimensiunea acestora - Size. Se selectează
atributele dorite. În casetele extensibile Color şi Underline se alege culoarea
caracterelor şi modul de subliniere a lor. În caseta de grup Effects se selectează
casetele de control Strikethrough, Superscript şi/sau Subscript pentru a impune
atributele speciale. Se acţionează butonul Ok.
Stabilirea alinierii şi orientării. Se selectează domeniul dorit. Se execută subcomanda
dorită din grupul Alignment a tab-ului Home. Sau în caseta de dialog Format Cells, în fila
cu eticheta Alignment se găsesc: casetele de opţiune care permit alegerea felului de
aliniere pe orizontală - Horizontal sau pe verticală - Vertical, caseta de grup Orientation
se stabileşte felul în care vor fi orientate caracterele. Se acţionează butonul
Ok.

Fig. 5.11.Meniul Border. Fila Border din caseta Format Cells. Fila Fill din caseta Format Cells

Realizarea chenarelor. Se selectează domeniul dorit. Din grupul Font al tab-ului Home se
alege Border sau în caseta de dialog Format Cells, în fila cu eticheta Border se găseşte
caseta de grup care permite selectarea formei liniei de chenar - Style, şi a culorii

86
acesteia - Color. Folosind, apoi, caseta de grup Border se aplică tipul de linie selectată
diferitelor laturi ale chenarului. Se acţionează butonul Ok.
Alegerea culorii şi a modelului pentru fond. Se selectează domeniul dorit. Din
grupul Font al tab-ului Home, instrumentul Fill sau în caseta de dialog Format Cells,
în fila cu eticheta Fill se defineşte modelul şi culoarea fondului celulei. În caseta de
grup Background Color se alege culoarea de fond, culoarea modelului Pattern Color
şi modelul - Pattern Style. Se acţionează butonul Ok.

Instrumentul Format Painter reprezintă instrumentul care se utilizează pentru

copierea unei formatări în unul sau mai multe locuri. Instrumentul Format Painter se
utilizează astfel: se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie formatate,
automat în colţul din dreapta sus al indicatorului de mouse apare grupul de instrumente
cu cele mai uzuale formatări, se alege cu clic formatarea dorită.

Fig. 5.12. Grupul de comenzi Styles. Conditional Formatting. Format as Table. Cell Styles

Caracteristica AutoFormat. Este o metodă rapidă de formatare a unui întreg domeniu

al unei foi de lucru. Excel 2010 aduce o multitudine de formate predefinite care se pot
vizualiza, selecta şi aplica domeniilor de celule: se selectează celulele de interes, se
execută una din comenzile grupulului Styles: Conditional Formatting, Format as
Table sau Cell Styles.

Fig. 5.13. Meniul Format din grupul Cells. Casetele Row Height şi Column Width

Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor. Se plasează indicatorul mouse-

ului pe antetul de coloană, şi anume pe linia de la dreapta antetului. Când indicatorul
mouse-ului îşi schimbă forma, se antrenează linia de la dreapta acesteia.

77
Pentru redimensionarea automată se procedează astfel: se selectează rândurile şi
coloane ce se doresc a fi redimensionate, se execută comanda Row Height sau
Column Width din meniul Format, grupul Cells, tab-ul Home. Pentru ajustările
automate ale înălţimii nrândurilor şi ale lăţimii coloanelor se aleg comenzile AutoFit
Row Height, respectiv Autofit Column Width.

5.7. Tipărirea foilor de lucru. Punerea în pagină a documentului

Pentru punerea în pagină a documentului ce urmează a fi tipărit deschide din tab-ul
Page Layout. În fila Page se stabilesc: orientarea documentului – Orientation
( verticală – Portrait sau orizontală – Landscape); factorul de scală pentru mărirea sau
micşorarea documentului - Scaling; dimensiunile paginii şi calitatea tipăririi - Page
Size şi Print Quality; numărul primei pagini - First Page Number.. În fila cu eticheta
Margins se stabilesc: mărimea marginilor documentului; amplasarea antetului -
Header şi subsolului de pagină Footer; opţiunea de centrare a documentului în pagină
- Center On Page orizontală şi/sau verticală.

Fig 5.14. Fila Page din caseta de dialog Page Setup. Subcomenzile instrumentului Margins. Fila Margins

În fila Header/Footer: antetul şi subsolul de pagină. În fila cu eticheta Sheet: zona de

tipărit - Print Area; titluri pentru pagini - Print Titles; caracteristicile tipăririi - Print
(tipăreşte caroiajul –Gridlines, tipăreşte notele – Notes, tipărire alb-negru - Black and
White, tipăreşte antetele de rând şi de coloană - Row and Column Headings, tipăreşte
simplificat -Draft Quality); ordinea de tipărire a paginilor - Page Order ( stânga-sus,
stânga-jos, dreapta-sus, dreapta-jos - caseta de control Down, Then Over; stânga-sus,
dreapta-sus, stânga-jos, dreapta-jos - caseta de control Over, Then Don). Se acţionează
butonul Ok.

88
Fig. 5.15. Fila Header/Footer din caseta de dialog Page Setup. Fila Sheet din caseta de dialog Page Setup

Pentru stabilirea tipului şi caracteristicilor imprimantei: se execută comanda Print

din meniul File. În caseta de dialog Print se selectează tipul de imprimantă din lista
afişată prin extinderea listei Printer.

Fig. 5.16. Caseta de dialog Print din meniul File

După stabilirea tuturor parametrilor se poate declanşa tipărirea propriu-zisă se execută

comanda Print din partea superioară a casetei sub forma instrumentului Print. În caseta de
dialog Print se stabilesc: ceea ce se va tipări în Settings (Foile de calcul curente – Print
Active Sheets, întregul registru - Print Entire Workbook, selecţie de foi – Print
Selection, un table selectat – Print Selected Tables). Alţi parametrii ce se stabilesc sunt
umărul copiilor – Copies, tipărirea pe ambele feţe ale paginii – Print on Both Sides ,
gruparea şi ordinea în care să se facă tipărirea Collated Se acţionează butonul Ok.

Fig. 5.17. Grupurile de comenzi din tab-ul Page Layout

77
 5.8. Definirea unei formule. Operatori. Operanzi. Formule
O formulă Excel este un enunţ compus din operatori şi operanzi, la fel ca orice
expresie dintr-un limbaj de programare. Operatorii sunt simbolurile care precizează
acţiunea pe care Excel o va efectua asupra operanzilor. Excel recunoaşte 4 categorii de
operatori: operatorii aritmetici (care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca
rezultat tot valori numerice), operatorul pentru texte & (combină prin concatenare
două sau mai multe valori de tip text într-o singură valoare de tip text), operatorii
relaţionali (compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o valoare logică True
sau False), operatorii pentru referinţe (la celule sau domenii de celule - combină
două referinţe la celule într-o singură referinţă compusă). Atunci când, într-o formulă
complexă, Excel întâlneşte mai multe tipuri de operatori, el îi va evalua într-o anumită
ordine. Ordinea de evaluare a operatorilor se numeşte precedenţa operatorilor
Utilizarea formulelor. Introducerea formulelor Formulele sunt enunţuri alcătuite
dintr-o secvenţă de valori constante, nume, referinţe, funcţii şi operatori, care încep
prin semnul egal Pe măsură ce se efectuează introducerea de la tastatură, formula apare
atât în celulă, cât şi în bara pentru formule. În cazul folosirii formulelor, dacă se
modifică datele sursă, automat se modifică şi rezultatele.
Bara de formule este compusă din: caseta pentru nume ( unde este afişată referinţa
celulei active sau numele domeniului de celule selectat), butonul Cancel (anulează
introducerea efectuată), butonul Enter (confirmă introducerea efectuată), butonul
Function Wizard (apelează Function Wizard pentru introducerea funcţiilor în bara
pentru formule) şi zona pentru formule (unde se introduc datele sau formulele).

Fig. 5.18. Editarea formulelor

Dacă la introducerea unei formule, o referinţă sau o funcţie rămâne afişată cu litere
mici înseamnă că Excel a detectat o eroare. În acest caz trebuie verificat modul în care
s-a tastat numele funcţiei sau dacă referinţa este legală. O atenţie deosebită trebuie
acordată parantezelor, care, în cazul în care nu sunt pereche, provoacă erori.

Fig. 5.19. Meniul AutoSum

90
ditarea formulelor. Dacă o formulă trebuie modificată, aceasta poate editată direct în
celulă sau în bara de formule. Pentru editarea în bara de formule se execută clic în
celulă şi apoi clic în bara de formule.
Facilitatea AutoSum. Începând cu versiunea Excel 7.0 pentru Windows 95, Excel
permite afişarea instantanee a sumei valorilor din domeniul de celule selectat, într-o
casetă din bara de stare, facilitatea s-a numit AutoCalculate. În Excel 2010 se numeşte
AutoSum. De asemenea, există posibilitatea alegerii unei alte operaţii pentru
prelucrarea valorilor selectate: medie, valoare maximă, valoare minimă, numărare, etc.
Pentru alegerea unei alte operaţii pentru prelucrarea valorilor selectate: se efectuează
clic pe butonul din dreapta mouse-ului pe bara de stare, se activează meniul contextual
al celulei AutoSum şi se selectează operaţia dorită din meniul contextual. Opţiunile
sunt: Sum (sumă - însumează valorile numerice din celulele selectate), Average
(medie - face media valorilor numerice din celulele selectate), Count Numbers (contor
- numără toate intrările indiferent dacă sunt numerice, text sau logice), Max (maxim -
indică valoarea numerică maximă din celulele selectate), Min (minim - indică valoarea
numerică minimă din celulele selectate, More Functions... – (afişează un set
suplimentar de funcţii)..

5.9. Referinţele
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup.
Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la bază antetul rândului şi
coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula Referinţa celulei active apare în caseta
pentru nume din bara de formule.

Fig. 5.20. Referinţă absolută. Referinţă relativă

Referinţele acceptate de Excel sunt de şase tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care
adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi registru), externe (care adresează date
din alte registre) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii).
Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia
folosită pentru a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei
şi/sau a rândului. De exemplu: $E$3.
Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată, plecând de la
celula care conţine formula. Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când se
doreşte adresarea unor celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine

77
formula, chiar şi după ce formula a fost copiată în altă partea foii de lucru (de exemplu:
C6, M8, F11).

