Horváth József

CUM MĂ
INFLUENŢEAZĂ
MUZICA?
CUPRINS
INTRODUCERE 04
Ritmuri şi melodii

CAPITOLUL 1 06
Muzica – limbaj subtil

CAPITOLUL 2 07
Tipuri de muzică

CAPITOLUL 3 11
Muzica şi închinarea creştină

CAPITOLUL 4 17
Câteva sfaturi pentru tineri

BIBLIOGRAFIE 19
Introducere
RITMURI ŞI MELODII
“Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău
care venea de la Domnul. Slujitorii lui Saul i-au zis: <<Iată că un duh rău
de la Dumnezeu te munceşte. Poruncească numai domnul nostru! Robii
tăi sunt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harfa;
şi, când duhul rău, trimis de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cânta cu
mâna şi vei fi uşurat...>> Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste
Saul, David lua harfa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor,
se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el“. ( I Samuel 16.14-16.23).

“Având de a face cu probleme de însemnătate veşnică, este esenţial

ca în minte să fie păstrată cu claritate puterea uriaşă a muzicii. Ea are
puterea să înalţe sau să corupă; ea poate fi folosită în slujba binelui sau
a răului; ea are puterea de a supune firile aspre şi necultivate; puterea
de a înviora gândirea şi de a trezi simpatia, de a contribui la armonia în
acţiune şi de a alunga întristarea şi acele prevestiri care distrug curajul şi
slăbesc efortul”. (1)

Citatele de mai sus pun în evidenţă care să ne ajute să înţelegem mai

influenţa foarte mare pe care o are bine fenomenul şi să ne ferim de
muzica asupra omului, de aceea muzica ce ne poate îndepărta de
vă propunem să analizăm câteva Dumnezeu fără să ne dăm seama.
aspecte legate de această influenţă,

Cum mă influențează muzica? 5

 Capitolul 1 MUZICA – LIMBAJ SUBTIL
Muzica, formă de artă
stranie şi subtilă, este
compusă din următoarele
elemente: melodie, ritm,
armonie. În funcţie de
prezenţa şi proporţia
(echilibrul) acestora,
precum şi a altor
componente, muzica
poate fi liniştitoare sau
înviorătoare, înnobilatoare
sau profanatoare,
filosofică sau malefică,
distrugătoare.
Ca orice formă de
comunicare, muzica are
propriul ei limbaj, unul
non-verbal, bazat pe
sunete organizate
6 Cum mă influențează muzica?
în structuri melodice,
armonice, ritmice etc,
care doar sugerează
idei şi creează afecte
indefinite sau scheme
generale afective.
Muzica are drept ţel
influenţarea emoţiilor
noastre. Stimulii muzicali,
intrând în corp, trec
mai întâi prin talamus,
ceea ce înseamnă că,
atunci când noi auzim
muzica, nu avem puterea
să o împiedicăm de a
se înregistra în mintea
noastră, indiferent dacă
am ascultat conştient sau
inconştient.
Oare aceleaşi experienţe
muzicale produc aceleaşi
stări sau modificări afective
la oameni diferiţi?
Este o întrebare care a
fost studiată şi cercetată,
deoarece mulţi susţin
că reacţia individului la
muzică ar fi legată de
inteligenţă, aptitudine
sau pregătire muzicală,
cultură etc. Psihologii
specializaţi în domeniul
artei, si anume al muzicii,
au arătat însă contrariul
acestei idei şi anume că
stările create de diferiţi
stimuli muzicali au fost
descrise într-un mod
extraordinar de uniform
de mii de oameni diferiţi.
Capitolul 2
TIPURI DE MUZICĂ

A.
În funcţie de destinaţia şi de efectele
ei asupra omului, muzica poate fi:
sacră, laică, malefică.

a) MUZICA SACRĂ – răspunde nevoilor

spirituale ale omului în relaţia sa cu
Dumnezeu;

b) MUZICA LAICĂ – răspunde nevoilor

spirituale legate de realitatea terestră
sub aspect cultural, afectiv, recreativ,
distractiv, estetic etc;

c) MUZICA MALEFICĂ – sub masca

deconectării, duce la decadenţa
spirituală şi fizică.

Cum mă influențează muzica? 7

 B.
Conform cu I Tesaloniceni 5:23 (“Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi
pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite
întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”), muzica
poate fi: pentru duh, pentru suflet sau pentru trup.

a) MUZICA PENTRU DUH – este o revelaţie mai înaltă ca filosofia: ea

se adresează spiritului şi intelectului; pretinde o oarecare pregătire
teoretică, pentru a putea fi receptată, spre deosebire de celelalte două
categorii care sunt accesibile şi plac de la prima audiţie. Iată câteva
genuri de muzică dintre acestea: muzica simfonică, muzica de cameră,
muzica concertantă, muzica vocal-simfonică etc;

b) MUZICA PENTRU SUFLET – are caracter predominant afectiv; iată

câteva exemple: elegii, doine, romanţe, cântece cu conotaţie erotică,
marşuri etc;

c) MUZICA PENTRU TRUP – se adresează, după cum se observă, părţii

fizice a omului: dansuri, jocuri populare, marşuri militare, cântece de
muncă, balet, muzică pentru gimnastică etc.