Fig. 5.21. Referinţele tridimensionale. Referinţele externe

Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi

referinţe relative pentru cealaltă (de exemplu: $B1; H$22)
Referinţa tridimensională este folosită pentru accesarea datelor din alte foi de lucru
ale aceluiaşi registru, iar forma în care se prezintă referinţa 3D este următoarea:
nume_ document ! referinţa
Unde: nume_document - reprezintă numele foii sursă; referinţa reprezintă numele
domeniului de interes.
Referinţele externe se folosesc atunci când sunt necesare date dintr-un alt registru de
lucru. O referinţă externă poate fi specificată în două feluri, în funcţie de directorul în
care se găseşte registrul sursă.
‘ cale_director[nume_registru]nume_foaie’ ! referinţa
unde: cale_director este specificatorul de unitate de disc şi de cale de director pentru
accesarea fişierului cu documentul sursă. Nume_registru reprezintă numele registrului.
Nume_foaie reprezintă numele documentului. Referinţa reprezintă numele domeniului
de celule sursă.
Dacă registrul sursă se găseşte în acelaşi director cu registrul destinaţie, se foloseşte
următoarea formă pentru referinţa externă:
[CP06.XLS]Referinţe ! $E$10
Dacă registrele sunt în dosare-directoare- diferite, atunci se foloseşte forma:
‘ C:\ REZERVA\ [CP01.XLS]Docum_1’! $A$2
Atunci când registrul sursă este deschis, Excel afişează referinţele externe în prima
formă, iar atunci când este închis, în cea de-a doua.

92
Referinţele la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Sintaxa
acestor referinţe este următoarea:
nume_aplicaţie ! nume_document ! referinţa
Unde: nume_aplicaţie reprezintă numele aplicaţiei sursă, nume_document reprezintă
numele documentului, referinţa este un domeniu de celule, o valoare sau un câmp de
date.
Efectul mutării şi copierii asupra referinţelor. Operaţiile de mutare şi copiere a celulelor
conduc la modificări în referinţele acestor celule. Atunci când se mută celulele, valorile sau
referinţele pe care le conţin nu se modifică. Dar, Excel modifică toate formulele care făceau
referinţă la celulele mutate, astfel încât ele să reflecte noua poziţie. Copierea celulelor are
efecte diferite asupra referinţelor absolute şi a celor relative din formulă. Astfel, copiind o
celulă care conţine referinţe relative, Excel le va modifica, adaptându-le domeniului
destinaţie. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul părţii relative dintr-o referinţă mixtă. În
cazul referinţelor absolute nu are loc nici o modificare.

77
 CAPITOLUL 5
5 5.9. Referințele Excel
 TABELE PROFESINONISTE
ȘI
TABELE MULTIDIMENSIONALE
 UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE MATEMATICÂ INFORMATICA

TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR
OFFICE

ȘEF LUCR. DR. ING. EMILIA CORINA CORBU

2022 - 2023
 STRUCTURA
cursului
TEHNOLOGIA APLICAȚIILOR OFFICE
2022 - 2023

Cursurile 1-2. TEHNOLOGII OFFICE ȘI IOT

Cursurile 3-4. STRUCTURA HARDWARE A CALCULATOARELOR
PERSONALE. SISTEME DE OPERARE
Cursul 5. WINDOWS 10.
Cursurile 6- 7. PROCESOARE DE TEXTE. MICROSOFT OFFICE WORD
Cursurile 8-9-10. PROCESOARE DE CALCUL TABELAR.
MICROSOFT OFFICE EXCEL
Cursurile 11. MICROSOFT OFFICE POWER
POINT Cursurile 12. MICROSOFT ONE NOTE SI
SWAY Cursurile 13-14. GOOGLE DRIVE

ii
 CUPRINS
...........................................................................................................................................
CAPITOLUL 5...................................................................................................73
PROGRAMUL DE CALCUL TABELAR........................................................73
EXCEL...............................................................................................................73
5.1. Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Excel din..................................73
Microsoft Office 2010 - 2019.............................................................................73
5.2. Fereastra Excel. Butoanele din barele cu instrumente................................ 74
5.3. Crearea şi operarea în registrele Excel........................................................75
5.4. Foile de lucru. Editarea acestora.................................................................77
5.5. Editarea în foile de lucru şi a conţinutului unei celule................................80
5.6. Definirea formatării şi componentele formatului........................................81
5.7. Tipărirea foilor de lucru. Punerea în pagină a documentului......................84
5.8. Definirea unei formule. Operatori. Operanzi. Formule...............................86
5.9. Referinţele................................................................................................... 87
5.10. Funcţiile Excel...........................................................................................89
5.10.1 Cele mai utile funcţii Excel.....................................................................90
5.11. Diagrame. Definirea şi elementele unei diagrame.................................... 96
5.12. Tipuri de diagrame....................................................................................97
5.13. Editarea unei diagrame. Formatarea diagramei.........................................98
5.14. Teste Excel.............................................................................................. 101
CAPITOLUL 6.................................................................................................105
POWER POINT. ONE NOTE. SWAY........................................................... 105
6.1. Crearea unei prezentări în PowerPoint......................................................105
6.1.1. Adăugarea unui diapozitiv..................................................................... 106
6.1.2. Adăugarea și formatarea textului........................................................... 107
6.1.3. Adăugarea unei imagini, a unei forme și a mai multe............................108
6.2. Microsoft One Note...................................................................................109
6.3. Microsoft Sway......................................................................................... 110

iii
“În secolul următor, planeta Pământ se va acoperi cu o piele electronică.
Ea va utiliza Internetul ca pe o structură care să-i suporte și să-i transmită
senzațiile. “
Neil Gross, 1999

iv
 CAPITOLUL 5
PROGRAMUL DE CALCUL TABELAR
5
EXCEL

5.1. Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Excel din

Microsoft Office 2010 - 2019
În 2000, Microsoft scotea pe piaţă Microsoft Office 2000 în română cu o multitudine
de caracteristici noi pentru acea vreme şi îmbunătăţiri. Principalele caracteristici noi şi
îmbunătăţiri în Excel 2000 puteau fi grupate în următoarele categorii :
Importanţa acordată Web-ului îmbunătăţeşte crearea documentelor HTML în Excel
şi capacităţile de publicare în Web. Apar noi instrumente de colaborare on-line.
Instrumentele îmbunătăţite de analiză a datelor pentru susţinerea deciziilor includ
adăugiri la tabelele pivot cum ar fi AutoFormat şi diagrame pivot şi capacitatea
de a pivota datele când sunt salvate în format HTML.
Accesul la datele de întreprindere permite crearea tabelelor pivot OLAP şi utilitarea
noilor tehnologii Excel de acces la date OLE DB şi ADO într-un mediu SQL
Server.
Componentele Web ale Office permite ca obiectele Excel să fie manevrate prin
intermediul browserului de Web.
Îmbunătăţirile interfeţei includ noi indicatoare de mouse, instrumente mai bune de
realizare a diagramelor, caracteristici AutoFill mai bune şi support pentru anul
2000.
Memoria Clipboard a fost extinsă pentru a permite până la 12 selecţiidin toate
aplicaţiile Office care pot fi stocate simultan.
Formatul monetar include moneda Euro – simbol şi cod ISO-.
Caracteristici noi şi îmbunătăţiri aduse de Excel 2010:
Interfaţa utilizator orientată pe rezultate simplifică foarte mult munca.
Mai multe rânduri şi coloane şi noi limite. Office Excel 2010 suportă până la 1
milion de rânduri şi 16000 coloane într-o foaie de calcul. Noua grilă din Office
Excel 2010 poate conţine până la 1.048.576 rânduri per 16.384 coloane cu o
îmbunătăţire de 1.500 % a numărului de rânduri şi 6.300% al numărului de
coloane raportat la Microsoft Excel 2003. Ultima coloană este acum XFD.
Teme Office şi stiluri Excel. este posibilă formatarea foarte rapidă a datelorîn foile
de calcul în funcţie de aplicaţie, de o anumită temă şi de un anumit stil.
Formatarea condiţională poate fi utilizată pentru inserarea de note vizuale în
interiorul datelor pentru execuţia de analize şi prezentări.

73
Scrierea semplificata a formulelor.
Noi formule OLAP şi funti cub.
Îmbunătăţiri ale operaţiilor de ordonare şi filtrare.
Îmbunătăţiri ale foilor de calcul tabular cu mar fi: rânduri de intestazione ale
tabelelor, coloane calculate, filtre automate activate automat, referinţe
structurale, rânduri totale, stiluri de tabele.
Noul aspect al graficelor.
Funcţionalitatea de creere a graficelor utilizzabile de aplicaţii multiple.
Tabelele pivot şi utilizarea mai facilă a acestora.
Conexiuni rapide a datelor externe.
Noi formate de fişiere.
O mai bună tipărire şi acces la un număr crescut de modele.

5.2. Fereastra Excel. Butoanele din barele cu instrumente

În cadrul ferestrei Excel se pot identifica următoarele elemente:

Fig. 5.1. Fereastra Excel

bara de titlu – afişează numele produsului; la extremitatea ei stângă este plasat

butonul de control, iar la dreapta Quick Access Toolbar.
bara de meniuri – conţine denumirile tab-urilor disponibile (Home, Insert, Page
Layout, References, Mailings, Review, View).
bara Ribbon grupuri de comenzi, respectiv instrumente specifice unui anumit tab
în contextul de la un moment dat.
bara de formule – este plasată sub bara Ribbon din partea superioară a ferestrei
Excel.
fereastra pentru documente – posedă toate caracteristicile ferestrelor
Windows şi asupra ei pot fi efectuate operaţiile de comutare între ferestre,
defilare a conţinutului, dimensionare, mutare, etc.
butoanele pentru defilarea foilor – sunt plasate la extremitatea din stânga jos a
ferestrei documentului şi se folosesc pentru deplasarea printre foile registrului

74
 etichetele pentru foi – sunt plasate în partea din stânga-jos a ferestrei
documentului şi sunt folosite pentru identificarea şi selectarea foilor unui
registru.
bara de stare – este afişată în partea de jos a ferestrei Excel şi conţine texte
explicative privitoare la comanda selectată sau acţiunea în curs şi casete cu
rezultatul produs de facilitatea AutoCalculate.
indicatorul mouse-ului – are aspectul unei săgeţi dar, în funcţie de facilitatea
Excel folosită, poate lua şi alte forme: reper masiv în formă de cruce, un reticul
“fir de păr” în formă de cruce, un reper în formă de palmă.

5.3. Crearea şi operarea în registrele Excel

Structura în care Excel păstrează datele utilizatorului poartă numele de registru Excel.
Acesta constituie principalul document din Excel. Registrele conţin foi. Excel recunoaşte
următoarele tipuri de foi: foi de lucru, foi pentru diagrame, foi pentru module Visual Basic,
foi cu casete pentru dialog şi foi pentru macro-comenzi provenite din versiunile anterioare
de Excel. Excel după 2010 vine cu o multitudine de modele de registre gata create –
templates, destinate diverselor sarcini pe care utilizatorul vrea să le desfăşoare (agende, foi
de buget, calendare, rapoarte de cheltuieli, formulare, inventare, facturi, etc.)
Crearea unui nou registru. Operarea în registrele de lucru. Salvarea. La începerea
nei sesiuni de lucru, Excel deschide un nou registru. Nume implicit al acestuia este
Book1 şi apare în bara de titlu.
Pentru crearea unei registru se acţionează butonul Microsoft Office Excel, se alege
opţiunea New din meniul File. Registrul care este afişat pe ecran poartă numele de
registru activ. Toate operaţiile executate au loc în registrul activ. Chiar dacă există
mai multe registre deschise, unul singur este activ.

Fig. 5.2. Crearea unui nou registru Excel

Operarea în registre este extrem de simplă şi rapidă. Lucrul cu registrele presupune,

în primul rând, selectarea domeniului de interes, după care se execută toate operaţiile
asupra acestuia.

75
Pentru selectarea unei foi din registru, se acţionează eticheta foii, aflată în partea de jos
a ferestrei Excel. Dacă eticheta dorită nu este vizibilă, se acţionează butoanele de
derulare a foilor. După selectarea unei foi din registru, eticheta acesteia este
evidenţiată, iar numele ei este afişat cu caractere îngroşate. Se pot selecta mai multe foi
deodată, în vederea efectuării unor operaţii în toate foile selectate.
Selectarea. Pentru selectarea foii următoare sau anterioare din registru se ţine
apăsată tasta Ctrl şi se acţionează tasta Page Down sau Page Up.

Fig 5.3. Selecţie multiplă adiacentă. Selecţie multiplă neadiacentă

Pentru efectuarea unei:

selecţii multiple adiacente: se selectează prima foaie şi se ţine apăsată tasta Shift în
timp ce se acţionează eticheta ultimei foi din grup.
selecţii multiple neadiacente: se selectează prima foaie şi se ţine apăsată tasta Ctrl
în timp ce se acţionează, pe rând, etichetele celorlalte foi din grup.
Introducerea unei foi. Se selectează foaia înaintea căreia urmează să fie
introdusă noua foaie. Se alege Insert din grupul Cells al tab-ului Home, apoi Insert
Sheet.

Fig. 5.4. Meniul contextual pentru foi de lucru. Grupul Cells. Meniul Inserare. Meniul Eliminare

Salvarea unui registru nou. Se execută comanda Save As, din meniul File
pentru salvarea cu un alt nume. Pentru salvarea cu acelaşi nume se alege Save sau
alege butonul de acces rapid Save.

Fig. 5.5. Meniul File din Excel 2010. Meniul Protect Workbook

76
 Închiderea unui registru. Pentru închiderea unui registru se execută comanda
Close, din meniul File.
Protejarea documentelor. Pentru protejarea prin parolă a unui registru se
alege Info din meniul File, apoi butonul Protect Workbook, din meniul reprezentat ăn
figură se alege opţiunea dorită.Tot din acest meniu se ataşează şi semnături digitale.
Lucrul cu mai multe registre. Excel permite lucrul în mai multe ferestre
simultan, prin deschiderea acestora şi plasarea unor registre diferite, foi diferite din
acelaşi registru sau registre diferite în aceste ferestre. Pentru crearea unei noi ferestre,
se execută comanda New Window, din tab-ul View.

Fig. 5.6. Tab-ul View

Şabloanele şi utilizarea lor. Şablonul este un tip special de document creat ca

un tip de bază în scopul de a-l folosi pentru crearea de alte documente similare. Excel
permite utilizarea a două tipuri de şabloane pentru registre: şabloane automate şi
şabloane definite de utilizator.
Şabloanele automate - la lansarea în execuţie a Excel sau atunci când se acţionează
butonul New, se creează un nou registru având formatul implicit. Acest format este
definit de şablonul Book.XLT din subdirectorul XLStart. El defineşte conţinutul şi
formatul implicit al registrelor nou create şi este denumit şablon automat pentru
registre. Şabloanele definite de utilizator Excel permite definirea propriilor şabloane,
particularizate scopurilor specifice ale utilizatorului.
Modalităţile de creare şi utilizare ale acestor şabloane sunt: Se execută comanda Save
As, din meniul File, se introduce numele şablonului, în caseta File Name. Se alege
tipul de fişier Template, în caseta Save As Type. Se trece automat în dosarul C:\
Windows\Application Data\Microsoft\Templates. Se acţionează butonul Save.

5.4. Foile de lucru. Editarea acestora

Foaia de lucru este principalul document folosit în Excel pentru memorarea,
organizarea şi prelucrarea datelor. Foile de lucru sunt documente ataşate unui registru.
Foile de lucru se completează prin introducerea în celule a două feluri de informaţii:
valori şi formule.
Foaia de lucru este o grilă dreptunghiulară formată mai multe rânduri şi coloane.
Office Excel 2010 suportă până la 1 milion de rânduri şi 16000 coloane într-o foaie de
calcul. Noua grilă din Office Excel 2010 poate conţine până la 1.048.576 rânduri per
16.384 coloane

77
Etichetarea se face astfel:
Coloanele sunt etichetate de la stânga la dreapta, de la A la Z, iar după Z
etichetarea continuă cu AA până la AZ, etc. Identificatorul coloanei este plasat
în antetul de coloană.
Rândurile sunt numerotate de sus în jos, de la 1 la 65536, iar identificatorul
rândului apare în antetul de rând.
Celula se identifică prin specificarea coloanei şi a rândului de care aparţine. Acest
identificator poartă numele de referinţă sau adresă a celulei. Reţeaua de
celule a unei foi de lucru este delimitată prin linii subţiri de caroiaj.
Selectarea celulelor din foaia de lucru se face astfel:
Se acţionează celula dorită, iar în jurul celulei va apare un chenar îngroşat care
marchează selecţia şi referinţa ei va fi afişată în caseta pentru nume din bara
pentru formule. Celula astfel selectată devine activă sau celula curentă.
Sau se pot folosi tastele săgeţi, cu ajutorul cărora se selectează celula alăturată
celulei active, în sensul indicat de săgeată. În colţul chenarului ce înconjoară
celula apare un pătrat, de culoare închisă, numit mâner.
Pentru selectarea:
unui domeniu de celule adiacente se plasează mouse-ul pe prima linie dorită şi se
antrenează mouse-ul în diagonală peste celelalte celule ce se doresc a fi
selectate.
unui domeniu de celule neadiacente: se acţionează mouse-ul pe prima celulă şi se
antrenează peste primul domeniu, se ţine apăsată tasta Ctrl în timp ce se
acţionează mouse-ul pe prima celulă a domeniului următor şi, apoi, se
antrenează mouse-ul peste restul de celule al domeniului, se repetă pasul doi
pentru restul domeniilor dorite.
unui rând întreg sau a unei întregi coloane se acţionează antetul rândului sau al
coloanei.
tuturor celulelor dintr-o foaie se acţionează butonul de selecţie generală, aflat la
intersecţia antetelor de rând cu cele de coloană.

Introducerea informaţiilor într-o foaie de lucru. În celulele unei foi de lucru Excel se
pot introduce două tipuri de informaţii: valori şi formule. Valorile sunt date constante care
se modifică doar la intervenţia utilizatorului. Excel acceptă următoarele tipuri de valori:
text (care este o combinaţie de litere, cifre şi caractere tipăribile, lungimea maximă a unui
text fiind de 255 de caractere), număr (alcătuit din cifre şi caractere speciale, Numerele pot
fi afişate în trei formate predefinite: format întreg (iii),format fracţie zecimală (fff.zzz),
format ştiinţific (n.mmmE+/-ee).); dată calendaristică şi marcă de timp (în Excel atât
datele calendaristice, cât şi mărcile de timp sunt numere, pentru care Excel oferă formate
predefinite şi pot fi folosite în operaţii aritmetice); logic (valorile logice sunt TRUE şi
FALSE şi rezultă din formule care conţin funcţii logice

78
sau o inecuaţie); eroare (valorile de eroare rezultă din imposibilitatea Excel de a
evalua o formulă).
Introducerea şi afişarea valorilor. Pe măsură ce datele sunt introduse, Excel afişează
introducerea efectuată atât în celulă, cât şi în bara pentru formule. Modificările pot fi
făcute direct în celulă sau în bara pentru formule. După efectuarea corecturilor
necesare, confirmarea introducerii făcute se realizează prin apăsarea tastei Enter.
Accelerarea introducerii datelor se realizează prin liste personalizate şi crearea de
serii de date.
Listele personalizate reprezintă instrumentul puternic şi flexibil utilizat pentru
crearea etichetelor de linie şi coloană. Pentru completarea unor celule cu aceeaşi
valoare se poate selecta celula se plasează indicatorul mouse-ului pe mânerul celulei
selectate, se apasă tasta Ctrl şi când indicatorul mouse-ului s-a transformat într-un reper
în cruce, se antrenează mouse-ul în direcţia dorită. În momentul eliberării butonului de
mouse, domeniul se completează cu valoarea din prima celulă.

Fig. 5.7. Comanda Fill. Meniul Fill. Subcomanda Series…

2. Crearea unor serii de date şi folosirea facilităţii AutoFill. Excel oferă

posibilitatea creării unor serii de valori pentru serii de numere, date calendaristice şi
texte cu elemente de ordonare.
Pentru crearea unor serii de valori, Excel pune la dispoziţia utilizatorului două
mecanisme:
mânerul din chenarul unei selecţii sau subcomanda Series a comenzii Fill din grupul
Editing, tab-ul Home. În ambele cazuri se pot crea serii de valori folosind
componenta Excel numită AutoFill care oferă posibilitatea creării următoarelor
tipuri de serii: timp (se pot include incremente măsurate în zile, săptămâni, luni şi
care sunt specificate de utilizator; pot fi generate secvenţe repetitive pe baza zilelor
săptămânii, numele lunilor, trimestrelor); liniare (valorile sunt incrementate sau
decrementate cu o valoare constantă); de creştere (seria se obţine prin înmulţirea
valorilor printr-un factor constant); “inteligente” de valori. Comanda poate fi
folosită direct prin antrenare sau prin execuţia subcomenzii Series a comenzii Fill,
din meniul Edit sau din meniul contextual.