De reţinut că nici una dintre categoriile de muzică, enumerate mai sus,

nu se rezumă doar la unul dintre compartimentele alcătuirii umane.
Fiecare dintre ele influenţează organismul uman în întregime, dar în
mod diferenţiat, în funcţie de caracterul predominant ritmic, afectiv sau
intelectual al muzicii respective.

8 Cum mă influențează muzica?

C.
După rolul pe care îl are ea în
viaţa şi în activitatea omului,
muzica este: spirituala, distractivă
sau cu rol utilitar.

a) MUZICA SPIRITUALĂ
cuprinde marea categorie a
muzicii culte (clasică, aşa cum
mai e denumită), din care face
parte şi cea religioasă;

b) MUZICA DISTRACTIVĂ
cuprinde muzica uşoară,
populară, folk, de
divertisment;

c) MUZICA CU ROL UTILITAR

poate fi muzica de reclamă,
fondul sonor în radiofonie,
muzica destinată activităţilor
fizice, ilustraţiile muzicale în
teatru şi în film etc.
Trebuie menţionat faptul că muzica spirituală
(religioasă) nu este neapărat cea cântată în
biserici (în multe cazuri, doar cuvintele mai
sunt religioase) sau muzica de concert, numită
cu această titulatură, ci orice producţie sonoră
care are darul de a ne apropia spiritual de
Autorul frumosului absolut. În consecinţă, se
pune întrebarea: muzica instrumentală poate
fi religioasă? Răspunsul este afirmativ, pentru
că nu textul literar face ca o anumită muzică
să fie religioasă, ci calitatea sa intrinsecă,
mesajul pe care îl transmite prin ea însăşi, fără
asociere cu vreun text religios.
psalmii) era inspirată tot din
aceste trei surse: Cuvântul
sacru, experienţele spirituale
şi natura.
Există o a patra sursă pentru
cei care compun şi anume
cea a muzicii sacre a altor
compozitori. Să nu uităm,
de exemplu, că şi marele
Bach s-a inspirat din creaţia
compozitorilor protestanţi de
dinaintea lui.

Problema neconcordanţei textului sacru

cu muzica profană care-l însoţeşte este
actuală, deoarece mai ales muzica sacră
neoprotestantă contemporană (care e foarte
răspândită) este uşuratică, deşi are text sacru.
Acest tip de muzică poate fi ascultat la masă,
în excursii etc., dar, în nici un caz, nu trebuie
introdus în biserică.

Muzica clasică este inspirată, în cea mai

mare parte a ei, din natură, din Biblie şi din
experienţele compozitorilor cu Dumnezeu,
adică din cele trei surse ale inspiraţiei divine,
prin care Creatorul se descoperă celui ce este
dispus să-L caute din toată inima.

Şi muzica poporului Israel din vechime (vezi

Capitolul 3
MUZICA ŞI ÎNCHINAREA CREŞTINĂ

Din cele mai vechi timpuri, muzica a avut un rol deosebit în

închinare, în pregătirea sufletului pentru un mesaj divin sau în
întărirea acestuia în mintea şi în inima ascultătorului. În afară
de actul închinării, muzica ne ajută să învăţăm mai uşor marile
adevăruri ale Scripturii.

“Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de

laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Col 3.16). Din acest verset,
reiese clar convingerea lui Pavel că învăţarea altora este
mai eficientă atunci când cuvintele sunt puse pe muzică. Cu
siguranţă, cunoaştem din experienţă faptul că o melodie poate
readuce în memorie cuvintele uitate ale cântării.