79
 5.5. Editarea în foile de lucru şi a conţinutului unei celule
Editarea în bara de formule se realizează astfel: Se selectează celula. Se activează bara
pentru formule. Activarea este marcată prin apariţia butoanelor Enter - , Cancel - ,
Edit Formula - , cât şi a indicatorului pentru introducere - . Se efectuează
modificările dorite.
Pentru editarea direct în celulă se acţionează un dublu clic pe celula vizată.
Indicatorul de introducere apare în celulă. Selectarea caracterelor supuse editării se
poate face atât cu mouse-ul (se plasează indicatorul pentru introducere înaintea
primului caracter, prin acţionare cu mouse-ul se antrenează mouse-ul peste caracterele
vizate) cât şi cu tastatura (se ţine apăsată tasta Shift şi se apasă repetat tasta săgeată
corespunzătoare direcţiei în care se doreşte efectuarea selectării).
Tehnicile de lucru pentru efectuarea modificărilor sunt aceleaşi, indiferent de metoda
aleasă. Ele folosesc comenzile şi zona tampon numită Clipboard. Toate aceste comenzi
au butoane corespondente în grupul Clipboard din tab-ul Home. Comenzile grupului
Clipboard: Cut (înlătură conţinutul selecţiei şi-l depune în Clipboard); Copy (copiază
conţinutul selecţiei şi-l depune în Clipboard); Paste (copiază conţinutul Clipboard-ului
în locul indicatorului pentru introducere); Clear (şterge conţinutul selecţiei); Undo
(anulează efectul comenzii de editare anterioare); Repeat (repetă comanda anterioară).

Fig. 5.8. Grupul Clipboard. Meniul Clear. Meniul Delete. Meniul Insert – caseta de dialog Insert. Move or
Copy

Ştergerea conţinutului unei selecţii. Se utilizează comanda Clear din grupul Editing,
tab-ul Home. Din meniul Clear se alege subcomanda adecvată sarcinii ce trebuie
îndeplinită.
Eliminarea unor celule, rânduri sau coloane. Se selectează celula sau domeniul, se
execută comanda Delete din grupul Cells al tab-ului Home, subcomanda
corespunzătoare componentei care se doreşte a fi eliminată.
Inserarea rândurilor şi coloanelor. Se vor folosi comanda Insert, grupul Cells al tab-
ului Home. Pentru inserarea unui domeniu de celule se selectează domeniul în care
se doreşte introducerea celulelor noi. Dacă se doreşte inserarea unui rând sau a unei
coloane întregi, din caseta de dialog Insert se alege butonul de opţiune Entire Row sau
Entire Column.

80
 5.6. Definirea formatării şi componentele formatului
Formatarea datelor este operaţia de modificare a aspectului valorilor dintr-o celulă,
casetă cu text sau buton al unei foi de lucru, cu scopul de a le pune în evidenţă, de a
crea un aspect mai sugestiv şi mai atrăgător. Atributele de format sunt ataşate celulei
şi intră în acţiune în momentul afişării valorii memorate.

Fig. 5.9. Grupul Number. Caseta de dialog Format Cells

Formate pentru reprezentarea valorilor numerice. Excel pune la dispoziţia

utilizatorului o serie de formate predefinite pentru reprezentarea valorilor numerice din
foile de lucru, grupate pe categorii:
Categoria General - aplică formatul General pentru valori numerice, cuprinde lista
formatelor predefinite care a fost transferată în categoria Custom;
Categoriile Number, Fraction, Scientific - conţin formate predefinite pentru
reprezentarea unor valori numerice care nu au o semnificaţie anume;
Categoriile Date şi Time - conţin formate predefinite pentru valori numerice care
reprezintă date calendaristice;
Categoriile Currency şi Percentage - înglobează formatele predefinite pentru
reprezentarea valorilor numerice cu semnificaţie de sume de bani;
Categoriile Special şi Custom - Categoria Special include formate pentru anumite
valori numerice specifice: coduri poştale, numere de telefon, numărul de asigurări
sociale, etc. Categoria Custom cuprinde formatele predefinite pentru valori
numerice şi o casetă pentru introducerea celor definite de utilizator.
Alegerea unui format pentru reprezentare. La crearea unei noi foi de lucru, toate
celulele folosesc, implicit, formatul General pentru numere. Pentru atribuirea unui alt
format pentru reprezentarea valorilor numerice, se aplică următorul procedeu: se
selectează domeniul dorit, se execută subcomanda dorită din grupul Numbers al tab-
ului Home. În caseta de dialog Format Cells se fac setările dorite.

81
 Fig. 5.10 . Fila Font din caseta Format Cells. Fila Alignment din caseta Format Cells

Alegerea atributelor pentru caractere. Atributele pentru caractere sunt grupate în

grupul cu grupul Font al tab-ului Home. Pentru alegerea atributelor pentru caractere:
se selectează domeniul dorit, se execută subcomanda din grupul Font. În caseta de
dialog Format Cells, în fila cu eticheta Font se găsesc lista fonturilor disponibile -
Font, stilurile fonturilor - Font Styles şi dimensiunea acestora - Size. Se selectează
atributele dorite. În casetele extensibile Color şi Underline se alege culoarea
caracterelor şi modul de subliniere a lor. În caseta de grup Effects se selectează
casetele de control Strikethrough, Superscript şi/sau Subscript pentru a impune
atributele speciale. Se acţionează butonul Ok.
Stabilirea alinierii şi orientării. Se selectează domeniul dorit. Se execută subcomanda
dorită din grupul Alignment a tab-ului Home. Sau în caseta de dialog Format Cells, în fila
cu eticheta Alignment se găsesc: casetele de opţiune care permit alegerea felului de
aliniere pe orizontală - Horizontal sau pe verticală - Vertical, caseta de grup Orientation
se stabileşte felul în care vor fi orientate caracterele. Se acţionează butonul
Ok.

Fig. 5.11.Meniul Border. Fila Border din caseta Format Cells. Fila Fill din caseta Format Cells

Realizarea chenarelor. Se selectează domeniul dorit. Din grupul Font al tab-ului Home se
alege Border sau în caseta de dialog Format Cells, în fila cu eticheta Border se găseşte
caseta de grup care permite selectarea formei liniei de chenar - Style, şi a culorii

82
acesteia - Color. Folosind, apoi, caseta de grup Border se aplică tipul de linie selectată
diferitelor laturi ale chenarului. Se acţionează butonul Ok.
Alegerea culorii şi a modelului pentru fond. Se selectează domeniul dorit. Din
grupul Font al tab-ului Home, instrumentul Fill sau în caseta de dialog Format Cells,
în fila cu eticheta Fill se defineşte modelul şi culoarea fondului celulei. În caseta de
grup Background Color se alege culoarea de fond, culoarea modelului Pattern Color
şi modelul - Pattern Style. Se acţionează butonul Ok.

Instrumentul Format Painter reprezintă instrumentul care se utilizează pentru

copierea unei formatări în unul sau mai multe locuri. Instrumentul Format Painter se
utilizează astfel: se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie formatate,
automat în colţul din dreapta sus al indicatorului de mouse apare grupul de instrumente
cu cele mai uzuale formatări, se alege cu clic formatarea dorită.

Fig. 5.12. Grupul de comenzi Styles. Conditional Formatting. Format as Table. Cell Styles

Caracteristica AutoFormat. Este o metodă rapidă de formatare a unui întreg domeniu

al unei foi de lucru. Excel 2010 aduce o multitudine de formate predefinite care se pot
vizualiza, selecta şi aplica domeniilor de celule: se selectează celulele de interes, se
execută una din comenzile grupulului Styles: Conditional Formatting, Format as
Table sau Cell Styles.

Fig. 5.13. Meniul Format din grupul Cells. Casetele Row Height şi Column Width

Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor. Se plasează indicatorul mouse-

ului pe antetul de coloană, şi anume pe linia de la dreapta antetului. Când indicatorul
mouse-ului îşi schimbă forma, se antrenează linia de la dreapta acesteia.

83
Pentru redimensionarea automată se procedează astfel: se selectează rândurile şi
coloane ce se doresc a fi redimensionate, se execută comanda Row Height sau
Column Width din meniul Format, grupul Cells, tab-ul Home. Pentru ajustările
automate ale înălţimii nrândurilor şi ale lăţimii coloanelor se aleg comenzile AutoFit
Row Height, respectiv Autofit Column Width.

5.7. Tipărirea foilor de lucru. Punerea în pagină a documentului

Pentru punerea în pagină a documentului ce urmează a fi tipărit deschide din tab-ul
Page Layout. În fila Page se stabilesc: orientarea documentului – Orientation
( verticală – Portrait sau orizontală – Landscape); factorul de scală pentru mărirea sau
micşorarea documentului - Scaling; dimensiunile paginii şi calitatea tipăririi - Page
Size şi Print Quality; numărul primei pagini - First Page Number.. În fila cu eticheta
Margins se stabilesc: mărimea marginilor documentului; amplasarea antetului -
Header şi subsolului de pagină Footer; opţiunea de centrare a documentului în pagină
- Center On Page orizontală şi/sau verticală.

Fig 5.14. Fila Page din caseta de dialog Page Setup. Subcomenzile instrumentului Margins. Fila Margins

În fila Header/Footer: antetul şi subsolul de pagină. În fila cu eticheta Sheet: zona de

tipărit - Print Area; titluri pentru pagini - Print Titles; caracteristicile tipăririi - Print
(tipăreşte caroiajul –Gridlines, tipăreşte notele – Notes, tipărire alb-negru - Black and
White, tipăreşte antetele de rând şi de coloană - Row and Column Headings, tipăreşte
simplificat -Draft Quality); ordinea de tipărire a paginilor - Page Order ( stânga-sus,
stânga-jos, dreapta-sus, dreapta-jos - caseta de control Down, Then Over; stânga-sus,
dreapta-sus, stânga-jos, dreapta-jos - caseta de control Over, Then Don). Se acţionează
butonul Ok.

84
Fig. 5.15. Fila Header/Footer din caseta de dialog Page Setup. Fila Sheet din caseta de dialog Page Setup

Pentru stabilirea tipului şi caracteristicilor imprimantei: se execută comanda Print

din meniul File. În caseta de dialog Print se selectează tipul de imprimantă din lista
afişată prin extinderea listei Printer.

Fig. 5.16. Caseta de dialog Print din meniul File

După stabilirea tuturor parametrilor se poate declanşa tipărirea propriu-zisă se execută

comanda Print din partea superioară a casetei sub forma instrumentului Print. În caseta de
dialog Print se stabilesc: ceea ce se va tipări în Settings (Foile de calcul curente – Print
Active Sheets, întregul registru - Print Entire Workbook, selecţie de foi – Print
Selection, un table selectat – Print Selected Tables). Alţi parametrii ce se stabilesc sunt
umărul copiilor – Copies, tipărirea pe ambele feţe ale paginii – Print on Both Sides ,
gruparea şi ordinea în care să se facă tipărirea Collated Se acţionează butonul Ok.

Fig. 5.17. Grupurile de comenzi din tab-ul Page Layout

85
 5.8. Definirea unei formule. Operatori. Operanzi. Formule
O formulă Excel este un enunţ compus din operatori şi operanzi, la fel ca orice
expresie dintr-un limbaj de programare. Operatorii sunt simbolurile care precizează
acţiunea pe care Excel o va efectua asupra operanzilor. Excel recunoaşte 4 categorii de
operatori: operatorii aritmetici (care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca
rezultat tot valori numerice), operatorul pentru texte & (combină prin concatenare
două sau mai multe valori de tip text într-o singură valoare de tip text), operatorii
relaţionali (compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o valoare logică True
sau False), operatorii pentru referinţe (la celule sau domenii de celule - combină
două referinţe la celule într-o singură referinţă compusă). Atunci când, într-o formulă
complexă, Excel întâlneşte mai multe tipuri de operatori, el îi va evalua într-o anumită
ordine. Ordinea de evaluare a operatorilor se numeşte precedenţa operatorilor
Utilizarea formulelor. Introducerea formulelor Formulele sunt enunţuri alcătuite
dintr-o secvenţă de valori constante, nume, referinţe, funcţii şi operatori, care încep
prin semnul egal Pe măsură ce se efectuează introducerea de la tastatură, formula apare
atât în celulă, cât şi în bara pentru formule. În cazul folosirii formulelor, dacă se
modifică datele sursă, automat se modifică şi rezultatele.
Bara de formule este compusă din: caseta pentru nume ( unde este afişată referinţa
celulei active sau numele domeniului de celule selectat), butonul Cancel (anulează
introducerea efectuată), butonul Enter (confirmă introducerea efectuată), butonul
Function Wizard (apelează Function Wizard pentru introducerea funcţiilor în bara
pentru formule) şi zona pentru formule (unde se introduc datele sau formulele).

Fig. 5.18. Editarea formulelor

Dacă la introducerea unei formule, o referinţă sau o funcţie rămâne afişată cu litere
mici înseamnă că Excel a detectat o eroare. În acest caz trebuie verificat modul în care
s-a tastat numele funcţiei sau dacă referinţa este legală. O atenţie deosebită trebuie
acordată parantezelor, care, în cazul în care nu sunt pereche, provoacă erori.

Fig. 5.19. Meniul AutoSum

86
ditarea formulelor. Dacă o formulă trebuie modificată, aceasta poate editată direct în
celulă sau în bara de formule. Pentru editarea în bara de formule se execută clic în
celulă şi apoi clic în bara de formule.
Facilitatea AutoSum. Începând cu versiunea Excel 7.0 pentru Windows 95, Excel
permite afişarea instantanee a sumei valorilor din domeniul de celule selectat, într-o
casetă din bara de stare, facilitatea s-a numit AutoCalculate. În Excel 2010 se numeşte
AutoSum. De asemenea, există posibilitatea alegerii unei alte operaţii pentru
prelucrarea valorilor selectate: medie, valoare maximă, valoare minimă, numărare, etc.
Pentru alegerea unei alte operaţii pentru prelucrarea valorilor selectate: se efectuează
clic pe butonul din dreapta mouse-ului pe bara de stare, se activează meniul contextual
al celulei AutoSum şi se selectează operaţia dorită din meniul contextual. Opţiunile
sunt: Sum (sumă - însumează valorile numerice din celulele selectate), Average
(medie - face media valorilor numerice din celulele selectate), Count Numbers (contor
- numără toate intrările indiferent dacă sunt numerice, text sau logice), Max (maxim -
indică valoarea numerică maximă din celulele selectate), Min (minim - indică valoarea
numerică minimă din celulele selectate, More Functions... – (afişează un set
suplimentar de funcţii)..

5.9. Referinţele
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup.
Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la bază antetul rândului şi
coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula Referinţa celulei active apare în caseta
pentru nume din bara de formule.

Fig. 5.20. Referinţă absolută. Referinţă relativă

Referinţele acceptate de Excel sunt de şase tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care
adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi registru), externe (care adresează date
din alte registre) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii).
Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia
folosită pentru a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei
şi/sau a rândului. De exemplu: $E$3.
Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată, plecând de la
celula care conţine formula. Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când se
doreşte adresarea unor celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine

87
formula, chiar şi după ce formula a fost copiată în altă partea foii de lucru (de exemplu:
C6, M8, F11).

Fig. 5.21. Referinţele tridimensionale. Referinţele externe

Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi

referinţe relative pentru cealaltă (de exemplu: $B1; H$22)
Referinţa tridimensională este folosită pentru accesarea datelor din alte foi de lucru
ale aceluiaşi registru, iar forma în care se prezintă referinţa 3D este următoarea:
nume_ document ! referinţa
Unde : nume_document - reprezintă numele foii sursă; referinţa reprezintă numele
domeniului de interes.
Referinţele externe se folosesc atunci când sunt necesare date dintr-un alt registru de
lucru. O referinţă externă poate fi specificată în două feluri, în funcţie de directorul în
care se găseşte registrul sursă.
‘ cale_director[nume_registru]nume_foaie’ ! referinţa
unde: cale_director este specificatorul de unitate de disc şi de cale de director pentru
accesarea fişierului cu documentul sursă. Nume_registru reprezintă numele registrului.
Nume_foaie reprezintă numele documentului. Referinţa reprezintă numele domeniului
de celule sursă.
Dacă registrul sursă se găseşte în acelaşi director cu registrul destinaţie, se foloseşte
următoarea formă pentru referinţa externă:
[CP06.XLS]Referinţe ! $E$10
Dacă registrele sunt în dosare-directoare- diferite, atunci se foloseşte forma:
‘ C:\ REZERVA\ [CP01.XLS]Docum_1’! $A$2
Atunci când registrul sursă este deschis, Excel afişează referinţele externe în prima
formă, iar atunci când este închis, în cea de-a doua.

88
Referinţele la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Sintaxa
acestor referinţe este următoarea:
nume_aplicaţie ! nume_document ! referinţa
Unde: nume_aplicaţie reprezintă numele aplicaţiei sursă, nume_document reprezintă
numele documentului, referinţa este un domeniu de celule, o valoare sau un câmp de
date.
Efectul mutării şi copierii asupra referinţelor. Operaţiile de mutare şi copiere a celulelor
conduc la modificări în referinţele acestor celule. Atunci când se mută celulele, valorile sau
referinţele pe care le conţin nu se modifică. Dar, Excel modifică toate formulele care făceau
referinţă la celulele mutate, astfel încât ele să reflecte noua poziţie. Copierea celulelor are
efecte diferite asupra referinţelor absolute şi a celor relative din formulă. Astfel, copiind o
celulă care conţine referinţe relative, Excel le va modifica, adaptându-le domeniului
destinaţie. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul părţii relative dintr-o referinţă mixtă. În
cazul referinţelor absolute nu are loc nici o modificare.

5.10. Funcţiile Excel

Folosirea funcţiilor Excel. Funcţiile Excel sunt formule predefinite care primesc la
intrare anumite valori, numite argumente, efectuează o prelucrare a acestora şi
returnează una sau mai multe valori.
Funcţiile simplifică munca în foile de lucru. Excel conţine numeroase funcţii grupate
pe categorii care ilustrează domeniul lor de aplicabilitate, şi anume: funcţii financiare,
funcţii logice, funcţii pentru texte, funcţii pentru date calendaristice şi timp, funcţii
pentru căutare şi referinţă, funcţii matematice şi trigonometrice, funcţii pentru
informaţii, funcţii statistice, funcţii inginereşti, funcţii definite de utilizator, etc.

Fig. 5.22. Principalele categorii de funcţii Excel.

89
Insert Function. Cea mai simplă modalitate de a utiliza o funcţie este aceea de a folosi
caseta de dialog Insert Function – Lipire Funcţie astfel: se efectuează clic în celula în
care se doreşte să apară rezultatul, se alege butonul Insert Function, în caseta de dialog
Insert Function se alege categoria de funcţii Search for a function sau Or select a
category, sau funcţia Select a function, se finalizează prin acţionarea butonului Ok.

Fig. 5.23. Grupurile tab-ului Formulas. Insert Function. Caseta de dialog Insert Function
Funciile Excel sunt formule predefinite care primesc la intrare anumite valori, numite
argumente, efectuează o prelucrare a acestora şi returnează una sau mai multe valori.
Funcţiile simplifică munca în foile de lucru permițând introducerea unor functii
predefinite sau definite de utilizator, mai adecvate sarcinilor de calcul particulare in
locul unor formule lungi.
Excel contine numeroase funcții grupate pe categorii care ilustrează domeniul lor de
aplicabilitate, şi anume: funcții pentru baze de date, functii pentru căutare şi referintă.,
functii pentru date calendaristice şi timp, functii financiare, funcţii pentru informatii,
functii logice, functii matematice si trigonometrice, funcţii statistice, functii pentru
texte, funcţii definite de utilizator, etc.
Cea mai simplă modalitate de a utiliza o functie este aceea de a folosi caseta de dialog
Insert Function și a paletei de formule. Se efectuează clic in celula in care se doreşte să
apară rezultatul.
Caseta de dialog Insert Function în care se introduc argumente pentru functia selectată
în pasul anterior (în casetele pentru editarea argumentelor). iar cănd introducerea
făcută este satisfăcătoare. se finalizează introducerea prin actionarea butonului Ok.
Precizarea argumentelor se poate face prin selectarea celulelor sau prin introducere
directă. Ca argumente sunt acceptate valorile constante, referințele, nume sau alte
functii.
5.10.1 Cele mai utile funcţii Excel
Functia MIN(numberl;number2;...) intoarce valoarea cea mei mică dintr-un domeniu
de numere. Se selectează celula în care dorim să plasăm formula, se introduce semnul
egal, se introduce min(). iar în foaia de calcul se selectează domeniul în care se caută
valoarea minimă (spre exemplu F3:F8)

90
Fig. 5.24. Funcţii Excel MIN, MAX
Functia MAX(numberl;number2;...) întoarce valoarea cea mai mare dintr-un domeniu
de numere. Se utilizează ca şi functia MIN.
Exemplu: =MIN(A1:A10,B1:B10), sau
=MAX(A1:A10,B1)

Functia AVERAGE(number1;number2;...) întoarce valoarea medie dintr-un domeniu

de numere. Această funcţie oferă un rezultat mai corect decăt media obtinută prin
adunare şi împărţire. Functia AVERAGE oferă un rezultat mai corect decât dacă se
adună celulele şi se impart la numărul de celule. in exemplul din figură, dacă o celulă
nu are valoare in ea, ceastă functie o ia în calcul ca fiind 0. spre deosebire de formulă
ce o calculează eronat.
Functiile MEDIAN si MODE
MEDIAN are ca rezultat valoarea de mijloc a setului de date;
MODE are ca rezultat valoarea care apare cel mai frecvent.