Pentru a înţelege cum trebuie să fie o muzică adecvată

serviciului divin, vom face apel la ideile unor teologi, oameni
ai muzicii, esteticieni din diferite epoci şi, nu în ultimul rând, la
scrierile Spiritului Profetic. Vom observa poate cu mirare că, în
ciuda diferenţelor de epocă, denominaţiune, cultură etc., părerea
acestor oameni, în ceea ce priveşte muzica sfântă, concordă în
mod absolut.
Cum mă influențează muzica? 11
Potrivit unui text latin din secolul
al IV-lea, cântarea trebuie “… să
fie adusă cu respect, cu teamă şi
cu umilinţa vocii”. Augustin scria
în comentariul său la Psalmul 69:
“Cine se bucură nu rosteşte cuvinte;
cântecul lui bucuros e fără cuvinte,
este glasul inimii care se topeşte în
propria-i bucurie şi se străduieşte
a-şi exprima simţămintele chiar
când nu le prinde înţelesul”. Din
alte texte, se poate afla că muzica
era liniştită, solemnă, interiorizată,
ce aducea în suflet mai degrabă
evlavie decât desfătare.
de linişte şi de împăcare. N-a existat
probabil niciodată o muzică mai
religioasă decât cântul gregorian.”
(2)
În epoca Reformei, s-a promovat o
muzică accesibilă maselor, în limba
vorbită de popor. Muzica era un
mijloc de comuniune cu Dumnezeu,
era mijloc de exprimare a pocăinţei,
de înălţare spirituală. Cele mai
folosite genuri muzicale erau
psalmii metrizaţi şi coralul. În nici un
caz nu se accepta o muzică

Muzica gregoriană a rezistat mai

multe secole (sec. VII-XIII) şi a fost
cea care a influenţat toată muzica
sacră apuseană până în zilele
noastre. Despre această muzică, ne
spune W.Tatarkiewicz, în “Istoria
esteticii”: “Arta n-a realizat niciodată
o mai mare desprindere de viaţa
reală. Avea însă un efect foarte
puternic asupra sentimentelor
şi asupra spiritului, exprima şi
producea stările spirituale cele mai
sublime (…) Starea de spirit evocată
de muzica gregoriană era marcată
prin care se stimulau plăcerile
senzoriale ca în zilele noastre.
V.Galilei spunea: “În compunerea
sau în judecarea muzicii, trebuie
să fii călăuzit mai degrabă de
raţiune decât de ureche (…)
Nu plăcerea senzorială este
judecătorul adevăratelor valori,
ci raţiunea.” M.Luther scrie:
“După teologie, locul următor şi
cea mai mare cinste i se cuvin
muzicii. Ea este un mare şi
minunat dar al lui Dumnezeu.”
Reformatorii pledau pentru o
muzică viguroasă, accesibilă
oamenilor simpli, dar nu era
ignorat idealul spiritualităţii şi al
măiestriei componistice. Muzica,
în accepţiunea lor, nu avea darul
de a-i distra pe ascultători, ci de
a le înălţa sufletele, înnobilându-
le gândirea şi simţirea.
În America „părinţii peregrini”
au dus cu ei coralul protestant
şi l-au practicat, la început, în
forma lui intactă. Cu timpul
însă, muzica folclorică a
populaţiei de culoare a început
să influenţeze şi muzica
religioasă, dând naştere la o
exprimare mai sentimentală.
Astfel se pot observa formule
ritmice dansante în muzica
neo-protestantă. Se poate
spune că muzica spirituală neo-
protestantă americană este
o creaţie opusă vechii tradiţii
europene, ca o reacţie spre
originalitate absolută. Această
originalitate a fost plătită cu
excluderea adevăratului spirit de
închinare şi de slujire. Accentul
fiind pus pe ritmul dansant, acest
tip de muzică va influenţa, în
primul rând, sentimentele fireşti,
în locul meditaţiei. Muzica a
căpătat un caracter distractiv,
sub pretextul exprimării bucuriei,
a zelului misionar, a exuberanţei
creştine etc. Să nu uităm că, în
muzica sacră din toate timpurile,
s-a găsit un mod de exprimare
a acestor sentimente la un înalt
nivel spiritual şi artistic. Această
muzică a fost şi trebuie să fie
în continuare creată de cei mai
devotaţi profesionişti, ca să fie
o jertfă cât mai desăvârşită, din
toate punctele de vedere.
Cum mă influențează muzica? 13
 Potrivit Spiritului Profetic, muzica religioasă adventă trebuie:

1. să nu abată spiritul de la devoţiune;

2. să nu constituie un divertisment;

“Deoarece cântarea face parte din serviciul divin, ea nu trebuie

neglijată. Să fie alese persoane competente care să selecteze
cântările ce pot fi cântate… Să nu fie permisă nici o cântare
care să abată spiritul de la devoţiune. Cântarea nu trebuie să
constituie un divertisment.” (3)

3. să nu fie pasională;

4. să nu facă apel la emoţii ieftine;

“Evitaţi sentimentalismul. Există membri înclinaţi spre

manifestări de sentimentalism religios. Religiozitatea lor
este mai mult de natură sentimentală decât de natură
spiritual-creştină. Prioritatea absolută trebuie acordată
studierii Cuvântului lui Dumnezeu şi exprimării adecvate a
recunoştinţei noastre faţă de El. Or, această exprimare nu se
poate face prin cântări cu caracter îndoielnic”. (4)

5. să nu fie pervertită prin maniere lumeşti de interpretare sau

prin prelucrări după gusturile ieftine ale unor mode:

“Ceea ce constituie un dar al lui Dumnezeu, pentru înălţarea

sufletelor, nu trebuie să fie pervertit pentru a servi scopurilor
lui Satana” (5)

6. să nu fie frivolă;

14 Cum mă influențează muzica?

7. să nu fie sub forma unor cântece uşoare,
care să exalte pe om.

În acelaşi timp, ea trebuie:

1. să fie o jertfă desăvârşită din toate punctele

de vedere: construcţie, conţinut spiritual,
interpretare:

“Noi trebuie să ne devotăm servirii lui

Dumnezeu şi să căutam a face jertfa cât
mai desăvârşit posibil.” (6) “Cei ce cântă
să sacrifice timp pentru perfecţionarea
executării cântărilor spirituale” (7)

2. să fie solemnă:

“… să ridice gândul către lucruri curate,

nobile, înălţătoare…” (8)

3. să fie cântată din inimă, cu o dicţie clară:

“Cântările la care şi îngerii vor participa sunt

acele cântări simple şi muzicale, în care
fiecare cuvânt este clar pronunţat, cântări
pornite din inimă şi spirit.” (9)

Cum mă influențează muzica? 15

 După ce am văzut câteva aspecte legate de
natura muzicii de închinare în diferitele epoci
şi în lumina Spiritului Profetic, putem trage
următoarele concluzii:

1. Muzica sacră nu este determinată de condiţii

exterioare ei, cum ar fi: epoca istorică în care a
fost compusă, apartenenţa religioasă a autorului,
zona geografică din care provine, factura
construcţiei (limbaj, formă, stil).

2. Ceea ce este esenţial pentru adevărata

muzică religioasă sunt calitatea şi caracterul ei,
apoi interpretarea. Calitatea exprimă gradul de
măiestrie artistică în ceea ce priveşte construcţia
muzicală, iar caracterul este determinat de
efectul ce-l produce în fiinţa ascultătorului. (10)

16 Cum mă influențează muzica?

 Capitolul 4
CÂTEVA SFATURI PENTRU TINERI
Subiectul tratat mai sus este foarte
vast, de aceea nu avem pretenţia de
a fi spus tot ce ar fi trebuit. Aceasta
necesita mult mai mult spaţiu şi timp.
Dar, dacă am reuşit să vă facem să
înţelegeţi nevoia unei muzici sănătoase
în viaţa noastră, ne-am atins scopul.
Cei mai mulţi tineri din zilele noastre
au prejudecăţi în legătură cu muzica
clasică, din cauza lipsei de cunoştinţe
referitoare la aceasta. De aceea, nici
nu prea ascultă asemenea muzică,
spunând că nu o înţeleg. Dar au
încercat oare să o asculte conştienţi
şi nu în timp ce făceau curăţenie prin
casă?
Gustul pentru muzica buna se
formează, în primul rând, prin foarte
multe audiţii. Prea mult se ascultă
muzica gospel. Dacă s-ar asculta măcar
tot atâta muzică clasică, ar fi un mare
câştig pentru tineri.
Folosiţi orice ocazie în care puteţi
asculta o orchestră de filarmonică
live. Nu respingeţi audiţia pe
motiv că nu cunoaşteţi piesele
care vor fi interpretate. Ascultaţi
înregistrări cu nume consacrate,
deoarece o interpretare slabă va
afecta în mod negativ imaginea
voastră asupra muzicii respective.

Întrebaţi-vă prietenii care

studiază muzică despre
compozitori şi despre lucrările lor,
citiţi biografii şi comentarii ale
lucrărilor. Sau urmăriţi postul TV
MEZZO care oferă concerte foarte
bune, de toate genurile (simfonic,
vocal-simfonic, de
cameră etc). Vă doresc tuturor
audiţie plăcută.
Bibliografie
1. White, Ellen G.: Education

2. Tatarkiewicz, Wladyslaw: Istoria esteticii, vol II

3. White, E.G.: Review and Herald, iulie 1883

4. White, E.G.: Manuscript 21/1891

5. White, E.G.: Scrisoare 1893

6. White, E.G.: Patriarhi şi Profeţi

7. White, E.G.: Review and Herald, iulie 1883

8. White, E.G.: Fundamentele educaţiei creştine

9. White, E.G.: Manuscript 91/1903

10. Geantă, Cezar: Muzica sacră – http://www.intercer.net/muzica/geanta/

11. Geantă, Cezar: Muzica religioasă – http://www.intercer.net/muzica/geanta/

12. Hammel, Paul: Creştinul şi muzica lui

13. Bacchiocchi, Samuele: The Christian and Rock Music

Cum mă influențează muzica? 19

AUTOR: Horváth József
GRAFICA: Bratu Florentina
SURSA: 123rf.com, unsplash.com,
elements.envato.com