Functia SUBTOTAL(function_num;ref1..) calculează valorile dintr-o listă filtrată,

deoarece utilizează numai celulele vizibile dintr-un domeniu.
Funcţia SUBTOTAL poate efectua mai multe operaţii diferite, în functie de
argumentele introduse. Argumentul function_num reprezintă un număr care determină
operatia ce va fi efectuată din funcţia Subtotal şi anume:
Average întoarce media valorilor.
Count numără valorile numerice.
Counta numără toate valorile.
Max întoarce valoarea maximă.
Min întoarce valoarea minirnă.
Product înmulţeşte valorle şi intoarce produsul.

91
Stdev estimează abaterea standard pe baza unui eșantion.
Stdevp calculează abaterea standard pe baza întregii populații de date.
Sum adună valorile.
Var calculează dispersia pe baza unui eșantion.
Varp calculează dispersia pe baza întregii populații.

Funcţia SUMIF(range;criteria;sum_range) adună valorile dacă acestea corespund

criteriului stabilit. O funcție SUMIF poate fi scrisă in două moduri:
cu paleta de forrnule este cea mai simplă in cazul realizării de adunări cu un singur
criteriu sau
cu aplicatia Conditional Sum Wizard (Expert sumă condiţionată).

Fig. 5.25. Funcţia Excel SUMIF

Funcțiile COUNT, COUNTA şi COUNTBLANK
Funcţia COUNT (range) returnează numărul de valori numerice dintr-un domeniu şi
ignora toate celelalte tipuri de valori şi celulele goale.
Funcţia COUNTA(range) returnează numărul de valori nenule dintr-un dorneniu. Este
indicată pentru numărarea valorilor text.
Funcţia COUNTBLANK(range) returnează numărul tuturor celulelor goale dintr-un
domeniu.

Aceste trei functii se utilizează in combinatie cu alte functii.

Funcţia COUNTIF (range;criteria) numără valorile care indeplinesc un anumit criteriu
dintr-un dornemiu. Funcţia COUNTIF necesită doar domeniul in care se face căutarea
şi elementele ce trebuie numărate in acel domeniu. In exemplu, funcţia Countif numără
câte valori Montana apar in blocul din coloana D.

92
Funcţiile VLOOKUP şi HLOOKUP
Funcţia VLOOKUP şi funcţia HLOOKUP sunt două funcţii destinate cautarii unei
valori într-un tabel. Prima are sintaxa:
VLOOKUP(lookup_value; table_array;col_index_num;range_lookup), iar echivalentul
său transpus
HLOOKUP(lookup_value;table_array;row_index _num;range_lookup)
Unde:
lookup_value este valoarea ce trebuie căutată;
table_array este domeniul unde trebuie căutată valoarea;
col index_num este coloana în care se găseşte valoarea corespunzătoare:
range_lookup este cea mai apropiată valoare sau valoarea echivalenta.

Funcţiile MATCH si INDEX

Funcţia MATCH are sintax:a
MATCH (lookup_value; lookup_array;match_type)
şi caută o anumită valoare intro singura linia sau coloană şi intoarce un număr ce indică
pozitia valorii in lista. Argumentul:
lookup_value este valoarea
lookup_array este linia sau coloana in care se cauta;
match_type spune funcţiei dacă linia sau coloana este sortata.
Cele trei argumente match_type sunt:
0 cauta o valoare exactă; se utilizeaza in listele nesortate. Dacă nu este gasită o valoare
exactă funcţia intoarce #NA
1 cauta cea mai mare valoare. mai mică sau egala cu argumentul lookup_value Listele
trebuie să fie sortate in ordine ascendentă.
-1 caută cea mai mica valoare, mai mica sau egala cu argumentul lookup_value listele
trebuie să fie sortate în ordine descendenta.

Funcția INDEX are două sintaxe:

INDEX(array;row_num;column_num)se foloseşte pentru căutarea unei valori intr-un
domeniu, iar
INDEX (reference;row_num;column_num;area_num) se foloseşte pentru căutarea
umei valori în mai multe domenii neadiacente.

93
Funcția INDEX caută o anumită poziţie dintr-un domeniu, în linie şi coloană şi
întoarce valoarea din acea pozitie.

Funcţia IF are sintaxa

IF(logical_test;value_if _true;Value_if_false)
este o alik cale de a determina valoarea unel celule pe baza tmui criteriu stabilit de
utlizator.
logical_test reprezintă conditia care va fi testată de funcţie.
value_if _true este valoarea ce va fi returnată dacă rezultatul testului logic este
adevarat.
Value_if_false se introduce valoarea ce va fi retunată dacă rezultatul testului este
negativ.
Atunci cand se utilizeaza funcţii IF imbricate, fiecare funcţie inclusă ţine locul unui
argument. Fiecare functie IF imbricată ţine locul argurnentului Value_if false pentru
functia IF de nivel imediat superior.

Funcţille ISBLANK, ISNUMBER ȘI ISTEXT

Aceste fitncţii sunt denumite funcții de informații și se utilizează incluse in
alte forrnule. Fiecare dintre acestea returnează valori True sau False, iar formula în care
se include funcţia foloseşte această valoare pentru a-și continua calculul.
Funcţia ISBLANK cu sintaxa:

ISBLANK(value) verifică dacă o celulă este goală şi în caz afirmativ întoarce valoarea
True, iar dacă in celulă există o valoare, funcţia returnează valoarea False;
Funcţia ISNUMBER cu sintaxa
ISNUMBER (value) verifică dacă valoarea dintr-o celulă este numerică şi în caz
afirmativ întoarce valoarea True, iar in caz negativ valoarea False.
Funcţia ISTEXT cu sintaxa
ISTEXT (value) verifică dacă valoarea dintr-o celulă este text şi in caz afirmativ
întoarce valoarea True. iar in caz negativ valoarea False.

Funcţiile AND, OR şi NOT

Funcţiiie AND, OR şi NOT sunt denumite funcţii logice şi se utilizează incluse în alte
formule. Fiecare returnează valorile True sau False, iar formula care include funcţia
foloseşte această valoare pentru a continua calculul.

94
Funcţia AND cu sintaxa
AND(logical1;logical2;...) verifică dacă toate argumentele sale au valoarea True. in caz
afirmativ, funcţia returnează valoarea True. Iar dacă oricare din argumente are valoarea
False, returnează valoarea False.

Funcţia OR cu sintaxa
OR(logical1;logica12;...) verifica dacă oricare dintre argumentele sale are valoarea
True. ln caz afirmativ, funcţia returnează valoarea True, iar dacă oricare din argumente
are valoarea False, ea returnează valoarea False.

Funcţia NOT cu sintaxa

NOT(logical1) verifică dacă un criteriu nu este adevărat.

Funcţia PMT cu sintaxa

PMT(rate;nper,pv;fv;type) calculează rapid rata lunară a unui imprumut.

Funcţiile NOW şi TODAY

Functia TODAY returnează data curentă.
Aceste funetii nu au argumente. Se introduc de forma:
=now() sau =today(), după care se apasă tasta Enter.

Funcţia LEFT are sintaxa

LEFT(text;num_chars).
Funeţia RIGHT are sintaxa
RIGHT (textmum_chars) fimetionează similar, cu exceptia faptului eă functia LEFT
formează un şir de text. iar functia RIGHT extrage caracterele din extremitatea dreaptă.
Funcţia CONCATENATE alătură valorile afişate în două sau mai multe celule. De
asemenea, ea poate uni un şir de caractere cu valoarea afişată intr-o
Funeţille UPPER, LOWER şi PROPER
Sunt functii text utile pentru transformarea şirurilor de text din datele care au fost
obtinute prin interogări din baze de date externe.
•Funcţia UPPER cu sintaxa
UPPER(text) transformă toate literele din şirul de text in majuscule. Argumentul text
poate fi o referinţă de celulă sau un şir de caractere introdus.

95
 Funcţia LOWER cu sinta.xa LOWER(text) transformi toate literele din şirul de text in
litere rniel ArEumentul text poate fi o referiniă de celulă sau un şir de caractere introdus.
Funcţia PROPER cu sintaxa PROPER (text) transformă toate literele din şirul
de text in tipul corespunzător de lit~seulă urmată de litere mici). Argumentul text poate
o referimă de celtdă sau un şir de earactere introdus.
Funcţia RAND generează numere aleatoare ae vor fi utilizate ca date de testare sau u
set aleator de obiecte dintr-o listă. Funcţia RAND generează numere aleatoare între 0 şi
1 la fiecare recalculare a foii de calcul.

5.11. Diagrame. Definirea şi elementele unei diagrame.

O diagramă este o reprezentare grafică a datelor dintr-o foaie de lucru. Diagrama
uşurează înţelegerea unor date complexe, permite evidenţierea tendinţelor şi efectuarea
prognozelor. Excel oferă 14 tipuri de diagrame, dintre care 8 tipuri sunt 2-D, adică în
două dimensiuni, şi 6 sunt 3-D, adică în trei dimensiuni. Fiecare tip de diagramă are
predefinită o serie de formate (subtipuri), din care utilizatorul îşi poate alege pe cel care
se potriveşte mai bine scopurilor sale. Atunci când se creează o diagramă, Excel o
trasează pe baza formei domeniului selectat şi pe baza datelor din rândurile şi coloanele
domeniului.
Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru, pentru a fi afişată şi salvată ca parte a
acesteia; acest tip de diagramă poartă numele de diagramă fixată sau poate fi creată ca
document separat, în propria sa foaie pentru diagrame. Ambele tipuri de diagrame
(fixată în foaia de lucru şi document separat) sunt legate de datele foii de lucru din care
au fost create. Aceasta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori se actualizează
datele din foaia de lucru sursă
Elementele unei diagrame sunt următoarele:
punct de date - reprezentarea grafică a valorii asociată categoriei.
etichetele de date - text sau valori afişate ca puncte de date pentru a indica o anumită
valoare sau categorie.
serii de date - reprezentarea grafică a domeniului valorii.
titlul diagramei - titlul asociat diagramei.
axa valorilor - axa verticală care prezintă valorile prin care sunt măsurate seriile de date.
axa categoriilor - axa orizontală care reprezintă categoriile seriilor de date.
legendă - o descriere cu text şi grafică a seriilor de date din diagramă.
reper - separatori pe axele categoriilor şi valorilor. Reperele se utilizează pentru comparaţii
vizuale.
zonă reprezentată grafic - zona în care seriile de date sunt reprezentate grafic.

96
zona diagramei – suprafaţa totală a diagramei. In această zonă sunt incluse toate
elelmentele diagramei.
titlul axei X - descrie categoria datelor reprezentate grafic.
titlul axei Y - descrie valoarea datelor reprezentate grafic.
titlul axei Z - în diagramele 3D afişează valoarea datelor reprezentate grafic.
linia care reprezintă tendinţa - marchează evoluţia seriilor de date selectate.
etichete de serii - etichetet ce indică numelem categoriei de dazte reprezentate grafic în
diagramă.
-
5.12. Tipuri de diagrame

Fig. 5.24. Principalele tipuri de diagrame Excel

Principalele tipuri de diagrame Excel sunt următoarele:

Column - indică variaţia pe o perioadă de timp sau ilustrează comparaţii între
elemente. Column oferă două variante de diagramă: simplă 2-D Column şi în
perspectivă 3-D Column. Acest tip de diagrame permite compararea datelor
dintr-o serie şi vizualizarea datelor pe categorii.
Line - arată tendinţe sau schimbări ale datelor în timp, la intervale egale prin
intermediul celor două subtipuri: 2-D Line şi 3-D Line. 3-D Line - afişează
seriile dintr-o diagramă linie ca benzi 3-D. Evidenţiază scurgerea timpului şi
rata schimbării, spre deosebire de o diagramă Area, care evidenţiază mărimea
modificării. Dacă se doreşte ilustrarea tendinţelor sau schimbărilor petrecute
la intervale inegale, este mai adecvată o diagramă Scatter.
Pie - arată legătura sau proporţiile părţilor faţă de întreg. Este utilă pentru a
evidenţia un element semnificativ. Ea conţine întotdeauna o singură serie de
date. Chiar dacă există mai multe, numai una va fi afişată.
Bar - prezintă valori individuale, la un anumit moment de timp sau ilustrează
comparaţii între elemente. Subtipurile stivuit şi stivuit la 100% ale tip de diagramă
arată corelarea dintre părţi şi întreg. Diagrama pune accentul pe compararea
valorilor şi nu pe evidenţierea timpului. 3-D Bar - pune în evidenţă

97
 valorile elementelor individuale la un anumit moment de timp sau desenează
comparaţii între elemente. Subtipurile stivuit şi stivuit la 100% indică
interdependenţa părţilor cu întregul.

Fig. 5.25. Principalele tipuri de diagrame Excel

Area - ilustrează importanţa relativă valorilor într-o perioadă de timp. Ea

subliniază, mai degrabă, mărimea schimbării decât momentul şi rata
schimbării. 3-D Area - evidenţiază suma valorilor trasate şi separă seriile de
date în rânduri distincte pentru a arăta diferenţele între seriile de date.
Scatter - ilustrează legăturile sau gradul de interdependenţă dintre valorile
numerice din mai multe serii de date sau trasează două grupe de numere ca o
serie de coordonate xy. Evidenţiază date culese la intervale inegale sau
grupate. Este utilizată pentru reprezentarea datelor ştiinţifice.
3-D Surface - arată ca o peliculă elastică întinsă peste o diagramă 3-D pe coloane.
Este utilă pentru găsirea celor mai bune combinaţii între două mulţimi de date.
Această diagramă poate să arate corelaţii între mari cantităţi de date care
altfel, ar fi dificil de observat. Culorile sau modelele indică zone care au
aceeaşi valoare.
Doughnut - este asemănătoare cu Pie. Diferenţa constă din faptul că se pot
reprezenta mai multe serii de date.
Radar - indică modificări sau frecvenţe ale seriilor de date raportate la un punct
central şi una faţă de alta. Fiecare categorie are propria axă a valorilor care
radiază de la punctul central. Linii conectează marcherii de date aparţinând
aceleiaşi serii.

5.13. Editarea unei diagrame. Formatarea diagramei

Editarea unei diagrame este operaţia prin care utilizatorul modifică, după creare,
elementele acesteia. Pot fi modificate valorile reprezentate, seriile şi categoriile de date,
textele şi/sau ordinea de trasare a seriilor. Majoritatea posibilităţilor de editare a unei

98
diagrame se obţin prin comenzile din tab-ului Chart Tools - Design, după ce diagrama
a fost activată:
modificarea tipului de diagramă se alege Change Chart Type din grupul Type.
salvarea ca model cu Save As Template din grupul Type.
modificarea domeniului cu celule reprezentate în diagramă: se selectează
diagrama fixată, se alege Select Data din grupul Data, tab-ul Chart Tools
Design. O altă metodă, mai rapidă pentru adăugarea unei serii sau categorii de
date într-o diagramă fixată este metoda “antrenează şi depune”: se selectează
celulele din foaia de lucru care conţin datele de interes. Se antrenează selecţia
şi se depune în diagramă. Excel va adăuga automat elementele introduse,
ghidându-se pentru aceasta, după diagrama existentă.
adăugarea unui titlu Chart Title din grupul Labels din tab-ul Chart Tools
Layout
adăugarea titlurilor axelor se alege Chart Tools Layout, Axis Titles.
adăugarea liniilor de caroiaj se alege Chart Tools Layout, Gridlines

Alegerea zonei pentru diagramă se realizează cu comanda Chart Area. Din întreaga
zonă pentru diagramă numai o parte se foloseşte pentru reprezentarea propriu-zisă a
datelor, restul fiind folosit pentru texte explicative, legendă, etc. Această parte se
numeşte zona pentru trasarea diagramei.

Fig. 5.26. Meniurile pentru Formatări

Formatarea unei diagrame se face după crearea diagramei cu tipul şi subtipul dorit.
Atunci când o diagramă este document activ, formatarea este posibilă în două feluri:
selectând elementul care urmează să fie formatat şi executând comanda corespunzătoare
din Chart Tools Format sau acţionând dublu elementul vizat.Indiferent de calea aleasă,
Excel afişează în vederea formatării o casetă de dialog specifică elementului selectat:
formatarea textelor. Se poate stabili: fontul, dimensiunea, culoarea, alinierea
şi orientarea caracterelor. Textele vizate pot fi cele din titluri, din legendă, din
etichete sau numele seriilor şi ale categoriilor de date.

99
formatarea unei serii de date.Prin formatarea unei serii de date se poate alege:
modelul, culoarea şi marginile marcherilor de date. La precizarea marginilor se
specifică: forma liniei, culoarea şi grosimea acesteia. De asemenea, se poate
stabili spaţierea între marcherii aparţinând aceleiaşi serii de date şi spaţierea
dintre categorii.
formatarea liniilor. Formatarea liniilor include operaţiile de formatare a chenarelor,
axelor, marginilor marcherilor de date şi liniilor de caroiaj. Posibilităţile de
formatare cuprind selectarea tipului, a grosimii şi a culorii liniei. Chenarele sunt
aplicabile întregii diagrame, zonei de trasare, titlurilor şi legendei
formatarea zonei diagramei, zonei de trasare sau zonei legendei Atunci când se
formatează zona diagramei, zona legendei sau zona de trasare se poate stabili
chenarul, modelul şi culoarea fondului zonei respective. În cazul legendei se
mai poate formata textul şi mostra din interiorul ei.
formatarea unei diagrame 3-D. Formatarea include câteva elemente
suplimentare: 3-D:Elevation – stabileşte înălţimea de la care se vede diagrama;
Rotation – permite rotirea laterală a diagramei; Perspective – indică raportul
dintre înălţimea prim-planului şi cea a fundalului; Right Angle Axes – fixează
axele la unghiuri drepte. Alte elemente ce pot fi formatate într-o diagramă 3-D
sunt pereţii şi baza diagramei.

-
Fig. 5.27. Variabile

-
Fig. 5.28. Selecàia categoriilor òi a seriilor

100
 -
Fig. 5.29. Elementele unui Chart

Fig. 5.30. Elementele unui chart

5.14. Teste Excel

Pentru introducerea unei foi de calcul se selectează foaia înaintea căreia urmează
să fie introdusă noua foaie, apoi:
Se alege Insert din grupul Cells al tab-ului Home, apoi Insert Sheet
Se alege Insert din grupul Cells al tab-ului Home, apoi Insert Cells...
Din tab-ul Insert, grupul Tables se alege Table.

101
Pentru schimbarea numelui unei foi, se execută:
dublu clic pe bara de titlu a foii, la cursorul de editare ce apare în eticheta
foii se introduce noul nume.
dublu clic pe eticheta foii, la cursorul de editare ce apare în eticheta foii se
introduce noul nume
se introduce noul nume apoi se efectuează dublu clic pe eticheta foii

Pentru mutarea şi copierea foilor între registre, se selectează registrul şi foaia

vizată, se execută comanda Move Or Copy, din meniul contextual. În caseta
de dialog Move Or Copy se precizează:
registrul destinaţie (în caseta To Book)
dacă este o copiere sau o mutare (în caseta de control Create a Copy).
registrul destinaţie (în caseta To Book), poziţia în cadrul registrului (în
caseta Before Sheet), dacă este o copiere sau o mutare (în caseta de
control Create a Copy).

Coloanele sunt etichetate de la stânga la dreapta, de la A la Z, iar după Z

etichetarea continuă cu AA până la AZ, etc. Identificatorul coloanei este plasat
în antetul de coloană. Rândurile sunt numerotate de sus în jos, de la 1 la
65536, iar identificatorul rândului apare în antetul de rând.
Celula se identifică prin specificarea rândului şi a coloanei de care
aparţine. Acest identificator poartă numele de referinţă sau adresă a
celulei
Celula se identifică prin specificarea coloanei şi a rândului de care
aparţine. Acest identificator poartă numele de referinţă sau adresă a
celulei
Celula se identifică prin specificarea coloanei şi a rândului de care
aparţine. Acest identificator poartă numele de adresă a foii de calcul.

Pentru selectarea unui domeniu de celule adiacente se plasează mouse-ul pe

prima linie dorită şi se antrenează mouse-ul în diagonală peste celelalte celule
ce se doresc a fi selectate. Pentru selectarea unui domeniu de celule
neadiacente:
se efectuează dublu clic pe fiecare domeniu.
se efectuează cîte un clic pe antetul de coloană al fiecărui domeniu.
se acţionează mouse-ul pe prima celulă şi se antrenează peste primul domeniu,
se ţine apăsată tasta Ctrl în timp ce se acţionează mouse-ul pe

102
 prima celulă a domeniului următor şi, apoi, se antrenează mouse-ul
peste restul de celule al domeniului, se repetă pasul doi pentru restul
domeniilor dorite.

Pentru crearea unor serii de valori, Excel pune la dispoziţia utilizatorului două
mecanisme:
mânerul din chenarul unei selecţii sau subcomanda Series a comenzii Fill
din grupul Editing, tab-ul Home.
subcomanda Series a comenzii Fill din grupul Editing, tab-ul Home.
mânerul din chenarul unei selecţii sau subcomanda Series a comenzii Fill
din grupul Editing, tab-ul Insert.

Pentru ştergerea conţinutului unei selecţii se utilizează:

comanda Delete din grupul Editing, tab-ul Home.
comanda Clear din grupul Editing, tab-ul Home. Din meniul Clear se
alege subcomanda adecvată sarcinii ce trebuie îndeplinită.
comanda Clear din grupul Editing, tab-ul Home. Din meniul Clear se
efectuează dublu clic pe domeniul selectat.

Opţiunile facilităţii AutoSum sunt:

sumă Sum, medie Average, contor Count Numbers , maxim Max, minim
Min, set suplimentar de funcţii More Functions...
set suplimentar de funcţii More Functions...
sumă Sum, set suplimentar de funcţii More Functions...

Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia
folosită pentru a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta
coloanei şi/sau a rândului. De exemplu: $E$3. Referinţele relative precizează
felul în care poate fi găsită celula adresată, plecând de la celula care conţine
formula.
Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când se doreşte
deplasarea în foaia de calcul (de exemplu: C6, M8, F11).
Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când se doreşte
adresarea unor celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care
conţine formula, chiar şi după ce formula a fost copiată în altă partea
foii de lucru (de exemplu: C6, M8, F11).

103
 Utilizarea referinţelor relative nu este indicată (de exemplu: C6, M8,
F11).

Editarea unei diagrame este operaţia prin care utilizatorul modifică, după creare,
elementele acesteia. Pot fi modificate valorile reprezentate, seriile şi
categoriile de date, textele şi/sau ordinea de trasare a seriilor.
Majoritatea posibilităţilor de editare a unei diagrame se obţin prin
comenzile tab-ului Design, după ce diagrama a fost activată.
Majoritatea posibilităţilor de editare a unei diagrame se obţin prin
comenzile tab-ului Tools.
Majoritatea posibilităţilor de editare a unei diagrame se obţin prin
comenzile tab-ului Chart Tools - Design, după ce diagrama a fost
activată

104
 CAPITOLUL 6
6 POWER POINT. ONE NOTE. SWAY

6.1. Crearea unei prezentări în PowerPoint

PowerPoint pentru Microsoft 365 PowerPoint 2021 PowerPoint
2019 PowerPoint 2016
Cu PowerPoint pe PC, pe Mac sau pe dispozitivul mobil:
Creați prezentări de la zero sau cu un șablon.
Adăugați text, imagini, elemente artă și videoclipuri.
Selectați un proiect profesionist cu PowerPoint Designer.
Adăugați tranziții, animații și mișcări.
Salvați în OneDrive pentru a vă accesa prezentările de pe computer, tabletă
sau telefon.
Partajați și lucrați cu alte persoane, indiferent unde se află acestea.

Fig. 6. 1

Crearea unei prezentări

Deschideți PowerPoint.
În panoul din stânga, selectați Nou.
Selectați o opțiune:
Pentru a crea o prezentare de la zero, selectați Prezentare
necompletată.

105
 Pentru a utiliza un proiect pregătit, selectați unul dintre șabloane.
Pentru a vedea sfaturile pentru PowerPoint, selectați Faceți un tur,
apoi creare,
.

Fig. 6..2.

Fig. 6.3.

6.1.1. Adăugarea unui diapozitiv

În miniaturile din panoul din stânga, selectați diapozitivul după care doriți
să urmeze noul diapozitiv.

106
În fila Pornire, în secțiunea Diapozitive, selectați Diapozitiv nou.
În secțiunea Diapozitive, selectațiAspect , apoi selectați aspectul dorit din
meniu.

Fig. 6.4.

6.1.2. Adăugarea și formatarea textului

Plasați cursorul în interiorul unei casete text, apoi tastați ceva.
2. Selectați textul, apoi selectați una sau mai multe opțiuni din
secțiuneaFont a filei Pornire, cum ar fi Font,Mărire
dimensiune font,Micșorare dimensiune font,Aldin, Cursiv, Subliniat etc.
Pentru a crea liste cu marcatori sau numerotate, selectați textul, apoi
selectați Marcatori sau Numerotare.

107
 Fig. 6.5.

6.1.3. Adăugarea unei imagini, a unei forme și a mai multe

Accesați fila Inserare.
Pentru a adăuga o imagine:
În secțiunea Imagini, selectați Imagini.
În meniul Inserare imagine din, selectați sursa dorită.
Navigați la imaginea dorită, selectați-o, apoi selectați Inserare.
Pentru a adăuga ilustrații:
▪ În secțiunea Ilustrații, selectați Forme, Pictograme, Modele
3D, SmartArtsau Diagramă.
În caseta de dialog care se deschide atunci când faceți clic pe unul
dintre tipurile de ilustrație, selectați elementul dorit și urmați
solicitările pentru a-l insera.

108
 6.2. Microsoft One Note
OneNote este o aplicație digitală de luare a notițelor care oferă un loc unic pentru a
păstra toate notele, cercetările, planurile și informațiile - tot ce trebuie să-ți amintești și
să gestionezi în viața ta acasă, la serviciu sau la școală.

În OneNote, caietele nu rămân niciodată fără hârtie. Notele sunt ușor de organizat,
imprimat și partajat și puteți căuta și găsi rapid informații importante, chiar dacă uitați
unde le-ați capturat inițial. Cel mai bine, notebook-urile sunt stocate online, astfel încât
să le puteți accesa cu ușurință pe oricare dintre dispozitivele dvs. mobile.

Fig. 6.6. Activitèài One Note

Vizualizați videoclipul în browser Vizualizați videoclipul în browser

Caietul digital
Preluați comanda următorului proiect, excursie sau curs. Notebook-urile OneNote sunt
concepute pentru a face organizarea opțională, dar ușoară. Fiecare caiet este organizat
automat în secțiuni care conțin pagini - permițându-vă să decideți vizual cum doriți să
vă aranjați notele. Păstrați o secțiune pentru scrisul cântecului dvs., alta pentru rețete
sau începeți să notați planuri pentru următoarea vacanță sau noul an școlar. Mutați liber
lucrurile oricând și oricum doriți. Indiferent de ceea ce îți pasă, OneNote facilitează
urmărirea tuturor lucrurilor din viața ta.

Tastați oriunde, capturați orice

Experimentați adevărata libertate în luarea notițelor. În OneNote, fiecare pagină este o
pânză infinită. Doar faceți clic și introduceți oriunde doriți. Notele sunt în containere
care sunt ușor de mutat unde doriți, permițându-vă să vă organizați gândurile. Tabelele
sunt la fel de ușor de creat ca și apăsarea tastei Tab în timp ce tastați. Inserați imagini,
atașați fișiere sau captați sunetul propriei voci. Și atunci când cercetați sau scrieți o
lucrare sau un plan de proiect, OneNote vă poate ajuta să subliniați, să adnotați și să vă
împărtășiți ideile în orice mod doriți.

109
Etichetați note, faceți liste
OneNote poate face lucruri la care vechile tale caiete de hârtie doar visează. Utilizați
etichete pentru a clasifica și prioritiza notele care trebuie să iasă în evidență. Indiferent
dacă faceți o listă de verificare simplă sau planificați un eveniment la scară largă, cum
ar fi o nuntă, puteți marca cu ușurință ceea ce este important, puteți spune ceea ce este
încă în discuție și puteți atribui elemente de acțiune pentru dvs. și pentru alții. Adăugați
etichete To-Do în liste cu un simplu clic, astfel încât să puteți verifica și urmări
progresul, chiar și atunci când comutați între dispozitive din mers. Și uitați să răsfoiți
paginile încercând să găsiți ceva — OneNote vă pune toate informațiile la îndemână
printr-o căutare rapidă, indiferent de unde le-ați notat.

Gândiți, planificați și împărtășiți împreună cu ceilalți

Utilizați OneNote doar pentru dvs. sau invitați prietenii, familia, colegii de muncă sau
colegii de clasă să colaboreze cu dvs. într-un blocnotes partajat. Împreună, puteți
urmări munca în echipă, temele, proiectele de acasă sau evenimentele de familie și
amintirile de vacanță. Toți cei pe care îi invitați își pot adăuga propriul text, imagini,
fișiere și orice altceva într-un blocnotes pe care l-ați partajat, indiferent unde se află în
lume. Cel mai bun lucru este că nu există probleme cu fișierele și folderele - OneNote
face ca totul să funcționeze printr-un clic pe un buton.

Luați OneNote cu dvs

Rămâneți întotdeauna conectat la notebook-uri oriunde vă aflați — pe aproape orice
computer, telefon sau dispozitiv mobil. Utilizați OneNote pe Mac sau PC pentru a face
cercetări acasă, pentru a verifica lista de cumpărături la magazin în OneNote pe telefon
sau pentru a ține un jurnal de călătorie în OneNote pe tabletă în timp ce vizitați
obiectivele turistice. Chiar dacă sunteți blocat undeva, orice browser web standard vă
va oferi acces la notebook-uri în cel mai scurt timp. Vizitați www.onenote.com pentru
a descărca OneNote pentru toate dispozitivele preferate.

6.3. Microsoft Sway

Fig. 6.7

110
Pe pagina Bun venit la Sway, selectați una dintre următoarele:

Creați nou - pentru a începe de la zero.

Începeți de la un subiect - pentru ca Sway să vă ofere conținut de bază. Introduceți

subiectul în caseta Introduceți un subiect, apoi selectați Creare contur.

Notă: dacă Sway nu poate găsi suficiente date publice pentru acest subiect, Sway sugerează
subiecte conexe. Selectați cel mai relevant subiect, apoi selectați Creare schiță.

Începeți de la un document - pentru a importa conținut dintr-un fișier existent. Răsfoiți

și selectați fișierul, apoi selectați Deschidere.

Fig. 6.8.

111
Captură de ecran compusă a ecranului Welcome To Sway și a panoului de introducere
a subiectului QuickStarter.
Cunoașteți povestea

Fig. 6.9.

Povestea este locul în care tastați, inserați, editați și formatați conținutul care spune
povestea dvs. Iată câteva elemente de bază ale Storylinei:

Conținutul este aranjat în ordine secvențială adăugând „cărți”.

Fiecare card conține tipul de conținut dorit, cum ar fi text, imagini, videoclipuri și chiar
documente Office.

Puteți rearanja cardurile în orice moment pentru a se potrivi nevoilor dvs.

Fila Sway Storyline. Titlul unui Sway

Selectați Titlul textul substituentului dvs. Sway afișat pe primul card de pe Storyline.

Introdu o descriere scurtă, dar semnificativă a ceea ce înseamnă Sway-ul tău.

Notă: Când creați un Sway pe baza unui subiect sau a unui document, titlul este
prepopulat pentru dvs. pe baza subiectului sau a numelui fișierului.

Captură de ecran a casetei de introducere Title Your Sway.

112
B BIBLIOGRAFIE

113